Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...

Rela]iile sale cu Cioran s-auconfigurat oarecum de la sine,prin afinit\]i [i interesereciproce, precizate în timp.l e c t u r iDOMNULUI PROFESOR George Gu]uîi dator\m apari]ia unui nou volum carespore[te bibliografia epistolar\ a lui EmilCioran: Scrisori c\tre Wolfgang Kraus.1971-1990. Dincolo de acurate]ea filologic\,edi]ia bucur\ cititorul avizat prin fericitainspira]ie a îngrijitorului de a ad\uga celor158 de scrisori expediate de Cioran, dou\ale Simonei Boué, cinci ale lui Kraus [i treizeci de paginicu fragmente din jurnalul lui Kraus, referitoare la Cioran.Wolfgang Kraus (1924-1998), proeminent om decultur\ austriac, scriitor, cercet\tor, editor [i traduc\tor,s-a remarcat înc\ înainte de 1990 [i ca un tenace promotoral unor leg\turi fire[ti [i fluente între Est [i Vest, animatfiind de viziunea anticipativ\, aparent utopic\, a uneiEurope Unite. Foarte mobil, disponibil pentruproiecte [i contacte culturale în orice col] al Europei[i nu numai, comunicativ, sociabil, a cunoscut [i aîntre]inut leg\turi fructuoase cu numeroase personalit\]ide prim\ linie, despre care a [i scris nu doar o dat\ înnumeroasele sale studii. În acest context, rela]iile salecu Cioran s-au configurat oarecum de la sine, prin afinit\]i[i interese reciproce, precizate în timp, cum se poatededuce f\r\ riscante aproxim\ri, prin coroborareascrisorilor lui Cioran cu scrisorile, dar mai ales cu jurnalullui Wolfgang Kraus. „Despre nimeni – scrie acesta laun moment dat – n-am scris atât de mult ca despre elîn jurnal.“ Mi se pare semnificativ c\ a sim]it nevoiaacestei preciz\ri care, se pare, pe el însu[i îl mir\, iarnou\ ne suscit\ întrebarea de ce, de unde aceast\ atrac]ie,afinitate, simpatie, prietenie, la urma urmelor, dintrecei doi, dincolo de rela]iile lor editoriale ?Cum s-a mai remarcat pe drept cuvânt, scrisorile luiCioran nu con]in surprize. Îl reg\sim a[a cum îl [timdin c\r]ile sale [i din alte, numeroase, confesiuni [iexhib\ri epistolare. A dep\[it de acum etapa nihilismuluiradical [i avanseaz\, tot solitar, în cea dilematic\, anuan]\rilor [i reconsider\rilor retrospective. Constant\a r\mas acuitatea cu care observ\ [i interpreteaz\ lumeavremii sale. De aceea, cred c\ cea mai interesant\ partedin acest epistolar rezid\ în comentariile sale asupraactualit\]ii politice. Dou\ aspecte îl preocup\ cu prec\dere:abera]ia criminal\ [i stupid\ a stângii europene, îndeosebia celei franceze, [i obsesia dec\derii Occidentului,implicit imigra]ia islamic\. Pentru ambele cazuri g\simopinii memorabile, concise, abrupte, nu doar o dat\apocaliptice, din care, de[i formulate en passant, i sepoate deduce întreaga viziune asupra problematiciirespective, asupra naturii [i surselor tuturor obsesiilor[i spaimelor sale. Tocmai acest tip de proiec]ii îmiface impresia c\ l-a fascinat pe Kraus, având în marem\sur\ un rol determinant în apropierea sa de Cioran,pân\ la configurarea unei prietenii intelectuale, exemplar\prin discre]ie [i respect reciproc. De aici mi se pare aveni adev\rata revela]ie a acestei c\r]i.Pentru a lumina rela]ia lor atât de cordial\ într-olume atât de tulbure, e bine s\ pornim de la un detaliucare nu [tiu s\ fi fost remarcat [i anume acela c\ ini]iatorul[i totodat\ cel care a între]inut acest consecvent schimbepistolar n-a fost Cioran, ci Kraus. Este de aceeap\cat [i curios c\, dintre scrisorile sale, s-au p\strat doarcinci. Fiindc\ marea majoritate a scrisorilor luiCioran sunt mesaje de r\spuns, 82 dintre ele începândinvariabil cu „V\ mul]umesc...“ (pentru scrisoarea –sau chiar scrisorile – pentru carte, revist\, vedere, invita]ie,[palturi etc.) În con[tiinciozitatea [i, de cele maimulte ori, promptitudinea cu care r\spunde Cioran,reg\sim polite]ea omului de lume interbelic, pentru carea r\spunde unui mesaj nu era doar o chestiune de bun\-cuviin]\, ci [i de onoare. Dar resorturile acestei rela]iisunt ceva mai complicate. Astfel, Kraus era cu treisprezeceani mai tân\r decât Cioran. Chiar dac\ acesta nu manifest\nicicând un aer condescendent fa]\ de Kraus, ci, dimpotriv\,o elegant\ ignorare a diferen]ei de vârst\, se percepeîn scrisorile lui pl\cerea întotdeauna discret\, de[ifireasc\, a celui vârstnic care se vede admirat, respectat,cultivat de un tân\r de calitate. Totu[i, Kraus nu facenici o clip\ figur\ de discipol. Dialogul lor decurge caîntre egali [i abia jurnalul s\u reveleaz\ alte motiveale împlinirii în timp a prieteniei lor.Unul dintre ele ar fi apartenen]a lor la lumeaVestigiileuneiprieteniiEmil Cioran, Scrisori c\tre Wolfgang Kraus.1971-1990. Traducere din german\, edi]ieîngrijit\ [i note de George Gu]u. Bucure[ti.Humanitas [Convorbiri. Coresponden]\.Portrete], 2009. 294 p.Mitteleuropei, al c\rei Geist identitar îi marcheaz\deopotriv\ pe amândoi. O apartenen]\ pe care, într-unfel sau altul, Cioran [i-a proclamat-o de nenum\rate ori,cu resemnare, ca pe o fatalitate, nu lipsit\ totu[i, oximoronic,de o stranie mândrie drastic refulat\. Nu îns\ [i cândîi scrie lui Kraus. Se simt, a[adar, compatrio]i. Cu atâtmai mult, cu cât, poate dintr-o complezen]\ cefrizeaz\ uneori flateria, Cioran introduce în dialogul lorepistolar abundente referiri m\gulitoare la Austria,mergând pân\ la a o substitui reduc]ionist înse[iMitteleuropei: „M-a bucurat foarte mult faptul c\ socoti]ieseurile mele «austriece». Un lucru e sigur: nu pot uitac\ m-am n\scut la periferia Austriei.“ Sau: „P\catdoar c\ nu pute]i merge [i la Sibiu, pentru a cunoa[te[i vechea grani]\ a Austriei, de aici încolo, neantul,Blacanii.“ Când Kraus scrie despre rela]ia „intim\“ a luiCioran cu „monarhia dun\rean\“, acesta exult\: „Nimicnu m\ poate m\guli mai mult. {i în definitiv este adev\rat.Sunt un transilv\nean.“ Destinul Austriei este pentru elunul „[...] str\lucit, exemplar. A[ putea s\ citesc omie de c\r]i despre casa de Habsburg. Împ\r\teasaElisabeta face parte din biografia mea spiritual\.“ Iardestr\marea Austriei (nu a Imperiului !) „[...] reprezint\o splendid\ form\ incipient\ a decaden]ei vest-europene.“F\r\ îndoial\ c\ austrifilia lui Cioran, care venea dinconvingerea sa c\ între Rusia [i Occident ar fi trebuits\ stea un Imperiu puternic sau o, tot puternic\, Austriefederal\, cum preconizase Aurel C. Popovici, a contribuitla apropierea celor doi coresponden]i.Treptat, rela]ia lor a dep\[it stadiul epistolar evoluândla întâlniri live. În programul vizitelor sale pariziene,revederile lor devin obi[nuin]\. Spre deosebire devizitatorii intempestivi de care i se tot plânge, Cioranîl prime[te pe Kraus cu o cordialitate sincer\, pe careacesta o percepe [i o apreciaz\ ca atare. În jurnal î[iaminte[te cu încântare cum „e un deliciu s\ vorbe[ti cuCioran“ [i cum tot vorbesc în maniera a pune ]ara lacale, ba în tihna micului apartament, ba peripatetic, prinJardin de Luxembourg, ori în adâncul vreunei cafenele,unde... nu trage curentul. Evocând aceste întâlniri, Krausrealizeaz\ [i câteva schi]e de portret în care-i remarc\]inuta ascetic\, traiul modest, orgoliul însingur\rii, chipul„slab, de ]\ran, cu ochi mari, alba[tri, str\lucitori, m\cinatde vreme, osos“, rostirea sacadat\, cu formul\ri „incisive[i precise“, înso]it\ de gesturi expresive, umorul negru,care, totu[i, „te înc\lze[te“. În 1984, prietenia lor parea cunoa[te un u[or reflux. În ianuarie, lui Kraus i se pareîntinerit, „Totu[i neobi[nuit de distant [i de egocentric.Manifest\ mai mult ca înainte tendin]a spre monologuri.“Iar în aprilie noteaz\ contrariat: „Merge pe c\i deosebite,care-l îndep\rteaz\ de leg\turile noaste amicale. Desprenimeni nu am scris atât de mult ca despre el înjurnal.“{i va continua s\ scrie, c\ci, din fericire, „îndep\rtarea“n-a fost decât un episod lipsit de consecin]e. În octombrie1989, Cioran redevine „un om fericit, modest,în]elept din na[tere – care îns\ [i-a exteriorizat consecventtoate emo]iile.“ Ceea ce – zice Kraus – „l-a ferit de ob\trâne]e otr\vit\“. Odat\ cu admira]ia constant\ pecare i-o poart\, Cioran r\mâne totu[i pentru el o continu\surs\ de uimire, de interoga]ii, dac\ nu chiar de perplexitate.Ceea ce-l contrariaz\ în primul rând e discrepan]a dintre„fundalul apocaliptic“ al viziunii filozofului [i aparen]asa cotidian\, de o cuceritoare cordialitate. La un momentdat, în 1976, Kraus crede c\ are revela]ia codului în caretrebuie citit paradoxalul s\u prieten: „Cioran spune:aforismele pot s\ sune a[a sau cu totul altfel, con]inutullor e lipsit cu totul de importan]\. Nuan]a lingvistic\,poanta, witzul, punctul culminant reprezint\ esen]ialul.Iat\ cum trebuie s\-i în]elegem întreaga oper\.“ (s.m.)Afirma]ie temerar\, deoarece, în timp, pe m\sur\ cecunoa[te tot mai profund omul [i opera, interoga]iiledevin tot mai dramatice. În 1978, se întreab\ „în cem\sur\ ura agnostic\ fa]\ de lume nu devine cumvaun alibi pentru hedonismul, egoismul, estetismul individual,pentru dezangajarea personal\, a c\rei autocunoa[terepoate duce apoi, de fapt, la o mare bun\tate, amabilitate[i iubire de aproapele. Un ocoli[ straniu.“ O problem\pentru el este [i cea rela]iilor lui Cioran cu transcenden]a.„În realitate – scrie Kraus – cred c\ Cioran este credincios[i convins de posibilitatea clemen]ei [i a bun\t\]ii divine.“Dar peste ani îl bântuie teribile îngrijor\ri. E convinsc\ cuvintele pot provoca realitatea. Dup\ ce a aflat deboala prietenului, tocmai când, târziu, a citit [i Ispitade a exista, ajunge la o concluzie sumbr\: „[...] n-aveacum s\ se termine altfel decât printr-o catastrof\.Provocarea permanent\ a ororii, în ciuda bun\t\]ii,fidelit\]ii, amabilit\]ii sale.“ {i înc\: citându-l peWittgenstein – „Cuvintele sunt [i fapte“ – Kraus seîntreab\ cât r\u au f\cut [i înc\ pot s\ fac\ scrierilelui Cioran „în epoca noastr\ derutat\, lipsit\ de con]inut([i în rândul tineretului.)“ Contrariile se echilibreaz\îns\ [i prietenia r\mâne intact\, poate chiar cu un plusde afec]iune, când, în 1994, scrie: „[...] din blasfemie,iubitul meu amic Cioran a f\cut decenii la rând un sportobositor, de performan]\. A îmb\trânit, a temperat tonulc\r]ilor sale, dovedindu-se un om s\ritor, bun, un prietencredincios – al meu, care eram la antipodul acestorcalit\]i.“ (s.m.) Iar în 1996, contrariat de filmul luiGabriel Liiceanu, pe care-l g\se[te cenu[iu, lipsit denuan]e, cu un Cioran „în pas\ proast\“, î[i „reabiliteaz\“prietenul, evocându-l în cel mai amplu [i emo]ionantportret. Tonul lui Kraus, care, vreme de aproape un sfertde veac a avut privilegiul s\-l cunoasc\, s\-l [tie, eatât de conving\tor, de vibrant, încât trebuie s\ accept\mca veridic\ aceast\ imagine a unui Cioran înv\luit înaura intim\ a prieteniei.În iulie 1995, într-o scrisoare tulbur\toare,Simone Boué i se confesa lui Kraus: „Dup\ ce am v\zut[...] un interviu pe care l-a acordat în 1972 televiziuniibelgiene – unde a fost atât de sclipitor, de extraordinar,pe de-a-ntregul el însu[i – mi-am zis: Nu, nu, n-a murit.“Într-adev\r, viu, surprinz\tor de viu [i de „sclipitor“ îlreg\sim [i azi in vestigiile prieteniei cu Wolfgang Kraus,adunate cu profesionalism [i d\ruire de profesorul GeorgeGu]u între copertele acestei c\r]i devenit\ de acum unpre]ios document.Radu CIOBANU13România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 2009