Noua Prov Corvina iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"mito-poetice şi in extenso, al filonului de sub „centura de iridium” a Memoriei („ca un concertbaroc”, citeşte concept baroc!) – ţinta sa fiind a unui Crez (autoconvingere) ce se va adeveriprofetic.Acest tip de ardere prea intensă, l-a dus spre iluminare, însă l-a şi resorbit în Mister,reumplîndu-l, cum Asomptiunea spune, de sinele lumei. „A triumfa în plină pierdere”, iată ce s-aadeverit, înnoitor prin veacul românesc, prin Artur Silvestri. Cele şapte (număr sacru) – nuvelefantastice şi un epilog (al optulea, optul culcat, semn al infinitului, n.n.) – este, cum spuneam, cheiade boltă al bardului, dar mai propriu zis, Legătura de chei; propun paradigma sa trecere parafrazînd:CODUL lui ARTUR.Am publicat câteva articole de interpretare la patru dintre cărţile sale. Avea un sumum de vocaţiicomplementare şi, fără a insinua, te miri ce „transferuri”, era Structural – gemelar soţiei sale,Doamna Casa Lux, implicit în talentul activ şi îmbinat ca aripile aceluiaşi fluture (sau ,dacă vreţi,Şoim), am zis Mariana Brăescu. I-am mărturisit la timp mai ales admiraţia pentru „Altreisprezecelea Caesar”, piesă genială a Doamnei, ca şi prozele e evocatoare – în aceeaşi „cheie”,acelaşi Cod (!) – semantic, biensieur, semiotic aşadar. „Memoria ca un concert baroc”, aş adăugaprecum un Labirinth, dar şi un sisific pelerinaj cultural, în Imemorial. De ce nu un MemorialSilvestri, ca meritată reaşezare a Lucrării sale în dureros - vitrega-i durată? Lecţia sa a inseminat unduh revigorant, al concordiei şi revizuirilor necesare, vitale culturii noastre, dincoace de deriziunilevanităţilor toate! Pentru A.S. cărţile au fost ofrande, dar şi obiecte de cult, uneori sanctuarice zidiri;în vol. III (2005), al acestui periplu anamnesic, Artur Silvestri face elogiul Familiei, „celulei debază a societăţii”... De ce nu şi al Naţiunii-Familie? În vol II, decodase ca ofrandă, prin grai(scânteierile Logosului divin) – această Memorie; care SUNTEM! Întru totul reuşit cât a trăit, ArturSilvestri s-a transferat în operă, fie direct, fie prin oglindire (Oglindariu!) – ca într-o magică Sală aOglinzilor, prin darul empatiei divinului, aidoma unui Alchimist (vezi Athanor ş.a.) –În Mai 2012, mărturisesc un diafan regret al despărţirii, datorat unor nefericite, chiar stupideinserţiuni extraliterare, chiar viclenii hiperionice, şi tresar cu acest Enkomion retro-spectiv, sperneretoric, cu emoţia de nereprimat a unei revelaţii d’antan: am fost întâlnit un om roditor, alCunoaşterii prin Sine, dar şi prin alţii. Când se vor reaşeza mătcile atât de „excitate” alederiziunilor toate ce ne îmbolnăvesc viaţa, sper să am timpul încă-răbdării de a îl evoca aşa cum i secuvine, spre mărturie şi mărturisire. Acolo, în Acum-ul spaţiutimp, al Memoriei, spiritul a reziditcum bine scria: catedralic...Opera lui Artur Silvestri se cuvine a fi reeditată şi comunicată - cuminecată, posterităţii.Comorile noastreBiblioteca Maria Teresa LIUZZO / Noua Provincia Corvinaanul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 35