Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...

Spre deosebire de alte familii care au dat }\rilorRomâne domnitori, Ghicule[tii nu au beneficiatnici pân\ la instaurarea regimului comunist [inici dup\ aceea de vreo monografie.i s t o r i e c u l t u r a l \Un portret de la Paris al luiDumitrache GhicaRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200914N NR. 38, din 25 septembrie 2009, revistaÎRomânia literar\ mi-a publicat un articoldespre portretul domni]ei Zoe Ghika, de AlexanderRoslin, aflat la Muzeul Na]ional de Art\ dinStockholm. Un tablou remarcabil, dealtfel, pusîn valoare de c\tre acea institu]ie, atât prinpublicarea pe coperta unei c\r]i dedicate acestuicunoscut pictor suedez din veacul al XVIIIlea,cât [i prin difuzarea imaginii prin c\r]ipo[tale ilustrate.Istoriografia asupra familiei Ghica este dealtfelîntr-o pozi]ie oarecum bizar\, de aceea contribu]iileasupra ei p\rând binevenite chiar [i atunci când nuepuizeaz\ o chestiune. Spre deosebire de alte familiicare au dat }\rilor Române domnitori, Ghicule[tii nuau beneficiat nici pân\ la instaurarea regimului comunist[i nici dup\ aceea de vreo monografie. Abia dup\Decembrie ’90 au ap\rut dou\ c\r]i, între care teza dedoctorat a d-lui Radu Ciuceanu, care a efectuat s\p\turiarheologice la M\n\stirea Pantelimon, cu prilejuldemol\rii acesteia, în vremea lui Ceau[escu, [i s-a ocupatde r\m\[i]ele p\mânte[ti de acolo.E curioas\ îndelungata t\cere istoriografic\ privitoarela Ghicule[ti, având în vedere c\, dup\ stingerea pe liniemasculin\ a Basarabilor [i Mu[atinilor, e stirpea dincare se ridicaser\ cei mai numero[i voievozi, dup\ cumse [tie în total zece la num\r. Desigur c\ urcarea întâiuluiGhica pe tron, dup\ jum\tatea veacului al XVII-lea,apare într-o perioad\ de suzeranitate din ce în ce maiaccentuat\ a Sublimei Por]i, cu câteva deceniiînaintea instaur\rii propriu-zise a regimului fanariot.~n vremea acestuia, câ]iva Ghicule[ti s-au aflat, deasemenea, pe tron, pentru ca întâiul domn p\mânteanal }\rii Române[ti s\ fie tot un membru al acestei familii.Regimul regulamentar a fost ilustrat ini]ial tot de unGhica, iar pentru Unirea Principatelor au militat totcâ]iva Ghicule[ti. Poate c\ acest destin „liniar” al familieis\ fi influen]at percep]ia istoriografic\ asuprafamiliei. Neamuri voievodale din Fanar erau catalogateca atare – adic\ drept fanariote –, Cantacuzinii trecuser\,cu mai multe ramuri ale lor, la ru[i, unde li se recunoscuserangul princiar, dar în ce categorie intrau Ghicule[tiicare nu erau perdan]ii nici unui regim? La aceasta s-auad\ugat alte câteva semne de întrebare: Ghicule[tiimoldoveni erau de fapt pe linie masculin\ descenden]iislugerului Iorgu din localitatea Viza, aflat\ la NV deIstanbul, în direc]ia actualei frontiere cu Bulgaria.Fiul s\u, Dimitrie Gheorghiade Sulgearoglu – alc\rui nume trimite a[adar la filia]ia amintit\ – a fostc\s\torit cu Ecaterina Ghica, sor\ a domnitorului Grigoreal III-lea Ghica, urma[ii lor luând numele de Ghica.~n ceea ce prive[te pe Ghicule[tii munteni, [iacolo exist\ o îndoial\ genealogic\: a circulat ideeac\ Dumitrache Ghica, fondatorul ramurii Ghicule[tilordin }ara Româneasc\, nu ar fi fost fiul dragomanuluiAlexandru Ghica [i deci frate cu voievodul Grigore alII-lea Ghica. Este curios faptul c\, în Cronica Ghicule[tilor,de pild\, scriere alc\tuit\ la jum\tatea veacului al XVIIIlea,editat\ în 1965 de c\tre neoeleni[tii Nestor Camariano[i Ariadna Camariano-Cioran, de[i aminte[te de maimul]i membri ai familiei, Dumitrache Ghica lipse[te,în ciuda faptului c\ era n\scut în anul 1718.Punând cândva în discu]ie filia]ia acestui personaj– mai exact într-o genealogie nepublicat\ a Ghicule[tilor,a[ternut\ pe hârtie în 1985 – regretatul genealogistAlexandru V. Perietzianu-Buz\u men]iona o depe[\ aconsulului francez Léon Beclard adresat\ conteluiAlexandre Walewski, ministru de Externe al Fran]ei, la22 septembrie 1858, în care afirma c\ Ghicule[tii din}ara Româneasc\ nu erau rud\ cu cei din Moldova 1 .Era oare doar o afirma]ie partizan\ f\cut\ în foculalegerilor de domni, în împrejur\rile concuren]ei dintrediferitele familii domnitoare române[ti?Ce-i drept, un alt consul francez la Bucure[ti, EugènePoujade, fusese c\s\torit chiar cu o descendent\ a familiei,Maria Ghica, nepoat\ de fiu a lui Grigore al IV-leaGhica.~ntr-un articol anterior aminteam de conacul luiAlexandru Ghica zis „C\ciul\ Mare”, din satul Crângu(ora[ul Fundulea), conac deseori confundat cu cel dezestre al lui Mateiu Caragiale. Alexandru Ghica zis„C\ciul\ Mare“ era nepot de fiu al domnitorului AlexandruScarlat Ghica, fiul domnitorului Scarlat Ghica, fiu, larândul s\u, al domnitorului Grigore al II-lea Ghica. Nuera aceasta linia care ar fi trebuit s\ aib\ cele mai multeveleit\]i [i [anse de domnie, în veacul al XIX-lea? ~ngenealogiile Ghicule[tilor, tat\l lui Alexandru zis „C\ciul\Mare“, este trecut cu prenumele de „Grigore”, iar mamasa lipse[te. Era un fiu natural, so]ia lui „C\ciul\ Mare”numindu-se Zoe, n\scut\ Cantacuzino-Pa[canu. Mormântullor se învecineaz\ la Cimitirul Bellu cu cel al Ghicule[tilormoldoveni din ramura Monseniorului Vladimir Ghika.O ciudat\ coinciden]\ face ca satul în care domnitorulAlexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842) s\-[i ficl\dit conacul – ce mai exist\ [i ast\zi, aflându-se decâteva decenii în proprietatea Academiei Române –s\ poarte numele de C\ciula]i / Pa[cani (!) Ramurascoborâtoare din domnii Ghicule[ti ai veacului alXVIII-lea avea s\ cad\ în uitare [i obscuritate, în vremece urma[ii marelui ban Dumitrache Ghica aveau s\devin\ foarte cunoscu]i, ocupând func]ii înalte.Genealogic, patru domnitori din secolul al XIX-leaaveau în comun ascenden]a, pe linie matern\, din familiaV\c\rescu: Grigore IV Ghica, Alexandru Ghica, GheorgheBibescu [i Barbu {tirbei. S\ fi jucat acest fapt un anumitrol în selectarea pretenden]ilor la tronul }\rii Române[ti?~n ceea ce prive[te portretul de la Paris al lui DumitracheGhica, este vorba de un tablou pe care regretatul diplomatAlexandru Ghika (1914 – 2001), fost pre[edinte al CaseiRomâne[ti din capitala Fran]ei, îl g\sise la „marché auxpuces” [i îl avea în salonul apartamentului s\u din ruedu Ranelagh. L-am v\zut în repetate rânduri cu prilejulsejururilor mele pariziene [i l-am fotografiat, evidentcu permisiunea proprietarului s\u, în anul 1995. Nu [tiuunde a ajuns dup\ decesul acestuia, întâmplat la sfâr[itulverii anului 2001 la Cannes, ca [i sfâr[itul lui NicolaeTitulescu. ~ncercând s\-l compar cu alte portrete ale luiDumitrache Ghica, am ajuns la concluzia c\ îl reprezentaîntr-adev\r pe acesta. Boierul din portret seam\n\ multcu cel din tabloul aflat la Muzeul Municipiului Bucure[ti(din colec]ia istoric\ a muzeului, aflat\ în Casa Cesianude pe Calea Victoriei) – a c\rui imagine o cunosc gra]ieamabilit\]ii doamnei Ioana Cristea, [efa sec]iei deart\ din cadrul muzeului –, precum [i cu cel din pridvorulde la Biserica Sf. Spiridon Nou din Bucure[ti. Portretulde la Muzeul Municipiulului Bucure[ti este anonim,datând de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea – începutulcelui urm\tor. Potrivit fi[ei sale muzeografice de descriere,personajul este „reprezentat în atitudine «de aparat»,costumat dup\ moda boiereasc\ a epocii, cu gugiumanpe cap, cu giubea ro[ie, având gulerul [i bordura dinblan\ asortat\, cu anteriu alb cu motiv m\runt, floral,asortat cu [alul petrecut ca brâu. Din brâu apare mânerulhangerului bogat ornamentat – semn al dreg\toriei înalte.Banul are fa]\ îngust\, prelung\, sprâncenele negre,arcuite, ochi c\prui, nas lung, acvilin, buze sub]iri, abiamijite din musta]a alb\, barb\ alb\ retezat\ drept. Mânadreapt\ st\ sprijinit\ de brâu. Giubeaua e tivit\ cu blan\de hermin\”.Un portret al lui Dumitrache Ghica se mai afl\ [iîn posesia fizicianului Grigore Ghika din Bucure[ti, fiulmatematicianului Alexandru Ghika (1902 – 1964), carea avut bun\voin]a de a-mi comunica acest lucru. Cuacordul domniei sale îmi îng\dui s\ „dezv\lui” c\tat\l matematicianului, inginerul Ioan A. Ghika, urma[al domnitorului Grigore IV Ghica, a alc\tuit olucrare, în zece volume, intitulat\ Istoria voievozilorGhika, nepublicat\, în care e reprodus\ [i fotografiaacestui portret. De[i oarecum dep\[it\ de cercet\rileistoriografice [i genealogice ulterioare, monografiacontinu\ s\ prezinte un anumit interes.Acel portret al lui Dumitrache Ghica – m\rturieromâneasc\ notabil\ pe malurile Senei, chiar dac\ aflat\într-o colec]ie particular\ – îl înf\]i[a a[adar peboierul valah cu barb\ de form\ p\trat\ [i must\]i,înve[mântat cu o giubea tivit\ cu hermin\ – ca la portretulde la Muzeul Municipiului Bucure[ti –, atât la jum\tateamânecilor, cât [i la marginile sale care se deschideauspre interior. Era încins la mijloc cu un brâu, din carese vedea ie[ind mânerul unui hanger. Pe cap purta ocuc\ neagr\, asem\n\toare celor cu care sunt reprezenta]idomnitorii contemporani din familia Callimachi. ~ndreapta sus a tabloului era figurat\ stema familiei Ghica,cu „lacrimile” în cartierul superior [i stemele Principatelorîn cele de jos.De observat c\ portretele Ghicule[tilor aflate înpridvorul de la Biserica Sf. Spiridon Nou din Bucure[tisunt toate decorate [i ele cu blazonul familiei. Portretullui Dumitrache Ghica de acolo nu este îns\ nici el identiccu cel de la Paris. Spre deosebire de cel de acolo, cât[i de cel de la Sf. Spiridon Nou, atât portretul de laMuzeul Municipiului Bucure[ti, cât [i cel din colec]iaprivat\ bucure[tean\, amintit\ mai sus, nu sunt ornamentatecu blazon.Un portret al acestui personaj însemnat al boierimiidin }ara Româneasc\ a secolului al XVIII-lea seg\sea înaintea instaur\rii regimului comunist [i în colec]iaEforiei Spitalelor Civile 2 , institu]ie aflat\ într-o cl\direexistent\ [i ast\zi pe Bulevardul Regina Elisabeta, sediulPrim\riei sectorului 5. ~n aceea[i colec]ie mai existau [ialte portrete ale unor membri ai familiei Ghica: Dorad’Istria, omul politic Dimitrie Ghica (zis „BeizadeaMitic\”), voievozii Grigore I Ghica de TheodorAman, Grigore al II-lea Ghica de acela[i pictor [i Grigoreal IV-lea Ghica de Nicolae Grigorescu 3 . ~ntrebând pecâ]iva prieteni care lucreaz\ în domeniul muzeografieiîn leg\tur\ cu destinul colec]iei Eforiei, mi-au r\spunsc\ ea nu se mai afl\ în integralitatea ei într-un anumitmuzeu.Nu pare probabil ca portretul fost în proprietatea luiAlexandru Ghika de la Paris s\ fi ajuns de la EforiaSpitalelor Civile la „marché aux puces” din capitalaFran]ei [i apoi la regretatul diplomat. ~n orice caz,vizitând cândva „taicalaz\rul” de la Porte de Saint-Ouen, am constatat c\ acolo poate fi g\sit chiar totul.De ce nu [i portretul vel banului Dumitrache Ghica?Mihai Sorin R|DULESCU_________________________________1D.A. Sturdza et alii, Acte [i documente relative laistoria Rena[terii României, vol. IX, p. 79 / 83, nr. 2618.2Grigore Ionescu, Bucure[ti – ghid istoric [i artistic,Bucure[ti, 1938, p. 115.3Ibidem, pp. 115-116.