You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
SALVAŢI TV CULTURAL
Orient Latin<br />
CUPRINS:<br />
HANS DAMA:<br />
Simpozion omagial la Viena<br />
Suplimentul “Spieluhr” –<br />
DAMIAN URECHE<br />
Cornel Ungureanu<br />
Liviu Ureche<br />
Doru Macriş<br />
IGOR ISAC:<br />
Oameni şi Noapte. De veghe<br />
la Eminescu. Marginalii<br />
POEZIE<br />
Ileana Roman<br />
Daniel Dăian<br />
Nicolae Sârbu<br />
PROZĂ<br />
Duşan Baiski<br />
Doru Macriş<br />
TEATRU<br />
Simona Vintilă –”Blessed”<br />
CRITICĂ<br />
Radu Panait<br />
Petru Birău<br />
Lucian Gruia<br />
Costel Stancu<br />
STELA NEDA<br />
Sărbătoarea poeziei<br />
româneşti la Uzdin<br />
Co<strong>pe</strong>rta noastră (background):<br />
manuscris inedit<br />
Ion Chichere, datat 1990,<br />
desco<strong>pe</strong>rit recent de Costel<br />
Stancu.<br />
Preşedinte: Nina Ceranu<br />
Redactor-şef: Ilie Chelariu.<br />
Design&tehnore dactare: C he.<br />
Editorial<br />
Adresa pt. corespondenţă:<br />
Aleea Martir Ioan V. Avram,<br />
nr. 1, sc. A, ap. 18,<br />
cod 300377,<br />
Timişoara<br />
Tel.: 0727 212636,<br />
0720 664665;<br />
e-mail: nceranu@info.uvt.ro;<br />
iliechelariu@yahoo.ro<br />
pag.2<br />
Uniunea Cititorilor din România<br />
ILIE CHELARIU<br />
Se întâmplă acum:<br />
- 53% nu au citit nicio carte în <strong>2012</strong>;<br />
- 21% afirmă că au citit 1-2 cărţi;<br />
- 11% au citit 3-4 cărţi;<br />
- 15% au citit 5 sau <strong>pe</strong>ste 5 cărţi.<br />
Pe categorii de vârstă: nu au citit nicio<br />
carte 32% dintre cei cu vârsta între 18 şi 30<br />
de ani, 49% dintre cei din segmentul 31-55<br />
de ani ş i 68% dintre s eniorii de <strong>pe</strong>s te 55 de<br />
ani!<br />
La capitolul 1-2 cărţi citite, se înscriu<br />
29% dintre cei din categoria de vârstă 18-<br />
30 de ani, 25% dintre cei din categoria de<br />
vârstă 31-55 de ani ş i 13% dintre cei <strong>pe</strong>ste<br />
55 de ani.<br />
Cu 3-4 cărţi citite în <strong>2012</strong>, se laudă 20%<br />
dintre cei până în 30 de ani, 10% dintre cei<br />
până în 55 de ani şi 7% dintre cei <strong>pe</strong>ste 55<br />
de ani.<br />
Doar 19% dintre cei între 18 şi 30 de<br />
ani, 16% dintre cei între 31 şi 55 de ani şi<br />
11% dintre cei a căror vârstă depăş eşte 55<br />
de ani au citit cel puţin 5 cărţi.<br />
Procentele acestea îns eamnă un<br />
sondaj profesionist, făcut în septembrie.<br />
Deşi sunt mândru că fac parte dintre<br />
cei care au citit cel puţin cinci cărţi anul<br />
ISSN 1453-1488<br />
aces ta, cifrele mi se par alarmante, dar ar<br />
putea fi şi mai grav dacă ne gândim la prima<br />
categorie de vârstă: dacă s cădem cărţile<br />
necesare în proces ul de învăţământ, vor<br />
rămâne nişte procente deprimante...<br />
Mai dramatică ni se pare situaţia la<br />
„sondaţii” de vârs ta a doua şi a treia, <strong>pe</strong><br />
vremuri cei mai fideli cumpărători de carte<br />
de ficţiune. Dacă cei de vârstă medie n-au<br />
timp, că aleargă, cât e ziulica de lungă, să se<br />
căpătuiască, la vârsta a treia dezastrul e total,<br />
una din cauze, în viziunea noastră, fiind<br />
preţul cărţilor în raport cu <strong>pe</strong>nsiile. Într-o<br />
ţară în care avem un lider politic numit<br />
„Drujba lui Dumnezeu”, iar codrul e frate cu<br />
exportatorul, dar nu cu cititorul, normal că<br />
hârtia e scumpă. Rezultatul este că se scot,<br />
în masă, tiraje de 100 de exemplare, că doar<br />
cei subvenţionaţi local mai îndrăznesc 300,<br />
şi doar autorii şi editurile centrale geografic<br />
şi vecine cu fondurile bugetare s e mai laudă<br />
cu tiraje de 1.000 de exemplare. Dar, stai, asta<br />
nu e totul: nu întregul tiraj ajunge în circuit!<br />
Nu demult, reacţionarii care au ocupat<br />
s alariile democraţilor bugetari din ICR<br />
spuneau că beciurile gem de cărţi editate<br />
din sudoarea cinstitului popor de necititori<br />
şi nedifuzate. Deşi, într-un fel, îi înţeleg, le<br />
creşte valoarea. Uitaţi-vă ce scum<strong>pe</strong> sunt<br />
cărţile de-acum două-trei sute de ani...<br />
O proiecţie la orizontul anilor 2030-2040<br />
arată că se poate înfiinţa, fără frică de ridicul,<br />
Uniunea Cititorilor din România, că doar<br />
vreo 2.500 de cititori de ficţiune vor rămâne,<br />
cam câţi membri are USR acum.<br />
În mod normal, cei ce conduc breasla<br />
scriitorilor ar trebui să se alarmeze la vederea<br />
rezultatelor sondajului, să facă un plan de<br />
măsuri ş i de la întâi să-i dea bătaie. Legea<br />
spons orizării este confuză şi prigoneş te<br />
cultura necomercială, pos tul cultural de<br />
televiziune a dispărut, tipografiile se luptă<br />
cu o hârtie scumpă, reţelele de difuzare te<br />
rup (comisioane de 35-40%). Dar cine s-o<br />
facă? Preşedintele-i prin Franţa şi l-a lăsat<br />
de jurnă <strong>pe</strong> vicepreşedinte, dar acesta e toată<br />
ziua <strong>pe</strong> la partid şi prin televiziuni, aş a că l-a<br />
lăsat <strong>pe</strong> următorul să semneze hârtiile. Chiar<br />
şi şeful asociaţiei bucureştenilor, mai nou, a<br />
fost numit vice în ţara făgăduinţei bugetare,<br />
însă el e activ, iar <strong>pe</strong> blogul lui plouă cu ştiri,<br />
comunicate şi comentarii. În schimb, site-ul<br />
„central” al USR e de toată jena: două-trei<br />
postări <strong>pe</strong> trimestru, din care majoritatea cu<br />
şi despre dâmboviţeni, greşeli, î din i-uri,<br />
deşi cred că a costat şi cos tă ceva...<br />
Bine măcar că a dispărut <strong>pe</strong>rsonajul<br />
acela care semna „Comitetul”...
Hans Dama, portret de Marin Sorescu,<br />
1988<br />
pag.3<br />
Orient Latin<br />
Sub genericul „Intermediar între culturi<br />
şi generaţii: Poetul ş i filologul dr. Hans<br />
Dama”, a fost omagiat, în 25 iunie <strong>2012</strong>, la<br />
Teatrul “Pygmalion” din capitala Austriei,<br />
bănăţeano-vienezul originar din Sânnicolaul<br />
Mare, un veritabil ,,ambasador al culturii româno-austriece<br />
din Viena”, acţiune organizată<br />
de Asociaţia Culturală “Hora” din Viena,<br />
As ociaţia Şvabilor Bănăţeni din Austria,<br />
Societatea Austro-Română din Viena, Teatrul<br />
Pygmalion şi Fundaţia Etniei Germane din<br />
Fostul Im<strong>pe</strong>riu Austro-Ungar.<br />
Au luat cuvântul dramaturgul Philipp<br />
Kaplan, de la Pygmalion, Roxana Bulz, din<br />
Sânnicolaul Mare, studentă la Universitatea<br />
din Viena, apoi s-a citit un eseu, despre Hans<br />
Dama, al criticului Cornel Ungureanu,<br />
preş edintele filialei USR. Sifora Sava<br />
(preşedinta Asociaţiei Hora) a vorbit despre<br />
activitatea lui Hans Dama în cadrul<br />
Asociaţiei Şvabilor Bănăţeni din Austria (<strong>pe</strong><br />
baza volumului omagial Österreich und die<br />
Banater Schwaben, Wien 2005, dedicat, la<br />
cea de-a 85-a aniversare, lui Franz Klein,<br />
multă vreme preşedinte al aceleiaşi asociaţii,<br />
şi editat de H. Dama, el însuşi preş edinte,<br />
azi, al aces tei as ociaţii), referindu-s e<br />
îndeosebi la cercetările editorului cu privire<br />
la ajutorarea a circa 40.000 de copii din Viena,<br />
Simpozion omagial<br />
Hans Dama<br />
la Viena<br />
care, în <strong>pe</strong>rioada 1916-1930, când foametea<br />
s-a generalizat în Aus tria, au găsit casă şi<br />
masă gratuită în Banat.<br />
Un profil al lui Hans Dama, văzut prin<br />
„bănăţenismul cultural”, a realizat băimăreanul<br />
George Achim, poet echinoxist,<br />
profesor universitar, actualmente „gastprofes<br />
sor” la Institutul de Romanis tică al<br />
Univers ităţii din Viena. Profes oara<br />
universitară Andrea Anna Kolbus, originară<br />
din Jimbolia, biolog cu studii în Germania,<br />
cercetător, a vorbit despre multiplele legături<br />
istorice dintre Viena şi Banat reflectate în<br />
viaţa şi o<strong>pe</strong>ra lui Hans Dama.<br />
Despre o<strong>pe</strong>ra sărbătoritului, la obiect,<br />
au prezentat referate prof. dr. Herbert Bockel<br />
din Pass au, altădată universitar timişorean,<br />
originar din Aradu Nou: Despre proza lui<br />
Hans Dama; prof. univ. dr. Nelu Brădean-<br />
Ebinger, din Buda<strong>pe</strong>sta, bănăţean şi el, cu<br />
studii de filologie la Bucureşti, Buda<strong>pe</strong>sta<br />
şi în Finlanda: Hans Dama – poetul; şi prof.<br />
Simion Dănilă, din Belinţ, jud. Timiş ,<br />
traducător al poeziei lui Hans Dama în<br />
româneşte: Hans Dama – traducător al<br />
literaturii române în spaţiul germanofon.<br />
Hans Dama s-a născut în 1944 în localitatea bănăţeană Sânnicolau<br />
Mare. A făcut studiile universitare (germanistică, geografie, <strong>pe</strong>dagogie,<br />
romanistică, ştiinţe economice) la Timişoara, Bucureşti şi Viena.<br />
Până în 2010, a funcţionat ca universitar la Institutul de Romanistică<br />
şi la Institutul de Translatori din Viena. Este colaborator al mai multor<br />
reviste de s<strong>pe</strong>cialitate din Austria, Germania, Mexic, România, Spania<br />
şi Ungaria, în care publică eseuri, poeme, studii etc.<br />
A tradus în limba germană din Lucian Blaga, George Bacovia,<br />
Nichita Stănescu, Anghel Dumbrăveanu, Octavian Doclin ş.a. A publicat<br />
în diverse antalogii, precum şi în volume proprii. Versuri:<br />
Schritte (Paşi), Viena (ediţia I, 1980; ediţia a II-a, 1990); Gedankenspiele<br />
(Jocuri de idei), Frankfurt/M ain, 1990; Rollendes Schicksal (Tăvălugul<br />
destinului), Frankfurt/Main, 1993; Spätlese (Cules târziu), ed. I, Dublin-<br />
New York-Viena, 1999; e d. II-a, Viena, <strong>2012</strong>; Vereinsamtes Echo (Ecouri<br />
răzleţe), trad. George Guţu, Cluj/Klausenburg, 2002; Launen des<br />
Schicksals/ Capriciile destinului, trad. Simion Dănilă, Viena, 2006;<br />
Zeitspanne (Răstimp), Viena, 2008; Im Schatten der Zeit/În umbra<br />
timpului, trad. Simion Dănilă, Vie na, 2011. Proză: Unterwegs (Pe<br />
drumuri), Cluj/Klause nburg, 2003.<br />
O ultimă luare de cuvânt, o veritabilă<br />
laudatio, a fost cea a doamnei Veronika<br />
Mickel, preş edinta arondis mentului<br />
Josefstadt din Viena (funcţie echivalentă cu<br />
cea de primar de sector de la noi), care l-a<br />
apreciat <strong>pe</strong> Hans Dama ca fiind „un<br />
adevărat euro<strong>pe</strong>an, un mediator între<br />
culturi, naţiuni şi generaţii, un om atât de<br />
multilateral şi totodată atât de modest“,<br />
care trăieş te într-o Vienă unde, dintre<br />
locuitorii de alte etnii, românii ocupă locul<br />
al treilea după germani şi polonezi.<br />
În încheiere, Philipp Kaplan şi poetul<br />
Hans Dama au dat citire, în limba germană şi<br />
română, unor poezii şi anecdote ale poetului<br />
(cu Marin Sorescu, şi alţii, în vizită la Viena),<br />
care au fost savurate de întreaga audienţă.<br />
De remarcat şi micul concert susţinut<br />
de basul Theodor Coresi şi soţia sa, soprana<br />
Catarina Coresi Lal, din Viena, originari din<br />
România.<br />
În pauză, invitaţii au vizitat expoziţiasurpriză<br />
despre – cu – de Hans Dama,<br />
pregătită de Dorel T. Usvad, mare filatelist,<br />
cartofil, numismat, promotor al românismului<br />
în Austria, prin păstrarea vie a amitirii trecerii<br />
prin Viena şi alte localităţi a unor mari nume<br />
din is toria şi cultura noas tră: Cuza,<br />
Eminescu, Grozăvescu, Blaga etc. Şi –<br />
subliniem – fără implicarea Institutului Cultural<br />
Român din Viena.<br />
Dorinţa de a nu se pierde în negura<br />
vremilor bunele relaţii de convieţuire şi<br />
frumoas ele tradiţii ale etniilor din acest<br />
spaţiu îl îndeamnă mereu <strong>pe</strong> Hans Dama să<br />
rămână ambasadorul cultural <strong>pe</strong>ndulând<br />
între Austria şi România. Simpozionul a fost<br />
o reuşită, iar intenţia ca <strong>pe</strong> viitor să se continue<br />
s eria aces tor întruniri <strong>pe</strong>ntru<br />
dezvoltarea legăturilor româno-austriece şi<br />
a schimburilor culturale între aceste ţări<br />
trebuie salutată, întrucât contribuie astfel la<br />
punerea în o<strong>pe</strong>ră a principiului euro<strong>pe</strong>an al<br />
,,unităţii în diversitate’’.<br />
(ROXANA BULZ)
Orient Latin<br />
Oameni şi Noapte.<br />
De veghe la Eminescu...*)<br />
- marginalii la un eveniment în premieră mondială -<br />
pag.4<br />
În 14 iunie, începând cu ora 21 (şi<br />
până s pre dimineaţă), la Teatrul<br />
Vechi din Oraviţa s -a ţinut o<br />
noaptea de veghe <strong>pe</strong>ntru Mihai Eminescu.<br />
O manifestare la prima ediţie, concepută şi<br />
organizată de Ilie Chelariu, din Timişoara,<br />
un prieten mai vechi al Oraviţei, care, iată, şi<br />
cu acest eveniment inedit, în premieră<br />
naţională (şi mondială, după cum s usţinea<br />
chiar autorul proiectului în editorialul revistei<br />
<strong>pe</strong> care o conduce de aproa<strong>pe</strong> două decenii),<br />
„Orient Latin”, s-a dorit a s coate, astfel,<br />
Oraviţa din anonimatul în care, se pare, <strong>pe</strong><br />
nedrept, a căzut, dar şi <strong>pe</strong>ntru a <strong>pe</strong>r<strong>pe</strong>tua<br />
memoria Poetului nostru naţional.<br />
Fiind la prima ediţie, datorită crizei,<br />
dar ş i unei inerţii s olide,<br />
binecunoscute, a provinciei,<br />
manifestarea a demarat cu greu. Mobilizarea<br />
orăviţenilor a fos t ca şi inexistentă. Am<br />
constatat, fără să fiu surprins, că şi Gheorghe<br />
Jurma, editor şi eminescolog cunoscut în<br />
zonă, a lipsit. Ca să nu mai spun că, din<br />
Reşiţa, multrâmbiţatul oraş cu poeţi (doar<br />
cu excepţia lui Costel Simedrea, care, de fapt,<br />
e din Răcăşdia) nu a fost nici un reprezentant.<br />
În schimb au fos t scriitori cunoscuţi din<br />
Lugoj, Făget, Caransebeş şi Timişoara. Cam<br />
în jur de şaptezeci de <strong>pe</strong>rsoane în total...<br />
S<strong>pe</strong>ctatori orăviţeni, erau în s ală vreo<br />
douăzeci, care, după miezul nopţii, s-au dus<br />
să se culce...<br />
Am rămas noi între noi ş i cu<br />
s piritul, din păcate, cam<br />
discret, al Poetului ne<strong>pe</strong>reche.<br />
De fapt, spiritul poetului era prezent, altfel<br />
nici nu ne adunam, dar aş zice că, în mare, a<br />
lipsit oglindirea acestuia în tot ce a făcut el<br />
mai bine, adică Poezia. Trebuia să vină un<br />
actor de la Teatrul Naţional din Timişoara,<br />
unul Castravete, prieten cu Ilie Chelariu, care<br />
să susţină un recital, dar nu a mai ajuns. În<br />
deschiderea serii, cântăreţul de muzică folk<br />
George Popovici, din Făget, a cântat două<br />
romanţe după versurile lui Mihai Eminescu.<br />
După un moment cu încărcătură emoţională<br />
creat de doamna Elena Creţiu, poetă şi<br />
actriţă, mai târziu, spre surprinderea noastră,<br />
un ţăran, îmbrăcat în alb (căruia nu i-am<br />
reţinut numele), venit din Vârciorova, o<br />
localitate de <strong>pe</strong> lângă Caransebeş, a susţinut<br />
un recital sobru şi simplu, fără pretenţii şi<br />
afectări colaterale, (a inclus şi un fragment<br />
şi din „Luceafărul”) din lirica eminesciană.<br />
Dacă mai amintim şi „Mai am un singur dor”,<br />
interpretată, mai târziu, de Vasile Gondoci,<br />
atunci putem spune că, astfel, recitalul din<br />
Eminescu s-a încheiat. Apoi, <strong>pe</strong> scenă au<br />
urcat poeţi bănăţeni, mai mult sau mai puţin<br />
cunoscuţi, care au recitat din propriile o<strong>pe</strong>re.<br />
Un lucru bun şi necesar, dar în spaţiul<br />
sublim al Teatrului Vechi, unde, în 1868, a<br />
poposit Mihai Eminescu ca sufleur, <strong>pe</strong>rsista<br />
senzaţia şi chiar certitudinea că, din păcate,<br />
ceea ce era al Cezarului nu s-a prea dat... Au<br />
luat cam totul vameşii... La ediţiile viitoare,<br />
probabil, ar trebui s ă s e ins tituie,<br />
obligatoriu, lecturarea unei poezii din<br />
Emines cu, ca as tfel manifes tarea s ă-ş i<br />
atingă, cu adevărat, s copul reclamat, cu<br />
graţie, în titlu.<br />
Pe la ora 2,30 a.m., la invitaţia<br />
domnului Ionel Bota, m-am urcat,<br />
şi eu, <strong>pe</strong> scenă şi am citit eseul<br />
„Eminescu răstignit”, <strong>pe</strong> care l-am s cris cu<br />
vreo şapte ani în urmă, cu ocazia vernisării<br />
expoziţiei de pictură cu acelaşi titlu, <strong>pe</strong> care<br />
am avut-o la Muzeul Naţional de Artă din<br />
Chişinău.<br />
Pe noi, basarabenii, Eminescu nea<br />
ajutat să ieşim din marasmul<br />
comunist. Aş fi vrut să zic că nea<br />
ajutat să ieşim cu demnitate, dar aş fi minţit,<br />
fiindcă, din păcate, am ieş it des tul de<br />
ş ifonaţi. Uneori (când mai dau <strong>pe</strong> la<br />
Chişinău), am senzaţia că încă nu am prea<br />
ieş it, că încă ne aflăm, des tul de mult,<br />
scufundaţi în mlaştina trecutului obscur şi<br />
derizoriu. Deci, ar trebui să zic că picătura<br />
de demnitate naţională şi de spirit autentic<br />
<strong>pe</strong> care am reuşit, totuşi, s ă o s alvăm se<br />
datorează, în mare parte, lui Mihai Eminescu.<br />
Dar, după ’90, a venit libertatea, care ne-a<br />
luat prin surprindere şi, astfel, nu am fost în<br />
stare s-o înţelegem corect. Şi-n loc să ne<br />
înălţăm prin o<strong>pe</strong>ra geniului nostru naţional,<br />
noi am început să ne ascundem infatuarea,<br />
ipocrizia ş i cabotinajul, adică s ă ne<br />
ascundem toată mediocritatea, după icoana<br />
neprihănită a Poetului. Şi, as tfel, l-am<br />
răstignit <strong>pe</strong> crucea destinului nostru ratat.<br />
Cam acesta a fost mesajul plastic <strong>pe</strong> care am<br />
dorit să-l comunic, în anul de graţie 2005,<br />
semenilor mei din capitala Basarabiei... Nu<br />
ştiu în ce măs ură mi-a reuşit, dar, după<br />
statis tica ţinută de conducerea instituţiei,<br />
se pare că expoziţia s-a bucurat de un succes<br />
neaşteptat de mare. Am aşteptat şi poziţia<br />
criticii de s<strong>pe</strong>cialitate, dar această critică, pur<br />
şi simplu, nu există....<br />
ELENA CREŢIU<br />
În vremurile de restrişte, spiritul lui<br />
Eminescu era reprezentat şi de un<br />
bust de bronz, amplasat <strong>pe</strong> Aleea<br />
Clasicilor din Chişinău. Îmi amintesc că, prin<br />
anii ’80, de 15 iunie, se adunau o mână de<br />
tineri curajoşi, care depuneau buchete de<br />
flori în faţa bustului, apoi formau un cerc.<br />
Recitau şi cântau romanţe, după celebrele<br />
versuri ale Poetului, până seara târziu, până<br />
când erau somaţi de miliţia sovietică să<br />
plece. Iar ei, în acest răstimp, continuau să<br />
cânte liniştiţi, prefăcându-se că nu observă<br />
aparatele de fotografiat care, clănţănind insistent,<br />
îi vizau de după pomii şi arbuştii din<br />
preajmă. Şi-n decursul întregii zile de 15<br />
iunie, lumea tot venea şi venea, şi depunea<br />
flori la monumentul Poetului, încât, spre<br />
seară, se aduna un morman imens de flori<br />
multicolore. Îns ă dacă, a doua zi de<br />
dimineaţă, treceai <strong>pe</strong> acolo, cons tatai,<br />
stu<strong>pe</strong>fiat, că din ditamai mormanul de flori<br />
nu au rămas decât câteva bucheţele aşezate<br />
meticulos în nişte borcane de sticlă. Te<br />
întrebai, uimit, unde au dispărut florile?! Dar,<br />
după ce, <strong>pe</strong>ntru câteva cli<strong>pe</strong>, erai s urprins<br />
de privirea aspră şi totuşi senină a Poetului,<br />
înţelegeai că, de fapt, ele s-au ridicat la cer<br />
şi continuau să emane în văzduh parfum şi<br />
graţie, alături de sufletul lui nemuritor.<br />
O<br />
reuş ită incontes tabilă a<br />
manifes tării a fost numărul<br />
s <strong>pe</strong>cial al revistei “Orient<br />
latin”, dedicată acestui eveniment. Pe<br />
fundalul negru al co<strong>pe</strong>rţii este proiectat un
pag.5<br />
fragment al binecunos cutei măşti mortuare,<br />
albă şi cu semitonuri verzui, a Poetului.<br />
Seamănă cu o <strong>pe</strong>rlă preţioasă surprinsă <strong>pe</strong><br />
fundul oceanului... Numărul a cuprins un<br />
material memorabil s emnat de Adrian Dinu<br />
Rachieru. Textul se doreşte a fi o radiografie<br />
a receptării lui Eminescu în timpurile noastre.<br />
De fapt, povestea aces tei contradictorii şi<br />
gălăgioas e receptări s e raportează, în<br />
principiu, la gazetărie şi mai puţin la o<strong>pe</strong>ra<br />
s a poetică. Discuţiile aprins e în jurul<br />
ziaris ticii inflexibile, vehemente şi chiar<br />
reacţionare (deşi Gherea şi Lovinescu zic că<br />
a fos t anexat <strong>pe</strong> nedrept taberei<br />
„reacţionarilor”), poate, s e datorează<br />
faptului că articolele din „Timpul” sunt<br />
neaşteptat de actuale. Este cert că gazetăria<br />
Poetului (asemenea o<strong>pe</strong>rei) „ a fost trăită<br />
dureros şi până la indentificare cu<br />
problemele zilei”. Astfel, multe lucruri, din<br />
păcate, deranjează şi astăzi, sau sunt prost<br />
înţeles e. Nu degeaba, Nicolae Manolescu<br />
nota în is toria s a critică: „Toată lumea a<br />
înţeles publicistica lui Eminescu aşa cum a<br />
vrut”, iar Neagu Djuvara, după spusele<br />
domnului Rachieru, propune ca proza<br />
politică a Poetului s ă nu mai fie editată!<br />
Es te adevărat că „extras din<br />
ţesătura epocii, Eminescu este<br />
falsificat”. Vorbind critic despre<br />
„degradarea Bizanţului” şi îndrăgostit de<br />
trecut, de ţărănime, de aristocraţia istorică,<br />
Eminescu, brusc, pare „un obstacol” în calea<br />
integrării euro<strong>pe</strong>ne. „Partea cea mai bună<br />
(sic !) a intelighenţiei române cere să ne<br />
lepădăm grabnic de el. El ne apare ca<br />
„exas<strong>pe</strong>rant de învechit” ş i nu mai poate<br />
interesa, reacţionează H.-R. Patapievici. Să<br />
fie Eminescu un expirat printre „cadavrele<br />
care nu s e dau la o parte s ingure”?, se<br />
întreabă, <strong>pe</strong> bună dreptate, sociologul şi<br />
criticul timişorean A. D. Rachieru. Şi tot el<br />
afirmă: „Problema Eminescu animă ş i agită<br />
spiritele; idolatrizat ş i clişeizat, Eminescu se<br />
încăpăţânează să rămână o <strong>pe</strong>rmanenţă”. Cu<br />
indentitate proteică, Eminescu, cel care nea<br />
salvat şi ne-a proiectat (scria încrezător<br />
Mircea Eliade), creşte din el însuşi. Încât,<br />
avertiza Theodor Codreanu „despărţirea de<br />
Eminescu («clamată de voci insuregente şi<br />
inconştiente», precizează A. D. Rachieru) e<br />
treaba <strong>pe</strong>rsonală a fiecărui creator, dar nu a<br />
culturii române”. Cam acesta ar fi rezumatul<br />
es eului domnului A. D. Rachieru, care a<br />
deschis numărul 2 (anul curent) al revistei<br />
„Orient latin” publicaţie ce, anul viitor, va<br />
aniversa două decenii de existenţă!<br />
Cu Ilie Chelariu, redactorul-şef al<br />
revis tei, ne cunoaş tem mai<br />
demult, dar, sufleteşte, ne-am<br />
apropiat în ultimii ani, de când şi-a luat casă<br />
în Socolari, o localitate pitorească aflată la<br />
12 km de Oraviţa, unde, de altfel, mai mulţi<br />
artişti timişoreni sau pricopsit cu case de<br />
vacanţă. În ultimul timp, Ilie mi se tot frăsuie<br />
că ar dori să se mute definitiv la Socolari,<br />
deoarece la Timişoara (se pare, Timişoara<br />
revoluţionară, prea re<strong>pe</strong>de, a devenit o<br />
Timişoară comodă, liniştită şi snoabă) se<br />
simte din ce în ce mai singur. De fapt, Ilie<br />
cam totdeauna s-a s imţit singur, nu<br />
întâmplător, în 2000, a debutat în poezie cu<br />
volumul „Zece ani de singurătate”, <strong>pe</strong>ntru<br />
care, de altfel, a luat premiul oferit de filiala<br />
U.S.R. Are un trecut, prin excelenţă, boem:<br />
toate crâşmele din Timişoara (şi nu numai) îl<br />
ştiu.Vocea lui vioaie, de bariton, şi râs ul<br />
s onor, un pic s arcas tic, oferă mereu<br />
pros<strong>pe</strong>ţime ş i vigoare anturajului în care<br />
poposeşte. E chiar un tip foarte viguros,<br />
înalt, bine făcut, cu sprâncene stufoase şi<br />
priviri expresive; în general, chipul s ău<br />
rămâne îndatorat modelului clasic – de a<br />
suprima cu graţie lumea. La acest gen de<br />
ţinută pletele sunt obligatorii. Admirat de la<br />
distanţă, el pare un viking poposit de <strong>pe</strong><br />
Marea Nordului, dar, când te apropii şi dai<br />
mâna cu el, şi mai schimbi şi o vorbă, imediat,<br />
datorită spiritului său bonom şi jucăuş, îţi<br />
dai seama că e de al nostru, că e un dac<br />
pogorât parcă din filmele (<strong>pe</strong> alocuri, din<br />
păcate, cam blegi) ale lui Sergiu Nicolaescu.<br />
Iar alura de actor va rămâne mult timp<br />
intactă, în <strong>pe</strong>rcepţia noastră, nu doar datorită<br />
ţinutei sale impozante, ci şi felului carismatic<br />
şi jovial de a fi. Chiar dacă, uneori, am<br />
impres ia că se complace în a juca cu o<br />
anumită, res<strong>pe</strong>ctabilă, decenţă, teatru.<br />
Pomeneam, mai sus, de anii ferbinţi<br />
de boemie teribilă din tinereţe, ce<br />
s-a prelungit până spre vârsta a<br />
treia şi-n care mulţi au clacat, pierzându-se<br />
<strong>pe</strong> s ine (definitiv ş i iremediabil), dar şi<br />
căminul, familia. Spre deosebire de ei, Ilie a<br />
ştiut să iasă învingător din aceste inevitabile,<br />
ispititoare şi savuroase chefuri în mediul<br />
artistic şi nu numai. Cu siguranţă l-a ajutat<br />
şi constituţia sa fizică, de bărbat puternic,<br />
dar a şi ştiut să se oprească la timp, să nu<br />
bea chiar toate porcăriile, să nu mai fumeze<br />
şi, din când în când, să mai şi... mănânce. Iar<br />
principalul este că a ş tiut (şi a putut), până<br />
la urmă, să se ţină de o singură nevastă –<br />
Nina Ceranu, şi ea scriitoare, o prozatoare<br />
bună, care a putut să fie înţelegătoare şi<br />
iertătoare cu el. În urma acestor ex<strong>pe</strong>rienţe<br />
inevitabile de viaţă, Ilie Chelariu s-a câştigat<br />
<strong>pe</strong> sine, adică a învăţat să fie liber, s ă<br />
cunoască mai bine oamenii, să fie îngăduitor<br />
cu ei, să ş tie în ce te poate transforma o<br />
pasiune şi care sunt limitele prostiei, a înţeles<br />
cum poţi fi manipulat ş i cum poţi să-ţi impui<br />
unele principii, de câtă voinţă şi orgoliu ai<br />
nevoie <strong>pe</strong>ntru a fi res<strong>pe</strong>ctat şi de cât caracter<br />
e nevoie <strong>pe</strong>ntru a muri în numele unui ideal.<br />
Astfel, la un moment dat, el a devenit mai<br />
sobru şi mai drastic cu sine şi cu lumea din<br />
Orient Latin<br />
jur. A început să le mărturisească unor amici<br />
că-s niş te imbecili (ceea ce, de fapt, e<br />
adevărat) şi nu mai doreşte să piardă timpul<br />
cu ei, mai ales că aceş tea îl caută doar când<br />
nu mai au bani (ca să bea), ştiindu-l <strong>pe</strong> Ilie<br />
generos. Deci, a început să-şi aleagă prietenii<br />
şi evenimentele la care merita să partici<strong>pe</strong>.<br />
Nu mai avea timp de pierdut (şi nici energie<br />
<strong>pe</strong>ntru chefuri improvizate). Astfel, în<br />
consecinţă, a scos regulat revista “Orient<br />
latin”, iar ca editor a făcut să apară câteva<br />
zeci de titluri interesante. El însuşi a tipărit,<br />
în ultimul timp, câteva cărţi de publicistică<br />
extrem de aparte, pline de savoare şi haz<br />
(haz, desigur, de necaz!). Cea mai recentă<br />
carte a lui este „Mas la lui Che”, care se<br />
doreş te a fi (probabil) încununarea unei<br />
trilogii, după cele două titluri („Basca lui<br />
Che”, 2009 şi „Fatwa lui Che”, 2010), apărute<br />
anterior. Toate trei sunt o critică acidă a<br />
societăţii „originale” în care trăim. În “stilul<br />
Chelariu”, de care vorbeşte (<strong>pe</strong> co<strong>pe</strong>rta a<br />
patra), în cunoş tiinţă de cauză, A. D.<br />
Rachieru, emblematice s unt numeroas ele<br />
cuvinte inventate de autor, care oferă textului<br />
o inedită savoare. Aceste cuvinte definesc,<br />
prompt, fără menajamente, cu ironia de<br />
rigoare, evidentele stări de fapt.<br />
Osemnificaţie aparte în destinul<br />
literar bănăţean îl are revista<br />
„Orient latin”, în paginile ei<br />
fiind publicaţi mulţi autori mai puţin<br />
cunoscuţi, uitaţi, ignoraţi, sau... bătuţi de<br />
s oartă, care, în principiu, locuies c în<br />
provincie, dar asta nu înseamnă că s unt mai<br />
puţin talentaţi decât ce-i în vogă. Oricum,<br />
indiferent de calitatea o<strong>pe</strong>rei (în ultima<br />
ins tanţă timpul va da veridictul suprem),<br />
orice talent, cât de mic, are dreptul la viaţă...<br />
Prin această revistă, Ilie Chelariu oferă, nu o<br />
dată, şansă şi s<strong>pe</strong>ranţă celor condamnaţi să<br />
trăiască în umbra destinului. Nu întâmplător,<br />
din această poziţie, editorul este exigent şi<br />
dur (în editorialele <strong>pe</strong> care le scrie, dar şi<br />
prin datele „interes ante” oglindite, cu<br />
precizie, în revistă) cu cei care cred că l-au<br />
apucat <strong>pe</strong> Dumnezeu de picior, adică cu cei<br />
priveligiaţi de destin. Şi care, nu de puţine<br />
ori, din păcate, compromit adevărul <strong>pe</strong> care<br />
au fost chemaţi să-l slujească.<br />
Multaşteptata agapă din zori a<br />
fost destul de modestă. De<br />
vină fiind (iarăşi) criza, bat-o<br />
vina! Pe de altă parte, nu cred că ar fi dat<br />
bine dacă prima ediţie a Nopţii de veghe<br />
<strong>pe</strong>ntru Eminescu culmina cu o beţie cumplită<br />
şi cu o ghiftuială <strong>pe</strong> măsură. Aceas ta risca<br />
să şteargă semnificaţia fragilă şi duioasă a<br />
primei ediţii.<br />
IGOR ISAC<br />
*) Fragment din volumul, în pregătire,<br />
„Jurnalul de la Oraviţa”.
Orient Latin<br />
Premiile Filialei Timişoara a USR<br />
Se aşteaptă solicitări de propuneri <strong>pe</strong>ntru premiile literare<br />
ale Filialei – anul editorial 2011!<br />
Comitetul de conducere al Filialei Timişoara a Uniunii<br />
Scriitorilor din România adresează tuturor colegilor membri<br />
rugămintea de a depune la s ediu, Piaţa Sf. Gheorghe nr. 3,<br />
volumele propuneri <strong>pe</strong>ntru premiile literare <strong>pe</strong> anul editorial<br />
2011.<br />
Termenul limită de depunere este 31 octombrie <strong>2012</strong>.<br />
Vor fi surprize? Vor încă<strong>pe</strong>a “izolaţii” între blocul editorilor<br />
cu influenţă (uneori, chiar membri ai juriului, cum se întâmplă,<br />
nu o dată, chiar şi la nivel naţional!) şi cel au autorilor la fel de<br />
influenţi?<br />
Ne-a părăsit prozatorul timişorean<br />
MIRCEA ŞERBĂNESCU<br />
Născut la 14 octombrie<br />
1919, la Cernăuţi, a urmat<br />
ş coala primară la Turnu-<br />
Severin şi Craiova, iar liceul<br />
la Timiş oara. A absolvit, în<br />
1942, Academia de Înalte<br />
Studii Comerciale din Bucureşti.<br />
A fost dintre fondatorii<br />
filialei timişorene a Uniunii<br />
Scriitorilor şi secretar al ei<br />
între anii 1951-1979.<br />
A debutat în 1937, la<br />
optsprezece ani, cu volumul<br />
„Cadavrul ambulant” la Editura Intelect, la Bucureşti, fiind<br />
autorul unui număr impresionant de volume de proză scurtă,<br />
proză <strong>pe</strong>ntru copii şi tineret şi romane: „Prea târziu”, Editura<br />
Fruncea, 1942; „Biruinţa”, Editura de Stat, 1953; „Rătăcire”,<br />
Editura Tineretului, 1956; „Preţul tăcerii”, Editura Tineretului,<br />
1957; „O fată din cele multe”, Editura <strong>pe</strong>ntru Literatură, 1958;<br />
„Pagini <strong>pe</strong>ntru ochii lim<strong>pe</strong>zi”, Editura Tineretului, 1965;<br />
„Aventură în lumea albas tră”, Editura Tineretului, 1967;<br />
„Uluitoarea transmigraţie”, Editura Tineretului, 1968; „Privind<br />
cinematografic”, Editura Albatros, 1970; „Misterioas a Sirenă”,<br />
Editura Albatros, 1972; „Cerc şi dragoste”, Editura Facla, 1973;<br />
„Desco<strong>pe</strong>rirea de sine”, Editura Facla, 1976; „Ghiozdanul cu<br />
surprize”, Editura Ion Creangă, 1977; „Poveşti din degetar”,<br />
Editura Facla, 1978; „Stăpânul soarelui”, Editura Facla, 1982;<br />
„Fata din tren”, Editura Cartea Românească, 1984; „Inimi în<br />
primejdie”, Editura Ion Creangă, 1985; „Fântâna cu apă vie”,<br />
Editura Facla, 1985; „O ardere totală”, Editura Militară, 1988;<br />
„Când D’Artagnan a fost să fie fată”, Editura Facla, 1990; „Floare<br />
şi îngheţ”, Editura Juventus, 1991; „Ieş irea din vis”, proză<br />
scurtă, „Anotimpuri literare”, 1996; „Gemenii n-au nevoie de<br />
cuvinte”, roman, Editura Eubeea, 1998; „Timişoara, memorie<br />
literară, vol. I: 1919-1947. Istorie literară şi amintiri”, Editura<br />
Augus ta, 2000; „Romanul dragostei dintâi”, Editura<br />
Eurostampa, 2003; „Timişoara, memorie literară, II: 1949-2000.<br />
Istorie literară şi amintiri”, Editura Augusta, 2004; „O eternă<br />
poves te”, proză, Editura Eubeea, 2004; „Dincoace de Palia de<br />
la Orăştie, memorialistică şi istorie literară”, Editura de Vest,<br />
2004; „Neîntoarcerile”, roman, Editura Augus ta, 2007.<br />
pag.6<br />
În volume colective: „Comoara cea mare”, ESPLA, 1961;<br />
„Oameni ş i stele”, antologie S.F., Editura Tineretului, 1975;<br />
„Bibliografie de literatură română <strong>pe</strong>ntru copii”, Editura Ion<br />
Creangă, 1978; „Die beste aller Welte rumänische S.F.”, Editura<br />
Dacia, 1979; „Fuga în spaţiu timp”, Editura Ion Creangă, 1980;<br />
„Das präparierte Klavir”, Editura Kriterion, 1982; „O antologie<br />
de anticipaţie”, Editura Scrisul Românesc, 1983; „Răpos atul<br />
Narbon acţionează”, Editura Albatros.<br />
A colaborat la numeroase publicaţii ante şi postbelice:<br />
„Colţ de ţară”, „Fruncea”, „Românul”, „Făclia”, „Dra<strong>pe</strong>lul roşu”,<br />
„Scrisul Bănăţean”, „Orizont”, „România literară” etc. A fost<br />
declarat cetăţean de onoare al Timişoarei şi, în ultimii ani de<br />
viaţă, a fost coordonatorul Cenaclului „Pavel Bellu”, de <strong>pe</strong><br />
lângă casa de cultură a municipiului.<br />
Dispariţia decanului de vârstă al literaturii timişorene, a<br />
cărui activitate se întinde de-a lungul a şapte decenii, din care<br />
mai bine de o jumătate de veac a fost parte a obştii scriitoriceşti<br />
timiş orene, lasă un gol de nereparat în viaţa culturală a urbei.<br />
Câştigătorii Concursului Naţional de<br />
Scenarii organizat de HBO România<br />
Juriile Concursului Naţional de Scenarii, organizat de HBO<br />
România în parteneriat cu Fes tivalul Internaţional de Film<br />
Transilvania, au desemnat câştigătorii celei de-a douăsprezecea<br />
ediţii (<strong>2012</strong>):<br />
- Premiul HBO <strong>pe</strong>ntru cel mai bun scenariu de lung metraj,<br />
în valoare de 3000 USD - Cristina Bîlea, <strong>pe</strong>ntru scenariul “Vara<br />
s-a sfârşit”;<br />
- Premiul HBO <strong>pe</strong>ntru cel mai bun scenariu de scurt metraj,<br />
în valoare de 1500 USD – Adina Militaru, <strong>pe</strong>ntru scenariul<br />
“Dus întors: 3 minute”;<br />
- Premiul HBO <strong>pe</strong>ntru cel mai bun scenariu de documentar,<br />
în valoare de 2000 USD: Adina Po<strong>pe</strong>scu şi Iulian Manuel<br />
Ghervas, <strong>pe</strong>ntru scenariul “10 <strong>pe</strong>rfect”.<br />
Anul aces ta, concurat 262 de proiecte. La scenarii de<br />
documentar a fost nominalizat şi timişoreanul Tudor Buican,<br />
<strong>pe</strong>ntru s cenariul „Săritorul”.<br />
Un poet a ajuns academician:<br />
VASILE TĂRÂŢEANU<br />
Vasile Tărâţeanu es te<br />
cel de-al treilea membru de<br />
onoare al Academiei Române<br />
ales , după 1944, din<br />
nordul Bucovinei, după<br />
Grigore Bostan şi Alexandrina<br />
Cernov.<br />
Prezentarea poetului<br />
cernăuţean a fost făcută de<br />
către istoricul ş i criticul<br />
literar Mihai Cimpoi şi de<br />
poetul, prozatorul ş i<br />
publicistul Nicolae Dabija,<br />
ambii academicieni. Nominalizarea<br />
şi recomandările au<br />
fost făcute de Secţia de Filologie şi Literatură a Academiei<br />
Române, condusă de academicianul Eugen Simion, din care
pag.7<br />
fac parte <strong>pe</strong>rsonalităţi ale vieţii literare a României: Dimitrie<br />
Vatamaniuc, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Dumitru Radu<br />
Po<strong>pe</strong>scu, Marius Sala s au Nicolae Manolescu.<br />
Acest titlu completează alte titluri ale lui Vasile Tărâţeanu:<br />
membru-corespondent al Academiei Româno-Americane de<br />
Literatură şi Artă, membru al Academiei de Ştiinţe, Literatură şi<br />
Arte (Oradea), membru al Uniunilor Scriitorilor din Ucraina,<br />
România şi Republica Moldova, de membru al PEN Clubului<br />
euro<strong>pe</strong>an al scriitorilor, cetăţean de onoare al oraşelor Ploieşti,<br />
Craiova, Buşteni şi al comunei Dumbrăveni din judeţul Suceava.<br />
Scriitorul bucovinean Vasile Tărâţeanu este autor a <strong>pe</strong>ste<br />
douăzeci de cărţi <strong>pe</strong> poezie şi publicistică, al unor antologii de<br />
poezie. Are în portofoliu premii naţionale şi internaţionale <strong>pe</strong>ntru<br />
literatură, a fos t tradus în franceză, engleză, s uedeză,<br />
ucraineană, albaneză sau sârbă, a fost inclus în zeci de antologii<br />
de poezie română apărute în numeroas e ţări.<br />
Concursul “Pe valurile Dunării”<br />
Asociaţia Culturală “Şansă” organizează prima ediţie a<br />
Concursului Naţional Literar “Pe valurile Dunării”. Este un concurs<br />
de carte şi se pot înscrie scriitorii români care locuiesc în<br />
ţară şi în străinătate. Nu există limită de vârstă.<br />
Premiile, în bani (în total, 1.000 euro), s e acordă la<br />
următoarele secţiuni:<br />
I. Volum de proză (inclusiv proză <strong>pe</strong>ntru copii);<br />
II. Volum de poezie (inclusiv poezie <strong>pe</strong>ntru copii).<br />
Autorii vor trimite cartea în două exemplare şi un scurt CV<br />
artis tic, care să conţină şi datele de contact (adresa, telefon,<br />
email), până la 31 ianuarie 2013, <strong>pe</strong> adres a: Viorica Hagianu, OP<br />
1, CP 3, Călăraşi, jud Călăraşi.<br />
Cărţile înscrise la concurs trebuie s ă fi fost publicate în<br />
<strong>pe</strong>rioada 1 ianuarie 2011- 31 iulie <strong>2012</strong>. Perioada de înscriere<br />
este 1 septembrie <strong>2012</strong>- 31 ianuarie 2013.<br />
Concurenţii pot participa la ambele s ecţiuni.<br />
OPERA SCRISĂ.RO<br />
o societate <strong>pe</strong>ntru protejarea<br />
drepturilor de autor<br />
În Aula Bibliotecii Centrale universitare „Carol I” din<br />
Bucureşti, în iulie, a avut loc Adunarea Generală Ordinară,<br />
reconvocată, a membrilor OPERA SCRISĂ.RO. În urma voturilor,<br />
au fost aleşi: Dan Mircea Cipariu –preşedinte; Andra Oana<br />
Rotaru – administrator general-director general. Consiliul director<br />
este format din: Basarab Nicolescu, Cristina Poteraşu,<br />
Ioan Cristescu, Pavel Şuşară, Mihai Zgondoiu, Ionuţ Bogdan<br />
Ştefănes cu, Bogdan O. Po<strong>pe</strong>scu, Andrei Novac.<br />
S-au ales şi Comisia Permanentă S<strong>pe</strong>cială privind Accesul<br />
la Informaţii: Mircia Dumitres cu, Mihai Mălaimare, Cornelia<br />
Maria Savu, Bogdan Ghiu, Eusebiu Ştefănescu; Comitetul de<br />
Onoare: Andrei Bodiu, Magda Cârneci, Silviu Angelescu;<br />
Comisia de Repartiţii: Mugur Grosu, Mircea Tiberian, Robert<br />
Şerban; Comisia de cenzori: Jana Gligore-Niculescu, Nicolae<br />
Mareş ş i Marius Ghilezan.<br />
Avem şi Comitetul Naţional de Coordonare, carees te format<br />
din coordonatorii zonali: Ioan Matiuţ (Banat-Transilvania),<br />
Florina Zaharia (S-E România), Viorel Gârbaciu (Oltenia),<br />
Constantin Marafet (Buzău), Santha Attila (Harghita, Covasna).<br />
Orient Latin<br />
De remarcat că printre cei aleş i s -a s trecurat şi un<br />
timişorean, Robert Şerban, dar şi că Dan Mircea Cipariu a bifat<br />
o nouă funcţie de şef (preşedinte).<br />
Pentru cei care nu sunt la curent (că, oricum, nimeni nu i-a<br />
anunţat în mod organizat), entitatea este, aşa cum se autodeclară,<br />
„o societate <strong>pe</strong>ntru protejarea drepturilor de autor”. Cităm:<br />
„Cei mai mulţi dintre autorii români nu ştiu că în numele lor<br />
se colectează, anual, milioane de euro reprezentând diferite<br />
despăgubiri <strong>pe</strong>ntru folosirea drepturilor lor de autor.<br />
Scriitorii de poezie, de romane, de o<strong>pe</strong>re ş tiinţifice, mai<br />
cuprinzător spus – autorii de o<strong>pe</strong>re scrise, cu ISBN (<strong>pe</strong>ntru<br />
cărţi) sau ISSN (<strong>pe</strong>ntru reviste de s<strong>pe</strong>cialitate), trebuie să<br />
primească bani din mai multe surse:<br />
- copia privată <strong>pe</strong> suport de hârtie sau digital (banii<br />
colectaţi anual din taxa aplicată importatorilor de copiatoare,<br />
scanere sau alte instrumente prin care se poate copia o carte<br />
sau o revistă de s<strong>pe</strong>cialitate; e o despăgubire oferită autorilor,<br />
prin organis mele de gestiune a drepturilor de autor, şi editorilor,<br />
prin asociaţiile de editori, <strong>pe</strong>ntru că la copierea unei cărţi sau a<br />
unei publicaţii de s<strong>pe</strong>cialitate nu se cumpără cartea ori revista<br />
şi, astfel, nu se plăteşte autorului şi editorului!);<br />
- copia de împrumut (<strong>pe</strong>ntru cărţile ş i revistele de<br />
s<strong>pe</strong>cialitate împrumutate ori citite în biblioteci);<br />
- <strong>pe</strong>ntru dreptul de retransmitere prin cablu;<br />
- <strong>pe</strong>ntru dreptul de reprezentare teatrală;<br />
- <strong>pe</strong>ntru dreptul de reprezentare în cadrul festivalurilor<br />
şi manifestărilor publice în aer liber;<br />
- <strong>pe</strong>ntru retransmiterea o<strong>pe</strong>rei în emisiunile Societăţii<br />
Române de Radiodifuziune şi ale Societăţii Române de<br />
Televiziune;<br />
- <strong>pe</strong>ntru comunicarea publică, inclusiv prin Internet<br />
(furnizorii de internet) şi alte reţele.<br />
Mandatele <strong>pe</strong> care autorii le acordă societăţilor de gestiune<br />
a drepturilor de autor nu interferează cu relaţia directă şi<br />
contractuală dintre un editor şi autor”.<br />
Încă ceva: <strong>pe</strong>ntru administrarea s umelor colectate de<br />
societăţile de gestiune a dreptului de autor, legea prevede<br />
reţinerea unui procent 15% din ceea ce se va colecta...<br />
Premiile UniCredit<br />
Asociaţia Catalist şi UniCredit Ţiriac Bank şi-a desemnat<br />
câştigătorii celei de-a V-a ediţii a Concursului de Debut Literar<br />
UniCredit. În total, deşi au fost trei secţiuni: poezie, proză scurtă<br />
şi roman, au fost trimise destul de puţine lucrări <strong>pe</strong>ntru un<br />
concurs de asemenea talie: 124 (cu un aport de concurenţi de<br />
limbă română şi din Franţa, Statele Unite ale Americii, Germania<br />
şi Spania!).<br />
La secţiunea proză scurtă a câştigat Maxim Blum, cu<br />
volumul ”O junglă ca toate celelalte”. Au mai fost nominalizaţi<br />
Laura Aprodu, cu volumul ”Amintiri din casa s cării” şi Mircea<br />
Boboc, cu volumul “Ins pirat din vise reale”.<br />
La secţiunea roman a câştigat Mihaela Erika Petculescu<br />
(Bucureşti), cu volumul ”Pax Romana”. A mai fost nominalizată<br />
Andreea Nanu, cu volumul ”Ziua cea mai albă”.<br />
Premiul s<strong>pe</strong>cial i-a fos t acordat Laura Aprodu (Bucureşti),<br />
<strong>pe</strong>ntru volumul prezentat în concurs la proză scurtă.<br />
Marele Premiu constă în publicarea a 1.000 de exemplare,<br />
<strong>pe</strong>ntru fiecare laureat, la editura Humanitas.
Orient Latin<br />
Juriul a fost format din bucureştenii Liviu Papadima, Paul<br />
Cernat şi Marius Chivu.<br />
Deşi la poezie vine grosul amatorilor de glorie literară, anul<br />
acesta nu s-a acordat niciun premiu, motivaţia juriului fiind că<br />
textele au fost slabe. Avem o generaţie slabă de poeţi nedebutaţi<br />
editorial? Puţin plauzibil. Ar fi mai util de aflat de ce nu au<br />
concurat vârfurile poeziei tinere româneşti sau, dacă da, de ce<br />
poezia lor n-a avut valoare în ochii echi<strong>pe</strong>i Papadima & Co.<br />
Ar mai fi o ipoteză: ca tinerii care au concurat la poezie să<br />
fi fost “sacrificaţi” <strong>pe</strong>ntru a se putea acorda premiul s <strong>pe</strong>cial.<br />
Dar e doar o ipoteză...<br />
Vă reamintim şi laureaţii de anul trecut: Laurenţiu Belizan<br />
(Buzău) – poezie, Petru Albu (Simeria) - proză scurtă, Dumitra<br />
Stoica (Bucureşti) – roman.<br />
Premiile revistei „Argeş”<br />
Sala Ars Nova a Centrului Cultural Piteşti a găzduit<br />
ceremonia de acordarea premiilor revistei „Argeş” (<strong>pe</strong>ntru<br />
activitate editorială în anul 2011), o publicaţie condus ă de<br />
prozatorul Dumitru Augustin Doman.<br />
Iată-i <strong>pe</strong> laureaţi:<br />
Ileana Mălăncioiu – Premiul O<strong>pe</strong>ra Omnia;<br />
Al. Cistelecan – Premiul <strong>pe</strong>ntru cri-tică literară;<br />
George Vulturescu – Premiul <strong>pe</strong>ntru poezie;<br />
Calinic Constantin Argatu (ÎPS Calinic, Arhiepiscopul<br />
Argeşului şi Muscelului) – Premiul <strong>pe</strong>ntru proză memorialistică.<br />
Premiile Concursului Naţional de<br />
Literatură „Agatha Grigorescu<br />
Bacovia”<br />
Mizil, <strong>2012</strong><br />
MARELE PREMIU:<br />
Adela Naghiu (Baia Mare).<br />
POEZIE (138 participanţi):<br />
Premiul I: Andrei Velea (Galaţi);<br />
Premiul II: Rodian Drăgoi (Bucureşti);<br />
Premiul III: Neagu Raluca Leontina (Ciocăneşti, jud.<br />
Călăraşi).<br />
Premiile revistei „Fereastra”:<br />
Florina Is ache (Roşiorii de Vede), Silvia Bitere.<br />
(Constanţa);<br />
Premiul de debut:<br />
Bardan Iulian Claudiu (Suceava, 10 ani!).<br />
MENŢIUNI:Grosu Daniela Marilena (Comişani, jud.<br />
Dâmboviţa), Bianca Dan (Hunedoara); Ioana Carp (Ass en,<br />
Olanda), Victoria Mărginean (Chişinău), Ana Mihaela Nuţă<br />
(Chişinău), Marilena Apostu (Galaţi), Maria Doina Leonte<br />
(Suceava).<br />
PROZĂ (93 de concurenţi):<br />
Premiul I: Mihaela Simona Chiş (Botoşani);<br />
Premiul II: Maria Postu (Bucureşti);<br />
Premiul III: Ottilia Ardeleanu (Năvodari).<br />
Premiul revistei „Fereastra”:<br />
Adelina Cristina Bălan (Focşani).<br />
Menţiuni:<br />
Luminiţa Petru (Bruxelles ), Tania Niculescu (Tulcea),<br />
Mihaela Becali (Bucureşti), Monica Rădulescu (Bucureşti).<br />
pag.8<br />
Pierdere grea <strong>pe</strong>ntru comunitatea<br />
sârbilor din Banat<br />
Cedomir Milenovici (n. 1940, Belobreşca, judeţul Caraş-<br />
Severin), poet, prozator, traducător şi ziarist, absolvent al<br />
Facultăţii de Filologie din Bucureşti, secţia limba sârbă, a<br />
debutat, în 1967, în ziarul timişorean „Pravda”/ „Dreptatea”,<br />
unde a lucrat pâna în 1983 şi de unde, din cauza unor probleme<br />
de sănătate, dar şi a unor necazuri politice, s-a <strong>pe</strong>nsionat.<br />
O<strong>pe</strong>ra sa cuprinde <strong>pe</strong>ste douazeci de volume publicate –<br />
proză poezie, traduceri. A fost prezent în mai multe antologii<br />
de poezie şi proză, apărute atât în ţară, cât şi în străinătate. A<br />
s emnat în multe publicaţii, ca „Banats ke novine”,<br />
„Contemporanul”, „Dra<strong>pe</strong>lul roşu”, „Flamura”, „Jurnal”,<br />
„Književni život”, „Orizont”, „România literară”, „Orient Latin”,<br />
„Luceafărul”, „Ateneu”, „Naša reč” etc.<br />
Cărţile sale au fost onorate premii literare, între care: Premiul<br />
Uniunii Scriitorilor din România (1975), Premiul Uniunii<br />
Scriitorilor din România, Filiala Timişoara (1992, 1998, 2004);<br />
Premiul fondului literar „Vladimir Ciocov” (1989), Premiul literar<br />
al sârbilor (Timiş oara): 1991, 1995, 2000; Premiul literar al<br />
Fundaţiei „Petar Kočić” (Dortmund): 1998, 2003; Premiul<br />
revistei „Književni život”.<br />
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România şi Serbia.<br />
Cedomir Milenovici, prin activitatea s a literară, prin<br />
traducerile şi contactele sale, a fost o punte de înaltă calitate<br />
între culturile sârbă şi română, iar dispariţia sa a consternat<br />
scriitorii din cele două ţări. Comunitatea sârbească din România<br />
pierde unul din pilonii săi fundamentali, un om de cultură de<br />
înaltă calitate, res<strong>pe</strong>ctat şi apreciat.<br />
Concursul „Ioanid Romanescu”,<br />
ediţia a VIII-a, <strong>2012</strong><br />
Clasament (după punctaj):<br />
1. Ramona Ţăruş (Botoşani), 2. Geanina Gheorghiu (Iaşi),<br />
3.Tatiana Scurtu Munteanu (Galaţi).<br />
Festivitatea de premiere a avut loc la Caminul Cultural<br />
„Aron Vodă” din localitatea Aroneanu, judetul Iaşi. Au participat<br />
„cincisprezece plicuri, cu 72 de poezii”, după cum au comunicat<br />
organizatorii.<br />
Juriul a fost format poetul Valeriu Stancu, redactor-şef la<br />
revista „Cronica” (Iaşi); poetul Catalin Bordeianu, profesor la<br />
Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi; poetul Mihai Batog<br />
Bujeniţă (toţi trei membri al Uniunii Scriitorilor din România);<br />
Irena Brodoceanu, Biblioteca Jud. „Gh. As achi” Iaşi;<br />
Teodora Munteanu, referent cultural la caminul cultural<br />
din localitate.<br />
Câştigătorii concursului<br />
„Titel Constantinescu”<br />
În aces t an, la a V-a ediţie, au participat la concurs 529 de<br />
creaţii literare, dintre care 31 au fost nominalizate.<br />
Iată palmaresul:<br />
- Marele Premiu „Titel Constantinescu”:<br />
D. R. Po<strong>pe</strong>s cu, cu “O jumătate de moarte” (teatru);<br />
- Marele Premiu „Titel Constantinescu”:<br />
Emil Lungeanu, cu “În ostrov la Marea Albă” (proză);<br />
- Premiul „Victor Frunză”:
pag.9<br />
Tudor Cicu, cu “Cu traista de basme prin lume” (proză);<br />
- Premiul „Octavian Moşescu”:<br />
Nicoleta Milea, cu “Ecoul tăcerii – epifanii stelare (versuri);<br />
Premiul „Alexandru Sihleanu’’:<br />
Marin Traşcă (Spania), cu El Descondocido (proză);<br />
Premiul „C. C. Datculescu”:<br />
“Luna şi lumina” (vers uri), de Oliver Roland (Germania),<br />
traducător Mircea M. Pop;<br />
Premiul „Florica Cristoforeanu”:<br />
“Cele mai frumoase poezii”, de Emile Verhaeren, traducător<br />
Ion Roşioru;<br />
Premiul „Dumitru Pricop”:<br />
Mircea Dinutz, cu “Anamneze necesare” (critică);<br />
Premiul „Mircea Micu”:<br />
Florentina Loredana Dalian, cu “A unsprezecea poruncă<br />
(proză);<br />
Premiul „Slam Râmnic”:<br />
Mircea V. Homescu, cu “Aggregator” (eseuri);<br />
Premiul „Fănuş Neagu” – cu publicarea volumului de eseuri:<br />
Hărţuirea morală (eseuri), de Marie-France Hirigoyen<br />
(Franţa), traducător Florica Ionea.<br />
Pentru cei 11 câştigători, premiul constă în editarea cărţilor<br />
de către Editura „RAFET” din Râmnicu Sărat<br />
Au primit premiul s<strong>pe</strong>cial al editurii Rafet şi vor fi publicaţi<br />
într-o antologie: Petre Rău, Eduard Leahu, Po<strong>pe</strong>scu Mariusz,<br />
Any Drăgoianu, Lucian Gruia, Ela David, Teo Cabel, Constantin<br />
Oprică, Ştefan Lucian Mureşanu, Liviu-Florin Jianu, Maria<br />
Pilchin (Chişinău) Ion Drăgoian, Otilia Duma, Francisc Pal<br />
(Canada), Sorin Şirineasa, Mariana Kabbout, Andrei Velea, Liviu<br />
Ioan Mureşan, George Adrian Po<strong>pe</strong>scu, Mihai Posada.<br />
Manifestarea (festivalul ş i concursul literar), a fos t<br />
organizat de organizat de către Constantin Marafet, din<br />
Râmnicu Sărat, care face un efort considerabil prin tipărirea a<br />
douăspreze cărţi.<br />
Premii de 4.000 lei la Concursul<br />
„Romeo şi Julieta la Mizil”<br />
Secţiuni: poezie (se participă cu patru texte) şi epigrame<br />
(se participă cu patru texte).<br />
La concurs pot participa concurenţi în vârstă de <strong>pe</strong>ste<br />
<strong>pe</strong>ste 14 ani, din România sau de <strong>pe</strong>ste hotare. Înscrierile se fac<br />
până în data de 30 decembrie <strong>2012</strong>.<br />
După premiere, se va edita o antologie, cu texte s electate<br />
în concurs, care va fi ex<strong>pe</strong>diată prin poştă celor selectaţi de<br />
juriu.<br />
Tema impusă, „Mizilul”, este doar la secţiunea epigramă,<br />
şi doar <strong>pe</strong>ntru o singură epigramă.<br />
Sugestii beletristice: revista „Furnica”, „175 de minute la<br />
Mizil”, de Geo Bogza, „O zi solemnă”, de I. L. Caragiale, „Romeo<br />
şi Julieta la Mizil”, de George Ranetti. Textele pot fi citite <strong>pe</strong><br />
www.romeojulietalamizil.ro. Celelalte trei epigrame au teme libere.<br />
Textele se trimit în sistem motto şi nu trebuie s ă fi fost<br />
publicate până la data premierii. Înscrierea s e face <strong>pe</strong><br />
www.romeojulietalamizil.ro sau prin poştă, <strong>pe</strong> adresa: prof.<br />
Laurenţiu Bădicioiu, Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”, str. N.<br />
Bălcescu, nr.131, Mizil, Prahova, cod 105800, cu menţiunea:<br />
<strong>pe</strong>ntru „Romeo şi Julieta la Mizil”, ed. a VI-a.<br />
Componenţa juriului: Corneliu Berbente – vicepreşedintele<br />
Orient Latin<br />
Clubului „Cincinat Pavelescu”, Corneliu Leu, Cristina-Marian<br />
Ionescu (ins<strong>pe</strong>ctor); Daniel Cristea Enache; George Corbu,<br />
preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, George Stanca,<br />
Emil Proşcan – primarul oraşului Mizil, Mihai Morar (ins<strong>pe</strong>ctor),<br />
Nicuşor Constantines cu, Victoria Milescu.<br />
Rezultatele concursului<br />
“Pe aripi de dor domnesc”<br />
S-a încheiat, la Domneşti, jud. Argeş, cea de-a V-a ediţie,<br />
<strong>pe</strong> <strong>2012</strong>, tema propus ă, “Lumea s atului”, atrăgând 101<br />
participanţi, care au primit nu mai puţin de 50 de premii. Din<br />
păcate, din motive financiare, festivitatea de premiere nu a mai<br />
avut loc...<br />
Iată laureaţii...<br />
MARELE PREMIU „Pe aripi de dor domnesc”: Marin<br />
Voican-Ghioroiu, Bucureşti<br />
POEZIE:<br />
Premiul I: Vasile Popovici (Corni, jud. Botoşani), Any<br />
Drăgoianu (Ţânţăreni, jud. Gorj), Oana-Anca Preda (Topoloveni,<br />
jud. Argeş);<br />
Premiul II: Gheorghe Trifu (Bucureşti), Oxana Cârlan<br />
(Chişinău), Ion Răş inaru (Anina, jud. Caraş-Severin);<br />
Premiul III: Virgil Şerbu-Cisteianu (Alba Iulia), Gheorghe<br />
Po<strong>pe</strong>scu-Ger (Bucureşti), Sorin Calea (Valea Iaşului, jud. Argeş);<br />
Menţiuni: Ioan Crăciun-Petrişan (Timiş oara), Constantin<br />
Geantă (Călimăneşti, jud. Vâlcea), Paulian Buicescu (Slatina,<br />
jud. Olt), Elena Agiu-Neacşu (Râmncu-Vâlcea), Gavril Moisa<br />
(Cluj-Napoca);<br />
PROZĂ:<br />
Premiul I: Nicuşor Cons tantinescu (Bucureş ti), Mirela<br />
Penu (Bucureşti);<br />
Premiul II: Petre Petria (Râmnicu-Vâlcea), Neculai Laza<br />
(Constanţa);<br />
Premiul III: Violeta Secoşan-Cadar (Timiş oara), Mihaela<br />
Suciu (Bacău);<br />
Menţiuni: Ion Crăciun-Petrişan (Timiş oara), Grigore Buga<br />
(Măteşti-Săpoca, jud. Buzău), Any Drăgoianu (Ţânţăreni, jud.<br />
Gorj), Valentina Varău (Paşcani), Petru-Ioan Gârda (Cluj-<br />
Napoca).<br />
MEMORIALISTICĂ:<br />
Premiul I: Dorel-Mihai Gaftoneanu (Botoş ani);<br />
Premiul II: Florentina-Loredana Dalian (Bucureşti);<br />
TEATRU:<br />
Premiul I: Constantin Geantă (Călimăneşti);<br />
Premiul II: Ioan Crăciun-Petrişan (Timiş oara).<br />
Premii s <strong>pe</strong>ciale:<br />
Premiul „Petre Ionescu-Muscel”, acordat de Fundaţia<br />
„Petre Iones cu-Muscel”, „<strong>pe</strong>ntru frumuseţea versului cu care<br />
descrie satul românesc”: Dorel-Mihai Gaftoneanu;<br />
Premiul „Ionel Cristescu-Muşăteşti”, acordat <strong>pe</strong>ntru cel<br />
mai tânăr poet: Gabriela-Oana Bucur (Găeşti, jud. Dâmboviţa);<br />
Premiul Bibliotecii Municipale „Nicolae Velea”, acordat<br />
„<strong>pe</strong>ntru frumuseţea poemului într-un vers”: Adina Enăchescu<br />
(Râmnicu Vâlcea)<br />
Premiul revistei „Pietrele Doamnei”, acordat „<strong>pe</strong>ntru<br />
sensibilitatea cu care scrie eseuri despre lumea sfântă a satului”:<br />
Zenovia Zamfir (Râmnicu-Vâlcea);<br />
Premiul „Gheorghe Tomozei”: George Voica (Râmnicu-
Orient Latin<br />
Vâlcea), <strong>pe</strong>ntru volumul „Se legănau mestecenii în vânt…Icoane<br />
din Surpate”.<br />
S-au mai acordat premii <strong>pe</strong>ntru fotografie şi epigramă.<br />
Juriul a fost format din Ion C. Hiru (preşedinte), George<br />
Baciu, Sorin Mazilescu, Mona Vâlceanu, Cucu Ureche, Florica<br />
Popa şi Marian Ghiţă.<br />
De remarcat premiul II, la poezie, <strong>pe</strong>ntru Ion Răşinaru,<br />
poet din Anina, membru al Cenaclului „Mihai Novac” din<br />
Oraviţa, şi premiul III la proză obţinut de Violeta Secoşan-Cadar,<br />
din Timişoara. Dar această ediţie a însemnat un succes mai ales<br />
<strong>pe</strong>ntru timişoreanul Ion Crăciun-Petrişan, care a colecţionat nu<br />
mai puţin de patru distincţii: menţiune la poezie, menţiune la<br />
proză, premiul II la teatru şi premiul I la epigramă!<br />
Premiile concursului<br />
“Porni Luceafărul…”,<br />
Botoşani, ediţia XXXI-a, <strong>2012</strong><br />
I. SECŢIUNEA CARTE DE DEBUT:<br />
- Premiul “Horaţiu Ioan Laşcu”, al Filialei Iaşi a Uniunii<br />
Scriitorilor din România – RĂZVAN BUZILĂ, <strong>pe</strong>ntru cartea<br />
„Respiraţii din reclame”, Editura Vinea, 2011;<br />
- Premiul “Grigore Vieru” al Uniunii Scriitorilor din R.<br />
Moldova – ANIA VILAL, <strong>pe</strong>ntru cartea „eu, mama tare şi tu”,<br />
Editura Brumar, 2011.<br />
II.SECŢIUNEA MANUSCRISE CARTE:<br />
- Premiul Editurii Vinea şi al revistei Euphorion – IONELA<br />
MĂDĂLINA GROSU, din Suceava;<br />
- Premiul Editurii Junimea, Iaşi ş i al revis tei Viaţa<br />
Românească – FLORIN BUZDUGAN, din Galaţi;<br />
- Premiul Editurii revistei Convorbiri literare şi al revistei<br />
Convorbiri literare – ANASTASIA GAVRILOVICI, din Suceava;<br />
- Premiul Editurii Princeps Edit şi al revistei Feed back –<br />
TATIANA SCURTU MUNTEANU, din Galaţi;<br />
- Premiul Editurii 24 de ore şi al revistei Conta – MARA<br />
DIANA ALEXOAEA, din Suceava;<br />
- Premiul Editurii Alfa, Iaşi – NONA TATIANA CIOFU, din<br />
Galaţi.<br />
III. SECŢIUNEA GRUPAJE:<br />
- Premiul revistei Familia: MARIAN DRAGOMIR<br />
- Premiul revistei Dacia Literară: LUCIAN ALEXANDRU<br />
IZARDA, din Piatra Neamţ;<br />
- Premiul revistei Poezia: VLAD GALER, din Botoşani;<br />
- Premiul revis tei Poes is : ANDREEA GOREAC, din<br />
Suceava;<br />
- Premiul revis tei Euphorion: IZABELA ELENA<br />
DRĂGHICI, din Constanţa;<br />
- Premiul revistei Bucovina literară: CAMELIA ANA<br />
BOICIUC din Sişeşti, jud. Maramureş;<br />
- Premiul revistei Argeş: LAURA DANC, din Hunedoara;<br />
- Premiul revistei Ramuri: PAULA LAVRIC, din Tulcea;<br />
- Premiul revistei Porto Franco: IRINA MARIA ST<strong>OL</strong>ERU,<br />
din Botoşani;<br />
- Premiul revis tei Ateneu: CLAUDIU ARITON din<br />
Botoş ani;<br />
- Premiul revistei Hy<strong>pe</strong>rion: OTILIA IULIANA ONICIUC,<br />
din Botoşani;<br />
- Premiul revistei Ţara de Sus: DENISA ADELINA ANDREI,<br />
din Botoşani.<br />
pag.10<br />
IV. SECŢIUNEA INTERPRETARE CRITICĂ A OPEREI<br />
EMINESCIENE:<br />
- Premiul revistei “Convorbiri literare”: GETA TRUICĂ din<br />
com. Brebeni, jud. Olt;<br />
- Premiul revis tei “Dacia Literară”: VI<strong>OL</strong>ETA<br />
ZAMFIRESCU, din Botoşani;<br />
- Premiul revistei “Poesis”: CRISTINA GABRIELA NEMEŞ,<br />
din Harghita;<br />
- Premiul revistei “Feed back”: BIANCA ANDREEA<br />
PETRARU, din Botoşani;<br />
- Premiul revistei “Hy<strong>pe</strong>rion”: DIANA SPÂNU din Slatina,<br />
jud. Olt.<br />
Majoritatea premiilor au rămas în Moldova, doar trei au<br />
trecut munţii, iar altele două au plecat <strong>pe</strong>... Olt.<br />
Concursul „Reţeaua literară” (poezie)<br />
Cătălina Matei este câştigătoarea celei de-a III-a ediţii a<br />
Concursului Naţional de Literatură - secţiunea poezie, organizat<br />
de „Reţeaua literară”<br />
Cătălina Matei s -a năs cut, în 1988, în Bucureşti. Este<br />
licenţiată la Academia de Muzică din Bucureşti ş i la<br />
Universitatea din Bucureş ti - Facultatea de Litere (românăengleză).<br />
A terminat ş i un masterat, în Teoria literaturii şi<br />
literatură comparată, la aceeaşi universitate.<br />
Are în palmares: Premiul S<strong>pe</strong>cial la Concursul Naţional<br />
„Mihai Eminescu”, secţiunea eseuri (2006); Diploma atelierului<br />
de creaţie „Poezie în Viaţă”(2007); Marele Premiu „Nora Iuga”,<br />
s ecţiunea poezie (2011); Menţiune s <strong>pe</strong>cială (poezie) la<br />
Concursul „Reţeaua literară” (2011).<br />
Juriu a fost format din Alexandru Matei, Alex Goldiş, Crina<br />
Bud, Şerban Axinte, George Neagoe şi Gelu Vlaşin.<br />
Rezultatele concursului ,,Dor de Dor”,<br />
ediţia I, <strong>2012</strong><br />
Concurs ul a fos t<br />
organizat, cum au declarat<br />
organizatorii, de „Revis ta<br />
literară «Dor de dor»,<br />
împreună cu As ociaţia<br />
<strong>pe</strong>ntru Dezvoltarea ş i<br />
Promovarea Spiritului Rural<br />
Dor Mărunt,în colaborare<br />
cu Cons iliul Judeţean<br />
Botoş ani şi Memorialul<br />
«Mihai Emines cu» –<br />
Ipoteşti.<br />
Premiul de Excelenţă:<br />
Mihai Dorel Gaftoneanu<br />
(Botoş ani); Petre Gigea-<br />
Gorun (Dolj); Mircea Dorin<br />
Istrate (Tg. Mureş).<br />
GEO GALETARU<br />
Marele premiu al<br />
revistei „Dor de dor”: Petre Rău (Galaţi).<br />
Premiul I: Georgeta Oana Muscă (Galaţi); Victor Burde<br />
(Bistriţa-Năsăud).<br />
Premiul II: Mariana Adăscăliţei (Dorohoi).<br />
Premiul III: Aura Istrate (Galaţi).<br />
Menţiuni: Delia Feraru (Argeş ); Marius Iulian Zincă
pag.11<br />
(Argeş); Iuliu Marius Morariu (Cluj-Napoca).<br />
Poezie <strong>pe</strong>ntru copii: Premiul I: Geo Galetaru (Dudeş tii Noi,<br />
jud. Timiş); Premiul II: Petronela Vali-Slavu (Aninoasa, jud.<br />
Hunedoara).<br />
Proză:<br />
Marele premiu: Emilia Tuţuianu-Dospinescu (Roman);<br />
Premiul I: Mihai Tudor (Prahova);<br />
Premiul II: Aurelia Corbeanu (Curtea de Argeş);<br />
Premiul III: Emil Bucureşteanu (Piatra Neamţ);<br />
Menţiune: Ana Hâncu (Prahova), Lăcrimioara Andrei<br />
(Suceava), Monica Trif (Câmpia Turzii), Anghel Carmen-<br />
Bernadeta (Piatra-Neamţ).<br />
Teatru:<br />
Premiul I: Carmen Dominte (Bucureşti);<br />
Premiul II: Elena Chesov (Chiş inău);<br />
Premiul III: Maricica Viorica Hagianu (Călăraşi);<br />
Menţiuni: Elena Hagiu Neacşu (Rm.Vâlcea), Alexandra<br />
Daniela Friicosu (Călăraşi), Elena Olariu (Răducăneni, jud. Iaşi).<br />
Eseu:<br />
Premiul I: Petre Rău (Galaţi); Costel Neacşu (Sărmaşu Mare,<br />
jud. Mureş);<br />
Premiul II: Niculina Berheci (Călăraşi);<br />
Reportaj:<br />
Premiul I: Monica Duşan (Ribiţa, jud. Hunedoara).<br />
Epigramă:<br />
Premiul I: Vasile Larco (Iaşi), Premiul II: Venera Stoicescu<br />
(Frăs inet, jud. Călăraşi), Ion Todiraşcu (Costeşti, jud. Vaslui);<br />
Premiul III: Petru Ioan Gârda (Cluj-Napoca), Costel Cristea<br />
(Bucureşti);<br />
Menţiuni: Cătălina Orsivschi (Vama, jud. Suceava), Eugen<br />
Ilişiu (Deva), George Bădărău (Iaşi).<br />
Organizatorul concurs ului a fos t Marin Toma, iar<br />
festivitatea de premiere a avut loc la Ipoteşti.<br />
Semnalăm premiul I obţinut de timişoreanul Geo Galetaru<br />
la secţiunea poezie <strong>pe</strong>ntru copii. Un an bun <strong>pe</strong>ntru autor, care<br />
mai are în palmares , <strong>pe</strong>ntru anul acesta, Trofeul “Visul”, la<br />
Concursul de creaţie literara “Visul”- ediţia a VII-a, <strong>2012</strong>; Premiul<br />
I la Concursul de creaţie literara “Visul”- ediţia a VII-a, <strong>2012</strong>, la<br />
Sectiunea volume publicate (Poezie), <strong>pe</strong>ntru volumul “Dincolo<br />
de neros tire”, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011; Premiul I la<br />
Concursul de creaţie literară “Visul”- ediţia a VII-a, <strong>2012</strong>, la<br />
Secţiunea Poezie <strong>pe</strong>ntru copii, <strong>pe</strong>ntru volumul “O poveste şi-o<br />
culoare”, Ed. Eubeea,Timişoara, 2011.<br />
Festivalului Naţional de Literatură<br />
“Vasile Lucaciu”<br />
Ediţia din acest an, a XVIII-a, se va desfăşura în zilele de 1<br />
şi 2 decembrie <strong>2012</strong>. Concursul literar, poezie ş i proză, care se<br />
organizează este destinat tinerilor creatori care nu au debutat<br />
în volum.<br />
Textele (inedite), 10-15 pagini de poezie şi/sau proză,<br />
dactilografiate/printate în două exemplare, vor fi trimise prin<br />
poştă (data limită, 15 noiembrie <strong>2012</strong>) <strong>pe</strong> adres a: Primăria<br />
Cicârlău, cod poş tal 437095, judeţul Maramureş , iar cele<br />
redactate în format electronic vor fi transmis e <strong>pe</strong> e-mailul:<br />
primariacicarlau@yahoo.com.<br />
Juriul, format din scriitori de la reviste literare din Cluj<br />
Napoca, Oradea, Satu Mare, Zalău, Bistriţa şi Baia Mare, va<br />
Orient Latin<br />
acorda următoarele premii: Premiul <strong>pe</strong>ntru cel mai valoros text<br />
din concurs (poezie ori proză) – 800 lei, Premiul I <strong>pe</strong>ntru poezie<br />
– 350 lei, Premiul al II-lea <strong>pe</strong>ntru poezie – 300 lei, Premiul al IIIlea<br />
<strong>pe</strong>ntru poezie – 250 lei, Premiul I <strong>pe</strong>ntru proză – 350 lei,<br />
Premiul al II-lea <strong>pe</strong>ntru proză – 300 lei, Premiul al III-lea <strong>pe</strong>ntru<br />
proză – 250 lei. De asemenea, se vor acorda premii ale revistelor,<br />
constând în publicare manuscriselor, şi vor oferi cărţi ale autorilor<br />
maramureşeni date de către Primăria Cicârlău.<br />
În prima zi a festivalului, aşa cum au anunţat gazdele (scriitorii<br />
Nicolae Goja, Valeriu Sabău şi Dorel Macarie), toţi participanţii<br />
şi oas<strong>pe</strong>ţii festivalului vor face o vizită la Casa memorială „Vasile<br />
Lucaciu”.<br />
Concursul “Incubatorul de condeie”<br />
AdLittera a lansat o nouă ediţie, a III-a, a concursului literar<br />
naţional “Incubatorul de condeie”, care se va desfăşura în mediul<br />
online, în <strong>pe</strong>rioada 1 octombrie - 24 noiembrie <strong>2012</strong>, şi va avea<br />
<strong>pe</strong> două secţiuni – poezie şi proză scurtă.<br />
Înscrierile au loc în intervalul 1 octombrie – 11 noiembrie<br />
<strong>2012</strong> la adresa: www.IDC.AdLittera.com. Jurizarea va avea loc<br />
în <strong>pe</strong>rioada 12-18 novembrie <strong>2012</strong>, iar în data de 24 noiembrie<br />
vor fi premiate cele mai creative, originale şi inovative lucrări.<br />
Creaţiile premiate vor fi publicate în Antologia IDC în ediţie<br />
hard-copy şi în format digital.<br />
Juriul este compus din scriitori cu ex<strong>pe</strong>rienţă, dar ş i dintre<br />
„condeiele” care s-au făcut remarcate la ediţia anterioară a<br />
concursului.<br />
În paralel, cei înscrişi în concurs vor putea participa, în<br />
fiecare sâmbătă, în <strong>pe</strong>rioada 1 octombrie-12 noiembrie a.c., la<br />
Bucureşti, la o serie de ateliere de creaţie literară, coordoonate<br />
de poetul Răzvan Ţupa. Tot în paralel, vor fi organizate şi<br />
concursuri literare <strong>pe</strong> reţelele de socializare Facebook precum<br />
si <strong>pe</strong> Google+, <strong>pe</strong>ntru câş tigarea participării la aceste atelierele<br />
creative.<br />
Festivalul literar „Dorel Sibii”,<br />
Săvârşin, <strong>2012</strong><br />
Decernarea premiului Fundaţiei “Margareta”:<br />
laureatul anului <strong>2012</strong> – Şerban Foarţă<br />
S-a <strong>pe</strong>trecut, la Săvârş in, ş i cea de a XIV-a ediţie a<br />
Festivalului Naţional de Literatură „Dorel Sibii “, care a inclus o<br />
tabără internaţională de creaţie <strong>pe</strong>ntru tineri scriitori, coordonată<br />
de Lia Faur, la care au participat Andrei Dósa, Radu Niţescu,<br />
Alex Văsieş, Ştefan Baghiu, Bogdan Coşa, Teodora Coman,
Orient Latin<br />
Cosmina Moroşan, Miki Vieru, Dmitri Miticov, Sabina Comşa,<br />
Krista Szocs, Sorin Despot, Jesica Baciu şi Bogdan Munteanu.<br />
Au fost prezenţi scriitori din Arad, Bihor şi Timiş, care au lecturat<br />
din o<strong>pe</strong>ra lor.<br />
Câştigătorii Taberei de Creaţie a Tinerilor Scriitori sunt:<br />
Alexandru Văsieş (Bistriţa-Năsăud) – locul I; Bogdan Coşa<br />
(Braşov) – locul al II-lea şi Dmitri Miticov (Bucureşti) – locul al<br />
III-lea. Premiul s<strong>pe</strong>cial a fost acordat Kristei Szocs (Sibiu), iar<br />
Sabina Comşa (Braşov) a primit premiul „Traian Iancu”, instituit<br />
în memoria celebrului şef al fondului literar al USR, poet originar<br />
din Făget, unde are o casă memorială.<br />
La cas telul regal de la Săvârş in, în ziua a doua,<br />
timişoreanului Şerban Foarţă i s-a acordat Premiul Fundaţiei<br />
„Margareta“, <strong>pe</strong>ntru întreaga sa activitate literară.<br />
Un act cultural de calitate şi cu continuitate, important<br />
<strong>pe</strong>ntru zona de vest a României, generat şi susţinut de poetul<br />
Ioan Vodiceanu, din nou primar în Săvârşin, dar şi de Vasile<br />
Dan, filiala arădeană a USR şi Casa Regală, devenită un pilon al<br />
culturii <strong>pe</strong>ntru zonă.<br />
A plecat CRISTEA SANDU-TIMOC...<br />
“În data de 7 august <strong>2012</strong>, la Timişoara, a trecut la cele<br />
veşnice Cristea Sandu-Timoc, secretarul general al As ociaţiei<br />
As tra Română <strong>pe</strong>ntru Banat, Porţile de Fier şi Românii de<br />
Pretutindeni. Poet şi folclorist, Sandu Cristea Timoc a fost<br />
sufletul relaţiilor timocenilor cu românii din România şi de<br />
pretutindeni, dezvoltând în acest s ens o imensă activitate<br />
literară, propagandistică şi organizatorică, de-a lungul întregii<br />
sale vieţi.<br />
S-a năs cut, în 8 s eptembrie 1916, în Zlocucea<br />
(astăzi,Alexandrovaţ / Aleksandrovac), Serbia, şi înaintea<br />
ultimului război mondial a trecut clandestin frontiera în Romania<br />
<strong>pe</strong>ntru a învăţa, inclusiv ca student la Facultatea de Drept a<br />
Univers itţii din Bucureşti.<br />
A lucrat la Ambasada României din Belgrad şi apoi a fost<br />
arestat de comuniştii români, fiind deţinut politic, condamnat la<br />
şase de ani de temniţă <strong>pe</strong>ntru „activitate intensă contra clasei<br />
muncitoare”.<br />
A publicat numeroase o<strong>pe</strong>re, cărţi şi culegeri de folclor,<br />
pag.12<br />
îndeosebi din Valea Timocului, Sandu Cristea Timoc devenind<br />
celebru atât prin intermediul lor, cât mai ales prin nenumăratele<br />
evenimente publice în care s-a implicat, fiind foarte cunoscut<br />
multor generaţii de români din România şi Serbia. Dispariţia sa<br />
e doar fizică; Sandu Cristea Timoc va rămâne spiritual mereu<br />
împreună cu cei care au avut privilegiul să-l cunoas că.”<br />
( Comunicatul Protopopiatului Ortodox Român Dacia<br />
Ri<strong>pe</strong>nsis)<br />
Cristea Sandu-Timoc a fost elev la Liceul „Traian” din<br />
Turnu-Severin, Şcoala Normală Târgu Jiu, Şcoala Normală<br />
Craiova, apoi a urmat Şcoala de Ofiţeri în Rezervă din Ploieşti<br />
(1940-1941), Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti (1946-<br />
1950) şi Academia de Înalte Studii Comerciale (1946-1950).<br />
La recomandarea lui Iuliu Maniu, mareşalul Ion Antonescu<br />
l-a numit la Ambasada României de la Belgrad. S-a refugiat apoi<br />
în România, la Timiş oara, având interdicţia de a intra în<br />
Iugoslavia ş i, mai târziu, în Serbia. Vreme de şase decenii nu şia<br />
văzut satul natal...<br />
A colaborat, încă din tinereţe, la publicaţii precum:<br />
„Nădejdea”, „Univers ul”, „Revis ta Fundaţiilor Regale”,<br />
„Curentul”, „Slova”, „Orizont”, „Dacia”, „Ziua” etc., devenind,<br />
în timp, unul dintre cei mai activi militanţi <strong>pe</strong>ntru păstrarea<br />
identităţii culturale a românilor din Valea Timocului, dar şi din<br />
alte vecinătăţi unde românii au nevoie de susţinere <strong>pe</strong>ntru<br />
păstrarea identităţii.<br />
A publicat: „Poezii populare de la românii din Valea<br />
Timocului”, Editura Scrisul Românesc, 1943; „Istoria românilor<br />
timoceni”, Editura Nădejdea, 1944; „Cântece bătrâneş ti şi<br />
doine”, ESPLA, 1967; „Casa din Dunăre”, povestiri, Editura<br />
Facla, 1974; „Pasărea sufletului”, versuri, Editura Eminescu,<br />
1980; „Tăcerea de piatră”, vers uri, Editura Cartea Românească,<br />
1982; „Coroana munţilor”, povestiri, Editura Ion Creangă, 1983;<br />
„Poveşti populare româneşti”, Editura Minerva, 1988; „Tragedia<br />
românilor de <strong>pe</strong>ste hotare”, Editura Astra Română, 1994;<br />
„Mărturii de la românii uitaţi”, Editura Astra Română, 1995;<br />
„Vlahii sunt români”, Editura Astra Română, 1997; „Istoria<br />
neamului românesc”, Timişoara, 2003.<br />
Un veritabil apostol al celor <strong>pe</strong>ste o jumătate de milion de<br />
conaţionali abandonaţi de statul român, Cristea Sandu-Timoc<br />
a fost ş i o <strong>pe</strong>rsonalitate a Timişoarei, un patriot consecvent şi<br />
asiduu, un om de cultură cu largi valenţe. Locul său este în<br />
panteonul urbei, în Parcul Central, unde se află busturile unor<br />
alţi mari timişoreni.<br />
Rezultatele concursului<br />
„Neliniştea Mării”<br />
Concursul a fost organizat de Cenaclul Literar ”Mihail<br />
Sadoveanu” al Cercului Militar Constanţa.<br />
Trofeul concursului: Petru-Ioan Gârda (Cătina, jud. Cluj);<br />
Premii s <strong>pe</strong>ciale: Mihai Sălcuţan (Buzău), Alexandra<br />
Botoşanu (Constanţa).<br />
Menţiuni s<strong>pe</strong>ciale: Victoria Elena Botezatu (Cernavodă),<br />
Alexandra Dumitra (Craiova), Mircea Miculi (Tg.Mureş).<br />
Poezie:<br />
1. Dan-Petrucă Cămui (Bucureşti); 2. Mihaela Aionesei (Tg.<br />
Secuiesc, jud.Covasna); 3. Mirela Ioana Aldea (Dumbrăveni,<br />
Sibiu).<br />
Proză scurtă – proză umoristică: 1. Mihaela Angela Melinte<br />
(Bucureşti), Vasile Larco (Iaşi); 2. Otilia Ardeleanu (Năvodari);
pag.13<br />
3. Radu-Ion Dragomir (Galaţi).<br />
Hai-ku: 1 Tincuţa Bernevic (Bacău); 2. Anamaria Mateiciuc<br />
(Bucureşti); 3. Nicoleta Milea, Alexandria, Teleorman; Genovel-<br />
Florentin Frăţilă (Rm. Sărat).<br />
Fabulă-poezie umoris tică: 1. Petronela-Vali Slavu<br />
(Aninoasa, jud. Hunedoara); 2. Laurenţiu Orăşanu (Bucureşti);<br />
3. Grigore Chitul (Bis triţa).<br />
Epigramă: 1. Ioan Toderaşcu (Costeşti, jud. Vaslui); 2. Janet<br />
Nică (Gighera, jud. Dolj); 3. George Petrone (Iaşi).<br />
S-au mai acordat premii <strong>pe</strong>ntru caricatură-grafică, pictură<br />
şi fotografie.<br />
Rezultatele Concursului de poezie<br />
“TIMTIM-TIMY”, ediţia I, anul şcolar<br />
2011-<strong>2012</strong><br />
Juriul, format din Ion Bogdan Lefter (preşedinte), Ioan Es.<br />
Pop, Calin Vlasie (preşedintele Fundaţiei <strong>pe</strong>ntru Ştiinţe şi Arte<br />
“Paralela 45”), a decis decernarea următoarelor premii:<br />
- Premiul I (2.000 lei): Tincuţa Bernevic (Bacău);<br />
- Premiul II (1.500 lei) : Ana-Camelia Boiciuc (Bonţăieni,<br />
com. Şiş eşti, jud. Maramureş)<br />
- Premiul III (1.000 lei): Laureta S<strong>pe</strong>ranţa Banea (Măcin,<br />
jud. Tulcea).<br />
Proiectul educaţional internaţional TIMTIM-TIMY este<br />
organizat de Fundaţia „Paralela 45” ş i Ministerul Educaţiei.<br />
Începând cu demararea noului an şcolar a început o nouă<br />
ediţie a acestui concurs de poezie <strong>pe</strong>ntru copii.<br />
Filiala arădeană a USR şi Adrian<br />
Po<strong>pe</strong>scu, câştigători Turnirul Poetic<br />
Adrian Po<strong>pe</strong>scu a câştigat Cununa de Lauri (premiul individual),<br />
iar filiala arădeană a USR premiul <strong>pe</strong> echi<strong>pe</strong> la Turnirul<br />
Poetic de la Efes, organizat sub egida Uniunii Scriitorilor. În<br />
finala de patru au concurat Adrian Po<strong>pe</strong>scu, Lucian Vasiliu,<br />
Ioan Moldovan şi Gh. Mocuţa. Lucian Vasiliu a câştigat premiul<br />
publicului, care a fost decis prin votul secret al tuturor celor<br />
prezenţi. Au participat optsprezece poeţi.<br />
„Moştenirea Văcăreştilor”,<br />
ediţia a XLIV-a, <strong>2012</strong><br />
Concursul literar are patru secţiuni de creaţie (poezie, proză<br />
scurtă, eseu şi teatru scurt) şi se adres ează creatorilor din toată<br />
ţara, care nu au împlinit 40 de ani, nu sunt încă membri ai<br />
uniunilor de creaţie şi nu au volume de autor.<br />
Concurenţii se vor prezenta un grupaj de 10 titluri <strong>pe</strong>ntru<br />
secţiunea de poezie, 3 lucrări, însumând maxim 8 pagini, la<br />
secţiunea proză scurtă, 1-2 piese (inclusiv piese <strong>pe</strong>ntru copii),<br />
<strong>pe</strong>ntru secţiunea teatru scurt, care vor aborda teme la alegere,<br />
şi 2 lucrări de circa 4-5 pagini la secţiunea eseu, cu tema „Şcoala<br />
prozatorilor târgovişteni. Radu Petrescu – între roman şi jurnal”.<br />
Lucrările vor fi editate cu caracter Times New Roman, corp<br />
12, la un rând şi jumătate. şi vor fi trimise, în system motto, prin<br />
poştă (imprimate <strong>pe</strong> hârtie şi <strong>pe</strong> un CD), până la data de 27<br />
octombrie <strong>2012</strong>, <strong>pe</strong> adres a: Centrul Judeţean de Cultură<br />
Dâmboviţa, str. A. I. Cuza nr.15, cod poştal 130007, Târgovişte.<br />
În cazul în care, lucrările vor fi trimise prin e-mail (office@cjcd.ro),<br />
şi aces tea vor fi însoţite de un motto, precum şi de datele<br />
Orient Latin<br />
<strong>pe</strong>rsonale.<br />
Concurenţii care au obţinut un premiu la una dintre secţiuni,<br />
în ediţiile anterioare, se vor putea înscrie în concurs doar la o<br />
altă secţiune. Concurenţii care nu vor trimite toate datele de<br />
identificare (în s<strong>pe</strong>cial datanaşterii) vor fi eliminaţi din concurs.<br />
Concursul „Reţeaua literară” (proză)<br />
Câştigătoarea celei de-a III-a ediţii a Concursului Naţional<br />
de Literatură - secţiunea proză organizat de “Reţeaua literară”<br />
este Elena Mirabela Navlea.<br />
Laureata s-a năs cut, la 20 aprilie 1982, în Novaci, jud. Gorj.<br />
A absolvit Universitatea din Bucureş ti şi este doctorandă la<br />
Universitatea din Strasbourg. Are în palmares opt premii ş i<br />
menţiuni la concursuri şcolare, toate din <strong>pe</strong>rioada de liceu.<br />
Juriul a fost format din Alexandru Matei, Alex Goldiş, Crina<br />
Bud, Şerban Axinte, George Neagoe si Gelu Vlaşin.<br />
Rezultatele Festivalului Naţional<br />
“Vrancea literară”<br />
Manifestarea s-a desfăşurat sub egida revistei „Salonul<br />
literar” şi a Ligii scriitorilor din Vrancea. Concursul literar –<br />
carte, a reunit 57 de concurenţi<br />
Roman:<br />
- Premiul s<strong>pe</strong>cial: „Suburbii municipale”, de Emilian Marcu,<br />
Ed. „PIM”, Iaşi;<br />
- Premiul I: „Insomnia”, de Elena Stroe-Otavă, Ed. „Mad<br />
Linoty<strong>pe</strong>”, Buzău;<br />
-Premiul II: „Mircea cel mic”, de Ioan Ţicalo, Ed. „Biblioteca<br />
Mioriţa”, Câmpulung Moldovenesc; „Sub puterea destinului”,<br />
de Ion Lupu, Ed. „Vicovia”, Bacău;<br />
- Premiul III: „Dumnezeu este bun”, de Gheorghe-Jan Iscu,<br />
Ed. „Egal” Bacău.<br />
Proză scurtă: Premiul I: „Apusul îngerilor”, de Ion Lazăr,<br />
Ed. „Armonii culturale”, Adjud;<br />
Poezie:<br />
- Premiu s<strong>pe</strong>cial: „ A doua carte a adevărului”, de Ionel<br />
Bandrabur, Ed. „Zedax”, Focşani;<br />
- Premiul I: „Arhitectura cenuşii”, de Virgil Panait, Ed.<br />
„Ateneul scriitorilor”, Bacău;<br />
- Premiul II: „Prizonierul cercului, de Ion Prăjişteanu, Ed.<br />
„Ateneul s criitorilor”, Bacău; „Umbra păsării”, de Mihai<br />
Merticaru, Ed „Limes”, Cluj-Napoca; „Fraudele din Paradis”,<br />
de Iancu Grama, Ed. „Corgal Press”, Bacău.<br />
Critică:<br />
- Premiul s<strong>pe</strong>cial: „Ion Barbu şi spiritualitatea românească<br />
modernă (ermetismul canonic)”, de Theodor Codreanu, Ed.<br />
„Curtea Veche”, Bucureşti;<br />
- Premiul I: „Spiritul vrâncean în lecturi elective”, de Ionel<br />
Necula, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat;<br />
- Premiul II: „Ion Barbu: categorii abisale matematice”, de<br />
Ioan Toderiţă, Ed. Axis Libri, Galaţi.<br />
Teatru: Premiul I: „Zeul drog”, de Costel Pricopie, Ed.<br />
„Salonul literar”, Focşani.<br />
Eseu: Premiul I: „Liviu Ioan Stoiciu – poezia şi subteranele<br />
ei”, de Tudor Cicu, Ed. „Aldin”, Buzău.<br />
Traduceri: Premiul I: „Cobzarul” (Taras Şevcenko),<br />
traducere de Ioan Cozmei, Ed. Bukrek, Cernăuţi.<br />
Grupaj realizat de I. CHELARIU
Orient Latin<br />
invitat s<strong>pe</strong>cial Orologos<br />
Ileana<br />
ROMAN<br />
S-a născut în 1940, în satul Roşia,<br />
judeţul Mehedinţi.<br />
Absolventă a Facult ăţii de Filologie,<br />
la Bucureşti.<br />
A debutat literar, cu versuri, în z iarul<br />
craiovean „Înainte”, în 1961.<br />
A debutat editorial, în 1968, cu<br />
volumul de versuri „Naşterea zeiţei”.<br />
Din 1984, este membru al Uniunii<br />
Scriitorilor din România.<br />
A mai publicat: „Vărsătorul de<br />
piatră” (versuri, 1980); „Ap roa<strong>pe</strong>”<br />
(versuri, 1981); „Râul p entru Heraclit”<br />
(versuri, 1989); „Nopţile belletriste”<br />
(versuri, 1996) – Premiul U.S.R. – Filiala<br />
Craiova; „I.G. Bibicescu sau viaţa ca<br />
o<strong>pe</strong>ră” (monografie, 1997) – Premiul<br />
Minist erului Cult urii; „Feminariu”<br />
(roman, 2002) – Premiul Uniunii<br />
Scriit orilor din România, Filiala Craiova;<br />
Dicţionarul enciclo<strong>pe</strong>dic al judeţului<br />
Mehedinţi (2003); „Viaţa şi o<strong>pe</strong>ra insulei<br />
Ada-Kaleh” (monografie, 2005); „Figuri<br />
de stil” (versuri, 2006) – Premiul Uniunii<br />
Scriit orilor din Romania, Filiala Craiova;<br />
„Biserici de lemn din judeţul Mehedinţi”<br />
(bilingvă: română-engleză, 2006);<br />
„Drobeta Turnu Severin” (album<br />
monografic, 2007); „Prinţul aurului.<br />
D(r)ama de pică” (teatru, 2008), “Ţiganii<br />
noştri” (eseu, 2010).<br />
În anul 2005, U.S.R. i-a conferit<br />
Premiul de Excelenţă.<br />
În 1994, a înfiinţat Fundaţia „Alice<br />
Voinescu”.<br />
A fost , timp de şase ani, directorul<br />
Bibliotecii Judeţene „I. G. Bibicescu”.<br />
Este p reşedinte-fondator (2008) al<br />
Societ ăţii Scriit orilor Danubieni.<br />
Editor şi animator cult ural.<br />
Coordonator de cenacluri.<br />
A fondat două reviste literare:<br />
„Amfit rion” şi „Forum”.<br />
Organizează, anual, un longeviv<br />
festival literar, „Sensul iubirii”.<br />
Aruncasem toate ceasurile în Dunăre.<br />
Câteva milioane, câte luasem de la oameni<br />
după ce i-am convins că o s-o ducă mai bine.<br />
Ceasuri de mână, de buzunar, de <strong>pe</strong>rete,<br />
<strong>pe</strong>ndule, clepsidre<br />
le-am aruncat cu bas culantele în fluviu.<br />
Eu aşteptam <strong>pe</strong> mal<br />
oraşul îş i lungise gâtul după mine<br />
Dunărea s e umfla văzând cu ochii.<br />
Deodată am văzut spuzenia de orologii<br />
pluteau cu burţile în sus, cu burţile în jos<br />
jumătate se roteau invers<br />
jumătate nu puteau.<br />
Fluviul curgea şi el înapoi <strong>pe</strong> jumătate<br />
era un s<strong>pe</strong>ctacol teribil,<br />
<strong>pe</strong>ştii buimăciţi săreau <strong>pe</strong> maluri şi iarăşi în<br />
apă,<br />
cerul holbat se da la o parte.<br />
Pe mal coborâse din spaţiile nenumărate<br />
Timpul însuşi,<br />
semăna cu un cal uriaş de abur verzui,<br />
albăs trui,<br />
fără şa, fără frâu şi nici capul nu i s e vedea.<br />
Începuse s ă pască iarbă mimând, sforăia<br />
mimând printre sticle goale şi dopuri de bere.<br />
Apoi încerca să imite ce făceau nişte păsări<br />
prin pomi, prin ogrăzi<br />
apoi să imite animale, oameni, furnici.<br />
Eu urcam <strong>pe</strong> orologii de-alungul Dunării,<br />
urcam sturioană spre izvoarele ei<br />
acolo s ă-mi depun poemele.<br />
Noi ce facem? Întrebau oamenii<br />
care mă urmăreau de <strong>pe</strong> maluri.<br />
Puteţi să călăriţi timpul <strong>pe</strong> deşelatelea,<br />
puteţi dacă vreţi să-i puneţi şa, căpăstru,<br />
zăbale, valtrapuri<br />
<strong>pe</strong>ntru frumoasele întreceri hipo, hippy,<br />
le-am spus.<br />
Şi cum mai aflăm cât e ceasul?<br />
După soare, după umbră<br />
şi după cum bate inima,<br />
le-am spus.<br />
Cui <strong>pe</strong> cui<br />
Pe mine rănile mă vindecă.<br />
Suferinţele mi le mai ascund prin a-lunişuri<br />
Lumea (ca boala) te vrea vulnerabil.<br />
Bolile sunt ale vieţii,<br />
Unele vin ca din senin.<br />
se pitulă în ADN-ul mă-sii de viaţă<br />
şi trebuie să te uiţi în tine mai curios decât în<br />
altul.<br />
Eu nu mă uit, eu simt <strong>pe</strong> pielea mea<br />
şi prin terminaţiile mele nervoase<br />
cum se urăsc sau se iubesc între ele<br />
celulele, globulele, organele.<br />
Uneori simţeam o căţea neagră <strong>pe</strong> inima mea<br />
şi frica invidioasă îmi picura<br />
venin verzui la ficaţi<br />
uraniu prin urină<br />
nisipuri mişcătoare prin vezici<br />
pag.14<br />
limfă de nimfă şi de nu ştiu ce la creieri<br />
(văd creierul mic împotriva celui mare).<br />
Bolnavă am fost de răceli răguşite<br />
de limbă prea încărcată<br />
de călduri ves<strong>pe</strong>rale<br />
de gheaţă şi de greaţă la mal<br />
de oase frânte am fost<br />
de iubirea aproa<strong>pe</strong>lui am fost<br />
şi de nervură prea nerăbdătoare.<br />
Mă uram cu ură urâtă, cu durere s turâtă.<br />
Când mi-am rupt piciorul stâng îmi uram<br />
piciorul drept – zbura singur, nu ne aştepta.<br />
Când mi-am rupt mâna dreaptă,<br />
o înjuram <strong>pe</strong> cea stângă,<br />
a, pus-o să înveţe una-alta,<br />
şi s ă scrie am pus -o, dar ce chinuri, ce<br />
mâzgăleli!<br />
Cel mai rău a fos t când mâna stângă s-a<br />
apucat<br />
să se închine,<br />
atunci mâna dreaptă a lovit-o tare<br />
cu ghipsul, Doamne, <strong>pe</strong>ste degete, a lovito,<br />
nu mai aveam nici cu ce s ă fumez.<br />
Am slăbit vreo şapte kilograme atunci<br />
şi am văzut că e bine.<br />
Când aveam, căţeaua <strong>pe</strong> inimă<br />
i-am pus dinţi de aur în gură<br />
şi s-a mai îmblânzit.<br />
Îmi devenise credincioasă, s e gudura,<br />
mă lingea încet <strong>pe</strong> rane cu limba ei roşie foc<br />
până într-o zi când turbase<br />
şi a plecat în lume.<br />
Când am răceli, gri<strong>pe</strong>, viroze, viruşi<br />
prin urechile mele trec avioane<br />
prin nările mele ies macaroane.<br />
Multă grijă trebuie să am la nări,<br />
eu atârn de nări,<br />
între simţurile şi ne simţirile mele cel mai<br />
sensiblu<br />
îmi este mirosul (poate molipsire de la<br />
căţea).<br />
De mir, mirare, miresme, mirese, mirodii<br />
miracol, miraj îmi sunt nările mele.<br />
Pofticioase şi mofticoase<br />
mi se lungeşte nas ul, mi se strâmbă parnasul,<br />
nările mi se subţiază ca foiţa de ţigară Winston.<br />
Nu ştiu ce m-aş fi făcut la viaţa mea<br />
dacă nu aş fi vomitat.<br />
De silă, de toate silele, uneori ca din senin.<br />
Deunăzi s -a ivit şi aici un remediu:<br />
dacă înghit în sec de câteva ori,<br />
cam cât ai număra până la zece,<br />
chiar şi în somn sila se-ntoarce,<br />
se duce în trupul de jos, până piere.<br />
Sila în s omn e mai amară ca fierea.<br />
Numai de poezie n-am fost grav bolnavă,
pag.15<br />
aş fi rămas fără glas de-atâtea spaime,<br />
şi mie nu-mi plac muţeniile, tăcerile…<br />
puncte, puncte, defuncte, decât trecând prin<br />
ele.<br />
Eu când scriu, râd, plâng, nu ştiu să tac,<br />
la cuvintele tăcute, ascunse, fricoase<br />
le scot limba din gură şi scriu cu ea.<br />
Dis-de-viaţă<br />
Viaţa omului vine din vis<br />
şi nimeni nu vrea să viseze urât.<br />
Eu de o vreme dorm <strong>pe</strong> vise străine mie,<br />
unele sunt reale, urâte, amestecate<br />
au făcut purici amestecaţi<br />
şi sug din sângele şi din spiritul meu.<br />
În acest timp ale mele vise şi cuvinte<br />
dorm obosite cu capul <strong>pe</strong> masă.<br />
Mă scol, îmi şterg mâinile de somn<br />
dau vis elor străine vin gros de buturugă<br />
berbec fripturit haiduceşte<br />
şi muzică horală de ciuleandră.<br />
Le văd că beau şi mănâncă, le place<br />
Se prind în horă, se-nvârt ameţitor, uită de<br />
mine.<br />
Eu mă s păl <strong>pe</strong> ochi, mă primenesc, îmi iau<br />
visele mele<br />
şi ies din noapte <strong>pe</strong> poarta de fildeş.<br />
Mă alungesc <strong>pe</strong>ste văi cu vedenii<br />
trec <strong>pe</strong>s te pieţe, statui, idoli, victime, călăi<br />
şi nici ispăşitori nu-mi trebuie.<br />
Nervii mei sunt sătui de milă de silă<br />
de profunzimi ce pasc de <strong>pe</strong> morminte<br />
de-njurături transcedentale,<br />
de găuri negre şi de lapislazuli.<br />
Dumnezeu exis tă, îngerii există, diavolii<br />
există,<br />
sunt de-ajuns lacrimile împreună.<br />
Lumânările mele nu mai amestecă viaţa cu<br />
moartea<br />
dimineţile mele nu mai amestecă greaţa cu<br />
graţia<br />
nopţile mele nu mai amestecă gropile<br />
cele de s ub, cele deas upra – igras ii<br />
molips itoare<br />
spaime cu principii, vise de-a plânselea<br />
raţiuni, pulberării, mâna ş i ţărâna.<br />
Eu nu râvnesc tăceri de aur, nu linişti cu<br />
mâneci goale,<br />
Eu las <strong>pe</strong> fiecare cu el însuşi, cu ce crede,<br />
cu dinadinsele, cu broscoii râioşi.<br />
Viaţa e plină de ochi şi de guri.<br />
Eu toată viaţa mea mă nasc<br />
Sunt mama mea, sunt fiul meu<br />
Şi saliva mea care hrăneşte cuvinte.<br />
Cuvintele mele suie în dealul viilor<br />
lumifică în roiuri, eu sunt regina,<br />
Mai sus de visul meu e Dumnezeu.<br />
O, Doamne al mirării mele,<br />
eu nu mai vreau întrebări şi răspuns uri idem<br />
şi nici alte vise nu-mi trebuie,<br />
eu sunt visul vieţii mele.<br />
Dacă aş fi o carte, n-aş sta în raft<br />
Odată într-o noapte eu m-am visat o carte.<br />
Era-nspre zori când somnul e mai dulce<br />
Şi visele dau buzna ca văgăuna<br />
Când se răstoarnă complice.<br />
Unul trăgea de timp ca de gumilastre<br />
Eu mă s criam de zor cu cerneluri măiastre,<br />
Noapte avea în nări felurite călimări.<br />
Ce-ar fi să devin carte, îmi ziceam,<br />
Una uşoară, de buzunar.<br />
Apoi, zis şi făcut, m-am dat la tipar.<br />
Ce s<strong>pe</strong>ctacol, văzându-mă cuvinte,<br />
Zeţarii mă culegeau literă cu literă,<br />
Mă imprimau <strong>pe</strong> coli veline, eram cuminte,<br />
Doar când să mă lege şi să-mi pună co<strong>pe</strong>rte<br />
m-am trezit într-o dungă, aproa<strong>pe</strong> citeţ,<br />
apoi m-am întors <strong>pe</strong> partea cealaltă.<br />
Visul se grăbea acum cam sprâncenat,<br />
Sau de realitatea sa era s<strong>pe</strong>riat<br />
Şi deodată m-am văzut într-un raft.<br />
Eu sunt o carte, uite pagini, cotor, co<strong>pe</strong>rte,<br />
Printre alte nişte fixe cărţi.<br />
În jur nu era nimeni să-i spun ca-ntr-un citat<br />
Ia-mă, citeşte-mă!<br />
Dar nu de asta m-am amuzat.<br />
Aşa cum mi se întâmplă deseori în vise<br />
O parte din mine se trezise<br />
Iar cealaltă parte încă visa<br />
Şi tot ea gândea<br />
Cum să facă să mă destipăresc<br />
Şi să mă descrisăresc<br />
Şi să mă întorc literalmente<br />
În ceea ce fusesem înainte de-a fi carte,<br />
Fiinţe, lucruri, întâmplări necopiate.<br />
Nu ştiu de ce gândeam aşa… destructurat<br />
Şi m-am trezit din vis abia când brusc<br />
Sărisem sau căzusem din raft.<br />
Nici titlul cărţii nu mi-a rămas în minte,<br />
Foile s-au desprins şi au zburat <strong>pe</strong> fereastră<br />
Poate s-au întors în pădurea jugastră.<br />
Doar câteva cuvinte căzuseră din text<br />
Parcă stăteau în genunchi, mai <strong>pe</strong> şest,<br />
O gură parcă râdea, parcă plângea<br />
Cu sens ul şiroind <strong>pe</strong> podea.<br />
Zorile intraseră <strong>pe</strong> geam pieziş<br />
Iar eu cu ochii deschişi<br />
n-am mai des luşit nimic<br />
şi-am s pus răsuflând uşurat:<br />
dacă aş fi o carte, eu n-aş s ta în raft<br />
Nici legată în pielea mea.<br />
Poemul moftang<br />
Greu e s ă te faci înţeles de propriile creaţii.<br />
Acest poem era tânăr ş i frumos<br />
îi făcus em numai haine curate<br />
ştia să citească, vorbea elevat.<br />
Totuşi într-o seară devreme<br />
când să-l mai dichises c un pic<br />
brusc mi-a scăpat din mână<br />
şi a fugit poesc în lume.<br />
S-a-ntors într-un târziu precum fiul risipitor<br />
dar nu aşa spăşit ca-n Biblie,<br />
Orient Latin<br />
căci mi-a zis sprâncenat:<br />
Vreau să te scriu şi eu <strong>pe</strong> tine, vreau să te<br />
fac<br />
O poem, poate mai ves elă decât m-ai făcut<br />
tu.<br />
Chiar mi-a plăcut ideea, mi-a plăcut<br />
şi m-am lăsat aşa <strong>pe</strong> mâna poemului.<br />
Era încă blond şi frumuşel,<br />
eu aşteptam ca oglinda cu aburi <strong>pe</strong> ea.<br />
Şi el în timp ce mă poetiza<br />
îmi vorbea despre alte poeme<br />
auzite prin saloane, prin cârciumi.<br />
Apoi brusc a cocoloşit hârtia<br />
şi înjurând de pisici a aruncat-o la coş.<br />
Fac altă variantă, mi-a zis,<br />
mai întâi vreau să te desenez.<br />
Şi în timp ce mă desena cu cariocile<br />
îmi vorbea despre alte poeme<br />
de prin nu ştiu ce cărţi douămiiste.<br />
Când am văzut desenul, vai şi vai,<br />
mă des figurase, mă cebăluis e, mă<br />
neînţelesese<br />
din cap până la tălpi şi înapoi.<br />
Poate voia să vadă cum reacţionez.<br />
Poate ai fi vrut să-ţi fac trupul ca o gazelă,<br />
gâtul ca Turnul lui Sever,<br />
părul ca o turmă de capre coborând<br />
din munţii Semenicului, zicea el şi râdea.<br />
Apoi a reluat desenul<br />
m-a îmbrăcat într-o blană de căţea cu bot de<br />
căţea<br />
mi-a pus o zgardă la gât cam zdrelită<br />
şi încă râdea cu limba scoasă la desen.<br />
Am început şi eu să chicotesc, mă învârteam<br />
prin cas ă râzând<br />
până ce l-am prins într-un moment<br />
şi l-am legat de zgarda căţelei.<br />
Poemul s -a zbătut cât s-a zbătut<br />
până a căzut într-un plâns liniştitor.<br />
Căţeaua era o căţea brează, avea tot felul<br />
de ochi <strong>pe</strong> trup, <strong>pe</strong> blana-i bleu-jandarm<br />
şi se bucura trăgând poemul după ea.<br />
De netăcere<br />
Tot mai rar trece Dunărea prin oraş<br />
tot mai des vorbesc <strong>pe</strong> stradă<br />
tot mai puţină lumea aude.<br />
Vorbesc, poate că şi ţip, poate că urlu<br />
poate am înghiţit un lup<br />
şi nici un câine nu mă vede<br />
şi nici eu nu mă mai aud.<br />
Mă-ntorc acasă tot vorbind,<br />
mi se lungesc mâinile, picioarele<br />
şi toate ale urechilor întortocheri<br />
aşteptând să vină miezul nopţii<br />
când mă aud <strong>pe</strong>-aco<strong>pe</strong>riş ca mâţele<br />
<strong>pe</strong> mine însă însămi.<br />
Şi trebuie să fiu trează ş i în somn<br />
să nu cumva tăcerea cea de aur<br />
să vină şi să îmi mănânce limba.
Orient Latin<br />
pag.16<br />
DANIEL DĂIAN<br />
înluminatul<br />
exact când am început să construiesc o<br />
piatră<br />
spre centrul pământului<br />
au început crimele<br />
mureau <strong>pe</strong> ca<strong>pe</strong>te<br />
la început meşterii<br />
nu îşi mai înţelegeau glasurile<br />
iar din mâini le cres cuseră guri ascuţite<br />
o molimă le sfârtecase pielea<br />
prin care se vedeau s trăzile cu sens unic<br />
gâlgâind<br />
înecându-se<br />
tuşind de nerăbdare<br />
viaţa<br />
iar la însfârşit<br />
s-au îmbolnăvit pietrele<br />
de înălţime<br />
în imediata vecinătate a muriţilor<br />
ultimul Dumnezeu îşi clătea tălpile<br />
în tinereţea unei doamne cu buzele roşii<br />
şi în părul ei ningea năprasnic<br />
desfac borcanele de cuvinte<br />
tu râzi des enând umbre<br />
iar herghelia de <strong>pe</strong>şti albaştri brăzdau<br />
cerul moale<br />
până când descopăr cu stupoare<br />
cuvintele sunt la fel de goale ca şi zeii<br />
şi ca urmare a acestei s<strong>pe</strong>rieturi<br />
nu ştiu dacă astăzi<br />
voi avea bunul simţ să mă ţin<br />
de mână<br />
oraşul rămăsese dezbrăcat<br />
neputincios<br />
gemea<br />
urla până în măduva bulevardelor<br />
şi abia atunci a început să primească vizite<br />
abia atunci a redevenit un context<br />
oarecare<br />
o imaculare<br />
unde se ascundeau culorile<br />
ca o forţă de muncă închiriată<br />
în colţul din dreapta jos al acestei pagini<br />
este corpul singurei femei <strong>pe</strong>ste care nu<br />
atârnă<br />
niciun cuvânt<br />
are ochii aruncaţi în alţi ochi<br />
şi se tăvăleşte în naivitatea unei majuscule<br />
până la sfârşitul rândurilor<br />
grup de s tatui cu zâmbetul <strong>pe</strong> buze<br />
mi-au crescut în timpane oraşe cu burţile<br />
goale<br />
în care se adăpostesc<br />
cârduri de fluturi curioşi să înveţe<br />
îmblânzirea<br />
de o parte şi de alta a unei îngropări<br />
aleargă mame cu ţi<strong>pe</strong>tele în palme<br />
doar tatăl şi-a sculptat în inimă<br />
un alt câmp de trupuri<br />
ale celor care au reuşit să înoate<br />
<strong>pe</strong> sub pământ<br />
lumea ta are buzele curate<br />
femeie<br />
cu pielea întinsă de mâini spălate<br />
la marginea unei a<strong>pe</strong><br />
cu pleoa<strong>pe</strong>le despletite
pag.17<br />
caută-mi chipul<br />
în vârful degetelor<br />
sunt gândul încolăcit ca o îmbrăţişare<br />
de şar<strong>pe</strong> blând<br />
şi în timp ce restul oamenilor<br />
sunt des frunziţi în faţa morţii<br />
rând <strong>pe</strong> rând ca o numărătoare inversă<br />
noi doi ne împletim gleznele<br />
într-un cuvânt<br />
de asta mă întreb<br />
dacă ai vrea<br />
să îmi citeşti noaptea<br />
cu buzele cusute<br />
iar într-un obraz lim<strong>pe</strong>de<br />
îmi vei învăţa palmele să culeagă<br />
îniubirea<br />
este ora ceaiului<br />
şi dumnezeul cu ochii sculptaţi în pământ<br />
nu mai are ce să ne ofere<br />
în afara de fiica tâmplarului<br />
care v-a cioplit tâmplele<br />
de lemn<br />
murdăreşte-mă de viaţă<br />
poţi să îmi vinzi boala<br />
cultivatorilor de înţelepciune<br />
poate se vor îmbolnăvi de moarte<br />
tocmai acum când memoria scurtă<br />
mi-a rămas mică<br />
şi dacă mintea mea este o locuinţă goală<br />
trebuie s ă fiu atent cum o mobilez<br />
poate va rămâne loc<br />
şi <strong>pe</strong>ntru câţiva porumbei<br />
ieri<br />
am văzut <strong>pe</strong>şti măcănind în spatele uşii<br />
spre zâna zânelor<br />
care invada spaţiul cuminte<br />
al unui ins<br />
care îş i urmărea degetele de la picioare<br />
mişcându-se<br />
şi râdea în hohote <strong>pe</strong>ntru că orice ş ef are o<br />
şefă<br />
iar acolo unde se duc rândunelele<br />
cineva<br />
tocmai a împlinit cincizeci de kilograme<br />
poem cu litera sculată<br />
patimile tale<br />
de femeie răstignită<br />
se proclamă stăpâne<br />
într-un singur trup<br />
unde zace îngropat<br />
un batalion întreg<br />
şi vreo trei generali<br />
cu frunţile deşurubate de poftă<br />
ieri<br />
te plângeai că te dor sânii<br />
de greutatea albului<br />
însă la marginea blocului<br />
vreo doi inşi cu trupurile pline<br />
te felicitau <strong>pe</strong> la spate<br />
aş înfiinţa o realitate neîngrijită<br />
în pieptul unei curve<br />
imediat <strong>pe</strong> stânga la intersecţia<br />
nesemaforizată<br />
unde latră o lumină puţină<br />
ca o stricată<br />
tu<br />
ai realitatea în poşeta de seară<br />
şi o scoţi de fiecare dată<br />
când vrei să te protejezi<br />
de felicitări<br />
te dezîndrăgostesc<br />
nu am întâlnit niciodată maluri<br />
cu spatele drept într-un lac<br />
unde sânul tău<br />
desenează timpul cu litere mici<br />
nu se mai aud cercuri lim<strong>pe</strong>zi<br />
târându-şi unghiile în colţul ultimei ore<br />
în care se află o intersecţie de păsări<br />
dintr-o altă tinereţe cu sângele îmbâcsit<br />
de chipuri<br />
acopăr pământul cu umerii tăi decojiţi de<br />
singurătate<br />
şi îţi culeg trupul din culorile care nu au<br />
învăţat<br />
să vorbească citeţ<br />
din acest motiv iubito<br />
nu ascult zilele prăbuşindu-se în oameni<br />
cu buzele strânse<br />
ar trebui să descifrez mult prea multe<br />
nopţi<br />
dintr-un singură frunte<br />
şi nu am viaţa învăţată <strong>pe</strong> de rost<br />
am urcat în pielea unui munte fricile tale<br />
ca o lume întreagă<br />
în care degetele pietrelor îşi ţipau<br />
luciditatea<br />
despărţirilor din fiecare zi când îţi auzeam<br />
bărbia tremurând<br />
în glas ul meu<br />
m-aş îngropa într-un an de s inceritate<br />
unde secundele au chipul<br />
descălţat de linişte şi aş inventa<br />
necuprinsul în ochiul tău drept<br />
în stângul îmi voi desco<strong>pe</strong>ri inima<br />
zbătându-se şi mâna dreaptă<br />
de unde îţi dăruiesc<br />
zâmbetul<br />
Orient Latin<br />
omul care aco<strong>pe</strong>ră pământul cu înălţimi<br />
blânde<br />
singura dată în care îmbrăţişez realitatea<br />
este atunci când trăiesc odată <strong>pe</strong> zi<br />
doar în acel moment femeile<br />
devin lim<strong>pe</strong>zi<br />
până în largul coapselor<br />
se îmbrăţişează cu toate oasele<br />
îşi privesc respiraţia<br />
şi minutele copacilor turtiţi<br />
de sinceritatea ultimului om<br />
cu mâinile scrise<br />
mă îngrozeşte distanţa dintre buzele tale<br />
şi glezna unui munte învăţat <strong>pe</strong> de rost<br />
în care un animal se hrăneşte cu înălţimi<br />
iar o amantă îşi retează sânii<br />
să nu-şi mai potolească nimeni<br />
setea<br />
ştiu că sunt viu<br />
atunci când îmi privesc degetele de la<br />
picioare<br />
mişcându-se<br />
şi chiar dacă <strong>pe</strong>ntru restul lumii<br />
sunt un pur şi simplu complicat<br />
<strong>pe</strong>ntru mine sunt de fiecare dată<br />
acelaşi<br />
uneori privesc aerul dintr-un cuvânt<br />
îngrijorat<br />
şi îmi deschid venele până în mijlocul<br />
culorii<br />
unde căldura îşi mângâie tâmplele<br />
apoi ascult cum şuieră lumea<br />
dintr-un moment în altul<br />
al sângelui<br />
dintr-o parte în cealaltă a întorsului <strong>pe</strong>ste<br />
cap<br />
unde există doar o rană curată<br />
un arbore cu trupul ciopârţit de trepte<br />
şi somnul lipsit de pleoa<strong>pe</strong><br />
îmi culeg răutatea<br />
din piciorul îmbolnăvit de umbră<br />
şi citesc oamenii cu spatele ciuruit de viaţă<br />
care îşi ascultă mâinile<br />
unul în celălalt<br />
de fiecare dată când te-aş putea iubii<br />
femeie<br />
glasul mi-ar fi plin de răcoare<br />
în vârful buzelor de unde îţi voi construi<br />
un bloc turn până în inimă<br />
însă<br />
nu alerg niciodată în trunchiul unei păsări<br />
nici nu îmi ascult pielea de şar<strong>pe</strong> tânăr<br />
încolăcindu-se în depărtare<br />
stau îngropat până la gâtul tău<br />
şi citesc singurătatea<br />
ultimului ţipăt
Orient Latin<br />
pag.18<br />
Nicolae<br />
SÂRBU<br />
Un decret fumegând în secret<br />
Parcă vă aud cum chicotiţi în pumnii<br />
strânşi, Doamne, ce desuet, ce desuet<br />
primul decret al câr<strong>pe</strong>i de vase azi<br />
refuzat bineînţeles şi de monitorul oficial.<br />
Sunt ultimul spartan, sună el de-nceput,<br />
aici <strong>pe</strong> câmpul de luptă al chiuvetei inox<br />
şi vă strig de-aici prin crăpătura<br />
ochiului de sticlă al dimineţii.<br />
Deşi ecoul nu-mi trimite ajutor din Sparta<br />
decât ultimul, ultimul rătăcit subnutrit<br />
<strong>pe</strong> ruinele încă fumegânde ale viitoarei<br />
cetăţi.<br />
Ung cu seu de capră luna în retragere,<br />
cu lapte de capră hrănesc cârjele<br />
celor aruncaţi cu frenezie în prăpastie.<br />
În prăpas tia sortită să fie munte,<br />
când ultimul rătăcit <strong>pe</strong> ruinele virtuale,<br />
cel din urmă iar şi iar aduce,<br />
ca un pre<strong>pe</strong>licar la malul chiuvetei inox,<br />
cana cu iaurtul lui Pilos ş i cereale<br />
deodată cu decretul zdrenţuit.<br />
Cana ce poartă urmele viitoarei cetăţi<br />
în care fumega încă secret, îl vezi,<br />
ecoul primului decret al ultimului<br />
spartan ancorat la malul chiuvetei.<br />
Aici, unde ne jucăm de-a fericirea<br />
printre câr<strong>pe</strong>le de vase<br />
ale fericitei înfrângeri.<br />
Piscina cu pioneze Stradivarius<br />
În somn s criind cu <strong>pe</strong>şti de pradă<br />
<strong>pe</strong> termopanele-ngheţate ale piscinei.<br />
De-a dreptul molipsitor<br />
cu voioş ie de clopoţel cărunt<br />
prin farmece legat de limbă.<br />
Eclipsat inerent de gramada<br />
de viori Stradivarius sparte<br />
mărunt de-un curcubeu sălbatec<br />
travestit nu ştiu cum în arcuş.<br />
Şi mai era <strong>pe</strong> ordinea de zi<br />
a somnului meu cu <strong>pe</strong>ştii de pradă<br />
Lătratul întărâtat al florii de cactus<br />
într-o piscină cu albastre pioneze.<br />
Prea nelim<strong>pe</strong>dea apă, e clar<br />
mă făcu să le confund cu viori<br />
pisate mărunt în plină orgie muzicală.<br />
Când de fapt erau albastre<br />
cântătoare pioneze calchiind<br />
de minune muşcătura regală,<br />
de cobră regală a versului.<br />
Păzeau într-o doară şi fără chemare,<br />
nebun cum sunt să nu m-arunc<br />
în piscina cu pioneze Stradivarius.<br />
În muşcătura regală a muzicii<br />
mă chemau ca-ntr-o minune<br />
<strong>pe</strong>ştii de pradă să scriem împreună<br />
<strong>pe</strong> termopanele abia îngheţate.<br />
Cu voioş ie de clopote cărunte<br />
sa scriem aceasta incredibilă<br />
poveste care-ar cere ceva mai<br />
mult talent, mai multă voioşie.<br />
Se făcea că <strong>pe</strong> aleea înţelepţilor<br />
doi câte doi treceau îmbârligaţii iepuri<br />
albi ca nişte strigăte îngheţate.<br />
Purtau între urechi microfoanele<br />
<strong>pe</strong>rformante <strong>pe</strong>ntru-a prinde<br />
strigătul alb al termopanelor<br />
îngheţate şi lătrătura, chiar aşa,<br />
lătrătura florii de cactus<br />
în piscina cu pioneze Stradivarius.<br />
Numai s ă mă las de poezie<br />
De necrezut cum vine încrederea tabu<br />
în amânatul increat al poeziei,<br />
când viezurii tot strâmba din nas<br />
prin birourile lor ta<strong>pe</strong>tate cu fumuri<br />
abstracte de tavernă de lux, drăguţii<br />
de viezuri oripilaţi<br />
de scena aproa<strong>pe</strong> feroce<br />
a autobiciuirii mele cu spirt.<br />
Candva jucasem şi eu pseudo-sirtaki<br />
în taverns aceea grecească<br />
cu-o frumus eţe locală,<br />
<strong>pe</strong> care galant o declaras em zeiţă.<br />
Pentru viezuri pare de neînţeles<br />
vacarmul s <strong>pe</strong>cific răscoalei de îngeri,<br />
tocmai atunci când vizuina<br />
sărbătorea cu mare fast<br />
o zi a porţilor întredeschise.<br />
Mi-este tot mai clar că grecii<br />
sunt <strong>pe</strong>ş tii babani ai zeiţelor.<br />
Într-un nor de farniente la terase<br />
<strong>pe</strong> măsline zgomotos joacă table<br />
şi din când în când îi aruncă<br />
vreun eurocent şi bietului Homer.<br />
Zeiţele-s toate vinete la ochi,<br />
când nu prea merge afacerea<br />
şi <strong>pe</strong>ştii cei babani se oferă eroic<br />
să spargă capul statuilor,<br />
să dea foc la terase.<br />
N-am nicio legătură, vă jur,<br />
eu nu s unt <strong>pe</strong>şte, nici măcar<br />
un fericit client, din păcate,<br />
îi spun poliţistului din Sparta.<br />
Vrea să-mi pună cătuşe<br />
şi ferm să-mi interzică<br />
autobiciuirea cu spirt în tavernă.<br />
Nici grec nu sunt, dar oare<br />
ce mai sunt, Doamne?<br />
Să fie doar o de neiertat greşeală<br />
participarea mea la <strong>pe</strong>r<strong>pe</strong>tua<br />
răscoală a îngerilor?<br />
Homer îmi dă eurocentul lui<br />
Primit prin foc de la jucătorii de table.<br />
Numai s ă mă las de poezie.
pag.19<br />
Orient Latin<br />
suplimentul<br />
poeziei<br />
timişorene<br />
<br />
Grafică de TRAIAN ABRUDA
Orient Latin<br />
Damian Ureche s-a născut la Rugetu,<br />
jud. Vâlcea, la 2 septembrie 1935, şi a încetat<br />
din viaţă la Timişoara, la 20 septembrie 1994.<br />
După studiile primare, săvârşite în satul<br />
natal, urmează Liceul Moise Nicoară din<br />
Arad ş i Liceul C.D.Loga. Studiile<br />
universitare şi le desăvârşeşte la Facultatea<br />
de Filologie din Timiş oara şi Facultatea de<br />
Ziaristică Bucureşti. Devine corector la<br />
publicaţiile “Scrisul Bănăţean” şi, apoi, redactor<br />
la revista “Orizont” din Timişoara,<br />
şeful secţiei poezie.<br />
A fost membru al Uniunii Scriitorilor<br />
din România din anul 1967.<br />
A publicat 21 de cărţi. Multe dintre<br />
volume de vers uri au fost premiate de<br />
Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia<br />
Scriitorilor din Timişoara. Centrul de librării<br />
Timlibris i-a decernat Marele Premiu de<br />
Popularitate, în anul 1992.<br />
A fos t redactor-ş ef al revis tei<br />
“Timişoara, mon amour”.<br />
După trecerea în eternitate a poetului,<br />
ia fiinţă Fundaţia Literară „Damian Ureche”,<br />
preşedintele de onoare fiind scriitorul Fănuş<br />
Neagu. Printre cele mai importante evenimente<br />
ale fundaţiei, amintim acordarea<br />
premiilor literare “Damian Ureche”, în anul<br />
1995: <strong>pe</strong>ntru poezie - Adrian Păunescu,<br />
<strong>pe</strong>ntru volumul „Front fără învingători”;<br />
<strong>pe</strong>ntru proză - Dinu Săraru, <strong>pe</strong>ntru romanul<br />
“Crimă <strong>pe</strong>ntru pământ”, <strong>pe</strong>ntru jurnalistică<br />
lui Vartan Arachelian. Evenimentul a fost<br />
onorat de prezenţa domnului Ion Raţiu şi a<br />
actorilor Ştefan Iordache şi Costel Constantin,<br />
de la Teatrul Naţional Bucureşti, care au<br />
recitat poezii din o<strong>pe</strong>ra lui Damian Ureche.<br />
Cu sprijinul Asociaţiei Scriitorilor din<br />
Timişoara şi a confraţilor de litere, o librărie<br />
EXTRAS DIN FIŞA INTIMĂ<br />
Mă numesc<br />
Damian Ureche,<br />
Atât.<br />
Umblu <strong>pe</strong> străzi<br />
Cu cerul descheiat la gât.<br />
Dau de lucru sentimentelor<br />
Să cunoa scă dragostea şi ţara,<br />
Dacă i-aş coase nasturi vântului,<br />
M-aş imbrăca cu el toa tă vara.<br />
Statura mea<br />
A-nvăţat elogiul plopilor să-l<br />
refuze<br />
şi totuşi, vorbele se ridică în<br />
vârful degetelor<br />
Ca să-mi ajungă la buze.<br />
Strămoşii mei<br />
În Mioriţa şi-au plătit greşeala.<br />
Poate de aceea vin stelele<br />
Să-mi pască cerneala.<br />
Bate un dor prielnic de plecare,<br />
şi soarele răsare, dar nu pot să-l<br />
aştept,<br />
Fiindcă am pus prea multăncărcătură<br />
Pe cora bia stângă din piept.<br />
din Timişoara poartă numele lui Damian<br />
Ureche, iar la scara imobilului din Calea<br />
Şagului nr. 53, unde a locuit poetul, s -a<br />
dezvelit o placă de marmură şi o efigie de<br />
bronz în memoria lui.<br />
Cu sprijinul consiliului local al comunei<br />
Slătioara , al primarului Sorin Romcescu şi<br />
al lui Dinu Săraru, şcoala din s atul natal,<br />
Rugetu, şi biblioteca de la Casa de Cultură<br />
Ţărănească “Dinu Săraru” poartă numele lui<br />
Damian Ureche. În fiecare an de la trecerea<br />
pag.20<br />
în eternitate a poetului, în s eptembrie, au<br />
fost organizate comemorări, atât la Timişoara<br />
cât şi în satul Rugetu.<br />
Cărţi publicate:<br />
- „Tem<strong>pe</strong>ramentul primăverii”, Editura<br />
<strong>pe</strong>ntru Literatură, Bucureş ti, 1964;<br />
- „Invitaţie la vis”, Editura Tineretului,<br />
Bucureşti, 1968;<br />
- „Viori fară amurg”, Editura <strong>pe</strong>ntru<br />
Literatură, Bucureşti, 1969;<br />
- „Prinţul marelui puţin”, Editura<br />
Eminescu, 1970;<br />
- „Elegie cu Frances ca da Rimini”,<br />
Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1971;<br />
- „Tot ce mă doare”, Editura Facla,<br />
Timişoara, 1972;<br />
- „Noapte de zile mari”, Editura Cartea<br />
Românească, Bucureşti, 1974;<br />
- „S<strong>pe</strong>ctacolul privirii”, Editura Facla,<br />
Timişoara, 1976;<br />
- „Balada neatârnării, Editura Facla,<br />
Timişoara, 1977;<br />
- „Poemul “Eminescu”, Editura Facla,<br />
Timişoara, 1979;<br />
- „Ulcioare de Horezu”, Editura Facla,<br />
Timişoara, 1982;<br />
- „Toamna poetului”, Editura Facla,<br />
Timişoara, 1986;<br />
- „Pescarii de <strong>pe</strong> apa de argint”, Editura<br />
Facla, Timiş oara, 1989;<br />
- „Oraşul martir Timişoara”, Editura<br />
Facla, Timiş oara, 1990;<br />
- „Premiul Nobel <strong>pe</strong>ntru singurătate”,<br />
Editura Weinerth Mody&Dina, Timişoara,<br />
1991;<br />
- „Mofturi de privighetoare”, Editura<br />
de Vest, Timişoara, 1992;<br />
- „Nunta Utopică”, Editura Popa‘s Art,<br />
Timişoara, 1993;<br />
- „Eminescu”, portret simfonic, Editura<br />
Waldpress, Timişoara, 1994.<br />
Postume:<br />
- „Eminescu-poem”, Editura de Vest,<br />
Timişoara, 1995;<br />
Apariţia acestei cărţi a fost prilejuită<br />
de împlinirea a 60 de ani de la naşterea şi<br />
a unui an de la moartea poetului Damian<br />
Ureche, volum subvenţionat de Guvernul<br />
României prin Ministerul Culturii;<br />
- „Poezii alese”, volum antologic,<br />
Editura Eubeea, 1998, Colecţia “Orient<br />
Latin”;<br />
A apărut cu sprijinul scriitorilor Nina<br />
Ceranu şi Ilie Chelariu;<br />
- „Nod în papură”, Editura Eurostampa,<br />
Timişoara, 2001;<br />
O selecţie a apariţiilor publicate în<br />
“Renaşterea Bănăţeană”, de la numărul<br />
501 la numărul 1393, editate prin grija<br />
Societăţii Literare “Sorin Titel” din Banat.<br />
LIVIU URECHE
pag.21<br />
Cornel<br />
Ungureanu<br />
L-am cunos cut în 1961, când s e<br />
strămuta din Arad la Timişoara. Trecea <strong>pe</strong> la<br />
filologie să-şi întâlnească admiratoarele –<br />
multe. Scria o poezie cantabilă, bogată în<br />
omagii la adresa studentelor mai tinere sau<br />
mai vârstnice, dar şi de încredere în valoarea<br />
sa: era unic. Era timpul în care înalta societate<br />
era a poeţilor: ei erau tinerii zei ai poeziei.<br />
Nichita, strălucitorul anului 1960, era la<br />
Bucureşti, la Timişoara poetul de succes era<br />
Anghel Dumbrăveanu, debutant cu un<br />
volum care a cules multe aplauze: Fluviile<br />
visează oceanul. El devenise rivalul său, dar<br />
el, Damian, e mult mai bun! Mă uimea<br />
încrederea lui în viitorul lui de poet, în<br />
valoarea poeziei sale, în stilul său războinic.<br />
Dacă apărea şi un pahar, putea să recite mult,<br />
cu patos , cu o încredere infinită în poezia<br />
lui. E mare, s puneau admiratori.<br />
Admiratoarele.<br />
A devenit corector, apoi redactor la<br />
revis ta Orizont. A fost premiat de revista<br />
Luceafărul, într-un timp în care Luceafărul<br />
acorda premii doar celor mari ai poeziei<br />
tinere. În 1964, a debutat cu volumul<br />
Tem<strong>pe</strong>ramentul primăverii. Anul 1964 era<br />
marcat de volumele extraordinare al<br />
debutanţilor din 1960, Nichita Stănescu,<br />
Cezar Baltag, Ilie Cons tantin. Cu Ana<br />
Blandiana, Ion Alexandru, literatura trăia o<br />
schimbare la faţă. Poezia lui Damian Ureche,<br />
cantrabilă, melodioasă, de etern îndrăgostit,<br />
cu discursuri amoroase prelungi, rămânea<br />
în linia a doua a momentului literar. Dar era<br />
vie, uneori vibrantă, citabilă, cu întoarceri<br />
într-o biografie bine caligrafiată etnologic.<br />
Volumele următoare ale anilor şaizeci,<br />
şaptezeci, cu o intensitatea sentimentală<br />
fluctuantă, cu versuri memorabile, dar şi un<br />
exces de gesticulaţie, de retorică, au fost<br />
puse în cumpănă de un roman: Prinţul<br />
marelui puţin. Confesiunea din versuri<br />
caută echivalenţe ş i în roman într-o<br />
autodefinire, sub semnul oximoronului: dacă<br />
e poet, e de viţă regească, dar, vai, regalitatea<br />
se exprimă prin reversul ei.<br />
Anii optzeci aduc în scrisul lui Damian<br />
Ureche câteva poezii protestatare care au<br />
avut ecou. Harurile de comediograf ale<br />
poetului trăiesc din plin şi în aceste poezii.<br />
Despre „fuga” lui Damian Ureche, despre<br />
întâmplările sale din lagărul din Italia, dar<br />
despre încercările de a se angaja la Europa<br />
Orient Latin<br />
Damian Ureche – stările regale<br />
liberă, despre reîntoarcerea în ţară am scris<br />
şi eu, au mai scris şi alţii. Şi alţii au mai scris<br />
despre <strong>pe</strong>rioada în care a încercat, a doua<br />
oară, să treacă Dunărea, a fost ares tat şi a<br />
făcut închisoare. A publicat, după ieşirea din<br />
închisoare, câteva volume de versuri, uşor<br />
retuşate de cenzură. Două dos are de la<br />
CNSAS arată că securitatea îl urmărea cu<br />
mare atenţie.<br />
După 1989 încearcă o bună aşezare în<br />
noua lume, dar poezia pos tdecembris tă<br />
reclama alte formule ş i alte <strong>pe</strong>rs onaje<br />
exponenţiale. Damian mai publică volume de<br />
mărturisiri, de poezie. Nod în papură. Poetul<br />
cetăţean de baricade ilustrează stilul parodic<br />
al scriitorului (excelent comediograf, scriam),<br />
dar ş i încercarea de a-ş i asuma, precum<br />
odinioară, s tatutul de lider: de „poetcetăţean”.<br />
Sunt cons emnări ale<br />
evenimentului cotidian, într-un timp care<br />
caricaturizează marile s <strong>pe</strong>ranţe.<br />
O antologie de 40 de poezii ar ilustra<br />
foarte bine prezenţa şi devenirea scriitorului<br />
în literatura română a ultimilor decenii. Şi o<br />
carte cu documentele de la CNSAS,<br />
privitoare la Damian Ureche, ar putea fi<br />
lămuritoare <strong>pe</strong>ntru viaţa şi biografia unui<br />
rege al boemei din anii optzeci.<br />
OGLINZI<br />
DESLĂCRĂMATE<br />
lui Damian Ureche<br />
De atâta ia rnă, vară,<br />
De atâta zi şi noapte,<br />
De atâta grâ u la moară,<br />
De atâtea mere coapte;<br />
De atâta joc de horă,<br />
De atâta joc de doi –<br />
Ginere de-a tâta noră,<br />
Viscole , vânturi şi ploi –<br />
Curge râul demiurg<br />
Şi tot şopotă-n neştire,<br />
Descifrând dinspre amurg,<br />
Dinspre cer cămăşi de mire...<br />
IOSIF BĂCILĂ<br />
(vol. Oglinzi în inima pietrei,<br />
Reşiţa, Editura Timpul, 2002)
Orient Latin<br />
Premiul Nobel<br />
<strong>pe</strong>ntru singurătate<br />
La mulţi ani,<br />
Iubita mea de fum şi trestie,<br />
Vine doi iunie.<br />
Ca o furtună parfumată<br />
Coboară ziua ta de naştere<br />
Peste zilele mele s ingure,<br />
Luminându-le ţipătul,<br />
Fără paşaport,<br />
Cu eterna liberă -trecere<br />
Prin candelabrele lumii.<br />
Zborul meu de libertate<br />
A fost ucis la graniţă,<br />
Apoi mi s-au interzis paşii,<br />
Mi s-au interzis cărţile.<br />
Cuibul nostru mereu ameninţat<br />
De viscole imprevizibile.<br />
La mulţi ani în prag<br />
De Geburstag!<br />
Îţi mângâi în neştire umbra<br />
Mai înaltă, mai fericită ca mine.<br />
Cineva mi-a sigilat zâmbetul<br />
În anii fără prieteni, fără pâine.<br />
Acum tulpina nu mai dă<br />
Nici sărut, nici lacrimă.<br />
La mulţi ani, meine Frau,<br />
Iubita mea de fum şi trestie,<br />
Cuibul nos tru visat<br />
Trăieşte-n două ţări deodată<br />
Şi nicăieri.<br />
În curând Calea Lactee<br />
Va conferi<br />
Premiul Nobel <strong>pe</strong>ntru singurătate.<br />
Revelionul se amână<br />
Un pom s ărac îmbătrânea lumina<br />
În casa mea cu cărţile <strong>pe</strong> jos,<br />
Dar după telefonul tău de-aseară,<br />
Eram bogat şi tânăr, şi frumos!<br />
Ce dacă mi-am ratat Revelionul?<br />
M-am cons acrat demult aces tui stil,<br />
Dar cât doream, la umbra resemnării,<br />
Sub crengi de brad, să mai colind copil!<br />
“O, brad frumos!”, cântam cu gura plină<br />
De lacrimi prăvălite în extaz,<br />
Din raiul stins mai răsărea în taină<br />
O stea a fericirii <strong>pe</strong> obraz.<br />
Pe-un glas de clopot se sărută anii,<br />
Când miezul nopţii bate în zadar,<br />
O Franţă aş fi dat, şi trei Germanii,<br />
Aici de-ai fi acum la un pahar!<br />
Dar n-ai venit nici când erai în ţară,<br />
Să-mi încălzeşti destinul mohorât;<br />
Trei rânduri lunecând <strong>pe</strong>-o ilustrată<br />
Mi-au spart singurătatea, şi atât!<br />
Dar, vai, Revelionul s e amână,<br />
Îl facem în aprilie s au mai;<br />
Tu, vechea mea şi noua mea stăpână,<br />
O proaspătă robie vreau s ă-mi dai!<br />
Autoironie<br />
Gâlgâie oraş ul de femei,<br />
Blonde şi suave, şi creole,<br />
Trec cu importanţă <strong>pe</strong> alei,<br />
Nu-i nici una Ana lui Manole.<br />
Eva înmulţeşte din condei<br />
Fete din cărarea mea uitucă,<br />
Gâlgâie oraş ul de femei,<br />
Fluturi coloraţi cu dor de ducă.<br />
Sub parfumul stelelor din tei<br />
Stau bărbaţii prăbuşiţi <strong>pe</strong> sticle,<br />
Gâlgâie oraş ul de femei,<br />
Nu-i nici una Veronica Micle.<br />
Să-nălţăm un cântec lângă zei,<br />
Să dispară umbra şi minciuna;<br />
Gâlgâie oraş ul de femei,<br />
Dar poetul nu-şi găseş te una!<br />
Bulevard de poet<br />
Locuiesc <strong>pe</strong> calea dins pre Şag,<br />
Lumea spune că trăiesc în şagă,<br />
Mi-au ajuns atâtea vorbe-n prag,<br />
Că-s bârfit color de urbea-ntreagă.<br />
N-am făcut un rău şi eu la nime,<br />
N-am strivit dogoarea dintre pâini;<br />
Cu o brumă de s<strong>pe</strong>ranţe-n mâini,<br />
Am ajuns să-mi fie dor de mine.<br />
C-am iubit anapoda şi vag,<br />
Că mi-am smuls din piept <strong>pe</strong> cea mai<br />
dragă,<br />
Locuiesc <strong>pe</strong> calea dins pre Şag,<br />
Lumea spune că trăiesc în şagă.<br />
Cică-l port <strong>pe</strong> Bachus în artere<br />
Când mirajul cli<strong>pe</strong>i se-ntreru<strong>pe</strong>,<br />
Că mă fascinează, printre cu<strong>pe</strong>,<br />
Jocul grav de zimbri şi pantere;<br />
Că am plâns lângă un vin pribeag<br />
Ce voia-n Olimp să mă atragă,<br />
Locuiesc <strong>pe</strong> calea dins pre Şag,<br />
Lumea spune că trăiesc în şagă.<br />
Că tot plec şi tot rămân aici<br />
Confundând târziul cu degraba,<br />
C-am vândut în târguri, <strong>pe</strong> degeaba,<br />
Insule întregi de licurici.<br />
Poetul alergării<br />
pag.22<br />
Că-n acest sublim arhi<strong>pe</strong>lag<br />
Parcă şi durerea mi-ar fi dragă;<br />
Locuiesc <strong>pe</strong> calea dins pre Şag,<br />
Lumea spune că trăiesc în şagă!<br />
Oracol<br />
Chiar daca mi se spune în oracol<br />
Că nu mai am ce cheltui, n-ascult,<br />
Mai pot s ă dau o seară de s<strong>pe</strong>ctacol<br />
În cinstea unei lacrimi de demult.<br />
Chiar de s -au dus de râpă toţi arginţii<br />
Şi viile sub brumă putrezesc,<br />
Mai pot s ă scot de pivniţile minţii<br />
Câte un cântec şi un vin domnesc.<br />
Chiar dacă s-a rărit lumina toată<br />
Şi de <strong>pe</strong>treceri nu mai am habar,<br />
Mai cântă-n crâşma inimii o fată<br />
Şi pot să vă mai dau câte-un pahar.<br />
La moartea mea nu plângeţi, să nu vă<br />
pierdeţi slujba,<br />
Ce lacrimă se-apleacă <strong>pe</strong>-un câine hăituit?<br />
Să vă prefaceţi teferi şi veseli, asta-i<br />
drujba,<br />
S-a mai topit un nume spre minus infinit.<br />
S<strong>pe</strong>ctacolul durerii <strong>pe</strong> voi să nu vă doară,<br />
Să beţi din crini pălincă, de mi-aţi dori,<br />
socot,<br />
Să-i fie nu ţărâna, ci trecerea uşoară,<br />
Căci prea a vrut săracul să umble <strong>pe</strong>ste<br />
tot.<br />
El ce-a cântat doar zborul ş i gleznele<br />
femeii,<br />
El, singur, ajunsese o aripă, vă jur,<br />
Măcar acum, post-mortem, să vadă Pirineii<br />
Şi Scala din Milano, şi Coasta de Azur.<br />
Degeaba, îngropaţi-l, el n-o să aibă pace,<br />
Închideţi-l cu lacăt în cuşca de noroi,<br />
Cometa lui prin ste<strong>pe</strong> de cer se va<br />
desface,<br />
Ca să mai dea cu versuri şi cu azur în voi.<br />
Degeaba, îngropaţi-l, întunecaţi-i mintea,<br />
Zadarnică migală, precum îngropi o stea;<br />
Aici va fi să zacă cel mult îmbrăcămintea,<br />
Pe care el, în viaţă, <strong>pe</strong>-o votcă şi-o vindea.<br />
De propria-i boemă i se dusese faima,<br />
Pe-altarul poeziei colecţii de năluci,<br />
Că te apucă starea de graţie ori spaima,<br />
Că nu mai ştii destinul <strong>pe</strong> unde s ă-l mai<br />
duci.
pag.23<br />
Dar nu cumva să vină vreun ticălos să-i<br />
sfarme<br />
Icoanele iubirii, ce veşnic îl străpung;<br />
Poetul alergării, silence!, acuma doarme!<br />
Se pregăteşte, prieteni, <strong>pe</strong>ntru un zbor mai<br />
lung...<br />
Pantera<br />
Ce dacă sângerez? Aşa e bine.<br />
E rana care-mi ţine de urât<br />
Pe-un lanţ de insomnii... Căci, fără tine,<br />
Pantera nopţii mi-a sărit în gât.<br />
Aprinde candelabre de ţărână<br />
Spre paşii tăi ascunşi <strong>pe</strong> alt pământ;<br />
Celui căzut să nu-i întinzi o mână,<br />
Căderea îl inalţă <strong>pe</strong> înfrânt.<br />
Azi trece toamna-n veştede sandale<br />
Şi chiar o frunză a venit să-mi spună<br />
Pierdutul paradis al gurii tale<br />
Ca un cas tel cu geamuri de minciună.<br />
Şi , totuş i, sunt nebun definitiv;<br />
Ce dacă sângerez, aşa e bine,<br />
Cu mine piere ultimul naiv,<br />
Care-a crezut, fără s<strong>pe</strong>ranţe,-n tine.<br />
Şi totuşi, un neant în mine s<strong>pe</strong>ră<br />
Şi bucuros din lacrimi ies e-afară,<br />
Înduioş at de scara efemeră<br />
Care ducea spre rai odinioară.<br />
Ce dacă sângerează, nu mă tem.<br />
E inima rănită. Şi atât.<br />
Cu mine piere ultimul boem,<br />
Pantera vieţii i-a sărit în gât.<br />
False bucurii<br />
Făcând din clipă veac, din noapte zi<br />
Pe trepidanta vârstelor arsură,<br />
M-am înfruptat din false bucurii:<br />
Iubiri, poeme, vise, băutură...<br />
Am dat iubiri iubirilor, vă zic,<br />
La sânul de gheţar am fost fierbinte,<br />
Când totul dai şi nu primeş ti nimic,<br />
Până şi frunza de surâs te minte!<br />
Şi mi-am găsit refugiu-n poezie,<br />
O strună de aprins iluziile-n veci,<br />
Dar chiar şi ea mi-a fost cândva pustie,<br />
Deşi mi-a încălzit <strong>pe</strong>reţii reci.<br />
Săpat-am, mai apoi, fântâni de vise<br />
Şi le-am s urprins văpaia-n rotocol,<br />
Dar sub corola zărilor deschise<br />
Şi visul, uneori, te duce-n gol!<br />
Atunci am prins paharul şi-am băut,<br />
Să uit de strâmbătăile naturii...<br />
Când falsa bucurie m-a durut,<br />
Am spart ş i-acest altar, al băuturii!<br />
Dar, Doamne, de poţi, mai dă-mi o zi<br />
Cu-aceste dulci şi false bucurii!<br />
Se-ntorc poeţii<br />
bolnavi<br />
La casele lor,<br />
Se-ntorc poeţii bolnavi<br />
Din <strong>pe</strong>nitenciare.<br />
La casele lor,<br />
Care-au devenit<br />
Celule mai încăpătoare.<br />
Furnici de nesomn<br />
Circulă prin culcuşul sărac;<br />
Ţi-e teamă să spui că ţi-e dor<br />
De Bacovia ş i Pasternak!<br />
Se-ntorc poeţii bolnavi<br />
Din <strong>pe</strong>nitenciare,<br />
Parc-au primit buchete de <strong>pe</strong>scăruşi,<br />
Sau concedii la mare.<br />
Lângă Rodica<br />
Motto:<br />
Din tot ce-a fost nu-i nimica.<br />
Iluzii, iluzii se cern;<br />
Şi totuşi cu Doamna Rodica<br />
M-aş duce din nou în Infern.<br />
Iarăşi e linişte-n ţară,<br />
Astăzi sunt bine dispus;<br />
Hai să fumăm o ţigară<br />
Dragostea mea din Apus!<br />
Iarăşi e coadă la pâine,<br />
Bere găseşti la ţigani,<br />
Hai să fumăm o s<strong>pe</strong>ranţă<br />
Dragostea mea fără ani.<br />
Pereţii cu fir de păianjeni<br />
Au chiar şi urme de brici ;<br />
Ce-or s pune Doina ş i Toni,<br />
Dacă vor trece <strong>pe</strong>-aici?<br />
Tu chiar ş i de Paşti eşti prea tristă,<br />
Ziua-i întoarsă <strong>pe</strong> dos;<br />
Şi-n R.F.G., câteodată,<br />
Plângi tot aşa de frumos?<br />
Iată, boema-i la modă,<br />
Ştim, cei săraci, <strong>pe</strong> de rost.<br />
Tu cea mai bună studentă<br />
Strofelor mele ai fost.<br />
Orient Latin<br />
Vreau s ă te cer de nevastă;<br />
Totuşi, adio îţi spun!<br />
Volvo te-aşteaptă-n parcare:<br />
Minţi că mai vii de Crăciun?<br />
Bucurii sfâşiate<br />
Gustul iubirii furate,<br />
Ceaţă <strong>pe</strong> zorii de zi,<br />
Hei, bucurii sfâşiate,<br />
Totuşi, aţi fost bucurii.<br />
Versuri căzute <strong>pe</strong> mâna<br />
Celor cu sufletul gri,<br />
Hei, bucurii sfâşi ate,<br />
Totuşi, aţi fost bucurii.<br />
Sfântă laşitate<br />
românească<br />
Să loviţi în mine<br />
Cînd împart cu ştabii<br />
Două Bucovine,<br />
Două Basarabii.<br />
Dacă pace-nseamnă<br />
Linişte impusă -<br />
Plînsul meu cîntaţi-l<br />
Doar în limba rusă!<br />
Datorită ţie stăm în umbră,<br />
Nu mai pot valorile să crească,<br />
Stăm de-un veac cu mîinile în şolduri -<br />
Sfîntă laşitate românească!<br />
Şi de-atîta chin şi de durere,<br />
Nu mai pot nici mamele să nască,<br />
Nu primim nimic, dar ni se cere -<br />
Sfîntă laşitate românească!<br />
Trădători cu sufletul de slugă,<br />
Ce-au ajuns la viaţa boierească,<br />
Au venit la sînul tău să sugă -<br />
Sfîntă laşitate românească!<br />
Bietul nostru neam e plin de ură,<br />
El, ce ştie-atîta să iubească,<br />
Nu mai ştie omul cîte-ndură -<br />
Sfîntă laşitate românească!<br />
Din cuprinsul sfintei noastre ţări<br />
Rup vecinii cu măsea frăţească<br />
Şi ne-aşteaptă noi ameninţări -<br />
Sfîntă laşitate românească!<br />
De-ar veni şi-aici un pic de bine,<br />
Dictaturi să nu ne mai umbrească,<br />
Poate-atuncea vom scăpa de tine -<br />
Sfîntă laşitate românească!<br />
(1981)
Orient Latin<br />
Crâm<strong>pe</strong>ie de viaţă din casa de sticlă<br />
cu Damian Ureche<br />
Doru<br />
Macriş<br />
Motto:<br />
„Bate un dor prielnic de plecare,<br />
Şi soarele răsare, dar nu pot să-l aştept,<br />
Fiindcă am pus prea multă-ncărcătură<br />
Pe corabia stângă din piept”.<br />
(Damian Ureche)<br />
Ultima oară, cu câteva ore de-a se stinge, l-<br />
am văz ut <strong>pe</strong> Damian Ureche, acolo, într-un salon<br />
la Spitalul Judeţean Timişoara. Era în 1994,<br />
<strong>pe</strong> la mijlocul lunii septembrie. Bunul meu prieten<br />
era alb la faţă, dar mai avea puterea să râdă, să<br />
glumească. Era p rimul dint re p rietenii mei<br />
apropiaţi care murea. „Mai sunt <strong>pe</strong> lume geruri,<br />
mai sunt ploi, / Mai vine uneori câte-o plecare, /<br />
Dacă dispar vreodată dintre voi, / Să m-aşteptaţi<br />
în slova din ziare”. (Mai sunt, Damian Ureche,<br />
poezie nepublicată).<br />
Nu-mi aduc însă deloc aminte cu exactitate<br />
când şi cum l-am cunoscut p e Damian Ureche,<br />
<strong>pe</strong>nt ru p rima oară – deşi am o foart e bună<br />
memorie, deşi anii aceia îi am înregistraţi în minte<br />
cu o mare precizie, atât ca plastică, cât şi ca<br />
bandă sonoră. Anii aceia au fost atât de denşi,<br />
atât de complicaţi, atât de alambicaţi, încât – în<br />
ce mă priveşte – sunt decis să-i folosesc ca<br />
substanţă a creaţiei mele până la sfârşitul vieţii.<br />
Ei au fost „armata noastră de cavalerie” – ca săl<br />
folosesc p e Babel, ei au fost „iluzia noastră<br />
lirică” – <strong>pe</strong>ntru a-l numi <strong>pe</strong> Malraux.<br />
Damian locuia într-un apartament modest,<br />
<strong>pe</strong> Calea Şagului, lângă fostul restaurant Turist.<br />
Acolo, la el acasă, am aflat, am cunoscut , am<br />
trăit faţa nevăzută a lui Damian Ureche. Acolo<br />
am avut bucuria de-ai cit i aproa<strong>pe</strong> toate scrierile<br />
publicate, nepublicate şi în curs de publicare.<br />
Acolo am stat la masă împreună, am avut<br />
momente de respiro. Şi tot acolo, Damian Ureche<br />
m-a făcut să mă gândesc adeseori şi să mă bucur<br />
când realizam cât de felurite sunt roadele lit erare<br />
ale copilăriei sale în satele vâlcene.<br />
Tem<strong>pe</strong>rament vulcanic, înz estrat cu o<br />
inteligenţă sclipitoare, Damian Ureche cucerea<br />
prin replică, p rin poezie, copleşea prin gestică<br />
şi mimică, devenind, în orice grup de cunoscuţi<br />
sau necunoscuţi, lider îndrăgit, admirat, căutat.<br />
Şt ia de toat e. Nu folosea p rop oziţii-verdict,<br />
sp usele lui dez văluiau însă o int eresant ă şi<br />
zbuciumată ex<strong>pe</strong>rienţă de viaţă, care te fascina<br />
prin culoarea şi sincerit atea expoz eului. Scria la<br />
reviste, la ziare. Participa, unde nu te aştep tai, la<br />
întâlniri cu scriitori, la manifestări artistice sau<br />
ştiinţifice.<br />
Damian Ureche făcea part e din categoria<br />
oamenilor a căror omenie cere să dai oamenilor<br />
ceea ce merită. Îţi cere să te baţi <strong>pe</strong>ntru ei – nu<br />
<strong>pe</strong>ntru omul abstract, ci <strong>pe</strong>ntru oameni reali, vii,<br />
<strong>pe</strong>ntru cei care îţi sunt alături, <strong>pe</strong>ntru onoarea şi<br />
demnit atea lor. „E cumplit, Doru – îmi spunea<br />
uneori trist, îngândurat –, să fii lovit <strong>pe</strong> nedrept,<br />
cu voinţă sau neştiinţă, şi să nu se ridice nimeni<br />
care să te a<strong>pe</strong>re. Şi la fel de cumplit e să ai o<br />
suferinţă şi nimeni să nu te întrebe – măcar atât,<br />
să te întrebe: ce-i cu tine, omule? Ce-ai păţit?...”<br />
Viaţa lui a fost îngrozitor de agitată. „Fuga<br />
<strong>pe</strong>st e graniţă, consemna Eugen Dorcescu în<br />
cuvântul înainte la volumul «Poezii alese»,<br />
apărut la Editura Eubeea din Timişoara, sinistra<br />
arestare a poetului, rătăcirile delirante ce au urmat,<br />
poez iile cit ite <strong>pe</strong> ascuns au, toate, aerul unui<br />
coşmar p ost -mortem”. A trecut prin sit uaţii<br />
înjositoare. A fost bătut, condamnat. Din pricina<br />
atitudinii sale faţă de un regim t otalitar <strong>pe</strong> care îl<br />
ridiculiza în versuri, care mai sunt rostite şi azi<br />
de boemii Timişoarei, era privit de unii din jur<br />
cu ostilitate.<br />
E vorba de poezii care nu au apărut în nici<br />
o revistă, în nici o carte. Din lipsă de sp aţiu,<br />
redau câteva st rofe din atâtea şi atâtea care au<br />
int rat în „folclorul” boemei: „De ce, ţară, te<br />
născuşi / Ca să fii sclavă la ruşi, / Ţara mea,<br />
nădejdea mea, / Porţi de veacuri jug de stea, /<br />
Jug de stea să nu te s<strong>pe</strong>rii, / Sângerând printre<br />
im<strong>pe</strong>rii...”, sau „Aseară vântul bătea, / Ţara-n<br />
braţe mă strângea, / De mă strângea mult mai<br />
mult, / Ne lăsam şi de băut...” , sau: „Sărăcie,<br />
sărăcie, / Mare doamnă mi-eşti tu mie, / Dacă<br />
nu mă luai în braţe / Nu ajungeam poet <strong>pe</strong> viaţă”,<br />
pag.24<br />
sau „Nu vă miraţi când se deschide puntea, / Şi<br />
iar ne-nveselim, se mai întâmplă, / Un vers deal<br />
meu vă descreţeşte fruntea, / Şi mai alungă<br />
grija de la tâmplă. / Nu vă miraţi că poate am şi<br />
eu / Câte-un necaz în lume fără muze, / Dar<br />
<strong>pe</strong>ntru a uita necazul greu / V-aştept mereu cu<br />
zâmbetul <strong>pe</strong> buze!” etc., etc.<br />
Pentru Damian, era o mare bucurie să se<br />
întîlnească cu avocatul Teo Haica. Îl saluta de<br />
departe cu: „Dottore, dottore!”, adăugând: „S-a<br />
stins lumina la tribunal, / Adevărul e sferic, / S-<br />
a stins lumina la tribunal... / Judecătorii fac<br />
dreptate <strong>pe</strong> întuneric!” Câte seri de neuitat au<br />
<strong>pe</strong>trecut împreună, la care, din întâmplare, mai<br />
cădeam şi eu „ca musca-n lapte”!<br />
Damian Ureche nu se împăca cu demagogia,<br />
cu disimularea, cu egoismul primit iv, cu agăţarea<br />
de p utere şi bunul-plac.. În convingerile sale,<br />
lumea de mâine nu putea exista fără morală, fără<br />
credinţă şi fără memorie. Era un patriot mutilat<br />
sufleteşte, hărţuit de o Securitate faţă de care<br />
făcea dulce figură de… junghi intercostal.<br />
Când mi-e dor de Damian Ureche îi<br />
răsfoiesc cărţile. Am acasă cele 21 de volume<br />
scrise de el, majoritatea cu o dedicaţie. Dintre<br />
ele, una, „Tem<strong>pe</strong>ramentul primăverii”, e s<strong>pe</strong>cială<br />
<strong>pe</strong>ntru mine. Mi-a fost oferită de autor, cu<br />
autograf, chiar în ziua nunţii sale, <strong>pe</strong> care a ţinuto<br />
la salonul <strong>pe</strong>scăresc de la restaurantul „Cina”.<br />
Nuntă de pomină! Au participat <strong>pe</strong>rsoane suspuse,<br />
artişti şi activişti PCR cu funcţii importante<br />
în urbea de <strong>pe</strong> Bega, potentaţi ai zilei, cu toţii<br />
fiind invitaţi la masa festivă fără să bănuiască<br />
măcar faptul că mirele-poet şi mireasa-actriţă n-<br />
au mai ajuns <strong>pe</strong> la starea civilă! Nunta a avut un<br />
„naş p rincipal”, nume important, şi şapte „naşiadjuncţi”,<br />
<strong>pe</strong>rsoane şi ele importante, care şi-au<br />
dat în <strong>pe</strong>tic, în pofida ţinutei morale impuse de<br />
Fotografii, din 1993, de <strong>pe</strong> celebra terasă a barului “Bastion”
pag.25<br />
funcţii şi afişate cu fariseism. Despre „nunt aşii”<br />
ăştia, ca şi despre autorul acestor rânduri, precum<br />
şi de jurnalist ul Nicolae Pârvu, cu care mă<br />
dusesem la <strong>pe</strong>trecere, dispărut, şi el, dintre noi,<br />
Damian Ureche avea să povestească, <strong>pe</strong> larg, în<br />
romanul „Nunta ut opică”: „Pe la mijlocul<br />
p et recerii, când consoarta unuia din naşii<br />
principali îşi scotea în pumni bărbatul p e uşă,<br />
împingându-l spre casă, <strong>pe</strong>ntru că se îndrăgostise<br />
de soţia dentistului din Arad, mi-am dat seama<br />
că nunta reuşise. Nuntă la care să se servească<br />
mistreţ şi <strong>pe</strong>şt e nu se mai văzuse. (...) Nuntaşii<br />
treceau din miracol în miracol. Trei fotografi se<br />
băteau <strong>pe</strong>ntru unghiurile favorabile, iar cineastul<br />
Bebe (Costinaş, dispărut în condiţii mist erioase)<br />
înregistra p e <strong>pe</strong>liculă, cu un aparat de filmat,<br />
nunta ut opică. Veselia generală la nunt a<br />
misterioasă at insese apogeul. Venise şi fratele<br />
mijlociu de la Horez u. Fără nevast ă. Nu<br />
îndrăz nise să sp ună că legendarul său frate<br />
Damian se însoară a treia oară. (...) La nunta<br />
utop ică sosiseră doi gazetari locali, Macriş şi<br />
Pârvu. Au vărsat vin negru p e rochia albă a<br />
miresei şi, ca scuze, a răsplătit-o cu un cart uş de<br />
Kent. (...) L-am rugat <strong>pe</strong> naşul jaluz ist să se<br />
ocu<strong>pe</strong> de ei, să-i trateze la înălţime”. Un alt pasaj<br />
din romanul „Nunta ut opică”: „Somităţile<br />
oraşului prez ente la nuntă au ap laudat tot ul.<br />
Veselia s-a dezlănţuit mai tumultoasă, paharele<br />
scânteiau în aer, lupta nuntaşilor cu clipa devenea<br />
din ce în ce mai acerbă. Imensitat ea cli<strong>pe</strong>i unice<br />
ne absorbise <strong>pe</strong> toţi... Într-un colţ al localului,<br />
unul dintre naşi cânta <strong>pe</strong>ntru sine: «De-aş avea<br />
şi eu un frate». În alt colţ, Doru Macriş fredona<br />
olteneşte melodia lui Gheorghe Sărac: «Nici o<br />
vorbă n-ai spus, mi-au şoptit numai ei, ochii tăi,<br />
ochii tăi, ochii t ăi». Coco (Constantin Cozmiuc<br />
- şi el dispărut dintre noi - n.a.) ţipa rezimat de<br />
<strong>pe</strong>rete: «Spune caii când se fură, noaptea <strong>pe</strong><br />
fulgerăt ură», iar Vict or recita p oez ia «Lae<br />
Chiorul», a lui Goga. Fredonam şi eu, numai<br />
<strong>pe</strong>ntru mine, «Inimă – ciut ură spartă...»”<br />
O altă <strong>pe</strong>trecere, din multe altele, cu Damian<br />
Ureche, am ţinut-o la preotul Horia Ţâru, care<br />
ne-a invitat la casa părintească din Izvin, lângă<br />
Remetea Mare. Părinţii lui Horia, doi oameni cu<br />
suflet minunat , ne-au tratat regeşte, ca p e cei<br />
mai preţioşi musafiri ai lor. Am mâncat, am băut,<br />
am recitat p oezii, am cântat, bătrânii ne-au<br />
depănat amintiri, fapte, bucurii vesele şi t riste<br />
din viaţa lor deloc uşoară. Horiana Ţâru, fat a lui<br />
Horia, ne-a făcut fot ografii. Au fost ultimile<br />
fotografii ale poetului Damian Ureche, ultima<br />
imagine a umbrei lui <strong>pe</strong> acest p ământ.<br />
Dar, la puţin timp după ast a, a mai venit o<br />
z i, a mai venit ... o p etrecere! Era t ot în<br />
sep tembrie 1994. Cocoşi de miez de nucă<br />
ciuguleau ochii t oamnei. Treceam împreună prin<br />
acel septembrie plutind şi lăudaţi de băuturi dulciaromat<br />
e. M-am trezit cu Damian în redacţia<br />
ziarului „Renaşterea bănăţeană”, unde lucram,<br />
intrând vijelios <strong>pe</strong> uşa biroului, ţinând în mână<br />
geant a lui maro, din vinilin, doldora cu idei, de<br />
care nu se despărţea niciodat ă. Redactam un<br />
articol care urma să apară a doua zi în ziar. El<br />
scoate din geantă o revistă şi-mi arată. Îi apăruse<br />
trei poezii. Era bucuros, tandru, vesel. Când<br />
apărea într-o revistă, ziar sau carte, întot deuna<br />
se bucura ca un copil. Era fericit . Atunci era în<br />
lumea lui. Prezenţa lui m-a uimit. Nu-l văzusem<br />
de-o săptămână. Îl căutasem şi el dispăruse fără<br />
să spună un cuvânt . „Unde ai fost?”, îl întreb,<br />
dar el, fluturându-mi publicaţia <strong>pe</strong> sub nas, îmi<br />
zice: „Lasă asta, maestre (expresia făcea parte<br />
dintr-un fel de regie cu care îi grat ula <strong>pe</strong> prietenii<br />
la care ţinea cu adevărat ), termină articolul, hai<br />
să căut ăm o cârciumă p e care-o descrie<br />
Hemingway în „Fluturele şi tancul” şi să bem<br />
acolo licoarea aia care seamănă cu jocul morţii,<br />
când moartea vrea să-ţi dea o şansă şi uşile se<br />
mişcă <strong>pe</strong> picioare de om”. Am insistat să spună<br />
unde a fost şapte zile, dar a ocolit răsp unsul.<br />
Cu prozatorul sf Constantin Cozmiuc, prieten de nedespărţit<br />
Orient Latin<br />
Ulterior am aflat că fusese internat la ASCAR,<br />
în grija medicului Florica Pascu.<br />
La stăruinţa lui, am predat secretarului general<br />
de redacţie, Nick Lengher, articolul şi am<br />
ieşit . Am colindat oraşul toată z iua, apoi ne-am<br />
închinat la Bastion şi seara am int rat la „Bădău”,<br />
unde, în faţa localului, cu o bere în mână, am stat<br />
<strong>pe</strong> iarba din care calul lui Don Quijote şi catârca<br />
lui Sancho Panza rup câte-o gură şi-o duc în<br />
grădinile raiului. Acolo am prefirat, <strong>pe</strong> cea mai<br />
frumoasă cale a sufletului, versuri din Eminescu<br />
şi Nichita, am sărutat mâna Dulcineei del Toboso,<br />
am rup t şi am mâncat măsline crude, ca să ţinem<br />
minte că amară de neasemuit e numai viaţa. Iar<br />
noaptea, după ce am colindat străzile din cartier,<br />
cu iluzia că luna s-a top it <strong>pe</strong> frunzele copacilor,<br />
ne-am scobit genunchii, am îndesat în ei ouă de<br />
lemn şi am pornit război împ otriva morilor de<br />
vânt. Am fost înfrânţi şi, în z ori, Damian Ureche<br />
a făcut jurământ cu sup unere, în numele<br />
amândurora: „Ce dacă sângerz, nu mă tem,/ Mie<br />
inima rănită şi atât,/ Cu mine piere ultimul<br />
boem,/ Pantera vieţii mi-a sărit în gât”. Nu ştiam,<br />
fuseseră ultimile cli<strong>pe</strong> <strong>pe</strong>trecute cu Damian...<br />
Apoi, am aflat vestea că prietenul meu drag<br />
murise la Spitalul Judeţean Timişoara. Se stinsese<br />
un mare poet înnăscut al vremurilor noast re.<br />
Intrase în eternitate. Literat ura română mai<br />
pierduse ceva din zestrea ei de „autenticit ate<br />
furt unoasă, imp revizibilă, sp ont ană”. Nu<br />
trecuseră nici 20 de ore de când îl vizitasem, de<br />
când mă privise şi îmi zâmbise. Şi a mai venit un<br />
apoi, după alte 20 de ore, când m-am dus să-l<br />
văd în parcarea de <strong>pe</strong> st r. Reşiţa, în faţa unui<br />
restaurant, „Manuela”. Era în sicriu, iar sicriul,<br />
aşezat <strong>pe</strong> un autoturism Dacia 1310, era prins<br />
cu nişte frânghii de portbagaj. Cei care îl luaseră<br />
de la morga spitalului intraseră să mănânce, apoi<br />
plecau, la Rugetu, satul său natal din Vâlcea,<br />
atât de drag lui, unde urma să-şi găsească, împăcat<br />
cu el şi cu lumea, liniştea. M-am apropiat de<br />
sicriu, l-am mângâit, l-am sărutat şi, cu o lacrimă<br />
în colţul genelor, am pornit spre casă.<br />
Pe stradă răsunau glasurile cop iilor şi<br />
cirip itul păsărilor hârjonindu-se în salcâmi (<strong>pe</strong><br />
atunci mai erau salcâmi <strong>pe</strong> strada Reşiţa). Iarba<br />
nu se uscase, mai era încă verde şi mirosea a<br />
crud. Se desfăceau crizantemele cu aripi albe de<br />
îngeri, sub cerul albastru. Sufletul îmi era t rist,<br />
iar în jurul meu toamna creştea mereu, din<br />
pământul care îl aştepta <strong>pe</strong> Damian, urcând spre<br />
primăvară. De undeva, dintr-o grădină poate,<br />
venea tulburător, ca amintirea fetelor moarte,<br />
parfumul <strong>pe</strong>tunilor. În adierile de vânt, parcă îi<br />
auzeam glasul şoptind versurile din Poe tul<br />
alergării: „La moartea mea nu plângeţi, să nu<br />
vă pierdeţi slujba,/ Ce lacrimă se-apleacă <strong>pe</strong>-un<br />
câine hăituit?/ Să vă prefaceţi teferi şi veseli,<br />
asta-i drujba,/ S-a mai topit un nume spre minus<br />
infinit...<br />
Somn uşor, dragă prietene, ne vom reîntâlni<br />
după scăpătat !...
Orient Latin<br />
Măria ta!<br />
Măria ta, nu este pâine,<br />
Românii sunt în prag de moarte<br />
Şi-n loc de pâine vor cartoane<br />
Care se cheamă paşapoarte.<br />
Măria ta, noi ştim demult<br />
O-nţelepciune a cetăţii:<br />
Ajunge numai un incult<br />
La cultul <strong>pe</strong>rsonalităţii!<br />
Când gem de puşcării Carpaţii,<br />
Noi te-ntrebăm, întâi de toate,<br />
Cum poţi să minţi în faţa lumii<br />
Că-n România-i libertate?<br />
Măria ta, de dis<strong>pe</strong>rare<br />
şi nemaisuportând povara,<br />
Chiar fiii lui Ştefan cel Mare<br />
Ajung s ă-şi părăsească ţara!<br />
Riscând să trecem frontiera,<br />
Măria ta, să iei aminte<br />
Că nu dolarul ne tentează<br />
Şi nici vestitul blid cu linte...<br />
Ci foamea după adevăr<br />
Ce-i interzis la tine-n ţară,<br />
A respira un aer liber,<br />
Te simţi născut a doua oară!<br />
Măria ta, de nu te schimbi<br />
Şi orice sfat te las ă rece,<br />
Deschide graniţele ţării<br />
Şi lasă-i <strong>pe</strong> români să plece.<br />
Să meargă unde văd cu ochii,<br />
Cuprinşi de cel mai tris t fior –<br />
De-a căuta un loc sub soare<br />
Când nu e loc în ţara lor.<br />
(1986)<br />
Curge Dunărea<br />
de lacrimi<br />
Pentru că ne-a luat recolta<br />
Celor douăzeci de toamne,<br />
Cum nu vii să-l scuipi în faţă<br />
Velerim şi Ţe<strong>pe</strong>ş Doamne?<br />
Pentru că ne-a luat chiar ţara<br />
Şi nu-i lege să-l condamne,<br />
Cum nu vii să-l tragi în ţeapă<br />
Velerim şi Ţe<strong>pe</strong>ş Doamne?<br />
Curge Dunărea de lacrimi,<br />
Curg decretele de frică,<br />
Nu-i nici Românie mare,<br />
Nu-i nici Românie mică.<br />
Şi nici doamna-i nu-nţelege,<br />
Sub o mască de ministru,<br />
Plâng zadarnic ochii ţării<br />
Fără Tisă, fără Nistru.<br />
Nu mai strălucesc s<strong>pe</strong>ranţe,<br />
Nu mai străluceşte luna,<br />
23 de milioane<br />
De ostatici plâng întruna,<br />
Nu mai e nici pâine-n sate,<br />
Nici puterea rugăminţii,<br />
Nici bisericile ţării,<br />
Unde se-nchinau părinţii,<br />
Curge Dunărea de lacrimi,<br />
Curg durerile-n balade<br />
De la scripca lui Enescu<br />
Pân’la Mircea Eliade.<br />
Peste lacrimile ţării,<br />
Doamne, să ne-ntinzi o mână,<br />
Soarele ce-o să răsară<br />
Pentru naţia română.<br />
( 1985)<br />
pag.26<br />
Ultima fotografie. Casa părinţilor preotului Horia Ţâru, Izvin, 1994
pag.27<br />
Vinamericanu<br />
şi micul său verde<br />
Un fior s trăbătuse atunci întreaga<br />
s uflare: moş Lae confirmase ceea ce<br />
gândiseră cu toţii. Până mai ieri, dangătele<br />
clopotelor mănăs tirii din apropiere nu<br />
urcaseră şi nu coborâseră niciodată dealurile<br />
până-n sat. Nici moş Lae, nu fusese vreodată<br />
dat la televizor. Nici măcar nu avus es e<br />
televizor. Însă ceea ce conta era faptul că el,<br />
Lae, era cel mai bătrân din sat şi, mai mult<br />
decât atât, cel de-al doilea mare război <strong>pe</strong><br />
lume îl prinsese dincolo de Mureş, la unguri,<br />
în gara feroviară din Măcău, unde văzuse<br />
cum jidovii jer<strong>pe</strong>liţi îi înjunghiau <strong>pe</strong> cei<br />
ferchezuiţi, fiindcă soldaţii-i mânau <strong>pe</strong> toţi<br />
grămadă în vagoane de marfă ş i nu de<br />
călători. Şi tot Lae poves tea toamna ş i<br />
numai toamna, când era cinstit dându-i-se<br />
prima ş tamplă de ţuică <strong>pe</strong>ntru a vedea dacă<br />
era sau nu cazanul reparat cu plumb ori<br />
cupru, cum aşteptaseră el şi moşii săi să vină<br />
americanii. N-au ajuns americanii, fiindcă<br />
aceştia i-au trimis în locul lor <strong>pe</strong> ruşi. Deatunci,<br />
i se şi spunea Vinamericanu.<br />
A fost s ingura dată când auzis eră<br />
oamenii în sat clopotele mănăstirii. Iar deaici<br />
n-a mai fost mult până li s-a cuibărit în<br />
minte cum că a fost totul aievea. În cele din<br />
Duşan<br />
BAISKI<br />
urmă, au dat întâmplarea uitării. Numai că<br />
de clipa cu pricina se lega totul, a conchis,<br />
patriarhal, Vinamericanu. De-atunci, an de<br />
an, cireşul lui Marian, cel mai bătrân cireş<br />
din sat, era ciufulit s istematic de hoarde<br />
întregi de grauri. Iar dinspre munţi, cât era<br />
vara de lungă, s e porneau zilnic furtuni<br />
uscate, cu fulgere şi trăsnete. Iar ploaia tot<br />
nu venea, spre dis<strong>pe</strong>rarea crescătorilor de<br />
melci.<br />
Şi totuşi, oricât s-ar fi străduit popa<br />
Menu să-şi convingă enoriaşele mai zeloase<br />
cum că dangătele n-au fost decât o<br />
închipuire, în sat au început s ă circule<br />
felurite zvonuri.Cum că moş Lae este un<br />
mare mincinos. Că nu a fost la Măcău, ci<br />
doar până la Cenadul de dincoace de Mureş,<br />
iar de evrei auzise de la informatorii şefului<br />
de jandarmi din Cenad, care lucrau pământul<br />
dincolo de Mureş. Apoi cum că nu avea cum<br />
să fie nici la Cenad, că Cenadul era prea<br />
departe. Că moşul e un mare mincinos şi<br />
chiar un afemeiat notoriu, care s-a dat până<br />
ş i la doamna preoteas ă, care fuses e<br />
învăţătoarea unuia dintre fiii săi. Că de la<br />
atâta citit moşul s-a prostit la cap. Iar de la<br />
prosteală şi până la a i se năzări cum că auzise<br />
dangătele clopotelor mănăstirii nu a mai fost<br />
mult. E drept că treaba asta din urmă era<br />
ros tită cu jumătate de glas, la ureche de<br />
vecină, deoarece nu fusese s ingurul care<br />
Orient Latin<br />
auzise clopotele. Însă nu voia nimeni să<br />
recunoască, asta <strong>pe</strong>ntru a nu fi pus în<br />
aceeaşi oală cu Vinamericanu.<br />
Numai că întâmplatul s-a întâmplat.<br />
După slujba de duminică, după ce enoriaşele<br />
s-au dus glonţ acasă să termine supa, iar<br />
bărbaţii la birtul lui Avram la o ştamplă de<br />
adevăr, de undeva s-a iscat zvonul că vin<br />
americanii.<br />
— Lae trebuie să ştie!, strigă Criglă,<br />
birtaşul.<br />
Cei prezenţi se priviră îndelung unii <strong>pe</strong><br />
alţii. Apoi, ca fulgeraţi, se ridicară ş i ieşiră<br />
<strong>pe</strong> uliţă. Ideea nerostită, însă gândită de toţi,<br />
era să-l găsească <strong>pe</strong> Vinamericanu. Care le<br />
putea oferi o explicaţie cât de cât acceptabilă<br />
întrebărilor lor încă nerostite.<br />
— Ăsta iar o să ne mintă!, proclamă<br />
Fişko, s ingurul ungur din sat.<br />
Nu-i răspunse nimeni. De parcă nici n-<br />
ar fi fost de faţă. Numai că un obs ervator<br />
neutru ar fi obs ervat <strong>pe</strong> chipurile lor<br />
încrâncenarea s<strong>pe</strong>ranţei într-un adevăr de<br />
prea multă vreme aş teptat.<br />
— E la cireşul lui Marian – le zis e Ghiţă<br />
Ciungu, lovindu-şi tâmpla cu degetul, semn<br />
că Vinamericanu se prostise de-a binelea.<br />
— Moşul se preface – decretă popa<br />
Menu şi ceilalţi dădură aprobator din cap.<br />
— Şi dacă are moşul dreptate? - mormăi<br />
careva din mulţime şi în clipa aceea, ca la o<br />
comandă nespusă, oamenii grăbiră pasul.<br />
— Vin americanii, maică? - îi întrebă <strong>pe</strong><br />
drum mătuşa Frosa, singura văduvă din sat,<br />
şi li se alătură.<br />
— Da’ mergeţi şi voi mai încet, copii,<br />
că dacă au venit cu adevărat, n-or mai pleca<br />
– bombăni, la capătul alaiului, moş Dandu.<br />
— Uitaţi un nor verde!, s trigă un<br />
puştan.<br />
Mulţimea se împletici <strong>pe</strong>ntru moment,<br />
dar îşi continuă drumul. De deasupra caselor<br />
se iţea coroana cireşului lui Marian.<br />
— Da’ ce verde-i cireşu’! - se minună<br />
Ghiţă Ciungu.<br />
Ajunsă în dreptul pomului, lumea se<br />
opri. Vinamericanu era, într-adevăr, s ub<br />
cireş, chircit, mormăind. Şi mângâind iarba.<br />
— Unde-s americanii? - întrebară câţiva<br />
în cor.<br />
Vinamericanu dădu din umeri. Apoi se<br />
ridică, ţinându-ş i palmele căuş şi-ş i privi<br />
radiind consătenii.<br />
— Au venit... ei... ăştia... ex... e...<br />
Atunci văzură oamenii în palmele<br />
bătrânului ceva mic şi verde, ceva ca un<br />
copilaş gol şi tare agitat.
Orient Latin<br />
pag.28<br />
Simona Vintilă<br />
BLESSED *)<br />
ACTUL II<br />
SCENA 1<br />
(După două săptămâni. În sufrageria<br />
casei ea face ordine, apoi aranjează în vază<br />
un buchet din 21 de trandafiri albi şi unul<br />
roşu. Sună telefonul. Ea ridică grăbită<br />
receptorul.)<br />
EA: Alo! Servus, dragă…Îmi pare rău,<br />
dar nu pot acum …Nu, chiar n-am cum.Vine<br />
fiică-mea <strong>pe</strong>ste două ore şi trebuie să ajung<br />
la aeroport…(râde) Da, a absolvit…e şefă<br />
de promoţie...Ziua ei? A fost acum câteva<br />
zile…O să-i transmit…Bine…Ne auzim. Pa!<br />
(pune receptorul în furcă şi se îndreaptă<br />
spre vază. Aranjează cu minuţiozitate<br />
trandafirii.)<br />
FIICA: ( apare în uşă) Noroc că<br />
taximetristul a acceptat s ă-i plătesc în<br />
valută…<br />
EA: Puiul mamei drag!!! (aleargă spre<br />
fiica ei)<br />
(Se îmbrăţişează reciproc)<br />
EA: Bine ai venit, dragostea mea! Acum<br />
mă pregăteam să vin spre aeroport. (se<br />
îndreaptă grăbită spre vază şi scoate<br />
buchetul de trandafiri) La mulţi ani, puiul<br />
meu scump! (îi dă buchetul)…Dar cum deai<br />
ajuns aşa de re<strong>pe</strong>de? Ai luat alt avion? Ai<br />
vrut să-mi faci o surpriză?<br />
FIICA: Se pare că mi-am făcut mie o<br />
surpriză…Mama, avionul a sosit la timp.<br />
EA: (mirată) Cum? Păi nu trebuia să<br />
aterizeze la 9 şi 25? Acum e 8 şi jumătate…<br />
FIICA: (mirată la rândul ei) Nu, mama.<br />
Ora era 19:25, aşa ţi-am spus şi la telefon...(se<br />
uită atent la buchetul de trandafiri, apoi îl<br />
aşează înapoi în vază) Foarte frumoş i<br />
trandafirii, mama, îţi mulţumesc!<br />
EA: Mi-ar fi plăcut să-i primeşti chiar<br />
de ziua ta…(zâmbeşte)<br />
FIICA: Au trecut doar câteva zile,<br />
mamă, (râde) … şi oricum, ziua mea e în<br />
fiecare zi!<br />
(o îmbrăţişează) Mi-a fost aşa de dor<br />
de tine, de tata, de casă!<br />
EA: (o strânge în braţe cu putere) Şi<br />
mie, puiul mamei! Am numărat zilele ş i<br />
orele...(se desprinde brusc din braţele ei)<br />
Dar cred că ţi-e tare foame! Ţi-am pregătit<br />
mâncarea ta preferată: (bucuroasă) musaca<br />
de vinete!<br />
FIICA: (râde) Mama, încet, că abia am<br />
intrat în casă…<br />
EA: (intimidată) Credeam că o să te<br />
bucuri…era mâncarea ta preferată şi sunt<br />
convinsă că nimeni nu o face ca mine…<br />
FIICA: ( o îmbrăţişează) E în<br />
continuare mâncarea mea preferată, mama,<br />
şi nimeni nu o găteşte ca tine! Dar nu ne<br />
grăbim nicăieri, aşa-i?<br />
EA: Puiul mamei, drag şi scump! Mi-a<br />
fost tare dor să te strâng în braţe!<br />
FIICA: Şi mie, mamă!...(se desprinde<br />
din braţele ei) Mă duc să-mi duc lucrurile<br />
în cameră.<br />
EA: Bine, puiul meu, eu pregătesc până<br />
atunci masa.<br />
(Fiica iese. Ea rămâne un moment cu<br />
privirea pierdută în gol.)<br />
FIICA: (din off) Am haine de spălat! Le<br />
pun în coşul de rufe!<br />
EA: (tresare, apoi cu voce tare) Da,<br />
mamă, pune-le acolo. O să pornesc maşina<br />
de spălat mai târziu.<br />
FIICA: (din off) Ai vorbit cu tata?<br />
EA: (aşează farfuriile <strong>pe</strong> masă) Da,<br />
vorbim zilnic.<br />
FIICA: (din off) Şi ce-a zis? Când vine?<br />
EA: (pune mâncarea în farfurii) Luna<br />
viitoare. Mâine pleacă din Stockholm spre<br />
Bologna.<br />
FIICA: (apare în sufragerie) Hai să-l<br />
sunăm.<br />
EA: Nu mâncăm întâi? Sigur ţi-e foame<br />
şi mâncarea e caldă.<br />
FIICA: Ai dreptate. Îl sunăm mai târziu.<br />
(se aşează la masă)<br />
EA: Poftă bună, puiul mamei! (înce<strong>pe</strong><br />
să mănânce)<br />
(Fiica ia prima înghiţitură, apoi o<br />
mestecă încet şi fără a<strong>pe</strong>tit. Nu-i place<br />
gustul mâncării. Se uită în jur, de parcă ar<br />
căuta ceva. )<br />
EA: (îngrijorată) Nu-ti place, puiul<br />
meu? E mâncarea ta preferată!<br />
FIICA: ( stânjenită) Îmi place,<br />
mama…Cred că mai vreau puţină sare…Mam<br />
obiş nuit să mănânc mai sărat în ultima<br />
vreme…(se ridică de la masă şi aduce<br />
sarea)<br />
EA: Am pus destulă sare, puiule. Ştii<br />
că nu e sănătos să mănânci prea sărat…<br />
FIICA: (toarnă foarte puţină sare,<br />
apoi ia din nou o înghiţitură; mănâncă în<br />
continuare fără tragere de inimă) Ştiu,<br />
mamă. (zâmbeşte) O să renunţ la obiceiurile<br />
mele nesănătoase. Şi ce-ai mai făcut?<br />
EA: (mâncând cu poftă) Ce să fac, cum<br />
ştii…toată ziua la lucru, apoi de două ori <strong>pe</strong><br />
săptămână cu fetele la terasă.<br />
FIICA: (ia câte o înghiţitură mică din<br />
când în când) Apropo, cum e la noua terasă?<br />
EA: E chiar fain. Mâncarea e bună,<br />
atmosfera e tare plăcută. Au muzică mai mult<br />
ambientală şi chelnerii sunt prompţi. Mergem<br />
zilele astea cu fetele, dacă ai chef...Chiar miau<br />
zis că vor s ă te vadă. (râde) Le-am<br />
înnebunit cu venirea ta acasă...<br />
FIICA: (râde) De ce nu mă miră?<br />
EA: (se opreşte din mâncat; puţin<br />
irascibilă) Ce vrei să spui?! E normal să<br />
vorbesc despre tine!...Mă mândresc cu tine,<br />
eşti copilul meu!...O să înţelegi asta, abia<br />
când o să ai ş i tu la rândul tău<br />
copii…(continuă să mănânce)<br />
FIICA: Linişteşte-te mamă, n-am zis<br />
nimic rău. Am afirmat doar că nu mă<br />
miră...doar te cunosc...aşa că nu înţeleg de<br />
ce eşti irascibilă...<br />
EA: Nu s unt irascibilă. (observă că<br />
fiica ei abia mănâncă) De ce nu<br />
mănânci?...Nu-ţi place?..Ţi-era foame, nu?<br />
FIICA: Se pare că nu mi-era foarte<br />
foame, mamă...Cred că s unt mai mult<br />
obos ită…Diferenţa asta de fus orar mă<br />
termină…(râde) Cred că o să dorm trei zile<br />
neîntoarsă.<br />
EA: (ia ultima înghiţitură) Mai e şi<br />
mâine o zi, nu? … Dacă nu poţi acum, nu<br />
trebuie să te forţezi, puiul mamei. (strânge<br />
farfuriile şi iese)<br />
( Fiica se ridică de la masă şi se<br />
*) Piesă în trei acte. Fragment.
pag.29<br />
Orient Latin<br />
Premiera s<strong>pe</strong>ctacolului „Blessed”, de Simona Vintilă, a avut loc, în 21 septembrie a .c., <strong>pe</strong> scena Teatrului<br />
German de Stat Timişoara. Distribuţia : Dorina Ina Da rie, Giorgiana Elena Popan, Florin Covalciuc, Ştefan<br />
Statnic. Regia: Simona Vintilă. Scenografia: Diana Dobra. Concept grafic: Andrada Borca. Ilustraţia muzicală:<br />
Alex Halka. S<strong>pe</strong>ctacolul a fost o coproducţie între Socie tatea Română Alzheimer şi Teatrul Clasic „Ioan Slavici”<br />
Arad. La Arad, premie ra a avut loc în 11 octombrie a.c.<br />
îndreaptă spre vaza cu flori. Priveşte foarte<br />
atentă buchetul de trandafiri)<br />
EA: (din off) Mă duc să pun maşina de<br />
spălat în funcţie…Mai ai şi alte haine de<br />
spălat?<br />
FIICA: (cu buchetul de trandafiri în<br />
mână şi cu voce stinsă) Nu, mamă...<br />
EA: (din off) Nu te aud!<br />
FIICA: (cu voce tare) Am spus că nu,<br />
mama!<br />
( Ea apare în sufragerie...Fiica stă cu<br />
buchetul în mână. Are o privire tristă)<br />
EA: Ce s -a întâmplat, puiule?<br />
FIICA: (tristă) Nimic, mamă. Doar că<br />
buchetul acesta are 22 de trandafiri, iar eu<br />
am împlinit 23 de ani…<br />
EA: ( şocată <strong>pe</strong> moment, apoi<br />
bâiguind) Păi, ce nu ştiu?...Adică normal<br />
că ştiu, eşti fiica mea…Cum să nu ştiu câţi<br />
ani ai împlinit?...Deş teapta aia de la<br />
florărie…(încearcă să iasă din situaţie;<br />
vizibil ruşinată) I-am cerut 22 de trandafiri<br />
albi şi unul roşu…şi uite ce mi-a dat…(tot<br />
mai agitată) O să mă duc mâine la prima oră<br />
şi o să-i dau cu buchetul ăs ta în cap…<br />
FIICA: ( împăciuitoare) Mama,<br />
linişteşte-te…A greşit femeia, asta e...Oricum<br />
sunt atât de frumoşi şi parcă îmi place ideea<br />
că s unt mai tânără cu un an…( sună<br />
telefonul)<br />
EA: Sigur e tata.<br />
FIICA: (ridică în grabă receptorul)<br />
Alo! Tata! Ce mă bucur că te aud!...Da, am<br />
s osit acum câteva ore...Mulţumes c<br />
frumos !...Stau până la s fârşitul lui<br />
octombrie…Da, a fost destul de greu, dar<br />
am reuş it să obţin calificativul maxim…Nu,<br />
s tai liniş tit, recu<strong>pe</strong>rez din plin<br />
acum…(râde)… Am ceva oferte, dar cel mai<br />
mult mă atrage oferta celor de la Philips...Nu,<br />
aş lucra tot în New York, de la 1 noiembrie,<br />
cu posibilitatea să mă transfer în Los Angeles<br />
după un an…Da, dar e de văzut…(râde)<br />
Da, la NASA…Cine ştie? Nu ajungi uşor<br />
acolo…(râde) Clar…Când vii, tata? Mi-e<br />
dor să te văd!...aha...Păi, trece re<strong>pe</strong>de...Lasă<br />
că ne vedem acasă şi o să povestim...Mama?<br />
da, sigur, e <strong>pe</strong> telefon deja...(râde; mama o<br />
loveşte în joacă <strong>pe</strong>ste fund)...Stai că ţi-o dau,<br />
că nu mai are răbdare...Te pup şi eu! Pa!...(îi<br />
dă receptorul mamei)<br />
EA: (ia receptorul în grabă) Fiică-ta<br />
face mişto de mine! (râde) Ce faci, dragul<br />
meu?...Te-am fi sunat noi, dar gând la gând<br />
cu bucurie…Da, mă bucur tare mult că e<br />
acasă! Am cam încurcat borcanele…Păi, nu<br />
ştiu de ce am reţinut că avionul aterizează la<br />
orele 21:25 şi când colo aterizase la 19:25…<br />
FIICA: (în spatele mamei, orientată<br />
spre receptor) Noroc că m-am descurcat...<br />
EA: Da, zice că noroc că s -a<br />
des curcat…Păi, nu? Cine se descurcă în<br />
America, se des curcă şi aici (râde)…Da, dar<br />
tot nu ş tiu cum am încurcat orele…E<br />
adevărat, mai ales că acum, se pare, că sunt<br />
ceva controale …Nu ş tiu, s -au cam<br />
înnăs prit…Da, adevărul e că sunt<br />
frântă…Cred că zilele astea…Şi fetele vor s-<br />
o vadă…Mâine nu cred, că trebuie s ă<br />
finalizez proiectul ăla…Da, mai mult ca<br />
sigur…Tu ce-ai mai făcut?...(bucuroasă)<br />
Serios? (râde)…Spune-le că ai o soţie şi o<br />
fiică…<br />
FIICA: Ce zice?<br />
EA: (aco<strong>pe</strong>ră difuzorul telefonului)<br />
Vor să-l ia profesor asociat la Stockholm…<br />
FIICA: Su<strong>pe</strong>r tare!<br />
EA: ( în receptor) Da, ar fi<br />
ceva...Bineînţeles că e de văzut…Şi eu abia<br />
aştept să vii…<br />
FIICA: Şi eu!!!<br />
EA: Zice că ş i ea…( fiicei) Ne<br />
îmbrăţişează <strong>pe</strong> amândouă…(în receptor)<br />
Da, i-am spus…Păi, atunci ne auzim mâine
Orient Latin<br />
s eară…Şi eu te iubesc, dragul<br />
meu!...Noapte bună!...Da, ş i<br />
noi…Pa…Noapte bună!...(râde)<br />
FIICA: Hotărâţi-vă odată…<br />
EA: Râde fiică-ta de noi…Pa, dragostea<br />
mea!...Te iubesc!...Noapte bună!....(pune<br />
receptorul în furcă)<br />
(Fiica imită încheierea conversaţiei.<br />
Încep un fel de urmărire în joacă, se fugăresc<br />
una <strong>pe</strong> alta, apoi se îmbrăţişează)<br />
EA: (se desprinde din braţele ei) Cred<br />
că s-a terminat programul de spălat. Mă duc<br />
să întind rufele.<br />
FIICA: Mă duc, eu, mamă.<br />
EA: Eşti sigură? Nu eşti obosită?<br />
FIICA: Puţin, dar o să mă odihnesc<br />
după aia.<br />
EA: Bine, eu atunci strâng ce mai e de<br />
strâns. (fiica iese)<br />
( Ea se îndreaptă spre combina<br />
muzicală şi pune un cd; apoi iese şi aduce<br />
un tort. Îl aşează <strong>pe</strong> masă, aduce farfurii şi<br />
tacâmuri. Îşi caută poşeta şi scoate nişte<br />
tablete. Ia un pahar cu apă şi înghite<br />
câteva pastile. Intră fiica)<br />
FIICA: (vede tortul) Wow, avem tort?<br />
EA: Da, dar nu orice fel de tort. E tortul<br />
tău preferat.<br />
FIICA: Când ai mai avut timp să-l faci?<br />
EA: Ei, ştii că nu-mi ia mult...Reţeta nu<br />
e complicată şi m-am gândit că o să-ţi doreşti<br />
ceva dulce şi bun.<br />
FIICA: ( taie o felie şi îşi pune în<br />
farfurie) Tu nu vrei?<br />
EA: Nu, acum nu. E şi cam târziu <strong>pe</strong>ntru<br />
mine...<br />
FIICA: (ia o bucăţică) Mmmm...foarte<br />
gustos! Te pricepi, mama! (mănâncă tot mai<br />
cu poftă)<br />
EA: (râde fericită) Să nu ţi s e facă rău,<br />
puiule!<br />
FIICA: (cu gura <strong>pe</strong> jumătate plină) Nu<br />
mi se face...Doamne, ce gustos e...De mult<br />
timp nu am mai mâncat aşa un tort bun!<br />
EA: (vizibil măgulită) Mă bucur că-ţi<br />
place. O s ă mai fac.<br />
FIICA: Chiar te rog...( termină de<br />
mâncat) Mulţumesc, a fost delicios!<br />
EA: (debarasează masa) Să-ţi fie de<br />
bine….Doamne, cât s-a făcut ceasul!<br />
FIICA: Mâine mergi la lucru?<br />
EA: Da, din păcate. Ai mâncare în<br />
frigider. Să mănânci, să nu s tai flămândă<br />
până vin eu…<br />
FIICA: Stai liniştită…Nu ştiu când o să<br />
mă trezesc…Poate până vii tu nu o să mă<br />
ridic din pat…(cască)<br />
EA: Ora de culcare! Hai, că şi mâine e o<br />
zi...<br />
FIICA: (se ridică de la masă şi se<br />
întinde) Ok. Noapte bună, mamă!<br />
EA: (o sărută <strong>pe</strong> frunte) Noapte bună,<br />
puiul mamei!<br />
(Fiica iese. Ea se mai plimbă puţin<br />
prin cameră, apoi închide combina<br />
muzicală şi iese. Lumina se stinge treptat<br />
<strong>pe</strong> ieşirea ei.)<br />
SCENA 2<br />
(După o lună. E weekend. Fiica e în<br />
sufragerie şi navighează <strong>pe</strong> internet. Sună<br />
telefonul)<br />
FIICA: ( ridică receptorul)<br />
Alo!...Da…Bună ziua!...Nu, nu e<br />
acas ă...Sunt fiica ei...Nu ş tiu, poate are<br />
telefonul <strong>pe</strong> mut...Păi, puteţi să-mi spuneţi<br />
mie, dacă e urgent...Bine, o să-i transmit...La<br />
revedere!<br />
EA: (apare cu două sacoşe) Doamne,<br />
ce cald s-a făcut…Cred că sunt 40 de grade<br />
afară…Şi e abia 12…<br />
FIICA: Au s unat de la tine de la<br />
job...Abia am închis...Tu n-ai mobilul la tine?<br />
Că te-au sunat, se pare, de câteva ori şi n-ai<br />
răspuns...<br />
EA: Ba da, e în poşetă, dar probabil că<br />
nu l-am auzit...( lasă sacoşele şi caută<br />
telefonul în poşetă) Da, aş a e...Nu l-am<br />
auzit...Ce voiau?<br />
FIICA: Au zis s ă-i suni urgent, că<br />
trebuie refăcut nu ştiu ce proiect la care ai<br />
greşit nişte dimensiuni...N-am prea înţeles...<br />
EA: ( palidă şi îngrijorată, dar<br />
încercând să mascheze) Ei, o să-i sun...Ce<br />
poate fi aşa de urgent? E weekend...S-au<br />
scumpit iar toate...N-am mai găsit avocado<br />
cum trebuie. Arăta cam ciudat ş i nu am<br />
îndrăznit să iau.<br />
FIICA: Iaurt ai luat?<br />
EA: Da. Am luat şi salată.<br />
FIICA: Azi îmi faci tort? Că mi-ai tot<br />
promis şi nu mi-ai făcut.<br />
EA: (nervoasă) Mă înnebuneşti cu<br />
tortul ăsta...Nu mi-e uşor, că n-am mai făcut<br />
de o veş nicie...Tu erai plecată, iar tata nu e<br />
cu dulciurile. Nici nu mai ştiu de când nu am<br />
mai făcut reţeta aia...<br />
FIICA: (şocată) Tu glumeşti, aşai?...Mama,<br />
ai făcut tort cu ocazia venirii mele<br />
acasă...Acum o lună!<br />
EA: (surprinsă) Ce tot vorbeşti acolo?<br />
Eu nu ţin minte…Ai visat...<br />
FIICA: ( din ce în ce mai şocată)<br />
Doamne, mamă, cum să nu ţii minte? Nu m-<br />
ai aş teptat cu mâncarea mea preferată,<br />
musaca de vinete, <strong>pe</strong> care de altfel nu prea<br />
am putut s-o mănânc că era uleioasă rău de<br />
tot, asta aşa ca s ă ştii, că poate îţi aduci<br />
aminte ş i că după aia mi-ai dat să mănânc şi<br />
tortul meu preferat, <strong>pe</strong> care l-am mâncat cu<br />
poftă, că era gustos...(nervoasă) Ţii minte?<br />
Şi te-ai bucurat că mi-a plăcut, chiar mi-ai zis<br />
că o să-mi mai faci, se vede treaba că şi tu ai<br />
realizat că ai ratat musacaua şi te-ai agăţat<br />
de tortul ăla...<br />
EA: (nervoasă şi şocată în acelaşi<br />
timp de ce aude) Ia nu mai turui ca o flaşnetă!<br />
pag.30<br />
Mai pune punct şi virgulă!...Poate că am zis,<br />
dar uite că nu-mi amintesc de nici un tort la<br />
venirea ta....Şi <strong>pe</strong> de altă parte nu mai am<br />
chef să gătes c atâta, mi-a ajuns o viaţă<br />
întreagă!...Sunt obosită , că şi eu sunt un<br />
om!...Să-ţi fie ruşine că vorbeşti aşa cu mine!<br />
(izbucneşte în plâns)<br />
(Fiica încearcă să o ia în braţe, dar ea o<br />
respinge. Se îndreaptă spre poşetă, caută<br />
agitată în interiorul ei, apoi o trânteşte de<br />
podea şi iese. Fiica rămâne consternată.<br />
Priveşte în jos spre lucrurile împrăş tiate <strong>pe</strong><br />
podea ş i se apleacă s ă le adune. Desco<strong>pe</strong>ră<br />
nişte tablete. Le studiază atent, apoi adună<br />
în continuare lucrurile şi le aşează în poşetă.<br />
Dă să închidă poşeta ş i vede <strong>pe</strong> jos o carte<br />
de vizită. O ridică, o citeşte, apoi o aşează în<br />
poşetă. Faţa ei e din ce în ce mai consternată.<br />
Fuge la laptop şi caută <strong>pe</strong> internet indicaţii<br />
despre pas tilele <strong>pe</strong> care tocmai le-a<br />
desco<strong>pe</strong>rit. Rămâne o vreme cu privirea <strong>pe</strong><br />
ecran, fără să pară că e prezentă. Intră mama<br />
şi o vede. )<br />
EA: Îmi cer scuze <strong>pe</strong>ntru ieşirea de<br />
adineaori. Sunt obosită şi am probleme la<br />
serviciu. Nu trebuia s ă-mi revărs nervii <strong>pe</strong><br />
tine.<br />
FIICA: (fuge în braţele ei) Eu îmi cer<br />
scuze, mamă. Eu nu trebuia s ă-ţi vorbesc<br />
aşa. Te rog să mă ierţi. (cu lacrimi în ochi)<br />
Te iubes c, mamă!<br />
EA: Şi eu te iubesc, puiul mamei. Iartămă!<br />
FIICA: (se desprinde din braţele ei)<br />
Ce probleme ai la serviciu, mamă? Te pot<br />
ajuta cu ceva?<br />
EA: (zâmbeşte) N-ai cum s ă mă ajuţi,<br />
puiule. O să mă descurc...Am greşit, se pare,<br />
niş te dimens iuni la un proiect care s e<br />
derulează şi construcţia clădirii s-a oprit la<br />
jumătate. Trebuie refăcut proiectul ş i partea<br />
proastă e că se depăşeşte termenul limită<br />
de execuţie. Vor apărea probabil<br />
complicaţii….Adevărul e că sunt extrem de<br />
obosită şi mi-ar prinde bine un concediu.<br />
FIICA: Şi de ce nu-ţi iei concediu,<br />
mamă? Am putea să mergem undeva… Vine<br />
şi tata în două săptămâni şi chiar am putea<br />
să mergem undeva la munte…Ce zici?<br />
EA: Nu pot să-mi iau concediu până<br />
nu rezolv situaţia asta…(brusc energică)<br />
Mă duc să-ţi fac tort. Vrei?<br />
FIICA: Sigur nu ţi-e greu? Te ajut şi eu.<br />
EA: Nu mi-e greu. Tu stai şi fă ce-ţi<br />
place. Ai nevoie după anul ăs ta<br />
greu….Apropo, vrei s ă ieş im cu fetele<br />
deseară? La terasa minune?<br />
FIICA: Nu prea cred, mamă, voi aveţi<br />
discuţiile voastre, plus că am ieşit cu voi de<br />
trei ori déjŕ…Nu e cazul, dar poţi să te duci<br />
tu, ţi-ar prinde bine…<br />
EA: (surprinsă, dar maschează) Ei,<br />
exagerezi…Am ieş it o dată, dar cum<br />
vrei…Mă duc să fac tortul.(iese)
pag.31<br />
(Fiica rămâne singură. E preocupată.<br />
Înce<strong>pe</strong> să se plimbe prin încă<strong>pe</strong>re. Ia<br />
telefonul mobil, a<strong>pe</strong>lează un număr, apoi<br />
închide…Merge la laptop, încearcă să<br />
navigheze <strong>pe</strong> net, dar nu are răbdare. Ia<br />
din nou telefonul mobil, tastează un număr,<br />
apoi se răzgândeşte. Deodată aude un<br />
zgomot ca de vase sparte, urmat de<br />
bombăniturile mamei. Iese în fugă şi revine<br />
cu mama ei, care plânge.)<br />
EA: (plângând) Nu mai e nimic de<br />
calitate. Făina e proastă, nici nu mă mir că<br />
nu creşte blatul…Cum vrei să-ţi fac tort? S-<br />
a tăiat ş i crema…(isteric) Ţi-a trebuit tort!!!<br />
FIICA: Linişteşte-te, mamă, te rog.<br />
EA: (cu un ton sec) Du-te ş i curăţă<br />
porcăria aia din bucătărie! E cremă <strong>pe</strong>ste<br />
tot...Ţi-a trebuit tort!!!<br />
FIICA: ( încercând să-şi păstreze<br />
calmul) Calmează-te, mamă, nu s-a întâmplat<br />
nici o nenorocire. (iese)<br />
(Ea rămâne cu privirea pierdută în<br />
gol. Sună telefonul. Ea nu face nici un<br />
gest.)<br />
FIICA: ( din off) Mama, telefonul!<br />
Răs punde, poate e tata!...(Ea nu face în<br />
continuare nici un gest. Apare fiica şi ridică<br />
receptorul.) Alo! Da, eu sunt…Mama? E în<br />
baie…Să-i s pun s ă s une?...A, ok....Îi<br />
spun...Nu, nu pot azi, că mă întâlnesc cu o<br />
fostă colegă de liceu...Sigur, data<br />
viitoare...Ok, îi transmit...Şi eu...( pune<br />
receptorul în furcă)<br />
(Se aşează lângă mama ei şi îi prinde<br />
mâinile într-ale ei. Mama pare să aprecieze<br />
gestul. Încurajată, fiica îşi pune capul <strong>pe</strong><br />
umărul ei. Mama o mângâie <strong>pe</strong> obraz.)<br />
FIICA: Te aşteaptă fetele la terasă<br />
<strong>pe</strong>ste o oră.<br />
EA: (apatică) N-am chef...<br />
FIICA: Au rezervat masă. Se pare că<br />
sărbătoriţi azi.<br />
EA: (mirată) Ce să sărbătorim? Nu e<br />
nici o sărbătoare, habar n-am ce spui...<br />
FIICA: Tocmai as ta e...S-au dat<br />
rezultatele la bac şi Sergiu a trecut cu<br />
brio...Nota 9,98...Trebuie să mergi, mama, e<br />
prietena ta cea mai bună şi vrea să se bucure<br />
împreună cu tine de rezultatele lui Sergiu.<br />
Ea a procedat la fel când am luat bac-ul şi<br />
apoi am intrat la facultate…Plus că ş tii prin<br />
câte a trecut cu divorţul, iar tu i-ai fost<br />
întotdeauna alături…Nu poţi să lips eş ti<br />
tocmai acum, când vrea să-şi împărtăşească<br />
bucuria cu tine...<br />
EA: (o întreru<strong>pe</strong>; puţin iritată) Bine,<br />
bine, moară stricată ce eşti…Mă duc…(se<br />
ridică şi iese)<br />
FIICA: (cu voce tare) Distracţie, mama!<br />
EA: (din off) Să mănânci, să nu mă<br />
aştepţi!<br />
(Fiica aşteaptă câteva momente, iese<br />
să verifice dacă mama a plecat, apoi se<br />
îndreaptă spre telefon. Ridică receptorul<br />
şi formează un număr.)<br />
FIICA: Offf…hai, răspunde odată!...te<br />
rog răspunde!...Alo! Tata, eu sunt....Nu, nu<br />
sunt decât eu acasă...A ieşit de câteva<br />
minute...La terasă, că a luat Sergiu bacul...Nu,<br />
n-am avut chef şi <strong>pe</strong> de altă parte am<br />
vrut neapărat s ă vorbes c cu tine...Nu,<br />
linişteşte-te, nu e grav...sau nu ştiu, adevărul<br />
e că sunt îngrijorată...Mama...Ascultă-mă şi<br />
nu te mai panica...N-a păţit nimic...Nu, doar<br />
că mă îngrijorează comportamentul ei în ultima<br />
vreme...Tata!!!! Hellooo! Ascultă-mă şi<br />
<strong>pe</strong> mine! Nu vorbesc tâm<strong>pe</strong>nii...mama e<br />
schimbată...Ceva nu e în ordine...Nu, nu de<br />
azi, deja de când am venit am observat că<br />
ceva nu e în regulă, dar am pus <strong>pe</strong> seama<br />
oboselii şi a problemelor ei de la job...Da,<br />
dar nu e asta! Are manifestări ciudate, tata,<br />
ea nu era aşa...Păi ba e irascibilă, ba plânge,<br />
ba e furioasă şi trânteşte, ba e apatică şi cu<br />
privirea în gol...Nu, as cultă-mă, mai ţii minte<br />
seara în care am venit? Cu aeroportul?...da,<br />
numai că azi am avut o mică altercaţie <strong>pe</strong><br />
tema tortului...Nu, m-a aşteptat cu tort şi a<br />
zis că-mi mai face...Stai, mi-a făcut atunci<br />
musaca...Da, şi ştii cât de bine o făcea...De<br />
data asta era toată uleioasă şi n-am putut s-<br />
o mănânc....Ok, se întâmplă, dar apoi a mai<br />
făcut o ches tie nefirească...Tata, mă<br />
asculţi?...A pus la spălat rufe colorate cu<br />
albe, ceea ce nu a mai făcut înainte şi mi-a<br />
s tricat rochia aia albă <strong>pe</strong> care mi-aţi<br />
cumpărat-o din Malta...Nu, nu mi s e pare,<br />
tata, clar nu e ok cu ea....Crede-mă, că am<br />
observat-o în multe ipostaze...Azi? da, neam<br />
certat că eu voiam tort aşa cum mi-a făcut<br />
când am venit şi ştii ce mi-a zis? Că ea nu mia<br />
făcut tort atunci şi că n-a mai făcut tort de<br />
foarte multă vreme…Nu, tata, nu era<br />
cumpărat, era făcut de ea, reţeta ei<br />
veche...Nu, era tortul <strong>pe</strong> care mi-l făcea ea<br />
dintotdeauna...Fii serios, tata, oboseala asta<br />
nu e ok...(furioasă) De la oboseală nu uiţi<br />
de la mână până la gură, nu greşeşti de 3 ori<br />
într-o lună schiţele la job, nu pui haine la<br />
spălat ş i le distrugi ş i nu greşeşti mâncarea,<br />
când faci reţetele astea de o viaţă!!! ....Da,<br />
iartă-mă, dar ...Crede-mă că nu inventez şi<br />
apropo, ghici ce i-am găsit în geantă...Nu i-<br />
am umblat eu, a trântit nervoasă geanta <strong>pe</strong><br />
jos şi eu i-am adunat lucrurile...Am găsit o<br />
carte de vizită şi nişte pastile...Se pare că e a<br />
unui medic psihiatru...Păi lecitină, Gingkobiloba,<br />
vitamina E şi Coenzima Q10... Hello,<br />
mai eş ti <strong>pe</strong> fir? ...Te-am blocat?...Acum<br />
înţelegi?...Nu, te rog să nu-i spui că te-am<br />
s unat...Tu vii s igur <strong>pe</strong>s te două<br />
s ăptămâni?...Ok, abia aştept!...Bine,<br />
vorbim...Nu ştiu, o să văd, dar te rog, rămâne<br />
între noi, deocamdată...Te pup, tata! ...Şi<br />
eu...(pune receptorul în furcă)<br />
(Merge la laptop, îl închide, apoi<br />
stinge lumina şi iese.)<br />
Orient Latin<br />
SCENA 3<br />
(În cabinetul medicului psihiatru.<br />
Intră fiica.)<br />
MEDICUL: Ocupaţi loc.<br />
FIICA: (se aşează) Mulţumesc.<br />
MEDICUL: Cu dumneavoas tră am<br />
vorbit la telefon?<br />
FIICA: Da, domnule doctor. Mă scuzaţi<br />
că am insistat să vin fără programare, dar<br />
sunt extrem de îngrijorată.<br />
MEDICUL: Vă înţeleg. Ar fi fost util să<br />
veniţi cu mama dumneavoastră. Aşa cum v-<br />
am spus la telefon…<br />
FIICA: (îl întreru<strong>pe</strong>) Ştiu, domnule<br />
doctor, dar mama habar nu are că sunt aici<br />
şi...Domnule doctor, ş tiu că mama a fost la<br />
dumneavoastră, că a primit un tratament, dar<br />
aş vrea să aflu diagnos ticul...<br />
MEDICUL: (râde) Aş vrea ş i eu la<br />
rândul meu...(sobru) Din păcate nu vă pot<br />
spune un diagnostic, având în vedere că<br />
mama dumneavoastră a fos t reticentă la<br />
testul <strong>pe</strong> care începusem să-l fac...<br />
FIICA: Ce test, domnule doctor?<br />
MEDICUL: Un test de memorie, care ar<br />
fi elucidat puţin misterul oboselii şi al lipsei<br />
de concentrare. Mă tem că mama<br />
dumneavoastră ar putea avea un deficit<br />
cognitiv minor, dar <strong>pe</strong>ntru a putea da un<br />
diagnostic concret, ar fi utilă prezenţa dânsei<br />
<strong>pe</strong>ntru investigaţii suplimentare.<br />
FIICA: (şocată) Deficit cognitiv minor?<br />
Nu înţeleg…<br />
MEDICUL: Mama dumneavoastră ar<br />
putea avea o afecţiune care se manifestă<br />
prin tulburări de memorie…<br />
FIICA: (îl întreru<strong>pe</strong>; din ce în ce mai<br />
şocată) Tulburări de memorie? Dumnezeule!<br />
Adică are Alzheimer?<br />
MEDICUL: (prudent) Tulburările de<br />
memorie pot fi date şi de alte afecţiuni mai<br />
puţin severe decât boala Alzheimer…De<br />
aceea avem nevoie de inves tigaţii<br />
suplimentare şi <strong>pe</strong>ntru aceasta e nevoie de<br />
prezenţa mamei dumneavoastră.<br />
FIICA: Ce fel de investigaţii, domnule<br />
doctor?<br />
MEDICUL: Aş încerca să finalizez<br />
testul de memorie de care v-am vorbit anterior,<br />
adica Minimental State Examination,<br />
apoi aş aplica Blessed Dementia Scale …<br />
FIICA: ( îl întreru<strong>pe</strong> din nou) Ce<br />
interesant…Melodia preferată a mamei mele<br />
e ”Blessed” al lui Elton John…Mi-o cânta<br />
chiar ea când eram mică…Iar testul acesta<br />
se numeşte Blessed Scale …şi nu mai ştiu<br />
cum…<br />
MEDICUL: (zâmbeşte) Bles sed Dementia<br />
Scale, un test care dezvăluie atât<br />
modificări la nivel comportamental, cât şi la<br />
nivel de <strong>pe</strong>rformanţă în îndeplinirea<br />
activităţilor zilnice…După aceea aş trimiteo<br />
<strong>pe</strong> mama dumneavoastră să îşi facă o
Orient Latin<br />
rezonanţă magnetică nucleară sau o<br />
tomografie computerizată, <strong>pe</strong>ntru a vedea<br />
dacă ş i ce modificări s unt la nivelul<br />
creierului…<br />
FIICA: ( se ridică de <strong>pe</strong> scaun)<br />
Domnule doctor, veştile <strong>pe</strong> care mi le-aţi dat<br />
sunt şocante…<br />
MEDICUL: Îmi pare rău...Sfatul meu<br />
este să reveniţi cu mama dumneavoastră…E<br />
bine să depistăm în stadiu incipient orice fel<br />
de afecţiune…Până la urmă prevenţia e cel<br />
mai bun leac. (se ridică la rândul lui şi o<br />
conduce spre ieşire) Vă aş tept cât mai<br />
re<strong>pe</strong>de.<br />
FIICA: (cu voce aproa<strong>pe</strong> stinsă) S<strong>pe</strong>r<br />
să o pot convinge…Vă mulţumesc, domnule<br />
doctor!<br />
( Ies amândoi. Lumina se stinge<br />
treptat)<br />
SCENA 4<br />
( După două luni…În sufrageria casei.<br />
Fiica şi tatăl intră cu bagaje.)<br />
FIICA: Trebuie să facem ceva, tata.<br />
Hai să o ducem la doctor, cât nu e prea târziu!<br />
EL: (îşi toarnă un pahar de whiskey)<br />
Copila mea, îţi faci prea multe gânduri aiurea.<br />
Se mai întâmplă să uiţi codul pin de la card…<br />
FIICA: ( îl întreru<strong>pe</strong>; ironic)<br />
Daaa…sau să încerci să deschizi o maşină<br />
care nu e a ta şi să nu te uiţi că, da, culoarea<br />
şi marca sunt aceleaşi, dar numerele de<br />
înmatriculare diferă…<br />
EL: (încercând să-şi păstreze calmul)<br />
Nu ştiu, e obosită, a avut un an foarte greu...<br />
FIICA: (iritată) Tocmai ne-am întors<br />
din concediu, tata! Două săptămâni la munte,<br />
fără griji, aer curat, odihnă,<br />
drumeţii…(nervoasă) Cum poţi să fii atât<br />
de orb? Se degradează sub ochii noştri şi<br />
nu facem nimic!!!<br />
(Se aude vocea mamei în off: “La<br />
revedere!”)<br />
EA: (intră zâmbitoare) Doamne, mult<br />
mai vorbeşte vecina as ta...Acum ştiu tot ce<br />
s-a întâmplat <strong>pe</strong> 3 cvartale…<br />
FIICA: (ieşind din încă<strong>pe</strong>re cu un<br />
bagaj) Ai încuiat maşina, mamă?<br />
EA: (mirată) Ce întrebare e asta? Normal<br />
că am încuiat-o…(se îndreaptă spre El<br />
şi îl sărută) A fost o vacanţă su<strong>pe</strong>rbă, dragul<br />
meu, nu-i aşa?<br />
EL: (o strânge în braţe) Da, dragostea<br />
mea! (o sărută)<br />
EA: Ce <strong>pe</strong>isaje splendide avem în ţara<br />
asta!...( în timp ce deschide combina<br />
muzicală) Mă bucur că am <strong>pe</strong>trecut<br />
împreună două s ăptămâni<br />
minunate….(schimbă tonul brusc) Tu ce bei<br />
acolo?<br />
EL: Whiskey, draga mea.<br />
EA: Fără gheaţă?<br />
EL: Da. Vrei?<br />
EA: Nuuu…Eu o să beau un pahar de<br />
vin roşu.<br />
(Ea se îndreaptă spre bar, el o prinde<br />
de mână şi o s trânge în braţe, apoi o<br />
sărută...Apoi el îi toarnă vin roşu în pahar,<br />
ciocnesc şi sorb din băuturi. Ea chicoteşte,<br />
apoi face câteva mişcări languroase şi îl<br />
sărută. El o strânge la piept şi o s ărută la<br />
rândul lui. Sună telefonul. Ei nu par să aibă<br />
intenţia de a răs punde. Fiica apare în<br />
încă<strong>pe</strong>re, ei se desprind din braţe.)<br />
FIICA: Nu trebuie să vă opriţi din cauza<br />
mea...<br />
(Se îndreaptă spre telefon, dar intră<br />
robotul: ”Te sun acum , că abia acum am<br />
aflat…Sunt hotărâţi să te schimbe din<br />
funcţia de arhitect al oraşului...Se pare că<br />
au desco<strong>pe</strong>rit nişte nereguli la ultima<br />
machetă...Cred că e bine să-ţi iei un<br />
concediu medical cât mai rapid...Poate aşa<br />
mai câştigi timp...Sună-mă când poţi....Îmi<br />
pare rău că eu îţi dau vestea aceasta...”<br />
Ea scapă paharul <strong>pe</strong> jos. El dă whiskey-ul<br />
<strong>pe</strong>ste cap. Fiica înce<strong>pe</strong> să adune cioburile,<br />
secondată de El. Heblu)<br />
SCENA 5<br />
(În cabinetul medicului psihiatru.<br />
Fiica şi tatăl stau <strong>pe</strong> scaun în faţa<br />
doctorului. Acesta are în mână rezultatul<br />
de la RMN.)<br />
EL: (nerăbdător) Care e diagnosticul,<br />
domnule doctor?<br />
MEDICUL: (cu voce gravă) Din păcate<br />
veştile nu sunt deloc bune…<br />
FIICA: (tatălui) Ţi-am spus? …Tu nu,<br />
n-are nimic, e obosită…<br />
EL: ( irascibil) Încetează<br />
odată...Domnule doctor, ce are soţia mea?<br />
MEDICUL: Soţia dumneavoastră are<br />
boala Alzheimer într-un stadiu incipient spre<br />
mediu. Vestea proastă este că are genetică<br />
pozitivă, mama dânsei a suferit la rândul ei<br />
de boala aceasta şi…<br />
EL: (îl întreru<strong>pe</strong>) Nu se ştia acum 20<br />
de ani de boala asta, domnule doctor!<br />
Dictatorul nu agrea nebunii…<br />
MEDICUL: Cert es te că s oacra<br />
dumneavoastră a suferit de boala aceasta,<br />
chiar dacă nu i se spunea <strong>pe</strong> nume…Deci<br />
având în vedere şi genetica, evoluţia bolii<br />
ar putea fi mai rapidă decât ne-am aştepta.<br />
EL: (nervos şi s<strong>pe</strong>riat în acelaşi timp)<br />
Ce vreţi s ă s puneţi, că va ajunge<br />
legumă?...În cât timp?<br />
MEDICUL: (cu voce calmă) În mod<br />
normal, dacă boala e depistată la timp şi nu<br />
exis tă genetică, pacientul bolnav de<br />
Alzheimer poate trăi ş i 15-20 de ani…În<br />
cazul s oţiei dumneavoastră există genetică<br />
pozitivă şi din păcate nu pot să vă dau un<br />
răspuns concret…<br />
FIICA: (cu lacrimi în ochi) Ce e de<br />
pag.32<br />
făcut, domnule doctor?<br />
MEDICUL: În primul rând să vă păstraţi<br />
calmul, să vă înarmaţi cu multă răbdare şi să<br />
acceptaţi existenţa bolii. Nu faceţi modificări<br />
în spaţiul vital al soţiei şi nu încercaţi să-i<br />
preluaţi din responsabilităţile casnice, chiar<br />
dacă le va face asistat de dumneavoastră. E<br />
foarte important să-i asiguraţi o atmosferă<br />
de linişte şi armonie şi să evitaţi să intraţi în<br />
conflicte cu dânsa. Am să vă pres criu un<br />
tratament care…<br />
EL: ( îl întreru<strong>pe</strong>) Ce tratament,<br />
domnule doctor? Dacă tot e fără leac boala<br />
as ta nenorocită!!!(se ridică furios şi se<br />
plimbă prin încă<strong>pe</strong>re)<br />
MEDICUL: (cu aceeaşi voce calmă)<br />
Tratamentul e menit să încetinească evoluţia<br />
rapidă a bolii…Nu exis tă leac, într-adevăr,<br />
dar şi un an în plus trăit cu demnitate e un<br />
câş tig atât <strong>pe</strong>ntru pacientă, cât şi <strong>pe</strong>ntru<br />
dumneavoastră, familia. (înce<strong>pe</strong> să scrie o<br />
reţetă)<br />
FIICA: (dis<strong>pe</strong>rată) Nu mai există nici o<br />
s<strong>pe</strong>ranţă, domnule doctor?<br />
MEDICUL: ( o priveşte cu<br />
compasiune) Din păcate nu pot să vă dau<br />
un răspuns afirmativ…Am însă s<strong>pe</strong>ranţa că<br />
veţi face faţă situaţiei şi vă veţi înconjura<br />
mama şi (spre El) soţia cu multă dragoste şi<br />
înţelegere.<br />
EL: (curios) Domnule doctor, spuneţimi<br />
cinstit: dacă am fi venit mai devreme, care<br />
erau şansele ei?<br />
MEDICUL: (îi întinde reţeta) Am fi<br />
depistat-o în stadiu incipient şi am fi pus-o<br />
imediat <strong>pe</strong> tratament. Am mai fi câştigat timp<br />
şi poate chiar am fi putut s topa evoluţia<br />
bolii...<br />
EL: (cu lacrimi în voce) Acum e prea<br />
târziu… (se ridică de <strong>pe</strong> scaun) Doamne,<br />
ce idiot ignorant am putut fi! (fiica îl ia în<br />
braţe…izbucnesc amândoi în plâns.<br />
BLACK)<br />
ACTUL III<br />
SCENA 1<br />
(După un an. Sufrageria e tot mai<br />
săracă în mobilă. Ea stă <strong>pe</strong> un scaun cu<br />
RMN-ul în mână şi îl studiază atent. Pe<br />
faţa ei se citeşte dis<strong>pe</strong>rarea. Îşi şterge din<br />
când în când lacrimile de <strong>pe</strong> obraz. Sună<br />
telefonul. Ea răspunde. Fiica apare în fugă<br />
şi îi supraveghează conversaţia.)<br />
EA: Alo! Bună ziua...Nu, nu e<br />
acasă...Cine să-i spun că l-a căutat?...Bine.<br />
La revedere! (pune receptorul în furcă) Îl<br />
căuta <strong>pe</strong> tata.<br />
FIICA: Cine?<br />
EA: (se gândeşte puţin) Uite că nu mai<br />
ştiu…<br />
FIICA: ( încercând să-şi ascundă<br />
dis<strong>pe</strong>rarea) Ei, cine l-a căutat îl mai caută,
pag.33<br />
mamă. Vrei un fresh de fructe?<br />
EA: (senină) Nu. Mă duc să văd dacă<br />
a venit ceva în poştă.<br />
FIICA: (cu mult calm) Ai mai verificat<br />
azi de câteva ori…<br />
EA: (tresare, apoi încearcă să iasă<br />
din situaţie) Da, am mai verificat, dar poate<br />
între timp a venit ceva…(irascibilă brusc)<br />
Nu mă mai monitoriza atâta, că nu sunt<br />
nebună!<br />
FIICA: Linişteşte-te, mamă, nimeni nu<br />
te-a acuzat că eşti nebună…<br />
EA: (agitată) Ce-mi tot ţii socoteala<br />
ce fac?…Când nu te-am avut <strong>pe</strong> tine cum m-<br />
am des curcat?...( iese furioasă şi<br />
bombănind) Paştele mamei ei de viaţă, că<br />
mai bine iau o pastilă şi-am terminat…<br />
(Fiica rămâne consternată de reacţia<br />
ei. Observă RMN-ul <strong>pe</strong> jos, îl ridică şi îl<br />
studiază. Merge apoi spre bar şi ia o cutie<br />
rotundă în mână. Verifică dacă pastilele<br />
mai sunt înăuntru. Intră El.)<br />
FIICA: (cu ton aspru şi cu reproş) Iar<br />
nu şi-a luat medicamentele!<br />
EL: (îşi desface cravata, o aruncă <strong>pe</strong><br />
un scaun, apoi merge la bar şi îşi toarnă<br />
whiskey în pahar; ia o înghiţitură, apoi îi<br />
răspunde sec) Şi tu ce-ai păzit?<br />
FIICA: (amorsată brusc) Eu ce-am<br />
păzit?!...Nu pot sta <strong>pe</strong>rmanent lângă ea să<br />
verific ce face, că s e enervează,<br />
trânteş te…Mai nou înjură şi mă face cu ou<br />
ş i cu oţet când o întreb dacă ş i-a luat<br />
medicamentele…Nu sunt nici poliţist şi nici<br />
infirmieră!!!...Ţie ce-ţi pasă, vii s eara la totul<br />
de-a gata şi habar n-ai cât de greu e să stai<br />
cu un bolnav de Alzheimer!<br />
EL: ( o întreru<strong>pe</strong> enervat) Cineva<br />
trebuie să muncească în casa asta…Nu e<br />
destul că am renunţat la jobul din<br />
străinătate?...Din ce vrei să trăim toţi trei, în<br />
condiţiile în care maică-ta e <strong>pe</strong>nsionată de<br />
boală, iar medicamentele trebuie cumpărate<br />
lunar?…Noroc că sunt com<strong>pe</strong>nsate…<br />
FIICA: (cu reproş) Mi-ar prinde bine<br />
mai mult ajutor din partea ta!...Să ştii că nu<br />
numai tu ai renunţat la job!...M-au s unat ăia<br />
de la Philips o lună întreagă ş i i-am<br />
refuzat…Dacă te-ai implica mai mult, mi-ar fi<br />
şi mie mai uşor!<br />
EL: (aproa<strong>pe</strong> urlând) Şi cum ai vrea<br />
să mă implic?...Spune, cum?!...Angajăm o<br />
femeie…E bine aşa?<br />
FIICA: (înmuiată brusc) Ştii bine că<br />
nu e o soluţie…Mama n-ar lăsa <strong>pe</strong> nimeni<br />
să-i umble în lucruri sau să-i gătească…<br />
EL: (calmat) Atunci care e soluţia?<br />
FIICA: (izbucneşte în plâns; el o ia în<br />
braţe) Habar nu am…Nu mai pot…Mă<br />
depăşeşte boala asta…Stau toată ziua ca un<br />
câine poliţist să nu facă vreo chestie naşpa,<br />
să nu umple casa de ambalaje , să nu aducă<br />
în casă frunze căzute prin grădină…Azi când<br />
a venit poştaşul să-i aducă <strong>pe</strong>nsia, i-a dat<br />
bacşiş 30 lei, după ce eu îi spuses em să-i<br />
lase 5 lei, că e suficient…<br />
EL: (se desprinde din braţele ei) Nu<br />
ştiam de ce când am ajuns <strong>pe</strong> stradă mă<br />
s aluta poş taş ul cu braţele larg<br />
deschis e…Mai lips ea s ă-mi facă ş i<br />
plecăciuni…Doamne!<br />
FIICA: (izbucneşte brusc în râs) Îmi şi<br />
imaginez cum te saluta…<br />
EL: (râde) Da, măi, că s -a mirat ş i<br />
vecina…Dar acum am explicaţia...Apropo,<br />
unde-i maică-ta?<br />
FIICA: (îngrijorată brusc) Păi, a ieşit<br />
până la cutia poştală…Tu nu te-ai întâlnit<br />
cu ea?<br />
EL: (s<strong>pe</strong>riat) Nu! (se uită unul la altul<br />
şi ies amândoi în fugă)<br />
SCENA 2<br />
(Ea e în sală, printre s<strong>pe</strong>ctatori şi îi<br />
roagă dis<strong>pe</strong>rată să o ajute să găsească<br />
drumul spre casă. Apoi dispare în culise.<br />
Se aprinde lumina în scenă. El vorbeşte la<br />
telefon. Fiica e lângă el.)<br />
EL: Aţi găsit-o?...Doamne-ajută!<br />
(fiicei) Au găsit-o…Vin acum...Au trimis-o<br />
déjŕ spre noi? …Vă mulţumesc din suflet,<br />
domnule ofiţer….La revedere! ( pune<br />
receptorul în furcă) Ajunsese la teatru şi<br />
nu ştiu cum a intrat fără bilet…Se pare că a<br />
deranjat s <strong>pe</strong>ctatorii şi au chemat paza…<br />
FIICA: (şocată) Dumnezeule!!! (sună<br />
soneria)<br />
EL: Ei trebuie să fie...Au adus-o...(iese<br />
şi revine cu Ea plângând)<br />
(Fiica aleargă spre ea şi o ia în braţe.<br />
El îi aduce un pahar cu apă şi o aşează <strong>pe</strong><br />
scaun.)<br />
EA: (plângând) Nu era nimic în cutia<br />
poştală…<br />
FIICA: Linişteşte-te, mamă.<br />
EL: (încercând să destindă atmosfera)<br />
Aşteptai o s cris oare de la vreun Făt-<br />
Frumos?<br />
EA: (râde printre lacrimi) Da, de la un<br />
Făt-Frumos <strong>pe</strong> un cal alb...<br />
FIICA: De ce-ai plecat, mamă?...Ne-am<br />
îngrijorat puţin…<br />
EA: (mirată) Ce tot spui acolo? Am<br />
ieşit până la cutia poştală…(râde forţat)<br />
Trebuia să-mi cer voie? (se ridică şi merge<br />
spre combina muzicală)<br />
FIICA: ( tatălui) Chiar nu-ş i mai<br />
aminteşte?<br />
EL: (împăciuitor) Las-o…Ce muzică ai<br />
dori să asculţi, draga mea?...(merge spre ea)<br />
Ce zici de “ Blessed”?<br />
(Ea dă din cap aprobator, el o ajută<br />
să pună cd-ul cu Elton John…Ea înce<strong>pe</strong><br />
să danseze încet <strong>pe</strong> ritmul muzicii, dar cdul<br />
se opreşte brusc…Ea continuă să<br />
danseze, el încearcă să repornească cdplayer-ul.<br />
Ea se opreşte brusc din dans şi<br />
Orient Latin<br />
iese din încă<strong>pe</strong>re.)<br />
FIICA: (aproa<strong>pe</strong> în şoaptă) TATA!<br />
EL: (ţine cd-ul în mână şi îl studiază)<br />
Ce e?<br />
FIICA: Chiar nu-şi mai aminteşte?<br />
EL: (cercetează cd-ul în continuare)<br />
Ei, nu-şi aminteş te…Mai termină şi tu cu<br />
panica…<br />
(Apare Ea. Hainele ei sunt neglijente<br />
<strong>pe</strong> ea. Bluza e încheiată greşit la nasturi.<br />
Aleargă spre el cu braţele deschise.)<br />
EA: Dragos tea mea, te-ai întors acasă?<br />
(îl strânge în braţe; el se uită înmărmurit<br />
spre fiica lui) Ce dor mi-a fost de tine! (El<br />
nu ştie cum să reacţioneze) Nu mai pleci<br />
curând, aşa-i?<br />
EL: (cu voce stinsă) Nu…Nu mai plec,<br />
draga mea…<br />
EA: ( o observă <strong>pe</strong> fiica ei; se<br />
desprinde din braţele lui) Dar ea cine<br />
e?...(agitată) Pe cine mi-ai adus în casă?!<br />
EL: ( stu<strong>pe</strong>fiat) Draga mea, e fiica<br />
noastră, nu o mai recunoşti?<br />
EA: (îşi continuă delirul) De ce-ai<br />
adus-o în casă? (fiicei) Să pleci, auzi? Târfă<br />
ordinară! Ce cauţi în viaţa noastră?... Spune,<br />
ce cauţi? Să-mi laşi s oţul în pace, ai auzit?<br />
Pleacă odată! Dispari!<br />
(Ea încearcă să o lovească, dar el<br />
intervine la timp…Fiica rămâne <strong>pe</strong> loc,<br />
doar trupul ei e cuprins de hohote de<br />
plâns…BLACK)<br />
EPILOG<br />
( El şi Fiica se apropie de s<strong>pe</strong>ctatori.)<br />
EL: Şi inevitabilul s-a produs…<br />
FIICA : Din acel moment nimic nu a mai<br />
fost ca înainte…<br />
EL: Ne-am trezit neputincioş i în faţa<br />
bolii...<br />
FIICA: Şi nepregătiţi…<br />
EL: Dacă aş fi ştiut…<br />
FIICA: (lui) Dacă aş fi avut puterea să<br />
o conving, să te conving…<br />
EL: Dacă ai fi ştiut...<br />
EL: Şi am internat-o într-un sanatoriu…<br />
FIICA: Cumplită a fost ziua aceea…<br />
EL: Dacă aş fi ştiut…<br />
FIICA: Dacă am fi ş tiut...<br />
EL: Dar nu ştiam...<br />
FIICA: Dar am aflat...<br />
EL: Că singurul leac …<br />
FIICA: Al bolii acesteia…<br />
EL: E prevenţia…<br />
FIICA : Acuma ştim…<br />
EL : Cu ce preţ, însă…<br />
FIICA: WE ARE BLESSED!<br />
EL: SUNTEM BINECUVÂNTAŢI!<br />
EL: WE KNOW!<br />
FIICA: ŞTIM!<br />
SFÂRŞIT
Orient Latin<br />
pag.34<br />
DORU MACRIŞ<br />
Se mutaseră într-o cas ă în oraşul<br />
Târgu-Jiu, în apropiere de câteva rude şi de<br />
albia Jiului. După vârs tă şi studiul început,<br />
Alexandru şi fraţii săi au fost înscrişi, fiecare,<br />
la şcoală. Îşi vedeau de învăţătură, iar, în<br />
timpul vacanţelor, băieţii munceau, o<br />
<strong>pe</strong>rioadă de timp, la ţară, la bunici, iar fetele,<br />
cu acul în mână, învăţau să lucreze motive<br />
naţionale, artistice. Mama ţinea să transmită<br />
urmaşilor gustul ei <strong>pe</strong>ntru frumos, dar şi<br />
<strong>pe</strong>ntru muncă. Toate, alternate şi cu unele<br />
pasiuni, vâslitul <strong>pe</strong> Jiu, care nu rareori dădea<br />
emoţii, fotbalul, care atrăgea generaţia tânără<br />
a celor cinci familii înrudite, toate atât de<br />
numeroase încât, la un moment dat, se putea<br />
alcătui o echipă întreagă, formată, în<br />
exclusivitate, din partea bărbătească a<br />
acestui clan.<br />
Dar, ca o năpastă, în primăvara anului<br />
1956, bacilul Koch se instalează şi face<br />
ravagii printre membrii familiei lui Alexandru,<br />
fapt ce îi izolează de restul familiilor, de restul<br />
lumii. Primul lovit, Aristică, moare în mai<br />
puţin de un an de la declanşarea bolii, cu<br />
toate îngrijirile <strong>pe</strong> care le putea oferi medicina<br />
acelor vremi.<br />
Era o dimineaţă de aprilie, când,<br />
întrebat de ce nu se s coală să meargă la<br />
şcoală, el răspunse celor doi fraţi, Gheorghe<br />
şi Niculina, care erau gata de plecare, că nu<br />
poate s ă-şi ridice capul de <strong>pe</strong> <strong>pe</strong>rnă. “Ba<br />
merg, zisese Aristică, vă ajung din urmă”.<br />
După plecarea celor doi fraţi, Aristică<br />
încercă din nou să se ridice, dar cum îşi ridică<br />
capul şi s e aşeză <strong>pe</strong> marginea patului,<br />
deodată îl bufni sângele <strong>pe</strong> gură. Au fost<br />
chemaţii medicii. Erau cuprinşi ambii plămâni.<br />
Dreptul cu două caverne. Când fraţii mai mari<br />
ai lui Alexandru s-au întors de la şcoală, nu<br />
l-au mai găsit acasă.<br />
Către s eară, s-au dus cu toţii să-l vadă<br />
la s pitalul din Târgu-Jiu. Stătea în pat,<br />
îmbrăcat într-o pijama, privind la un tablou<br />
agăţat <strong>pe</strong> unul din <strong>pe</strong>reţii salonului, în care<br />
un <strong>pe</strong>scar vâslea <strong>pe</strong> a<strong>pe</strong>le Jiului. Avea ochii<br />
mari, parcă mai mari ş i mai adânci, cu<br />
Blestemul<br />
destinului *)<br />
cearcăne în jur, scoase şi mai mult<br />
în evidenţă de paloarea feţei şi<br />
negrul părului ondulat. Ce<br />
gândea, oare, privind apa <strong>pe</strong> care<br />
a plutit de atâtea ori? Era la vârsta<br />
când toate visurile prind aripi. În<br />
acelaşi timp, s ora lui, Niculina,<br />
manifes tă ş i ea nişte dureri<br />
inexplicabile la stomac. Căsătorită, distrusă<br />
în urma pierderii unui băieţel, de numai şase<br />
luni, îşi ruină sănătatea căutându-l zi de zi în<br />
pământul cimitirului, întreaga iarnă, cu<br />
genunchii <strong>pe</strong> pământul îngheţat. Îl căuta în<br />
nădejdea că-l va mai putea strânge în braţe<br />
măcar o dată, ceea ce des igur nu a putut<br />
face, dar a reuşit să răcească atât de zdravăn,<br />
încât s ă ca<strong>pe</strong>te o <strong>pe</strong>ritonită <strong>pe</strong>rforată de<br />
natură turbeculoasă...<br />
Se refăcu, însă aparent. Mai târziu, către<br />
toamnă, tusea, lipsa de poftă de mâncare,<br />
un <strong>pe</strong>simism nejus tificat, apar evident.<br />
Medici, radiografii, medicamente, aer,<br />
neapărat aer, odihnă, tratament. Se decide<br />
internarea Niculinei la Sanatoriul Dobriţa.<br />
Aristică, în Spitalul din Târgu-Jiu,<br />
Niculina în Sanatoriul din Dobriţa, mama<br />
Sânia <strong>pe</strong> drumuri, împărţindu-se între ei doi<br />
şi casă...<br />
Scrisori dis<strong>pe</strong>rate. Lui Aristică îi mergea<br />
rău: “Mă ţin de <strong>pe</strong>reţi, nu mă pot ridica din<br />
pat, veniţi să mă luaţi de aici”. Între Aristică<br />
şi Niculina, însă, scrisori de încurajare: “Mă<br />
simt bine, îi scria Niculina, ai grijă de tine,<br />
trebuie să trăim, să ne vedem acasă şi<br />
atunci vom şti să ne preţuim mai mult. Nui<br />
aşa, Aristică dragă, că ne-ai iertat <strong>pe</strong>ntru<br />
faptul că n-ai fost înţeles? Să nu te<br />
preocu<strong>pe</strong> viitorul. Se poate trăi şi cu mai<br />
puţină carte. Te vom ajuta cu toţii, numai<br />
să ai voinţă şi să învingi boala…” La<br />
rândul lui, Aristică îi scria: “Mă simt bine,<br />
sunt sigur că ne vom întâlni, ai grjă de tine<br />
şi nu-ţi mai face reproşuri, ne vom face<br />
amândoi bine şi vom fi fericiţi cu toţii”.<br />
Departe de realitate, amândoi minţeau.<br />
Aris tică este adus acasă. Sfârşitul lunii<br />
ianuarie îl ţintuieşte la pat. Alexandru era<br />
singurul copil mai mare <strong>pe</strong> lângă cas ă. Trăia<br />
aceste drame intens. Ar fi dorit ca el s ă fie în<br />
locul lui Aris tică, care-şi manifesta când<br />
teama, când indiferenţa faţă de moartea <strong>pe</strong><br />
care o s imţea atât de aproa<strong>pe</strong>. Fiecare acces<br />
de tuse se termina cu ex<strong>pe</strong>ctoraţii cu sânge.<br />
De unde mai avea atâta s ânge? Ultima<br />
picătură va însemna şi ultimul s emn de<br />
viaţă... Aris tică îi scria Niculinei: “Ce<br />
groaznic este să-ţi dai seama cum ţi se<br />
scurge viaţa cu fiecare zi ce trece. Când<br />
rămân singur, mă apucă furiile, am<br />
pornirea de a-mi scurta zilele, nu mai pot<br />
suporta aşteptarea aceasta a morţii. Să<br />
vină, să înceteze o dată chinul acesta. Stai,<br />
n-am terminat, ascultă! Nu poţi să-mi faci<br />
rost de o lamă? Cred că ar fi una din<br />
soluţiile cele mai acceptabile, sânge nu am<br />
mai mult, într-un sfert de oră s-ar scurge<br />
tot. Te rog, nu te s<strong>pe</strong>ria, nu mai pot aştepta<br />
impasibil sfârşitul, e tot un sfârşit…”<br />
Niculina îl întrebase prin scrisoare: “Cum<br />
îţi poţi imagina că aş putea face una ca<br />
asta? Tu aşa ai face în locul meu?”.<br />
Aristică: “Cred că da.” Niculina: “Minţi.<br />
Sunt în stare să-mi scot inima din piept,<br />
<strong>pe</strong>ntru a te convinge că ceea ce spun e<br />
adevărat, şi că neputinţa în care ne zbatem
pag.35<br />
cu toţii că nu-ţi putem veni în ajutor, ne<br />
sufocă, ne nimiceşte. Scumpul meu Aristică,<br />
fii tare! Tu ştii că se mai fac şi minuni…”<br />
În timp ce îi scria, Niculinei îi veneau în<br />
minte exemplele biblice şi ar fi încercat să i le<br />
debiteze, dacă nu şi-ar fi dat seama că devine<br />
ridicolă. “Minuni poate s-au făcut, poate<br />
sunt numai nişte născociri ale minţii<br />
oamenilor, în orice caz, o minte luminată<br />
le-a făurit. E singurul pai de care se mai<br />
poate agăţa un muribund”, îi răs punsese<br />
Aristică.<br />
Afară, zăpada se topise. Razele soarelui<br />
de martie abia mai lăs aseră câteva urme din<br />
ea, ocrotind rădăcina copacilor din pădure.<br />
Vântul, călduţ, aducea cu sine mireas ma<br />
primăverii, a reînvierii naturii.<br />
Din patul lui, <strong>pe</strong> ferestrele deschise,<br />
Aristică privea şi el premenirea de afară şi<br />
inspira cu nes aţ aer mult. “Daţi drumul<br />
ferestrelor, le zicea el celor din casă, să mă<br />
satur de aer, căci, în curând, nu-l voi mai<br />
simţi. E mai bine să mori toamna, când totul<br />
moare. Primăvara, când natura reînvie, e<br />
atât de greu să te desparţi de viaţă!”<br />
Neputinţa de a interveni în salvarea<br />
vieţii unui tânăr a strecurat în sufletul lui<br />
Alexandru ideea despre nimicnicia fiinţei<br />
omeneşti. Rugăminţile lui, adresate cerului<br />
şi pământului, n-au fost ascultate. În noaptea<br />
de 21 martie 1960, Aristică moare, moare<br />
zvârcolindu-s e, dorind mereu să se ridice<br />
din pat şi să plece, s ă plece… unde? O<br />
privire fixă, cu ochii ieşiţi din orbite, exagerat<br />
de mari, fixaţi către uşa unde s e afla<br />
Alexandru, o privire îngrozită, plină de frică,<br />
apoi fixarea ochilor în tavan, apoi linişte.<br />
Acceptarea trecerii de la miş care la<br />
nemişcare e lucrul cel mai greu de s uportat,<br />
iar răceala morţii, imprimată fiinţei vii până<br />
mai ieri, dă s enzaţia unui fior ce goleş te<br />
sângele din vine, un fior paralizant, o frică<br />
inexplicabilă, greu de înţeles. Trecerea <strong>pe</strong><br />
sub bolta de la intrarea în cimitir şi dangătul<br />
clopotului strigau, parcă: “De acum nu mai<br />
este al vostru, va trece în lumea tăcerii de<br />
aici, în liniştea tulburată doar de ciripitul<br />
păsărilor cerului sau vuietul vântului, care<br />
va da târcoale crucilor şuierând a pustiu”.<br />
Într-un apus de soare primăvăratic,<br />
apunea o primăvară a vieţii. Zgomotul<br />
bolovanilor de pământ, căzuţi <strong>pe</strong> sicriu,<br />
loveau ca nişte ciocane inimile celor care,<br />
deznădăjduiţi, priveau, acceptând izolarea<br />
impusă de legile naturii.<br />
Aris tică, cu ochii lui mari, negri,<br />
rămânea în prima lui noapte de cimitir, singur.<br />
Se va simţi s<strong>pe</strong>riat de vecinătatea celorlalte<br />
morminte, cu care <strong>pe</strong>ste alte câteva nopţi se<br />
va obiş nui, se va înfrăţi?<br />
Gol! Pus tiu! Tăcere! Paş i neauziţi!<br />
Parcă, uneori, prezenţă vie, atât a mai<br />
rămas…<br />
Nimic nu-i mai dureros <strong>pe</strong> lume decât<br />
moartea. Şi durerea provine, în s<strong>pe</strong>cial, din<br />
lipsa de cunoaştere a ceea ce s e <strong>pe</strong>trece<br />
dincolo de ea. Supunerea la care este obligat<br />
omul este revoltătoare.<br />
Alexandru a încercat, după aceea, şi de<br />
atunci mereu, să caute şi să nu găsească,<br />
mereu s ă ceară şi să nu i se dea, mereu să<br />
aleargă şi să nu ajungă, să cerceteze fără să<br />
desco<strong>pe</strong>re enigma acestui necunoscut, în<br />
care va trece, tot necunoscându-l.<br />
La numai un an moare ş i Polina. În<br />
aceeaşi cameră, acelaş i catafalc. În plin<br />
apogeu al frumuseţii, cu ochii mari, negri,<br />
migdalaţi, umbriţi de <strong>pe</strong>rdeaua deas ă a<br />
genelor, care-i dădeau şi moartă un farmec<br />
aparte, ducea cu ea nu numai frumuseţea,<br />
dar ş i inteligenţa ş i s ensibilitatea ce o<br />
caracterizau, în pământul care va aco<strong>pe</strong>ri<br />
toate acestea cu aceeaşi nepăsare cu care<br />
aco<strong>pe</strong>ră o sămânţă neroditoare. Moartea ei,<br />
parcă prevestea, în ultimile cli<strong>pe</strong>, că toţi vor<br />
muri tineri, că focul ce arde deasupra casei<br />
lor nu va cruţa <strong>pe</strong> nici unul dintre ei. “Auzi,<br />
mamă, nu vom scăpa, niciunul!”, îi spusese<br />
Alexandru mamei.<br />
Când nici nu apucaseră să se ostoiască<br />
rănile s ufleteşti, după doi ani, tot în amurg,<br />
un alt s fârşit al unui tânăr, aco<strong>pe</strong>rit de vălul<br />
alb al unei morţi ireale parcă. Moare Nelu, în<br />
urma unei intervenţii chirurgicale. Acelaşi<br />
sunet al bolovanilor de pământ spunea că<br />
totul s -a s fârş it. În cas a părinţilor lui<br />
Alexandru domnea liniştea morţii, dincolo<br />
de ziduri puls a viaţa. Viaţa îns eamnă<br />
zbucium, luptă, muncă, realizare. Dacă mori<br />
după ce te-ai realizat, viaţa a avut un sens,<br />
dar ce sens mai are când e întreruptă, fără să<br />
ai timp să-ţi înfăptuieşti visele? Câtă durere<br />
în sufletul lui Alexandru, care, despărţit de<br />
fraţii lui, încerca să învingă, să s fideze<br />
imposibilitatea de a lupta împotriva morţii...<br />
Pustiul înlocuise ves elia, zgomotul,<br />
optimismul care răsuna altădată în întreaga<br />
casă. Până ş i scârţâitul porţii suna straniu şi<br />
rar. Moartea fraţilor săi îi stigmatizase <strong>pe</strong>ntru<br />
lumea din afară. Ce mai însemna <strong>pe</strong>ntru<br />
Alexandru, <strong>pe</strong>ntru cei rămaşi, adolescenţa,<br />
tinereţea? Toate manifestările, de orice<br />
natură ar fi fost ele, lui Alexandru i se păreau<br />
false, inutile. Moartea, această trecere de la<br />
fiinţă la nefiinţă, era singurul fenomen <strong>pe</strong><br />
care încerca să şi-l mai explice, să-l înţeleagă,<br />
Orient Latin<br />
să-l pătrundă.<br />
Abs orbit de acestă s ingură<br />
preocupare, Alexandru căuta să citească,<br />
să găsească o dezlegare care să-i aducă<br />
liniş tea, împăcarea. Sfida, s fida tot ce<br />
aparţinea aces tei lumi, sfida propria lui<br />
existenţă. Doarea să moară, să încerce şi el<br />
să treacă această barieră, care impune izolare<br />
care des parte fără drept de a<strong>pe</strong>l fiinţe dragi.<br />
I se părea stupid ca, o dată cu moartea, totul<br />
să dispară. Încerca s ă privească pământul<br />
şi, cu imaginaţia bolnavă de atâtea căutări,<br />
încerca să se înşele, s ă-şi înşele gândirea şi<br />
simţirea.<br />
Alexandru căuta şi-i vedea <strong>pe</strong> ai lui<br />
când <strong>pe</strong> o planetă, când <strong>pe</strong> alta. Dacă şi <strong>pe</strong><br />
alte planete pulsează viaţa, de cine s unt<br />
locuite ele?, s e întreba el. Vom dezlega<br />
enigma morţii sau ne vom afunda mai mult<br />
în ea? Vom pune capăt căutărilor, sau vom<br />
continua să căutăm bâjbâind cu imaginaţia<br />
bolnavă de neputinţa pătrunderii tuturor<br />
tainelor ce freamătă omenirea de secole? “Şi<br />
totuşi se învârteşte?” “Şi totuşi există!” Să<br />
nu li se mai dea oare acestor oameni tereştri<br />
posibilitatea continuării cercetărilor, să nu<br />
li se mai ofere, oare, posibilitatea să-şi continue<br />
firul gândirii întrerupte aici de moartea<br />
aceasta absurdă? Ar fi păcat ca moartea să<br />
întrerupă firul început aici, al unei<br />
inteligenţe vii, care şi-a dedicat viaţa ştiinţei,<br />
poeziei, artelor, surprinsă de nemiş care cu<br />
mâna <strong>pe</strong> eprubetă sau condei. Firul întrerupt<br />
aici de oboseala anilor, bolilor, sau vieţii grele<br />
de <strong>pe</strong> o planetă ar trebui să-l poarte în<br />
continuare, în mişcarea s a <strong>pe</strong> o alta,<br />
atribuindu-i o haină mai uşoară, care să-i<br />
<strong>pe</strong>rmită s ă-ş i ducă la îndeplinire<br />
preocupările ce l-au frământat aici sau<br />
aiurea. Numai aş a şi-ar avea explicaţii<br />
întreru<strong>pe</strong>rea vieţii aici, indiferent de vârsta<br />
la care s-ar produce. Aşa gândea Alexandru<br />
la vremea res <strong>pe</strong>ctivă, încercând s ă-ş i<br />
astâm<strong>pe</strong>re durerea, <strong>pe</strong>ntru a putea suporta<br />
izolarea.<br />
Dorinţa arzătoare de a nu se lăsa învins<br />
a manifestat-o tot timpul şi fratele s ău<br />
Gheorghe. Proaspăt locotenent de artilerie,<br />
înalt, semănând leit cu Alexandru, contractă<br />
şi el o bronşită, care, deşi luată din pripă,<br />
evoluă, îi cuprinse plămânii şi, în mai puţin<br />
de opt luni, îl răpus e. Fus ese internat în<br />
s anatoriul de la Moroieni, în urma<br />
intervenţiilor părinţilor lui Alexandru, care,<br />
în dis<strong>pe</strong>rarea lor, ceruseră ministrului ca<br />
tânărul locotenent s ă fie s upus unui<br />
tratament urgent, justificând că este al<br />
patrulea copil al lor ameninţat cu moartea.
Orient Latin<br />
Cererea es te aprobată, dar în sanatoriu<br />
este supus unei o<strong>pe</strong>raţii, unu iacobeus, de<br />
care nu avea nevoie. După o<strong>pe</strong>raţie, îi merse<br />
din ce în ce mai rău. Apar hemoptiziile. La<br />
prima şi cea mai puternică, lui Gheorghe îi<br />
trece prin minte să-şi pună capăt zilelor. Cu<br />
astfel de gânduri, ieşi, ţinându-se de <strong>pe</strong>rete<br />
<strong>pe</strong> tereasă. Era noapte. Întunericul ce-l<br />
înconjura nu l-a înspăimântat. Cu mâinile<br />
încleştate de balustradă, orbit de ideea care<br />
i se înfipsese în creier, şi-a dat drumul ca o<br />
săgeată în afara terasei, fără să-şi desprindă<br />
mâinile.<br />
De undeva din adâncuri, în clipa aceea<br />
i se păru că aude un glas: “Gheorghe, nu,<br />
întoarce-te!” Ca hipnotizat, în loc să-şi<br />
desprindă mâinile, le-a încleştat şi mai tare,<br />
şi sus<strong>pe</strong>ndat aşa, în aer, auzi <strong>pe</strong>ntru a doua<br />
oară: “Gheorghe, Gheorghe, întoarce-te!”<br />
Inconştient, sau poate s<strong>pe</strong>riat, a cerut ajutor,<br />
cu o voce destul de stinsă şi nesigură. Nu o<br />
făcea convins. Colegul de cameră, un maior,<br />
căruia i se păruse sus<strong>pe</strong>ctă ieş irea lui <strong>pe</strong><br />
terasă după o asemenea hemoptizie, auzind<br />
ceva, a ieşit. S-a re<strong>pe</strong>zit ca scos din minţi,<br />
zărind, la lumina ce s e strecura <strong>pe</strong> uş a<br />
deschisă, două mâini albe ţânând balustrada<br />
şi nimic altceva. Între timp intră şi infirmiera<br />
ş i, împreună, l-au ridicat până când<br />
picioarele au prins zidul sub ele. Un s alt şi a<br />
fost înapoi...<br />
Cu ochii sticlind, Gheorghe stătea în<br />
mijlocul terasei, ţintuit locului. Luat de mână,<br />
s-a mişcat ca o marionetă şi s-a lăsat dus în<br />
cameră, în pat.<br />
O jumătate de oră a privit fix tavanul,<br />
apoi a adormit. În noaptea aceea fatală, în<br />
chiar momentele acelea de grea cumpănă,<br />
Alexandru şi mama lui urcau obosiţi scările,<br />
şoptindu-i numele la fiecare pas făcut, către<br />
el. Gheorghe le era drag. Era un copil iubit<br />
în familie. Se înţelegeau <strong>pe</strong>rfect.<br />
Primăvara îl aducea acasă: de la 86 de<br />
kilograme la 40. Medicii îl părăsis eră.<br />
Încercaseră totul, dar zadarnic! După o<br />
<strong>pe</strong>rioadă de bine, relativă, altă hemoptizie îl<br />
întorcea înapoi.<br />
Octombrie era <strong>pe</strong> sfârşite, dar în anul<br />
acela toamna era plăcută. Soarele încălzea<br />
încă, strecurându-se printre frunzele galbene<br />
ale copacilor, sădind în sufletele oamenilor<br />
melancolia. Un “ce” care dispare şi ia parcă<br />
cu el toată bucuria pământului.<br />
Alexandru stătea <strong>pe</strong> treptele casei, iar<br />
Gheorghe <strong>pe</strong> şezlong, în curte, şi privea, în<br />
după-amiezele încălzite încă, razele soarelui<br />
sporind nuanţa de rubiniu a frunzelor. Din<br />
când în când, unele s e desprindeau şi-n<br />
căderea lor mişcau aerul, producând un<br />
fâşâit jalnic, ca o ultimă pâlpâire a unei vieţi<br />
ce se stinge, aşternând covorul morţii, <strong>pe</strong>ste<br />
care oamenii calcă nepăsători, fără să-şi dea<br />
seama că numai rezistenţa în timp e singura<br />
deosebire între materialul ce alcătuieşte cele<br />
două fiinţe, vii la un moment dat. Era atâta<br />
linişte, încât se simţea cum, cu fiecare fâşâit,<br />
li se desprinde ceva din s uflet, ceva care<br />
moare alături de frunzele-n cădere, ceva care<br />
te face să-ţi priveşti propria moarte. Gândeau<br />
amândoi la fel, dar nici unul nu încerca să-şi<br />
dezvăluie gândurile cu glas tare.<br />
Cu ochii urmărind ultimile raze adunate<br />
de globul ceresc care dispărea treptattreptat,<br />
dincolo de limita orizontului,<br />
Gheorghe scoase un oftat lung, nesfârşit<br />
de lung, care părea s ă însemne că simte<br />
aproa<strong>pe</strong> acest sfârşit, iar ridicarea lui bruscă<br />
din scaun spunea: “Nu-l pot înlătura, e al<br />
zilei, e al toamnei, va fi al meu”.<br />
Începuseră şcolile. Alexandru îşi luase<br />
bacalaureatul, dar <strong>pe</strong> nimeni nu-l interesa<br />
viitorul, iar Gheorghe, în luptă cu moartea<br />
oprise timpul în loc şi tot el, Gheorghe, e cel<br />
care îl ajută <strong>pe</strong> Alexandru să plece la<br />
facultate. “Du-te, i-a spus Gheorghe, să nu<br />
mă mai vezi murind şi <strong>pe</strong> mine…” Alexandru<br />
a plecat <strong>pe</strong>ntru a-şi face un viitor, în timp ce<br />
al lui Gheorghe se prăbuşea. “Dacă voi<br />
reuşi, i-a spus Alexandru lui Gheorghe, ca<br />
bursier, rămân”. “Atâta timp cât voi<br />
supravieţui, îţi voi trimite din solda mea<br />
banii de care ai nevoie”, i-a răs puns<br />
Gheorghe.<br />
Niciodată Alexandru nu a s imţit un<br />
dezechilibru ca atunci. Gheorghe trebuia să<br />
trăiască, era prea bun, prea frumos, prea<br />
delicat. Trebuia să rămână ceva bun printre<br />
membrii familiei. “Trebuie!”, s e trezea<br />
spunând <strong>pe</strong> stradă Alexandru, la mas ă, la<br />
cursuri, în cameră, oriunde s-ar fi găsit.<br />
Dar… tot într-o zi de marţi, da, tot marţi,<br />
o telegramă îl anunţă: “Gheorghe, a murit<br />
astăzi, 8 decembrie 1963. Vino imediat!”<br />
Un gol de neînlocuit. Un nou mormânt,<br />
al patrulea, în mai puţin de trei ani. Revoltă?<br />
Nebunie? Cine mai putea să-şi dea seama?!<br />
Gheorghe era mort! Gheorghe intrat în<br />
nemişcare?! Alexandru îi auzea, parcă, tot<br />
timpul paşii grăbiţi şi-i vedea ochii mari şi<br />
frumoşi care, <strong>pe</strong>ste ca<strong>pe</strong>tele tuturor, căutau,<br />
totdeauna, ceva, <strong>pe</strong> cineva. Mama, mai mult<br />
inconştientă, a mers în urma sicriului purtat<br />
<strong>pe</strong> afetul de tun, conducând <strong>pe</strong> ultimul drum<br />
<strong>pe</strong> cel mai drag, <strong>pe</strong> cel mai scump dintre<br />
copiii ei. Sunetul bolovanilor de pământ,<br />
acelaşi s unet, aceeaşi s upunere oarbă,<br />
pag.36<br />
s upunerea de a privi cu ochii minţii<br />
imaginea, ultima imagine, cu care cei dragi<br />
pleacă şi cu care rămâi tot restul vieţii.<br />
Acasă se aşternuse pustiul unei tristeţi<br />
sufocante. Ceea ce se <strong>pe</strong>trecea în afară, nu<br />
mai pătrundea înăuntru. Era atâta tăcere şi<br />
linişte! Liniştea mormintelor din cimitir se<br />
aşternuse şi-n casă. Eul fiecărui membru din<br />
familie se afla alături de cei duşi. Mormintele<br />
lor deveniseră casa lor, casa lor devenise<br />
mormintele lor. Alexandru nu mai putea, nu<br />
mai voia s ă pună întrebări, s ă caute<br />
răspuns uri. Nimicnicie, gândea… Să stai şi<br />
să priveşti trupul inert al fiinţelor celor mai<br />
dragi, fără să poţi interveni, fără s ă poţi<br />
împiedica această intrare în nemişcare… Să<br />
te s upui lovit de neputinţă, îndeplinirii<br />
anumitor obiceie, să acţionezi ca un robot<br />
predând pământului sau aerului materia vie<br />
în mişcare până mai ieri...<br />
Camera lui Gheorghe, camera tuturor<br />
celor ce dispăruseră, devenise lăcaş ul sfânt<br />
al familiei, ce mai rămăsese din ea, locul sacru<br />
a tot ceea ce au iubit ei mai mult, erau<br />
singurele urme care le vorbeau de Aristică,<br />
de Polina, de Nelu, de Gheorghe cel drag,<br />
erau singurele urme, care le mai aminteau de<br />
prezenţa celor ce, în hainele lăsate, trăiau,<br />
încă, prin ceea ce fiecare om are mai s<strong>pe</strong>cific.<br />
Dis tincţia, bunătatea şi frumuseţea<br />
plăteau, ieşind la iveală din fiecare lucruşor<br />
atins de mâna delicată a celor dispăruţi.<br />
Himere, iluzii, ele cons tituiau în felul lor un<br />
suport. Cine urma?<br />
Alexandru abia sosise, din Timişoara,<br />
la cimitir. A apărut împleticindu-i-s e<br />
picioarele, nu de oboseală, ci de emoţia<br />
revederii, de durerea ce i-a putut-o produce<br />
cel de al patrulea mormânt. Nu a îmbrăţişat<br />
<strong>pe</strong> nici unul din cei prezenţi, ci,<br />
îngenunchind, cu palmele în pământul<br />
mormântului lui Gheorghe, i-a strigat printre<br />
dinţi înăbuşit numele, întocmai ca o vită<br />
înjunghiată. “Gheorghe, Gheorghe, eu m-<br />
am întors, tu ce-ai făcut, de ce nu m-ai<br />
aşteptat?!”<br />
S-a întins şi a stat aşa, cu obrazul lipit<br />
de pământul rece, până ce, treziţi din<br />
surprinderea care le paralizase şi graiul,<br />
membrii familiei s-au mişcat şi l-au ridicat de<br />
acolo. “Revino-ţi, feciorul tatii, i-a s pus<br />
Grigore-tatăl, eşti singurul copil care mi-ai<br />
rămas” – şi s-au sprijinit unul de altul, şi au<br />
plâns, un plâns amar…<br />
* Fragment din romanul, în pregătire,<br />
cu acelaşi titlu.
pag.37<br />
Orient Latin<br />
O sărbătoare<br />
a poeziei autentice *)<br />
La Editura TipoMoldova din Iaşi a<br />
apărut antologia poetică intitulată<br />
Sentimentul spiralei semnată de Lucia Olaru<br />
Nenati, în cadrul s ecţiunii Poezie<br />
contemporană a colecţiei “O<strong>pe</strong>ra omnia” ,<br />
deja prestigioasă, susţinută în ultimii ani de<br />
această editură, prin care se reuşeş te a se<br />
contura tabloul unei vieţi literare plină de<br />
substanţă.<br />
Cartea reuneşte poeme selectate din<br />
cele nouă volume publicate, din 1975, de<br />
către scriitoare, dar şi un capitol de Inedite,<br />
structurate cronologic, urmate de un Breviar<br />
biobibliografic şi de o secţiune dedicată<br />
reflectării critice a cărţilor sale. Portretul<br />
existenţial prezintă profilul unei scriitoare<br />
complexe, autoare a 26 de titluri de genuri<br />
diferite (poezie, proză, eseu, literatură <strong>pe</strong>ntru<br />
copii, cercetare literară, publicis tică,<br />
emines cologie), ba chiar ş i inter<strong>pe</strong>tare<br />
muzicală, capitol căruia i se subscriu cele<br />
trei albume muzicale realizate până în prezent,<br />
începând cu Cântecele lui Eminescu, anexă<br />
a cărţii Eminescu. De la muzica poeziei la<br />
poezia muzicii, prin care autoarea trata<br />
subiectul apropierii poetului de muzică şi<br />
reconstituia în premieră absolută şi<br />
în propria interpretare re<strong>pe</strong>rtoriul<br />
muzical al lui Eminescu. Prefaţa acelei<br />
cărţi semnată de acad. D.Vatamaniuc<br />
se încheia astfel: “O asemenea lucrare<br />
nu aveam în cultura română”.<br />
Prezenta antologie es te, aş adar,<br />
dedicată doar unei laturi din bogata ş i<br />
cons is tenta o<strong>pe</strong>ră literară a aces tei<br />
scriitoare, creaţia lirică, iar parcurgerea ei<br />
relevă încă o dată caracterul structural<br />
armonic al întregii sale creaţii, ceea ce explică<br />
fenomentul apropierii sale de zona muzicală.<br />
Căci indiferent dacă sunt organizate în<br />
cadrele metricii riguroase ale ritmului şi rimei,<br />
sau în vers liber, poemele sale au o profundă<br />
coerenţă şi armonie interioară, aceea care<br />
face <strong>pe</strong> cititor să continue a citi cartea, să<br />
doreas că a o reciti, să mediteze as upra<br />
s ens urilor s ale adânci ş i s ă admire<br />
conexiunile ingenioas e ş i originale ale<br />
cuvintelor sale, ba chiar să reţină, cu sau<br />
fără voie, sintagme întregi din poemele citite.<br />
Această impresie <strong>pe</strong> care o are orice cititor<br />
avizat ş i de bună credinţă este susţinută şi<br />
prin multitudinea extraselor din cronicile<br />
Prezenta antologie este, aşadar, dedicată doar<br />
unei laturi din bogata şi consistenta o<strong>pe</strong>ră literară<br />
a acestei scriitoare, creaţia lirică, iar parcurgerea<br />
ei relevă încă o dată caracterul structural armonic<br />
al întregii sale creaţii, ceea ce explică fenomentul<br />
apropierii sale de zona muzicală. Căci indiferent<br />
dacă sunt organizate în cadrele metricii riguroase<br />
ale ritmului şi rimei, sau în vers liber, poemele<br />
sale au o profundă coerenţă şi armonie interioară,<br />
aceea care face <strong>pe</strong> cititor să continue a citi cartea,<br />
să dorească a o reciti, să mediteze asupra<br />
sensurilor sale adânci şi să admire conexiunile<br />
ingenioase şi originale ale cuvintelor sale, ba<br />
chiar să reţină, cu sau fără voie, sintagme întregi<br />
din poemele citite.<br />
publicate de-a lungul timpului despre toate<br />
genurile scrisului său (<strong>pe</strong>ste 150) şi semnate<br />
de nume alese ale vieţii literare româneşti<br />
precum: Laurenţiu Ulici, Constantin<br />
Ciopraga, Al. Piru, George Muntean, Vlad<br />
Sorianu, Nicolae Ciobanu, Constanţa Buzea,<br />
Dumitru Micu, Mihai Cimpoi, Adrian Dinu<br />
Rachieru, Ioan Holban, Simion Bărbulescu,<br />
Viorel Cosma, Liviu Leonte, Cons tantin<br />
Călin, M.N.Rus u, Mircea Vaida, Adrian<br />
Po<strong>pe</strong>s cu, Cris tian Lives cu, Theodor<br />
Damian, Mihaela Albu, Grigore Vieru,<br />
Svetlana Paleologu Matta, Irina Petraş,<br />
Nicolae Turtureanu, Vasile Sporici, Doina<br />
Cernica, Victoria Miles cu, Mircea Lutic, Ilie<br />
Tudor Zegrea ş.a.<br />
Ans amblul acestor impres ii (unele<br />
epis tolare) ale atâtor s pirite de elită ale<br />
univers ului nostru cultural formează un<br />
tablou general al unei receptări de nivel<br />
axiologic su<strong>pe</strong>rior al s cris ului acestei<br />
autoare care îns ă nu a făcut ges turi<br />
s<strong>pe</strong>ctaculoase de-a lungul timpului <strong>pe</strong>ntru<br />
a atrage atenţia liderilor de opinie asupra<br />
sa. Iată câteva asemenea extrase de natură<br />
a contura profilul literar al Luciei Olaru<br />
Nenati, în cazul de faţă cel liric: ”Nu natura<br />
în sine, nu pastelul captivează, ci esenţele;<br />
parfumul vegetal transcende în fabulos;<br />
spaţialitate amplă şi intimism se întretaie în<br />
toate felurile. Nu trimiterile de as <strong>pe</strong>ct<br />
reflexiv..., ci <strong>pe</strong>nsulaţia dezinvoltă în tonuri<br />
de „aur şi purpură” conferă s ubs tanţă<br />
evocărilor în direct. Bucovina din inimă<br />
planează plurivoc, emoţional supratemporal,<br />
în orizont sacralizat. La Ipoteşti, <strong>pe</strong>rsistă<br />
duhul unui Eminescu diafan, licăritor, motiv<br />
de litanie ş i magie; discurs orches trat<br />
eminescian. În totul poeta şi eseista se<br />
potenţează reciproc. Personalitatea Luciei
Orient Latin<br />
Olaru Nenati respiră o luminoasă legătură<br />
de profunzime cu climatul în care s-a ivit <strong>pe</strong><br />
lume autorul Luceafărului.” (C. Ciopraga).<br />
“Fără a pierde nimic din substanţă, poemul<br />
tinde în interpretarea Luciei Olaru Nenati<br />
spre acea armonie a sferei, echilibrul evocat<br />
şi rîvnit de atîţia poeţi, gravitînd în jurul<br />
iubirii ca forţă genetică. Pentru această poetă<br />
dispunînd de un registru grav, meditativ, ale<br />
cărei complexe disponibilităţi sunt cenzurate<br />
de o rază carteziană, poezia corespunde unei<br />
continui nelinişti, inspirată invenţie şi stare<br />
de veghe”.(Mircea Vaida). “Poezia Luciei<br />
Olaru Nenati s-a aflat mereu s ub <strong>pe</strong>cetea<br />
melodios ului, a armoniei, poemele sale fiind<br />
adesea adevărate „cochilii cântătoare”. De<br />
aceea, nu este întâmplător că în palmaresul<br />
ei s e află înregistrări muzicale în<br />
interpretarea de excepţie a poetei. Prin<br />
această remarcabilă întreprindere as piraţia<br />
ei <strong>pe</strong>rmanentă de-a fi o „fiinţă de muzică” îşi<br />
află o tulburătoare, fas tă şi armonioasă<br />
împlinire. (Adrian Dinu Rachieru). “În<br />
maturul poem Bucovina din inimă unde<br />
imaginile converg prin atmosfera de pace<br />
interioră şi firesc, de retrăire a unui timp mitic<br />
concreteţea diafană a <strong>pe</strong>isajului res piră un<br />
abur de eternitate. Poemul va fi imaginat<br />
drept o s avantă răs ucire în substanţa<br />
muzicală a sentimentului, explorare a zărilor<br />
interioare care aduc s enzaţia întremătoare a<br />
unei des chideri de orizont.” (Adrian<br />
Po<strong>pe</strong>s cu). “Ca poet autoarea suferă încă şi<br />
mai mult <strong>pe</strong>ntru că ea <strong>pe</strong>rce<strong>pe</strong> lumea altfel.<br />
Privirea ei trans cende limitele la care se<br />
opresc ceilalţi. De aici verbul său profetic,<br />
însă tocmai <strong>pe</strong>ntru că profetic, prigonit.<br />
Totuşi aşa cum profetul moare <strong>pe</strong> baricadele<br />
misiunii sale şi poetul nu-ş i lasă flacăra<br />
stinsă de cei care nu-l înţeleg. El atrage<br />
atenţia asupra marii datorii <strong>pe</strong> care o are<br />
fiecare în viaţă şi care este, cum frumos o<br />
zice autoarea, acela “de-a căuta ş i găs i /<br />
rostul făpturii mele în minunea de-a fi”.<br />
Recunoaş tem în filozofia acestui volum,<br />
surprinzător, s au poate nes urprinzător la<br />
Lucia Olaru Nenati, întreaga traiectorie a<br />
destinului omenesc după cădere, sau, cu alte<br />
cuvinte, o poetică retrasare a istoriei mîntuirii<br />
neamului omenesc.” (Theodor Damian). “În<br />
ghicitul traiect <strong>pe</strong> care îl ascunde acest poem<br />
se configurează poezia Luciei Olaru Nenati<br />
de dincolo de paradis ul textului ş i de<br />
dincoace de infernul trăirii cotidiene… În<br />
totul, Singur, Sinele meu, e un volum ce<br />
atrage atenţia asupra unei poete despre care,<br />
faţă de cota sa valorică, s-a scris prea puţin<br />
şi deseori, nedrept.” (Ioan Holban). “Puţine<br />
elemente, dar pregnant simbolice şi printr-o<br />
forţă a limbajului deloc uzual, se creează un<br />
mare mister ca şi nevoia de a-l pătrunde.<br />
(…) Frumuseţea acestui tablou este dincolo<br />
de orice închipuire prin s imţirea ş i<br />
creativitatea poetei care îngemăneză<br />
imaginile serii cu atributele mirilor. Puritatea<br />
extatică a iubirii lor în fluidul naturii atinge<br />
sublimul. Şi cititorul îl resimte ca atare.<br />
Poemul este un vis frumos. Dacă cititorul<br />
este atât de entuziasmat de acest scurt poem<br />
este şi <strong>pe</strong>ntru faptul că el cores punde<br />
concepţiei heideggeriene de Entwurf.”<br />
(Svetlana Paleologu Matta). “Lucia Olaru<br />
Nenati se rosteşte cu o voce formată, ale<br />
cărei acorduri tem<strong>pe</strong>rate evocă timbrul sobru<br />
de violă. Echilibrul intim al afectivităţii sale<br />
feminine - printr-o gingăşie subtil filtrată –<br />
es te consecinţa unei decantări mature a<br />
emoţiilor, a dis creţiei cu care las ă s ă<br />
întrezăreas că virtuozitatea mijloacelor de<br />
expresie şi nu mai puţin a unei ideaţii trăite<br />
plenar.” (Vlad Sorianu). “Poemul as piră la<br />
desemnarea unui spaţiu al idealităţii, <strong>pe</strong> al<br />
cărui cuprins rolul decisiv îl au conotaţiile<br />
metaforic s imbolice chemate s ă<br />
converteas că descripţia în definiţie sieşi<br />
suficientă în ordinea cunoaşterii de sine. O<br />
as emenea <strong>pe</strong>rcepţie “autoscopică” a<br />
faptelor retrăite în spaţiul visării are darul<br />
de a conferi o reală materialitate inefabilului<br />
existenţei. Este, de fapt, formula care se arată<br />
deosebit de generosă cu poezia Lucia Olaru<br />
Nenati. Ea as igură poemului necesarul<br />
coeficient de obiectivitate, structurîndu-l.”<br />
(Nicolae Ciobanu). “E tulburătoare o<br />
asemenea dematerializare a univers ului liric.<br />
Şi e o <strong>pe</strong>rformanţă să creezi poem după poem<br />
<strong>pe</strong>ntru a da corp de s unete tăcute<br />
impalpabilului, nefiinţei, golului. Sunt multe<br />
as<strong>pe</strong>cte care ar merita să fie evidenţiate în<br />
acest incitant volum al Luciei Olaru Nenati<br />
ca, de pildă, remarcabila sa disponibilitate<br />
prozodică, cultivînd atît versul “clasic” cît<br />
şi cel liber, cu o aceeaşi dexteritate, varietatea<br />
“materialului de construcţie” alternînd<br />
notaţia cu reflecţia, viziunea cu detaliul<br />
derizoriu, tendinţa s pre esenţializare ş i<br />
abstractizare, construirea şi de-construirea<br />
concomitentă a imaginii, es tomparea<br />
figuraţiei şi mai ales , puterea de a sugera<br />
prin s impla miş care a versurilor, bine<br />
eufonizate, stări atît de vagi, de labile, cum<br />
sunt cele ale visului, ale alunecării în somn.”<br />
(Mariana Lazăr). “Există în poezia Luciei<br />
Olaru Nenati şi o dimensiune imprevizibilă<br />
şi semnificativă: eminescianismul şi nu acela<br />
fes tiv, generat de entuzias m, veneraţie şi<br />
imitaţie. (...) Autoare lucidă, de substanţă,<br />
conştientă de strălucirea şi limitele poeziei,<br />
pag.38<br />
prin aceas tă ultimă dimens iune a<br />
eminescianismului asumat şi feminizat, ea<br />
face figură aparte între poetele de azi.”<br />
(Aureliu Goci). “Poeţii nu pot fi decît<br />
poeţi” şi, prin urmare, regimul existenţei lor<br />
se cuvine să fie aproa<strong>pe</strong>, dacă nu totuna cu<br />
al vorbelor însufleţite cărora numai ei, pares<br />
e, le cunos c adînca taină; aceas tă<br />
identificare echivalează cu o retragere<br />
biruitoare în geografia textului poetic şi<br />
Lucia Olaru Nenati o proclamă ca soluţie<br />
ontologică”. (Laurenţiu Ulici). “ Este o carte<br />
de o mare frumus eţe ş i profunzime a<br />
sentimentului, de o mare simplitate aproa<strong>pe</strong><br />
plutitoare a formei. Am citit-o cu bucurie şi<br />
mi-a lăsat impres ia <strong>pe</strong> care mi-o las ă<br />
întotdeauna poezia adevărată, acea senzaţie<br />
de lim<strong>pe</strong>zime de după plîns, senzaţie <strong>pe</strong> care<br />
am des co<strong>pe</strong>rit-o încă din copilărie când,<br />
oprindu-mă din plîns , după ştergerea<br />
lacrimilor mi se părea că văd lumea mai clar,<br />
mai colorată şi mai lim<strong>pe</strong>de. Te felicit din<br />
toată inima şi cu toată colegialitatea <strong>pe</strong>ntru<br />
Umbra Casandrei ş i-ţi doresc succes şi<br />
noroc cu ea şi <strong>pe</strong>ntru ea”. (Ana Blandiana).<br />
“Pe lîngă învăluitoarea muzică a poemelor<br />
atât de armonioase, <strong>pe</strong> fondul discordant al<br />
liricii moderne, găses c că farmecul poeziei<br />
derivă din sentimentul sau din conştiinţa<br />
sacralităţii limbajului poetic. Cuvintele se<br />
adună într-o ceremonie a comunicării şi<br />
fiecare poem devine as tfel o celebrare a<br />
frumuseţii – o frumuseţe a tăcerii, a dorului,<br />
a nedefinitului, a melancoliei, a toamnei ca<br />
stare de spirit. Pe de altă parte, realul se<br />
to<strong>pe</strong>şte în visare şi mi s-a părut în acest sens<br />
că volumul are o coerenţă de viziune şi mesaj<br />
deosebită. Dacă la început poemele vorbesc<br />
des pre nos talgia după frumos, figurând<br />
ipostaze onirice, în final poetul însuşi devine<br />
o imagine de vis privind de departe realul<br />
din care s-a desprins. In acelaşi timp cititorul<br />
e chemat s ă partici<strong>pe</strong> la crearea unei<br />
atmos fere rarefiate, trans parente, unde<br />
înţeles urile luminează ş i izbăves c<br />
cotidianul.Ca cititoare, eu nu pot decît să<br />
vă mulţumesc <strong>pe</strong>ntru ceea ce aţi scris şi să<br />
vă urez din toată inima <strong>pe</strong> mai departe putere<br />
şi har.” (Monica Pillat Săulescu)<br />
Asemenea impresii pot continua încă<br />
mult şi <strong>pe</strong>r total conferă antologiei recent<br />
apărute caracterul unui eveniment cultural<br />
de substanţă ce îmbină discreţia manifestării<br />
poetice cu valoarea ei ins trins ecă ş i<br />
dăinuitoare.<br />
RADU PANAIT<br />
*) Lucia Olaru Nenati, “Sentimentul<br />
spiralei”, Ed. TipoMoldova, Iaşi, <strong>2012</strong>.
pag.39<br />
O poezie cerebrală,<br />
străbătută de cugetări<br />
profunde<br />
Printre alte călătorii <strong>pe</strong> care<br />
Paulina Popa le-a făcut <strong>pe</strong><br />
diferite meleaguri (Franţa,<br />
Iordania, Grecia, Is rael etc.),<br />
vizita făcută în ţara lui Sofocle şi<br />
Eschil este una distinctă <strong>pe</strong>ntru<br />
poetă, una izvoditoare de har şi<br />
s ublimare. În Grecia, poeta<br />
Paulina Popa regăseşte poezia<br />
în s ens ul ei arhetipal, poezia<br />
aceea care a înălţat spiritualitatea<br />
atenienilor, care a uimit antichitatea<br />
prin elevarea cugetului,<br />
poezie ce pare a fi impregnată în<br />
fiecare piatră şi fiecare marmură<br />
de <strong>pe</strong> Acropole, unde parcă şi acum mai răsună ca un ecou glasurile<br />
unor Demostene sau Pericle, ori tânguirea lirei lui Orfeu.<br />
Mărturie a s ublimelor s entimente trăite de poetă printre<br />
vestigiile glorioasei epoci a Greciei antice, stau versurile din jurnalul<br />
liric intitulat ,,Vâsla de ametist. Cartea Grecia” (Editura ,,Emia”, Deva,<br />
2011), unde autoarea aduce un omagiu măreţiei spiritualităţii,<br />
supremaţiei spiritului uman asupra oricărei forme de manifestare a<br />
ignarităţii materiei.<br />
Versurile par a se ridica, precum o incantaţie domoală, chiar de<br />
acolo, din a<strong>pe</strong>le vechii Elade, aducând cu ele când vuietul carelor,<br />
când sunetul unduios al harfelor, pândite din adâncuri de înfăţişările<br />
hidoase ale îndoielii:,,…Cât despre Poem:/ aici, în frumoasa Grecie,/<br />
porneşte <strong>pe</strong> mările elene/ şi cântă cât îl ţine gura,/ convins că cineva<br />
îl aude.// A<strong>pe</strong>le se frământă,/ ridică valuri <strong>pe</strong> culoarele istoriei,/<br />
scot la iveală monştrii cu cap de om,/ şerpi de apă,/ aceia care<br />
mănâncă gândurile noastre,/ ale tuturor…”<br />
De altfel, cele mai importante şcoli din Grecia antică au avut ca<br />
scop dobândirea înţelepciunii supreme prin filozofie şi artă, iar în<br />
acest spirit al luptei <strong>pe</strong>ntru câştigarea înţelepciunii, imanentul uman<br />
este <strong>pe</strong>rceput de Paulina Popa ca o entitate a poeziei, <strong>pe</strong> care o<br />
doreşte victorioasă în lupta cu tenebrele indolenţei şi barbariei şi<br />
ca întruchipare a izbânzii categorice, zdrobitoare, imaginată de poetă,<br />
îl regăseşte acolo în străvechea Eladă, în locurile încărcate de istorie,<br />
<strong>pe</strong> legendarul Alexandru Macedon, eroul care, după ce a gustat din<br />
înţelepciunea Greciei, i-a putut învinge <strong>pe</strong> vanitoş ii <strong>pe</strong>rşi:<br />
,,Popoarele de cai// ale lui Alexandru,/ Aici în Macedonia,/ galopau,<br />
galopau…// Viaţa lor este, toată.<br />
În lupta încrâncenată a spiritului, a poeziei, cu ignoranţa,<br />
autoarea angrenează şi susţinerea străvechii muze greceşti Polimnia,<br />
dar mai ales afirmaţiile Sfântului Apostol Pavel: ,,Căci în El avem<br />
viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri:<br />
«Suntem din neamul lui…». Astfel dar, fiindcă suntem de neam din<br />
Dumnezeu, nu trebuie s ă credem că Dumnezeirea este asemenea<br />
aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meş teşugirea şi<br />
iscusinţa omului.” (Faptele apostolilor, 17, 28-29)<br />
Din această confluenţă a mitului, filozofiei ş i credinţei îşi<br />
nutreşte Paulina Popa poezia, <strong>pe</strong>ntru că de fapt întreaga s a creaţie<br />
poetică stă sub s emnul maturităţii s pirituale, a înţelepciunii<br />
dobândite prin ample lecturi şi bogate ex<strong>pe</strong>rienţe de viaţă, este o<br />
poezie cerebrală, cu inflexiuni de cugetări profunde şi înălţări la<br />
Orient Latin<br />
cele mai înalte sfere de credinţă, străbătută de o inconfundabilă<br />
muzicalitate şi sensibilitate feminină:,,Mă rog luminii sub măslini/<br />
Mă-nchin şi le sărut/ coroana lor de aur/ Dar, vai, în rugăciune, ce<br />
puţini/ Te-au ş i găsit, Iisuse,/ <strong>pe</strong> cruce, ori în staul.// Dezleagă,<br />
Doamne, ruga/ să urce către cer./ Dezleagă a<strong>pe</strong>le să s<strong>pe</strong>le ţărmuri<br />
iară/ Când mă ridic, o lume de mister/ Să se afunde şi îngerii/ din<br />
versuri s ă răsară.// Aşa te-ai rugat <strong>pe</strong> Acropole.”<br />
Această cântare a Greciei se încheie cu un psalm al rugăciunii,<br />
un imn al credinţei, dedicat de poetă celei mai tinere generaţii, ca<br />
iniţere întru fericire şi neuitarea frumosului autentic:,,...Rugăciune<br />
după rugăciune/ să înalţ,/ aici la Marea Meteoră,/ în biserica Sfântului<br />
Varlam.// Să-i scriu nepotului meu:/ Rugăciunea este fericirea!/ Iar/<br />
/ Fericirea, vâslă de ametist!”<br />
Prin volumul de versuri ,,Vâsla de ametist. Cartea Grecia”, poeta<br />
Paulina Popa înalţă încă o incantaţie a spiritului uman, a sublimului,<br />
spre sanctuarele poeziei universale.<br />
PETRU BIRĂU<br />
Interiorul lucrurilor,<br />
şi mai departe *)<br />
Lirica poetelor aflate <strong>pe</strong><br />
piscurile literaturii române<br />
contemporane (Ana Blandiana,<br />
Cons tanţa Buzea, Ileana<br />
Mălăncioiu, Doina Uricariu,<br />
Angela Marinescu etc), impresionează<br />
prin luciditate analitică,<br />
expresivitatea imaginilor fruste,<br />
vastitatea problematicii abordate.<br />
S<strong>pe</strong>cificul Simonei-Grazia<br />
Dima, între aceste poete, constă<br />
în a<strong>pe</strong>titul metafizic transfigurat<br />
nu numai liric, ci şi în eseurile<br />
critice <strong>pe</strong> care le elaborează –<br />
stau mărturie cele adunate în<br />
volumul Blândeţea scorpionului (editura Ideea Euro<strong>pe</strong>ană, 2011).<br />
Co<strong>pe</strong>rta cărţii de versuri Interiorul lucrurilor *) reprezintă un panou<br />
<strong>pe</strong> care sunt incizaţi ochii stilizaţi ai unei bufniţe, preluaţi din creaţia<br />
sculptorului Constantin Antonovici (un fost elev al lui Brâncuşi).<br />
Acuitatea vizuală nocturnă a păsării menţionate, este emblematică<br />
<strong>pe</strong>ntru s<strong>pe</strong>cificul poetei, acela de a descifra cu acuitate, prin bezna<br />
aparenţei, esenţa lucrurilor. Poetul, criticul literar şi traducătorul<br />
Simona Grazia Dima a găsit titlul cel mai portivit <strong>pe</strong>ntru poezia <strong>pe</strong><br />
care o scrie, întrucât lirica ei sondează profunzimile existenţei. Pentru<br />
cartea <strong>pe</strong> care o elaborez, o cercetare gnoseologică asupra poeziei<br />
noastre, începând cu Nichita Stănescu, acest titlu ar fi fost foarte<br />
potrivit. Întrucât nu pot să-l preiau, am să-mi intitulez lucrarea<br />
“Interiorul liricii”, mulţumindu-i autoarei <strong>pe</strong>ntru că mi-a oferit această<br />
suges tie.<br />
Conform punctului meu de vedere, expus şi în recenzia <strong>pe</strong> care<br />
am făcut-o volumului de versuri scris de Eugenia Ţarălungă – “Biu”<br />
poeme şi texte-bloc (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010), poetul se poate<br />
situa în următoarele ipostaze: în aparenţă, privind aparenţele; în<br />
aparenţă, privind esenţele; în esenţă, privind aparenţele; în es enţă<br />
privind esenţele; în imaginaţie pură, după ce a pulverizat esenţele.<br />
Simona-Grazia Dima <strong>pe</strong>ndulează între aparenţă şi esenţă, întrun<br />
fel aparte. Tehnica ei de seducţie se dezvăluie în chiar poezia<br />
care dă titlul volumului. Poeta descrie un eveniment cotidian (în<br />
cazul de faţă, un aeroport internaţional), care îi conferă prilejul de a
Orient Latin<br />
medita (aşteptând îmbarcarea) asupra abisurilor. Zborul/călătoria<br />
se desfăş oară, după cum teoretizează Mircea Eliade, în interiorul<br />
nostru, „în scăldătoarea ideilor prime”: „Dar interiorul lucrurilor?<br />
Fără asta nimic n-are rost. A<strong>pe</strong>le mele/ adânci atunci le-aş cunoaşte<br />
(mă păstrez la umbră, sub cortina/ de flăcări). Ghemuit în lumină, voi<br />
vedea ros tul şi chipul/ mişcării înseşi, ora se va umple de izvoare,<br />
va deschide-acei / ochi <strong>pe</strong>ntru care-un regat consimte să ardă”.<br />
În esenţă, dincolo de elementele primordiale, s e dezvăluie<br />
unitatea categorială a lumii: „stăpân eş ti numai <strong>pe</strong> adânc,/ <strong>pe</strong><br />
incendiul lăuntric. Ha, ha! Locul unde/ focu-i totuna cu apa!<br />
(Politeţe).<br />
Esenţa ultimă pare a fi de natură spirituală: logosul demiurgic<br />
ori ideile platonice. Poeta revine în cotidian, contaminată de<br />
platonism: ”Mult din ce trăim aici este umbră,/ bogăţie-a tăcerii.”<br />
(Într-o casă memorială). Credinţa că viaţa reprezintă un „joc secund”<br />
al ideilor pure o regăsim şi în poezia La braţ cu umbra.<br />
Din aces t motiv, apocalipsa se <strong>pe</strong>trece în mintea noastră: „La<br />
rădăcina lumilor,/ un strop de sânge-i de ajuns/ să umple de crimă<br />
hăurile,/ hoituri obscure conduc universul/ spre sinucidere. Vei ţine<br />
în mână/ diamantul până ce, devenit cenuşă,/ va fi văzut ca diamant./<br />
Abandonează-ţi mintea/ în humus ul luminii care a pierit.”<br />
(Abandonează-ţi mintea)<br />
Universul imaginat de poetă pare o halcă de carne sângerândă,<br />
iar muzica sferelor, un vaier continuu. O poezie deloc feminină, rece,<br />
intelectuală ne solicită din plin spiritul: „E cerul o rodie timpurie,/<br />
stelele cad străpunse,/ drumul lor e un vaier./ Calc lin <strong>pe</strong> lutul /<br />
gemând sub călcâie, / ascult cum trec fiori / din rădăcină-n rădăcină.”<br />
(Numărătoarea)<br />
În cosmosul fizic, rece, universul liric aduce căldura imaginaţiei<br />
şi a sentimentului. Un ciclu vag autobiografic urmăreşte destinul<br />
poetei, începând de la naştere, când ursitoare i-au fost flacăra şi<br />
fulgerul: „S-au întâlnit undeva cuvântul şi viaţa mea. / De la o vibraţie<br />
a pornit totul. Fulgerul / mi s-a aplecat deasupra, s-audă. /(...) /.. A<br />
tunat flacăra-n mine, /(...)/ ...S-a declanşat / fiinţarea totală, au fost<br />
absorbite înglobate / vrăjite până şi gunoaiele de <strong>pe</strong> jos.” (Fulger).<br />
Casa autoarei/„odaie cosmică” reprezintă un imago mundi<br />
având un centru din care este posibil dialogul cu transcendentul<br />
(Mircea Eliade): „Când pătrund la mine-n odaie, / găs esc toate<br />
lucrurie-n proiect – / <strong>pe</strong>is aj fabulos şi fantastic – / pânze fâlfâind ca<br />
velele / şi tablouri ce s e pictează încă, / de la sine, un ocean în<br />
creştere, / mai are un pic şi se va înălţa-ntre nori, / împreună cu<br />
pământul întreg”(Casa unui poet).<br />
Din <strong>pe</strong>rs<strong>pe</strong>ctiva eternităţii, viaţa literară reprezintă un câmp de<br />
luptă. Postumitatea poetului durează cât timp es te citit: „Cineva-ţi<br />
va găsi inima <strong>pe</strong> câmpul de luptă şi se va gândi/ să alerge cu ea s-o<br />
salveze. Vei fi poate mort./ Din întâmplare citit, cineva-ţi va<br />
desprinde, din împletirea/ culorilor, felul s<strong>pe</strong>cial în care-ai cunoscut<br />
fericirea.” (Zăpadă topită în inimă).<br />
Solidaritatea poetică se construieşte <strong>pe</strong> un ideal van: „Dar<br />
toate as tea – <strong>pe</strong>ntru acele cuvinte căzute-n bulboană/ la fundul<br />
mării, da (...)/ <strong>pe</strong>ntru cuvântul singur, cu sunet lăuntric,/ al meu şi al<br />
tău, care ne uneşte, în pofida noastră,/ în tabloul nepictat de nimeni,<br />
nevăzut ş i dus.” (Iubirea dintre poeţi).<br />
În dialogul FEDON, Platon spunea că există o lume su<strong>pe</strong>rioară,<br />
mult mai uşoară, în care :”…ceea ce la noi sunt apa şi marea, <strong>pe</strong>ntru<br />
folosinţa noastră, acolo este aerul; ce-i aerul la noi este la ei eterul<br />
(…). Văzul, auzul, cugetarea şi celelalte sunt, la ei, cu atât mai presus<br />
decât ale noastre, cu cât aerul întrece în lim<strong>pe</strong>zimea sa apa, cu cât<br />
eterul întrece în curăţenie aerul”.<br />
pag.40<br />
În cazul poeziei Simona Grazia Dima, lucrurile se <strong>pe</strong>trec invers<br />
şi trecem, depăşind o limită gnoseologică, dincolo de interiorul<br />
existenţei, unde ni se revelează două universuri paralele, unul în<br />
care aerul devine apă: „Dacă împing, un pic mai tare doar, / palmelen<br />
aer, să mă apăr de aripi şi zimţi, / prind fără voie, un fruct, un<br />
<strong>pe</strong>şte,/ din marea de belşug.” (Ocean), celălalt în care norii devin<br />
pământ: „Mai sus de nori sunt, de mulţimea lor fraternă. Pe măsură<br />
ce mă înalţ, ei s e fac de pământ. Pământ zburător. E felul meu de-a<br />
înţelege zborul. Pentru tine, prieten fulgurant, pământu-i pământ,<br />
norul, nor.” (Interiorul lucrurilor).<br />
Acestor trei lumi paralele, poeta chiar le dedică o poezie: „Nu<br />
trebuie decât să cazi la porţi/ şi s ă asculţi adevărul cu trei tulpini/<br />
cum creşte din zarea lărgită.” (Treime). Fenomenul a fost s esizat<br />
nenominalizat şi de Horia Gârbea în afirmaţia că poeta a reuşit să<br />
creeze: „un univers propriu, depărtat de orice sistem referenţial din<br />
lumea cunoscută.”<br />
Urcând din esenţă în aparenţă, poeta se confruntă cu o societate<br />
cu valorile bulversate: „Mă plimb prin parcul zburătăcit de vântoasă,/<br />
manelele-s mai puternice ca oricând, / în loc de aer îţi intră-n nări<br />
anestezic,/ să te facă s ă suporţi minciuna,/ să nu-ţi mai fie dor de<br />
adevăr.” (O plimbare în parc).<br />
Şi acesta es te abia începutul, putem selecta o mulţime de<br />
fragmente cu tematică socială urgentă: „Când vocea dreptăţii păleşte<br />
sub bici, / în iureşul teatral vivace pretutindeni, / şar<strong>pe</strong>le prinde<br />
solzii puterii, / autoritatea profundă, născută din noapte/ (cristal<br />
sclipind cu iadu-n spate) (Plutonic).<br />
Salvarea rămân esenţele şi poezia.<br />
LUCIAN GRUIA<br />
*) Simona Grazia Dima – “Interiorul lucrurilor”, Ed. Vinea,<br />
Bucureşti, 2011.<br />
O pălărie şi-o mustaţă,<br />
la pas <strong>pe</strong><br />
Strada Mare<br />
Atunci când iese <strong>pe</strong> poarta<br />
casei (în lumea reală) se ascunde<br />
după o pălărie cu boruri largi şi<br />
după mus taţă, iar în recentul<br />
volum de versuri (în lumea ireală<br />
– “Strada mare”, Ed. Eubeea,<br />
<strong>2012</strong>), Cos tel Simedrea s e<br />
ascunde în spatele cuvintelor.<br />
Vocea-i gravă, sonoră, nu<br />
scoate la iveală sensibilitatea<br />
poetului – este adevărat, el are o<br />
sensibilitate aparte, de romantic<br />
întârziat, rătăcit în anii 2000, dar<br />
o s ens ibilitate care place,<br />
(sur)prinde, nu e desuetă, ci<br />
părând a fi capabilă să doboare clădirile vechi, pustii, din strada<br />
mare, la o simplă încordare („Se aud doar câinii pustei lătrând –<br />
părăs irea vetrei – la lună / În timp ce s trada mare merge spre<br />
nicăieri”). Şi totuşi, poezia cu rimă, muzicală, a poetului devoalează<br />
un suflet cald, rezonator, dar chinuit.<br />
De altfel, Cos tel Simedrea este bardul s atului părăs it, al<br />
dezrădăcinării („M-am rupt de mine şi de Dumnezeu / O, satul meu,<br />
cât de străin sunt azi”).<br />
Numai amintirile îl mai leagă de aceste locuri, dar şi acestea se
pag.41<br />
estom<strong>pe</strong>ază, încetul cu încetul („Poate e uitarea nopţilor, adâncă”).<br />
Însă ele îl leagă şi de iubiri demult apuse („Amintiri despre-o iubită,<br />
/ În rest, sentimente fade...”), ori de copilăria cu farmecul şi candoarea<br />
ei, care încă îi provoacă insomnii („Îmi e dor, copilărie, de căluţul tău<br />
de lemn!...”).<br />
Singurătatea („Dar, astăzi, dacă ninge, ninge în zadar, / Fiindcă<br />
nu am fulgii cu cine să îi număr”; „La graniţa-mi cu mine am găsit /<br />
Un ou neclocit! Cred că de cuc”), tristeţea („Tristeţii de i-am fost<br />
amant şi mire, / Nu căuta să afli cuiva vină”), resemnarea („Acum<br />
totu-i echilibru! Este cum a fost să fie...”), s<strong>pe</strong>ranţa („Dezacordat,<br />
pianul iluziilor sparte, / Pe cla<strong>pe</strong> fără soţ şi numai negre, cântă”),<br />
reveria („În noa<strong>pe</strong>, voi fi vis de licurici”; „Eu, <strong>pe</strong>ntru curaj, am cerut<br />
timid, / Din visul acela, să sorb doar un strop”) sunt trăirile, stările<br />
care îl încearcă frecvent <strong>pe</strong> autor. Acestea îşi găsesc corespondenţa<br />
în trei anotimpuri: toamna („Se diluează toamna-n poezie / Şi sparge<br />
în mine un balon de săpun”; „Îmi aleargă toamna ca un cal prin<br />
sânge”), iarna („Sănii care zboară sub chiot de copii”) şi primăvara<br />
(„Doar eu mai cred în primăveri, / Biet orb ce pipăie lumina, / Dar nu<br />
o află nicăieri...”).<br />
Dar mai întâlnim şi contemplarea. Multe poezii îmbracă un<br />
parfum de pastel, un parfum s urprinzător şi proaspăt („Greieri<br />
nebunatici improvizau concerte, / Iarba aplauda, unduită lin / Deun<br />
vânt obosit cu bătăi incerte / Înmuiate, parcă, de un vis cu vin”).<br />
Şi totuş i, natura nu este doar un tablou, ci este participativă<br />
(„Frunzele-n parc întruchi<strong>pe</strong>ază o tornadă”). Iar imaginile sunt extrem<br />
de plastice, puternice şi suges tive („Alb cu negru de pământ”;<br />
„Fum albastru-n risipire”; „Mormântul unui gând”; „De-o vreme-mi<br />
pare că s unt apă / Şi ca o apă că mă scurg / Spre marea în care sapă<br />
/ Groapă soarele-n amurg” etc.), prin contrast, prin aluzii ori iluzii<br />
(există aici o metamorfoză asumată – om: apă – dar conştient ireală,<br />
o iluzie, în contradicţie totală cu femeia-vul<strong>pe</strong> a lui David Garnett<br />
ori gândacul lui Franz Kafka, de pildă), prin senzorialitate.<br />
Poetul rămâne un boem („Când ne-mbătam cu monopol / Şi cu<br />
iluzii de-alea faine”), chiar dacă este conştient că timpul nu stă în<br />
loc („– De ce ai mai venit, / Nebunule tei, la mine-n primăvară?”), ori<br />
poate tocmai de aceea. Viaţa, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele,<br />
trebuie ş i merită trăită („Am fost canar, am fost şi cucuvaie, / Am<br />
râs, am cântat, dar am mai ş i bocit”).<br />
Lucrurile „lumeş ti”, ca să mă exprim astfel, ce aparţin lumii<br />
reale, precum creditul ipotecar, îşi fac loc în poezie („A fost doar un<br />
împrumut / Făcut din întâmplare, / Cu o dobândă foarte mare, / În<br />
contul altui început”), dar constituie doar un pretext <strong>pe</strong>ntru a face<br />
trecerea într-o altă lume, mai bună poate („După care-o să mă mut<br />
/ Într-un gând fără hotare, / Când, cuprins de dis<strong>pe</strong>rare, / Se-nchide<br />
soarele în lut”).<br />
Poemul Ars poetica reprezintă o mărturisire a lui Costel<br />
Simedrea despre poezie ca stare, ce nu poate fi definită în pofida<br />
oricăror încercări („Nu-mi spuneţi, vă rog, poezia ce-nseamnă, / Ci<br />
doar ascultaţi, venind din vecie, / Vibrare de clopot în codrul de<br />
toamnă, / de parcă un vers <strong>pe</strong> frunză ar scrie”) ori despre poezie ca<br />
sentiment („Nu tulburaţi odihna păs ării plecate, / S-a dus să<br />
cuibărească într-o poezie...”).<br />
În fapt, Costel Simedrea rămâne fidel propriilor convingeri,<br />
scrie cum simte, nu cum ar trebui să scrie, adică în ton cu tendinţele<br />
actuale, nu se trădează ş i poate tocmai acesta e farmecul poeziei<br />
sale, care încă mai rezonează atunci când co<strong>pe</strong>rţile volumului au<br />
fost, demult, închise.<br />
DANIEL LUCA<br />
Orient Latin<br />
Pendulând între stabilitate<br />
sufletească şi evadare<br />
Sintagma „Căi întortocheate”,<br />
devenită titlul volumului de<br />
versuri semnat de Ştefan Dandu,<br />
în opinia mea, reprezintă, fără<br />
îndoială, o expresie metaforică şi<br />
un simbol, implicând un transfer<br />
de sensuri, realizând prin aceasta<br />
o s inteză nouă, s uges tivă,<br />
plastică. Astfel poezia îmbogăţeşte<br />
necontenit limba literară<br />
sporindu-i expresivitatea.<br />
Majoritatea vers urilor din<br />
„Căi întortocheate” par a spune<br />
că rostul poeziei este acela de a<br />
contribui la desăvârşirea <strong>pe</strong>rsonalităţii<br />
umane, la ieşirea ei din<br />
ghearele prejudecăţilor şi ale inerţiei, <strong>pe</strong>ntru a cunoaşte şi a ne<br />
autocunoaşte, <strong>pe</strong>ntru a intui tainele lumii cu mijloace de care numai<br />
ea dispune, <strong>pe</strong>ntru a descifra necunoscutul ascuns sub nebuloasele<br />
aco<strong>pe</strong>rite de crusta realităţii concrete: „Voi, aşteptaţi-mă aici, /<br />
Sub stele, printre licurici! / Eu am să vin, dar fără veste, / Să<br />
termin tot de povestit. / Şi veţi afla cum s-a sfârşit / Nepovestita<br />
Poveste”. (Nepovestita poveste).<br />
Spirit iscoditor ş i profund, poetul Ştefan Dandu refuză<br />
comoditatea gândirii, manifes tându-şi preferinţa <strong>pe</strong>ntru calea<br />
anevoioasă, aspră ş i amară, ce conduce, <strong>pe</strong> „căi întortocheate”,<br />
spre esenţe: „Lăsându-mă pradă bătăilor de vânturi, / (Care-au<br />
uitat (<strong>pe</strong> mine, pictată) , / Bătrâna culoare a timpului. / La uşa<br />
asta cine-o să mai bată, / Când timpul va ascunde bătutele cărări?<br />
/ Doar un drumeţ, bătut de soartă şi de ploi, / Va bate-n mine<br />
(prins în cuie)... / Cu pumnii încleştaţi de multele nevoi, / Şi cu-o<br />
s<strong>pe</strong>ranţă-n colţ de gură” (Uşa). Încărcate de metafore şi de simboluri,<br />
unele poezii lasă impresia că au mesajul tăinuit. De aceea, lectura<br />
acestor versuri solicită inteligenţă şi fondul nostru a<strong>pe</strong>rceptiv,<br />
<strong>pe</strong>ntru a le pătrunde miezul lor lim<strong>pe</strong>de, dar nu ş i s implu.<br />
Transparenţa lor poate deruta aşa cum râurile adânci şi lim<strong>pe</strong>zi pot<br />
înş ela ades ea. Astfel, poeziile Inventariere, Profitul, Clovnul,<br />
Refugiul, Ora de scrimă, Femeia-lămâi, Regele- şopârlă, Peisaj<br />
tomnatic, şi nu numai, reprezintă profunde, complexe, revelatoare<br />
metafore şi simboluri care transpun, în memoriabile imagini artistice,<br />
ipostaze fundamentale din viaţa cotidiană, din s paţiul care ne<br />
înconjoară, din ceea ce trăim zi de zi. Pentru a ilustra cele spuse, cu<br />
voia cititorului, îmi <strong>pe</strong>rmit să citez poezia Ora de scrimă: „Duelul e<br />
o artă, domnişoară! / Va trebui să-nveţi de prima oară, / Noţiunile<br />
elementare, / Ale jocului de picioare. / Spada se ţine de mâner. / Îţi<br />
trebuie fler şi agilitate, / Cu paşi mărunţi, în faţă şi-n spate, / Cu<br />
unul din ochi – mereu la bulină! / Odată atinsă, se-aprinde-o<br />
lumină / Care punctează la scor; / Idem, ieşirea de <strong>pe</strong> covor. / Nu<br />
se derulează în stare de stres, / Cu pizmă sau interes. / De vrei să<br />
câştigi din asta un ban, / Pariezi <strong>pe</strong> duşman. / Să nu-ţi fie frică sau<br />
ruşine, / Acum vei duela cu mine! / La naiba, că nu-i bine-aşa! / Ţiam<br />
zis să te împlânţi / În spada mea?”.<br />
Poetul pare a idolatriza patima cunoaşterii, s cormonirea<br />
îndrăzneaţă în necunoscut sau în cunoscutul a cărui pros<strong>pe</strong>ţime n-<br />
o mai <strong>pe</strong>rce<strong>pe</strong>m exact din pricina obişnuinţei şi a rutinei. Opţiunea<br />
<strong>pe</strong>ntru „căi întortocheate” demitizează canoanele gândirii, ne<br />
sustrage prejudecăţilor, redând conturile normale şi dimensiunile<br />
obiective ale realităţii: „Circulă zvonuri dinspre Minister / Cum<br />
că, de mâine, fierarul / Va deveni şomer. / Moartea-i dă târcoale
Orient Latin<br />
<strong>pe</strong> la atelier; / Nu prea e sigur ce vrea, / O seceră nouă, o coasă<br />
sau altceva; / Meseria lui a intrat în banal, / Nimeni nu mai bate<br />
fierul manual! / Mai o potcoavă, obadă, caia - / Acel doritor e-<br />
atâta de rar / Încât poate fi prea bizar! / Fierarul, însă, tace, şiagită<br />
focul său, / Iar supărarea-i trece... / Aşază fierul roşu <strong>pe</strong> ilău<br />
/ Şi-l bate, bate, bate... / Până ajunge rece”. (Moartea fierarului).<br />
În acelaşi timp, Ştefan Dandu este şi un vizual entuziast, unul<br />
ce surprinde o varietate de culori, de la cele luminoase, în tonuri<br />
calde, şi până la priveliştea mohorâtă. La revers, extazul în faţa<br />
seninătăţii naturii este aproa<strong>pe</strong> o stare de graţie la acest poet. Sensibil<br />
până dincolo de hotarele firescului, orice impresie o amplifică în<br />
senzaţii paralele, care nasc o atmosferă de reală comunicativitate<br />
lirică. Bunăoară: „Luna urcase <strong>pe</strong> cer de-o şchioapă... (...) Se uitară,<br />
uitară, la mine miraţi, / Înţe<strong>pe</strong>nind pietrificaţi”. (Cu zeii, la cină),<br />
„Pun mâna la tâmplă şi mâna-mi ia foc!” (Febra), „Nu ştie cine e,<br />
însă bărbatul / Era urât, mai rău ca „Necuratul”. (Rom Service),<br />
„La noapte veni-vor ielele-n zbor, / Să calce uşor <strong>pe</strong> covor de nor”<br />
(Stelele-ielele), „Chipul tău, neînchipuit de frumos, / Parcă<br />
încearcă să-ntoarcă / Cerul cu susul în jos”. (Neantul) etc., etc.<br />
Cu alte cuvinte, viziunea existenţială dă naştere poeziei. De<br />
aceea Ştefan Dandu îşi închipuie o lume a lui, care evoluează de la<br />
nelinişte la împăcarea luminoasă: „De ce mă căutaţi <strong>pe</strong> bâjbăite? /<br />
Nu răscoliţi movilele-ngrijite! / Nu mă găsiţi acolo, ci aici, /<br />
Aco<strong>pe</strong>rit de ierburi şi urzici! / Voi nu ştiţi că poeţii se îngroapă /<br />
În locuri unde cel mai greu se sapă? / În locuri ce se uită mai<br />
uşor...” (Descindere).<br />
Poemele lui Ştefan Dandu sunt scurte, emoţia lirică es te<br />
concentrată în câteva strofe, din care ultima vine întotdeauna să<br />
încoroneze ideea poetică. Finalul compoziţiei justifică motivul din<br />
titlu, <strong>pe</strong>ntru că Ştefan Dandu este şi un poet de concepţie.<br />
Atent la metaforă şi imagine Ştefan Dandu îşi creează poezia<br />
ca o vibrantă confesiune interioară, rostită în orele calme ale<br />
însingurării, în vecinătatea unei linişti depline, aproa<strong>pe</strong> de veşnicia<br />
lucrurilor. Aces t lucru îi reuşeşte: „Luna s-a oprit / Agăţată-n<br />
mărăcinii din deal, / Obosită şi bolnavă, / Năpădită de bube<br />
hidoase... / Strigătul ei taie liniştea / Până în trunchiul meu de<br />
copac uscat, / Chemându-mă”. (Tată fără umbră), „Pe lumea asta<br />
rea şi stearpă, / Nimicul vostru stă să nască / În fiecare zi, mereu,<br />
/ Mănuşi de ghimpi şi fier de mască! / Aureola mi-aţi strivit-o, /<br />
Când aţi călcat-o în picioare, / Doar <strong>pe</strong>ntru că-s un incognito / Şi<br />
nu fac umbră nici sub soare”. (Incognito).<br />
Toate poemele împrumută sigiliul meditaţiei exis tenţiale<br />
exprimată în valori muzicale sugestive. Din această pricină, la Ştefan<br />
Dandu, micile poeme, adevărate bijuterii artistice, sunt realizate,<br />
lucrate cu migală, ornate cu siguranţa unui virtuoz şi cu răbdarea<br />
unui benedictin, iar atunci când încearcă largi dezvoltări, în unele<br />
strofe, de cele mai multe ori eşuează în prolixitate.<br />
Evident (cum, de altfel, mai întâlnim şi la alţi confraţi), poetul<br />
nu blestemă şi nu condamnă, lucru datorat poate şi statorniciei sale<br />
firi, complicată, dar împletită din bunătate şi duioşie: „Nu, n-am<br />
ajuns pân’ acolo / Unde visul se sărută cu zorile „ (Inventariere),<br />
„Imaginea asta mă afectează / Până la cord, / Am pus la fiecare<br />
gând câte un nit, / Am ferecat tertipurile, toate- / Şi iată, am ajuns<br />
doar să excit / Durerea lumii, cuibărită-n coate”. (Yala), „Şi mă<br />
las mai departe adus / Cu faţa la zid, / Închid ochii şi-aştept / Un<br />
pocnet în piept.” (Atotputernicul vis). Aceste calităţi, ca o prezenţă<br />
psihică, organică, în orice moment al comunicării artistice, îi conferă<br />
lui Ştefan Dandu un loc aparte, chiar dacă nu sub marile reflectoare,<br />
dar de cinste în <strong>pe</strong>isajul liricii româneşti.<br />
„Căi întortocheate”, volumul acesta semnat de Ştefan Dandu,<br />
constituie, neîndoios, o lectură deosebită, reconfortantă, realizată<br />
artistic, încărcată de gânduri adânci şi de idei profunde, stârnind<br />
iubitorilor de poezie interes şi plăcere. (D. M.)<br />
pag.42<br />
Pe corabia supravieţuitorilor<br />
prin cuvânt<br />
Prin titlul cărţii sale de debut – “Dopuri de plută” (Editura<br />
Nouă, Bucureşti, 2010), Lucian Adam ne avertizează că a ales corabia<br />
supravieţuitorilor prin cuvînt, a acelora ce nu se lasă scufundaţi,<br />
fără luptă, sub valurile vremii. Astfel, cu mijloacele lexicale şi stilistice<br />
avute la îndemână, sprijinindu-se constant <strong>pe</strong> talentul de netăgăduit,<br />
tânărul poet reşiţean (n. 1977), cu un un text liric abundent în metafore,<br />
comparaţii plastice, chiar mici teribilisme estompate la timp.<br />
O poezie a căutării de sine, uneori haotică, dar întotdeauna<br />
dureroasă. „Stăteam / în curtea bisericii / cu cerul în gât”. Nu cu un<br />
act contemplativ avem de a face aici, ipostaza prezentată de autor<br />
fiind mai degrabă una încrâncenată, de nelinişte, de pornire <strong>pe</strong> un<br />
drum care, după ce i-ai trecut toate răscrucile, te readuce în acelaşi<br />
loc, într-un alt timp. Un timp al împăcării, al trăirii revelatorii: „cu<br />
ochii închişi / văd/ cum se naşte acum / un cer”. De bun augur este<br />
faptul că Lucian Adam nu se risi<strong>pe</strong>şte în vorbărie goală, ci punctează,<br />
adesea, elemente definitorii ale existenţei sale telurice ori cereşti.<br />
Conştient că îşi va reîntâlni, poate prea curînd, începutul: „prea<br />
re<strong>pe</strong>de îmi curge timpul / prea curînd voi fi iar lut”, sau „ cineva îmi<br />
leagă pămîntul / de picior”), autorul e atras de <strong>pe</strong>rs<strong>pe</strong>ctiva zborului<br />
ca mijloc de iniţiere. Dar nu un zbor rupt de originile sale, ci unul<br />
izvorît din acestea: „ îngenunchez şi încerc / să zbor”, devin o posibilă<br />
artă poetică. Apare, implicit, motivul oglinzii, element de<br />
autocontemplare dar şi de trecere: ”am lăsat oglinda în urmă / nu îmi<br />
mai ajunge să fiu tânăr / mă redau zborului”.<br />
Iubirea e fragmentată de neîmpliniri, iubita însăşi nu face decît<br />
să amplifice confuzia şi nesiguranţa fiinţei, (cum altfel?!...), totuşi<br />
existenţa ei e resimţită organic, originar:” Încă mă mai doare locul /<br />
din care ai fost făcută / mă săruţi / cu mîna la s pate culc clepsidra /<br />
dar ca într-un balet violent, / limbile unui ceas / pornes c din nou<br />
timpul / în ochii tăi / ce l-ar putea înş ela / chiar <strong>pe</strong> Dumnezeu”.<br />
Lucian Adam nu este un aventurier al limbajului, nici al formei,<br />
am putea spune că el adînceşte, nu lărgeşte, locul iniţial: „înţeleg<br />
sensul căii ce am ales: / s ă nu întîlnesc niciodată/ marginile cercului<br />
/ în care mă rotesc”.<br />
Elementele creş tine, (crucea, lutul, cuiele, moneda – ort,<br />
biserica, rugăciunea, etc), sunt presărate frecvent în textele sale,<br />
res<strong>pe</strong>ctându-şi sau nu funcţiile ritual-dogmatice. Lumea lui Lucian<br />
Adam, creată ca un carus el de imagini şi senzaţii, ne înfăţişează,<br />
parcimonios, s<strong>pe</strong>ctacolul devenirii prin trăit şi scris, un s<strong>pe</strong>ctacol<br />
cînd grav, cînd graţios, când joc, când joacă, unde micile gratuităţi<br />
sunt absolvite de sinceritatea demersului: „ oricît de drept am încercat<br />
să stau / lemnul scaunului / a tot trosnit sub mine”. Încrederea în<br />
menţinerea cu de la sine putere a ordinii primordiale, în refacerea<br />
întregului, îi ins piră autorului un încântător poem: „cînd pierzi / încă<br />
o pasăre / îşi înghite aripile în zbor // cuibul se desface / şi s e reface<br />
în ea / s ub oul gol / precum sunetul în prăpastie // o nouă zi. //<br />
soarele se întoarce <strong>pe</strong> cer // inima în clopot.”. Polarizarea reciprocă<br />
şi <strong>pe</strong>rmanentă a elementelor contradictorii asigură echilibru insului<br />
aflat „la vremea întrebărilor”. Puse şi nepuse. Termenii relatării sunt<br />
scurţi, tăioşi, la obiect. Combustia poemelor se produce rapid,<br />
autorul punctând starea şi lăsînd-o apoi în suspans. În cele din<br />
urmă, viaţa nu face altceva decât să lim<strong>pe</strong>zească drumul înspre<br />
moarte. Zbaterea fiinţei va dura pînă atunci când calea va fi curată.<br />
Căci, scrie poetul comentat aici: „între mine şi moarte / stă totul să<br />
cadă). Atunci omul-poet va avea privilegiul să vadă cu s ufletul,<br />
(relevantă sintagma sufletul lunetă), apropiindu-se cu fiece nod<br />
dezlegat de adevăratul său rost. Mântuirea.<br />
Fără îndoială, sporindu-şi râvna căutării, poetul Lucian Adam<br />
ne poate – şi, mai ales , îşi poate – oferi nebănuite s urprize.<br />
COSTEL STANCU
pag.43<br />
Orient Latin<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Valeriu Bârgău, „Marele<br />
Echilibru”, versuri, Deva,<br />
Ed. Călăuza, 2011.<br />
Radu Ciobanu,<br />
„Nemuritorul albastru”,<br />
roman, Timişoara, Ed.<br />
Excelsior Art”, <strong>2012</strong>.<br />
Daniel Dăia n, “Ţipătul<br />
rotund”, versuri, Cluj-<br />
Napoca, Ed. Grinta, <strong>2012</strong>.<br />
Andrés Sanches Robayana,<br />
„Umbra şi aparenţa”, versuri, ed.<br />
bilingvă (română-spaniolă),<br />
traducere de Eugen Dorcescu,<br />
Timişoara, Ed. Mirton, <strong>2012</strong>.<br />
Ioan Dan Bă lan, „Roata<br />
soarelui”, versuri, Petrila,<br />
Ed. Conflue nţe, 2010.<br />
Ioan Dan Bă lan, „Roata<br />
lunii”, versuri, Petrila, Ed.<br />
Confluenţe, 2011.<br />
Ileana P. Gati „Stea<br />
lăcrimând”, versuri,<br />
Deva, <strong>2012</strong>.<br />
Remus Valeriu Giorgioni,<br />
„Pisarul şi vântul”, proză,<br />
Iaşi, Ed. Tipo Moldova,<br />
<strong>2012</strong>.<br />
George Ioniţă, „Rănită,<br />
umbra mea”, versuri,<br />
Târgovişte, Ed. Singur,<br />
2011.<br />
Nicolae Irimia, „Ţărani,<br />
scriitori şi scriitori ţărani”,<br />
eseu şi publicistică,<br />
Reşiţa, Ed. “TIM”, 2011.<br />
Laurian Lodoabă,<br />
„Paleoclimat”, versuri,<br />
Timişoara, Ed. hestia,<br />
2011.
Orient Latin<br />
pag.44<br />
Nicolae Pătruţ, „Dincolo<br />
şi dincoace de uitare”,<br />
publicistică , Timişoara,<br />
Ed. Eubee a, <strong>2012</strong>.<br />
Ion Stratan, Ioan Vintilă Fintiş,<br />
Costin Lupu, Martin Culcea, Filip<br />
Kollo, “Pentarombul”, versuri,<br />
Ed. Karta Graphic, Ploieşti,<br />
<strong>2012</strong>.<br />
Maria Schultz, Renate Koch,<br />
Josef K och, „Moşteniri” (l.<br />
română, germană, engleză şi<br />
maghiară), Timişoara, Ed. Tipo-<br />
Art, <strong>2012</strong>.<br />
Gheorghe Novac, “Starea<br />
de labirint, de n-ar fi<br />
fost”, Timişoara, Ed.<br />
Eurostampa, 2011.<br />
Matei Barbu, „Biserici şi<br />
temple”, monografie, ed.<br />
trilingvă (l. rom.-germ.-<br />
engl.), Timişoara, Ed. Art<br />
Press, <strong>2012</strong>.<br />
Valerică Niculescu, „Viaţa<br />
muzicală a Jimboliei”,<br />
monografie, Timişoara,<br />
Ed. Art Press, <strong>2012</strong>.<br />
Miron Ţic, „Când ne<br />
ucide floare a de crin”,<br />
versuri, Bucureşti, Ed<br />
Amurg sentimental, <strong>2012</strong>.<br />
Ion Pachia Tatomirescu,<br />
“La început au fost...”,<br />
eseuri, Timişoara, Ed.<br />
Aethicus, <strong>2012</strong>.<br />
Ioan Crăciun Petrişan,<br />
„Ţuraleisa florilor de<br />
spin”, versuri, Timişoara,<br />
Ed. Eurosta mpa, <strong>2012</strong>.<br />
Ileana Roman,<br />
„Angoase le de-andoasele”,<br />
versuri,<br />
Drobeta Turnu-Severin,<br />
Ed. Prie r, <strong>2012</strong>.<br />
Ioan Cărmă zan, „Zece<br />
povestiri”, Cluj- Napoca,<br />
Ed. Ecou transilvan, <strong>2012</strong>.<br />
Nicolae Coande,<br />
„VorbaIago”, versuri,<br />
antologie, Târgu Jiu, Ed.<br />
Măiastra , <strong>2012</strong>.
pag.45<br />
Orient Latin<br />
Lucia Olaru Nenati,<br />
„Academia nordului”,<br />
monogra fie, Botoşani, Ed.<br />
Agata, <strong>2012</strong>.<br />
Traian Iancu,<br />
„Rondeluri”, versuri,<br />
Lugoj, Ed. Nagard, <strong>2012</strong>.<br />
Eugen Evu, „Poeme<br />
interminabile”, versuri,<br />
Târgovişte, Ed. Singur,<br />
<strong>2012</strong>.<br />
Ion Căliman, Adela<br />
Stoian, „Cercetări<br />
folclorice în Banatul de<br />
nord-est”, Lugoj, Ed.<br />
Nagard, <strong>2012</strong>.<br />
Ion Ghera, „Cercul de<br />
pământ”, versuri, Lugoj,<br />
Ed. Nagard, 2011.<br />
Ion Ghe ra, „Cuib de dor”,<br />
versuri, Lugoj, Ed.<br />
Nagard, <strong>2012</strong>.<br />
Simion Todorescu, „Cu<br />
credinţă”, cugetări,<br />
Lugoj, Ed. Nagard, <strong>2012</strong>.<br />
Simion Todorescu,<br />
„Iubite le mele definiri”,<br />
aforisme, Lugoj, Ed.<br />
Nagard, <strong>2012</strong>.<br />
Gheorghe Borcean, „Pe<br />
malul Aheronului. Euthanasia”,<br />
eseuri, Lugoj, Ed.<br />
Nagard, <strong>2012</strong>.<br />
Gheorghe Guran,<br />
„Clepsidra”, versuri,<br />
Lugoj, Ed. Nagard, <strong>2012</strong>.<br />
Baghavad Gita, „Cântul<br />
celui pre asfânt”,<br />
traduce re din l. sa nscrită<br />
de Lucian Dău, Lugoj, Ed.<br />
Nagard, <strong>2012</strong>.<br />
Ion Căliman, Elena David,<br />
Ion Ghera, Adina Iova,<br />
„Poezia dia lectală în<br />
context actual (II)”, Lugoj,<br />
Ed. Nagard, <strong>2012</strong>.
Orient Latin<br />
Calendar literar<br />
OCTOMBRIE<br />
1 octombrie 1940 — la Rovina, j. Hunedoara, s-a născut Ion<br />
Jurca Rovina<br />
1 octombrie 1946 — la Constanţa, s-a născut Petre Dinu Marcel<br />
2 octombrie 1900 — la Brestovăţ, j. Timiş, s-a născut Tiberiu<br />
Vuia (m. 1975)<br />
2 octombrie 1950 — la Anina, j. Caraş-Severin, s-a născut Petru<br />
Tudor<br />
2 octombrie 1955 — la Oţelu Roş u, j. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Mariana Gurza<br />
3 octombrie 1954 — la Holbav, jud. Braşov, s-a născut Lucian<br />
Scurtu<br />
3 octombrie 1969 — la Oraviţa, j. Caraş-Severin, s-a născut Pavel<br />
Gheo Radu<br />
4 octombrie 1947 — la Pecica, j. Arad, s-a născut Cons tantin-<br />
Traian Chevereşan (m. 2010)<br />
4 octombrie 1902 — la Cârnecea, j. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Petru Petrica (m. 1982)<br />
4 octombrie 1950 — la Bărcăneşti, j. Prahova, s-a născut<br />
Dumitru Buţoi<br />
4 octombrie 1969 — la Bocşa, j. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Adrian Bodnaru<br />
4 octombrie 1970 — la Drobeta Turnu Severin, s-a născut<br />
Robert Şerban<br />
5 octombrie 1962 — la Reşiţa, s-a<br />
născut Adrian Crânganu<br />
6 octombrie 1950 — la Voineasa, j. Vâlcea,<br />
s-a năs cut Mircea Cavadia<br />
7 octombrie 1923 — la Timişoara, s-a<br />
născut Alexandru Jebeleanu (m. 1996)<br />
7 octombrie 1935 — la Timişoara, s-a<br />
născut Livius Ciocârlie<br />
7 octombrie 1935 — la Caransebeş, j.<br />
Caraş-Severin, s-a născut Nicolae Pârvu<br />
(m. 2003)<br />
7 octombrie 1938 — la Ohaba Forgaci, j.<br />
Timiş, s-a născut Şefan Pătruţ (m. 2003)<br />
7 octombrie 1947 — la Mehadica, j.<br />
Caraş-Severin, s-a născut Mihail Rădulescu<br />
ADRIAN<br />
CRÂNGANU<br />
7 octombrie 1951 — la Sânnicolau-Mare, s-a născut Werner<br />
Kremm<br />
7 octombrie 1946 — la Tîrgu-Mureş, s-a născut Veronica Balaj<br />
9 octombrie 1956 — la Lipova, j. Arad, s-a născut Daniel Vighi<br />
12 octombrie 1947 — la Sâmbăta de Sus, j. Braşov, s-a născut<br />
Laurenţiu Streza<br />
13 octombrie 1963 — la Timişoara, s-a născut Corina Ciocârlie<br />
14 octombrie 1919 — la Cernăuţi, s-a născut Mircea Şerbănescu<br />
(m. <strong>2012</strong>)<br />
16 octombrie 1895 — la Comloşul Mare, jud. Timiş, s-a născut<br />
Aurel Contrea (m. 1968)<br />
17 octombrie 1954 — la Timişoara, s -a născut George Lână<br />
17 octombrie 1949 — la Godineş ti, jud. Gorj, s-a născut Ion<br />
Corlan<br />
17 octombrie 1988 — la Reşiţa, s-a născut Cristian Daniliuc<br />
19 octombrie 1954 — la Bucureş ti, s-a năs cut Carmen Odangiu<br />
19 octombrie 1951 — la Dobroteasa, j. Olt, s-a născut Dumitru<br />
Oprişor<br />
20 octombrie 1938 — la Slatina-Nera, j. Caraş -Severin, s-a născut<br />
Vasile Voia<br />
20 octombrie 1948 — la Caransebeş, j. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Ioan George Şeitan (m. 2006)<br />
20 noiembrie 1964 — la Greoni, j. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Dorina Enuică<br />
22 octombrie 1970 — la Timişoara, s -a născut Daniel Luca<br />
22 octombrie 1973 — la Timişoara, s-a născut Cătălin Lazurca<br />
pag.46<br />
23 octombrie 1951 — la Timişoara, s-a născut Marlen Heckmann<br />
Negrescu<br />
23 octombrie 1945 — la Ploieşti, s-a născut Ligia Holuţă<br />
25 octombrie 1945 — la Sânmartinul Sârbesc, s-a născut Srboliub<br />
Mişcovici<br />
25 octombrie 1975 — la Arad, s-a născut Lucian Vărşăndan<br />
26 octombrie 1944 — la Câlnaci, jud. Harghita, s-a născut<br />
Dumitru Hurubă<br />
26 octombrie 1893 — la Csongrad, Ungaria, s-a născut Miloš<br />
Crnjanski (m. 1977)<br />
27 octombrie 1940 — la Timişoara, s-a născut Alexandru Metea<br />
27 octombrie 1950 — la Tormac, j. Timiş, s-a născut Kiss Ándrás<br />
27 octombrie 1954 — la Câmpulung Moldovenesc, s-a născut<br />
Brânduşa Armanca<br />
28 octombrie 1953 — la Timişoara, s-a năs cut Victor Neumann<br />
29 octombrie 1947 — la Ghilad, jud. Timiş, s-a născut Viorel<br />
Cristea ( m. 1992)<br />
30 octombrie 1953 — la Caransebeş, j. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Doru Timofte (m. 2009)<br />
31 octombrie 1954 — la Lu<strong>pe</strong>ni, j. Hunedoara, s-a născut Ionel<br />
Bota<br />
31 octombrie 1938 — la Igriş, jud. Timiş, s-a născut Ioan<br />
Munteanu<br />
31 octombrie 1969 — la Timişoara, s-a născut Ana Zlibuţ<br />
NOIEMBRIE<br />
CONSTANTIN<br />
MĂRĂSCU<br />
1 noiembrie 1952 — la Pădina Mare, j.<br />
Mehedinţi, s-a născut Constantin<br />
Mărăscu<br />
1 noiembrie 1958 — la Timişoara, s-a<br />
născut Teodora Idvoreanu<br />
1 noiembrie 1966 — la Jimbolia, j. Timiş, s-<br />
a născut Lidia Handabura<br />
2 noiembrie 1912 — la Gherteniş, j.<br />
Caraş-Severin, s-a născut Dorian<br />
Grozdan ( m. 1991)<br />
6 noiembrie 1942 — la Zorani, j. Timiş, s-<br />
a născut Radu Georgescu ( m. 2002)<br />
8 noiembrie 1960 — la Deves el, j.<br />
Mehedinţi, s-a născut Constantin Rupa<br />
8 noiembrie 1945 — la Abrud, j. Alba, s-a născut Mihail Stelian<br />
Homeag<br />
8 noiembrie 1955 — la Curtici, j. Arad, s-a născut Dumitru Toma<br />
9 noiembrie 1936 — la Drobeta-Tr. Severin, s-a născut Nicolae<br />
Calomfirescu (m. 2011)<br />
9 noiembrie 1939 — la Satu Mare, s-a născut Makay Botond<br />
9 noiembrie 1948 — la Timişoara, s -a născut Pia Brînzeu<br />
9 noiembrie 1977 — la Bocşa, s-a născut Rodica Ţene<br />
10 noiembrie 1927 — la Reşiţa, s-a născut Anton Ferenschütz<br />
10 noiembrie 1946 — la Lu<strong>pe</strong>ni, j. Hunedoara, s-a născut Veress<br />
Zsuzsanna (m.1991)<br />
11 noiembrie 1928 — la Caransebeş, j. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Cornelia Ştefănescu (m. 2010)<br />
11 noiembrie 1949 — la Vaţa de Sus, j. Hunedoara, s-a născut<br />
Sabin Ionel<br />
11 noiembrie 1950 — la Berzovia, j. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Călin Chincea<br />
12 noiembrie 1949 — la Oradea, s-a născut Adriana Babeţi<br />
14 noiembrie 1930 — la Sântana, j. Arad, s-a născut Simion Dima<br />
(m. <strong>2012</strong>)<br />
14 noiembrie 1938 — la Greoni, j. Caraş-Severin, s-a năs cut Ion<br />
Cocora<br />
15 noiembrie 1954 — la Timişoara, s-a născut Ioan Crăciun<br />
15 noiembrie 1963 — la Gelu, j. Timiş, s-a năs cut Blagoie Ciobotin<br />
16 noiembrie 1934 — la Moldova Nouă, s-a născut Silvia<br />
Mărţuică Vialis<br />
16 noiembrie 1940 — la Dalboşeţ, j. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Ion Marin Almăjan
pag.47<br />
18 noiembrie 1916 — la Sasca Montană, j. Caraş-Severin, s-a<br />
născut Gh. C. Croitoru (m. 1979)<br />
18 noiembrie 1945 — la Chelmac, j. Arad, s-a născut Petru<br />
Dugulescu (m. 2008)<br />
19 noiembrie 1874 — la Şiştarovăţ, j. Arad, s -a născut Sever Bocu<br />
(m. 1951)<br />
19 noiembrie 1948 — la Dumitra, j. Bistriţa-Năsăud, s-a născut<br />
Andrei Medinski<br />
19 noiembrie 1953 — la Lugoj, j. Timiş, s-a născut Claudiu Buciu-<br />
Bazalt (m. 2000)<br />
19 noiembrie 1936 — la Spătaru, j. Olt, s-a născut Iulian Negrilă<br />
19 noiembrie 1937 — la Cralovăţ, j. Timiş, s-a născut Jiva Milin<br />
21 noiembrie 1918 — la Corneşti, j. Mureş , s-a născut Eugen<br />
Todoran (m. 1999)<br />
21 decembrie 1923 — la Caransebeş, j. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Nicolae Corneanu<br />
21 noiembrie 1933 — la Dobroteasa, j. Olt, s-a născut Anghel<br />
Dumbrăveanu<br />
21 noiembrie 1967 — la Oradea, s-a născut László Eugenia<br />
22 noiembrie 1919 — la Lipova, j. Arad, s-a născut Petru Sfetca<br />
(m.1987)<br />
22 noiembrie 1942 — la Lugoj, s-a<br />
născut Lucian Bureriu<br />
23 noiembrie 1976 — la Timişoara, s-a<br />
născut Laura Mircea<br />
25 noiembrie 1951 — la Seleuş, Serbia, s-a<br />
născut Ioan Baba<br />
26 noiembrie 1961 — la Sagna, j. Neamţ, s-<br />
a născut Zina Roman<br />
27 noiembrie 1898 — la Cârnecea, j. Caraş-<br />
Severin, s-a născut Virgil Molin (m. 1968)<br />
27 noiembrie 1942<br />
LUCIAN<br />
BURERIU<br />
— la Reş iţa, s-a<br />
născut Doina<br />
Bogdan-Dascălu<br />
28 noiembrie 1974 — la Reşiţa, s-a născut<br />
Iulian Barbu<br />
29 noiembrie 1947 — la Ghilad, j. Timiş, s-a<br />
născut Viorel Cristea (m. 1992)<br />
29 noiembrie 1949 — la Timişoara, s-a<br />
născut Adrian Derlea (m. 1999)<br />
29 noiembrie 1962 — la Buziaş, j. Timiş, s-a<br />
născut Rodica Draghincescu<br />
30 noiembrie 1902 — la Vărădia, j.<br />
Caraş-Severin, s-a născut Romulus<br />
Fabian ( m. 1975)<br />
30 noiembrie 1943 — la Botoşani, s-a născut Paul Eugen Banciu<br />
30 noiembrie 19XX — la Reşiţa, s-a născut Alexandru Diniaşi<br />
DECEMBRIE<br />
REMUS VALERIU<br />
GIORGIONI<br />
DOINA BOGDAN-<br />
DASCĂLU<br />
2 decembrie 1952 — la Fârdea, j. Timiş,<br />
s-a născut Remus Valeriu Giorgioni<br />
2 decembrie 1972<br />
— la Iaşi, s-a<br />
născut Ilinca Ilian<br />
3 decembrie 1939<br />
— la Timiş oara, s-a<br />
născut Doina<br />
Drăgan<br />
4 decembrie 1956<br />
— la Făget, jud.<br />
Timiş, s-a născut<br />
Nicolae Silade<br />
5 decembrie 1945<br />
— la Cozieni, j. Buzău, s-a născut Nicolae<br />
Stanciu (m. 2004)<br />
5 decembrie 1973 — la Arad, s-a născut Ciprian Vălcan<br />
ILINCA ILIAN<br />
Orient Latin<br />
6 decembrie 1941 — la Brădişoru de Jos, j. Caraş-Severin, s-a<br />
născut Iancu Almăjan<br />
7 decembrie 1935 — la Margina, j. Timiş, s-a născut Sorin Titel<br />
(m. 1985)<br />
7 decembrie 1938 — la Târgu-Jiu, s-a născut Alexandru Bârsescu<br />
8 decembrie 1928 — la Reşiţa, s-a născut Toma George<br />
Maiorescu<br />
8 decembrie 1946 — la Tomnatic, j. Timiş, s-a născut Anton Palfi<br />
8 decembrie 1933 — la Oraviţa, jud. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Gheorghe Doran<br />
9 decembrie 1941 — la Satchinez, j. Timiş, s -a născut Silvestru<br />
Ştevin<br />
10 decembrie 1952 — la Braşov, s-a<br />
născut Traian Pop Traian<br />
11 decembrie 1954 — la Fizeş, j. C.-Severin,<br />
s-a născut Ion Chichere (m. 2004)<br />
12 decembrie 1941 — la Giulvăz, s-a născut<br />
Ioan Dula Giulvăzanu (m. 1997)<br />
12 decembrie 1943 — la Petroşani, j.<br />
Hunedoara, s-a născut Dorel Sibii (m.<br />
1985)<br />
13 decembrie 1966 — la Timişoara, s-a<br />
născut Lucia Robitu<br />
TRAIAN POP<br />
TRAIAN<br />
14 decembrie 1950 — la Pădureni, j. Timiş,<br />
s-a născut Persida Rugu<br />
16 decembrie 1952 — la Reşiţa, s-a<br />
născut Rolf Bossert (m. 1986)<br />
16 decembrie 1955 — la Oraviţa, j. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Antoniu Francz<br />
16 decembrie 1969 — la Lugoj, jud. Timiş, s -a născut Cristian<br />
Ghinea<br />
17 decembrie 1948 — la Jiana, j. Mehedinţi, s-a născut Nina<br />
Ceranu<br />
17 decembrie 1949 — la Cenad, jud. Timiş, s-a născut Ioan<br />
Haţeganu<br />
18 decembrie 1927 — la Buceşti, j. Galaţi, s-a născut Ionel Stan<br />
18 decembrie 1940 — la Bencecul de Jos, j. Timiş, s-a născut<br />
Ionel Iacob-Bencei<br />
18 decembrie 1968 — la Oraviţa, j. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Nicoleta Douca<br />
18 decembrie 1956 — la Chişineu-Criş, jud. Arad, s-a născut Ioan<br />
Matiuţ<br />
19 decembrie 1925 — la Drobeta-Turnu Severin, s-a născut<br />
George Nicolovici (m.2006)<br />
20 decembrie 1977 — la Timişoara, s-a năs cut Bogdan Dascălu<br />
20 decembrie 1950 — la Satu Nou, R. Serbia, s-a născut Ioan<br />
Flora (m. 2005)<br />
22 decembrie 1946 — la Sebeş, j. Alba, s-a născut Viorica Goicu<br />
24 decembrie 1922 — la Lugoj, s-a născut Victor Torynopol (m.<br />
1985)<br />
25 decembrie 1901 — la Greoni, j. Caraş-Severin, s-a năs cut Ion<br />
Stoia-Udrea (m. 1977)<br />
25 decembrie 1936 — la Pojogi, j. Vâlcea, s-a născut Corina<br />
Victoria Sein<br />
25 decembrie 1940 — la Belobreşca, j. Caraş-Severin, s-a născut<br />
Cedomir Milenovici<br />
25 decembrie 1941 — la Odorheiul Secuiesc, s-a născut Pongrácz<br />
Maria<br />
25 decembrie 1940 — la Gepiu, j. Bihor, s-a născut Ioan Miclău<br />
26 decembrie 1968 — la Timişoara, s-a năs cut Simona Ciurdar<br />
29 decembrie 1956 — la Celaru, j. Dolj, s-a născut Maria Niţu
Orient Latin<br />
UZDIN: sărbătoarea poeziei<br />
româneşti în Serbia<br />
Timp de două zile, la Uzdin, Serbia, s-a<br />
desfăşurat Festivalul internaţional de poezie<br />
„Drumuri de spice”, ajuns anul acesta la<br />
ediţia a XIX-a. În avanpremieră, s-a vernisat<br />
o expoziţie de icoane, semnate de Alexandru<br />
Filip (Timiş oara), Nelu Maiovschi<br />
(Hunedoara), Ileana Oalge (Zrenjanin), elevii<br />
Liceului Pedagogic din Prigor, Daniel Susa<br />
(Uzdin). În incinta Casei Româneşti a avut<br />
loc vernisajul unei expoziţii a pictoriţelor naive<br />
Stela Giura (Uzdin) ş i Ileana Oalge<br />
(Zrenianin).<br />
La Festivalul “Drumuri de spice”, anul<br />
acesta, Marele premiu <strong>pe</strong>ntru poezie “Sf.<br />
Gheorghe” i-a fost înmânat poetul german<br />
de origine română Paul Purea (Duis sburg).<br />
Paul Purea s-a născut la Şopotul Vechi,<br />
în anul 1948. A abs olvit Facultatea de<br />
Premiul “Tibiscus” le-au fost atribuite<br />
lui Aurel Turcuş (post-mortem) şi la prof. dr.<br />
Tiberiu Ciobanu ( Timişoara), istoric.<br />
Poetului Teodor Groza Delacodru<br />
(Mesici, Serbia) i-a fos t acordat premiul<br />
“Podul lui Traian”.<br />
Premiul cultural “Casa Românească” a<br />
fost decernat pictoriţelor naive Stela Giura<br />
şi Ileana Oalge.<br />
Premiul “Hrisov de excelenţă” a fost<br />
acordat scriitorilor Ionel Stoiţ (Novi Sad,<br />
Serbia ) şi Florian Copcea (Turnu Severin).<br />
Premiul „Pelerin <strong>pe</strong> meridiane<br />
româneş ti” a fost conferit poetei Ana Caia<br />
(Timişoara), poetului Titu Dinuţ (Şişeş ti),<br />
profesorului Pavel Panduru (Prigor) ş i lui<br />
Vasile Şoimaru (Chişinău).<br />
Au fost conferite ş i 18 premii „Pro<br />
Florian Copcea, onorat cu un “Hrisov de excelenţă”, Vasile Barbu,<br />
sufletul festivalului, şi Paul Purea, laureatul<br />
Marelui Premiu “Sf. Gheorghe”<br />
pag.48<br />
fidelitas”.<br />
S. L. A. „Tibiscus” a numit şi doi membri<br />
de onoare: s criitorii Paul Purea şi Ileana<br />
Roman (Turnu Severin).<br />
Diploma “Însemn de preţuire” i-a fost<br />
conferită lui Titu Dinuţ.<br />
A doua zi s-a dezvelit placa de marmură<br />
„Aurel Turcuş , 1943-<strong>2012</strong>" la Cas a<br />
Românească. Aurel Turcuş a fost un mare<br />
prieten al românilor din Serbia, dar mai ales<br />
al celor din Uzdin”, a subliniat Vasile Barbu.<br />
Despre viaţa şi activitatea regretatului Aurel<br />
Turcuş au mai vorbit: Valeriu Gros u,<br />
Gheorghe Rancu, Ionel Stoiţ, Ana Caia (soţia<br />
regretatului A. Turcuş ), Pavel Panduru,<br />
Traian Galetaru, Delia Rădmăneştean, Matei<br />
Aurel Bancu şi Vlad Cerna-Jerca.<br />
A urmat o şezătoare literară la care au<br />
luat parte poeţi din Timiş oara, Seceani,<br />
Chişinău, Duissburg, Novi Sad şi Uzdin.<br />
Despre dimens iunea Fes tivalului<br />
internaţional de poezie “Drumuri de spice”,<br />
poetul Vas ile Barbu, organizator,<br />
preşedintele S.L.A. “Tibiscus ” a spus :<br />
„Festivalul «Drumuri de spice», fiind unicul<br />
festival de poezie românească în Serbia, din<br />
an în an îşi justifică tot mai mult exis tenţa în<br />
microcos mosul cultural românesc, iar poeţii<br />
care, an de an, soses c la Uzdin, din toată<br />
aria de răspândire a limbi române, fac cinste<br />
acestei aşezări bănăţene care este capitala<br />
spirituală a românilor din Serbia. Nu ştiu dacă<br />
mai este undeva un <strong>pe</strong>tic de pământ cum<br />
es te Uzdinul, <strong>pe</strong> care să fi fos t prezente<br />
atâtea nume de rezonanţă ale poeziei<br />
româneşti: Grigore Vieru, Cezar Ivănescu,<br />
Petre Stoica, Adrian Păunes cu, Mircea<br />
Dinescu, Leonida Lari, Vas ile Tărâţeanu,<br />
Nicolae Dabija!”<br />
STELA NEDA<br />
Medicină din Timişoara, iar din 1988 este<br />
angajat la Clinica Universitară St. Johannes<br />
Hospital Duis sburg. Es te membru al<br />
Societăţii de Chirurgie din Germania. Paralel<br />
cu activitatea de bază, a publicat zece volume<br />
de poezie şi un roman („Casa de <strong>pe</strong><br />
strada Ofcea”), în anul 2010, la Editura de<br />
Vest. În acest an, la Editura Brumar, i-a ieşit<br />
de sub tipar volumul de versuri „O iubire <strong>pe</strong><br />
laptop ş i câteva poeme în carne”. Es te<br />
membru al Uniunii Scriitorilor din România.<br />
Premiul cultural “Gheorghe Bulic” a<br />
revenit lui Gheorghe Rancu (Şopotul Vechi,<br />
România ), istoric şi publicist.<br />
“Nu ştiu dacă mai este undeva un<br />
<strong>pe</strong>tic de pământ cum este<br />
Uzdinul, <strong>pe</strong> care să fi fost<br />
prezente atâtea nume de<br />
rezonanţă ale poeziei româneşti:<br />
Grigore Vieru, Cezar Ivănescu,<br />
Petre Stoica, Adrian Păunescu,<br />
Mircea Dinescu, Leonida Lari,<br />
Vasile Tărâţeanu, Nicolae Dabija!”