Download fisier pdf

a r t e
Dincolo de scenele remarcabil realizate, filmul
este o cacealma, o tochitur\ pulp, în care
morali[tii risc\ s\-[i piard\ dantura pentru c\
nicio moral\ nu iese la suprafa]\.
România literar\ nr. 35 / 4 septembrie 2009
24
E LAPRIMELE cadre, noul film al lui Tarantino
D
î]i înt\re[te convingerea unei farse de propor]ii,
cu primul episod intitulat „Once upon a Time
in Nazi occupied France”, [i camera care se
plimb\ pe dealuri, cu debutul ac]iunii într-o
familie de fermieri care dac\ n-ar vorbi francez\
i-ai putea foarte bine plasa [i în Kentucky.
Po]i adulmeca în aer aroma unui delicios
western-spaghetti servit aburind de le chef, Sergio Leone.
Cum aluzia [i-a îndeplinit misiunea, Tarantino trece la
ac]iune; în mijlocul pastoralei cu iz de western
debarc\ un ofi]er nazist extrem de protocolar, vorbind
impecabil franceza, cu maniere aristocratice, cu
gesturi fine de prestidigitator sau de iluzionist, care-l
pofte[te la o discu]ie in private pe st\pânul casei, nu
înainte de a comanda un pahar cu lapte [i a rosti senten]ios
pre]ioasa fraz\: „A votre famille et á vos vaches je dit
Bravo!”. Într-o bun\ tradi]ie de salon musafirul se
recomand\ pe un ton cultivat, precizând [i scopul vizitei.
Este vorba de ofi]erul SS Hans Landa, cunoscut [i sub
numele de The Jews Hunter, care-i explic\ fermierului
terorizat printr-o fabul\ de ce germanii sunt asocia]i
cu vulturii [i evreii cu [obolanii. La un moment dat,
considerând c\ gestul s\u de polite]e a fost în]eles, Landa
propune ca discu]ia s\ se desf\[oare în englez\ din
moment ce gazda [tie aceast\ limb\, iar Landa se descurc\
excelent [i în limba b\tr`nului Will; ceva mai târziu va
vorbi impecabil [i italiana. Întregul joc de scen\ aproape
îl hipnotizeaz\ pe bietul fermier, iar acesta dezv\luie
locul unde se afl\ ascuns\ singura familie de evrei
care supravie]uise raziilor repetate, iar Landa organizeaz\
o surpriz\ care-i ucide pe to]i mai pu]in pe una dintre
fete, Shosanna Dreyfus (Mélanie Laurent în varianta
matur\). Evadarea ei deschide por]ile vendetei, por]i pe
care intr\ cu un accent imposibil locotentul Aldo
Raine (Brad Pitt) împreun\ cu commando-ul s\u de
Tic\lo[i (Basterds), to]i evrei care au ceva de r\zbunat.
Dac\ primul episod ]i-a înghe]at sângele în vine, cel
de-al doilea te face s\ râzi cu lacrimi. Prin Aldo Raine
mu[când din cuvinte, îi po]i vedea defilând pe Gary
Cooper, pe John Wayne, pe Robert Mitchum [i chiar
Marlon Brando din Na[ul. La aceast\ [ez\toare, Lt. Aldo
]ine prelegeri r\zboinice, solicitând solda]ilor s\i în
diversele reformul\ri laconice ale unuia [i acela[i lucru,
100 de scalpuri naziste, pentru c\ asta fac cei opt Basterds,
ucid nazi[ti în spatele liniilor inamice, care cu cu]itul
care cu bâta de baseball. {i Aldo Raine are porecla lui,
Aldo Apa[ul, de unde [i tradi]ionala scalpare a victimelor,
iar locotenentul î[i propune s\ ob]in\ printre germani
o popularitate gore [i s\ fac\ din echipa sa o echip\ de
vedete cântând la bât\, sergent Donnie Donowitz (Eli
Roth) zis [i The Jew Bear, cu]it, Stiglitz (Til Schweiger)
[i mitralier\, restul membrilor orchestrei. Abunden]a de
porecle ne introduce pe u[a din fa]\ în lumea pulp-urilor,
iar Tarantino ne ofer\ întregul meniu. Putem vedea ]este
zdrobite, membre împr\[tiate, trupuri care pocnesc
sub gloan]e ca pop cornul, gâturi sec]ionate regulamentar,
boa[e ciuruite, sugrum\ri de efect, etc., adic\ tot ceea
ce onomastica frustr\ a echipei recomand\. Pulp-ul este
u[or de recunoscut [i printre qui pro quo-uri [i lovituri
de teatru, printre potriveli [i îns\il\ri, povestea sare
din cataract\ în cataract\ aproape la nimereal\. Nu
inten]ionez s\ povestesc filmul, nara]iunea fiind nu prea
Tic\lo[ie f\r\ glorie (Inglourious Basterds, 2009).
Regia: Quentin Tarantino. Cu Brad Pitt, Eli Roth.
gen: Ac]iune, Aventuri, R\zboi. Durata: 152 minute.
Premiera în România: 04.09.2009. Produs de: Lawrence
Bender Production. Distribuit în România de: RO Image
2000.
Carnavalul
Tarantino
grozav îns\ilat\, îns\ aceasta abia dac\ mai conteaz\.
Filmul atrage aten]ia asupra teatralismului s\u insinuant
care asemeni unui ventriloc împrumut\ voci [i atmosfer\
din vasta istorie a cinematografului. Aluziile curg în
aceast\ direc]ie, este pomenit, spre exemplu, celebrul
regizor G.W.Pabst al c\rui film de aventuri, The
White Hell Pitz Palu (1929), apare în micul cinematograf
patronat de Madame Minnieux, dar [i produc\torul David
O. Selznick cel care a produs multiplu-oscarizatul Pe
aripile vântului (1939), dar [i primul film intrat în America
al lui Hitchcock, Rebecca (1940). Agentul de leg\tur\,
actri]a Bridget von Hammersmark ( Diane Kruger), ofer\
îns\ pre]ioasa informa]ie c\ ini]ial Goebbels [i apoi Hitler
vor lua parte la proiec]ia triumfalist propagandistic\,
Mândria na]iunii, cu un erou german jucând în film ceea
ce reu[ise s\ fac\ în realitate, s\ doboare ca lunetist
300 de americani, niciunul în plus, niciunul în minus.
Opera]iunea pe care o pun la cale Tic\lo[ii se va numi
„Opera]iunea Kino” [i ea vizeaz\, desigur, uciderea
lui Hitler [i a acoli]ilor acestuia. Unul dintre solda]ii
britanici trimi[i s\ înso]easc\ comandoul este un critic
de film familiarizat cu cinematografia german\, lt. Archie
Hicox (Michael Fassbender), a[a cum tân\rul erou
german, Fredrick Zoller (Daniel Brühl), este [i actor [i
în acela[i timp un cinefil familiarizat nu numai cu
cinematograful german, dar [i cu cel francez [i american,
prin urmare un movie star în toat\ splendoarea lui. Pe
ecran, soldatul german ucis de c\tre r\zbun\toarea Judit\,
Shosanna, apare prins într-un fermec\tor gros-plan
continuând s\ ucid\ americani cu precizia unei ma[ini
de cusut, americani care se în[ir\ ca vr\biile pe sârm\
pentru a fi lichida]i de astu]iosul snipper. Prietenul
Shosannei declan[eaz\ un incendiu în spatele pânzei
ecranului într-un moment climactic în care Shosanna
apare înregistrat\ pe ecran, ca o Valkirie, o imagine
faustic\ desprins\ parc\ din filmele lui Murnau. Pe
fundalul de fl\c\ri, Shosanna î[i profereaz\ apocaliptic
amenin]\rile în timp ce Hitler [i Goebbels tremur\ din
încheieturi. De altfel, apari]ia lui Hitler în al doilea episod
al filmului care îl aminte[te pe Charlie Chaplin cu
Dictatorul (1940) este de un comic nebun. F\când o criz\
de isterie determinat\ de popularitatea macabr\ Tic\lo[ilor,
Hitler le taie publicitatea ca un director de televiziune
ordonând pur [i simplu s\ nu se mai vorbeasc\ despre
ei. Dovad\ c\ în cinematografia postmodern\ a lui
Tarantino anything goes; atentatul împotriva lui Hitler
reu[e[te în aceast\ istorie paralel\ [i dictatorul cu întreg
staful o iau pe coaj\. Aceasta [i pentru c\ ofi]erul SS
Hans Landa care prinde i]ele complotoului se decide s\
schimbe cursul istoriei dezertând la americani [i
comandându-[i prin telefon la înaltul comandament al
armatei americane o vil\ pe insula Nantucket [i exonerarea
sa de orice vin\, ceea ce nu-l împiedic\ pe lt. Aldo s\-i
tatueze o zvastic\ pe frunte. {i a[a se scrie istoria dup\
Tarantino cu un Hitler isteric asasinat într-un cinematograf
de mâna a doua unde rula filmul Mândria na]iunii al
c\rui erou murea cu un etaj mai sus în sala de proiec]ie.
De departe, Christoph Waltz este rermarcabil în rolul
poliglotului Lt. Col. Hans Landa, un fel de Sherlock
Holmes nazist, care de altfel se [i recomand\, mai degrab\,
ca detectiv. Atrocit\]ile comise de acesta risc\ s\
treac\ pe un plan secund datorit\ aptitudinilor filologice
corelate cu cele detectivistice, iar Tarantino îl salveaz\
ultimativ. De altfel, cele mai reu[ite scene din film îl
au ca protagonist, la care a[ ad\uga f\r\ ezitare scena
din tavern\ unde tot problemele filologice, de accent
[i cultur\ german\, se afl\ în prim planul unei discu]ii
între Tic\lo[ii deghiza]i în ofi]eri germani [i ofi]erul SS
care prinde din zbor impostura conducând propriul
s\u joc detectivistic. Baia de sânge care urmeaz\ nu mai
reu[e[te s\ ridice nivelul scenei de teatru pe care se
afl\ ace[ti remarcabili actori, plus un critic de film, pentru
c\ Tarantino nu face altceva decât s\ sublinieze conven]iile,
s\ denundeze procedeele, s\ reduc\ teatrul de r\zboi
la teatru pur [i simplu. Orice judecat\ de ordin etic cade,
în slujba binelui sau a r\ului, personajele conteaz\
prin talentul de a se face remarcate în rolul în care au
fost distribuite cu ticurile [i expresiile lor favorite. Cu
ajutorul lor po]i da oricând o alt\ versiune istoriei [i
privit prin compara]ie cu un film recent, Valkyrie (2009)
al lui Bryan Singer relatând povestea atentatului e[uat
al lui Claus von Stauffenberg jucat de un Tom Cruise
cu rictusul lipit de fa]\, realizezi diferen]a enorm\ fa]\
de filmul lui Tarantino care se joac\ cum vrea el cu
istoria. De fapt, re]eaua „intertextual\” de aluzii [i trimiteri
precise creeaz\ acest spa]iu ludic unde fiecare î[i face
num\rul favorit. F\r\ aceaste rapeluri culturale la istoria
cinematografiei, precum [i f\r\ presta]ia remarcabil\ a
actorilor cu momentele de teatru în teatru [i film în film,
Inglourious Basterds se împ\rt\[e[te din mentalitatea
unui juc\tor de Call of Duty care pe lâng\ jocul propriuzis
se mai delecteaz\ [i cu povestea servit\ la pachet.
Trebuie s\ recuno[ti acestui film, în special calitatea
scenelor de teatru sau de film în film, un fel de petite
histoires delicioase, neverosimile, împ\nate cu scene
gore, în raport cu acele grandes histoires despre care
vorbea Lyotard în Condi]ia psotmodern\. Aceste
„mici istorii” func]ioneaz\ independent de plot, de
deznod\mânt, [i fiecare, în sine, este lucrat\ ca o mic\
bijuterie cu o aten]ie maniacal\ la detaliu. Probabilitatea
ca ele s\ respecte adev\rul istoric este minim\, [i la un
moment dat o spune chiar colonelul Landa, probabilitatea
ca un fanatic ofi]er SS cu o groaz\ de crime la activ s\
dezerteze la americani este de una la un milion. Tarantino
ca [i Landa o alege tocmai pe aceea. Dincolo de scenele
remarcabil realizate, filmul este o cacealma, o tochitur\
pulp, în care morali[tii risc\ s\-[i piard\ dantura
pentru c\ nicio moral\ nu iese la suprafa]\. Pentru
Tarantino totul este cinema, adic\ fic]iune, iar în cinema
totul este posibil. Chiar [i Tarantino. •