Spre deosebire de alte familii care au dat }\rilorRomâne domnitori, Ghi<strong>cu</strong>le[tii nu au beneficiatnici pân\ la instaurarea regimului comunist [inici dup\ aceea de vreo monografie.i s t o r i e c u l t u r a l \Un portret de la Paris al luiDumitrache GhicaRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200914N NR. 38, din 25 septembrie 2009, revistaÎRomânia literar\ mi-a publicat un articoldespre portretul domni]ei Zoe Ghika, de AlexanderRoslin, aflat la Muzeul Na]ional de Art\ dinStockholm. Un tablou remarcabil, dealtfel, pusîn valoare de c\tre acea institu]ie, atât prinpublicarea pe coperta unei c\r]i dedicate acestui<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t pictor suedez din vea<strong>cu</strong>l al XVIIIlea,cât [i prin difuzarea imaginii prin c\r]ipo[tale ilustrate.Istoriografia asupra familiei Ghica este dealtfelîntr-o pozi]ie oare<strong>cu</strong>m bizar\, de aceea contribu]iileasupra ei p\rând binevenite chiar [i atunci când nuepuizeaz\ o chestiune. Spre deosebire de alte familiicare au dat }\rilor Române domnitori, Ghi<strong>cu</strong>le[tii nuau beneficiat nici pân\ la instaurarea regimului comunist[i nici dup\ aceea de vreo monografie. Abia dup\Decembrie ’90 au ap\rut dou\ c\r]i, între care teza dedoctorat a d-lui Radu Ciuceanu, care a efectuat s\p\turiarheologice la M\n\stirea Pantelimon, <strong>cu</strong> prilejuldemol\rii acesteia, în vremea lui Ceau[es<strong>cu</strong>, [i s-a o<strong>cu</strong>patde r\m\[i]ele p\mânte[ti de acolo.E <strong>cu</strong>rioas\ îndelungata t\cere istoriografic\ privitoarela Ghi<strong>cu</strong>le[ti, având în vedere c\, dup\ stingerea pe liniemas<strong>cu</strong>lin\ a Basarabilor [i Mu[atinilor, e stirpea dincare se ridicaser\ cei mai numero[i voievozi, dup\ <strong>cu</strong>mse [tie în total zece la num\r. Desigur c\ urcarea întâiuluiGhica pe tron, dup\ jum\tatea vea<strong>cu</strong>lui al XVII-lea,apare într-o perioad\ de suzeranitate din ce în ce maiaccentuat\ a Sublimei Por]i, <strong>cu</strong> câteva deceniiînaintea instaur\rii propriu-zise a regimului fanariot.~n vremea acestuia, câ]iva Ghi<strong>cu</strong>le[ti s-au aflat, deasemenea, pe tron, pentru ca întâiul domn p\mânteanal }\rii Române[ti s\ fie tot un membru al acestei familii.Regimul regulamentar a fost ilustrat ini]ial tot de unGhica, iar pentru Unirea Principatelor au militat totcâ]iva Ghi<strong>cu</strong>le[ti. Poate c\ acest destin „liniar” al familieis\ fi influen]at percep]ia istoriografic\ asuprafamiliei. Neamuri voievodale din Fanar erau catalogateca atare – adic\ drept fanariote –, Canta<strong>cu</strong>zinii tre<strong>cu</strong>ser\,<strong>cu</strong> mai multe ramuri ale lor, la ru[i, unde li se re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>serangul princiar, dar în ce categorie intrau Ghi<strong>cu</strong>le[tiicare nu erau perdan]ii nici unui regim? La aceasta s-auad\ugat alte câteva semne de întrebare: Ghi<strong>cu</strong>le[tiimoldoveni erau de fapt pe linie mas<strong>cu</strong>lin\ descenden]iislugerului Iorgu din localitatea Viza, aflat\ la NV deIstanbul, în direc]ia actualei frontiere <strong>cu</strong> Bulgaria.Fiul s\u, Dimitrie Gheorghiade Sulgearoglu – alc\rui nume trimite a[adar la filia]ia amintit\ – a fostc\s\torit <strong>cu</strong> Ecaterina Ghica, sor\ a domnitorului Grigoreal III-lea Ghica, urma[ii lor luând numele de Ghica.~n ceea ce prive[te pe Ghi<strong>cu</strong>le[tii munteni, [iacolo exist\ o îndoial\ genealogic\: a cir<strong>cu</strong>lat ideeac\ Dumitrache Ghica, fondatorul ramurii Ghi<strong>cu</strong>le[tilordin }ara Româneasc\, nu ar fi fost fiul dragomanuluiAlexandru Ghica [i deci frate <strong>cu</strong> voievodul Grigore alII-lea Ghica. Este <strong>cu</strong>rios faptul c\, în Cronica Ghi<strong>cu</strong>le[tilor,de pild\, scriere alc\tuit\ la jum\tatea vea<strong>cu</strong>lui al XVIIIlea,editat\ în 1965 de c\tre neoeleni[tii Nestor Camariano[i Ariadna Camariano-<strong>Cioran</strong>, de[i aminte[te de maimul]i membri ai familiei, Dumitrache Ghica lipse[te,în ciuda faptului c\ era n\s<strong>cu</strong>t în anul 1718.Punând cândva în dis<strong>cu</strong>]ie filia]ia acestui personaj– mai exact într-o genealogie nepublicat\ a Ghi<strong>cu</strong>le[tilor,a[ternut\ pe hârtie în 1985 – regretatul genealogistAlexandru V. Perietzianu-Buz\u men]iona o depe[\ aconsulului francez Léon Beclard adresat\ conteluiAlexandre Walewski, ministru de Externe al Fran]ei, la22 septembrie 1858, în care afirma c\ Ghi<strong>cu</strong>le[tii din}ara Româneasc\ nu erau rud\ <strong>cu</strong> cei din Moldova 1 .Era oare doar o afirma]ie partizan\ f\<strong>cu</strong>t\ în fo<strong>cu</strong>lalegerilor de domni, în împrejur\rile con<strong>cu</strong>ren]ei dintrediferitele familii domnitoare române[ti?Ce-i drept, un alt consul francez la Bu<strong>cu</strong>re[ti, EugènePoujade, fusese c\s\torit chiar <strong>cu</strong> o descendent\ a familiei,Maria Ghica, nepoat\ de fiu a lui Grigore al IV-leaGhica.~ntr-un articol anterior aminteam de cona<strong>cu</strong>l luiAlexandru Ghica zis „C\ciul\ Mare”, din satul Crângu(ora[ul Fundulea), conac deseori confundat <strong>cu</strong> cel dezestre al lui Mateiu Caragiale. Alexandru Ghica zis„C\ciul\ Mare“ era nepot de fiu al domnitorului AlexandruScarlat Ghica, fiul domnitorului Scarlat Ghica, fiu, larândul s\u, al domnitorului Grigore al II-lea Ghica. Nuera aceasta linia care ar fi trebuit s\ aib\ cele mai multeveleit\]i [i [anse de domnie, în vea<strong>cu</strong>l al XIX-lea? ~ngenealogiile Ghi<strong>cu</strong>le[tilor, tat\l lui Alexandru zis „C\ciul\Mare“, este tre<strong>cu</strong>t <strong>cu</strong> prenumele de „Grigore”, iar mamasa lipse[te. Era un fiu natural, so]ia lui „C\ciul\ Mare”numindu-se Zoe, n\s<strong>cu</strong>t\ Canta<strong>cu</strong>zino-Pa[canu. Mormântullor se învecineaz\ la Cimitirul Bellu <strong>cu</strong> cel al Ghi<strong>cu</strong>le[tilormoldoveni din ramura Monseniorului Vladimir Ghika.O ciudat\ coinciden]\ face ca satul în care domnitorulAlexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842) s\-[i ficl\dit cona<strong>cu</strong>l – ce mai exist\ [i ast\zi, aflându-se decâteva decenii în proprietatea Academiei Române –s\ poarte numele de C\ciula]i / Pa[cani (!) Ramurascoborâtoare din domnii Ghi<strong>cu</strong>le[ti ai vea<strong>cu</strong>lui alXVIII-lea avea s\ cad\ în uitare [i obs<strong>cu</strong>ritate, în vremece urma[ii marelui ban Dumitrache Ghica aveau s\devin\ foarte <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>]i, o<strong>cu</strong>pând func]ii înalte.Genealogic, patru domnitori din secolul al XIX-leaaveau în comun ascenden]a, pe linie matern\, din familiaV\c\res<strong>cu</strong>: Grigore IV Ghica, Alexandru Ghica, GheorgheBibes<strong>cu</strong> [i Barbu {tirbei. S\ fi jucat acest fapt un anumitrol în selectarea pretenden]ilor la tronul }\rii Române[ti?~n ceea ce prive[te portretul de la Paris al lui DumitracheGhica, este vorba de un tablou pe care regretatul diplomatAlexandru Ghika (1914 – 2001), fost pre[edinte al CaseiRomâne[ti din capitala Fran]ei, îl g\sise la „marché auxpuces” [i îl avea în salonul apartamentului s\u din ruedu Ranelagh. L-am v\zut în repetate rânduri <strong>cu</strong> prilejulsejururilor mele pariziene [i l-am fotografiat, evident<strong>cu</strong> permisiunea proprietarului s\u, în anul 1995. Nu [tiuunde a ajuns dup\ decesul acestuia, întâmplat la sfâr[itulverii anului 2001 la Cannes, ca [i sfâr[itul lui NicolaeTitules<strong>cu</strong>. ~ncercând s\-l compar <strong>cu</strong> alte portrete ale luiDumitrache Ghica, am ajuns la concluzia c\ îl reprezentaîntr-adev\r pe acesta. Boierul din portret seam\n\ mult<strong>cu</strong> cel din tabloul aflat la Muzeul Municipiului Bu<strong>cu</strong>re[ti(din colec]ia istoric\ a muzeului, aflat\ în Casa Cesianude pe Calea Victoriei) – a c\rui imagine o <strong>cu</strong>nosc gra]ieamabilit\]ii doamnei Ioana Cristea, [efa sec]iei deart\ din cadrul muzeului –, pre<strong>cu</strong>m [i <strong>cu</strong> cel din pridvorulde la Biserica Sf. Spiridon Nou din Bu<strong>cu</strong>re[ti. Portretulde la Muzeul Municipiulului Bu<strong>cu</strong>re[ti este anonim,datând de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea – începutulcelui urm\tor. Potrivit fi[ei sale muzeografice de descriere,personajul este „reprezentat în atitudine «de aparat»,costumat dup\ moda boiereasc\ a epocii, <strong>cu</strong> gugiumanpe cap, <strong>cu</strong> giubea ro[ie, având gulerul [i bordura dinblan\ asortat\, <strong>cu</strong> anteriu alb <strong>cu</strong> motiv m\runt, floral,asortat <strong>cu</strong> [alul petre<strong>cu</strong>t ca brâu. Din brâu apare mânerulhangerului bogat ornamentat – semn al dreg\toriei înalte.Banul are fa]\ îngust\, prelung\, sprâncenele negre,ar<strong>cu</strong>ite, ochi c\prui, nas lung, acvilin, buze sub]iri, abiamijite din musta]a alb\, barb\ alb\ retezat\ drept. Mânadreapt\ st\ sprijinit\ de brâu. Giubeaua e tivit\ <strong>cu</strong> blan\de hermin\”.Un portret al lui Dumitrache Ghica se mai afl\ [iîn posesia fizicianului Grigore Ghika din Bu<strong>cu</strong>re[ti, fiulmatematicianului Alexandru Ghika (1902 – 1964), carea avut bun\voin]a de a-mi comunica acest lucru. Cuacordul domniei sale îmi îng\dui s\ „dezv\lui” c\tat\l matematicianului, inginerul Ioan A. Ghika, urma[al domnitorului Grigore IV Ghica, a alc\tuit olucrare, în zece volume, intitulat\ Istoria voievozilorGhika, nepublicat\, în care e reprodus\ [i fotografiaacestui portret. De[i oare<strong>cu</strong>m dep\[it\ de cercet\rileistoriografice [i genealogice ulterioare, monografiacontinu\ s\ prezinte un anumit interes.Acel portret al lui Dumitrache Ghica – m\rturieromâneasc\ notabil\ pe malurile Senei, chiar dac\ aflat\într-o colec]ie parti<strong>cu</strong>lar\ – îl înf\]i[a a[adar peboierul valah <strong>cu</strong> barb\ de form\ p\trat\ [i must\]i,înve[mântat <strong>cu</strong> o giubea tivit\ <strong>cu</strong> hermin\ – ca la portretulde la Muzeul Municipiului Bu<strong>cu</strong>re[ti –, atât la jum\tateamânecilor, cât [i la marginile sale care se deschideauspre interior. Era încins la mijloc <strong>cu</strong> un brâu, din carese vedea ie[ind mânerul unui hanger. Pe cap purta o<strong>cu</strong>c\ neagr\, asem\n\toare celor <strong>cu</strong> care sunt reprezenta]idomnitorii contemporani din familia Callimachi. ~ndreapta sus a tabloului era figurat\ stema familiei Ghica,<strong>cu</strong> „lacrimile” în cartierul superior [i stemele Principatelorîn cele de jos.De observat c\ portretele Ghi<strong>cu</strong>le[tilor aflate înpridvorul de la Biserica Sf. Spiridon Nou din Bu<strong>cu</strong>re[tisunt toate decorate [i ele <strong>cu</strong> blazonul familiei. Portretullui Dumitrache Ghica de acolo nu este îns\ nici el identic<strong>cu</strong> cel de la Paris. Spre deosebire de cel de acolo, cât[i de cel de la Sf. Spiridon Nou, atât portretul de laMuzeul Municipiului Bu<strong>cu</strong>re[ti, cât [i cel din colec]iaprivat\ bu<strong>cu</strong>re[tean\, amintit\ mai sus, nu sunt ornamentate<strong>cu</strong> blazon.Un portret al acestui personaj însemnat al boierimiidin }ara Româneasc\ a secolului al XVIII-lea seg\sea înaintea instaur\rii regimului comunist [i în colec]iaEforiei Spitalelor Civile 2 , institu]ie aflat\ într-o cl\direexistent\ [i ast\zi pe Bulevardul Regina Elisabeta, sediulPrim\riei sectorului 5. ~n aceea[i colec]ie mai existau [ialte portrete ale unor membri ai familiei Ghica: Dorad’Istria, omul politic Dimitrie Ghica (zis „BeizadeaMitic\”), voievozii Grigore I Ghica de TheodorAman, Grigore al II-lea Ghica de acela[i pictor [i Grigoreal IV-lea Ghica de Nicolae Grigores<strong>cu</strong> 3 . ~ntrebând pecâ]iva prieteni care lucreaz\ în domeniul muzeografieiîn leg\tur\ <strong>cu</strong> destinul colec]iei Eforiei, mi-au r\spunsc\ ea nu se mai afl\ în integralitatea ei într-un anumitmuzeu.Nu pare probabil ca portretul fost în proprietatea luiAlexandru Ghika de la Paris s\ fi ajuns de la EforiaSpitalelor Civile la „marché aux puces” din capitalaFran]ei [i apoi la regretatul diplomat. ~n orice caz,vizitând cândva „taicalaz\rul” de la Porte de Saint-Ouen, am constatat c\ acolo poate fi g\sit chiar totul.De ce nu [i portretul vel banului Dumitrache Ghica?Mihai Sorin R|DULESCU_________________________________1D.A. Sturdza et alii, Acte [i do<strong>cu</strong>mente relative laistoria Rena[terii României, vol. IX, p. 79 / 83, nr. 2618.2Grigore Iones<strong>cu</strong>, Bu<strong>cu</strong>re[ti – ghid istoric [i artistic,Bu<strong>cu</strong>re[ti, 1938, p. 115.3Ibidem, pp. 115-116.
g l o s eScriitorice[tiAULKNER nu f\cea parad\ de erudi]ie,F[i avea oroare de limbu]ia oral\ sau scris\.Aflându-se `n Italia, la `ntrebarea ce c\r]icitise, ar fi r\spuns Biblia, [i mai voise s\adauge ceva, dar avea aerul c\ uitase.Nu g\sea ce c\uta `n memorie, tot plimbându-[i ochii pe sus.Ziaristul italian a vrut s\-l ajute.{i a zis – povesti]i, v\ rog, intriga, poate a[a afl\mdespre ce este vorba.Faulkner a stat, s-a mai gândit, mu[cându-[i musta]a...Ceva, a[a – f\cea ezitând – <strong>cu</strong> un rege c\ruia i se toarn\otrav\ `n ureche, [i moare, este ucis, [i fiul s\u `ncepeo anchet\, iar mama sa... Hamlet a ]ipat victoriosziaristul.Yes, Hamlet, `n<strong>cu</strong>viin]\ Faulkner flegmatic.De replica [i de stratagema aceasta `mi aduc aminteori de câte ori se dis<strong>cu</strong>t\ despre felul de a fi al scriitorilor,dac\ stau <strong>cu</strong> fa]a la perete când scriu sau deschidfereastra, ce m\nânc\ `nainte de a se apuca de scris[i o mul]ime de alte lucruri ce stârnesc <strong>cu</strong>riozitateacititorilor.Sunt scriitori <strong>cu</strong> mult\ verv\ `n dis<strong>cu</strong>]ii. Sau `narticolele pe care le scriu prin ziare, reviste.Declara]iile apoi, interviurile.S-ar putea spune c\ unii au mai mult talent `n cedeclar\, decât `n c\r]ile lor.Istoria literaturii române ar ptuea avea un capitolstufos despre ce vorbeau `ntre ei scriitorii, `n timpulvie]ii. Drama este c\ vocile sunt `n a[a fel f\<strong>cu</strong>te, `ncâtele dispar odat\ <strong>cu</strong> purt\torii `n neant.* * *... Sadoveanu vorbea pu]in. Cu Rebreanu, te plictiseai.Bacovia bâiguia. Blaga, – mut ca o leb\d\.T\ria lumii interioare, fascina]ia realului, ca [i afic]iunilor anuleaz\ oralitatea.De unde [i simplitatea aparent\ a operelor, ca [ivorbite.Contrar veleitarilor vorb\re]i, al c\ror scris c\znitpreten]ios pare o vorbire `n dodii, artificial\, nefireasc\,simplist\, nu simpl\.* * *Un critic tân\r apusean analizeaz\ literatura <strong>cu</strong>procedee tehnice moderne.Robo]ii lucreaz\ de zor. Capodoperele universale,treierate, dau la iu]eal\ verdicte care te `nghea]\.La Absalom, Absalom, „monstrul”, `ntrebat, ar\spuns:Rasism, paranoia delirant\...La Anna Karenina: Iubire vinovat\. Tribunal.Sentin]\ corect\.* * *Via]a este `ntâi durere. Fericirea, un lucru se<strong>cu</strong>ndar.(Prelucrare din Morsus diaboli, Ed. C. R., 1998)Din nou desprecondescenden]\uvintele condescendent [i condescenden]\Cilustreaz\ foarte bine un fenomen izolat, darsemnificativ: situa]ia în care o abatere estevalidat\ ca norm\ înainte de a se fi r\spândit<strong>cu</strong> adev\rat, înainte de a fi avut de partea saargumentul uzului. Definirea <strong>cu</strong>vintelorîn dic]ionare se poate îndep\rta uneori deetimologie, tradi]ie [i uzul dominant,constituindu-se într-un mijloc autorizat de r\spândirea devierii. Eroarea de definire a ap\rut în Dic]ionarullimbii române moderne (1958) [i a fost propagat\prin Dic]ionarul explicativ (DEX), în ambele sale edi]ii(1975, 1996), în care condescendent prime[te glosarea„care are o atitudine plin\ de respect sau de bun\voin]\fa]\ de cineva; respectuos, amabil”, iar condescenden]\are ca prim sens „purtare plin\ de considera]ie [i bun\voin]\fa]\ de cineva; respect, amabilitate, deferen]\”. Doarpe lo<strong>cu</strong>l al doilea, <strong>cu</strong> precizarea „peiorativ”, apare înDEX [i explica]ia „aer de superioritate, infatuare,seme]ie”, indicând o accep]ie care pare s\ contrazic\sensul principal al <strong>cu</strong>vântului.Cele dou\ defini]ii din DEX sunt r\u formulate pringeneralizarea care atribuie <strong>cu</strong>vintelor condescendent [icondescenden]\ o orientare evaluativ\ pozitiv\. Schimbareasemantic\ nu este justificat\ de etimologie: în francez\(de unde <strong>cu</strong>vintele au fost împrumutate în român\),sensul familiei lexicale p\streaz\ o component\ esen]ial\:atitudinea binevoitoare dependent\ de ierarhia social\,orientat\ de sus în jos. Acela[i scenariu exist\ [i înenglez\ (unde condescension este „voluntary descentfrom one’s rank or dignity in relations with an inferior”,„patronizing attitude or behavior”, Merriam-Websteron-line). Raportul asimetric nu e o tr\s\tur\ neglijabil\a sensului celor dou\ <strong>cu</strong>vinte, ci elementul s\u distinctiv;agravarea peiorativ\ se produce tocmai pentru c\ atitudinea(antipatic\) de superioritate conteaz\ mai mult decâtbun\voin]a sau îng\duin]a manifestat\. Confuzia semantic\genereaz\ grave neîn]elegeri în comunicare: cinevaî[i poate imagina c\ e politicos când afirm\ c\ i-a r\spuns<strong>cu</strong> condescenden]\ unui superior, în vreme ce acestadin urm\ se poate sim]i profund ofensat de un asemeneatratament.Am mai scris asupra acestui subiect, în urm\ <strong>cu</strong> zeceani (în România literar\, nr. 39, 1999). Revin asupralui pentru c\ tocmai au fost reeditate (sub îngrijirealui Liviu Groza, Bu<strong>cu</strong>re[ti, Humanitas, 2009) dou\lucr\ri de <strong>cu</strong>ltivare a limbi apar]inând lui Al. Graur:„Capcanele” limbii române (din 1976) [i Dic]ionar algre[elilor de limb\ (din 1982). În ambele, lingvistulexplica [i comb\tea defini]ia neutr\, care masca diferen]aspecific\: „condescenden]\ nu înseamn\ respect, <strong>cu</strong>mcred unii ([i DEX), ci «atitudine binevoitoare fa]\ deun inferior» (e din aceea[i familie <strong>cu</strong> a descinde, careînsemn\ «a coborî»)” (Dic]ionar al gre[elilor de limb\,p. 40); „verbul a condescinde are totdeauna o nuan]\de batjo<strong>cu</strong>r\ (mai demult se spunea a catadicsi). În goanadup\ <strong>cu</strong>vinte pompoase, unii au început s\ foloseasc\pe condescenden]\ în sens contrar celui etimologic”(„Capcanele” limbii române, p. 66). Eroarea fuseseobservat\ de Valeria Gu]u Romalo, în Corectitudine[i gre[eal\ (1972, <strong>cu</strong> mai multe reedit\ri, ultima în 2008):„aceast\ modificare semantic\ sup\r\toare este consfin]it\de dic]ionarele <strong>cu</strong>rente” (p. 138) .Abuzul semantic apar]ine doar dic]ionarelor de dup\al doilea r\zboi mondial; cele mai vechi nu <strong>cu</strong>prindeausensul generalizant. La ?\ineanu, în Dic]ionarul universal,condescenden]a era „fapta prin care se acord\ ce s-arputea refuza”, iar la Candrea, în Dic]ionarul enciclopedicilustrat „Cartea româneasc\” – „faptul de a împlini <strong>cu</strong>bun\voin]\ cererea sau preten]iunile <strong>cu</strong>iva, în special aunui inferior, l\sând de o parte orice mândrie sauautoritate”. Dic]ionarul Academiei (Dic]ionarullimbii române, tomul I, partea a II-a, C, 1940) era câtse poate de clar: condescendent înseamn\ „care secoboar\ (<strong>cu</strong> bun\voin]\) spre altul inferior lui carang, ca situa]ie social\, ca stare de <strong>cu</strong>ltur\”. Dic]ionareleap\rute ulterior, în plin\ consolidare a regimului comunist,înregistrau oare <strong>cu</strong> prea mare grab\ o folosire popular\improprie, sau eliminaser\ (for]at) referirile laierarhia social\, a c\rei abolire fusese decretat\?Ori<strong>cu</strong>m, în textele literare din prima jum\tate asecolului al XX-lea se poate constata folosireacorect\ [i nuan]at\ a termenilor în cauz\: „Pl\cere divin\:a exulta de orgoliu [i a purta în acela[i timp masca celeimai des\vâr[ite modestii, a[a ca s\ po]i mistifica peceilal]i pân\ acolo încât s\ se poarte <strong>cu</strong> tine condescendent[i protector” (G. Ibr\ileanu, Adela); „{i Gaittany, <strong>cu</strong>o ging\[ie exagerat\, plecând capul ceremonios, întinsemâna lui Pompones<strong>cu</strong> [i-l concedie în mijlo<strong>cu</strong>lstr\zii, urcându-se în ma[in\, de unde îi mai trimiseun salut subtil condescendent. Aceast\ arogan]\ moaleindispuse pe Pompones<strong>cu</strong>, pentru întâia oar\ în via]asa plantat în drum a[a de expeditiv” (G. C\lines<strong>cu</strong>,Bietul Ioanide).Ce se mai întâmpl\ azi? Din p\cate, ultimele maridic]ionare ap\rute nu corecteaz\ explica]ia <strong>cu</strong>vintelorcondescendent [i condescenden]\. O excep]ie par]ial\este Noul dic]ionar universal (2006), care integreaz\raportul ierarhic într-o defini]ie mai larg\, renun]ândtotu[i, surprinz\tor, la accentele negative: „purtare plin\de considera]ie sau de bun\voin]\ fa]\ de un inferior;respect”. Mi<strong>cu</strong>l dic]ionar academic (2001) [i Dic]ionarulexplicativ ilustrat (2007) nu schimb\ aproape nimic fa]\de DEX. Dic]ionarele r\mân un ghid pentru vorbitoriicare dezbat chestiuni lingvistice în internet:„problema este c\ sensul <strong>cu</strong>vântului condescendentnu este acela de «superior», ci «respectuos»”(romgleza.romaniandestinations.com). Putem totu[ispera c\ anglofilia va avea în acest caz efectulpozitiv de a consolida, chiar împotriva dic]ionarelornoastre, sensul etimologic prezent în echivalenteleengleze[ti [i dominant în uzul <strong>cu</strong>ltivat al românei.Într-un anun] pentru postul de recep]ioner\, se descriucalit\]ile candidatului ideal („persoan\ amabil\,condescendent\”) [i viitoarele sale responsabilit\]i:„întâmpinarea clien]ilor într-o manier\ condescendent\”(ejobs.ro). În acest caz, ]inând seama de stilul decomunicare dintre persoana de la ghi[eu [i client dominantîn societatea româneasc\, utilizarea <strong>cu</strong>vântului e destulde nimerit\. •România literar\ nr. 50 / 18 decembrie 200915
![Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...](https://img.yumpu.com/43669707/15/500x640/cioran-corespondena-cu-wolfgang-kraus-in-memoriam-milorad-.jpg)
![Editorial de NICOLAE MANOLESCU: Suferin]ele criticii Tineri poe]i ...](https://img.yumpu.com/36134635/1/185x260/editorial-de-nicolae-manolescu-suferinele-criticii-tineri-poei-.jpg?quality=85)
![Vasile Voiculescu â noi contribu]ii biografice](https://img.yumpu.com/28181129/1/185x260/vasile-voiculescu-a-noi-contribuii-biografice.jpg?quality=85)
Change language