Cioran coresponden]a cu Wolfgang Kraus In memoriam Milorad ...

c o m e n t a r i i c r i t i c eUneori, distan]a dintre operaîncheiat\ [i cea înc\ în lucru enesemnificativ\. Dar e dreptulsubveran al artistului s\ decid\.V\duvele abuziveRomânia literar\ nr. 50 / 18 decembrie 20094DIN TITLU nu se refer\, literalmente,doar la v\duve. Am în minte o serieîntreag\ de mo[tenitori, de la copii,la nepo]i, la rude apropiate sau îndep\rtate,la executori testamentari [i cunoscu]iori editori care-[i imagineaz\ c\ audat lovitura publicând manuscriseleinedite ale unor scriitori mai mari saumai mici. Nu e vorba doar de problemabanilor, ci [i de cea a dreptului posterit\]iide a da la tipar un manuscris f\r\ consim]\mântulautorului. Oricât de „avansat” ar fi un manuscris, elnu e des\vâr[it decât atunci când artistul a decis asupraîncheierii sale. Uneori, distan]a dintre opera încheiat\[i cea înc\ în lucru e nesemnificativ\. Dar e dreptulsubveran al artistului s\ decid\. Într-o scen\ faimoas\din Spre far de Virginia Woolf, pictori]a Lily Briscoedecide s\ termine tabloul doamnei Ramsay la zeceani dup\ ce începuse s\-l picteze:„Repede, ca [i cum ceva de acolo ar fi chemat-o,Lily se întoarse la pânz\. Era acolo, tabloul ei. Da, cutot verdele [i albastrul lui, cu toate liniile-i perpendiculare[i transversale, cu toat\ str\dania lui de a spune ceva.«O s\ fie atârnat în pod; o s\ fie distrus. Dar ce maiconteaz\?» se întreb\ Lily luând din nou penelul înmân\. Privi la sc\ri; erau pustii; privi la pânz\; eraneclar\. Cu o subit\ intensitate, de parc\ o frântur\de secund\ izbutise s\ vad\ limpede, trase o dung\ depenel acolo, în centru. Gata; tabloul era terminat. «Da»,î[i spuse, sleit\ de vlag\, l\sând pensula din mân\, «amavut [i eu revela]ia mea.»”F\r\ aceste cuvinte – „I have had my vision” –, operade art\ r\mâne un obiect mort. Or, asupra acestuilucru poate decide doar creatorul. Tot restul e istorie[i critic\ – literar\ sau de art\.Chiar s\pt\mâna trecut\, România literar\ne-a oferit exemplul unei c\r]i cu o istorie zbuciumat\.De data aceasta, lucrurile sunt înc\ mai complicate,dac\ nu de-a dreptul senza]ionale. Str\ina, romanul caretrebuia s\ încheie ciclul Halippa al Hortensiei Papadat-Bengescu, s-a pierdut în editur\, în faza preg\tirii pentrutrimiterea la tipar. Gra]ie mai multor întâmpl\ri norocoase,în clipa de fa]\ ne afl\m în situa]ia de a avea aproximativo mie de pagini de manuscris, f\r\ s\ se [tie îns\exact în ce m\sur\ ele au fost folosite de c\tre HortensiaPapadat-Bengescu. E doar una din dilemele pe caretrebuie s\ le rezolve admirabilul editor Gabriela Om\t:„Manuscrisele cunoscute din lotul Str\ina sunt clasabileîn dou\ categorii care, în opera]ia edit\rii, necesit\ untratament diferit; unele pot fi reproduse ca atare, cuminime interven]ii de editor, celelalte, adesea înstadiu bruionar [i redactate extrem de labirintic, impuno rea[ezare a materiei spre a deveni inteligibile.”Fire[te c\ în acest caz nu ne afl\m sub ru[inoasasintagm\ din titlu: e vorba de o eroic\ încercare de aaduce la lumin\, din mâlul textual în care se afl\, [ipagini de cert\ valoare literar\, dar [i fragmente despreal c\ror loc în structura romanului se pot emite doaripoteze. D-na Om\t, în deplin\ onestitate filologic\, neinformeaz\ c\ tot ce lipse[te acestei vaste materii este„asamblarea perfect articulat\” – cu alte cuvinte,echivalentul din cartea Virginiei Woolf al tr\s\turii depenel finale. Adic\ exclama]ia triumf\toare a artistuluiîn clipa în care a r\pus fiara crea]iei.Am în mân\ un obiect superb, una din cele maifrumoase c\r]i pe care le-am v\zut în ultima vreme. Nue vorba de-o lucrare bibliofil\, de[i îi prev\d de pe acumun destin aparte, fie [i din cauza gre[elii de tipar vizibil\înc\ de pe pagina de gard\: de[i data oficial\ de apari]iea c\r]ii este 17 noiembrie 2009, un redactor neglijenta l\sat ca dup\ numele editurii, Alfred A. Knopf, s\figureze drept an al public\rii... 2008! Pot depunem\rturie c\ volumul a ap\rut în 2009, din moment ce,într-o împrejurare norocoas\, am intrat în posesia luipe 10 noiembrie 2009, proasp\t trimis de editur\ uneipublica]ii americane în redac]ia c\reia se întâmpla s\m\ aflu. {i dac-ar fi s\ fiu cârcota[ pân\ la cap\t,exemplarul meu are 280 de pagini, [i nu 304, cum eronatni se comunic\ pe amazon.com!E vorba de romanul inedit al lui Vladimir Nabokov,The Original of Laura. Povestea c\r]ii e spus\ de fiulmarelui romancier, Dmitri, în prefa]a la fastuoasa edi]ietocmai publicat\: „Pe când prim\vara c\ldu]\ a lui 1977pogora peste regiunea lacurilor elve]iene, am fost chematdin str\in\tate s\-l vizitez pe tata, aflat pe patul de spitalîntr-o clinic\ din Lausanne. Fiind în convalescen]\ dup\o opera]ie considerat\ banal\, se infectase cu un bacilde spital care-i diminuase rezisten]a. [...] Tata c\zusepe coasta unui deal în timp ce se deda pasiunii sale deentomolog [i r\m\sese în]epenit într-o pozi]ie straniepe pant\, în timp ce cabinele pline de turi[ti r\spundeaucu râsete zgomotoase, luând drept o fars\ de vacan]\strig\tele sale de ajutor [i fluturarea plasei de fluturi.[...] S-ar putea s\ nu fi fost nici o leg\tur\, dar acestincident din 1975 p\rea s\ inaugureze o perioad\ deboli care nu s-au încheiat pân\ în acele îngrozitoare zilede la Lausanne.Dar n-a încetat s\ scrie. Lucra la un roman pe care-lîncepuse în 1975 – în acela[i an decisiv: o capodoper\embrionar\ ale c\rei p\r]i geniale începeau s\ se vad\ici-colo pe eternele sale cartona[e de lucru. Vorbea arareoridespre am\nuntele c\r]ii la care scria. Dar pentru c\ sim]eaprobabil c\ prilejurile de a vorbi despre ele se împu]inau,a început s\ ne povesteasc\ mamei [i mie anumite am\nunte.Taclalele noastre de dup\ cin\ deveniser\ mai scurte [imai abrupte [i se retr\gea în camera lui ca [i cum s-arfi gr\bit s\-[i termine lucrul.”Pe patul de spital, Nabokov i-a ordonat so]iei ca,în cazul în care va muri înainte de a-[i termina romanul,s\ ard\ manuscrisul. Evident, a[a cum s-a întâmplat[i atunci când Kafka i-a cerut un lucru similar prietenuluis\u Max Brod, dorin]a testamentar\ n-a fost îndeplinit\.Din fericire. Nu discut, aici, valoarea c\r]ii, cu atât maimult cu cât ea e, dup\ expresia lui Martin Amis,„ceva între larv\ [i pup\. „E, îns\, miraculos ce au reu[its\ fac\ editorii din cartona[ele pe care Nabokov ascris atât fragmente de proz\ (ceea ce a îndrept\]it edituraAlfred A. Knopf s\ subtintituleze cartea „a novel infragments”), cât [i colec]ii de sintagme sau liste desinonime a c\ror întrebuin]are în carte r\mâne un secretdisp\rut odat\ cu autorul.Nu m-a[ aventura s\ fac, deocamdat\, judec\]i devaloare privind micro-romanul lui Nabokov. Ca obiectbibliofil, ne afl\m îns\ în fa]a unei realiz\ri des\vâr[ite.De la calitatea hârtiei – de fapt, un carton sub]ire, semimat– pân\ la tehnoredactare [i design, cei îns\rcina]icu „construc]ia” obiectului au dovedit un bun-gustdes\vâr[it. Pagina de carte func]ioneaz\ ca un passepartout:în partea de sus e reprodus\ fidel „cartoteca”scris\ de mân\ de Nabokov, iar în partea de jos se afl\textul transcris în litere tipografice. Numerotarea e dubl\,una corespunzând c\r]ii ca atare, cealalt\ fragmentelorreproduse. Astfel încât, finalmente, avem o carte de 280de pagini care con]ine o sum\ de fragmente numerotateindividual [i purtând numele sec]iunii la care se refer\.Materie de prim\ mân\ pentru istoricul literar,conectat astfel la gândurile [i ideile scriitorului, dar [ipentru bibliofilul fascinat de laboratorul de crea]ie,cartea îndeamn\ la visare. Dmitri Nabokov m\rturise[teîn încheierea prefe]ei c\ n-a avut nici un moment inten]ias\ ard\ manuscrisul c\r]ii. Chiar dac\ felul în care serefer\ la ciornele romanului e ap\sat encomiastic, putempune excesele pe seama piet\]ii filiale. E limpede îns\c\ nici el, [i nici truditorii pe manuscrisele r\mase dela marii scriitori nu trebuie s\ suporte stigmatul dinfruntea rândurilor de mai sus. Dincolo de oarba setede bani a mo[tenitorilor exist\, din fericire, jertfa niciodat\r\spl\tit\ cum se cuvine a celor pentru care cartea pierdut\[i readucerea ei la via]\ ei merit\ un efort pe m\suracelui depus la restaurarea unei fresce de valoare inestimabil\.Dar asta nu înseamn\ c\ v\duvele abuzive nu exist\.Ba chiar s-ar putea s\ fie majoritare! •