Noua Prov Corvina iunie 2012

x Õ Ô Ú Êanul XVI - nr. 63/1, iunie 2012 - supliment estival virtualRevista de ariergardă culturalăsub egida morală a Uniunii Scriitorilor din RomâniaNOUAPROVINCIACORVINAAnul CARAGIALEEditarea revistei este realizată de Asociaţia cultural-umanitarăşi ştiinţifică „Provincia Corvina“ din Hunedoara

NOUA PROVINCIA CORVINAanul XVI - nr. 63/1, iunie 2012 - supliment estival virtualPotrivit art 206 C.P., responsabilitatea juridică pentru conţinutul articoluluiaparţine autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presă şi personalităţicitate, responsabilitatea aparţine acestora; pamfletul se consideră ca atare.redacţia:eugen evu - director fondatorion urda - redactor coordonatormuguraş maria petrescu - redactorelena daniela sgondea - redactorradu roşian - redactoralexandru podea - redactorflorentin smarandache (SUA) - redactorvarianta onlineadresa redacţiei:Hunedoara, str. Avram Iancu nr.14/7code street: 331014, ROMANIAe_mail contact: evueugen@yahoo.comion_urda51@yahoo.comtelefon: +40 354 402836mobil: +40 746 146690+40 751 517100Viaţa culturalăAŞA GRĂIT-AU...... Radu GYR„N-aude, n-a vede, pasăre stranie,atotştiitoare, atotvăzătoare,pasărea mea de pierzanie,pasărea mea de scăpare...“... Ion Luca CARAGIALE„Simţ enorm şi văz monstruos...“... Petre ŢUŢEA„Mi-am dorit de multe ori să fac o tezăde doctorat cu tema: aflarea în treabăca metodă de lucru la români...“... Mihai EMINESCU„Vai de biet român, săraculÎnapoi tot dă, ca racul...“... înv. Nicolae BOCŞANTovule, aici îi iadu’!...“Interferenţe Reşiţa - HunedoaraLa Biblioteca de carte din Reşiţa, va avea loc în 14 iulie dupa amiaza, întâlnireasimbolică pentru două municipii înfrăţite istoric prin ideea de ardere, dintre artiştiihunedoreni, scriitori şi plasticieni, Ion URDA, Elena Daniela SGONDEA, AlexandruPODEA, Radu ROŞIAN, Florin SCURTU, Eugen EVU şi reşiţeni, amfitrioni fiind CameliaDUCA şi Romulus Vasile IOAN.ISSN: 1841 - 4478Revista apare sub îngrijireaAs.C.U.S. „Provincia Corvina“ HunedoaraPentru publicitate, donatii sau contributii As.C.U.S. ‘Provincia Corvina‘ Hunedoaraare deschis, la BCR Filiala Hunedoara, contul in lei cod IBAN RO 45 RNCB 0162.0201.0137.0001

Editorialasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Despre înstrăinare ca monstru istoricEugen EVUMotto:Amicii, sau uneori falşii amici, scriitorii, actorii, pictorii...Atât de mulţi, de tineri sau încă în vigoare, s-au dus...Măcar să învăţăm din ce şi cum au trăit, nu doar din ce auscris... Din ce au trăit şi ce au murit... (Eugen EVU)ACUM este necesar a reînţelege istoria, ca „monstru”, determinare, fiind dinnou la răscrucea neamului nostru care vine din Origini...Iată ce scria Mircea Eliade în 1949, în plin marasm stalinist-bolşevic „implementat” aidomasinistrelor „colonii” de barăci, şandramale sub-urbane, în strigătul isteriadei cozilor de topor,ciocane şi secere (parafraza Zvasticii ghitleriste), hei-rupism „Răsună Valea” din fosta regiuneHunedoara, aşa cum nicăieri în România nu a triumfat: Dr. Petru Groza, din Băcia, sau celebrulZăroni, din Nădăştia (Nadajdy) fost baron ungur (i-am văzut recent în Ungaria Castelul, n.n.) - înimperiul bicefal, Nădejdea de sus, spre Haţeg... erau din seminţia ruteană – bucovineană a luiGROZ-Groza, etimonul conceptului de groază, slavism, n.n.) - vezi şi Groznîi, Grozoni, Ivan celGroaznic)... În Ardeal, mai cu seamă pe Valea Jiului, dar şi pe Mureş, Ţara moţilor, Crişul Alb,Cerna, Strei, Rusca, populaţia trans-bucovineană şi transnistreană, strămutanţii, implantaţii -colonizaţii, manipulaţi de Luca-Paukeriştii internaţionalismului proletar, s-a „secularizat” ca„operă” a stalinismului paukeristo-dejist, dar şi a unor „demnitari” ai bisericii servile, saducheiste,operă mânărită de Komintern, KGB, comisari şi activişti roşii, mai ales acolo unde „bărabele” –cum ardelenii i-au poreclit pe aciuaţi, au adus cu ei năravurile locuitorului-ocupant: „Îl iei în chirie,iar el îţi scuipă-n zeamă şi îţi fute nevasta”, zicea moş Ioachim despre „tovarăşii ruteni”... Ruteniiau fost şi încă sunt a doua populaţie din Ukraina (Bucovina şi Basarabia de azi)...Krakadil - prapadil, prăpăd, prădălnicie... Istoria ca o pradă.Iată ce scria marele savant - istoric Nicolae Iorga despre biserica ordodoxă de tip rusesc-ruteanucrainean, ca şi despre cultura vremii : „Biserica din Bucovina e rutenizată ; cultura Românilor seprăpădeşte; în Bucovina elementul român e pierdut” (Discurs al lui Iorga în Parlamentul Român);„O ţară nenorocită”, Luceafărul nr. 1, 1913; Biederman „Die Bukowina”, Lemberg, 1868, pag. 36,etc. Vezi şi Gheorghe Stoica, Viaţa nouă, nr.53 din 22 decembrie 1912). „Cu zdrobirea caracteruluiromânesc al „Arboroasei” lui Ştefan Vodă, s-a distrus cel mai puternic obstacol al năvaleipotopului slav spre sud, primejduind graniţele etnice şi politice ale regatului Român, părăsit atuncide favoarea interesată a viclenei diplomaţii europene” (Gh. Stoica, 1913, ibid). Că bucovinenii –azi rămaşi tot în „vecina” Ukraina, au avut posibilitatea de a se afirma în cadrul organismului lornaţional, e just, numai că hărţuielile lor politice şi un anumit dinasticism rău înţeles, care îigermaniza ori îi „RUTENIZA” (subl. n.), în loialitatea lor EXAGERATĂ (ceteşte „prea răbdarea”,laşitatea indusă de „capi”, culturnici ori habotnici duplicitari, (n.n.) – faţă de Coroană, au nimicitîncrederea în puterea de rezistenţă a rasei noastre (Gh. Stoica ibid).Într-adevăr, astfel s-a explicat slăbirea tot mai devastatoare, destructurantă, a „elementuluiromânesc” şi preponderenţa „clonelor – coloniilor” veneticilor din ţară, mai ales în Ardealul mereuTRĂDAT de histrionii monstrului „istoric”. Zona largă a celei mai bogate provincii, Transilvania,Ardealul cel „binecuvântat de Dumnezeu dintre toate”! (N. Bălcescu) – avea ca stigmă(determinare) – nu „binecuvântarea” ci „blestemul” analogic femeii prea-frumoase, rîvnită rapacede toţi, fie a deveni curvă, fie a fi cenuşăreasă, fără happy-end – ul eposului misticoid, al lui...Negru Vodă! Iată ceea ce Roşca numi „condiţia tragică”, ori altfel Mircea Vulcănescu (Fiinţaistorică), ori Eliade, Cioran vs Ţuţea...anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 1

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Seminţe otrăvite... şi efectele stră-mutanteCare era (ascunsă ori făţişă) sămânţa otrăvirii acesteia panslavice, a unui Butuc ancestral alArborelui Vieţii post-dacic? şi neolatin, realtoit scîrbavnic, cum zicea o cronicar? „Boierimea şiintelectualii – majoritatea lor – sunt înstreinaţi, iar poporul orbecăie fără conducători” ... Iaca,boieri d-voastră, ce va să zică, din veac, „rezistenţa prin cultură”, pledată încă mai recent, în eraceauşistă, de careva, dezavuată de altcareva... Paradigmele lui „capul plecat sabia nu-l taie”, sauale „supravieţuirii” de tip meşterul Manole (balcanic) – cu jerfta (uciderea prin zidire a soţiei, cuprunc în ea!) – întru „ctitorie”??! Pentru CE? Pentru CINE? Pentru închinare la ocupant, NegruVodă, întru înălţare de Monastire: cu turle răsucite? Pare că suprapus codului Mioritic, un şi maisinistru implant mito-epopeic dăinuie spre zdrobirea Arhetipului originar? „Boierimea şiintelectualii” (elitismele re-camuflate ori disimulate azi în „Ţara binecuvântată”? Ca să nu uităm(acest păcat originar al Scripturilor NOASTRE!).E necesar a reînţelege ce va să zică şi crunta înstrăinare a sudiştilor din Ţara Româneascăd’antan, vezi Paşalîcurile, năravurile blamate irepresibil de Eminescu (Satire), ori relevate de DanBarbilian (Ion Barbu), isarlîcurile toate, beizadismul, perversiunile „adaptismului”, turbănăriagreco-turco-bulgărimei, parvenitismul FANARIOTNIK, aşa cum îl pecetlui întemeietorulromanului românesc, Nicolae Filimon (Ciocoii vechi şi noi...).La ce suntem blestemaţi a continua utopia din veac a unei reuniri a celor înstrăinaţi bicisnic, dinŢarism, via Bolşevism, până în „ungurenismul” (? „Fiţi ungurenii mei”,??!!, ex-ministrulUngureanu) - de azi, şi tragismul Maldaviei de peste Prut, ori al BOCovinei? Am aflat variante aleMioriţei, în zona Haţegului, în care nu „baciul moldovean”, cum a falsificat cultizând balada dinsecole, ţiganul înboerit Alecsandri (ALICSANDREI! voila!) în care cel trădat-prădat-ucis a fost celdin Ţara Bârsei! Ce „scîrbavnic madulariu” acest tip de „intelectual”, ce străbate veacul şi lucră lamutaţia Pomului roditor, în tufă de spini?!Notariatele minciunii„Preponderenţa ruteană în biserica noastră istorică a fost şi este (!) dezastruoasă; rutenizareaelementului românesc, înstrăinarea şcoalelor şi ca urmare pierderea intelectualităţii româneşti şi alegăturilor noastre SUFLETEŞTI (subl. n.)(ibid Ghe S.) – iată de unde ruina”... Nimic mairuşinos, concept care, etimologic, pare-se, tot de la RUŞI vine. În 1913 (!), scrie Gheorghe Stoica,„în faţa guberniei ţării, (care îşi trădează mereu naţiunea!, n.n.) – de către „politicieni nesăţioşi”,faţă de elementul românesc din Bucovina (apoi fapt implantat doctrinar-istoric şi în Patria Mumă,n.n.) – cu drepturi istorice, nu mai joacă niciun rol”(ibid, Luceafărul 1913). Închei aceste simplerecitiri (...) revăzînd date statistice ale recesământului de la 1775, an al încorporării-anexăriiBucovinei în Ukraina (Rusia): Români: 55.000; ruteni: 12.000; alte neamuri: 8000. Numărulrutenilor pare a fi fost şi el exagerat, guvernatorul militar de atunci al ţării, generalul Spleny (la1776) vorbeşte „în afară de poporul băştinaş, numai de armeni, de ţigani şi de jidovi aflători înţară,fără a aminti vreun cuvânt de ruteni”...” „Guvernul ţărei nu le-a dat nicio însemnătate şi întoate actele administrative este vorba numai de naţiunea română” (moldauische Nation), de şcolileromâneşti (moldaucshe Schulen), de funcţionarii care trebuiau să cunoască limba naţiunii, adecălimba românească”(Rescriptul Imp. Iosif II, den 19 iunie, 1783).La recensământul din 1910, în sate s-au scris următoarele cifre: Români, 273.000; ruteni,305.101; jidani (evrei, n.n.), 102.000 şi câteva alte neamuri (ibid, 1913, Luc.). Guvernul epocii asprijinit slugarnic-abject-trădător,(!) falsificarea tendenţioasă, deşi lozinca politicei austriece eraantislavică, iar a elementului lui Petru cel Mare, de a deschide porţile năvalei slave, de la MareaNordică spre Mediterana – era un fapt necum o iluzie.Pătura lui Dinu Păturică, parvenitismul ?A se revedea scrierile dr. Puşcariu, articol despre boierimea trădătoare din Galiţia... „Nicicavalerii şi baronii români, care sunt vinovaţi de a-şi fi înstrăinat multe din proprietăţile lor înpag. 2noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"mâini jidoveşti; dar vina o poartă toată pădura cultă deopotrivă”. Trebuiau luate devreme măsuride apărare, trebuiau protestate dispoziţiile guvernelor, care favorizau pe fugarii şi dezertoriigaliţieni, trebuia apărată biserica de inundaţia Rutenilor, care treceau fără să li se pună vreo piedicăde la legea unită a papistaşilor la sânul ocrotitor al bisericii ortodoxe „drept credincioase”...(Ştefanelli, Chestiunea bisericească în Bucovina).Adaos emoţional: Bunicii mei au luptat în Galiţia; tatăl meu Gheorghe, şi unchiul meu Ion,foşti ţărani din Vâlcele Bune, pe Strei, Ţara Haţegului, au luptat în Basarabia, în războiul deîntregire cu Patria Mumă. Care întregire...Cartea hunedoreanăEugen EVU despre...Romulus TOT„SUPAŢI, VĂ ROG! Proză foarte scurtă”Editura Gligor Haşa, Deva, 2012*Motto:Notre tendance à oublier est fascinante -...Il y a certains individus qui rêvent du Comunism? *Cu acutul simţ (declarat ca program) al recuperării memorieiistoriei imediate, scriitorul simerean reuşeşte o caustică radiografiea grotescului, din ipostaza unei indignări „vesel sprinţare”, cumconsideră editorul. Stilul cronicăresc, reconstitutiv, este de fapt alunui set de „fotografii în mişcare”, procedeu aproapecinematografic - documentarist, unul în care umoristul pluseazăsarcastic şi uneori radical-polemic, tuşe/ crochiuri, mustind sau maiseci, de „inşi puşi pe crăpelniţă şi agoniseli”, cum neaoş spuneHaşa. Romulus Tot are un discurs constrictiv, fiind as în dificilaproză scurtă, iar pentru a spori panarama „faunei pestriţe” care defilează la hits-parade – dacă vreţicirc ambulant, din ultimii 21 de ani de „turbulenţă” (idem citat Gligor Haşa), alternează osemantică idem pestriţă, de la neaoşisme la barbarisme (xenisme) – cu o anume apetenţă sanitarăpamfletară,a la Corneliu Vadim Tudor, dar şi... Gligor Haşa. Acesta, mai ieri editor al„Ghimpelui”, consonează cu autorul simerean, situînd în Ardealul ex-industrial şi convulsionat decaragialeşti tiribombe, un „bazar turcesc, cu pisălogi, invertiţi, beţivani, barosani în devenire,prostituate de lux sau de duzină, o lume care nu se mişcă, ci mâzguie ca viermii pe hoitulRomâniei” (idem citat G. Haşa). Expresia e cam tare şi nu ştim dacă entitatea numită azi încăRomânia, poporul sau (şi) teritoriul actual, este chiar un cadavru, iar dacă ar fi aşa, viermuie şiscribii şi cetitorii, ceea ce e sinistru şi cam „mallpraxis”, bolnavii scăpând gata morţi din concasorulcât burta unui Tiranosaurus-Rex, dacă vreţi Maghiarosaurus-ul aşa numit de descoperitorul lui dinanii Imperiului, în Ţara Haţegului. Brişcăluiţi, cosorâţi, cianuraţi, spurcaţi cu năduf de sconcs,ventrilocii, hiperionii, claunii, manechinele, beizadelele aciuate, „bărabele”, putanele etc, suntadunaţi într-o „evanghelie” sură, de şpanuri şi şmirghel, de pompe şi injecţii, de un autor înzestratcu nervul „gurii presei” şi furios hărţuitor moralist al năravurilor dintr-o societate în derivă pecolateralele „reformei” .Simpla enumerare a titlurilor este cumva explicită, sub nemilosul cnut sau corbaci al autorului,pe care am avut plăcerea a-l debuta editorial la Arad, albit candidat de drept, după câteva cărţiconvingătoare, la atestarea în USR: „Primar de primar”, „Lapsus”, „Eschimosul”, „Teroristul”(piesă de rezistenţă, publicată şi de noi în Provincia Corvina, n.n.), „Semigrecul”, „Înăltuţa SRL”,„Cetăţean de onoare”... Verbul titlului, „a supa” e cam ambiguu, altfel putea spune „a ciorba”,dar s-ar fi supărat Petrişor Ciorobea, că Dumitru Hurubă, concitadinul lui Tot, humorist consacrat,nu e de tot supărăcios.* Motto-ul ne aparţine.anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 3

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Romulus TOT ot Simeria ...Debutînd relativ târziu, cu o carte documentară – reportericească - eseistică, „Athos, ghid, istorie, românism”(editura Viaţa Arădeană, 2006), rod al unui pelerinaj la muntele Athos, scriitorul simerean a evoluat pe o constantă aepicii care îl reprezintă cel mai semnificativ: proza scurtă, a tuşelor umoristice, parabolice şi alegorice. În următoarea,consistenta carte „Parlamentul peştilor” (editura Polidava, 2007) autorul etalează un larg corolar de schiţe satirice, înstil tradiţionalist-clasic, panoramînd evocator şi simbolic, întâmplări sau ficţiuni de tip didacticist, de „povestaş” al vieţiitrăite în natură, fin cunoscător al acesteia şi, în speţă, a naturii umane... În acest sens, Romulus TOT este unenciclopedist de tip empiric şi mai ales un moralist. Lumea peştilor este parafrazic şi a unor comportamente aleumanului, într-un mediu cu similitudini în interregn, autorul ştiind întotdeauna să afirme un mesaj constructiv, pedagogic,fără ostentaţie însă. Umorul autorului conţine şi accente grave, uneori dramatice, ale unei speciale compasiuni faţă desemeni într-o paradigmatică similitudine faţă de animale şi vegetal, aşadar aici este un ecologist autentic. Romanul„Trenul de noapte” (editura Polidava, 2009), este unul evocator al trecutului imediat istoric, un roman alegoric, deregresiune în memorie şi învăţămintele oferite de viaţa sa şi a unor personaje interferente, stilul cărţii fiind unul sinoptic,de „fotografii mişcate”. Ţinta mărturisită de autor, este de a reface o „legătură între generaţii” şi de a mărturi şi simbolicepasaje din propria-i existenţă, una tumultuoasă şi atitudinal creştină, discursul fiind impregnat explicit ori numai disimulat,de aforisme, autorul considerându-se categorial un „războinic al luminii”, cum ar spune Cohello. TOT polemizează cuinautenticul unor concepte pretins biblice, în realitate decăzute în colaterale laice, dacă nu bigote : „Gâtul plecat sabianu-l taie” nu poate fi cu siguranţă un concept biblic autentic. Dumnezeu nu iubeşte laşitatea creaţie Sale, atât timp cât afăcut-o după chipul şi asemănarea Sa” (citat din autor).Autorul nu este un livresc, el aparţine celor ce se bizuie pe înţelepciunea filonului de rezistenţă al istoriei, darcoroborat, prin „aliajele” discursului propriu, cu trăirile proprii şi unele reconsiderări. În acest sens, Romulus TOT este unjustiţiar, un militant al temelor majore, un partizan al „Cuventelor den bătrâni”. Adaptabilitatea prin prea-răbdare,înţelegem, se degradează social în laşitate, ca surogat de paradgimă a „supravieţuirii”, în fapt, una a subvieţuirii,eventual de a recuceri neagresiv, ci prin patosul umanulkui neanterat, edenul, paradisul pierdut. Astfel, Natura este ceeace este: un Laborator al Creaţiei Divinului, prin colaborare cu omul, eventual recuperativă, ca Mediu, ca Biotop armonic.În fine, iubitorul constant al Naturii, reuşeşte, în „Misterele bălţii” (ed. Polidava, 2010), şi un „îndreptar de viaţă înnatură, unul al sinergiilor subtile dintre om şi regnuri, o carte destinată copiilor şi adolescenţilor, dar şi maturilor care maiau răbdarea frumoasă de a asculta... Funcţia cărţii, pledată de însuşi autor, este de „înţelepţire”, autorul ştie cum să„intre” în personajul Ionuţ, dar şi să apeleze la zona psihică dintre epos şi mithos, dintre real şi basm. Autorul estelaborios şi capabil de roman desfăşurat mai amplu, fiind de aşteptat ca exerciţiul precedent să continue în acest gen,bazat pe trăire şi mai puţin pe travaliul livresc.Eveniment de carte:Ioachim LAZĂR – 70Un eveniment remarcabil a avut loc în 15/ 16 iunie, a.c. la Deva şi la Galeria de Arte Hunedoara,sub egida Bibliotecii Municipale Hunedoara: sărbătorirea eminentului istoric hunedorean IoachimLazăr, la 7o de ani şi lansarea volumelor „Studii de istorie modernă a Transilvaniei” (carte decolecţie), coordonator prof. univ. Dr. Nicolae Bocşan, referent ştiinţific conf. univ. Dr. ValentinOrga (şi el hunedorean), editura Argonaut; masivul volum „Studii de istorie a Transilvaniei”,editori fiind dr. Ciprian Dacian Drăgan şi Carmen Barna (Argonaut Cluj Napoca - Deva), „volumdedicat istoricului Ioachim Lazăr la 70 de ani”. Sub genericul „Personalităţi hunedorene”, BJH arealizat şi o semnificativă bibliografie a sărbătoriului.Lucia Tănase, amfitrionProf. Ghe. Alimpescşi dr. Ioachim Lazăreditorul clujeanValentin OrgaEditorii deveniCiprian Dacian Drăganşi Carmen Barna.pag. 4noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Au vorbit despre omul şi opera sa, una a dedicaţiei de o viaţă, a domeniului cercetării istorice,următorii: Lucia Tănase (director bibliotecar - amfitrion) al Bibliotecii Municipale; dr. CiprianDrăgan Dacian, prof. Gheorghe Alimpesc, prof. Mariana Stoica, scriitorul Eugen Evu şi bineînţeles,editorul clujean Valentin Orga. Atmosfera a fost una a emoţiei culturale, patrimoniale, cu nuanţecolocviale. Ioachim Lazăr, cu energia sa intelectuală recunoscută, cărturar de o rară acribie şiminuţiozitate analitică, restauratoare, a încheiat seara, oferind autografe pe cele trei cărţi.(În imagini, aspecte ale evenimentului)Victor ŞUIAGAContribuţii monograficeOperă - document patrimonial, a cărturarului Dr. Victor Şuiaga,“Contribuţii monografice”. Vol I, a fost îngrijită de Biblioteca Judeţeană“Ovid Densuşianu” din Deva şi prezentată sărbătoresc în incinta TeatruluiDeva. Cartea a fost prezentată de managerul BJH, Sebastian Bara şicolaboratorii săi, în prezenţa unor edili, oameni politici şi a unui publicelevat. Un volum minuţios restaurator al memoriei istorice, culturale şiurbane a Devei, dar şi al judeţului Hunedoara, fosta regiune cu acelaşinume. Remarcabil acest program Restitutio, semnalat şi în alte zone, maiales cele din Vestul Transilvaniei.(e. e.).DedicaţiiArs poeticapoetului Bogdan Ghiula poemul său UrmeleGreceasca vanitate, sentenţioasăÎntriduit e cum a spus-o Ghiu:„nu tot ce este-i spre a scrie, (ştiu)!,Nici tot ce-i scris cutăruia îi pas㔄Divinul critic”, Gheorghe CălinescuScanda poema-i hâtră „ Eu sunt grec”!Ci domnul Apolzan, schimbat cu „escu”,N-o spune, însă este, intrisec.Când exclamau antan fanarioţii„ Ti kallos!” ( ce frumos!) dîmbovicioşiiTraduseră beizaderiţi cu toţii„ E ticălos”, adică grec!CodoşiiTot astfel înţelesul cel cu zvîcCum Barbilian, la melcii semiotici,Au tălmăcit sintagma „mangialîc”A bărbieri pidosnic, vicioşiiFutaiului pervers, pe dindărăpt...Tu, cetitor, fii azi mai înţelept,Nu cum claponii din Fanar, codoşii.Sentinţa-mi de-i vârtoasă, nu-i ciufută:Eu nu îs grec, nici turc şi nici tatarNici din balada aia refăcutăDe bardul cel ţigan şi cam barbar..Priceapă care-cum, pe câtă minteI-au dat, ori nu-i lăsară-n veac strămoşii:Bogdane-ncălecând cu-nvăţăminte:- În tristan tzara i-au ouat cocoşiiPe aciuaţii-n fostele morminteCuci şi cucoaie? Grec-sentenţioşiiAscunşi în nume şi-n sudălmi, mămoşiiDin troglodita stirpe, firoscoşii?Eugen EVULa sfatul tău mă-nchin, cum Şerban Foarţă,Cu trist amor, necum fiind pus pe harţă!anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 5

Cine sau Ce eşti tu, cetluit între carne şi carte,Între Rut şi Sărut – lacrimă aNano-telescopului, încă orbului Hubble ?asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Alpha - mitopoema întâia sau lamentaţia lui Alaluse dedică doamnelor Vavila Popovicişi Muguraş Maria PetrescuAlpha, vocala în care latent pulsează spaima consoanei Omega.Levitaţia nălucilor, a plăsmuirilor incognoscibile.Din care s-au hrănit sincreticii, rebelii zei ai Freneziei.Regnul longeviv inelat în alburnul anticei scrieri inverse.Alpha, Bermuda Triangle, dintre stâlpii genunchilor tăi;asupra lacrimei tale, aqua dolce din care băură la vămile morţii.Sărutul, mortala cunoaştere.Ceea ce dinainte de cuvânt, au scufundat catargele diafane din Apheiron.Insaţiabile de sinea lor limbajele devorîndu-şi paradoxala,sub azimut orb, migraţie.Escatologii repetabile, inversînd Eonii. Soare dinţat,la Tel Amarna, unde-I zac sămânţa dublei mitocondriale Eva:din Jahwe. Incestul.Înjosirea prin sacrificial din propria-ţi operă, vie?O! River Babilon al tuturor slăvilor din ele însele corupte!Uzurpatorii, raptorii , clonele, colonii lui Ieldin toate satrapiile lui Alalu,cel de fiu cyclic detronat, astfel El să mai existe?Astfel moartea –i Fecioara ce naşte prin chinuriExpulzîndu-L din prea-ngustele-i coapse? Sophia?Cine, prin maşina - clepsidreiinversînd orizontul, a ochilor, sufletul vostru,al înnebunirii, priveşte în lume?Celelalte nume, pe care le-a-nsămânţat demiurgul,ascunzîndu-l pe-al său?A trăi prin aceea că mori?Cine sau Ce seamănă, secerăşi recuperează-n spice, în cirochini şi-n cristale?Dintotdeauna, din adineaori şi odinioară.Alpha, a sufocării până se smulge din gravitaţieghiara- nrădăcinată?A reafla ceea ce uită moartea? Ca să se adeverească.În ratarea operei este ratarea Geneticianului.Celui intrus, cum vi s-a spusJos, precum, sus.Răul cu Bine se hrăneşte.Haare, hare, splendoare cu ghiare !Haare, haare, splendoare cu aripi şi pliscuri şi ghiare.Alpha cu Omega în ea: dubla-naripareA se reumple de sine misterul: să zboare.Divinul placebo. Şi utopiile, dinamica lumilor,frica, foamea şi frigul din arderi.Gigantul reductiv din binarul quarc, neutrino.Gemeni şi Semeni? Ori tu, Femeie- surioară, zero gravid de Unul,veriga lipsă- răsucitul OPT – Semn al lumii, din lumeni?Rebus ghematric, al runelor, starea paracletului în zvonul globulelor roşii.Dacă există Nebuni, sunt aceeaşi Nerăii?Stau pe piatra surdă adusă de Râu:Aud cum absurdul rabdă a fi iarăşi peşte:Alpha, interupt adevăr, să continue prin distrugeri, creaţia.Alpha, aşternut al orgasmicei Moire.pag. 6noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Textul meu - atlaz asprit, între rechini ce devoră delfinul?Coverta de neguri din care melodios redevine Nirvana.Cine sau Ce eşti tu, cetluit între carne şi carte,Între Rut şi Sărut – lacrimă aNano-telescopului, încă orbului Hubble ?Răul cu Bine se hrăneşte.Lista reconquista...Bătăi în dungăCâte praguri mai sunt?Coboară ! Coboară!În pământ, în pământ,Să dai de comoară.Încă nu ţi-e de-ajuns,Mai numără trepte,Nu lăsa ce-i ascunsPrea mult să aştepte.Poate-i doar un îndemn,Aşa, într-o doară?Poate-i numai un semnFăcut să te doară?Ori aştepţi un răspunsLa gânduri inepte ?Din adânc, nepătruns,Cu vorbe-nţelepte?Câte oare-au rămasLa vale, la vale !Fără loc de popasPrin nopţile tale !Ion HOREANicolae PRELIPCEANUDeşteaptă-te rămâneDeşteptarea în gara de nordcă măturăm culoareleAstfel se trezesc din somn româniiCare nu mai aşteaptă nimicNici un tren nu mai vineNiciun tren nu mai pleacăNumai câte-o boare palidă mai pâlpâieÎn ochii lor stinşiTac şi se tem se ascund unii după alţiiTotuşi cine trebuie îi vedeSunt murdari, putUnii au ochii sticloşiCu toţii s-ar face cât mai miciCa să nu-i poată nimeni identificaSă nu-i pună la socoteală nimeniŞtiţiNoi nici n-am existat vreodatăTotul nu e decât iluzie o simplă iluzieŞi măturoiul chiar şterge această iluzieŞi ea se pierde într-un nor de prafCa-n Grand Hotel Victoria RomânăCa-n atâtea alte dăţiStăm de o parte şi privim totulCu îngăduinţăPână când unul întreabă candidBre dar aceia nu suntem noi?„Un teatru de altă natură”,Editura Cartea Românească, 2006Luceafăr coruptMircea DINESCUÎn pajiştea din Ţările de JosVaca visa un Dumnezeu păiosSă-l rumege şi să-l transforme-n lapteLaic şi cald livrat spre miazănoapteIar Dumnezeu din tristul lui EcherPlutind în limfa dogmei, ca-ntr-un zerBorşit în ecumenica-i odaieSe scurse-ademenit şi brav în paie.„Moartea citeşte ziarul” ,Editura Cartea Românească, 1990Sânziana BATIŞTE (Brad)BogatuleBogatulecum ştii tu să mă saturiBogatule, cum mă priveşticu milăLa curtea ta tu m-ai pusîn capul meseide lăcomia mea ţi-este silăDar foamea mea renaşte ca o fiară(pe rând cum să-mi supuişi mi te-nchini)mi-ai pus pe tâmpleîmpărătească tiarăci sângerez sub cununa greade spini.M-ai datM-ai dat amăgiriloracestei ierni barbarefulgi inocenţi nu mai suntpe pământnumai odaia mea fulg uriaşmă mai poartă arareîntr-un vechi anotimpca-ntr-un vechi legământoiarbă suavăEdenic triumfmă mai bântuie linîntoarsă mirăriloriernii mă smulg cu-n suspin.anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina pag. 7(supliment estival virtual)

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Ştefan Doru DĂNCUŞCatedră fără învăţătoriCum Doamne-ai putut pune-atâta urăCum crezi că pot rămâne-un accidentCum să fiu simplu om de legăturăÎntre un Rai ascuns şi-un iad prezentCum îţi frângeam eu mijlocelul DoamnăŞi Ceauşescu, cum credeam că plângeCum sta tabloul lui plouat de toamnăSala de clasă ne urca în sângePe bănci copii G+D făcurăTu, profesoara clasei ce se-amuzăÎmi demonstrai triunghiul care furăCuvântul dat gramaticii ca scuzăUn prof şi-o profă, o catedră goalăPoftind pervers la altul fieştecareUn Ceauşesc plouat, privat de falăNişte copii cerşind abecedareAcest parbriz pe care m-am trezitDin accidentul vieţii mele iarăşiDe respiraţii duble aburitParcă mă ia în braţe, dragi tovarăşiBianca DAN (Deva)Singurul animal îndrăgostitnu am nimic împotrivacelor care-au uitatsă iubeascăîn locul lor păstrezîn borcane, cărăbuşi roşiitrag fermoarul şiplec mai departeîn salinele prin care trec vii îndrăgostiţiicând şi când, îngerii mei strigăacuzându-mă de neiubire,de tot felul de alte crime şi sperjururimenite să zguduie din temeliiai facut ravagii in somnul iepurilorşi oraşul nu a mai fost la fel de atunciam rămas printre oameni singurul animalcare iubeşte.Ai ucide pentru mine în versuri?ne deșirăm, ca o senzație de extirpareîn timp ce telescopul se-apropie tot mai multfalangele mele devin falangele tale,unghii încarnate în pieptul timpului.îmi lustruiesc inima cu piatră ponce,îi spun, hai să nu ne mai zbatem,și-o învelesc cu primele senzații de fericire,în timp ce mă priveștica pe-o radiografie a unui vidși-mi spun că moartea nu e mare scofală,o mixtură ieftină, pe care o beiatunci când vrei sa te vindeci de dragoste.Ai ucide pentru mine în versuri,tranșând metaforele cu mila unui călău?Unghii și feromonite-am ținut la o zi distanțămai neprihănită decâtpreotesele lui Apolopână când unghiilemi-au ieșit prin palmeși-am depășit recordulla durata de ținere a pumnilor strânșimi-ai rămas mic,nu mai încapi în atâta iubireinfinitul te alungă cu coada îndoităîn a opta secundă de cândîmi fluturi pe la nasatâtea motive pentru caresă-mi deschei încă un nasture.te ademenesc cu un cub de gheațăsunt șarpele ce se strecoară sub cămașa ta,când toată logica se-ascundesub cearșafurile supuseEstivaleCamelia DUCAMiercuri, 9 mai 2012, la librăria Semn de Carte a fost sărbătorită Ziua Europei. Printr-o fericităcoincidenţă, în curtea librăriei, sub bolta viţei-de-vie abia înmugurită, s-au întâlnit doua evenimente:o manifestare muzicală din cadrul “Primăverii Culturale Germane” organizate de ForumulDemocratic al Germanilor din Caraş-Severin în perioada 9-14 mai şi lansarea volumui colectiv deversuri ale studenţilor “Viziuni”, apărut sub egida Casei de Cultură Studenţeşti din Reşiţa în cadrul“Zilelor Studentului” desfăşurate între 8-12 mai 2012.pag. 8noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Aspect de la lansarea volumuluiHurubayateDumitru HURUBĂA DOUA VENIRE A DOMNULUIEmil ConstantinescuCând l-a văzut la B1 tv pe Domnul Emil Constantinescu prezentând-şi nouaformaţiune politică, alcătuită exclusiv din oameni tineri şi viguroşi, după cum lise şi puteau observa în sală tâmplele argintii, cheliile şi Vasile Lupu, prietenulmeu Haralampy, a declarat-o pe nevastă-sa (profesoară de muzică) persóna nongrata şi a exilat-o la socri, în nordul bucovinean extrem. Motivul ? Stând noi la obârfă politică în faţa micului ecran, moldoveanca îi prezisese în anul 2000 expreşedinteluiactual:-Dânsu’ are-un viitor politic de tot…-Vezi-vezi, că n-ai pus bulina roşie!, o avertizase Haralampy nervos. Poate vrei să te-ntorci laranci-ul tău de chirpici şi cei şapte ari de mlaştină din dosul Călimanilor… Perspectiva nu aîncântat-o pe dăscăliţa-muzicantă, aşa că i-a tras un recviem vocal-instrumental în bucătăriedrăcuind şi trântind cratiţele timp de trei sferturi de oră, respectiv până când Haralampy i-a strigatîntr-o corcitură ardelenesc-moldovenească: -Hállo! Breee! Vezi că se termină repriza – să nu intri înofsaid… “Interpreta” s-a liniştit brusc amintindu-şi de un “ofsaid” asemănător, când Haralampy i-aarătat cartonaşul roşu eliminând-o din casă şi obligând-o la un cantonament la o prietenă timp dedouă nopţi… În orice caz, dreptatea era de partea lui, fiindcă, după cum se vedea pe micul ecran,istoria îşi evidenţia din nou personificarea valorii, parcă şi mai doritoare de putere decât… Acum, laemisiunea “Naşul” a lui Radu Moraru, se vedea clar că Domnul Emil nu mai avea pe faţă grimasascârbei de politică, de români şi de România, ci părea luminată de o forţă Divină; iar inimitabilulsău zâmbet, şi inconfundabila-i voce, uşor, dar teatral-tremurată, dădeau înfăţişării saleîntruchiparea mântuirii neamului, fapt care l-a umplut pe Haralampy de extaz făcându-l să exclame:-Ni-l-ai, mă! Vezi-l ? Extraordinar! Parcă-i Gânditorul de la Hamangia cu ţăcălia nerasă…Aşa şi era. Privindu-l ne-am amintit cu nostalgie arogantă că, la înscăunarea sa în 1996, dispuneade 15.000 de specialişti (acum, probabil, erau şi mai mulţi) instruiţi într-o tabără secretă,împrejmuită cu zid din şisturi bituminos-geologice cărate cu spatele de însuşi Emil Constantinescu.Păcat că după alegeri, un pedeserist răuvoitor a deschis poarta rezervaţiei în cauză, iar specialiştiiau evadat călcându-se pe picioare. Împânzind ţara şi dispărând prin oraşe, sate şi cătune, prin munţi,văi şi câmpii, pentru găsirea lor s-a apelat la Mafalda, însă aceasta devenise amanta călugăruluiVasile şi se ocupau împreună de agricultură cultivând canabisul. Astfel stând lucrurile, DomnulEmil Constantinescu abia-abia a reuşit să încropească un Guvern pe care i l-a pus în braţe lui VictorCiorbea spunându-i biblic:-Acesta-i Guvernul tău! Ia-ţi-l şi umblă… Atunci, în faţa reporterilor tv, Victor Ciorbea păruse,concomitent, ciobanul care a pierdut nişte oi prin Apuseni şi coşbucianul Ben-Ardun privindstupefiat la mia de ţechini… …Mai târziu, prea târziu, s-a aflat despre cei 15 mii de specialişti(-geologi ?) că începuseră săpăturile pentru a găsi cele 60 de miliarde de dolari contractate deDomnul Emil Constantinescu în perioada campaniei electorale şi intrate în ţară fraudulos după ceacesta câştigase alegerile.anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 9

Proxima Moralia…asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Vavila POPOVICI (USA)„Dă-mi, Doamne, ce n-am gândit,să mă mir ce m-a găsit!”– proverb românescMi-am amintit de titlul unei cărţi citite încopilărie - adolescenţă, care mi-a suscitat interesul.N-am reţinut autorul, dar am reţinut titlul: Cabotinişi cabotine. Era scrisă pe la începutul secoluluitrecut, dovadă a existenţei cabotinajului pe atunci,răspândit la francezi în special, de unde a şi provenit denumirea, spun unii. O găsisem într-o librărieşi întrebând librarul ce înseamnă cabotin şi despre ce este vorba în carte, acesta s-a eschivat să-mirăspundă şi aşa cum sunt bărbaţii, mi-a răspuns cu o glumă: „Copilă, nici în farmacii farmacistul nucunoaşte denumirilor tuturor medicamentelor”. Ajunsă acasă, ca orice copil cuminte şi interesat, amdeschis dicţionarul lui Şăineanu pe care-l aveau părinţii în bibliotecă. Aidoma dicţionarului dinzilele noastre, era menţionat cuvântul cabotinism, din franţuzescul cabotinage, însemnând atitudine,gest, apucătură de cabotin. Despre cuvântul cabotin, dicţionarul menţionează şi astăzi că este actorulmediocru care urmăreşte succese uşoare prin mijloace facile; persoană care încearcă să se remarceprintr-o comportare teatrală; în trecut, în Franţa actorul ambulant se numea cabotin. De fapt ce esteun cabotin? Un om caraghios dar de care nu se poate râde. El nu este un tip amuzant, el este stupid,ignorant, nu departe de unul cretin, şi care pozează într-o persoană „specială”. Când vorbeşte,„spurcă” locul, cum spune românul, prin falsitate, minciună. Când materializează gândurile,produce ceea ce corespunde caracterului său de cabotin, adică ceva dezgustător, lipsit de valoareautentică.Cabotinul pozează, „dă cu gura”, vrând să ademenească oamenii, dar pus în faţa săvârşirii unuigest serios - pus la încercare cum s-ar spune – dă înapoi sau dispare, pur şi simplu, din peisaj. Nuare simţul ridicolului, este doar orgolios. El vorbeşte sau înfăptuieşte copiind tot ce este de prostgust, încercând să înşele simţul frumosului, adevărului. Cabotinajului, acestui curent mai vechi, daradaptat întru totul zilelor noastre, i se spune kitsch. În dicţionar îl găsim ca termen folosit pentru adesemna arta de prost gust, pseudo-arta; reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opereartistice, multiplicate şi valorificate comercial; obiect (carte, tablou, statuie, statuetă, etc.) de proastăcalitate. Răspândit azi şi în lumea apuseană, defineşte un fenomen ce s-a impus pe primul plan aldiscuţiilor estetice – creaţia de nivel scăzut, arta de prost gust. Se spune că termenul de fapt estegerman şi a apărut cu un secol în urmă, la Munchen, în cercul pictorilor academişti, semnificândiniţial o schemă, ceva ce nu era finisat. „Astăzi el desemnează pseudo-arta, arta comercială, cea deun gust dubios.” Pentru lucruri deci, s-a găsit termenul corespunzător, dar pentru oameni? Pentruoameni a rămas acelaşi termen de cabotin, el cabotinul desfăşurându-şi, relevându-şi inepţiile întrunmediu oarecare. Politica, de exemplu, e un mediu prolific pentru cabotinism. Dar nu numaipolitica! Avem astăzi suficienţi cabotini şi cabotine, în toate domeniile. Prostia, nepriceperea,infantilismul, lipsa sentimentului patriotic, amoralitatea, imoralitatea, corupţia endemică la nivelulinstituţiilor statului şi clasei politice, otrăvesc societatea. Unii dintre aceşti cabotini, mai abili, ştiusă folosească naivitatea oamenilor din jurul lor, în interes personal. Creatorul unui Kitsch te înşeală,te minte, prezentându-ţi vorbele sau faptele ca şi când ar fi valoroase. Şi culmea este că în loc săcapete locurile pe care le merită, undeva la periferia societăţii, aceştia sunt lăudaţi, premiaţi,recompensaţi, trimişi în străinătate pentru a reprezenta cu persoana lor sau cu lucrările lor, ţaranoastră. Iată aflăm despre statuia de pe scările Muzeului de Istorie: Împăratul Traian gol puşcă, şicâinele cu apendice, a sculptorului Vasile Gorduz, deţinătorul atâtor premii pe timpul vieţii. Mulţise întreabă dacă este modernism sau obscenitate. În loc să fie amplasată undeva într-un bâlci, ea afost amplasată în plin centrul oraşului Bucureşti. Va fi admirată? Cred, mai curând, că oamenii vorpag. 10noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"la negrese e şi mai liber!) plus că are o producţie de pietre la rinichi - diamante semi-artificioase,prin stimularea găinilor stressate cu orez carbonizat şi injecţii la ganglioni cu adaos de celule stempentru contracepţie şi clonare.Am lucrat nocturn în metroul esplodat de terorişti şi adaptat pentru bordei de binefacere, contraimpozit; am practicat şi în Piaţa Prostituţiei libere, cu gay şi castraţi, foşti mameluci în războiul dinAfganistan; dupaia, am fo cappo la o scărmănătoare de molii cu unghii cu lasser, iar ziua pe trotoar,deoarece am fost semi-orfelină şi înfiată într-un Fiat şi mi l-au lăsat pentru a dormi în camping, fărătaxe, numai tot în natură. Naturalia non sunt turpia! În 2004, m-am întors în Hunedoara, unde amfost consilieră şi am învestit în amanţi întorşi şi ei din State; mai cinstit zis, debarcaţi, am biruitoferindu-mi serviciile unuia din Groapa lui Eugen Barbu, de la Bucureşti, care mă dezmierda cunumele de „Fructiera”, care m-a topit! Ca consilier principal, am căştigat speculînd ce le placepluripartinic tutulor, de mi-au făcut o vilă cu piscină, garaj căptuşit cu plumb antiatomic şi opensiune la cotu lacului Cinciş, unde am şi debarcader, precum şi un mic abator de prelucrareamaţelor şi am luat cu 55 % acţiuni la fosta vilă a gospodăriei de partid de la bandiţii lui ceauşescu.Cresc papagali pe care îi învăţi chinezeşte, pentru a fi utili investitorilor tot mai nenumăraţi înzonă. Declar ca avere şi o crescătorie de soboli (cârtiţe), blana lor o vând în Dubay şi unui concern„Mormonsim”, afiliat la Simeria-gară şi Ruşchiţa-Saduchei, cu tov.Videanu. Am ceva acţiuni şi laCotu Donului şi la Cotu Dunării, dar sunt false.Dacă pierdem alegerile, îmi retrag prezenţa fizică, finaceară şi psihică şi mă întorc în USA, undeşeful FMI mi-a promis un cuirasat cu scut antiraclete şi rolul de agent şef al ştaifului elect-oral atizei mele Monica Levinski, contra lui Ben Linden. Dacă obţinem un nou mandat, voi cumpăraRoşia Montana şi ce a mai rămas din Ţinutul Pădurenilor, pentru a proclama în caz de război saucatastrofă cosmică în 2012, „Republica Neutră Nagorno-Mormon-Mue corporation”. Aceasta mi-afost declaraţia. Triiască Românica, deşteaptă-te române, vivat naţiunea, pupat PŢAIDEPENDENŢEI! Dată la....în....2012, Hunyadi varoş, Einsenmarkt, fostă Iniedoara, fost Ardeal.Pt conf. Mormonica Mue - McOvreiss indescifriabilă (triplă).Cartea hunedoreanăLadislau DARADICIConstantin STANCU – Pe masa de operaţie (roman)Editura RAFAET, 2011Romanul lui Constantin Stancu, Pe masa de operaţie, a apărut la EdituraRAFAET (2011), obţinând Premiul „Octavian Moşescu” la a IV-a ediţie aFestivalului Internaţional „Titel Constantinescu”. Lucrarea a fost editată încadrul proiectului „Scriitori râmniceni pentru literatura română”, iniţiat deAsociaţia „Renaşterea râmniceană”. Se întrepătrund, în acest roman, treipoveşti existenţiale înţelepte şi cuminţi, ca trei ape line prelingându-se sprematca aceluiaşi fluviu al (pe)trecerii omului în această lume, cititoruldescoperind o triplă parabolă a rostului şi sensului devenirii noastre. Sunt poveşti semnificative şialese despre viaţă şi moarte, despre redescoperirea credinţei şi, implicit, despre iluzia izbăvirii prinartă şi ratare. Cea dintâi surprinde impactul unei boli trupeşti în existenţa individului – personajanonim, putând fi oricare dintre noi – descoperirea unei tumori deviind cursul (aparent) firesc alunei vieţi, răvăşind destine. Semnificaţia este clară: răul există în noi, în fiecare. Poate invizibil,poate doar ascuns. Purtăm în permanenţă în noi, cu noi, în trupul nostru fragil şi vremelnic, posibile„erori” genetice ori „pietre” (la fiere, la rinichi), „vestigii” din istoria noastră „nevăzută”. Iar când nise aduce la cunoştinţă că da, răul se află şi în noi, reacţia noastră e întotdeauna aceeaşi: ”părea că nuvorbeşte despre mine, ci despre o altă persoană”, mărturiseşte naratorul-personaj, „credeam că era opag. 12noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"eroare, poate o confuzie, ceva, o greşeală în univers”. În esenţa sa, povestea devine, astfel, un actprin excelenţă experienţial, iar faptele sunt relatate, în cronologia lor, cu naturaleţe şi resemnare.Toate secvenţele acestui plan epic (Boala nevăzută, Moartea ca un fel de naştere, Misterulfrigului, Pâinea cea de toate zilele) sunt structurate pe o schemă narativă clasică, convingând prinonestitatea rostirii, înţelepciunea abordării şi o sensibilă „poezie” a trăirilor. Pacientul este un bărbatmatur, inteligent şi cult şi, în ciuda acceptării senine realităţii, nu-şi pierde nici o clipă speranţa. Înplus, nu este singur, soţia fiindu-i în permanenţă alături. Este o întâmplare aproape banală, pentrunoi, cei bombardaţi zi de zi, pe toate canalele, de tone de dezastre/ nenorociri, însă devastatoarepentru un cuplu de oameni liniştiţi şi care n-au greşit cu nimic nimănui. Valoarea acestei confesiuniconstă în sinceritatea dezarmantă a relatării, în adevărurile general umane pe care le transmite şicare sunt, de fapt, şi ale noastre. Simbolistica secvenţelor este complexă şi profundă. După operaţie,de pildă, acceptându-şi noua stare, în încercarea de a se obişnui cu „asimetria fiinţei” (pierde unrinichi), prima dorinţă a pacientului este de a bea apă de la fântână (obsedat de imaginea oamenilorsimpli din Ardeal aplecându-se peste marginea fântânii, ridicând găleata). Soţia va fi cea care îi vaaduce apa „pură” de fântână (apa vieţii pentru un trup bolnav, dar şi a speranţei, pentru un sufletîndoit). Cea de-a doua poveste constă în relatarea unui vis de către acelaşi pacient (pe cale devindecare): „visul m-a cuprins ca norul”; „era cald în visul meu…” Prin intermediul visului, îl vomcunoaşte pe Ilie Roman, un inginer care şi-a pierdut vederea, acum cerşind, duminică de duminică,în apropierea bisericii (adus acolo de familie). O poveste „rotundă”, în zece părţi, la fel de bogată însimboluri, până şi titlurile secvenţelor fiind elocvente în acest sens: Mila, Păcatul, Firul de busuioc,Martorii etc. „Apropierea” orbului de biserică devine o parabolă a vindecării omului prin credinţă,dincolo de miracolul propriu-zis săvârşit de cei doi străini, contând apropierea – lăuntrică, deaceastă dată – de Dumnezeu. Pentru că va rămâne la latitudinea sa dacă va înţelege semnificaţia„darului” primit ori va rata şi acest prilej, aşa cum a mai făcut-o, probabil, şi altădată. În ultimasecvenţă, intitulată Copacul, imaginea arborelui (zărit într-o grădină, în drum spre noul său loc demuncă) este relevantă: „pe jumătate uscat, pe jumătate plin de rod şi frunze, fructele aproape coapte,mari şi ireale, fără pete, parcă simţeai gustul lor, iar frunzele păreau că pot vindeca prin strălucirealor, proaspătă şi persistentă”, în acelaşi timp, jos, lângă rădăcini, zăcând „un topor, metalul ascuţitstrălucea în lumina zilei, parcă a fost un zâmbet sinistru, dar toate erau trecătoare, gândi o clipă,sunt trecătoare…” A treia poveste conţine amintirile naratorului privind întâlnirile sale cu poeţii, cuprilejul unor vizite amicale. Este un plan narativ constituit, la rându-i, din alte patru-cinci secvenţe.Romanul fiind autobiografic, portretele sunt reale, lucru care le face cu atât mai reprezentative/semnificative pentru condiţia artistului în societatea noastră de la sfârşitul secolului XX şi începutulcelui de-al XXI-lea. Ne sunt prezentate, cu amărăciune şi resemnare, destinele în derivă ale unorpoeţi (deveniţi acum personaje), împărtăşind soarta lucrurilor „nenecesare” pe care le colecţionaserăde-a lungul anilor, parcă obsesiv, în casele lor. În roman poeţii poartă, simbolic, numele unor literedin protosinaic (gimmel, deleth, heth, lamedh), iar „portretele” lor inspiră singurătate şi disperare.Simţim acest lucru chiar în atitudinea naratorului: „aş scrie sau aş plânge poeţii…”, mărturiseşte el,aceşti oameni speciali care „sunt sub val, dar lacrimile lor ajung la noi, sunt lacrimi care curg însus”. Scriitorii evocaţi sunt, aproape fără excepţie, oameni dificili, săraci, aşteptând – cu naivitate şiumilinţă – ajutorul celor bogaţi. „Bolnavi de boli reale şi imaginare”, par de-a dreptul depăşiţi deproblemele existenţiale (destrămarea familiei, soarta copiilor, intransigenţa fraţilor, trădareaprietenilor). Îşi iubesc cu disperare femeile, care, în realitate, îi consideră insuportabili, în cele dinurmă părăsindu-i. Citesc cărţi pe care le iubesc şi le urăsc în acelaşi timp şi răspund la scrisori „carenu le-au parvenit niciodată”. Rataţi profesional, îşi irosesc viaţa prin locuri pe care nu şi le-au dorit,fiind „cântăreţi de bal, ospătari la marile sărbători ale naţiei, muncitori în port sau la câmp, cu mâinidelicate precum versul lucrează şi îşi câştigă greu pâinea”. Nu se suportă nici măcar între ei şi,„după cum versurile în poem, se urăsc, se iubesc…” Cu Ghimel, naratorul bea ceai: e în vârstă, însăîi vorbeşte despre femeia pe care o iubise (şi care l-a trădat). Casa lui e un muzeu de lucruri inutile„într-o lume de derută”. Şi-a vândut garsoniera şi un tablou, cumpărând o casă în care locuieşte cuanul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 13

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"prietena („femeia sa pe vreme de tristeţe”). Cândva băuse mult, căzând prin şanţuri, salvându-seprin poezie. Trăieşte cu nostalgia anilor tinereţii, „când o carte costa puţin, cât o pâine a săracului şiputeai citi, te puteai refugia undeva, în peisajul acesta abstract al iluziilor şi al cuvintelor vii”.Merge cu bicicleta după apă, dar de la o vreme „îl îmbată” doar tristeţea. Pedalând, îi vin cuvintele,„le dictează aerul, orele, lumina”. Apoi le uită. La despărţire, îi spune naratorului: „Va ninge, poateunul din fulgi va purta chipul lui dumnezeu…” Dalet este poetul cu aer de nobleţe. „Se născusepentru a fi poet, un poet sensibil, fragil, trăind până la extrem visul sau himera că poetul estealtceva, făcut din alt material decât ceilalţi, călător prin lume după jumătatea care dă sens, carerotunjeşte viaţa, după femeia partener în toate şi parte din poem”. Se îndrăgosteşte de o „artistă asexului”, el are de-acum 50 de ani, însă „himera care îmbracă un poet este una a deşertului în caretrăim”. Deşi prevenit de prieteni, „era dispus să zboare până ce aripile i se frâng” (ceea ce s-a şiîntâmplat, desigur)… Cu Het naratorul discută „pe trepte”, poetul pregătea un roman („avea un versca un cântec şi un cântec ca un poem, scria bine, cu har şi cânta cu bucurie, părea că le are pe toate,dar nu era aşa, ceva îl trăgea în jos, dincolo de aparenţe era drama…” Divorţează, acuzat de fapte„care nu erau ale lui”, îşi creşte fiul, cărându-l pe la nunţi (unde el e lăutar), îşi îngrijeşte mama,fraţii revendicându-şi partea după moartea ei. Trăieşte cu soţia altui poet şi nu-şi mai terminăromanul… Stând pe trepte „în acea zi, o zi unică în felul ei, am avut senzaţia la un moment dat cătrăim amândoi o iarnă stranie”, notează naratorul. Iar finalul, pe cât e de superb, pe atât e dedureros: „iar noi, înconjuraţi de gard, stăm într-o lume care nu ne mai aparţine de mult. Gardul neînconjoară, deşi credem că versul ne-a eliberat…” Cu Lamed, naratorul stă de vorbă în balcon.Poetul îi face o cafea, apoi „se dezbracă de omul de peste zi”, redevenind artist. Îşi duce viaţa într-o„singurătate populată de epistole” („era un fel de veghetor într-o ţară pe care numai el o cunoştea”).Capitolul care i se rezervă este cel mai consistent (aproape o cincime din roman), e o adevăratănuvelă (Constantin Stancu foloseşte cu succes atât tehnica inserţiei şi a înlănţuirii, cât şi cea anaraţiunii „în ramă”). Lamed are o personalitate complexă. După ce a practicat o duzină de meserii,acum e pensionar „cu obligaţii faţă de cetate, mai mereu în pierdere”, „ezită la ideea unei antologii,parcă îl încurcă, îl reţine ceva, deşi admite că a venit vremea uneia, aşa ca rod şi ca expresie deuitare, poate gândeşte că antologia este un fel de testament şi schimbă ideea…” „A închis uşa dupămine ca după un străin”, mărturiseşte, în final, naratorul. Remarcabil este, în cazul romanului Pemasa de operaţie, rotunjimea şi relativa autonomie a părţilor, dincolo de cele trei planuri narative(şi care nu pot fi separate), secvenţele care compun istoricul bolii, povestea orbului Ilie sau destinuldramatic al celor cinci scriitori fiind foarte bine conturate. Prozatorul evită poetizările inutile şi nuşipropune nici o clipă să fie, cu tot dinadinsul, un stilist. Luciditatea ideilor şi sinceritatea simţiriifac din aceste frumoase poveşti o triplă parabolă existenţială. La o primă apreciere, ConstantinStancu ar putea părea un pesimist. Poate prea resemnat în ceea ce priveşte viaţa, moartea, destinulnostru, al tuturor. Eroul operat de tumoare acceptă relativ uşor ceea ce i se întâmplă, nefiind unluptător. La fel pare să fi acceptat şi Ilie orbirea sa. Doar poeţii se zbat, cu neputinţă, inutil, ca peştiipe uscat – poate din pricina asta îi considerase Carl Sandburg nişte animale marine silite să trăiascăpe uscat şi râvnind să zboare în văzduh… Interesant este că atât povestea pacientului, cât şi cea aorbului au un final deschis: fiecare dintre ei mai primind o şansă, rămânîndu-le, amândurora,speranţa. Doar destinele poeţilor par marcate definitiv de zădărnicie şi singurătate, deveniţiprizonieri ai propriilor obsesii, perdanţi la jocul de ruletă al destinului. Doar lor nu li se maideschide nici o uşă… Pentru că poet eşti sau nu eşti. Şi dacă nu eşti, trebuie să accepţi acest lucru.Nu are sens să jertfeşti totul pentru o himeră. Altfel rişti să-ţi petreci viaţa în dezamăgire şi eşecuri,sacrificându-i şi pe cei pe care i-ai fi putut iubi şi care te-ar fi putut iubi la rândul lor. Pentru că, înrest, ce ne mai rămâne?Este ceea ce am înţeles eu din romanul lui Constantin Stancu. Dacă ai ratatşansa să devii un geniu, încearcă măcar să-ţi păstrezi calitatea de om. La urma urmei, nimeni nu-ţipoate pretinde, pe lumea asta, mai mult de atât… Fiecare dintre noi este, în permanenţă, un pacient,un orb şi un poet deopotrivă, „masa de operaţie” din roman, putând deveni, oricând, şi a noastră…pag. 14noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Balade electroniceCopacRăscruceCând te mai întorci de undenici n-ai fost măcar cu gândul?stai şi numeri tremurândestele duse la tiparchipul tău iluminându-lprag e fiece gropar.Pierdu drumul malul stângsângerându-l pe cel dreptpierdu dreptul stângul lui- altă cruce-a drumului -litere - biblioteci -mai ţin prundul înţeleptşi-ale cerului poteciplâng în floarea ta de crâng.Beznă grea cu stâlpi de focvăd prin apele fântâniiadăstând din loc în locsatul scrisul anii (bunii)strânsul în bătrân cuvânt.Între ei copacul sânt.Sus, e cerul de pământjos, pământ altoi de cerdorul meu aurifer.Peste maluri de tăcererunele la Înviere.RugaminteO, rugaţi-vă, încet,pentru bardul marafet;noaptea crede că-i Iafet(al lui Noe fiu, poet).Mi-l îmbrăţişaţi! Orfan,tăbăcitul până-n oase,a scris versuri tânguioasechiar prin crâşme de maidanUmilinţei sorocit, —fariseii vin în cercsă intre la horă-n mitcu verbuţul lor cam berc.Constantin MARAFETPrin albastrul preacuratmovul timpului îl simt.Albul înger tulburatbea al meu ceresc absint.RespiroAn trăit în optzecinouăsarcofage şi coşciuge.Câte aripi în belciugeprinse plâng sub bolta nouă?Sunt legume (dintr-o cartecât un râmnic cimitir)şi filtrez venin şi mirdintr-un teasc al noii arte.Despărţiţi din lacrimi visul- sarea cea adevărată -şi trimiteţi o săgeatăsă-l scoată din cărţi proscrisul…Acord în La MinorA trecut spre sud iubireaprin busola levantină:acul— nordul şi năimirea,între umbră şi luminăîn fântâna vremii neagră,gura golului, —pelagră—calul bate în buiestruca-ntr-un vechi desen rupestrunoi, la marginea oglinziipărăsitei, suferinzii,inventăm fugind mireasa,scutul, lancea şi cuirasamai rotim priviri livideşi din lacrimi - crisalidestalactita se deschidevergurei semiramide.Perla – pictură de Vladimir KUSHanul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 15

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Retro-reportaj:Foto 1,2 şi 3: 13 nov.1999 - Deva: Statuia dr. Petru Groza, originar din Băcia - Hunedoara), cel ce a adus bolşevismulsovietic în România, a fost demolată. Pe soclu a fost ridicată statuia Împăratului Traian, cuceritorul Daciei;Foto 4: La inaugurare au fost şi deputatul Mona Muscă (merituoasă pentru legea privind pensiile oamenilor de culturăşi artă), în imagine alături de Călin Popescu Tăriceanu şi pe-atunci tânărul Crin Antonescu…Glosse culturale călăneaneDaniel LĂCĂTUŞRecent a văzut lumina tiparului la Editura Vertical, din Alba-Iulia, volumul "30 de Personalităţiale oraşului Călan I", tipărit în foarte bune condiţii grafice, 92 pagini, copertă şi interior color.Cartea este a patra, editată în proiectul “Să ne cunoaştem istoria Călan”, proiect care urmăreştepromovarea patrimoniului cultural, istoric, etnografic, natural şi turistic al zonei în scopulcunoaşterii şi valorificarii precum şi creşterea capacitaţii de comunicare şi exprimare artistică amembrilor comunităţii. Au mai apărut până în prezent: “Să ne cunoaştem istoria Călan” - EdituraNoul Scrib – 2010, “Seminţe literare” - Editura Pim, Iaşi - 2011 (Antologie a scriitorilor din Călan.Coordonator) şi “Folclor Poetic din zona oraşului Călan” - Editura StudIS 2011. Scrisă sub formăde dicţionar, cartea este prima dintr-un ciclu de două volume, volumul II fiind în lucru. În paginileacesteia se regăsesc artişti, scriitori, sportivi, oameni de televiziune şi jurnalişti, medici, ingineri,critici de film etc., cu toţii nume de largă cuprindere, foarte strâns legaţi de acest meleag. Dintre ei,unii membrii în Academia Română, Academia de Știinţe din New York, Uniunea Scriitrilor dinRomânia sau Uniunea Artiştilor Plastici. Printre aceştia: Romul Munteanu, Ada Orleanu, IonelAmăriuţei, Carol Stanciu, Mariana Anghel, Mariana Deac, Dorina Negru, Gheorghe Barbu, AlinaAlexoi, Lucian Maier sau Nicolae Itul. Coperta a patra este semnată de scriitorul şi jurnalistulȘtefan NEMECSEK şi scriitorul Ion SCOROBETE.Ştefan NEMECSEK: "Mereu neastâmpărat în privinţa mediatizării valorilor culturale locale,după o responsabilă şi desigur dificilă documentare, Daniel Lăcătuş aduce în atenţie publică prinreuşita DICŢIONARULUI PERSONALITĂŢILOR LOCALE, nume cunoscute sau mai puţincunoscute din zona comunităţii Călan, persoane care şi-au pus amprenta pe conturarea istorieilocale şi devenirii localităţii ca pion reprezentativ din multiple puncte de vedere a ţinuturilorhunedorene. Eforturile în realizarea volumului sunt cu atât mai merituoase cu cât putem constatarisipirea colbului aşternut de uitarea timpului asupra unor nume de prestigiu care în domeniile lorde activitate, prin rodul creativ a minţii lor, au dat stălucire zonei Călanului.Felicitări Daniel Lăcătuş pentru consecvenţă şi meticulozitate. Aştept cu interes viitorul volumdin şirul celor propuse a fi realizate în cadrul amplului proiect de mediatizare a ţinuturilor careîmprejmuiesc demnul oraş Călan".Ion SCOROBETE: "Alcătuirea unei sinteze fie doar şi sub forma unui dicţionar, prezumă unbloc de idei, gânduri, şi sentimente, cum monolitul marmurei, al lemnului, ori al metaluluipresupune corpul viu ce se naşte în măiestria palmelor demiurgului, aidoma travaliul îşi rotunjeșteexpresia în oul germinat, şi tot astfel, mă apropii de cuprinsul acestui peisaj compozit aldicţionarului personalităţilor din Călan, precum de o pagină a biografiei locului, interconexat cubiografia fiecăruia dintre cei creionaţi.pag. 16noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Căci, doar între bornele acestui spaţiu de trăiri se aude clocotul copilăriei, al tinereţii şiîmplinirilor vieţii lor, ce se însoţesc cu al streiului din amonte pâna în ziua de azi şi mai departe.Doar astfel, poţi regăsi paşii lui Carol Stanciu, Alfred Szabo, Ionel Amăriuţei, Gheorghe Barbu,Mariana Anghel, Ioan Barb, Mariana Deac, Romul Munteanu, Alina Alexoi, Candin Trifan,Corneliu Vasile Pavel, Dorina Negru ori Lucian Maier şi al celorlalţi învingători în lupta cutrecerea ireversibilă, paşi sugeraţi de căutarile lor neobosite în a-şi găsi identitatea în fluidultimpului"Poeţi hunedoreniConstantin STANCUAceşti copiiDe ce aţi pus măşti laporţiÎn locul numerelor?Erau vremuri când aceşti copiiÎnvăţau cifrele numărândtancuriRiscînd să fie ei înşişinumăraţi.Erau vremuri când aceşti copiiÎnvăţau cifrele numărând grenadeRiscând să devină ei înşişi cifre.Erau vremuri când aceşti copiiÎnvăţau cifrele numărând în gândIdealuri,Riscând să nu se-mplineacănici unulde ce aţi pus măşti la porţiîn locul numerelor?Într-o noapte o să vă speriaţiDe casa voastrăDe poarta voastră.Mariana PÂNDARUUn anotimp de singurătateÎntr-o zi se va face că plouăŞi munţii vor împietri caNiciodată în toamnă.Tu, vei dobândi un anotimpDe singurătateTrezindu-te în scoica amurguluiCa într-o continuă febră.Şi vei purta dintr-o parteÎn altaPiatra tăceriiPrecum un cântecDe dragoste.Eu, ştiind lângă inima meaO pasăre cu ciocul tăiatVoi respira din ce în ceMai adânc.Tiberiu DĂIONIInvocaţieDaţi-mi, Atotputernici,a lui Nero furie,focul - Eros destrămîndîn devălmăşieale Ioanei d’Arc coapse - fecioarevârtej de temple căzândmă-mpresoare,Walkirii şi curenţi,În Bizanţ după BizanţAl sângelui aorgic danţMaelstrom stelar,fulger de satanisme,Plesnet de bice alemartirilor atavismeDoamne, dă drumuldin chaos primordialElementelor toate şi sângeluiVechilor zei, diluvial!(poeme din 1981)Pensiunea „PANORAMA” GhelariTrei scriitori hunedorenila simpozion Panorama - Ghelari:Ion SCOROBETE, Elena Daniela SGONDEA şi Eugen EVUanul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina pag. 17(supliment estival virtual)

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"De-a călău-zelea...Ba(lauri) pe stemăAlex ŞTEFĂNESCU... Cine parcurge un dicţionar cronologic al literaturii române contemporane observă că,imediat după 1965 (n.n. - anul venirii la putere a lui Ceauşescu) – capitolele rezervate fiecărui anse extind, cuprinzînd tot mai multe evenimente literare: apariţii de cărţi care se bucură de succes,reeditări din operele clasicilor, debuturi de tineri care ulterior au devenit scriitori de prestigiu,înfiinţări de noi reviste şi edituri, decernări de premii etc... Trezirea la viaţă ..este atît de evidentă,încît ne dăm seama... ş.c.l.Constanţa BUZEA:.. Un calendar de aur în ianuar se scrieCu numele pe care-l serbăm cu bucurie,Cu numele acelui ce astăzi ni-i părinteMihai BENIUC... De două’ş doi de ani ne este ghidConducătorul nostru de partidSpre mîndre comuniste culmi de aurFranz Johannes BULHARDT... Ne-ai împreunat mîinile, inimile,Vorbind acelaşi grai: al muncii.Nicolae DRAGOŞ... Venerat Erou al Păciişi al Patriei ErouVeşnici într-un gînd cu ţaraşi cu visu-i de-mplinireAl patriei slăvite în trudă şi-n cuvinteGîndire şi lumină şi bun conducătorÎnvăţătura noastră culege rod din spor ...Scoţînd al ţării din străfund tezaur...Popor geto- român, tu să nu staiPînă nu faci din ţara-ntreagă rai. ..Îţi rostim numele, Nicolae Ceauşescu,Cu veneraţie şi dragoste...E mereu în fruntea lupteipentru om şi pentru nou,Pentru libertate-n lume,pentru pace-n omenire...Zoe DUMITRESCU BUŞULENGA... şi mereu în cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu revine îndemnul pasionant de a cunoaştenemijlocit entuziasmul trudei colective... etc.George IVAŞCU... Tovarăşul Nicolae Ceauşescu întrupează în chipul cel mai exemplar pe revoluţionaruldesăvîrşit, dăruit zi de zi celei mai măreţe dintre cauze, - deci pe luptătorul, cu decenii în urmă,împotriva nedreptei orînduiri”... (etc). Strălucind sub privirile atotcălăuzitoare ale bărbatului alcărui nume s-a identificat cu însăşi istoria acestui nou timp al devenirii noastre: EPOCA NICOLAECEAUŞESCU”...Ion DODU BĂLAN... Epoca Nicolae Ceauşescu poartă în fizionomia ei intimă însemnele puternicei personalităţi asecretarului general al partidului şi preşedintele ţării, ale eminentului nostru conducător careîntruchipează cele mai de seamă atribute ale etnophigologiei româneşti: geniul creator, demnitateanaţională, patriotismul fierbinte, curajul neînfricat, neîntrecuta putere de muncă... etc.Conspect by Ovi Blondeau, France - din LAURI PE STEMĂ,ediţie de lux, editura Cartea Românească, 1988pag. 18noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Nano-pamflet oximo(i)ronicby Gill STRESSBOURGHEZULibertatea de a trage cu mausul: A scrie, a retrăi virtual...A scrie, a retrăi, virtualmente, este chinuitor, dar şi catharsic, este eliberator, însă şi canonic;omul are acest impuls de a-şi „ameliora” memoria, de a o dezgreuna.. Prin exces, din prea-plinul depatos şi arderile eului (în retragere...) – „lăcomie de sine”?, Victor Niţă) - se cade în inerenţapatologico – manaiacal - obsesională; a scrie este a face suportabil că, de fapt, murim, captivi încontinuul Acum; iar despre Sine s-a spus că el este Hristosul. Răstignirea verticalei pe orizontală.*Tendinţa (cărui algoritm ori vector?) este, metaforic zicând, aceea a Unghiului (isoscel!) decocori, sub azimutul magnetic al Instinctului (vieţii), dobândit şi apoi înnăscut, de a nu se înierna,de a se salva; în toate speciile.*Unicitatea ID-ului fiecăruia, aşadar omul-entitate, autoexperimental şi, deopotrivă, ţintă aexperimentului social, al istoriei, ca monstru eclectic.*Secularizare... Şi îndoctrinare repetabilă, de la generaţie la generaţie; un cerc vicios, care de fapte spirală.*Cel ce dictează din subconştient (individual şi colectiv) este, de fapt, (pre)simţul (intuiţia),revelaţia continuă, a entropiei: reciclarea cosmică în tot ce este matreia vie sau nevie. Iar pe ViaAppia istoriilor, movile, menhire, dolmene, cruci şi troiţe, traşi pe roată, sfârtecaţi de torturi, sfinţi şimartiri, eroii lui Gustave le Bon, mutilaţii şi automutilaţii acestui Lazaret din toate satrapiile„Împărăţiei”, ...sau idoli, spânzuraţi de absurdul existenţial... Cei mai tragici fiind suicidarii şi,desigur, cei care ucid, pledînd sentenţios - arogant sau demenţial – apostolard, nonsensulsensurilor... Iar unicul mister (încă) ar fi Pulsaţia subtil energezică, solară.*La ce bun să ai bucuriile vieţii, dacă nu ai cu cine le împărţi, cui dărui? Dar răutăţile sunt mairentabile, vorba cuiva, la „groapa comună a antimetafizicii”. Era să scriu antimetaftizicii.... sau a... mânări limbile?În suplimentul ultra-elitistoid „Dilemateca” din aprilie 2012, despre Cărtărescu: „... a atinscifra de 60 de traduceri în 18 limbi străine”... Urmează ceva picant, demn de sarcasmulhermenautic al lui Luca Piţu, deşi scribului laudac i-a scăpat cioara din g(a)ură: „... Enorma sacapacitate de a mânui limba” (citat din „Frankfurter Rundschau”) ... Literalmente, cam grotescobiceiul şi chiar dăunător... Vorba veche a d-lui Manolescu „... ce-şi face omul cu mâna lui”... Unbanc d’antan, parafraza „... se numeşte lucru manual” , tradus în limbi, „labora di mano”... „Cummano proprio” etc. O, cartilagii, o zgîrciuri umile, o utere supărate!*Şi celălalt nominalizat (şi atât), pentru nobelism, Norman Manea, este elogiat de rubricatoruld-lui Pleşu, pentru lansarea cărţii „Romanian Writers on Writing” la Institutul Cultural Român dinNew York... Unii fac lobby, dar cei mai mulţi „mânuie limba”, cum Patapievici şi camarilla.Penibila operă MANIană (la normă) – pe cine elogiază? Pe Nina Cassian, maniaca sexuagenatică depeste 90 de ani! (i se spunea pe vremea lui Crohmălniceanu, amantul ei, „poeta cal”; de ce nu„poeta –iapă”!, mânuitoare cu picioarele, de limbi? („La scara Una sub Unii?”) – şi pe nişte, vailor, dintre cei încă vii, nomine odiosus.Pamflet ad literam - Clone anagramiceBy Googăl: Tîrîian Băsecsu; Turuian Băşescu; Turbian Buşescu; Traingle Băsexu; TroţcanBisecsu; Moşia Montana; Monta Roşiana; Curumin ...anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 19

Semnal editorialasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Acestea-s cuvinteLimitrofe,Legate-n versuriFărăstrofe,Aruncate-n fața sorțiiDin clipele ce batÎn toaca nopții.(Au rămas aici)Eugen EVUPuiu BOBELICĂ CISLAUFonopoetic sau Cuvântul din gura minciunii(volum în curs de apariţie)Titlul acestei cărţi este ingenios explicit, nuanţînd o auto-conştientizare acribică, logic înnăcrită,a unui om structural loial sieşi; fonia fiind podoaba (ornamentica jucăuşă) a substanţei cogito..., iarchinuirea cuvântului (virtual) în „gura minciunii”, condamnare a minţirii de sine habtotnice, acumcând prăsila falşilor profeţi a devenit ciupercărie; este vocaţia de humorist a unui ludic ce nu seconsolează cu falsificarea, cu moneda calp, cu traficul decadent al „gurii lumii”, nicidecum cuProstia, fie ea şi când are pirostrii. Memoria poeziei este una freatică, cu izbucuri sau mici vulcaninoroioşi.Moralismul autentic-tradiţional-rural, implantat în cetatea consumistă, este pledoaria sadominantă, una ce acum pare a suspenda, tranfigurat-crepuscular, (ne)starea depresionară (adepresiei) – conectată prin patosul apartenenţei unei paideume, devenită teren otrăvit; Puiu B.CISLĂU, trecut de 70 de ani, se exprimă cu nonşalanţa unei lesne versificări şi în acest volumtârziu.Remarcam la cartea sa precedentă, în „ProVincia Corvina”, existenţa unui simţ moral cupuseuri oximoronice, satirice, ori „haijinice” – autohnonice, aforistice sau elegiace... În Braşovulconvieţuirii boematice în tristă extincţie (a tradiţiei), câţiva dintre autorii concitadini par a-l fiînţeles şi au exprimat solidare cuvinte... Însă starea de fond este, cum spuneam, firesc crepusculară,şi una a revoltei - indignării faţă de decadenţa din societate, cumva conectată la tulburărileclimaterice. Bobelică scrie aşadar un mic calendar pripriu, uneori epitafic, alteori epigrafic,atitudinal fiind al Meşterului naiv de la Săpânţa; scrie catarsic şi fără complexe lingvistice, fărăipocrizie, „cuvânt despre şi din cuvânt”; rima curge cu facilitate folclorică, de bard răzleţit prinoraş. Lume bolnavă, în cuvânt înbolnăvit, cu ultima imunitate, a bunului simţ, poetul - reporter fiindun ironic amar, post-topîrcenian. Câteva eşantioane de text, ajung spre a argumenta fugara impresie:“Cuvinte, isterici/ Botezate-n biserici,/ Cuvinte spălate/ De jegul de noapte,/ Cuvinte rasol/ Dinpământul gol,/ Cuvinte aruncate/ Din păduri de noapte,/ Cuvinte de șatră/ La care câini latră,/Cuvinte bolnave/ Pe străzile grave,/ Cuvinte înnorate/ Cu ploi degerate,/ Cuvinte pierdute/ Printârguri slute,/ Cuvinte fără nume/ Văduve prin lume,/ Cuvinte din cuvinte/ Cu mintea fierbinte,/ Aurămas, aici,/ Să mă strige,/ Într-o țară/ De rușine,/ Unde se trăiește/ Foarte bine!”Puiu BOBELICĂ CISLĂU ritmează instantaneitatea şi este izbit ca de „toaca” seacă a uneiclopotniţe înclinate, de aritmiile unei cardiograme (textualist-subtile), ce tinde, şi reuşeşteincantatoriu-decantatoriu, a se face vizibilă... auzului, prin text; motivul Drumului (clasiculitinerariu iniţiatic - Viaţa, Calea) – revine textamentar, nehabotnic, din acelaşi intact simţ al realului,oricât este acesta oscilant în „delirul metafizic - apocalitic”:“Pe drumul pe care te duci/ În urma ta cresc numai cruci,/ Pe cel de unde vii/ Rămân numaicâmpuri pustii,/ Pe cel pe care te-ntorci/ Te strigă numai gânduri de morţi,/ Pe cel pe care-airămas/ Nu s-aude niciun glas,/ Iar la fiecare cotitură/ O tristeţe grea te-njură,/ De la tine pe-oricecărare/ Clipa vieţii nu mai dă în floare.”pag. 20noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Cartea sa rabdă aşteptarea lecturii la noptieră, poate chiar la lumina lunii. Poetizînd spre asuporta, poetul nu se îmbată cu tămâia etno- botanică a... romanticilor, mai nou, travestiţi în epitropide talcioc. Cele două dimensiuni – paralele – ale braşoveanului rămân: Timpul şi Drumul. Larăscruci, el ne lasă câte-o troiţă. Poate ar trebui să parcurgem invers paginile, asemeniceasornicului... epifizei. Empirismul unei generaţii la răscrucea a două secole (milenii), filosofiaaceasta rânduită scarat, ca o psalmodie laică, este mai rodnic decât... livrescul.Poeţi hunedoreniÎnvaţă-mă să merg cu ochiicând m-am născutoamenii se stingeau pe la colţuridoar unele glezne neterminateaprindeau ziua dintr-unînceput în celălaltal incubatoruluiîmi negociezi noapteacu o sugrumare neaşteptată a gândurilorce mi-ar fi călăuzit drumul spre neantdin acest motiv te pândesc dimineţi întregicum îţi dezalcătuieşti gesturileanalizându-ţi trăirileşi de ce te strâmbi în oglindăînainte de trezirepoate de asta sunt paşnicştiind ce mă urmeazăAvanpremieră editor ialăArta poeziei sau ciberspaţiuArta poeziei este a frunzelorÎnmugurite-n pădurile care vor fiNervurile scriu povestea din ramuriClorofilei şi sângelui, verzi auriiTrec anotimpuri şi-n arta ascunsăPrimăverile-s vise trezite de vânt...Arta poeziei de timp nestrăpunsăE marele suspin creator, din Cuvânt...Timpul din somn nu e timpul trăitEste celălalt timp, cel visat. La trezireAmintirea e doar ciberspaţiuDaniel DAIANmulţimea de asedii şi înmulţirea de fuginepăsarea până cândsau până unde trebuie să trăiescînsă nu îmi fac griji pentru tinetu nu ştii nimiccum de altfel niciodată nu ai ştiut nimicam căutat o scăpare în nebunia bătută îndar niciun ascuţit nu se păstreazămurdar într-o minte curatăalerg oraşul în lung şi în lat cu spatelepână când uit mersulchiar dacă îmi privesc degetelede la picioare cu zâmbetul pe buzenu înţeleg ce nevoie am de tălpide fiecare dată când mă târăscpe sub pământcuieElena Daniela SGONDEAÎntâlnirea din fulgereScrumul,funingineasunt ninsoareadintre moarte şi curgere:noi ardem când ne iubimşi atingem starea de zborca din smulgere:întâlnindu-ne,gemene fulgere…Marea iubireUn răsunet de întruparepoetic se aude uneoridin cuvinte …Culcuş cu-aşternutdin aspră mătaseîşi face - între noiîmbrăţişareaanul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 21

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"care nu minteşi îndepărtareane reapropieîn tăceri inumande frumoase.Fluturi gemeniSemeni şi gemeni ca fluturii-n spiniiÎnflorind de suferinţa luminiiSoră şi frate, născuţi sau visaţi,Se caută-n miresme şi-n culori, legănaţiÎn dansul cu aripi, de adieri sărutaţiArta neolatinităţiiO lacrimă de luminăPrintre doi nori,coboară o lacrimă delumină,stinge tristeţea ochilor,focul privirilorcare au ars dorinţa;alunecă pe corpaprinzând soarele pe pieleşi iubirea în corola braţelor,unde se păstrează firul de iarbăal primăverii.Trăsura timpuluialeargă cu cele patru roţiale anotimpurilorpe cărarea livezii noastre,iar noi,adunăm miresmeleflorilor de mărpentru a parfuma părulzăpadăîndurerat de fulgii decare se topescîn îmbrăţişarea simţurilorpe pajiştea mereu verdea visului atemporal.Eu desculţă-alergam prin roua din RaiAuriu cuibul ochilor încă aşteaptăSemeni şi gemeni iubind luna MaiA logodnelor dintre visare şi faptă...Una lacrima di luceMarilena Rodica CHIREŢUTra due nuvole,scende una lacrima di luce,spegne la tristezza degli occhi,il fuoco degli sguardiche hanno bruciato il desiderio;scivola sul corpoaccendendo il sole sulla pellee l’amore nella corola delle bracciadove si conserva il filo d’erbadella primavera.La carrozza del tempocorre con le quattro ruotedelle stagionisul sentiero del nostro fruttetoe noi,raccogliamo le fragranzedei fiori di meloper profumare i capelli,addolorati dai fiocchi di neve,che si sciolgononell’abbrccio dei sensi,sul prato sempre verdedel sogno atemporale.Grafică de Radu ROŞIAN din vol. „Solie cu pană de înger” de Ion URDApag. 22noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Arta traduceriiThe Second Expulsion- I hear the non-substance cry…Bells and music deafened the city!Sleep in the mortals and objects is deadOf the psychedelic the non-entity,Famine at first, no more I can stand.Alas, the slender, thinned mortal who beats a retreatInto the last and the ultimate woods of the times!The other way round the vigilant duties I’ll trespass,And fly high away with no trace in the skies…Sublime bitten pictures into a kissThe time will run backwards to what is to come…The Gardener’s blind, the Shepherd will missInto the light of this divine hermeneutic of some…Giants’ ClimateToo heavy waters pouring from skyLike udders’ blindest beastAn icy frozen milk, bygone twilightIn abattoirs of permafrost.And in my mindAs in the landStellated decks will spend.Clima giganţilorPrea grele apele de susCa ugerele oarbei fiareLapte-ngheţat crepuscul dusÎn permafrost de abatoareSe-aud troznind stelate punţiÎn craniul meu,precum în munţi.The CreedI believe in meAnd will cure myself.I will climb overMy inner mountains.In my dreamI will stop the watersWith my eyelids.Eugen EVU in english versionby Muguraş Maria PETRESCUCredoCred în mineşi mă voi vindeca.Voi urca munţiiinteriori.Voi opri apeleîn viscu pleoapele.Gods’ OfferYou who have no kids at allought to die out from peopleyet somewhere the cannibal godsdiaphanous like deathwill accept the trophylike a fruit.Ofertala zeiVoi cei fără copiimuriţi dintre oameniînsă undeva zeii canibalidiafani ca moarteaprimesc trofeulca fruct.Sophism 1We need moreTo loveThanTo be loved.Sofism 1Avem nevoieMai mult a iubiDecâtA fi iubiţi.To Keep QuitetTo keep quietIn a deaf persons’ worldWill always be a complicity.A tăceaA tăceaÎntr-o lume a surzilorEste tot o complicitate.anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina pag. 23(supliment estival virtual)

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"AntipoeticsTo live a crowd’sfeelingsis as if you took overthe burning in transparencythrough your super fireAnd the whole heaven will re-echothe heavy stonefor the sunbeing the moonAntipoeticaA trăi sentimenteleunei mulţimieste a le preluaca ardere-n străvezimiprin prea-arderea taŞi tot cerul răsunălespede greapentru soarefiind lunăSophism 2Without goodEvilWould not exist.One can defeat evilOnly by doing good.Sometimes.Sofism 2Fără bineNu ar existaRăul.Răul îl învingiFăcând binele.Uneori.*din Memories to Come,sub tipar la EikonAutograful Lindei BASTIDE pentru Eugen EVUMini-portret literar“Convingerea mea persona lă este că unscriitor, oricât ar fi de iscusit în a reda anumitestări sufleteşti sau evenimente, dacă exclude vocealui Dumnezeu din scrierile sale, nu şi-a atins întrutotul menirea”. Poeta și romanciera Ligia Seman adebutat literar în cenaclul “Lucian Blaga” dinHunedoara condus de Eugen Evu între 1974-1995.După 1989 a fost profesoară de religie înînvățământul hunedorean. Ligia Seman a publicat4 romane, toate de factură creștină, cu orientare neo-protestantă: Funiiledragostei (1995), 4 ediții; Handicapul conștiinței (1999), 3 ediții;Tragedie și triumf ( 2004), 2 ediții; Portrete în cioburi, vol. I și II (2010).Ligia SEMANÎn ultimii ani, împreună cu soțul ei, care esteconsilier creștin, Ligia Seman lucrează încadrul unui cabinet de consiliere. Esteinvitată să vorbească la numeroase seminariiși conferințe în țară și străinătate. LigiaSeman a scris și volumul pentru femei“Domnind peste împrejurările vieţii” (2006),cu eseuri îmbinate cu psihoterapie,propunând soluţii biblice. Ligia Semanlocuiește în Hunedoara împreună cu soțul ei,Ti motei Seman, și cele două fiice ale lor,Ruth și Rebeca. (Redacţia NPC)pag. 24noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Remember restitutioEugen EVUCodul mitopoezicMarinelei B. HALVARSSONSkickat från min iPadCu drag şi dor(în limba suedeză)Lovit de vârste ca de vâsle valulCe-îmbrăţişează prin complicitateca-n aşternut orgasme repetate(plutirea-n sfânt văzduh) sărut graalul.O, Nebunie ! Fost-am dimpreună,tot mai departe-apropiaţi de lunăspre Patria din vis, originalulTipar genezic.Vag divin răsunăRumoarea dimensiunilor, Străbună,al Îngerimei Spleen. TranscedentalulDin Sinea Lumii coborînd, creatăSacrificînd? Divin dezaripată,Cunoaşterea,-n Treimea-Ţi cenzurată...Promisiunea-n dogme suspendată?Celest fantasm ca stare amputată.Feminitatea-n veac îndureratăVa naşte-a deveni? Răspunde-mi, Tată!Denecuprinsul Verb trezitul, iată,în ăst poem, Splendoare vindecată...Zadarnicind ce moartea,-nfometată,mi-a smuls, lăsându-mi muza, Idealul...Aud cu gândul tot ce nu se-arată...Melodioasa-mi frunte-ngenuncheatăSe dărui-va Ţie, ( ca prădată!)Talant al preaiubirii ( vinovată?)Lumina Ta cu noaptea-mpreunatăSă o resorbi, sporită,- însămânţatăAdeverind Fiindul? Chinu-mi, iată,Molusca inimii-n cochilia sfărmatăNăscu din rana libertăţii Artă :Melodioasa-mi lacrimă, perlată.Cu ochi goliţi de Cer, ultimei Thule,Bătrână remanenţă, în Doime,A Treia-ţi Parte-o jefui, Elohime?Ci doar Iubirea ne-a-nvrăjbit, trădatăDe-al Tău! rebelul cheruvim. TrucatăE fapta Lui, nedrept şi mie dată!De-al meu destin mă plâng şi râd deodatăEA, felurite nume-având e toatăFecioara-mi roditoare, adorată.Voi, fii şi fiice, nu ne plângeţi! BatăNebune vânturi dragi, să ne despartăCu-al lor nirvanic zbucium n-au să poată:La ultim ţărm, adio niciodatăFemeia, Mama Lumii. (aprilie 2012)Fără titluApologeţi ai cauzelor pierduteFrustraţi ai oarbei sorţi şi-ai conjucturiiÎmpieliţaţi din climatura uriiDin peştera dizgraţiei, reduteşi-au ticluit catacombari ai gloateimemoriei putrezitoare-a zloatei..Mortficarea-n chip de evangheliiÎngenunchind cu-al preaîntunecateiGîndiri cohorta proastei psihedeliiDin recea lor simţire decăzutăPrăsila nu le piere, ci-nrăiţi din teamăTârâşul stirpei sterpe şi-l declamăDînd lumii ca să beie-n chin cucutăO, vanitatea ce-n cunoaşteri latră!Determinată de ipocriziaMulţimilor, ca turma speriatăCe bulucind i-urmează-n nebuniaPrăpastiei din orbirea lor căscată.Îmbătrânită boarfă anticristă !Nu piere, ci-n prielnicia tristăPropagă dogma sado-massochistăScuipându-şi avortonii-n veacuri, iată.E ceva-n om ce sinea i-o-nstihie?Şi-a lumei sine-o schimbă-n nebunie?Elegia absenţei taleLovit de vârste ca de vâsle valulCe-îmbrăţişează prin complicitateca-n aşternut orgasme repetate( plutirea-n sfânt văzduh) să-ţi sorb graalul,O, nebunie ! Fost-am împreunătot mai departe-n răsărit de lunăspre Patria din vis, originalultipar adamic.Vag divin răsunăal îngerimei spleen, transcedentalulfantasm celest de stare amputată...Denecuprinsul verb trezitul, iată,în ăst poem: o rană vindecată...Zadarnic chem ce moartea-nfometatămi-a smuls, lăsându-mi muza, idealul...Îngenunchiat, cu fruntea retezatăVoi răsuci, melodios, pumnalul.anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina pag. 25(supliment estival virtual)

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Ştefan Aug. DOINAŞSărutul, neastâmpăr sfânt al cărniiCăzând din cer, luceferii-n cascadăTrecută peste trupul tău, iar tuCurato, ai rămas ca o zăpadăPrin care umbra doar un cântec fu.Atunci, o stea de aur străluceaDeasupra, pentru anotimpul careCurând, curând avea să ni se deaCu măşti de zgură şi cu fructe-amare.Acum, ca de demult, eu tac înfrânt.Şi ce-aş putea, sub steaua asta, spune ?Din tot ce este, tot ce nu-i minuneE fără de folos pe-acest pământ.Autografetribuniste d’antan..Chiar chipul tău sculptat în alabastru,Cules cu sfiiciune din înalt,E numai val: un val uşor, albastruVenind spre ţărm din ţărmul celălalt.Ah! totul este de prisos…Hoţeşte,O stea cumplită priveghează sus.Lumina ei de veacuri profeţeşteAceste destrămări, acest apus.Sărutul, neastâmpăr sfânt al cărnii,s-a desfăcut,şi cade, şi-l auzi,aşa cum cade-n pragul nalt al ierniizăpada crudă prin copacii uzi.DiasporeeaCezarina ADAMESCUInterferenţe culturale:Lucian HETCO în interviu la RADIO ROMÂNIA CULTURALRadio România Cultural, prin emisiunea Danei Pitrop, „Născut înRomânia” a avut fericita inspiraţie să-l aibă ca invitat pe promotorul culturalromân de anvergură din Stuttgart, domnul Lucian Hetco, redactorul şef alrevistei, nu mai puţin cunoscute, AGERO din Stuttgart, în ziua de 4 aprilie2012. Dialogul a fost cât se poate de interesant şi percutant, scoţând în reliefcâteva aspecte din viaţa şi activitatea culturală a acestui promotor de excepţieal culturii româneşti în lume. Ne-am bucurat, ca şi altădată, să auzim la postulprincipal de cultură românesc, vocea compatriotului nostru, distinsul domnLucian Hetco, într-o emisiune atât de gustată de public, la o oră de audienţămaximă! Cu distincţie, dar în acelaşi timp, cu simplitate şi fermitate, Lucian Hetco şi-a evocatrădăcinile, străbunii, părinţii, familia actuală, răspunzând cu amabilitate întrebărilor Danei Pitrop.De asemenea, el a subliniat condiţia actuală a culturii româneşti din Diaspora, cu împlinirile şineîmplinirile sale, ca un adevărat susţinător al ei, prin revista atât de cunoscută şi apreciată în toatecolţurile lumii, AGERO, al cărei director şi redactor şef este, de aproape 13 ani. Cu adevărat, nu sepoate vorbi despre revista AGERO, fără a rosti numele Domnului Lucian Hetco. Din multitudineaapariţiilor revuistice, fie pe suport clasic, fie în sfera on-line, ce s-au afirmat cu adevărat şi aurezistat nesiguranţei tranziţiei, prin valoare, competenţă, profesionalism şi, mai ales, ţinând piepttentaţiilor de a se banaliza, urmând spiritul gregar al momentului şi al trendului, din ce în ce maiagresiv, dar nu şi valoros, al epocii actuale, în special în anii de după 2000, revista AGERO s-adistins încă de la început, prin calitatea ei, prin înalta profesionalitate şi iscusinţa de conducător adirectorului şi redactorului şef, Domnul Lucian Hetco. Apariţie permanentă de-a lungul acestor ani,AGERO, Revistă de Cultură, Opinie şi Informaţie, serveşte interesele informaţionale şi culturaleale românilor. AGERO – un simbol al educaţiei şi culturii latine, al bunului gust şi al toleranţei esteo Tribună liberă de luptă împotriva prăbuşirii valorilor naţionale şi internaţionale. Liderul acestuipag. 26noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"focar de cultură românească, Domnul Lucian Hetco, intelectual de marcă, bun organizator demanifestări culturale, este, de asemenea, iniţiatorul şi înfăptuitorul numeroaselor întâlniri şicomuniuni spirituale cu românii din această parte a globului, ţinând totodată o strânsă legătură curevistele culturale de pe mapamond. El este eseist şi un poet remarcabil care cultivă în cărţile salepoezia vocaţiei pentru eternitate, de la identificare la autocunoaştere şi autodefinire. Omul şi Poetulsunt două chipuri distincte ale Aceluiaşi. Fie că are preocupări publiciste în domeniul istoriei şietnografiei, filozofiei, economiei, culturii, artei, actualităţilor germane, Lucian Hetco se dovedeştea fi egal cu sine, cât se poate de echilibrat şi de riguros, şi nu face rabat de la calitate .DomnulLucian Hetco este un om al performanţelor. El şi-a depăşit condiţia de cetăţean străin, demonstrândcă, muncind asiduu, corect şi cu devoţiune, poţi ajunge la podium, pe treptele cele mai de sus alecompetiţiei. Fiindcă viaţa în astfel de condiţii este cu adevărat o competiţie acerbă, şi numai celcare a trăit aceste realităţi poate pricepe cu adevărat, cât de dificil este să te afirmi într-un loc undenu te cunoaşte nimeni şi nu eşti atât de bine venit, aşa cum te-ai fi aşteptat. Lucian Hetco ne oferăîn chip uluitor, un Model, o pildă a unei existenţe româneşti rezonabile şi demne, departe de casă.Zestrea nativă de drum, i-a dat forţa formidabilă de a rezista şi de a duce lucrurile la bun sfârşit.Lupta pentru refacerea imaginii României prin intermediul revistei AGERO, revistă de cultură înlimba română, prima de acest gen din Germania, a devenit un comandament suprem şi o datorie deonoare, pentru că Lucian Hetco n-a uitat, aşa cum mărturiseşte, - că „sunt al Vostru, dintotdeauna”.Ori: „Sunt rădăcină în pământul străinilor”. Emoţionant document de credinţă. Faptul că domnulredactor şef Lucian Hetco a reuşit să focalizeze în jurul Domniei sale, atâţia intelectuali români şistrăini, este cea mai bună dovadă că este un bun promotor al valorilor culturale şi tradiţionaleromâneşti, reuşind performanţe greu de atins. Lucru cât se poate de important şi preţios pentru noi,cei de acasă, pentru românii din Germania şi cei de pretutindeni, care nu pot rămâne indiferenţi laaceste iniţiative. Domnia sa se face astfel, ambasadorul culturii româneşti peste hotare. Şi nu estedoar o părere personală ci, unanimă. Numai cine nu vrea, nu recunoaşte acest merit al Domnieisale.Creator, formator de opinie dar şi slujitor al artei – Domnul Lucian Hetco îşi exprimă Crezulliterar şi artistic în această formă de largă circulaţie, oferind colaboratorilor şi beneficiarilor cititori,idei originale, mănunchiuri de ştiri şi fapte de viaţă, opinii şi deziderate, dând totodată posibilitateaatâtor autori de prestigiu să-şi manifeste talentul, reflecţia proprie, prin diferitele modalităţi deexpresie literar-artistică existente în domeniile revistei. Revista AGERO, din Stuttgart, editată deeseistul, poetul, publicistul şi promotorul cultural Lucian Hetco, care este şi redactor responsabil,om de cultură complet şi intelectual de marcă, se constituie de ani buni, într-o publicaţie de culturăşi informaţie pe web, adresată tuturor persoanelor vorbitoare de limbă română şi este o tribunăliberă, în slujba onestităţii, democraţiei şi integrităţii morale a românilor din Germania şi din altepărţi ale lumii. Ea se bucură de colaborarea a 850 de corespondenţi planetari, ajungând la oasemenea anvergură încât se află pe rangul 5 pe Google în ceea ce priveşte interesul cititorilorpentru ea.O muncă prodigioasă, copleşitoare, jertfelnică, încununată cu succes, care se reflectă întirajul absolut impresionant de 10-12 mii de accesări pe zi – un adevărat record! O revistă care,atinge domeniile cheie ale vieţii materiale şi spirituale: Istorie, Proză, Jurnalistică, Economie,Cultură, Medicină, Istorie, Limbi străine, Analize şi comentarii, Actualitatea germană, Comunicate,dar şi rubrici de Divertisment. Muncă şi perseverenţă, cele două componente sale programuluicultural iniţiat de Dl. Lucian Hetco, dau roade strălucite, concretizate în miile de cititori careaccesează zilnic această publicaţie.Creator, formator de opinie dar şi slujitor al artei – DomnulLucian Hetco îşi exprimă Crezul literar şi artistic în această formă de largă circulaţie, oferindcolaboratorilor şi beneficiarilor cititori, idei originale, mănunchiuri de ştiri şi fapte de viaţă, opiniişi deziderate, dând totodată posibilitatea atâtor autori de prestigiu să-şi manifeste talentul, reflecţiaproprie, prin diferitele modalităţi de expresie literar-artistică existente în domeniile revistei.Ostructurare excelentă care alcătuieşte întregul perfect, cu miile de nuanţe specifice dovedindtotodată, un înalt profesionalism. Principii ferme, de bun simţ, bazate pe o temelie cât se poate detrainică: Adevărul, Credinţa, înţelegerea reciprocă şi respectul pentru om. Ceea ce ne îndreptăţeşteanul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 27

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"să credem într-o idealitate cât se poate de firească, în legătură cu acest fenomen cultural-artisticnumit, atât de inspirat, AGERO. Înfiinţată în urmă cu aproape treisprezece ani, în cadrul AsociaţieiGermano-Române din Stuttgart, cu acelaşi nume, revista AGERO, numită la început AGERO, şi-apropus iniţial în platforma-program, să informeze cititorii în mod competent şi realist asuprafenomenului cultural şi social românesc. Socotită ca o publicaţie reprezentativă de referinţă, degradul 5 pe Google, în ceea ce priveşte interesul cititorilor, cu circa 850 de corespondenţi români şistrăini din cele cinci continente, cu 8000 până la 12.000 de accesări zilnice, aşa cum am maimenţionat, cu un Forum pentru comentarii care au creat diferite curente de opinii – revista AGEROşi-a câştigat un binemeritat loc pe podiumul celor mai prestigioase publicaţii din lume. Glasulromânilor, prin această tribună culturală se face zilnic auzit, în cele mai îndepărtate colţuri aleplanetei. Astfel, ea a devenit un adevărat fenomen cultural de masă, pusă în slujba românismului şia principiilor democratice autentice, a onestităţii şi integrităţii morale a românilor din Germania şide pretutindeni. Fără a fi elitistă cu tot dinadinsul, ea se adresează oamenilor de cultură şi artă, oferărăspunsuri şi conduce la adevărate valori spirituale, menite să devină perene.Firul luminos care a străbătut-o şi o străbate permanent este dragostea de neam şi cultură,descoperirea de noi valori şi în acelaşi timp, păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor specific româneştibazate pe creaţia înaintaşilor, toate acestea conectate la marile valori ale civilizaţiei omenirii. Avândca principiu selecţia riguroasă a informaţiei, departe de agresivitatea vulgului şi a kitsch-ului,revista are o structurare excelentă, pe domenii, un design plăcut şi atractiv. Găsim aici articole deistorie, etnografie, publicistică, proză, cultură, critică şi istorie literară, analize şi comentarii, opiniiprivind actualitatea germană, actualitatea românească, dar şi oferind posibilitatea de deconectareprin rubrica de caricatură, umor şi epigrame. Principalul reper, însă, îl constituie cultura, adâncimplementată în contingent, în realităţile şi specificul românesc, de care ţine totdeauna seamă, prinrubricile permanente: Cultură, Istorie, Publicistică, Analize şi comentarii, ori prin secţiunea:Actualitatea germană, care contrapunctează, scoţând şi mai mult în evidenţă, specificul românesc.Neaservită vreunui partid ori coaliţii politice, bazându-se doar pe adevăr, revista AGERO a refuzatpolemicile şi atacul la persoană, exhibiţionismul, trivialitatea şi violenţa de limbaj şi, în modprincipial, nu au fost admise loviturile sub centură. Cultura competiţiei însă, pentru revista AGEROeste stimulatoare şi nu falimentară. Revista a semnalat continuu unele aspecte ale civilizaţii actualeşi în mod special, grava criză de comunicare interumană, socotind ca o datorie de onoare săfocalizeze intelectuali români şi străini de pretutindeni, pentru a-i pune în legătură şi a le stimulacreaţiile, într-o permanentă emulaţie spirituală. Atingând domeniile cheie ale vieţii materiale şispirituale, revista AGERO nu contestă valorile anterioare, ci le cultivă şi le cinsteşte. Mărturie staupaginile de istorie românească şi contemporană, semnate de condeie de prestigiu. Încă de la început,revista s-a adresat în primul rând cetăţenilor originari din România care trăiesc în zona Stuttgart şiindirect în spaţiul landului federal german Baden-Wurttemberg, simpatizanţi şi membri ai SocietăţiiAgero-Stuttgart, înfiinţată în anul 2000 precum şi tuturor cetăţenilor germani originari dinRomânia, dar treptat şi-a lărgit sfera de cuprindere. Revista AGERO este o revistă a performanţelorşi cei 13 ani de activitate permanentă, au dovedit-o pe deplin. Ea contribuie la consolidarea unităţiispirituale şi culturale, a românilor de pretutindeni. Printre performanţe, amintim: Dacă în 2004 erausemnalate 1 milion de accesări, în 2006 numărul accesărilor s-a dublat. Din aprilie 2004, redactorulşef al acestei publicaţii, Lucian Hetco a devenit vicepreşedinte al Asociaţiei Agero pentru doi ani,iar din 2004-2006, Preşedintele Ligii Asociaţiilor Româneşti din Germania (LARG). O revistă care,atinge domeniile cheie ale vieţii materiale şi spirituale: Istorie, Proză, Jurnalistică, Economie,Cultură, Limbi străine, Analize şi comentarii, Actualitatea germană, Comunicate, rubrici de Poezieşi rubrici permanente de comemorare a unor personalităţi: IN MEMORIAM: Cezar Ivănescu, Zoe-Dumitrescu-Buşulenga, Artur Silvestri, Grigore Vieru, Andrei Vartic, Adrian Păunescu, ş.a. Ostructurare excelentă care alcătuieşte întregul perfect, cu miile de nuanţe specifice dovedindtotodată, un înalt profesionalism. Şi, încă un amănunt, mărturisit de Domnul Lucian Hetco într-uninterviu: „Politica noastră redacţională: calitate, gratuitate, spirit de corectitudine, lipsa ataculuipag. 28noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"la persoană, evitarea oricărei forme de scandal.” Şi noi credem cu tărie că Lucian Hetco,focalizând un nucleu de români autentici, a devenit un stimul şi o forţă dinamizatoare pentru bineleconfraţilor săi aflaţi la un moment dat în impas. Observaţiile pertinente oferite în editorialele sale şiîn articolele de fond, de către redactorul şef Lucian Hetco, sunt rodul unor cercetări şi documentaţiiserioase şi responsabile. Ca intelectual, ca om de ştiinţă şi cultură, el simte nevoia acerbă să iaatitudine în faţa acestor realităţi. „Românimea de peste tot” – ca un glas comun, unanim, plin deforţă, îşi strigă drepturile. Şi Lucian Hetco se face pentru această „copleşitoare românime” – tribunşi, cu glas de stentor, rosteşte adevăruri care uneori deranjează. El şi-a asumat acest rol aproapeprofetic pentru că propria conştiinţă îl obligă. Lucian Hetco scrie şi analize şi comentarii privindActualitatea germană, care nu poate să-l lase indiferent, în nici un caz. Astfel el este moderatorulîntre cele două culturi, făcându-le cunoscute una-alteia, cât şi pe amândouă, în lume. Ar fi foartedificil să pătrundem în totalitate în profunzimea ideilor acestui prodigios analist, pentru că toatefrazele din eseuri, articole, studii sunt remarcabile. Dl. Lucian Hetco şi-a făurit de-a lungul anilor ooază de libertate şi de românitate în acelaşi timp, în care spiritul hălăduieşte neîncorsetat de regulişi pravile, fără constrângeri de nici un fel Prin tribuna numită AGERO, webmasterul ei, distinsulscriitor şi publicist Lucian Hetco ne transmite gândurile şi sentimentele, nu numai ale domniei sale,dar ale miilor de oameni care o citesc, o cultivă, o respectă, o apreciază. Şi nu în zadar, dimpotrivă.Principii ferme, de bun simţ, bazate pe o temelie cât se poate de trainică: Adevărul, Credinţa,înţelegerea reciprocă şi respectul pentru om. În aceşti ani rodnici, de activitate susţinută, cu apariţiibisăptămânale, revista AGERO n-a rămas indiferentă la „suferinţele culturii” româneşti şi latendinţele şi direcţiile acesteia în ultimii ani, conştientizând că globalizarea nu înseamnă pierdereaidentităţii culturale, a tradiţiilor şi datinilor, a valorilor limbii, ci sporirea lor cu noi modalităţi deexpresie. Având un colectiv redacţional internaţional, serios şi cu un înalt grad de profesionalism,cu opere remarcabile, şi activitate publicistică meritorie, conduşi exemplar de redactorul şef şiwebmasterul revistei, care le-a imprimat o disciplină fermă şi anumite atribute obligatorii, printrecare: experienţă, pricepere, intuiţie, perspicacitate, muncă, perseverenţă, aceştia şi-au însuşit devizacoordonatorului revistei: „Muncă, muncă şi iar muncă”.O sumă de personalităţi marcante, cu voci distincte în cultura naţională şi-au pus semnăturile înpaginile revistei, în eseuri, comentarii, analize, studii, referate, interviuri de excepţie şi creaţiioriginale, pagini care au fost imediat reperate, citite şi comentate. Au scris aici, condeie redutabiledin ţară şi din întreaga lume, s-au promovat şi afirmat noi talente, s-au lansat iniţiative valoroase, s-a creat un spaţiu pentru cinstirea şi omagierea marilor personalităţi, promotori ai culturii şispiritualităţii româneşti. Din partea redactorului şef, ca şi a redactorilor şi colaboratorilor a existat omuncă onestă, o dăruirejertfelnică, o corectitudineexemplară, o deontologieprofesională căreia nu i sepoate reproşa nimic, un axismoral care n-a putut fiînclinat şi nici n-a făcutrabat de la conştiinţă. Toateacestea demonstrează cu prisosinţă faptul, căliteratura diasporică românească – poate exprimaadevărurile perene ale culturii româneşti, atuncicând se află în sufletul celor care au rămas români -indiferen t de locul în care îşi duc la un moment dat existenţa. Revista pe internet a devenit,incontestabil – o tribună culturală de prestigiu care astăzi îşi croieşte drumul său, propria sapersonalitate, care o defineşte pe deplin şi care-i oferă posibilităţile de deschidere şi susţinere, petreptele afirmării depline. Ceea ce ne îndreptăţeşte să credem într-o idealitate cât se poate defirească, în legătură cu acest fenomen cultural-artistic numit atât de inspirat, AGERO.anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina pag. 29(supliment estival virtual)

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"La judecata poeţilorLadislau DARADICICercul poeţilor hunedoreni: Raisa BOIANGIU(sau poezia ca un joc şugubăţ al cuvintelor)După şapte cărţi de proză, dintre care şase romane, Raisa Boiangiu reuneşte în volumulDizarmonii (2008) circa 150 de poezii create, după cum aflăm din subtitlu, „de la tinereţe pân’ labătrâneţe”. Este „o altă fa ţă a creaţiei”, suntem preveniţi în „pre-faţă”, cuprinzând „filele vieţii...înainte şi înapoi”. „Vălul” fiind ridicat, autoarea ne îndeamnă cu inocenţă: „Priviţi şi citiţi!”Asocierea termenilor din acest catren introductiv (faţă/ prefaţă; înainte/ înapoi), ca şi invitaţia însine la lectură relevă caracterul ludic, aproape naiv al liricii Raisei Boiangiu, predilecţia pentru jocullexical, (pseudo)tautologie, abundenţa perechilor antonimice sau a derivatelor aceluiaşi cuvântfolosite în aceleaşi sintagme/ structuri poetice. Nefiind datate, lucrările nu apar în volum într-ocronologie a scrierii lor şi nici nu sunt grupate pe cicluri tematice sau de altă factură.Doamna profesoară nu este genul de scriitor care publică mai mult decât scrie, iar pentrucunoscătorii romanelor dumneaei lectura acestui volum devine o provocare născând, implicit, oserie de nedumeriri... Oare ce a determinat-o pe romanciera Raisa Boiangiu să publice acestepoezii? Şi de ce se întâmplă acest „debut” atât de târziu?În poezia Reiau încrengătura mea, autoarea dezvăluie substraturile propriului demers: „Reiauîncrengătura mea/ de acolo de unde a lăsat-o/ un strămoş şugubăţ./ M-agăţ de imaginilecontorsionate/ şi mă bălăbănesc/ până când trupul meu/ devine vehicul/ în zbor razant cu/Pământul”. Reluarea „încrengăturii” începute cândva de acel „strămoş şugubăţ” nu poate fi, logic,decât... şugubeaţă...Într-o altă lucrare (Gândirea-şi înnoadă cuvinte) este surprinsă „bâlbâiala” gândirii din „somnulminţii”, gândirea nefiind decât produsul unui „creier cu ornamente/ ca-n construcţiile acelea cuincrustaţii”, poeta dorind cu încăpăţânare să păstreze toate ciudăţeniile vorbelor, jocurile lexicale,găselniţe depozitate în cămara gândului (ca o fetiţă nedispusă să renunţe la jucăriile copilăriei): „Leamprimit, le am, nu le dau/ vreau să o păstrez/ cât mai mult, ca-ntr-o/ cămară delicatesele/ şi să ziccă-mi plac,/ că şi ea mă vrea simbioză/ de-o viaţă!”În Textul, se face referire la aceeaşi preocupare obsesivă pentru statutul artizanal al discursului,„textul” devenind „un echilibru precar” între „finitudine şi infinitudine”, „balans: dialog între/ cevaşi altceva/ - puncte - / trup fără braţe/ înclinare validă/ între cerc şi spirală,/ nimic şi nimeni:/ - textul-/ înstăpânire treptată/ a Fiinţei doritoare/ de încrustaţii/ în lin-brutala facere-prefacere a humei”.Urmând aceleaşi tipare, poemele devin (dincolo de dimensiunea lor, pe alocuri, existenţială) o„încrengătură” de cugetări, definiţii metaforice, „potriviri” de vorbe iscusite, senzaţia de joc fiindprezentă pretutindeni (a doua poezie din volum, de pildă, o parodiază pe prima).Aceste exerciţii lexicale, de altfel demne de o dăscăliţă de limba română, dăunează uneoridiscursului liric (abundenţa fiind copleşitoare), o serie de poeme amintind de jocurile de creativitateale copiilor din cadrul cercurilor literare: „am o minte de centaur/ de centri-fugă”; „o, există un tren/tre-nea-ză trenul meu”; „muşeţelul soarbe-absoarbe/ invalida alcătuire/ invalidându-se”; „Sanda cusandaua ei zornăitoare”; „rumeg din/ rumeguşul unui text” şi aşa mai departe. Unele „macrameuri”lexicale” (un poem este intitulat chiar Marcrameul meu) par gratuite, având ca efect ambiguitatea,amintind de manieriştii de odinioară: „sarcasm şi scepticism/ mărunţit usturoi -/ ustură un trupsângerat”.Ca şi formulă compoziţională, o parte a acestor „exerciţii” se bazează pe folosirea unor termenidin aceeaşi familie lexicală (sublinierile ne aparţin): „port cu mine zestrea dată mie de natură/zâmbesc înzestrării”; „tu cu viaţa din lucruri apusă/ eu cu apusul tău înviindu-l” etc. Altelevalorifică antonimia („între finitudine şi infinitudine/ un echilibru precar: textul”; „loc al liniştiineliniştite”;„sisifiană pendulare:/ inspirare-expirare”; „imposibilul posibil/ echilibrând/ trudnicapag. 30noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"renaştere”), însă nu lipsesc nici construcţiile tautologice („se adună sunetele şi-şi zic zicerea”; „unban e un ban de argint”; „o vale e o vale a plângerii”). Şi exemplele ar putea continua.Abundenţa voită acestor artificii lexicale îţi poate crea uneori senzaţia unor forme fără fond,nefiind susţinute şi de semnificaţie („fără stil, fără ţel/ ca ciomegele-n duel neduel”, de pildă). Chiartitlurile unor poeme sunt construite pe baza acestor (ne)potriviri: Ţac-pac beilerbei; Fără stil, fărăţel; Bună seara seară; Os din os; Iertare vouă prieteni-neprieteni; Am un condei holtei; Faţă, un felde pre-faţă; Miki-maus, Macrameul meu etc.Alte titluri sunt prenume, constituindu-se în portrete naiv-jucăuşe ale unor semeni: Cerasela;Sanda cu sandaua ei zornăitoare; O palidă Evă; Silviuţ din Silvia născut; Minuca şi Danusia; Ion;Stavroghin du-mă etc.Unele lucrări sunt, practic, o înşiruire de metafore (există un joc didactic, interesant pentru copiitalentaţi, în care, în grupuri sau perechi, elevii inventează liste de metafore, comparaţii, epitete etc.pentru substantive denumind un anotimp, un sentiment, un fenomen al naturii etc.). Iată, de pildă,„lista” de metafore a Raisei Boiangiu pentru inimă (din poezia Pulsaţie): „- o periniţă de ace/ - ofrunză cu nervuri/ - o săgeată şi un arc/ - un cupidon atins/ de-o boală firească – dragostea” etc.,urmând alte numeroase astfel de „definiţii” metaforice, poeta păstrând, la începutul versurilor, chiaracele „liniuţe”, ca în cazul „notiţelor” din caiet. Numeroase poezii vor relua această formulă, astfel,tristeţea nefiind decât „Inocenţă/ rămasă în ieslea cu fân,/ devenire imatură clamând,// zaţ/ al orei,/fum/ al vorbelor,/ însămânţare/ cu deşert,/ vlăguire lenoasă/ în trup,/ triumf cu zarvă vânturată...”(Tristeţea)Deseori, Raisa Boiangiu surprinde ipostaze, gesturi existenţiale („Alerg ca pasărea Brâncuşi/ cubrâul Cosânzenei volburat”; „credeam în puritatea de cristal a fecioriei mele”), în acelaşi timp,insistând asupra „demonicului” carnal (ca în Demonia corporală; Demonia din corp nu mi-o stinge;Corpul ţese; Verb-trup; Corpul meu are vorbe; Îmi duc corpul şi aşa mai departe.)Desigur, există o anumită „savoare” a acestor exerciţii de artizanat lexical, însă există, în acelaşitimp, şi dificultatea de a „umple” aceste preţiozităţi cu conţinut şi semnificaţie. Un joc mai degrabăal intelectului, am spune, decât al sufletului... Raisa Boiangiu îşi savurează „ornamentele” lexicaleca pe nişte delicatese preţioase din cămara limbii...Se spune că poezia e ca un drum: în cele dinurmă e musai să ducă undeva. Pe poet îl duce către cititor. Pe cititor îl duce către el însuşi.Încă tot enigmă?…Paleoastronautica şi noi apariţii OZN…În Romania, în 1974 s-au descoperit 3 obiecte îngropate în nisip. Două dintre aceste relicve s-audovedit a fi oase de mastodont, vechi de 20 milioane de ani. Al treilea, ca o surpriză, a lăsat cu guracăscată specialiştii de la Institutul de Arheologie din Cluj. Analizele au arătat că este vorba de unobiect artificial compus dintr-un aliaj de 12 elemente diferite, aluminiul fiind prezent în cea maimare cantitate (89 %). Dar (pentru că există mereu un ”dar” aluminiul nu se găseşte liber în natură,ci combinat cu anumite minerale , iar deabia acum 100 de ani a fost pusă la punct tehnica necesarăprelucrării lui. Analizele au fost făcute în serii nenumărate, şi, ca rezultat, cercetătorii au consideratcă acest corp ar fi dovada unui soi de aterizare al unui vehicul zburător de dimensiuni reduse. Pelângă compoziţia aluminiului ar mai fi şi forma ovală a obiectului şi zgârieturile din parteainferioară şi de la coturi. În ultima instanţă, obiectul a fost descris drept talpa de aterizare al unuiobiect zburator.…Toată lumea ştie de desenele preistorice unde strămoşii noştri ne transmit mesaje cu lucrurileîntâmplate pe atunci. Printre altele, ei înfăţişează astronave şi fiinţe extraterestre cu semnale cecorespund perfect celor din studiile moderne, şi întâmplările contemporane. În sudul Franţei existăpicturi rupestre datînd de acum 15.000 de ani care prezintă discuri zburătoare de diferite feluri.Popoarele antice evoluate precum egiptenii, grecii şi romanii (din care ne tragem noi) notau cumeticulozitate toate evenimentele survenite printre care şi aceste semnalari ale unor astronave deanul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 31

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"obicei cu forma sferică sau de disc, descrise precum nişte coloane de foc, “stâlpi de foc”, noriluminoşi, sfere în flăcari care survolau şi făceau manevre asupra cetăţilor antice.După cum observăm, aceste descrieri, atât în scris cât şi în desene au cam toate caracteristicileunor OZN-uri ce probabil mulţi le-au vazut, fotografiat, filmat sau vizionat la tv. Ar mai fi de vorbitsi de spus unele descoperiri aflate prin China, Sudul Africii etc. şi desigur există nenumăraterelatări, biblioteci care continuă să sporească acest mare mister al ceea ce s-a numitPaleoastronautica.(conspect wikipedia de Bianca SGONDEA)Viaţa USR: Premieri cu felicitări!1. OZN recent fotografiat; 2. Icoană aflată la Vatican, cu Fecioara Maria.În planul doi se vede un obiect ceresc în zbor (v. detaliul din stânga, jos).Juriul Uniunii Scriitorilor din România pentru nominalizări, alcătuit din: Mircea A. Diaconu(Preşedinte), Lucian Alexiu, Iulian Boldea, Dan Mircea Cipariu, Sanda Cordoş, întrunit în data de 2mai 2012, a decis nominalizarea următoarelor cărţi pentru Premiile Uniunii Scriitorilor dinRomânia, pentru anul 2011:I. POEZIE Gabriel Chifu, Însemnări din ţinutul misterios, Cartea Românească Nichita Danilov, Imagini de pe strada Kanta, Tracus Arte Ştefan Manasia, Motocicleta de lemn, Charmides Ion Pop, În faţa lumii, Limes Ioan Es. Pop, Unelte de dormit, Cartea RomâneascăII. PROZĂ Nicolae Breban, Singura cale, Contemporanul Magda Cârneci, FEM, Cartea Românească Emilian Galaicu – Păun, Ţesut viu, 10 x 10, Cartier Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, Polirom Octavian Soviany, Viaţa lui Kostas Venetis, Cartea Românească Lucian Dan Teodorovici, Matei Brunul, Polirom Alexandru Vlad, Ploile amare, CharmidesIII. CRITICĂ Corin Braga, Psihobiografii, Polirom Constantina Raveca Buleu, Paradigma puterii în secolul al XIX-lea, Ideea Europeană Nicolae Mecu, George Călinescu faţă cu totalitarismul, Dacia XXI Angelo Mitchievici, Decadenţă şi decadentism, Curtea Veche Mihai Zamfir, Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, CarteaRomânească / Polirompag. 32noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Primim de la…prof. univ. Florentin SMARANDACHELogica Neutrosofică in Extenics şi ManagementAplic, împreună cu câţiva profesori chinezi, Logica Neutrosofică in Extenics şi Management(trebuie să scriu o carte împreună cu ei, în trei luni: Prof. Cai Wen, Prof. Yang, Prof. Xing Sen Li)în sudul Chinei la tropice, la o mare universitate: Universitatea de Tehnologie din Guangdong,oraşul (al treilea ca mărime din China: Guangzhou) . Ma sponsorizează ei. Îmi vor oferi şi la cursuride... chineză! (Mai ştiu ceva cuvinte şi câteva semne din calatoriile anterioare.)Situl de Extenics este http://web.gdut.edu.cn/~extenics si mă citează şi pemine. Extenics este legat de paradoxism ( combinat cu ) şi deneutrosofie (două sau trei componente combinate între ele, dintre ,, ). Extenics se refera la rezolvarea problemelor contradictoriiîn diverse domenii. Am scriu şi eu o mica lucrare cu un traducator chinez (FengLiu, pe care l-am reîntâlnit in decembrie la Xi'an) despre Extenics şi dialectică.Florentin SMARANDACHE medaliat New Mexico 2011Din Arizona, via VărmagaIoan NICOARĂ*99. 99Stăteam în lagărul comunist într-adevăr ca-ntr-un lagăr. Astăzi lumea este deschisă. Putemcălători unde poftim şi sta cât poftim. Singura condiţie e să avem bani. Dar asta e o altă poveste. Cutoţii suntem tentaţi să vedem grădina vecinului, mai verde decât a noastră. Însă flori şi spini, crescpretutindeni iar societatea perfectă încă nu s-a inventat. De astă dată mi-am propus să scriu fugardespre ceva pentru care nu e nevoie să călătoreşti peste mări şi ţări. Îl avem acum şi aici, la noi.Rămăsesem şocat când în occident am văzut preţurile afişate, predominant cu cifra 9. Nu amputut şi nici acuma nu pot pricepe secretul acestei cifre. Unii religioşi îl asociază cu cifra 666(întors), numărul Fiarei apocaliptice. În orice caz, secretul cifrei ţine de lumea afaceriştilor, ca săplătescă mai puţine taxe de vânzare şi ca, la prima vedere, să apară un preţ mai mic. Am văzutmaşini de vânzare cu 9999 şi 99 cenţi! Ţi-o mai fi dînd rest un cent de la 10.000? Da’ de unde !Bchiar mnai ai de dat peste 11.000 sub pretext că nu-s incluse nu ştiu ce taxe. În supermagazinelelumii de azi, preţurile de pe raft sunt doar fictive; dacă o cămaşă costă9,99, la cassă te întâlneşti cu alt preţ; întotdeauna mai umflat. Amîntrebat unele casieriţe de ce-mi cer.... atâta, când pe raft scrie... atâta?Au ridicat neputincioase din umeri, spunînd că n-au incluse taxele şică astea le calculează automat computerul. De ce oare nu le-ar calcula dela bun început, ca să ştie omul dacă poate cumpăra produslui sau nu? Amcitit undeva că sunt aşa de inteligente computerele astea, încât pot fireglate ca să încline balanţa voturilor în favoarea cutărui candidat.Dar lumea afacerilor e bazată pe jonglerii; uite popa, nu e popa !DEX-ul românesc, editat în 1973, ed. Academiei, defineşte cuvântul„business” ca „afacere murdară, necinstită, găinărie”. Subînţeleg cătocmai ei, găinarii, nu mai permit o asemenea interpretare.Acum, 99.99 s-a generalizat pe tot mapamondul. Un biet bătrân, la uninterviu TV, se mira de ce oare au pus preţurile asta, doar cu 9? Poate căpână la urmă se vor suprima cu totul celelalte numere! Omul de rând estealtfel zis omul care stă la rând, cum zice românul, „stă la coadă”. Lacozi! Dar până atunci, eu prefer să merg la piaţă, unde Nana Rozalia îmivinde bucata de caş cu 6 lei noi şi oul cu 50 de bani, nu cu 49, iar badeaPetre îmi vinde kilogramul de cartofi cu un leu, nu cu...99 de bani noi. Şianul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina pag. 33(supliment estival virtual)

toate sunt. Cum zice neamţul, BIO...asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"* Ioan Nicoară este un cunoscut pictor român stabilit în USA, Arizona, originar din Ţara moţilor. Cu prilejul unei recente vizite,şi al unui vernisaj în Valea Jiului, ne-a îmnânat această scurtă scriere. Pentru a-i admira peisagistica, accesaţi:www.youtube.com/watch?v=GVyIoN-PsAoIn memoriam:Codul SILVESTRI?Eugen EVUCatedralic Rock - Sedona, Arizona,photo William G. HartshornFără a pretinde cu pseudo-socratică sentenţă, necum vanitoasă ori „elitistă”, oraculară, te miri celecuitori psalmi, cum sporit-au falşii profeţi şi mincinoşii pretinzînd că, prin minciuna lor, de faptapără adevăruri absolute..., încerc câteva fraze şi parafraze la aşa zisul concept nuvelistic - de„apocalypsis cum figuris”, care de la regretatul om-orchestră al ipostazelor asumate cu o fervoarerar întâlnită, până la dramaticu-i sfârşit, într-o clinică din Franţa, eşuîndu-se un transplant; m-amcutremurat din interior spre afară, înţelegîndu-i destinul asumat, însă şi pre-destinat, ca pe al unuiVizionar. Aş îndrăzni, prin aceea că l-am cunoscut îndeaproape, o vreme conlucrînd cu d-sa, săpropun termenul de Arturism... Pseudonimul său – sunt sigur – ascunde vag pragmatic, un sens alRotondei, al simbolisticii Mesei Rotunde, al Cavalerilor, al Regelui brit Arthur, Shakespeareanul...Însă ar fi prea simplist. Artur Silvestri avea un geniu al decodării istoriei şi eventual al racordăriiei la un algoritm re-conceptualizant, de extractor al „noimelor de aur”; „Apocalipsys cum figures”(Carpathia Press, 2003) - este cheia unei paradigme Arturiene; practician din stirpea Iorga (alVălenilor de Munte), al menthoratului în Cetate, într-un fericit acord cu Doamna Sa, scriitoarea şidramaturga Mariana Brăescu - Silvestri, fostul luceferist era un cavaler deopotrivă al Creştinătăţii larăscruce de veacuri şi milenii; cercetător al arhivelor esenţiale, istoric cu nerv mistic, ori dacă doriţi,de tip SF, al fenomenologiei Paranormalului, el a fost de fapt un Avantgardist ce s-a răsădit în peste1000 (!) de studii, publicate în ţară şi străinătate; cum i-am fost pasager colaborator şi onorat cuExcelenţă de ARP (Asociaţia Română pentru Patrimoniu) – dincoace de un hard căzut şi înghiţit de„Akasha” tehnologiei, am sedimentate în Memoria pe care inspirat o definea ca un Concert Baroc,Omul Silvestri era deplin şi sferic (!) sinergic sieşi în tot ce studia şi comunica elevat, iniţiatic,într-o accepţie post-modernistă. Stăruinţa pe itinerarii relevante, cum a fost cel al creştinătăţii Coptedin Egipt, dar şi al acribicei cercetări în patrimoniul Bisericii Ortodoxe, şi al medievalismului,Silvestri avea revelaţia retrospectivei Medievale mai ales prin interpertarea marelui pictor vizionaral obsedantei, resurecte Teme escatologice, Jeronimus Bosh. A pătruns magistral în catacombeleMemoriei (subconştienţei colective), dar şi a Psihologiei mulţimilor, a lui Gustave le Bon...Spirit apropiat unui Francis Dessert, dar şi atestat cum laudae, de drept al „Trinithy BibleResearch Center” din Madras (India); cum şi dr. Honoris causa al „Institute de’Estudis medievalsde Catalugna, Barcelona”, dar şi multe altele, Practicanul filosof şi psihologist-scrutător Silvestrise dedicase rodnic în analitica economică (prognoza „România anului 2010”, e un exemplu),fondând consultanţa de proprietate imobiliară din România, de unde au rezultat importante studii,analize, prognoze... A fost şi gnostic, amintindu-l pe Cezar Ivănescu, dar şi un fantast care nu atrădat clarvizionarismul cartezian, al omului de ştiinţe. Pentru el, istoria a fost cercetarea stratelorpag. 34noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"mito-poetice şi in extenso, al filonului de sub „centura de iridium” a Memoriei („ca un concertbaroc”, citeşte concept baroc!) – ţinta sa fiind a unui Crez (autoconvingere) ce se va adeveriprofetic.Acest tip de ardere prea intensă, l-a dus spre iluminare, însă l-a şi resorbit în Mister,reumplîndu-l, cum Asomptiunea spune, de sinele lumei. „A triumfa în plină pierdere”, iată ce s-aadeverit, înnoitor prin veacul românesc, prin Artur Silvestri. Cele şapte (număr sacru) – nuvelefantastice şi un epilog (al optulea, optul culcat, semn al infinitului, n.n.) – este, cum spuneam, cheiade boltă al bardului, dar mai propriu zis, Legătura de chei; propun paradigma sa trecere parafrazînd:CODUL lui ARTUR.Am publicat câteva articole de interpretare la patru dintre cărţile sale. Avea un sumum de vocaţiicomplementare şi, fără a insinua, te miri ce „transferuri”, era Structural – gemelar soţiei sale,Doamna Casa Lux, implicit în talentul activ şi îmbinat ca aripile aceluiaşi fluture (sau ,dacă vreţi,Şoim), am zis Mariana Brăescu. I-am mărturisit la timp mai ales admiraţia pentru „Altreisprezecelea Caesar”, piesă genială a Doamnei, ca şi prozele e evocatoare – în aceeaşi „cheie”,acelaşi Cod (!) – semantic, biensieur, semiotic aşadar. „Memoria ca un concert baroc”, aş adăugaprecum un Labirinth, dar şi un sisific pelerinaj cultural, în Imemorial. De ce nu un MemorialSilvestri, ca meritată reaşezare a Lucrării sale în dureros - vitrega-i durată? Lecţia sa a inseminat unduh revigorant, al concordiei şi revizuirilor necesare, vitale culturii noastre, dincoace de deriziunilevanităţilor toate! Pentru A.S. cărţile au fost ofrande, dar şi obiecte de cult, uneori sanctuarice zidiri;în vol. III (2005), al acestui periplu anamnesic, Artur Silvestri face elogiul Familiei, „celulei debază a societăţii”... De ce nu şi al Naţiunii-Familie? În vol II, decodase ca ofrandă, prin grai(scânteierile Logosului divin) – această Memorie; care SUNTEM! Întru totul reuşit cât a trăit, ArturSilvestri s-a transferat în operă, fie direct, fie prin oglindire (Oglindariu!) – ca într-o magică Sală aOglinzilor, prin darul empatiei divinului, aidoma unui Alchimist (vezi Athanor ş.a.) –În Mai 2012, mărturisesc un diafan regret al despărţirii, datorat unor nefericite, chiar stupideinserţiuni extraliterare, chiar viclenii hiperionice, şi tresar cu acest Enkomion retro-spectiv, sperneretoric, cu emoţia de nereprimat a unei revelaţii d’antan: am fost întâlnit un om roditor, alCunoaşterii prin Sine, dar şi prin alţii. Când se vor reaşeza mătcile atât de „excitate” alederiziunilor toate ce ne îmbolnăvesc viaţa, sper să am timpul încă-răbdării de a îl evoca aşa cum i secuvine, spre mărturie şi mărturisire. Acolo, în Acum-ul spaţiutimp, al Memoriei, spiritul a reziditcum bine scria: catedralic...Opera lui Artur Silvestri se cuvine a fi reeditată şi comunicată - cuminecată, posterităţii.Comorile noastreBiblioteca Maria Teresa LIUZZO / Noua Provincia Corvinaanul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 35

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Nano-eseu...Eugen EVUMeditaţii la Apa Sargeţieilui Ion UrdaNiciodată, niciodată, în realitate, celălalt nu va admite în sinea lui că ştii mai multe, că eşti maibun ca el. Fie te va admira, smerit şi ipocrit, fie te va sfida şi te va contracara furios, ori histrionic.Motivaţia este a spaimei de a nu fi luat în stăpânire, înlocuit ca entitate. Este aşadar instinctprimar, vital, opunîndu-se trecerii. Unii dăruiesc cu ţinta de a obţine captatio benevolente, de aprimii laurii recunoştiinţei, de fapt ai supunerii. Din milenii, aceasta este atitudinal o atitudine desorginte religioasă, indiferent din care pantheonse perpetuă... Nici în familie, nici în societate...La români în istorie, neamuri contopite dinremananţele celei mai teribile succesiuni deocupanţi vandali temporari, sau imperiali, dupămodelul onomasticii - porecle ţariste (Ivan celGroaznic) atributivul - cognomen asta relevă: Celbun, cel Viteaz, cel Rău, cel Frumos, cel Bătrânetc.Idolatria şi demonizarea şi astfel consacrate,vin din negura timpurilor şi (încetinite cumva de„faima rea sau faima bună”, până la urmădispar, resorbite de... antimemorie. Precum înom, aşa şi... în omenire.Balada lustraţiei: lucrat în orb ...... şi câteva poeme...Blestem la Esteu*- memoriei lui CezarÎn desfonctu’- acrit taratĂl Mutantu-ncornoratCare-n orb mi te-a lucrat?Clopot surd şi spartAtom,Omozeul din GenomFiaracurva de sub Pom?Privilegii contra legiiUra vrajba huhureziiS-au scrîntit în tîrg moşnegiiŞi-n valoare sacrilegiiPutrezimei, pecenegiiI-a împieliţat stihiaPrecum sus, şi-n satrapiaBelzebuthului cu zvîcDen balkanic isarlîk...Schizo - razna barza -varza,Vulturi ogradei, ciuheCobaii lui SemyazaGăinari - claponi, găoazaDublei funcţii, balamuhe!Neo-menschii paradeigmaHicleniei greco-slaveCorcitura, făcăturaBorâtura and scursuraDin golem - progenituraDe secreţii şi cianuraBio-speciei bolnave.Pervertită-i sieşi taina?Suflet viu din Aina Daina...Cine-i, sîmbur spart?! Cu ghiareNe-a-nvrăjbit la trecătoareFraţi cu fraţi şi surioare?Clona-n stirpe, Cainabelu’?Urîciunea-machiavelu’Ăl gelos, lupit, pe Mielu’!?Tune dracu-n Zău - rebel,Ăl cu foame-n somn de El,Hienă-n sacrul cerebel!Au, Dorule, Răul - RăuMâncă Binele! ESTEU!- El şi Ea, El-Iel, nu Eu !????++++????pag. 36noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"În desfonctu’- acrit taratĂl Mutantu-ncornoratCare-n orb mi te-a lucrat?Clopot surd şi spartAtom,Omozeul din GenomFiaracurva de sub Pom?*Esteu - Eşti nebunPoeme traduse în maghiarăTraduceri deIlona Kriza KUNBaladă la DevaMă înjunghiase toamna blondă-n searăMi-a dat sărutul, hoaţa, şi-a fugit.În fagurii extazului amară,Lumina ei sclipi ca un cuţitDeschis-am pumnii, cum, copil, odată,Când din izvor să beau îngenunchiamDar licărul din lacrima tăiatăS-a stins ca steaua dincolo de geamDoar suspinatadio, -nfloriturăHieratic hiacintul din stihiiCum nici nu am fi fost, tremurăturăUrzind nirvanice entelehii.Sub clopote, sub vulturi, curcubeieAm fost cum n-am fi fost,poate-om mai fi ...?Dévai balladaLeszúrt a szőke ősz egy estén,lopva megcsókolt és elszaladt.A keserű extázis lépesmézemegvillant s pengéjebelémszakadt.Öklöm nyitottam,mint egykor gyermek,ki térdrehullva forrást ivott,könnycsillanásbancsillag hamvadt elablakon túl s elbúcsúzott.Lélekvirágok fényözönébenremegő hitem átszellemül,végtelen vásznaknirvánapokla előbb- utóbbbeteljesül.Harangok alatt, sasszárny alattidőnapelőtt elveszünk, voltunk talánszivárványίvben, voltunk talán,s tán még leszünk ?Invocaţie nocturnăNu te mai zbatesuflet al meuzbaterea insăşie dumnezeu.Repaos nu esteîn curcubeuNu te mai zbateEl nealmeu.Cine din noapteCălătorind?Calea de LapteLumina-gând?Moare-ntrebareaCând naşte FiuTânguie Marea-n tot ce e viuGeamăna moarteNaşte mereuNu te mai zbateEu nealmeu.Éjszakai segélykiáltásNe vergődj lelkem,én szegény lelkem,vergődés maga az istenem,szivárványszünetnincs életünkben,Ne vergődj lelkemŐ nemenyémKi az , ki éjbenÁtutazóbanTejútban fürdikGondolat-fény?Kérdéshaldoklik,Fiú születik,Szenved a Tengers nincs már reményminden , mi életIkerhalálSzüntelen szülvene vergődj lelkemNe vergődj márÉn nemenyém.FordίtottaKUN Kriza IlonaMathias Corvin –grafică în creion de Radu ROŞIANanul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 37

La judecata poetuluiasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Ladislau DARADICIEugen EVU – Poetomu l şi dulcea povară amară a poeziei(sau condiţia artistului, între blestem şi har)Recentul volum de poeme al lui Eugen Evu, Aumbre*, devine prilejde reflecţie şi evocare, având în vedere că în acest an se împlinesc patrudecenii de la debutul editorial al scriitorului hunedorean. Este vorbadespre antologia Toate iubirile, apărută în 1972 la Editura Facla,Timişoara, în care poetul, alături de alţi şase tineri, semna douăzeci şicinci de poeme.În prezentarea făcută cu această ocazie, Ştefan Augustin Doinaş notadouă dintre coordonatele esenţiale ale liricii sale: expresia directă,respectiv, capacitatea acestei sincerităţi de a se structura melodic”.Bardul de la Sibiu saluta, în acelaşi timp, “o nouă voce a Poeziei autentice”, tradusă “într-olirică a seninătăţii şi a luminii” (semnificativ mi se pare faptul că antologia purta titlul unei poeziisemnate de Eugen Evu, aceste creaţii prefigurând strălucit direcţiile ulterioare ale evoluţiei liriciisale).În cei patruzeci de ani care s-au scurs de-atunci, Eugen Evu a publicat peste patruzeci devolume, pentru domnia sa poezia devenind, de-acum, nu doar sens, ci şi condiţie a (supra)vieţuirii.Ca o substanţă indispensabilăa minţii şi a sufletului său, sevă spirituală, elixir şi otravă deopotrivă.Este perfuzia sa zilnică(dulce dureroasă) care-l păstrează în viaţă, „obligîndu-l” să scrie,confirmînd parcă ideea lui J. Joubert potrivit căreia nu vei putea găsi nicăieri poezia, dacă nu o porţiîn tine.Omul Evu (cel care în urmă cu câţiva ani intrase, ca semn de protest pentru umilirea culturii şia slujitorilor ei, în „greva scrisului”, cf. unei ştiri din cotidianul Evenimentul zilei), nu mai poate fidisociat de poet, sfârşind prin a deveni poetomul despre care ne aminteşte în eseurile sale.Predestinat parcă, există o unitate indisolubilă între nume, om şi creaţie; nimeni nu poate contestaacest fapt. Este o realitate care nu are de-a face cu valoarea creaţiei sale, nu este vorba aici despreoriginalitate sau unicitate, nici măcar de vreo apartenenţă la vreo orientare sau curent, ci doar desimpla constatare că acest „cavaler” al Provinciei Corvine este unul dintre acei contemporani alcărui destin nu poate fi în niciun fel considerat (nici măcar ca simplu exerciţiu) înafara creaţiei, iar„porţiile” de nostalgie, de dezgust sau spaimă pe care poetul ni le livrează în fiecare dintre volumelesale nu sunt decât rupturi din ceea ce a devenit/ rămas dintr-un om care respiră poezie,supravieţuind prin şi pentru poezie. Pentru că dacă i-ai lua dreptul şi putinţa de a scrie, l-ai vitregide toate, nimicindu-l. Eugen Evu este omul condamnat pe viaţă la Poezie.Paradoxal, limbajul creaţiei sale aproape că şi-a pierdut tranzitivitatea, practic, el încetând sămai comunice – el se comunică (îşi feliază Sinele, structurîndu-l în iambi şi trohei). Poezia sa esteca o imagine răsfrântă în oglindă, ca un mănunchi de raze însângerate trecute printr-o prismă desuflet, rezultând un curcubeu contorsionat, aproape agonic, de lumini şi „aumbre”.Simţind în permanenţă pericolul „dezarticulării”, Evu încearcă, agonic, să se re-adune. Ia dinprezent, din trecut, din viitor. Fărâme de suflet care răzbat dintr-o duioşie de odinioară, dindezamăgiri şi trădări, dintr-o fierbinţeală a iubirii care-i potopise tinereţile inimii. Tristeţi şiresemnări (şi nu doar „de provincie”), interese, amiciţii, singurătăţi. Şi mai ales singurătăţi. Pentrucă în viaţă suntem alături. Odată treziţi însă în faţa destinelor noastre, fiecare este singur. Şi înclipele acelea, el continuă să se gândească la ceilalţi: „Eu scriu cu drag despărţitor/ Să nu vă doarăde-am să mor/ De omul lumii ars de Dor/ De sinea lumii-n sinea mea/ Luminalumii, patria/ Înfelurimea El şi Ea/ În felurimea El şi Ea...” (Eu scriu, tu scrii...)Există trei „nivele” atitudinale în acest volum Aumbre, precum trei perspective nu doarstructurale ori de stil, ci ţinând mai degrabă de basoreliefurile lăuntrice ale sufletului/ spiritului luipag. 38noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Eugen Evu: unul pe care l-am putea numi „al dorului” (ca o revelaţie, într-o hologramă, a iubirilorde odinioară), nivel al duioşiei şi ( infernului) tandreţii, al regretelor şi al unei rare muzici lăuntrice;cel al liricii frânte şi răsfrânte într-o avalanşă de sensuri şi imagini metafizice care transcend deseoriputerea de înţelegere a omului comun şi, nu în ultimul rând, cel pe care însuşi poetul îl consideră al„mitopoemelor”, cu aer de epos şi baladă.Dar dincolo de marile sfâşieri şi revelaţii ale unui destin care parcă se reclădeşte din propriileisângerări şi (de)sperări când nici nu te-ai aştepta, rămâne certitudinea dorului, ca o constantă aesenţei noastre, perpetuându-se dinspre părinţi şi înspre fii: „La lumina lunei pline/ Mi se face dorde tine/ Mi se face dor de cine?// De sub gând aceasta vine/ Ca ecou întors revine/ Retrimis deNuştiucine...” (Cântec sublunar)Şi în acest recent volum, momentele existenţiale ale poetomului se tălmăcesc în creaţie.Minutele, orele, zilele... Tot ce gândeşte şi simte, tot ce-i răvăşeşte înlăuntru, fără a conştientiza,devine, instinctiv, poezie... Nu-l poţi abate din această magică alchimie, perturbîndu-l, ar fi ca şicând l-ai trezi pe visător, smulgîndu-l dintr-o realitate extremă (dar care-i asigură siguranţă şiechilibru) şi oferindu-i în loc coşmarul unei alte realităţi, care l-ar pierde.Cel „logodit” prin arte („în orgasm de carte”, în cazul scriitorului, ca o eliberare de energiileacumulate lăuntric) caută să desluşească marile înţelesuri ale Fiirii: „Născut, ci nu făcut,/ Viu în vasde lut/ Nu-mi dă pace-un Gând/ De unde venind?// Viscolit venind/ Din străbun Colind:/ cinesuntem, sunt?” (Oratio vechio)Moartea revine şi în poemele acestui volum, obsedant, ca o imagine veche suprapusă pestechipul lumii, fără a stârni însă derută sau spaimă, ca într-un joc sublim al contrariilor: „La ieşireadin pădurea/ Străbătută-n jos şi-n sus/ Şade moartea cu securea/ Răsărită spre apus.” (Cântecîntrerupt). Se poate afirma că în lirica elegiacă a poetului hunedorean din ultimii ani, moartea doareste: „Ceva îngenunchiat/ Scânteind şi sublim/ Să nu auzim cum murim/ Cât anume murim.” (Cevaîngenunchiat)Jocul contrariilor persisită şi în Text fără rimă, unde spaima e cea care în „căldurile reci” tepoate „îmblânzi” în fiară: „Spune-mi poete cu sâni inactivi/ ce ţi-e cântecul, rugăciunea şi Frica/concubinajului cu bărbatul rodica?/ Ori pe atlazuri de paranoia mimoze/ Frica de daimon dinmetamorfoze/ De Meduza Gorgona, de incuba-fecioară/ În căldurile reci te-mblânzeşte în fiară?”Tonul devine deseori sentenţios, oracular, poetul îmbinând înţelepciunea ardelenească şiermetismul unei frânte metafizici cu care ne-a deprins deja: „Pomul smuls să umble-n lume/ Ucigaşsmochin, vezi cum e/ Legea care-n sus ne trage/ Energii energofage/ Cod străpuns, oarbe catarge/Viaţamoartea e bolnavă/ Curcubeul, sacra navă,/ Azvârlită-n promisiune/ Una face, alta spune/ Sereumplu de mister/ În ascunderi toate pier”. (Aum mane padem hum)În Ardeal, la mijloc de prier, înfloreşte spinul (prunus spinosa), cunoscut în popor şi ca spinulcerbului, spin scorumbar, cotorbei sau porumbel. Pentru ţărani, semnificaţiile acestei exploziiflorale sunt multiple: cocorii se întoarnă, peştii urcă spre izvoare să-şi depună icrele, începesemănatul porumbului... Pentru poet, semnificaţiile transcend spre adevărurile încifrate alemetafizicii sale, intangibile pentru neiniţiaţi: „Dalb ca spinul înflorit/ Sferic pe colină schit/Endocrin graal sanscrit/ Doamne, n-am înnebunit// Încă viu, încă sfinţit/ Prin cuvântul altoit/ Dincolindul viscolit// Prin cuvântul viscolit...” (Florile dalbe de spin)Prin tematică şi o atitudine lirică înclinând spre resemnare şi tristeţe, volumul Aumbre devineun nou episod (din care nu lipseşte suferinţa şi deruta) al „jocului secund” pe care Eugen Evu ni-loferă onest (pur şi simplu), cu zâmbetu-i empatic, amar, văzându-şi mai departe de solitudineascrisului său, neezitând să-şi rostească povaţa: „Aminteşte-ţi că eşti, nu te doară!/ Viaţa, ea ne ciclicomoară/ Viaţa, ea ne ciclic omoară...” Vrând-nevrînd, trebuie să acceptăm într-un final acestparadox existenţial, dându-i dreptate poetului rămas fidel cetăţii sale corvine...Anume a uneipaideume ce pulsează în melos.*Eugen Evu, Aumbre, Editura SINGUR, Târgovişte, 2011anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 39

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"PoesisLucian BLAGACharles BAUDELAIRERisipei se dedă FlorarulNe-om aminti cândva târziude-aceasta întâmplare simplă,de-această bancă unde stămtâmplă fierbinte lângă tâmplă.De pe stamine de alun,din plopii albi, se cerne jarul.Orice-nceput se vrea fecund,risipei se dedă Florarul.Polenul cade peste noi,în preajmă galbene troienealcătuieste-n aur fin.pe umeri cade-ne şi-n gene.Ne cade-n gură când vorbim,şi-n ochi când nu gasim cuvântul.şi nu ştim ce păreri de răune tulbură, pieziş, avântul.Ne-om aminti cândva târziude-aceasta întâmplare simplă,de-această bancă unde stămtâmplă fierbinte lângă tâmplă.Visînd, întrezărim prin doruri –latente-n pulbei auriipădurice ar putea să fieşi niciodată nu vor fi.Urâtul (Singurăciunea) - fragmentCu sfori ascunse, Dracul ne-nşfacă şi ne joacă!De necurate pofte ni-i sufletul atras;Spre Iad clipă-de-clipăcoborâtori cu-n pasRîvnim la fundătura flămândă cea zvâcnitor- posacăCum gustă-un muieratec frigid, cu desfătare,Căznitul sân al târfei bătrâne, descărnate,Muşcăm şi noi mâhnita plăcere, pe-apucate,Ca pe-o lămâie veche, storcînd-o cât mai tare.. ..E unul şi mai mârşav, mai slut, mai hâd din fiire!Deşi nici nu se zbate şi nici nu-i zgomotos,El ar distruge lumea, deodată, bucurosCu-n hăhăit să-nghită blegita omenire;URÂTUL e! Cu lacrimi orbite, revărsateVisează eşafoduri pufnind nepăsător.Pe monstrul ăsta gingaş tu-l ştii, o, cetitor!- O! Cetitor făţarnic, tu, semenul meu, frate!Echivalenţă în românăEugen Evu, via Al. Philipidde,din Les Fleurs du Mal, 1857(ediţia ESPLA 1957)***Adrian BOTEZNoi – ăştia din Estlui Constantin STANCUnoi – ăştia din Est (spre deosebire desfrijiţii ăia din Vest…) – păcătuimgras: avem şi de unde ne pocăi –avem şi de unde s-o luămde la capăt cupăcatul, noi – ăştia din Est(spre deosebire de fariseii dinVest…) – preferăm un iad cinstit – unui raiipocrit…Dumnezeu – când îşiepuizează stoculde viaţă – negociază cu noi: Îi dămcâte ceva – pentru a putea să-I şi ceremde toatepag. 40noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Înc ă enigmeVIMANA-avioanele antichităţii indieneMotto:„... de fapt, nu există descoperiri, ci redescoperiri...”(Eugen EVU)Imagini de peste 5 milenii, amintind de OZN-uri…Modele de avioane de mii de ani vechime, opere de artăde mari dimensiuni care pot fi văzute numai din aer, texteantice descriind bătălii aeriene. Toate acestea, susţin oserie de specialişti, reprezintă dovada că civilizaţiile dinvechime stăpâneau tehnica zborului.Dintotdeauna, zborul a reprezentat visul umanităţii. Legenda lui Icar şi schiţele lui Leonardo daVinci stau mărturie în acest sens. Potrivit manualelor de istorie, primii oameni care au reuşit să seridice de la sol, cu ajutorul unui balon cu aer cald, au fost fraţii Montgolfier, în 1783. Primul zborcu un aparat mai greu decât aerul a avut loc peste mai bine de un secol, în 1903, fiind opera fraţilorWright. O serie de oameni de ştiinţă contestă însă întâietatea în materie de zbor atribuită acestorIcari moderni. Ei afirmă că omenirea a posedat tehnologia aeronautică din vremuri imemoriale şi căexistă nenumărate dovezi – obiecte, sculpturi, inscripţii şi legende – care mărturisesc despreadevărata istorie a zborului uman.O dilemă: aeroplanul egipteanÎn 1898, un obiect ciudat, lung de 15 centimetri, era descoperit într-un mormânt egiptean dinSaqqara, datând din anul 200 înainte de Hristos. Obiectul, care avea forma unui fuselaj, aripi de 20de centimetri curbate uşor spre interior, o cârmă şi o coadă, semăna foarte mult cu un planor sau cuun avion modern. Cum însă avioanele nu fuseseră inventate încă în 1898, obiectul a fost catalogatdrept o “pasăre” şi a ajuns în depozitul muzeului din Cairo. Câteva decenii mai târziu, obiectul afost “regăsit” de omul de ştiinţă Khalil Messiha. Împreună cu alţi cercetători, Messiha a ajuns laconcluzia că artefactul avea caracteristicile unui aparat aerian foarte modern şi un design similarcelui folosit la avioanele Concorde. Chiar dacă n-a fost descoperită nici o versiune mărită aavionului, unii cercetători au speculat că modelul a fost introdus în mormânt pentru a-l ajuta pe celdecedat să ajungă mai uşor în tărâmul morţilor.Şi mai stranii decât “aeroplanul din mormânt” sunt enigmaticele figurine sculptate pe un zid altemplului din Abydos, găsit de doctorul Ruth Hover. Zidul conţine desene care seamănă izbitor cuaeronavele moderne, văzute din profil. Egiptul nu este singura civilizaţie străveche care a produsobiecte enigmatice. O bijuterie din aur care seamănă extrem de mult cu o navetă spaţială sau cu unavion cu aripi delta, a fost găsită în Columbia. Arheologii au estimat că obiectul are o vechime decel puţin 1000 de ani. Ciudatul artefact are toate caracteristicile unui mecanism aerian, inclusivstabilizatoare pentru aripi şi o cârmă, precum şi, susţin unii, un loc pentru pilot în partea dreaptă.Desenele de la NazcaUna dintre cele mai mari enigme ale timpurilor noastre este cea a geoglifelor de la Nazca. Aici,pe un platou cu o suprafaţă cu o lungime de 60 de kilometri şi o lăţime de 25 de kilometri se găsescuriaşele opere de artă realizate de indienii Paracas şi Nasca. Chiar dacă civilizaţiile acestor triburi auînflorit între anii 200 înainte de Hristos şi 600 după Hristos, nimeni nu ştie cu exactitate cînd şi dece au fost făcute geoglifele, majoritatea măsurând câteva sute de metri. Figurile, sub forma unorlinii trasate la nivelul solului, reprezintă portretele stilizate a 18 specii diferite de păsări, o maimuţă,o balenă ucigaşă, o şopârlă, forme umane şi alte obiecte ciudate. Particularitatea monumentalelordesene este că pot fi distinse numai dacă sunt privite de la mare înălţime. De fapt, ele au fostdescoperite de un explorator, în timp ce zbura cu un avion deasupra platoului Nazca. Cum înapropiere nu există munţi şi nici alte forme de relief înalte de pe care figurile să poată fi văzute, uniianul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina pag. 41(supliment estival virtual)

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"cercetători au avansat ipoteza că desenele reprezintă piste de zbor sau puncte de reper pentruaparate de zbor construite de o civilizaţie avansată.Vimana, aparate de luptăMărturii despre existenţa unor aeronave performante există şi în India. Unii cercetători susţin căun text din secolul al IV-lea, Vaimanika-satsra, scris de Maharishi Bharadwaja, descrie aparate dezbor sofisticate pilotate de oameni. Este vorba de aşa-numitele Vimana, menţionate şi în alte scrieriindiene, precum Mahabharata şi Ramayana. Asemănător unui manual de bătălie aeriană, textul dinVaimanika-satsra descrie 32 de secrete referitoare la pilotarea vimana, printre care: Goodha –permitea pilotului să facă vimana invizibilă pentru inamicii săi; Parokşa – oferea posibilitatea de a“paraliza” alte avioane şi de a le scoate din funcţiune; Pralaya – proiecta o undă de energie printruntub, astfel că pilotul “poate să distrugă orice, cu forţa unui cataclism”; Taara – furniza pilotuluialte mijloace de evitare a contactului cu inamicul : “Prin amestecarea forţei eterice cu 10 păr ţi dinforţa aerului, 7 părţi din forţa apei şi 16 părţi din radiaţia soarelui şi proiectarea soluţiei, cuajutorul unei oglinzi orientate către o stea, prin tubul frontal al vimanei, se creează aspectul unuicer plin de stele”; Jalada roopa – îl instruia pe pilot asupra proporţiilor corecte ale anumitorsubstanţe chimice care învăluie vimana şi îi dă aspectul unui nor.La sfârşitul secolului trecut, chinezii au descoperit câteva documente în sanscrită în Lhassa,Tibet şi le-au trimis la Universitatea din Chandrigarh, pentru a fi traduse. Potrivit expertului RuthReyna, documentele conţineau indicaţii privind construirea aparatelor Vimana, nave cosmiceinterstelare care foloseau drept metodă de propulsie anti-gravitaţia. Potrivit scrierilor sacreMahabharata şi Ramayana, aceste maşinării avansate sunt cele care au distrus vechiul imperiuRama, în urmă cu câteva mii de ani. Vimana, având forma unei sfere, sunt descrise astfel: “maşinide fier, bine îmbinate şi şlefuite, propulsate de mercur care ieşea din spate sub forma unei flăcăriasurzitoare”. Aparatele se puteau deplasa cu o viteză foarte mare în orice direcţie (ca un OZN).Textele din Mahabharata arată puterea de distrugere terifiantă a Vimana şi a armelor sale.Efectele sunt identice cu cele ale unui atac atomic: “aparatul a lansat un singur proiectil încărcatcu toată puterea Universului. O coloană incandescentă de foc şi fum strălucitoare ca o mie de soris-a ridicat spre cer… Un trăsnet de fier, un mesager gigantic al morţii, care a redus la scrumîntregul neam al Vrishni şi Andhakas… corpurile oamenilor erau atât de arse încât nu mai puteaufi recunoscute… părul şi unghiile le-au căzut, oalele s-au spart fără nici un motiv aparent, iarpăsările s-au albit… după câteva ore toată mâncarea s-a infectat… pentru a scăpa de foc, soldaţiis-au aruncat în râuri, ca să-şi spele echipamentul…”Astfel de referiri (de reînţeles, în mileniul nostru 3, altfel), sunt dese în toate cărţile indienevechi; una dintre acestea descrie chiar o bătălie a vimanelor pe Lună! Sunt aceste texte nişte scrierifanteziste, bogate în înţelesuri simbolice şi religioase? Sau descriu tehnologii avansate, care n-aufost descoperite nici măcar în vremurile noastre? Iată întrebări care, cu siguranţă îşi vor aflarăspunsul într-o bună zi… Semne sunt că e timpul…(conspect wikipdia liberă Ion Urda)pag. 42noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Dezvăluriri de fost jurnalistCauza BARB vs ROMÂNIA (nr. 5945/03)Reclamantul, Ioan BARB, este cetăţean român, s-a născut în anul 1960, este de profesie jurnalistşi locuieşte în localitatea Călan, judeţul Hunedoara. Cazul înaintat CEDO priveşte condamnarea luiIoan BARB pentru calomnie, acesta publicând un articol despre un om de afaceri, preşedintele uneifiliale a Forumului Democrat German şi compania sa, care oferea intermedierea de locuri de muncăîn Germania şi cursuri de limba germană.Articolul sugera ca omul de afaceri ar fi înşelat mai multe persoane prin promiterea unor locuride munca în Germania. Plângerea reclamantului invoca încălcarea articolului nr.10 privind dreptulla libera exprimare, din Convenţia europeană.Conform acestui articol, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest dreptcuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fărăamestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. CEDO a hotărât, în unanimitate, căarticolului nr.10 din Convenţie a fost încălcat şi a decis despăgubirea reclamantului cu suma de1000 euro. De asemenea, statul român este obligat să plătească şi onorariul pentru avocatulreclamantului, în valoare de 1781 euro.–SURSA: www.avocatnet.ro–Semnal editorial pentru maghiariIlona Kriza KUNOSZI KIKERICSPoeta hunedoreancă de expresie maghiară, KUN Kriza Ilona, vădeşte şi prinpoezie, ca şi prin proza ei, o autentică sensibilitate lirică, impregnînd discursulcu metafore neo-expresioniste, pe fondul unei morale creştine de nuanţăreformată. Religiozitatea transpare din înfiorate, primăvăratice stări sufleteşti,aşa cum sugerează primele flori care răzbat din omătul textului... Cel puţin,setul de poeme traduse în româneşte, probează aceste fulgurante impresii.Elena Daniela SGONDEAEveniment editorial 2012 la DevaDupă alte câteva evenimente de carte care s-au succedat din primăvarăpână acum, un prim volum masiv, monumental (340 pag., hârtie cretată,format mare, icongrafie policrom), al Monografiei judeţului Hunedoara, afost lansat luni, 21 mai, în incinta elegantă a Teatrului Deva, în prezenţaunei asistenţe pe măsura evenimentului: edili, universitari, scriitori,oameni de artă din judeţ, TV şi media.Coordonată de prof. manager Ioan Sebastian Bara şi Denisa Toma,proiectată în trei volume, lucrarea editată impecabil de Casa de EditurăEmia (director Paulina Popa) şi Editura Timpul, departajată succint pecapitole, lucrarea acoperă istoria fascinantă a regiunii Hunedoara, de laînceputuri şi până la Marea Unire din 1918. De departe, opera este unapatrimonială şi reface, prin cele mai exigente contribuţii, compozit-locuit de homo faber în această inestimabilă devenire întrupanoramic, itinerariul timpuluistatornicie.Iată autorii veritabilei cappo’d’opere a genului: Dumitru RUS, Ioana JURCĂ, Marta MATE,Stelian RADU, Cristina BODO, Gică BĂEŞTEAN, Costin Daniel ŢUŢUIANU, Vasile IONAŞ,Daniel IANCU, Ionuţ CODREA, Cristina PLOSCA şi Ioachim LAZĂR. Girată administrativpoliticde Consiliul Judeţean, iar profesional coordonată de Biblioteca Judeţeană „OvidDensuşianu” Hunedoara-Deva, monografia încununează un admirabil travaliu restaurator almemoriei unui spaţiu pe care Bălcescu îl numea „cel mai binecuvântat de Dumnezeu”. Cuvinteleanul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina pag. 43(supliment estival virtual)

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"cele mai potrivite sunt cele ale lui Arghezi: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!” Cinste care,desigur, o va resimţi şi cei ce o vor citi şi studia.(Eugen EVU)Lansare monografiei la Teatrul de Artă Deva: între alţii, Paulina POPA, editoarea monografiei,directorul Bibliotecii Judeţene - Sebastian BARA, Mircea MOLOŢ, preşedinte al CJH, edili, scriitori...... şi o parte dintre autorii universitari ai capitolelorScriitori hunedoreni din diaspora (I)Teresia BOLCHIŞ TĂTARUTeresia BOLCHIŞ TĂTARU este originară din Silvaşul de Sus (Haţeg)şi, după refugiul în Germania, la Augsburg, a realizat o consistentă operă depublicist, memorialist, romancier şi eseist-polemist. O temă preponderentăeste cea a restaurării memoriei colective, cuprinzînd istoria antebelică, alăturide perioada stalinistă, a sovietizării, dar şi a primilor ani de dictaturăceauşistă. Forţa prozelor ei, evocatoare şi cvasi-morală, transpare dinvolumele coordonate de d-sa „Maramureşul, mândria şi durerea noastră”,dar şi din „Amintiri silvăşene” și ”Lacrimarium” (poeme, editată de EugenEVU la Editura Signata din Timișoara, respectiv, la Hunedoara, în Biblioteca”Provincia Corvina”), „Liceu, cimitir al tinereţii mele”, ”Anii noștri deșcoală. Sovietizarea, 1048-1956”, ”Măriuca” și ”Restituiri”, romane, ori din prozele ei scurte şialegorice, din ”Comoara pierdută” sau din literatura de sertar: ”La vânătoare de oameni”.Scriitoarea deţine numeroase trofee de mare prestigiu, în ţară şi occident, mai ales sub egidaBisericii Greco- catolice, ea însăşi provenind dintr-o familie de preoţi silvăşeni, transferați în ȚaraOașului, tocmai în primăvara anului ocupării Ardealului. Itinerariul acesta pare a fi unulstigmatic,deoarece înainte de 1989, s-a stabilit în Germania, fiind foarte prezentă în celebrul grup”Apoziţia”, din München. Spirit militant şi pledant al originismului ca determinată existenţială,Teresia Bolchiş Tătaru, la o vârstă venerabilă, este fără-ndoială o personalitate de seamă nu doar ascriitorimii hunedorene, ci şi a celei româneşti. În agitatul prag de mileniu al restructurărilor,suntem datori a recupera şi da publicului de acasă, mai ales celui studios, opera sa care aparţinepatrimoniului, unui necesar Memorial al culturii scrise, al „durerii şi mândriei noastre”. (Ion URDA)pag. 44noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Mugurii speranţeiAncuţa SULTANAPremiul literar “Ştefan NEMECSEK” la finalLa puţin timp după începerea anului şcolar 2011-2012, în elegantasală a bibliotecii Colegiului Tehnic “Mihai Viteazu” din Vulcan,debuta un concurs de creaţie literară sub sugestivul generic,MINERIADA LITERARĂ A LICEENILOR VULCĂNENI, lainiţiativa personală unui fost elev a acestei ŞCOLI DE ELITĂ, ŞtefanNEMECSEK. Fiind o acţiune personală, eforturile organizatorice şimateriale revenind lui Ştefan NEMECSEK, acesta a decis ca trofeulconcursului să se numească PREMIUL LITERAR “ŞtefanNEMECSEK”.Acţiunea a fost gândită a se derula “pe plan local”, cu intenţia de adovedi că în Vulcan şi Valea Jiului în general, a existat şi existăcultură literară, există creatori de cultură mai cu seamă în rândultineretului, există şcoli de pe băncile cărora pleacă spre Universităţiadolescenţi care în mare parte ajung specialişti de marcă în diversedomenii de activitate în ţară sau străinătate, că Valea Jiului este unmirific tărâm de istorie şi legendă minerească.Primarul municipiului Vulcan Gheorghe ILE, prezent la debutul acţiunii, cataloga concursul decreaţie ca o reală posibilitate de manifestare culturală prin care valorile locale să poată fievidenţiate, cunoscute şi mediatizate la nivel judeţean, naţional şi posibil internaţional. Pare-se că avut gură de aur. Doar după patru săptămâni de la debutul MINERIADEI LITERARE, ca urmare amediatizării proiectului cultural în coloanele ziarului CURIERUL VĂII JIULUI, prin publicareacelor mai reuşite poezii şi eseuri, iniţiatorul acţiunii a primit solicitări de acceptare şi a altor elevipoeţi sau prozatori, de la Şcoli din Valea Jiului, din judeţ sau din ţară de a participa la concurs.Atenţia acordată MINERIADEI LITERARE A LICEENILOR VULCĂNENI a depăşit aşteptărileîn momentul în care Ştefan NEMECSEK şi prof. Malvine SOCACI, directorul Colegiului TehnicMIHAI VITEAZU au fost contactaţi pentru a aproba alinierea în concurs şi a elevilor de la celebrulLiceu PETRU RAREŞ din Chişinău şi a Liceului Teoretic GRIGORE VIERU din Borogani –Găgăuzia, internaţionalizân d astfel dimensiunea concursului de creaţie gândit de ŞtefanNEMECSEK.Acesta a fost începutul. Iată-ne acum la finele primei ediţii a Concursului de creaţie când vomvedea cine va intra în posesia PREMIUL LITERAR “Ştefan NEMECSEK”, constând într-un cristalmasiv sub formă de pană. Un juriu exigent, de valoare internaţională, compus din prof. SebastianBARA – directorul Bibliotecii Judeţene OVID DENSUŞIANU din Deva, preşedintele juriului, ing.Gheorghe ILE – primarul municipiului Vulcan, scriitorul şi documentaristul Ioan VELICA –preşedintele Filialei Hunedoara a Ligii Scriitorilor din România, scriitorul Radu IGNA – membru alUniunii Scriitorilor din România şi cel mai valoros, credem, poet, scriitor, critic literar, descoperitorşi lansator de talente şi valori literare din ţinuturile hunedorene, Eugen EVU, vor selecta laureaţiidin ţară şi de peste hotare. Sunt deosebit de multe creaţii de valoare, poezii, texte, care dovedescexistenţa unei întregi generaţii adolescentine care calcă cu îndrăzneală pe urmele lui MihaiEMINESCU şi Alexei MATEEVICI, Adrian PĂUNESCU sau Grigore VIERU, alţi numeroşi poeţişi scriitori români şi basarabeni care au contribuit la dezvoltarea culturii literare a lumii. Toatecreaţiile literare prezentate în concurs, vor fi reunite într-o salbă de aleasă valoare literară şipublicate într-un volum ce va fi lansat la demararea ediţiei cu numărul 2 a PREMIULUI LITERAR“Ştefan NEMECSEK”, în septembrie, după începerea noului an şcolar 2012 – 2013.Festivitatea de închidere a Concursului de Creaţie va avea loc în data de 4 iunie, în cocheta şieleganta Sală de Şedinţe a Primăriei municipiului Vulcan. La Sărbătoarea MINERIADEILITERARE A LICEENILOR VULCĂNENI şi-au anunţat prezenţa personalităţi de marcă a culturiianul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 45

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"hunedorene, din ţară şi Basarabia. Pe lângă prezenţa personalităţilor din juriul concursului, dinRâmnicu Vâlcea şi-a anunţat prezenţa la Vulcan o selectă delegaţie condusă de prof. univ. dr.Nicolae DINESCU – preşedintele Societăţii Culturale ANTON PAN alături de Zenovia ZAMFIR –scriitor, Violeta SCROCIOB – artist plastic, Paul STĂNIŞOR – scriitor, artist plastic, EmilCATRINOIU – directorul Editurii Fortuna. Din Basarabia va veni la Vulcan, o delegaţie condusă deviceprimăriţa din Borogani, Elisabeta ODAGIU şi prof. Oxana MUNTEANU din Chişinău,delegaţie din în componenţa căreia vor fi elevi basarabeni de la Liceele PETRU RAREŞ dinChişinău şi GRIGORE VIERU din Borogani. De la Curtea de Argeş sunt aşteptaţi oaspeţi dragi, odelegaţie condusă de acad, Gheorghe PĂUN compusă din oameni de cultură, creatori de literatură,arte plastice etc. De la Alba Iulia va veni scriitorul, poetul, criticul literar Virgil ŞERBUCISTEIANU, directorul apreciatei reviste literare GÂND ROMÂNESC, prieten al Basarabiei,promotor a numeroase acţiuni culturale şi donări de carte românească pentru fraţii de peste Prut. Vafi prezent la acţiune Gheorghe NICULESCU, unul dintre cei mai apreciaţi scriitori din Vale, care vacompleta premiile acordate cu cărţi pe care le-a semnat şi pentru a transmite un salut de frăţietatedin partea ”românului care l-a contrazis pe Einstein”, prof. univ. dr. de renume mondial, FlorentinSMARANDACHE. Nu în ultimul rând, şi-a anunţat prezenţa scriitorul Ion URDA, cel care nuoboseşte de loc atunci când este vorba de promovarea oricărei acţiuni culturale de ţinută care sederulează pe meleagurile hunedorene. Cu siguranţă, credem că vor fi prezenţi şi cei care au susţinutprezentul proiect cultural, cu multă dăruire, Emil PĂRĂU, Octavian NASTE, Constantin FULGA,Ovidiu PIRTEA, Ovidiu BALAŞ şi poate alţi iubitori de cultură locală care vor dori să se alăturecelor mai sus nominalizaţi.Întrucât până la data Sărbătorii PREMIULUI LITERAR “Ştefan NEMECSEK” mai este cevatimp, se aşteaptă şi alte confirmări de participare a unor personalităţi din ţară şi de peste hotare. Mairămâne de văzut cât de receptivă şi nepărtinitoare va fi presa locală şi judeţeană la prezentarea uneiacţiuni culturale de o asemenea anvergură.Poeţi hunedoreniLiviu OFILEANU despre...Nicolae SZEKELYBULETIN DE ŞTIRI,Ed. Mirador, Arad, 2006De la neoexpresionism la ultima generaţieNicolae SZEKELY a publicat până în prezent vreo trei cărţi depoezie: Astrele interioare, Ed. Signata, Timişoara, 2000, Stărileimnice, Ed. Mirador, Arad, 2001, şi Buletin de ştiri, Ed. Mirador,Arad, 2006, ultima apărută şi de care ne ocupăm mai jos. Volumulliliputan Astrele interioare încorporează imnuri către divinitate, notaţiide atmosferă interioară, stările unui subiect sensibil la venerabilafrumuseţe a naturii şi subjugat de melancolia „trecerii”. Mai apoi,statuia poetului ca arhitect al lumilor secrete (alchimie, kabbala etc.)repostată în circuitul poeziei de astăzi nu mai are nici un efect asupra cititorului, numai dacălumea actuală i se pare o închisoare conform tradiţiei orfice.Variantă aleasă şi de autor pentru alternanţa versului clasic cu versul alb, unde rostirea gravă şivocabularul ales ţin de neoexpresionism, acele incantaţii menite să tulbure duhurile apelor, alepădurii, etc. mai mult prin nominalizarea lor decât pe insistenţa unui motiv anume. Aşadar,poemul trebuie să fie rez ultanta unei alchimii interioare: „dar ce logică mai acceptă acum/ aceatrecere dintr-un limbaj în altul, fără/ o viză metafizică,/ fără nebunia cuvintelor însetate/ cuînsemnele înţelepţilor alchimişti?”, (Preludiu pentru o casă părăsită, p. 65), sau: „Poetul o ia pescurtătură uneori/ el ştie drumurile dar le ocoleşte/ travestit/ (...) el are un alt timp”, (chiar miezulpâinii, p. 77). Un timid spirit de frondă afirmă prin negaţie consecvenţa poetului cu programul său:pag. 46noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"„Poezia pe care o scrii acum nu mai ţine de/ peisaje, culori, iubire, umbre şi câte altele/ doar ca săte ia cineva în seamă”, (Zădărnicie, p. 116).Al doilea volum – Stările imnice, (2001) e o nouă cărămidă pusă la temelia unei poetici axată pereflexivitate încă de la prima carte: „Ce se mai întâmplă, Doamne, ce se mai întâmplă,/ să nu fivăzut eu până acum această mască/ pe care o poartă pe rând Infernul, Sublimul, Iubirea?”,(Imn, p. 5). Meditaţiile pe seama „universului”, a legăturii dintre Dumnezeu şi om, relaţiile dintrebărbat şi femeie, poet-poezie sunt reluate în registrul metafizic şi subminate temporar pentrucontrast de o îndoială pasageră: „cum totul e-n zadar şi totuşi contează/ mă las pradă ţie,nedumerire”, (Imn, p. 14); şi mai departe: „ca o invazie veneau atunci clipele/ înnegrind zareavişinie din care piereau/ rând pe rând secundele alungite ale serilor/ părând că gânduri repetateîntruna/ apropiau/ cealaltă viaţă – presupusa veşnicie...”, (Imn, p. 22), precum şi aceste versuri:„oh, Dumnezeule,/ în clipa trecerii la moarte/ vreau să-mi dai o insomnie lungă/ în care săcontemplu/ la nesfârşit/ certitudinea de-a nefi”, (Fantazie, p. 27), pentru a introduce palinodia maispre finalul cărţii: „privind în propriul abis/ tentaţia de a crea un fals (oh, Doamne!)/ te poateadeveri într-o clipă – unde mai rămâne loc/ pentru sinele dispărut,/ fără o copie în divinitate?”,(Fantazie, p. 42). Numai că vremea cuvintelor încărcate de „har poetic” a cam trecut şi insistenţape solemnitatea rostirii, a Imnurilor grave adună aceste poeme sub umbrela poeziei desuete,îndeosebi când autorul lor rămâne consecvent scriiturii de până acum şi respingând, deocamdată,auto-ironia ca „figură de stil”.Modificări substanţiale în modalitatea de expresie au loc odată cu a treia carte –Buletin de ştiri,(2006), începând de la discursivitate şi directeţe a enunţurilor şi până la ajustarea parodică ascriiturii după noul val douămiist. Acum poetul se delimitează de stilul înalt şi adoptă un hibridconstituit din alternanţa versurilor elaborate cu cele „de consum” ale biograficului, iar produsul e orarefiere a spaţiilor (fragmentarism) şi o aglutinare a lor când narativitatea impune un alt ritm,specific descrierilor de întâmplări şi personaje pe tonul reţinut al finului observator. De fapt, dindorinţa unei disocieri nete de ceea ce se petrecea în jurul său, poetul zăbovise în primele două cărţipe filonul reflecţiilor crepusculare, îşi conservase aura aristocratică prin laconism şi reflexivitate,juxtapunerea versurilor cu pauze de lectură pentru sedimentarea ecoului; de acum îşi fac apariţiaîntre constatative nevroza şi sarcasmul, nararea şi personajele aferente, argoul şi luarea în răspăr apoeticii care bagatelizează totul în afară de muzică, bani şi sex (conform noii generaţii). Cu altecuvinte, poetul face mişto de cei care fac mişto, concluzia fiind că fiecare generaţie îşi arenaşul... Dar, şi într-o asociere inedită pentru scriitura sa, poetul nu renunţă la sublinierea uneidiferenţe clare de planuri şi caractere umane, aşa cum reiese în finalul poemului minat de înclinaţiide estet incompatibile cu hârjoana douămiiştilor: „forţezi prea mult cuvintele/ scuipi a lehamite darmai bine aşa/ scapi de ele/ nervii te lasă ce e drept dar trebuie să ai răbdare/ prostia ta se vatransforma în ceva omenesc/ un recul atât de puternic încât îţi înfrumuseţează chiar şi rahatul/ defapt neputinţa se retrage într-o călimară de whisky/ într-un cvartet de Schubert sau mai simplu/într-o ploaie de vară cu scaieţi (...)”, (târfele harului, p. 41).Evident, şi poetul consideră un regres aplicaţia de mai sus, unde nu sunt posibile melancolia şimeditaţia însoţită de fiorul redescoperirii universului, versul-sinteză şi alchimia savantă, însă nici oîntoarcere la matcă nu mai este posibilă. Putem afirma că ruptura cu primele volume e dureroasă câttimp estetismul a mai pierdut un exponent, însă poezia bună şi poetica fragmentului a mai câştigatun adept. Există şi câteva accente oniric-suprarealiste în această carte, fără a brusca contextualizareascriiturii în cadrul antenumit, o atmosferă de tatonare (căutare a tonului potrivit noului rol) ceimpune versurilor diverse ritmuri, priceperea celui în cauză devenind vizibilă şi în dreptul arteicombinatorii. Sunt multe poeme cu analogii ale actului creator, referinţe livreşti şi stropul debiografie strecurat cu talent la locul său pentru a întreţine interesul cititorului: „e frig în dimineaţaasta îmi iau hanoracul bleumarin/ mă-ntreb cu ce te-aş mai putea ferici azi/ poate să fac exces dezel şi să te copleşesc/ cu propria-mi inteligenţă/ uite-aşa să nu mai vorbim nimic/ în timp ce trăimbuză în buză/ că şi aşa unul din noi doi doarme face clic/ la trezire şi celălalt închide brusc ochii/anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 47

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"lasă un bileţel de bună dimineaţa/ cafeaua o bem cu ochii-n patru/ apoi fiecare în treaba lui/ eu iauo carte din bibliotecă să citesc/ dar înainte fac mii de repetiţii/ mă imaginez în miezul lecturii cuochii holbaţi/ îndurând toate caznele din lume şi înjur/ verific metode noi şi experimentez unde emai bine/ în pat fotoliu sau pe veceu/ cu ochelari sau nu beckett e la fel/ mai bine citesctermometrul (...)”, (schimb de experienţă, p. 26).Cu toate că autorul a urmărit să scrie la modă, pare-se împotriva modei, versurile acestui volumsunt şi cele mai bine închegate; însuşi autorul recunoaşte intenţia în poemul care dă şi titlulvolumului: „nu mai vreau clip-art-uri/ nici să ţin viaţa în mâini ca pe un dar preţios/ mai binecitesc nişte poeme 2000/ mai aflu una alta una altul la ce oră se trezeşte/ cum coboară din pat dupăun ziar îşi aprinde o ţigară/ câte o replică inteligentă apoi o întâlnire/ ca între prieteni desigurcafeaua vinul berea/ apare şi soarele negru enervantele detalii/ detalu detala// scuzaţi bâlbâiala”,(buletin de ştiri, p. 58). Astfel, adus la zi (sau updatat la stilul altora) prin ironie şi pastişă, înexerciţiul noii funcţiuni cu scop experimental – Nicolae Szekely repune în scenă temadezrădăcinării (din satul copilăriei), revelaţiile metafizice şi impresiile de lectură, în generalipostazele unui subiect pentru care literatura e mereu înaintea vieţii personale, lăsând în urma sa oparanteză deschisă pentru alte cărţi la fel de incitante.Gala premiilor Exclusiv în ValeDin numeroasele premii sub egida Exclusiv, acordate în Valea Jiului, comunicate de TiberiuVinţan, reţinem ca ştire numele celor mai buni scriitori, unii dintre ei fiindu-ne fideli colaboratoriliterari, şi a oamenilor politici din zonă:Cei mai buni scriitori ai zonei Valeriu BUTULESCU Lucia MUNTEAN Genu TUŢU Dumitru VELEA Gheorghe NICULESCU Ştefan NEMECSEKDe vorbă cu prieteniiCei mai buni oameni politici ai zonei Costel AVRAM (preşedintele PRM Hunedoara) Angela STOICA (preşedintele PD-L Vulcan) Dănuţ BUHĂESCU (Preşedintele PSD Uricani) Alina CÂRSTOIU (Preşedintele PNL Vulcan) Ioan Dorel ŞCHIOPU (Preşedintele PRM Vulcan) Iosif ANDRAŞ (Preşedintele UDMR Petroşani) Mihăiţă NISTOR (Preşedintele PNL Aninoasa)Întrebare Eugen EVU şi răspuns George ROCAEugen EVU: George ROCA, eşti unul dintre cei mai cooperanţi într-ale internetului din cei cucare prin ani am întreţinut reciproc, sp er, legăturile literare, culturale, cu autorii români dindiaspora. Lucrul nostru s-a încrucişat benefic, pentru sute de semnatari, din ţară, dar şi dinAustralia, Anglia, USA, Germania, I talia, Franţa, Spania... Cărţile noastre, şi în sepcial revista pecare o edizet, iată, de 16 ani...au sporit, iar arderile prea mari ne slăbesc. Plătim scump. Eu spun, cuamărăciune, deşi ştii că nu sunt nici fatalist, nici pesimist, că Răul se hrăneşte cu binele... Cu câtdăîrui mai mult, cu atât apar cei ce îţi cer mai mult, iar dacă uneori nu poţi, te jefuie, sau te hulesc...Ce părere mai ai, după cei vreo 20 de ani de când „ne ştim”?George ROCA: Nu-ţi face probleme. Cartea ta o pastrez cu drag, ca de de la un prieten vechi şinu o voi folosi niciodată decât atunci când vei fi de acord. E mai bine să nu creezi valuri, şi aşa efurtună peste tot.Oamenii sunt răi! Iar noi suntem destul de singuri. Scriitorii nu au bani! Puterea lor stă înscris... dar vezi că totuşi suntem fragili! M-am luptat deseori cu prietenii să le explic să îşi maimodereze limbajul... Unii m-au înţeles, alţii s-au supărat... dar eu nu le-am vrut decât binele şi nule-am făcut rău niciodată! Din contra, i-am ajutat, corectat, am promovat şi le-am împărtăşit dinpag. 48noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"experienţa mea tehnică, acumulată de cei 32 de ani de exil. Şi în plus am muncit pentru a lereprezenta lucrările, pe brânci!De ce? Pentru cultura şi literatura română, adică pentru Noi. Pentru cei de acasă şi din exil carenu erau cunoscuti în spatiul virtual. Mi-am făcut şi câţiva duşmani! Dar au fost câţiva... Unii nu aufost duşmani dar s-au suparat... de parcă ei erau şefii mei şi eram obligat lor.Cam atât, te îmbrăţişez cu prietenie şi ai grijă de tine!Cartea de recitireCe ne aşteaptă în următorii 40 de ani: Alvin TOFFLER şi-a anunţat predicţiileAlvin Toffler, născut în 1928, este una dintre cele mai influente voci din domeniul afacerilor şidin cel intelectual. Odată cu publicarea primei sale lucrări, "Şocul viitorului", Toffler a creat o nouădisciplină, futurologia, bazată pe studiul schimbării şi pe impactul pe care aceasta îl are asupraafacerilor şi culturii. Graţie lui Toffler, futurologia este considerată în prezent ştiinţa care defineşteforţele şi tendinţele care modelează viitorul în economia actuală, bazată pe informaţii. Printrecelelalte volume publicate de Alvin Toffler, devenite bestseller la scurt timp după publicare, senumără "Al Treilea Val", "Război şi antirăzboi", "Puterea în mişcare" şi, recent, "Crearea unei noicivilizaţii". Pe parcursul următorilor 40 de ani, femeile vor dispune de o putere de decizie fărăprecedent, migraţia musulmană către Occident se va amplifica, iar mersul la birou nu va mai fi deactualitate, susţine scriitorul şi futurologul american Alvin Toffler. Africa de Sud va beneficia de ocreştere economică susţinută, în timp ce Orientul Apropiat va deveni "un amestec de religii,mişcări religioase şi etnii", se afirmă în studiul realizat de Toffler Associates, un cabinet deconsultanţă înfiinţat de scriitorul şi futurologul american de succes Alvin Toffler, autorul celebruluiroman "Şocul viitorului", publicat în 1970. În acelaşi an, Alvin Toffler a declarat că ştiinţa şitehnologia se vor dezvolta într-un ritm atât de rapid, încât cei mai mulţi oameni nu vor putea să"digere" acest aflux de informaţii şi vor fi tentaţi să se "deconecteze" de la acest ritm de viaţă multprea trepidant. Multe dintre previziunile sale, referitoare la rapiditatea transmiterii de informaţii,acceptarea mariajelor homosexuale şi accelerarea ritmului de producere a catastrofelor ecologice,s-au adeverit în anii care au urmat. Pentru următoarele patru decenii, Alvin Toffler afirmă că unnumăr tot mai mare de oameni îşi vor cultiva propriile legume şi îşi vor produce singuri alimentele,pentru a depinde tot mai puţin de marii producători şi distribuitori din industria alimentară.Internetul de mare viteză va deveni o veritabilă normă în domeniu, iar videoconferinţele,devenite deja o practică curentă în zilele noastre, le vor permite angajaţilor din viitor să nu maimeargă la birou şi să lucreze din orice colţ din lume. Doar câteva ţări vor mai fi considerate în viitor"state poliţieneşti" - în principal Coreea de Nord şi Iran. China îşi va consolida statutul de putereeconomică majoră, se va alia cu Brazilia şi cu India pentru a influenţa ratele de schimb alemonedelor, dar şi cu Venezuela şi cu câteva state africane pentru a-şi asigura necesarul energetic.Statele Unite ale Americii vor depinde de China pentru a se aproviziona cu şapte metale rare,indispensabile pentru fabricarea unor bunuri de larg consum, dar şi a unor dispozitive şi produsespecifice, precum radarele, armamentul, instalaţiile eoliene şi automobilele hibride. Dezvoltareaunor forme alternative de energie va creea "perdanţi într-o lume post-hidrocarburi", precum ArabiaSaudită, Iran, Irak, câteva state din zona Golfului Persic, dar şi Rusia şi Venezuela. Creştinismul seva extinde în ţările din emisfera sudică, iar musulmanii vor emigra în număr mare către ţările dinOccident. Schimbările climatice vor genera o serie de conflicte, iar topirea gheţarilor va conduce ladescoperirea unor noi zăcăminte minerale şi petroliere. Creşterea nivelului apelor mărilor şioceanelor va provoca o deplasare masivă a populaţiei din zonele de coastă. Fenomenul deîmbătrânire a populaţiei va conduce la creşterea de patru ori pe plan mondial a cheltuielilor totale cupensiile şi cu îngrijirile acordate persoanelor în vârstă, iar sistemul american al asigurărilor desănătate va înceta să existe în forma sa actuală. La rândul lor, femeile vor ocupa tot mai multeanul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 49

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"posturi importante, procentul femeilor aflate în posturi de conducere urmând să atingă un nivel deneimaginat în urmă cu câţiva ani. Rapiditatea cu care vor fi transmise informaţiile va determinaomenirea să intre în era "petabyte-ului", o unitate de măsură de stocare şi de putere informaticăsuperioară deja mult uzitatului gigabyte; un HDD de 2000 PB permite stocarea culturii intregiiomeniri de când există ea şi până azi. Politica de cluster va continua şi se va impune, urmând ca înperioada următoare să existe grupuri de firme şi nu concerne mari ca în momentul de faţă.Sursa de energie a viitorului va fi formată din: captarea şi înmagazinarea energiei solare;utilizarea fisiunii nucleare; utilizarea energiei libere; utilizarea energiei vidului; utilizarea energieimagneto-gravitaţionale, şi va determina un nou tip de civilizaţie, cu alte caracteristici decât ceaactuală, definită drept civilizaţia hidrocarburilor.(sursa via Dumitru HURUBĂ)HumorescaBolşevici din toată lumea, uniţi-vă! Cu acte!Francois HOLLANDE este favorabil căsătoriilor între persoane de acelaşi sexÎn numele egalităţii, candidatulsocialist a promis că le va acordacuplurilor homosexuale dreptul de a secăsători şi de a adopta copii. Aceste măsuri, care dejasunt în vigoare în unele state europene, fac parte din cele60 de promisiuni de campanie şi vor fi adoptate până celtârziu în primăvara anului 2013, a spus HOLLANDE.În ceea ce priveşte eutanasia, HOLLANDE pledeazăpentru ”asistenţă medicală specială” acordatăpersoanelor aflate în stadii terminale. Candidatul socialista promis şi restabilirea unui minister pentru drepturilefemeilor.“Pentru Francois HOLLANDE, liberalismul creat de spiritul iluminist pledează pentrurespectarea vieţii intime a cetăţenilor”, explică sociologul François de Singly, profesor laUniversitatea Paris – Descartes.(L’Expres, mai 2012)Imaginea comentatăÎn anul 1979, artişti ai Casei Municipale deCultură Hunedoara au vizitat monumentul„Buzduganul ghimpat” al lui Ioan Corvin, de laPorţile de Fier ale Transilvaniei. După 1989, încondiţii neelucidate, monumentul a dispărut...În dreapta imaginii, în spatele dir. instituţiei,Ioan Nicuşor GHIORGHIONI (cămaşă cupătrăţele), Eugen EVU şi Martin SEGHEDI,poet hunedorean ulterior emigrat în Germania.Prezenţi în fotografie şi actriţa şi poeta NicoletaEBNER, prof. Maria IZDRĂILĂ, coregrafulMircea OCOŞ şi regretatul regizor al teatrului decopii „Sfârlează”, Pavel CRIŞAN.Despre monument, istoricul Gligor Haşa afirmă că este tăinuit în apele unui lac artificial, dinenigmatice motive...(Arhiva NPC)pag. 50noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

Il nome de la Rose...asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Përparim DEMI şi Elvin LUKUÎntâlnire cu scriitorul și poetul Iadului închisorilor, Vosar ZHITIDe fapt nu eu m-am întâlnit cu Visar ZHITI, ci ziaristul Elvin LUKU,eu doar am citit interviul lui, şi cred că merită să-l prezint publiculuiromân, macar pentru câteva idei interesante pe care le voi sublinia.Literatura a fost lipsită de povestirea despre ceea ce simți, trăirile….Intelectualul trebuie să fie sincer iar poezia să fie adevărată – spune Visar,autorul romanelor recent publicate ”Drumurile Iadului” și ” Iadul spart”.Poetul, scriitorul care a fost condamnat pentru un singur motiv absurd, fiindcă a scris un poem dedicattrandafirilor, o poezie nevinovată, ne spune în interviu:-Toate dictaturile se simt atinse și afectate de sinceritatea şi adevărul pe care le aduce poezia şi romanul.Încă tânăr fiind, el a fost aruncat în Iadul închisorilor comuniste fără niciun motiv real. Dictatura l-aconsiderat ca fiind un pericol social, şi de fapt - nu pe el, ci ideile lui nevinovate. Iată că el s-a întors din aceliad întărit, format, mai puternic ca niciodată. A revenit cu experiența lui subiectivă și ne povestește despretrăirile lui și ale altor colegi aflaţi în suferințe, totul văzut dintr-o perspectivă aparte, pe care noi ceilalți,contemporanii lui, o percepem poate diferit. Într-un fel, eu cel puțin, îl văd ca pe un filtru al timpului trecut,care îmi deschide ochii spre o altă perspectivă. Culorile pe care le-a dat Iadului mă fac să-l văd viu, actual,prezent și în viitor, dacă ștergem Memoria. El ne atrage atenția, vorbește despre adevărul invizibil, cel ascunsîn rănile trecutului nostru. În afară de valoarea și contribuția romanelor lui la memorialul durerii comuniste,eu le percep ca pe un semnal de alarmă pentru trezirea lumii la realitatea pe care o trăim. Fără ură, senin șifoarte limpede, el aduce iadul în prezent, descoperă mutantul din omul supus, pericolul creierelor spălate şicu memoria ștearsă. Metafora și parabola lui sunt puternice, sugestive și suficient colorate, ca să descifrezecomplexitatea vieții și realității noastre. După mine, el descâlcește bine ghemul îmbârligat de monstrulpolitic, care a pus stăpânire pe viețile noastre neînsemnate, manipulate în continuare.Întrebat fiind despre Umberto Eco, care deasemenea a folosit simbolul trandafirului, el spune:„Umbero Eco, scritorul, eseistul, istoricul, filozoful, cel mai de seamă nume în Europa, s-a reîntors după30 de ani la trandafir, la prima lui operă, pe care a prelucrat-o și republicat-o în Italia și în Albania. El tedeprimă cu cunoașterea și cultura lui, cu tacticiile sugestive ale creației, este un adevarat maestru. Sunt unsimplu cititor al operei lui și n-am avut ocazia până acum să-l cunosc personal, am aflat de el numai după1990, după ce am fost eliberat din pușcărie. Am avut norocul - continuă Visar– să mă aflu în Italia. Am fostîn orașul lui, la Universitatea unde el a predat. Apreciez foarte mult cultura lui, și în mod deosebit,introducerea scrisă de el la o carte, publicată recent în Italia de clubul PEN, despre unii autori, foștiipușcăriași autori, din diferite țări. În această introducere, care a fost atât de mediatizată, el a revizuitpoziția pe care o avea, o corectează pe cea dinainte, publicată în Anglia, în care îi consideră pe acești autorinevinovaţi. Acum revine spunând că ei de fapt sunt autori vinovați față de dictatură, fiindcă era suficient sănu-i cânți dictaturii sau dictatorului, și să scrii despre altceva, indiferent de subiect, fie despre trandafiri, șideveneai suficient de vinovat ca să faci închisoare”.Întâmplarea a fost că însuși Visar a fost unul dintre cei citati de Umberto în această introducere,pomenind de volumul lui cu poezii ”Rapsodia vieții trandafirilor”, spunând printre altele:”… poezia generează teamă regimurilor dictatoriale autoritare, chiar dacă în ea se vorbeşte, ca şiîn cazul ZHITI, despre trandafiri ...”La întrebarea interesantă despre intelectualul angajat, Visar spune:”Intelectualul, eu nu-l percep despărțit de angajament, nu-l văd dezinteresat de societate, de actualitate,de istorie, până și de om ca individ. Să fi interesat nu ajunge, trebuie să acționezi, să intervii, să sprijini, săcritici, să nu te împaci, să aperi, să devii conștință. Adevarații intelectuali le-au făcut pe toate aceste. Ceiîncuiați în turnul de fildeş, neangajații, cei stând deoparte, devin uitabili, câteodată chiar și dăunatoripentru societate. Deseori se confundă sensul angajamentului intelectual, aceasta nu înseamnă să serveștivreo putere sau un partid, eu prin aceasta înțeleg idealul, cauza, să te angajezi înseamnă să îndeplinești unscop și obiective în folosul tuturor, a majorităţii, sau fie a unui singur individ, dacă are dreptate. În Albanianu ducem lipsă de intelectuali, dar dacă vorbim despre rolul lor emancipator, aici se lasă de dorit. Suntemanul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina pag. 51(supliment estival virtual)

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"țara unde intelectualul legal al fostului stat dictatorial, cel compromis, care este lipsit de curajul civic, fiindmereu pe partea puterii, ipocritul supraviețuitor fără conștiință, este încă în top, iar pe de altă parte,opozanții, cei abandonați, cei condamnați, disparuți au rămas neînsemnați. Sociologii occidentali spun că înţările dictatoriale, intelectualul îmbrățișează puterea, fiindcă îl apără de adversari, și așa devine cineva, așacapătă notorietate statală. Dictatorii îi diferențau în intelectuali de ai noștrii și ceilalți, dușmanii, a cărorsoartă se știe care era. Unii urcau, alții coborau, în mijloc erau mediocrii. O simetrie diabolică. Disidențiierau destinați dispariției, după care, urma tăcere…”.Despre implicarea intelectualului în politică:”Politica este arta posibilului, de aceea asemenea artiști sunt utili. Partidele, în mod normal, sunt interesatede inteligența lor, iar produsul intelectual este al țării, al societății. Intelectualul generează idei, aducecultură și putere, așadar, dacă găsește un interes, la vreun partid, care servește binelui societății, este firescsă o sprijine. Să iei poziție adversă pe motive meschine, snobism, interese mărunte, seamană a eschivare deresponsabilitate civică, sau răutate. Dacă puterea vine cu ceva bun, un program benefic, de valoare pentruțară, cu interes comum tuturor, angajarea intelectualului este absolut necesară. Intelectual este cel careinfluențează conștința colectivă, cel responsabil, participant în prosperitate și creatorul ei. În schimb, dacăputerea nu acționează în interesul tuturor, nu gândește pentru viitor, dar numai pentru ea și pentru moment,atunci intelectualul devine opozantul ei. Apreciez gândirea liberă, curajul civic, care, din fericire, la oraactuală nu lipsește. Politica nu este un monopul numai al partidelor. Această țară, patria noastră esteaceași, poporul se schimbă, devine altfel încetul cu încetul”.Despre succesul lui, mai ales despre ultimele două romane publicate, el, cu modestie, răspunde:”Despre cauzele succesului, întrebați cititorii mai bine. Eu pot să vorbesc despre motivele pentru care amscris aceste cărți. Este emoționant, ca o sângerare spirituală când produci literatură, dar între timp am vrutsă fiu angajat și să aduc ceva, care să servească memoriei colective, să vorbesc despre suferințele umane, săle prezint, înainte să le descriu ca fapte cronologice, am vrut să povestesc despre ceea ce am simțit,trăirile. Sentimentele aduc gânduri și acțiune. Am avut senzația că parcă lipsea ceva din acest adevăr.Poate că s-a scris destul despre suferințe, dar și despre trăirile pe care ea le produce. Am vrut să prezintnu numai adevărul ca o trăire, dar și sentimentul ca un adevăr. Am folosit întâmplări și personaje reale, casă arat că există ochiul observator al isprăvilor noastre și că oricine este demn să intre într-o operă literară.Romanul nu este o zonă interzisă, o unitate militară, reşedință, ambasadă, seamănă cu străzile orașului,piețele, parcurile unde au acces toți, seamănă cu templurile unde ne spovedim, unde ascultăm oracolul.Există romane, care n-au ca personaj fantezia, dar adevărul și credința că suntem capabili să intrăm înliteratură cu orice tip de viață și trebuie să-i aparținem, să-i răspundem. Oricât de bogați să fim, nu vomputea cumpăra trecutul și oricât de săraci să fim, visul despre viitor nimeni nu ni-l poate răpi, fiindcă visul,și fără noi, sau după noi, tot rămâne”.Despre memoria colectivă și importanța ei pentru viitorul unei țări, Visar spune:”Memoria este indispensabilă pentru oricare popor, orice cultură, este însuși istoria lui. Nu existăprezent fără memorie. Oriunde, în orice, de la cea mai mare până la cea mai mică, la cea obişnuită, vizibilăsau invizibilă, universală etc., memoria presupune experiență. Mai mult, există și memorie a viitorului.Bibliotecile, știința, toate la un loc aparțin vieții fără timp, sunt atemporale. Momentul în care vorbimdevine instantaneu trecut și va trebui să vorbim de prezentul viitor. Totul este trecător. O proecupare majorăa omenirii este și rămăne veșnicia, eternitatea ca o posibilitate. În acest sens, memoria este cheia acesteimagii a vieții, ca și premergătoare a vieții sau după ea. Dacă aceasta vine prin artă, este noroc, mare noroc,fiindcă transmite și emoție estetică, cu alte cuvinte, să fii, să te simți mereu frumos, după mine”.Scriitorul Visar ZHITI, în opera lui, nu emite ură, nu descoperă răzbunare nici în hermetismul luicreativ, dimpotrivă, găsim sinceritate, adevăr, argumentare și, se înțelege că, și oponență. Laîntrebarea cum reușește aceasta, el răspunde:”Torturile sunt inumane, ele nu trebuie aplicate la om și nici să provină din om, iar poezia le încape petoate, uneori chiar și ura. Omul poeziei trebuie să știe și să urască în numele iubirii și să nu iubească înnumele urii, cred că trebuie să știe să se indigneze, ca să-i servească la crearea energiilor pozitive. Poeziaîn sine poate fi și un fel de răzbunare, nu banală, se înțelege, dar artistică, posibil sfântă. Să ai abilitățipag. 52noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"indignate, opozante, înseamnă să fi tolerant al răului. Important este să-i răspunzi, să te opui în modul tău,repet întrun mod sfânt, ceresc, invizibil pe pământ. Indiferent că pedeapsa pământeană, sau subterană, vineca un rezultat al acestei bătălii. Nu orice strigăt, nu orice apel este o opunere, mai mult, nu orice opunereeste o opunere. Pot să te opui și calm, iar această opunere să fie cea mai tare, mai serioasă. În acest sens,subliniez că suferința nu trebuie să-l facă pe om mai rău, indiferent că viața lui devine mai puținsuportabilă. Cred că cel care înțelege mai adânc lumea, îi înțelege mai bine ceilalți, pe sine însuși, începe săștie ce și cum să ceară, de ce nu - și prin poezie. Tot în acest sens, suferința îl face pe om mai sincer, maităcut, de aici începe hermetismul. Poezia, întrun fel, devine mai dezbrăcată și hermetică în același timp, nuîn sensul clarității, așa nu aduce rezultatul dorit. Poezia hermetică, este altceva, nu se ascunde pe ea însușisau starea, dar are sensul neatinsei, al unei viziuni. Intelectualul, poetul, trebuie să fie sincer și poezia să fieadevărată. Dacă toate aceste sunt atinse, acest poet este norocos”.Ca deobicei, ziariștii sunt curioși să afle opinia unui intelectual notoriu despre starea Mediei și ziarelorpe care le reprezintă, sau în general, din țara lor. Iată părerea lui Visar :”Sunt realizări excelente și profesionalism, dar și abuzuri… hai să acceptăm partea bună. Eu, totuși vădun paradox între ziariști și ziarele lor. Ziariștii sunt cu mult mai buni. Libertatea a făcut să explodezetalentele, ochiul observator, poziții critice, voci de lidership, dar… cu ziarele avem nemulțuimiri. Primelepagini caută parcă, în mod forțat, senzaționalul, extraordinarul, inutilul, răul, învierea nemulțumirii. Poateașa se vând mai bine ziarele, asta e, dacă acesta este singurul lor scop. Așa se vând și propietarii acestorziare. Un asemena succes este negativ. Când ziarele se umplu de cu crime, ucideri, aruncări de la balconetc., se creează impresia că se face apel și parcă întreabă cititorul: iar tu, când vei face delictul tău? Secreează în acest mod un climat al crimei, ceea ce este mai rău decât crima însăși.Lenin spunea: dați-mi un ziar și veți vedea că voi răsturna o putere. Eu aș spune: dați-mi un ziar să ridicun popor, spiritual și moral”.Mai departe, iată opinia lui despre capcana cenzurii:”Cenzură ? – Nu, nu există. Se spune totul, chiar în mod abundent. Pentru scriitor, autocenzura este mairea decât cenzura, părerea mea. Se găsesc o mie de modalități să-ţi expui opiniile pe care le ai, dacă vrei.Deseori ziariști sunt obligați să servească intereselor unor clanuri, totuși ideile lor pot să fie transmise și înalte forme. Dacă sunt blocate într-un ziar, există alte ziare, acesta este privilegiul libertății. Scritorul da, sebucură din plin de libertate, acum ca niciodată. Arta, în general, are o singura piedică, autorul însuși.Aș enumera și alte forme de autocenzură, cum ar fi lipsa de cultură, lipsa de morală, de exemplu, poate fio cenzură, cauza dezinformării sau mutilării adevărurilor”.Despre media vizuală adaugă:”Dezbaterea în sine este utilă, prin ea poti să ai ca rezultat opinii, un adevăr, cel care trebuie, dar existăși dezbateri care fac inversul, ascund adevărul. Cu alte cuvine, unde avem dezbateri avem și abuzuri, pânăla banalizare sau deformare, care se transformă în certuri între participanți.În aceste cazuri se pierde interesul, devin plictisitoare. Asta este o consecință, fiindcă deseori suntinvitați nespecialiști, cei care nu sunt în cunoștință de cauză, privind tema dezbaterii. Poate aceasta esteceea ce se urmăreşte. În general se simte rutina în aceste dezbateri, un conservatorism sugrumător, o bătaiede joc, cum ar fi cazul unora care spun că n-au citit cartea, subiect al discuției,dar exprimă opinii.O asemena situație se repetă și pe alte tematici, în forme diferite. Se simteo ofensivă a exibismului, a unui narcisism ireparabil al moderatorilor care nuau niciun interes pentru dezbaterea adevărată a problemei. Nici eu n-amniciun interes să vorbesc despre ei.Interviul s-a închis cu întrebarea obișnuită despre proiectul viitor„Într-adevăr nu știu” – a fost răspunsul. Mai departe a adăugat: ”Așa cumspunea Hemingway, acum am starea unei fântâni golite, voi aștepta să seumple cu apa nouă, a vieții. Uneori, respectarea golului acesta, este cea maibună cale pentru a ocoli să scrii prost”.București, 28.05.2012Laudă revistei româneşti...anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina pag. 53(supliment estival virtual)

Avampremiră editorialăasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Theodor DAMIAN (New York – SUA)Poetul la amvonul templului interiorEugen EVU - AMINTIRI CARE VOR FI(MEMORIES TO COME)Editura EikonEnglish version by M.M. PetrescuCa un fel de răzvrătit împotriva (dez-)ordinii lumii, împotriva ordinii acesteia, ca un profet, ca unmisionar, aşa scrie Eugen Evu. Când te lupţi cu realitatea prezentă înseamnă că ai de propus altceva,că ai descoperit sau ţi s-a descoperit o altă paradigmă şi că pe temelia acesteia, ca-ntr-o nouăviziune, porneşti la munca sisifică de reordonare a lumii.În această calitate Eugen Evu se urcă la amvonul templului interior (căci din templu, templaţie,contemplaţie, de acolo vine poezia) şi din acest locus mysticus, protejat şi expus în acelaşi timp, îşirosteşte predica necesarmente moralizatoare, enunţă decaloguri şi admonestează cu candoare. Cineare urechi de auzit să audă. E greu de auzit-înţeles de la primul contact pentru că discursul săupoetic este foarte adesea un şir de metafore împletite cu paradoxuri, de încântări şi descântărideodată. Te încântă cu noutatea pe care ţi-o vesteşte şi oferă şi te descântă (nu în sensul dedescântec, vrajă, ci în sensul că te scoate din încântarea rutinei în care sălăşluiai şi în care te credeaiasigurat fără să ştii că nu eşti) cu chemarea la schimbare de direcţie, de vedere, chiar deweltanschauung, deci la convertire.Poezia lui Evu e ca un vulcan, uneori, ce stă gata să explodeze; nu-l vezi dar simţi că vine şi sepoate că o iei la fugă înfricoşat, nemaiascultând. Cândva, într-un târziu, îţi vei aminti deavertismentele date, de porunci şi de predici.Dacă va fi prea târziu sau nu, nu se spune aici...Că poetul vorbeşte ca de la amvon, de la pupitru sau de la catedră, cum ziceam, se vede indirect,e ascuns în stil. Dar iată şi un exemplu de adresare directă, în sensul amintit, în poemul Verigalipsă: „Doamnelor/ Domnilor/ Universul e sferic/ Sferici sâmburii/ Logosul/ Nu mai căutaţi/ verigalipsă...”Una din marile teme morale ale cărţii este legată de reinventarea de sine prin dragostea de sine şide aproapele, ca imperativ atotcuprinzător al vremii noastre. Dacă înveţi să iubeşti, înveţi să arzi, nespune poetul. „Reînvaţă să te iubeşti” citim în Postludium. Adică învaţă să arzi şi mergi înainte, cantr-ocontinuă curgere, căci „totul arde, deci şi arderea curge”, dialoghează Evu cu Heraclit. Arzi şimergi ca soldatul Fericitului Augustin, ca să-ţi întăreşti puterile şi să te purifici întru sfinţenia vieţii.Mergi şi arzi ca rugul aprins nemistuindu-se. Dar dacă reuşeşti să faci asta, nu te ascunde, ci aratălumii pentru ca „preaplinul tău să îmbie şi pe celălalt”, citim în acelaşi poem.Departe de a fi un mesager care şi-a uitat mesajul, Eugen Evu scrie cu putere pentru că are cevade spus. Are de spus un univers şi un lucru. Poeziile din volum fac referire directă şi indirectă laviaţa de zi cu zi, şi mai ales la mentalităţi şi moduri de a fi hic et nunc, dar și la realităţitranscendente de care oamenii se ocupă mai puţin în alergarea lor saltimbancă, şi care sunt temeliamodului autentic de a fi. De aceea poetul umblă prin cosmogonii uitate de toţi, prin primordial şiimemorial, în tendinţa sa constantă şi misiunea dificilă de a deschide drumuri noi în universulcunoaşterii. De aici foarte des jocul de cuvinte, disecarea acestora, explorarea şi interpretarearădăcinilor lor, propuneri de combinaţii neaşteptate, ca şi cum răscolind dedesubturile facerii lumiipoetul mai găseşte acolo elemente primordiale ce nu au mai fost folosite la facere, dar care odatădescoperite, dau sensuri noi, un sens mai înalt lucrurilor din creaţie, din lume. Şi toată aceastămuncă de săpător, de cioplitor în cuvânt, ne atrage atenţia poetul, este „Arta mea, labirintică,sublimând/ Muşcătura cunoaşterii” (Cunoaştere de noapte sau o semiotică a trans-memoriei).Aici avem de a face cu metafizica lui Eugen Evu. Aceasta începe de la esenţiala întrebaretranscendentală: cine? (Stigma Invăţătorului) ca metafizică a noastră „cea de toate zilele,” şi mergepână la conştientizarea că transcendentul e-n noi, în însuşi design-ul fiinţei, că suntem prin el şipag. 54noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"întru el, cum citim în poemul Despre uman: „Şi în noi este drumul, harta stelară/ de foarte departe/cartografiată...”.Există un filon interior, ascuns, dar uşor observabil la o lectură atentă, în poezia lui Eugen Evu.Acest filon, ca un fir roşu, e un fel de joacă cu meta, o joacă ce ia caracter misionar, în sensulscopului precis al poetului de a-l face pe cititor să aplece urechea şi ochiul spre frumuseţea şi şoaptainterioară, spre sorbirea misterului: „Mergi pe drumul/ Din tine, te lasă/ Pe voioasele muzici/ În sus.Le auzi răsunând?/ Te întorci înspre casă/ Răsăritul surâde/ Fremătând în apus” (La 65 de ani).În acest context autorul îşi presară discursul poetic cu observaţii critice pertinente, provocând pecititor la reflecţie şi introspecţie, ca atunci când, de exemplu, atrage atenţia asupra idolatrizăriiobiectului dorinţei: „Omul idolatrizează/ ceea ce suferă a nu avea” (O semiotică a psiho-celulelorStem). Uneori, după ce citeşti astfel de observaţii te întrebi: de ce nu s-a spus acest lucru pânăacum? Sau nu s-a spus aşa.Un alt exemplu: „E adevărat/ una e ţara locuită/ de proprii ei cetăţeni/ şi cu totul alta este/ ţaraocupată/ de cetăţeni” (Agonica certitudine diferenţială), şi încă unul, în Poema de laSarmisegetuza: „Totul nu curge, ci totul arde!” Iată un fel de quod erat demonstrandum al folosuluicapacităţii poetului de a intra în conversaţie cu filosofia în general, cu Heraclit Efeseanul în special,şi bineînţeles şi cu alţii. Aici, ca un fel de anti sau neo-heraclitian, Evu propune o schimbareconceptuală de viziune asupra lumii de înfricosătoare profunzime dar şi frumuseţe. Cu bogata saimaginaţie, cu intuiţiile sale surprinzătoare, poetul purcede la marea muncă de re-numire a lumii, alucrurilor, ca un nou Adam, de data asta însă părtaş cu Dumnezeu la înnoirea lumii. Evu face acestlucru cu toată seriozitatea, uneori cu ironie şi umor, dar de cele mai multe ori ca autorulEcclesiastului care se aşează atât înlăuntrul lumii, cât şi în afara ei, pentru a privi la ea subiectiv şiobiectiv totodată, pentru ca apoi să formuleze spre învăţătură sentinţe sapienţiale. Iată câteva: „Răulîl învingi/ Făcând binele./ Uneori” (Sofism 1); „Cei care/ ard mult/ Mor mai mult./ Işi mor moartea”(Etapele arderii); „Moartea geloasă pe înger” (La Apa Sargeţiei); „Lumina nu se ia, ci se dăruie”(Postludism); „Nimic mai trist/ ca un mormânt uitat./ Cuvânt căzut în moarte, ca păcat” (Epitaf);„Ceea ce crezi că eşti/ Vei fi” (Despre uman); „Ca viaţă până şi moartea/ Se repetă” (Arrière-garde;Gigachakre în migrare); „Munţii pe care am îndrăznit/ a-i urca/ Sunt în noi” (La 65 de ani).Reflecţia sapienţială izvorăşte uneori din contrastarea cu obişnuitul fapt care duce de multe ori la„găselniţe” surprinzătoare, fapt care te face să continui lectura cu interes, iar în final să realizezi căîncepi să-l cunoşti pe poet îndeajuns ca să ai încredere în intuiţiile, în mesajul, în discursul săudezinteresat. Mai ales când eşti pătruns şi de frumuseţi ca acestea: „Al meu timp/ este unul/ cândprea în urmă/ când mult înainte/ Am dat sânge poeziei/ şi iată, îmi smulge inima./ Aud timpul/ careîncepe să ningă/ printre cuvinte.../ Dacă nu le voi trăda/ Mă vor ucide” (Vârsta); „Se-aud trosnindstelate punţi/ În craniul meu,/ precum în munţi” (Clima giganţilor).Şi dacă cineva îl vrea pe Eugen Evu în auto-definiţie, iată-l: „Poet amant al Armonieicontrariilor./ Spirit ce se agită. Curaj reînnoind vama/ Stării” (La Apa Sargeţiei).Quod erat demonstrandum.Acest volum este însă bilingv. Traducerea în engleză este opera cunoscutei Muguraş MariaPetrescu, cea îndrăgostită de cuvânt şi de sens. Nu e uşor să traduci. Nu e uşor să traduci poezie. Nue uşor să traduci poezia lui Evu; uneori e cumplit. Ca orice poet autentic, Eugen Evu este înnenumărate locuri intraductibil. Ce face atunci traducătorul? Se luptă, se chinuie, se roagă, intră încontemplaţie, cercetează, citeşte, reciteşte, discută cu autorul, negociază, disperă, renunţă, revine...evrika! Aceasta este Muguraş Maria Petrescu. Ea lucrează la o traducere cum faci o ţesătură, ungoblin la gherghef; caută cu acul linia atent, cu răbdare, cu drag şi pasiune în acelaşi timp, ştiind căfirul colorat va pune în nouă valoare conceptul artisic iniţial. Aşa se face că avem aici o traducerereuşită la un text dificil al unui poet nu mai puţin dificil şi reuşit.New York – mai 2012anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 55

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Amintiri din viitorCaptură de pe internet după Cornelia DUMITRIUTată de fată, în 2040E noapte. Sună telefonul. iPhone 34, cu thinkscreen. Sonerie oldie, o piesă de la Justin Bieber.- Alo.- Tata? Îmi dai te rog parola, că am cunoscut un băiat.- Ai înnebunit? Nici măcar nu-l cunosc.- I-am făcut testul ADN şi un RMN cu telefonul, i-am verificat cazierul pe facebook şi e ok. Hai, terooog..- Stai că închid...În 2040, Guvernul Boc 27 impozitează convorbirile mai lungi de 30s cu o sută de catralioane de lei pesecundă.- Fată, acuma mă uitam pe Google Face View, ce cauţi în barul ăla infect, care n-are nici scanner laintrare?- Tată, te rog, lasă-mi intimitatea în pace. Nu-i destul că numai tu ai parola de la iCentura mea deCastitate?- Bla, ţi-am explicat care sînt riscurile...2040, numele au devenit scurte şi onomatopeice (Ar, Ai, Blo, Bla, Bli, Boc, Cli, Cla, Cri) din cauzaÎninteligenţei tot mai reduse a populaţiei, care lasă gînditul în grija computerelor. Singurele nume care ausupravieţuit sînt Elena şi Traian, istoricii punînd asta pe seama puternicelor şi nemuritoarelor mitologiigreacă şi romană.- ...dacă băiatul ăla îşi bagă mufa în priza ta (la propriu; tatăl nu folosea argoul - n.r.) şi faceţi dingreşeală un copil, ştii noile măsuri guvernamentale, nu?- Nu, care-s?- Ai o săptămînă de odihnă, după care o lună faci muncă în folosul statului, pe şantier la construcţia decreşe, să-ţi poţi plăti spitalizarea. Apoi te întorci la cele două joburi. Au mărit şi rovinieta pentru cărucioareşi cică acum trebuie să-i dai copilului chitanţă de fiecare dată cînd alăptezi, că altfel e fraudă. La un an,copilul trebuie să înceapă munca, ce poate şi el, asamblat şi dezasamblat de jucării, dar pe carte de muncă, nupe drepturi de autor, că nu creează nimic. Ai înţeles, fata mea?- Da, tati. Închide, că consumi, ne vedem acasă, noapte bună.Bla oftează, apoi către băiat:- Mă, veste proastă: n-am parola. Încercăm nişte variante sau ne băgăm la un film?Primim de la Adrian BOTEZAmintire din provincie"Cu atenţie mărităOrice fată se mărită"Tu care-ai fost un porţelan de Saxa,blând trandafir amirosind discret,mi-ai zdruncinat cuvintelor sintaxaşi-o parte din chenzina de poet.Seara veneai în urbea solitarăunde creşteau arţari şi sicofanţi,eram elev la şcoala militarăşi-aveam sfieli şi pantaloni bufanţi.Erai frumoasă, văduvă, distinsăşi-ntr-un amurg ce-agoniza în spumedeodată fără jenă mi-ai pretins săfugim la naiba, amândoi, în lume.Răpus de pielea cu miros de cetini,de tremurul sprâncenelor de tuş,am adunat un pol de pe la prietenişi-am luat bilete până la Beiuş.Alexandru ANDRIŢOIUAcolo însă, fire muierească,tu ai sedus un doctor bătrâior.La şcoală n-au mai vrut să mă primeascăşi am rămas în sat agricultor.De-atunci urăsc: nurliile vădaneşi ochii lor prăpăstioşi şi recioraşele cu B, calea feratăşi doctorii trecuţi de 40.Pentru cine nu a auzit despre ....Alexandru ANDRIŢOIU (8 oct.1929, Vașcău -Bihor – 1 oct.1996, București) a fost un poet șitraduc ător român. A absolvit, în 1961, Școala deLiteratură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, alucrat în redacțiile a diferite reviste(„Contemporanul”, „Luceafărul”, „GazetaLiterară”, „Viața militară”). Din 1965 a devenitredactor-șef al revistei „Fami lia” din Oradea,funcție pe care a rămas timp de aproape 25 de ani.pag. 56noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Ghid de sănătate (cel mai bun din câte există!)Sănătate1. Bea multă apă.2. Ia un mic dejun de rege, un dejun de prinţ şi o cină de cerşetor.3. Mănâncă mai multă mâncare care creşte în copaci şi în plante şi mai puţin din cea care estemanufacturată.4. Trăieşte cu cei trei 3 E : Energie, Entuziasm şi Empatie.5. Găseşte puţin timp ca să meditezi.6. Joacă-te mai des.7. Citeşte în acest an mai multe cărţi decât ai citit în anul trecut.8. Aşează-te, în linişte, cel puţin 10 minute în fiecare zi.9. Dormi cel puţin 7 ore.10. Fă exerciţii fizice, mergi în fiecare zi timp de 10 până la 30 de minute şi mergând, surâde.Personalitate11. Nu-ţi compara viaţa cu a celorlalţi. N-ai nici o idee cum poate fi viaţa lor.12. Evită gândurile negative sau lucrurile pe care nu le poţi controla. Investeşte mai degrabăenergia în momentul prezent.13. Nu face prea mult. Cunoaşte-ţi limitele.14. Nu-ţi pierde preţioasa ta energie în discuţii fără rost.15. Visează mai des cu ochii deschişi.16. Invidia este o pierdere de timp. Tu ai deja tot ceea ce îţi trebuie.17. Uită problemele din trecut. Nu rememora celorlalţi erorile trecutului. Asta o să ruinezefericirea din prezent.18. Viaţa este prea scurtă pentru a o risipi detestând.19. Împăca-te cu trecutul tău ca să nu-ţi ruineze prezentul.20. Nimeni nu are grijă de fericirea ta, decât tu însăţi.21. Fii conştient că viaţa este o şcoală şi că tu eşti aici pentru a învăţa. Problemele fac pur şi simpluparte din curriculum-ul tău, ele apar şi dispar ca ora de algebră, dar lecţiile pe care le vei învăţasunt pentru toată viaţa.22. Surâde şi râzi cât mai des posibil.23. Nu trebuie să câştigi fiecare ceartă. Acceptă să fii în dezacord.Societate24. Telefonează cât mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri.25. În fiecare zi, dă ceva bun cuiva.26. Iartă atât cât este posibil.27. Petrece timp cu oamenii mai în vârstă şi cu cei mici.28. Încearcă, în fiecare zi, să faci cel puţin trei persoane să surâdă.29. Ce gândesc ceilalţi despre tine nu este treaba ta.30. Serviciul tău nu va avea grijă de tine când vei fi bolnav. Prietenii tăi, DA. Păstrează legătura.Viaţă31. Comportă-te bine! Aruncă tot ce nu este util, păstrează ce este frumos sau vesel.32. Natura vindecă totul.33. Fie vorba de o situaţie bună sau rea, ea se va schimba…34. Puţin contează cum te simţi, scoală-te, îmbracă-te şi prezintă-te.35. Ce este mai bun, urmează să ţi se întâmple.36. Când te trezeşti dimineaţa, mulţumeşte că eşti în viaţă.37. Forultău interior este întotdeauna fericit. Deci, fii fericit!anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 57

Viaţa cărţiiasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"La ediţia din acest an a SalonuluiInternaţional de Carte Bookfest, editurilePolirom şi Cartea Românească vor fiprezente cu peste 1.000 de titluri, toateaflate la reducere (20%).La standul nostru (Pavilionul C2),vizitatorii tîrgului pot găsi pachetepromoţionale, peste 100 de titluri la preţul unic de 9,99 lei, dar şi cele mai recente apariţii (fiction şinonfiction, cca 400 de titluri noi de la ediţia anterioară a tîrgului). De asemenea, cititorii îşi pot întîlni autoriipreferaţi la stand.Astfel, la această ediţie Bookfest, vom lansa cel mai recent proiect editorial Polirom, Seria de autor„Andrei Oişteanu”, serie dedicată distinsului istoric al religiilor şi antropolog şi care debutează cu volumeleGrădina de dincolo. Zoosophia. Comentarii mitologice şi Imaginea evreului în cultura română, cele mairecente titluri apărute în colecţia „Biblioteca medievală” (coordonată de Alexander Baumgarten):Consolarea Filosofiei de Boethius, Despre iubire de Andreas Capellanus, Cartea definiţiilor de Ibn Sina(Avicenna), două noi titluri apărute în Seria de autor „Aurora Liiceanu”, una dintre cele mai îndrăgiteautoare Polirom, Cuvinte încrucişate şi Rănile memoriei. Nucşoara şi rezistenţa din munţi (o nouă ediţie),titluri noi apărute în colecţiile consacrate ale editurii Polirom – „Ego. Proză”: volume semnate de LiviuAntonesei (Victimele inocente şi colaterale ale unui sîngeros război cu Rusia), Adrian Chivu (Strada), TudorCălin Zarojanu (Mass Media Insider), „Fiction Ltd.” – titluri noi semnate de Alexandru Ecovoiu (DupăSodoma), Radu Mareş (Deplasarea spre roşu), „Biblioteca Polirom”– seriile de autor José Saramago (Cain)şi Samuel Beckett (Opere II. Murphy. Watt.Vis cu femei frumoase şi nu prea), tulburătorul roman al luiDavid Grossman, Pînă la capătul Pămîntului, sau westernul văzut din perspectivă contemporană al luiPatrick deWitt, Fraţii Sisters, precum şi cel mai recent volum al scriitorului irlandez Philip Ó Ceallaigh, Şi tetrezeşti rîzînd; dar şi ale editurii Cartea Românească: – „Poezie”: un nou volum de semnat de Nora Iuga, unadintre cele mai îndrăgite scriitoare din România, Petrecere la Montrouge, antologia de poezie erotică Sapphode Floarea Ţuţuianu, ultimul volum din Trilogia naşterii de Mihail Gălăţanu, Douăsprezece cîntece înainteanaşterii, Parohia de Dan Coman; „Proză”: titluri noi semnate de Radu Ţuculescu (Femeile insomniacului),Octavian Soviany (Arhivele de la Monte Negro), Claudiu M. Florian (Vîrstele jocului. Strada Cetăţii);„Critică şi Istorie literară”: volume semnate de Mircea A. Diaconu (I.L. Caragiale. Fatalitatea ironică),Mihaela Ursa (Eroticon. Tratat despre ficţiunea amoroasă) sau Claudiu Turcuş (Estetica lui NormanManea).Redacţia NPCSuflu tinerescSiderurgia este o parte importantă din istoria Hunedoarei…Un grup de tineri entuziaști din municipiul Hunedoara luptăpentru reînființarea „Muzeului tehnicii fierului" închis în urmăcu nouă ani, după preluarea Combinatului Siderurgic de cătreindienii de la Arcelor Mittal. Reprezentanţii Asociaţiei deDezvoltare D.A.O. Hunedoara (Datorie, Atitudine, Onoare) auînceput demersurile necesare către forurile competente și caută olocație potrivită pentru acest muzeu. „Inițiative au mai existat dars-au lovit de probleme administrative. Deocamdată, adunămexponate", a declarat Bogdan LEUCUŢA, reprezentant al asociaţiei. Romulus IOAN, fostul custodeal muzeului fierului, a declaratcă aderă cu totul la acest proiect. Proiectul lui Romulus conţinemachete de la Atelierul de la Teliuc din secolul al II-lea şi cuptorul din Valea Caselor din secolul alIX-lea, ateliere din Baia Cerna, Perintei şi Furnalul de la Topliţa din secolul 18. Muzeul Fierului afost înfiinţat în anul 1974, cu ocazia sărbătoririi a 90 ani de la punerea in funcţie a primului furnalmodern în municipiul de pe Cerna.În 1989 au început să fie făcute demersurile pentru înscrierea încircuitul muzeistic naţional, dar mai apoi a fost desfiinţat. Mai apoi, unele exponate au fost sustraseşi duse la fier vechi.Ion URDApag. 58noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"RIDENDOCASTIGAT MORES...– pagini satirico-umoristice –... Amintim celor ce scriu cu simtul Omoruluicã Umorul se scrie cu mintea spãlatã pe dinti…Febră preelectorală(reluare după NPC nr.60-1/2011 – prea se potriveşte)Nu ne aparţine, dar scrie bine!Sfaturi pentru un candidatBăi viitoru' candidat,Urmează un an maro şi vâscos, dar asta e problema plebeilor, tu tre' să te faci gigea şi să tepregăteşti de alegeri. La anu' se livrează tuş la secţiile de votare aşa că e musai să te pregăteşti seriosca să-ţi vezi şi tu numele cocoşat sub ştampilă. Pentru asta, se ştie, trebuie să interpretezi în faţapublicului şi a juriului una bucată campanie electorală ca la carte. Cum timpul e scurt şi Viagrascumpă intrăm direct în materie.O campanie corect interpretată presupune, obligatoriu, parcurgerea câtorva etape. Sigur, afişe,spoturi electorale, tocşoaie pe la televizor, cunoaştem. Băi candidatu'! Toate astea-s frecţii! Baza,temelie, fundaţia, esenţa sublimă, cheia de boltă, breteaua şi şapca oricărei campanii o reprezintăpunctul 1. Adică:1. PungileFără pungi eşti halit. Discursurile, papiţoiala prin pieţe şi strânsul de lăboanţe sunt mofturi. Dacăn-ai livrat pungi eşti terminat. În lendovciois platforma program e sacoşa, iar conţinutul sacoşii edoctrina. Sacoşa tre' să fie mare, colorată şi rezistentă, ca să o poate folosi apoi babele ori de câteori se îmbulzesc la inaugurarea de supermarketuri. Pe sacoşă scrii numele tău, mare şi clar. Şipriponeşti şi sigla partidului. Până aici e simplu. Mai departe trebuie să umpli pungile. Aici trebuiesă ai în vedere un aspect. Primul contact al mitocanului cu sacoşa trebuie să stârnească încântare, efoarte important. Pentru asta e indicat ca sacoşa să atârne cât mai greu. Ce pui în pungi? Ouă nu ebine să pui. Astea se alterează uşor. Şi dacă sunt împuţite se cufureşte electoratul. Şi dacă secufureşte electoratul ţi-ai căcat procentele. Deci ouă nu. Ouă au şi ei, oricum, de la găinile din curte,din balcon. Nu pui nici roşii, dovlecei sau păstârnac. Au şi din astea. Ce n-au ei? Păi n-aucanalizare, şosele, şcoli, dispensare, pensii decente. Dar astea, nu fi tâmpit, n-ai cum să le pui tu însacoşă. Astea le promiţi! Le promiţi că le faci după ce te votează. Că nu te doare gura. Dar desprepromisiuni vorbim mai la vale. Acum să vedem ce pui în pungi.Mai întâi uiţi tâmpenia aia de la televizor, prostia aia cu "excesul de zahăr, sare şi grăsimidăunează". Căcat! Bagi tu frumuşel şi zahăr şi ulei la punguţe. Astea prind bine mereu şi atârnădestul de greu. Orez nu pui, nu fi tembel, că numărul de chinezi care te-ar putea vota este extrem descăzut. E drept că sunt peste un miliard juma' şi dacă ar dili toţi câte o ştampilă în tine te-ai scoate,dar lasă dracu' orezul. Bagi făină, că la noi cozonacul bate pilaful. Până aici ai rezolvat trei kile.N-ajunge! Îl bagi tu frumos în pizda mă-sii pe Montignac ăla, că nu deschizi şcoală de manechine,ci vrei să iei voturi de la mârlani. Aşa că bagi mai departe la sacoşă cam tot ce tăiase franţuzu' ălatâmpit. Brânză topită. Asta nu atârnă mult, dar are ambalaj frumos colorat şi e bună pentru plozi.Dacă e aproape de termenul de expirare, o cumperi la juma de preţ de la Penny Market. Dacă eanul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina pag. 59(supliment estival virtual)

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"expirată o iei şi mai ieftin. Dar ştergi termenul de garanţie. Oricum dobitocii nu cunosc diferenţa.Nu bagi pui congelat. Ăsta ar fi bun, că trage greu la cântar, dar dacă se decongelează poate prindeun miros tare suspect şi există iar riscul de a-ţi cufuri electoratul. Şi electoratul cufurit se cacă pe el,dar se cacă şi pe tine. Mai bagi una bucată parizer. Atârnă greu, pute ca dracu', dar se consumă.Napolitane şi biscuiţi. Astea nu-s grele, dar umplu sacoşa şi dacă sunt colorate au mare trecere laindigeni.N-ai voie să ratezi pateurile. Câteva cutii cu pateu sunt obligatorii. Sigur, ideal era să bagi salamde Sibiu şi Camembert, dar aici nu eşti la nunta fiicei lu' Guţă aşa că lasă tâmpeniile. Pateuri.Minimum două cutii. Nu a fost încă găsită o explicaţie ştiinţifică, dar se pare că pentru băştinaşii dinacest ţinut pateurile funcţionează cam la fel cum funcţionau mărgelele de sticlă colorată pentruindienii descoperiţi de Columb.Dacă ai respectat indicaţiile de mai sus te apropii de cinci kile. Eşti pe drumul cel bun. Acum emomentul ca dintr-o lovitură să umpli sacoşa. O sticlă de suc, la doi litri juma'! Ce suc? Aici esimplu: unul care are promoţii şi dă premii dacă răzuieşti eticheta. Dar să nu fii neam prost şi să ledai cu etichetele gata răzuite! Nu aşa te pricopseşti tu, ca doar de-aia candidezi!În fine, pe lângă toate astea, în funcţie de imaginaţie şi banii pe care e dispus să-i investeascăasfaltatorul în tine, poţi accesoriza sacoşa cu halva, rahat, bomboane de colivă, vegeta, pliculeţe cuness sau bicarbonat.În pungă musai să mai adaugi un calendar cu muianul tău. Şi un fluturaş cu poza ta, cu tineadică, îmbrăcat în costum de ginerică şi ţinând degetul gros ridicat în sus. Iar în fluturaş lepovesteşti mitocanilor ce rahaturi le promiţi tu să le faci dacă te votează.Cu asta ai rezolvat cel mai important punct al campaniei electorale. E bine să reţii că sacoşa nu eCrăciunul, deci nu se întâmplă o singură dată în an. Asta înseamnă că trebuie să faci cu sacoşa ce numai faci cu nevasta de ani de zile. Adica o bucată pe săptămână minimum.Cu asta trecem la punctul următor.2. PromisiunileŞi astea-s importante. Nu la fel de importante ca pungile, dar importante. Şi sunt în strictălegătură cu pungile. Adică dacă sacoşele atârnă suficient de greu atunci promisiunile tale sunt maiuşor de înghiţit. Promisiunea alunecă mai uşor dacă e unsă cu pateu.Ce le promiţi? Orice! De la trimis tractorişti în cosmos până la pensii de câte 5000 de euro pesăptămână. Oricum nu contează. Ăia care vor să te creadă or să creadă orice, ăia care nu vor n-or săcreadă nici dacă le promiţi că te bărbiereşti duminică dimineaţa. Dacă sacoşa are mai mult de optkile poţi să le promiţi canalizare wi-fi, cimitire cu blue tooth şi asfalt cu leduri. Totuşi nu ai voie săratezi câteva puncte esenţiale. Când vine vorba de promisiuni neapărat trebuie să bifezi mărirealefurilor şi pensiilor, locurile de muncă şi locurile de veci subvenţionate de stat.Pe urmă e bine să ţii seama şi de specificul colectivităţii. În unele comunităţi ar putea prinde binedacă promiţi subvenţii şi prime pentru colectorii de fier vechi şi dezincriminare furtului de capacede canalizare. În altele e bine să promiţi că vei susţine legea adopţiilor de purcei de la scroafavecinului. Te orientezi şi tu, băi candidatule.Încă o chestie. E bine să le promiţi că dacă o să te voteze aduci naţionala să joace cu Argentina laei, pe islazul comunal. Le spui că eşti prieten de barbut cu Piţi şi ai tras pe nară cu Mutu şi ăia punbotu'.3. PupatulĂsta e fundamental. Campania electorală e cel mai scârbos şi prelungit preludiu, aşa căpresupune mult pupat. Pupi tot. Babe, plozi, mâini de popi, moaşte. Pupi până faci bube la bot.Plozii. La orice aglomeraţie, cum vezi un plod, îl iei în braţe şi-l pupi. Şi neapărat constaţi că efrumos şi al dracului de talentat. Musai să livrezi nişte predicţii generoase. Poţi să o bagi pe aia cu:"ăsta o sădevină preşedintele României când o fi mare". Sau, dacă vrei să-i dai gata, o bagi pe aiapag. 60noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"cu: "ăsta o să devină al doilea Hagi". Dacă plodul s-a pişat în mâna ta în timp ce-l pupai, nu facimutre. Te bucuri ca boul şi spui în gura mare că mucosul e foarte deştept şi are simţul umorului.Dacă ai luat la pupat o fetiţă n-are rost să o bagi pe aia cu Hagi. Spui "asta când o să fie mare o săajungă..." aici e chestia. Există toate şansele ca aia să ajungă curvă în Italia, dar tu nu eşti tâmpit săspui asta. Aşa că adaugi: "top-model internaţional".Babele. O să ai de pupat multe babe. Pupi baba şi oftezi. Îi zici că ce mult seamănă ea cu mă-tasau cu mă-ta mare. Dacă baba e fardată în exces îi scuipi un compliment din ăla de bulangiu cretin,te faci că, aşa ca din greşeală, ai impresia că are doar 30 de ani şi seamănă cu o actriţă de laHollywood. Dacă e zbârcită şi miroase a cantină de CAP îi spui că îţi aminteşte de mă-ta. Dacă putea ţuică atunci musai o să pomeneşti despre înţelepciunea şi bunul simţ al vârstnicilor, de la careavem de învăţat etc.Moaşte. În orice văgăună există un popă. Unde-i popă e şi biserică. Unde-i biserică sigur suntnişte moaşte. Nu trebuie să uiţi că evlavia are mare trecere în prostime. Cauţi tu biserica de acolo şite duci la bagat cruci, aprins lumânări şi pupat moaşte. Sigur există acolo o unghie încărnată de-aunui sfânt, gălbenuşul din urechea vreunei sfinte. Trebuie să existe ceva. Laşi scârba şi pupi. Ba efoarte productiv să îti aduci şi nevasta plus plozii cu tine. Să sufere, dă-i în pizda mă-sii, dacă vormaşini de fiţe şi vacanţe în străinătate.4.DiscursulĂsta contează cel mai puţin, dar poate naşte complicaţii dacă nu e bine executat. În general, celmai des eşti atacat pe ce îţi iese din scorbura gurii. Pe ce n-ai zis nu prea are nimeni ce comenta.Ce rahat le spui mitocanilor? Aici există o mare varietate de subiecte. Dacă eşti în opoziţie înjuriputerea. Dacă eşti la putere înjuri opoziţia. Dacă eşti traseist înjuri sistemul. Chiar e bine săpovesteşti despre cât de aprig te-ai luptat tu cu sistemul. Oricum nu ştie nici dracul despre ce sisteme bine să pari clănţău şi combativ. Clănţăii au mare trecere. Mai ales dacă dau şi pungie vorba. Darserioase.În materie de politică internaţională o dai vag. Îi înjuri pe bulgari că ne fură turiştii, pe ungurică-s iredentişti, pe evrei pentru orice. În general îi cam bagi în pizda mamilor lor pe toţi, dar o daivag şi aminteşti că avem nevoie de investitori şi e bine să le luăm banii la toţi. Aici e bine însă să ţiiseama că mulţi din auditoriu au neamuri prin Spania, Italia, Franţa, care tocmai cu luat banii seocupă. Direct de pe carduri.Anticomunismul! Asta merge ca ciorba de burtă după beţie! Anticomunismul are mare trecere.Nu contează că tac'tu a fost securist, gradul ciomăgar, funcţia ghioagă nr. 5, că mă-ta se futea cuşoferul primului secretar în magazia de la cantina partidului! O bagi pe aia cu anticomunismul.Când ajungi la rurali îl ocheşti pe ăl mai bolşevic dintre ei. Întotdeauna există câte un hodorog careplânge după Ceauşescu. Un bolşevic bătrân. Îl identifici pe ăla şi ţi-l faci complice, că şi el a vreasăracu' să se dea anticomunist, dar n-a prea avut material. Aşa că i te adresezi parşiv: "Uite, neaCaisă, spune şi dumneata, care te-ai luptat atât cu comuniştii." Cu asta l-ai cumpărat. Bagianticomunism la greu şi mai improvizezi.La orice discurs trebuie să ai sprijin. Nu ajung şeful tău de partid şi guriştii partidului. E bine săai lângă tine şi o personalitate cu priză la public. N-ai cum să-l aduci pe Bute, dar dacă-l aduci pecumnatul manichiuristei Elodiei te-ai scos. Dacă spune ăla că Elodia te-ar fi votat eşti rezolvat.În fine, discursul nu se livrează ca citaţia la proces. Aici e nevoie să organizezi o mică panaramă.Mai ales că vrei să le arăţi mitocanilor şi anvergura ta culturală. Aşa că aduci lăutari. Pepe, Fuego şiGuţă. Pepe are mare trecere la mitocanii tineri. Fuego dă cu emoţii în mărlanii şi mai alesmârlancele bătrâne. Iar Guţă sparge tot eşantionul. Aşa că mai bagi puţin discurs, mai frige Guţă omanea. Mai trage Feugo una cu măicuţa lui, mai scuipi o promisiune de sală de sport. Dacă totplăteşti lăutarii, îi pui să te laude. Să spună că eşti cel mai bun, că ce mult te admiră şi ce buniprieteni sunteţi voi. Dacă mitocanii vor să-şi facă poze cu Guţă, imediat te strecori şi tu în poză şibagi figura cu pupatul. Lăutarii ar face bine să-i pună pe mitocani să îţi scandeze şi numele.anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 61

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"La sfârşitul panaramei bagi obligatoriu "ui ar ză ciampionz" şi focuri de artificii. Fără artificiinu se poate. Şi arunci cu tricouri, şepci şi jachete în ţopârlani. Toate cu numele tău şi siglapartidului la vedere. Şi le promiţi că dacă te votează o să le cânte Guţă moca la nunţi şi botezuri.Atenţie mare! Aici se poate întâmpla ca vreun nebun să-ţi ceară autograf. Nu dai! Nu scrii nimic!Aia devine probă împotriva ta! Şi nu vrei ca televiziunile să arate naţiei cum ai scris tu: "PentruNeluţu l-a m-ai mare, să fi sănătos, cu pretenie X". Nu că ar şti mitocanii cum se scrie corect, darn-are rost sa te complici. Dacă e musai, semnezi şi atât. Atât!5. Afişe, fluturaşi etc.Bani tocaţi degeaba. Dai banii pe afişe ca să aibă unde îţi desena copiii coarne de draci, ăia aicontracandidatului mustaţă de Hitler, sataniştii semne parşive şi golanii să îţi scrie îndemnuri la sexoral. N-are rost. Nişte afişe trebuie. De formă. Mai profitabil e să faci şepci, tricouri şi jachete cunumele tău. Dacă are mitocanul pe umeraş numele tău, poţi scoate un vot. Iar industria uşoarăchineză lucrează ieftin şi repede.Asta e. Dacă respecţi sfaturile astea, la anul eşti coleg cu Prigoană, Anastase şi Oajdea. Şi peurmă vii şi te învăţ cum să devii ministru. Că n-ai cum fi mai tâmpit decât Igaş sau Funeriu.- captură de pe internet – pt. conformitate, Ion URDAAforisme şugubeţe1. Cu dragostea omori timpul, cu timpul omori dragostea.2. Răzbunarea e dulce şi nu are calorii.3. Dacă n-ai ce face, fă-o în altă parte.4. Când bărbatul are o situaţie proastă, caută o femeie. Când situaţia se îmbunătăţeşte, mai cautăuna.5. În dictatură, cineva te foloseşte cum vrea. În democraţie, ai dreptul să-l alegi pe cel care o să tefolosească aşa cum vrea el.6. Dacă soţia nu vorbeşte dimineaţa cu tine, înseamnă că beţia de aseară ţi-a reuşit.7. Mai rău decât un prost leneş e un prost cu iniţiativă.8. M-au urmărit multe gânduri profunde, dar am fost întotdeauna mai iute decât ele.9. Întâmplarea e inevitabilul apărut din senin.10. Dacă şeful e idiot, lasă-l s-o afle de la altul.11. În orice căsnicie, cineva are întotdeauna dreptate, iar bărbatul niciodată.12. Nu-i greu să te laşi de băut, greu e să înţelegi de ce trebuie să te laşi de băut.13. Oamenii cu bani sunt de două feluri: apăraţi de poliţie ori căutaţi de poliţie.14. Şi în casa de nebuni există vecini.15. Oricât te-ai strădui, cineva va munci mai puţin decât tine şi va câştiga mai mult.17. Nu salarile-s mici, lunile sunt prea lungi.18. Principala problemă a omului e că el singur îşi creează probleme.19. Dacă nu ai griji şi duşmani, e posibil să nu te fi născut.20. Cine munceşte toată ziua nu mai are timp să câştige.21. Sărăcia nu se vindecă. A dovedit-o medicina fără plată.22. Prietenii pot fi şi falşi, duşmanii sunt întotdeauna autentici.23. Nu-ţi băga în cap toate fleacurile, fiindcă nu-ţi mai rămâne loc pentru prostie.24. Un optimist este un om insuficient informat.25. Uneori, când începi să frânezi, nu te mai poţi opri din frânat.26. Dacă la o întrebare îţi răspunde un filozof, nu mai înţelegi ce-ai întrebat.27. A doua căsnicie e victoria speranţei asupra experienţei.28. Logica este ştiinţa care îi permite bărbatului să nu înţeleagă femeia.29. Pe oaspete, oricât de bine l-ai hrăni, tot se îmbată.31. Votca băută cu măsură e bună în orice cantităţi.pag. 62noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Citate... geniale Să zicem că eşti un idiot. Şi să zicem că eşti membru al parlamentului. Dar asta înseamnă dejacă mă repet.(Mark Twain) Eu cred că o ţară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care,stând într-o găleată, încearcă să se ridice tragând de mâner.(Winston Churchill) Un liberal este cineva care se simte îndatorat faţă de aproapele său, care datorie este de acordsă o plătească din banii tăi.(Gordon Liddy) Democraţia trebuie să însemne mult mai mult decât doi lupi şi o oaie care votează ce sămănânce la cină.(James Bovard) Ajutorul extern trebuie înţeles ca un transfer de bani de la oamenii săraci din ţările bogatecătre oamenii bogaţi din ţările sărace.(Douglas Casey) Guvernul este o mare invenţie, prin care toată lumea se chinuie să trăiască pe cheltuialaaltora.(Frederic Bastiat) Dacă tu crezi că sistemul de sănătate este scump acum, stai să vezi cât va costa când o să fiegratuit!(P.J. O'Rourke) În general, arta de a guverna constă în capacitatea de a lua cât mai mulţi bani de la o parte decetăţeni, pentru a o da altora.(Voltaire) Nici o viaţă, libertate sau proprietate nu este în siguranţă, atâta timp cât aparatul legislativ esteîn sesiune. (Mark Twain - 1866) Să vorbeşti este ieftin, în afară de atunci când o face parlamentul. (Necunoscut) Răul inerent al capitalismului este împărţirea neechitabila a bogăţiilor. Bunul inerent alsocialismului este împărţirea echitabilă a sărăciei.(Winston Churchill) De ce are nevoie ţara asta: mai mulţi politicieni fără loc de muncă. (Edward Langley) Un guvern suficient de mare, încât să-ţi dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic să-ţiia tot ce posezi.(Thomas Jefferson)Un geniu al tragi-comiculuiDan PURICInvidiaÎntr-o zi, vecinul nostru de bloc şi-a luat un aparat de aer condiţionat. Era un zăduf îngrozitor,dar noi n-aveam aparat de aer condiţionat şi nici bani ca să ne cumpărăm unul. Sufeream de căldurăşi de invidie. Aveam însă o bibliotecă. Ne-am uitat în ea şi am scos cugetările lui Seneca. Am cititde acolo o pagină-două despre bine şi sensul vieţii şi, deşi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pevecin.Ceva mai târziu, vecinul şi-a deschis un butic şi a început să umble îmbrăcat la costum la patruace. Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis liniştiţi, citind un capitol din Etica lui Spinoza.Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-amdispreţuit citind din Phaidon al lui Platon.Mai târziu, vecinul a schimbat Meganul pe Merţan. Nu ne-a păsat, căci şi noi îl schimbaseramdeja pe Platon cu Aristotel.Şi-a luat şi un 4x4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a făcutsă zâmbim împăcaţi.A mai trecut o vreme şi vecinul şi-a luat nevastă nouă: blondă, frumoasă, tânără. Noi - tot cu ceaveche, dar am luat Evanghelia după Ioan.Vecinul şi-a îmbrăcat soaţa cu o garderobă întreagă şi cu blănuri, başca bijuteriile. Noi ne-amîmbrăcat spiritul citind din Eclesiast.În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la şosea cu gard mare, bodigarzi şi piscină. Am rezistat şi dedata aceasta eroic, citindRichard III.anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"A urmat o a doua vilă - la munte. După ce am văzut-o, ne-am consolat cu Macbeth.O a treia - la mare: am recurs la Învierea lui Tolstoi, al cărei efect l-am consolidat cu Ghilgameş,Ghandi şi Declaraţia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simţit cu mult mai bine.L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoţia cu o porţie deCaragiale.L-au dat a doua oară cu mare succes: am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat AnandaCoomaraswamy, Cartea lui Iov şi Cazul Wagner al lui Nietzsche.Aşa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul îşi lua case, maşini, iahturi, femei.Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev.Lupta era stransă, dar echilibrată.În sfârşit, într-o zi l-au arătat cu cătuşe la mâini, umflat de DNA.Am răsfoit atunci fericiţi Apocalipsa. Dar peste vreo două săptămâni, vecinul nostru era eliberatşi chiar şi-a anunţat candidatura pe listele unui partid majoritar.Scârbiţi, ne-am uitat în bibliotecă. N-am mai văzut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oară. Nune-a venit să credem. Pentru a treia oară ne-am uitat cu atenţie. Acelaşi rezultat: citiserăm toatecărţile.Şi atunci ne-a cuprins invidia...Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?Captură pe Internet – Ion URDAPanseurile lui GîgălEugen EVUPoşta redacţiei Domnule Pribeagu (Priboi), corect nu este cum scrieţi dvs. „anul erect-oral”, ci electoral.Aveţi virusul oralităţii. Serialul „Panseurile lui Gîgăl” nu are culoare politică, intenţia redactorului său este doar dea descreţi frunţile, inclusiv pe cele înnodate, împletite sau aplatizate. Dacii mureau râzând,mai încoace plângeau să nu se nască, vezi basmul lui Petre Ispirescu. Râso-mania, în doze crescendo, lecuie ipocrizia. De fapt experimentăm efectul placeboasupra intelectului din ambele emisfere (cerebrale). Domnul chinez vecin de scară Te-le-Oak, ne scrie că nu pericolul galben ameninţăomenirea, ci pericolul protocaliu; d-sa ne messangerează prin telefon, deoarece este captivde 3 zile într-un lift dintre etaje. Răspuns: numărul pentru intervenţii accesoare este: 0666-000000. Dacă se gată bateria, bateţi în ţeavă: vecinii sunt pauşali, deci cooperanţi. Cu frăţesc sentiment conaţional, îi anunţăm pe cetitorii români din Germania (saşi şi şvabi)că pot râde şi în româneşte, şi în nemţeşte! Gîgăl îi va ţine la curent (de 220 volţi,suportabil), prin rubrica „Cititorul de titluri”, care va conspecta harababura mediilor dinţară şi de pe meridiane. Venerabilă doamnă Şunkovici, nonagenară, ne scrieţi că, de sărbători, au venit doi cu caprala uşă şi în loc de întrebarea tradiţională „Primiţi cu steaua?”, au întrebat: „Primiţi cuviolul!?” Nu înţelegem ce le-aţi răspuns, dar vă felicităm! Dle Boccassa (cetăţean multilingv), studiul dvs despre oculta Google and Magoogle esteterifiant şi necesită internare. Facem cercetări la subsol. Cercetătorul Z.Z.: Interesantă ipoteza reîncarnării numitei Esca, de la PRO TV, din Esca,amanta lui Attila, Biciul lui Dumnezău… Dar în mod logic, e absurdă. Attila a fost ucis prinotrăvire de iubita lui Ildiko, nume evident unguresc. Cu ipoteza că „negoţ” vine de la goţi,suntem de accord. Timpanul îngroşat face mai acute celelalte simţuri. Pe cel care strigă mai tare, îl bănuiesc desurzenie. Einstein când scoate limba, oare ce insinuează?pag. 64noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Prima făptură bilingvă a fost Şarpele. Multilingvismul a apărut în Babilon, când El (Elohim)le-a încurcat limbile „ca să nu ajungă asemeni nouă şi să se urce la ceruri” (Genesa). Derestul se ocupă, prin milenii, Inteligence Service.„A sta strîmb spre a judeca drept”? Dar cei ce stau drepţi, judecă strâmb?„Lumea celor drepţi” poate fi şi sintagma echivalentă cu cea de „rigor mortis”.Marile descoperiri apar din isteţimea celor ce reînţeleg ce au uitat alţii. Invenţiile, din ceeace nimeni n-a ştiut.Domnule (doamnă?) Roberta, „analist” nu e ce credeţi dvs! Nici „futurist”… Dar maiîncercaţi.Domnule D.D.T., nu se zice manipulare, ci manipenisare, e mai cu prezervativ.Manipenisarea speranţelor românilorCea mai ordinară manipulare a speranţelorromânilor, în cel mai grobian mod cu putinţă,efectuată cu o obrăznicie vecină cu nesimţirea,este opera, cum se putea altfel, a unui individîmbogăţit pe seama necăjiţilor amatori desenzaţionalul ieftin promovat de postul său TV,de „Oglinda” vorbesc.Mai nou individul şi-a făcut partid şiintenţionează să candideze la preşedinţiaRomâniei, făcând din campania sa electorală unalt show de senzaţional ieftin, că doar asta ştiecel mai bine să facă!Priviţi, români cât de cât realişti, cu câtăseninătate sunt promise aberaţii care, niciodatănu vor putea fi aplicate într-un stat democratic, bazatpe drepturile omului şi membru al U.E. Citiţi,judecaţi şi trimite-ţi-l pe individ acolo unde-i e locul, în galeria mincinoşilor neamului. Huooo!Europenisarea pe înţelesul tuturorPachetul salvator U.E. - explicat foarte simplu!Vremea este mohorâtă într-un orăşel din Irlanda. Plouă şi toate străzile sunt goale. Vremurile nusunt nici ele mai bune şi lumea cam trăieşte de pe zi pe alta. În aşa o zi se face că apare un turistgerman în orăşel, opreşte la un hotel, îi spune proprietarului că ar dori să înnopteze aici dar vrea săvadă mai întâi camerele, iar drept gaj depune o bancnotă de 100 Euro.Proprietarul îi predă câteva din cheile camerelor.1. Cum musafirul a urcat scările, hotelierul ia bancnota fuge la măcelar şi-şi plăteşte datoria.2. Măcelarul ia cei 100 Euro fuge de-a lungul străzii şi-l plăteşte pe ţăran.3. Ţăranul ia cei 100 şi-şi achită datoria la depozitul asociaţiei ţărăneşti din orăşel.4. Angajatul ia banii, aleargă la cârciumă unde achită consumaţiile date pe credit.5. Cârciumarul ia cei 100 Euro şi-l dă prostituatei de la bar pentru că şi ea a avut zile grele,după ce a oferit plăceri pe credit.6. Femeia fuge la hotel şi plăteşte camera cu 100 Euro.7. Hotelierul aşează bancnota pe tejgheaua de la recepţie, moment în care apare turistul, ceregajul înapoi şi pleacă pentru că nu i-a plăcut nici o cameră din cele la care a avut chei şi părăseşteorăşelul.DECI: Nimeni nu a produs nimic. Nimeni nu a câştigat nimic. Toţi participanţiiau scăpat dedatorii şi privesc din nou cu optimism spre viitor. Acum cel puţin ai aflat cum funcţionează pachetulsalvator al celebrei U.E.anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina pag. 65(supliment estival virtual)

Întrebări cu răspunsuri... şocanteasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Ce oameni se înmulţesc fără a face sex? - Răspuns corect: pensionarii!Cine a introdus acupunctura în ţara noastră? - Vlad Ţepeş!Când te uiţi cu un singur ochi la soacra ta? - Când apeşi pe trăgaci.Eşti închis într-o cameră cu un manelist, un tigru şi o cobră. Ai o puşcă în care ţi-au mairămas două gloanţe, ce faci? - Îl împuşti pe manelist. De două ori!Cum dai unei femei mai multă libertate de mişcare? - Măreşti bucătăria!Blogopoşta redacţieiMircea Bâtcă întreabă dacă Dali e geniu sau nebun? Noi spunem că genialitate egalnebunie, de când lumea!Oare dacă există nebuni, există şi nerăi? NERO o fi fost nerău, ori simplu NEROD?!DALI o fi de la DALILA, sau de la pictorul Samson din Deva? Sau de la scriitoareaorăştiancă (Daria) DALIN?!Nimic nou sub lună, nici sub semilună.Un domn ne întreabă dacă e real că gubernia BOC a interzis munca la negru. Da, însă lanegrese nu!Povestioară cu moralăCăţeluşul isteţUn domn se duce în Africa la vânătoare şi îşi ia şi căţelul cu el. Într-o zi, cățelul se îndepărteazăde grup, se pierde și începe să vagabondeze prin pădure... Deodată, vede cum vine în alergare, dedeparte, o panteră enormă...Crezând că pantera o să-l devoreze, se gândește repede ce să facă. În acel moment, vede ogrămadă de oase de-ale unui animal mort și începe să le molfăie. Când pantera era cât pe-aci să-latace, cățelul zice :- "Ah, ce panteră gustoasă am terminat de mâncat! "Pantera, auzindu-l, frânează brusc și își zice în sinea ei, descumpănită :- "Cine știe ce animal mai e și ăsta???... Dacă mă mănâncă și pe mine???"O maimuță, care era într-un copac pe-aproape, vede și aude toată tărășenia și dă fugă dupăpantera care se îndepărta să-i povestească cum a înșelat-o căţelul:- "Doar nu ești tembelă! Oasele alea erau acolo! Și e doar un biet cățel!"Pantera, foarte nervoasă, se întoarce în fugă către cățel cu maimuta agățată de umarul ei. Cățelul,vede de departe că pantera se întoarce cu maimuța și își dă seama că maimuța l-a trădat.Tremurând de frică, își zice : "Și acuma ce fac?". Dar, în loc să fugă, se întoarce cu spatele sprecele două și, ca și când nu le-ar fi vazut, și zice nervos :- "Curva asta de maimuță! Am trimis-o de mai bine de juma' de oră sa-mi aducă altă panteră șiîncă nu apare!"Morala: În momente de criză, imaginația e la fel de importantă ca și cunoștințele,curajul - mai important decât forța; înlăturarea fricii poate contribui mai mult împotriva răului şi aatacurilor periculoase.Deci: STRĂDUIEŞTE-TE... să ai o imaginaţie precum cea a căţeluluiEVITĂ... să fii atât de tembel ca pantera, şi... NICIODATĂ... să nu fii "curvă" ca maimuţa !!!pag. 66noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Educaţie românească sănătoasă…Tot ce am avut vreodată nevoie să învăţ, am învăţat de la MAMA...M-a învăţat să apreciez„- Dacă tot vă omorâţi, omorâţi-vă afară!un lucru bun făcut: Abia am terminat curăţenia!”M-a învăţat religie:M-a învăţat logica:M-a învăţat să prezic viitorul:M-a învăţat ironia:„- Roagă-te să iasă pata asta de pe covor!!”„Pentru ca eu am spus! Şi gata!!„Să foloseşti mereu lenjerie curată, în cazcă vreodată ţi se întâmplă vreun accident”„Mai plângi mult şi atunci chiaro să-ţi dau un motiv să plângi!”M-a învăţat să fac economii: „ Păstrează lacrimile pentru când voi muri eu”M -a învăţat osmoza: „Închide gura şi ia şi mănâncă!”M-a învăţat contorsionism: „Mai uită-te şi tu de jur împrejurul tău... „M-a învăţat forţa şi voinţa:„O să rămâi la masă până mănânci tot”M-a învăţat meteorologie: „Se pare că a trecut un uragan prin camera ta!”M-a învăţat măsura: „Ţi-am zis de un milion de ori să nu mai fii exagerat!”M -a învăţat ciclul vieţii:M -a învăţat să modific tipurilede comportament:M-a învăţat invidia:M-a învăţat ventrilogia:M-a învăţat deontologia:„Eu te-am adus pe lumea asta,şi tot eu pot să te şi scot din ea”„Nu te mai purta ca taică-tău”'”Există un milion de copii pe lumea asta nu aşanorocoşi să aibă o mamă aşa minunată ca a ta!”„Nu-mi răspunde înapoi! Taci din gurăşi spune: de ce ai făcut asta?’'„Dacă încă o data mai vorbeşti neîntrebat,îţi lipesc dinţii de perete!”M-a învăţat linia dreaptă: „Îti trag o palmă de te îndrepţi imediat”... şi educaţie japonezăÎnceputul anului şcolar într-un li ceu din America. Diriginta prezintă clasei un nou coleg:SakiroSUZUKI din Japonia. Începe ora:- Să vedem, cine ştie cel mai mult despre istoria Americii. Cine a zis: „Libertate sau moarte!”?Tăcere de mormânt în clasă, numai Suzuki ridică mâna: - Patrick Henry 1775 Philadelphia.- Bravo Suzuki, şi cine a zis: „Ţara este poporul, de aceea poporul nu poate să moară."?Suzuki:- Abraham Lincoln 1863, Washington.Diriginta se uită peste clasăşi zice:- Mi-e ruşine pentru voi, Suzuki vine din Japonia şi ştie mai multe despre America decât voi!Din spate se aude o voce: - Pupă-mă-n cur, Japp împuţit!anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 67

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"- Cine a zis? întreabă diriginta. Suzuki se ridică şi zice: - Generalul McArthur - 1942 laGuadalcanal şi Lee Iacocca 1982 la şedinţa acţionarilor Chrysler. În clasă iarăşi linişte, numaidin spate se aude iară:- Îmi vine să vomit! Diriginta strigă: - Cine a fost nemernicul? Suzuki: - George Bushsenior către Tanaka ministru japonez, în timpul unei mese de serviciu, Tokio 1991.Un elev se ridică şi zice: - Suge-mi-o! Diriginta crizată:- De ajuns! Cine a fost impertinentul? Suzuki:- Bill Clinton către Monica Lewinsky, 1997 Washington, Casa Albă, Biroul Oval. Încă unelev se ridică şi zice:- Suzuki asta e un rahat mare! Suzuki:- Valentino Rossi, 2002, Brazilia Superbike GP.În clasă e un haos total, diriginta leşină, se deschide uşa şi intră directorul:- O adunătură de idioţi mai mari ca voi n-am văzut în viaţa mea! Suzuki:- Traian Băsescu către Gheorghe Ialomiţeanu, ministru de finanţe, la o nouă sedinţă derectificare a bugetului şi de creare a noi impozite, Bucureşti, ianuarie 2011.Gescheft în România!Cum funcţionează economia românească (pamflet educativ - politic!)Mircea COŞEACică domnul prim-ministru plecase să taie panglica la câţiva kilometri de autostradă. Uitându-sepe geamul maşinii, vede la marginea drumului doi amărâţi care frâmântau chirpici cu picioarelego ale. Intrigat de ceea ce vede, domnul prim-ministru opreşte maşina şi îi întreabă pe cei doi:- Măi, oameni buni, nu vă este ruşine să faceţi nenorocirea asta de chirpici, într-o ţară membră aUniunii Europene, care tocmai a reuşit, sub îndrumarea FMI, să se macrostabilizeze? Ce-iînapoierea asta? Ce faceţi cu amestecul ăsta oribil de bălegar, paie şi noroi?- Domnule prim-ministru, răspunde unul dintre indivizi, nu-l facem pentru noi. Îl exportăm înFederaţia Rusă.- Îl exportaţi în Rusia?!! Extraordinar! Ce luaţi pe el?- Ştiţi, ruşii nu prea au rezervă valutară, aşa că ne plătesc în natură. Ne dau o mie de AK-47 petona de chirpici.- Sunteţi nebuni?! Introduceţi ilegal armament în ţară!- Nuuu! Nu intră neam de AK-47 în România. Le reexportăm imediat în Iran.- În Iran?! La teroriştii ăia? Ce luaţi de la ei?- Petrol, domnule prim-ministru. Pentru fiecare AK-47, câte o tonă de petrol, dar să ştiţi că nu îladucem ilegal în ţară. Din Iran, pleacă direct în Japonia, că ăia, or fi ei deştepţi, dar n-au petrol.- Ce luaţi din Japonia, ce vă dau pe petrol?- Ehh! Nişte rahaturi de microcipuri, de încap o mie într-un portofel, dar le vindem americanilor,că au nevoie de fleacurile astea, ca să facă nişte rachete. Să ştiţi că plătesc bine. Pentru fiecareflecuşteţ din ala, ne dau zece mii de dolari.- Zece mii de dolari?!! Şi ce faceţi cu ei?- Păi acum devine complicat, că trebuie să schimbăm labancă dolarii pe euro.- De ce?- Pentru că bulgarii nu vor decât euro.- Dar ce treabă aveţi voi cu bulgarii?- Păi, domnule prim-ministru, noi, cu tranziţia şi cuausteritatea, am sărăcit de tot. Nu mai avem animale. Cum săfacem chirpici, dacă nu importăm bălegar de la bulgari?!Partidul Popular Creştin Democrat e în plină creştere…pag. 68 noua proVincia corvina anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012(supliment estival virtual)

x Õ Ô Ú Êanul XVI - nr. 63/1, iunie 2012 - supliment estival virtualNOUA PROVINCIA CORVINACarte frumoasă, cinste cui te-a scris!...VitrinaNOUA PROVINCIACORVINA

evistă fondată în 1996 de Eugen EvuImaginile unei nostalgii fără sfârşit...... COMBINATUL SIDERURGIC HUNEDOARAISSN: 1841 - 4478