toate sunt. Cum zice neamţul, BIO...asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"* Ioan Nicoară este un cunoscut pictor român stabilit în USA, Arizona, originar din Ţara moţilor. Cu prilejul unei recente vizite,şi al unui vernisaj în Valea Jiului, ne-a îmnânat această scurtă scriere. Pentru a-i admira peisagistica, accesaţi:www.youtube.com/watch?v=GVyIoN-PsAoIn memoriam:Codul SILVESTRI?Eugen EVUCatedralic Rock - Sedona, Arizona,photo William G. HartshornFără a pretinde cu pseudo-socratică sentenţă, necum vanitoasă ori „elitistă”, oraculară, te miri celecuitori psalmi, cum sporit-au falşii profeţi şi mincinoşii pretinzînd că, prin minciuna lor, de faptapără adevăruri absolute..., încerc câteva fraze şi parafraze la aşa zisul concept nuvelistic - de„apocalypsis cum figuris”, care de la regretatul om-orchestră al ipostazelor asumate cu o fervoarerar întâlnită, până la dramaticu-i sfârşit, într-o clinică din Franţa, eşuîndu-se un transplant; m-amcutremurat din interior spre afară, înţelegîndu-i destinul asumat, însă şi pre-destinat, ca pe al unuiVizionar. Aş îndrăzni, prin aceea că l-am cunoscut îndeaproape, o vreme conlucrînd cu d-sa, săpropun termenul de Arturism... Pseudonimul său – sunt sigur – ascunde vag pragmatic, un sens alRotondei, al simbolisticii Mesei Rotunde, al Cavalerilor, al Regelui brit Arthur, Shakespeareanul...Însă ar fi prea simplist. Artur Silvestri avea un geniu al decodării istoriei şi eventual al racordăriiei la un algoritm re-conceptualizant, de extractor al „noimelor de aur”; „Apocalipsys cum figures”(Carpathia Press, 2003) - este cheia unei paradigme Arturiene; practician din stirpea Iorga (alVălenilor de Munte), al menthoratului în Cetate, într-un fericit acord cu Doamna Sa, scriitoarea şidramaturga Mariana Brăescu - Silvestri, fostul luceferist era un cavaler deopotrivă al Creştinătăţii larăscruce de veacuri şi milenii; cercetător al arhivelor esenţiale, istoric cu nerv mistic, ori dacă doriţi,de tip SF, al fenomenologiei Paranormalului, el a fost de fapt un Avantgardist ce s-a răsădit în peste1000 (!) de studii, publicate în ţară şi străinătate; cum i-am fost pasager colaborator şi onorat cuExcelenţă de ARP (Asociaţia Română pentru Patrimoniu) – dincoace de un hard căzut şi înghiţit de„Akasha” tehnologiei, am sedimentate în Memoria pe care inspirat o definea ca un Concert Baroc,Omul Silvestri era deplin şi sferic (!) sinergic sieşi în tot ce studia şi comunica elevat, iniţiatic,într-o accepţie post-modernistă. Stăruinţa pe itinerarii relevante, cum a fost cel al creştinătăţii Coptedin Egipt, dar şi al acribicei cercetări în patrimoniul Bisericii Ortodoxe, şi al medievalismului,Silvestri avea revelaţia retrospectivei Medievale mai ales prin interpertarea marelui pictor vizionaral obsedantei, resurecte Teme escatologice, Jeronimus Bosh. A pătruns magistral în catacombeleMemoriei (subconştienţei colective), dar şi a Psihologiei mulţimilor, a lui Gustave le Bon...Spirit apropiat unui Francis Dessert, dar şi atestat cum laudae, de drept al „Trinithy BibleResearch Center” din Madras (India); cum şi dr. Honoris causa al „Institute de’Estudis medievalsde Catalugna, Barcelona”, dar şi multe altele, Practicanul filosof şi psihologist-scrutător Silvestrise dedicase rodnic în analitica economică (prognoza „România anului 2010”, e un exemplu),fondând consultanţa de proprietate imobiliară din România, de unde au rezultat importante studii,analize, prognoze... A fost şi gnostic, amintindu-l pe Cezar Ivănescu, dar şi un fantast care nu atrădat clarvizionarismul cartezian, al omului de ştiinţe. Pentru el, istoria a fost cercetarea stratelorpag. 34noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/<strong>iunie</strong> <strong>2012</strong>
asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"mito-poetice şi in extenso, al filonului de sub „centura de iridium” a Memoriei („ca un concertbaroc”, citeşte concept baroc!) – ţinta sa fiind a unui Crez (autoconvingere) ce se va adeveriprofetic.Acest tip de ardere prea intensă, l-a dus spre iluminare, însă l-a şi resorbit în Mister,reumplîndu-l, cum Asomptiunea spune, de sinele lumei. „A triumfa în plină pierdere”, iată ce s-aadeverit, înnoitor prin veacul românesc, prin Artur Silvestri. Cele şapte (număr sacru) – nuvelefantastice şi un epilog (al optulea, optul culcat, semn al infinitului, n.n.) – este, cum spuneam, cheiade boltă al bardului, dar mai propriu zis, Legătura de chei; propun paradigma sa trecere parafrazînd:CODUL lui ARTUR.Am publicat câteva articole de interpretare la patru dintre cărţile sale. Avea un sumum de vocaţiicomplementare şi, fără a insinua, te miri ce „transferuri”, era Structural – gemelar soţiei sale,Doamna Casa Lux, implicit în talentul activ şi îmbinat ca aripile aceluiaşi fluture (sau ,dacă vreţi,Şoim), am zis Mariana Brăescu. I-am mărturisit la timp mai ales admiraţia pentru „Altreisprezecelea Caesar”, piesă genială a Doamnei, ca şi prozele e evocatoare – în aceeaşi „cheie”,acelaşi Cod (!) – semantic, biensieur, semiotic aşadar. „Memoria ca un concert baroc”, aş adăugaprecum un Labirinth, dar şi un sisific pelerinaj cultural, în Imemorial. De ce nu un MemorialSilvestri, ca meritată reaşezare a Lucrării sale în dureros - vitrega-i durată? Lecţia sa a inseminat unduh revigorant, al concordiei şi revizuirilor necesare, vitale culturii noastre, dincoace de deriziunilevanităţilor toate! Pentru A.S. cărţile au fost ofrande, dar şi obiecte de cult, uneori sanctuarice zidiri;în vol. III (2005), al acestui periplu anamnesic, Artur Silvestri face elogiul Familiei, „celulei debază a societăţii”... De ce nu şi al Naţiunii-Familie? În vol II, decodase ca ofrandă, prin grai(scânteierile Logosului divin) – această Memorie; care SUNTEM! Întru totul reuşit cât a trăit, ArturSilvestri s-a transferat în operă, fie direct, fie prin oglindire (Oglindariu!) – ca într-o magică Sală aOglinzilor, prin darul empatiei divinului, aidoma unui Alchimist (vezi Athanor ş.a.) –În Mai <strong>2012</strong>, mărturisesc un diafan regret al despărţirii, datorat unor nefericite, chiar stupideinserţiuni extraliterare, chiar viclenii hiperionice, şi tresar cu acest Enkomion retro-spectiv, sperneretoric, cu emoţia de nereprimat a unei revelaţii d’antan: am fost întâlnit un om roditor, alCunoaşterii prin Sine, dar şi prin alţii. Când se vor reaşeza mătcile atât de „excitate” alederiziunilor toate ce ne îmbolnăvesc viaţa, sper să am timpul încă-răbdării de a îl evoca aşa cum i secuvine, spre mărturie şi mărturisire. Acolo, în Acum-ul spaţiutimp, al Memoriei, spiritul a reziditcum bine scria: catedralic...Opera lui Artur Silvestri se cuvine a fi reeditată şi comunicată - cuminecată, posterităţii.Comorile noastreBiblioteca Maria Teresa LIUZZO / <strong>Noua</strong> <strong>Prov</strong>incia <strong>Corvina</strong>anul XVInr. 63 – 1/ <strong>iunie</strong> <strong>2012</strong>noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 35