Noua Prov Corvina iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"întru el, cum citim în poemul Despre uman: „Şi în noi este drumul, harta stelară/ de foarte departe/cartografiată...”.Există un filon interior, ascuns, dar uşor observabil la o lectură atentă, în poezia lui Eugen Evu.Acest filon, ca un fir roşu, e un fel de joacă cu meta, o joacă ce ia caracter misionar, în sensulscopului precis al poetului de a-l face pe cititor să aplece urechea şi ochiul spre frumuseţea şi şoaptainterioară, spre sorbirea misterului: „Mergi pe drumul/ Din tine, te lasă/ Pe voioasele muzici/ În sus.Le auzi răsunând?/ Te întorci înspre casă/ Răsăritul surâde/ Fremătând în apus” (La 65 de ani).În acest context autorul îşi presară discursul poetic cu observaţii critice pertinente, provocând pecititor la reflecţie şi introspecţie, ca atunci când, de exemplu, atrage atenţia asupra idolatrizăriiobiectului dorinţei: „Omul idolatrizează/ ceea ce suferă a nu avea” (O semiotică a psiho-celulelorStem). Uneori, după ce citeşti astfel de observaţii te întrebi: de ce nu s-a spus acest lucru pânăacum? Sau nu s-a spus aşa.Un alt exemplu: „E adevărat/ una e ţara locuită/ de proprii ei cetăţeni/ şi cu totul alta este/ ţaraocupată/ de cetăţeni” (Agonica certitudine diferenţială), şi încă unul, în Poema de laSarmisegetuza: „Totul nu curge, ci totul arde!” Iată un fel de quod erat demonstrandum al folosuluicapacităţii poetului de a intra în conversaţie cu filosofia în general, cu Heraclit Efeseanul în special,şi bineînţeles şi cu alţii. Aici, ca un fel de anti sau neo-heraclitian, Evu propune o schimbareconceptuală de viziune asupra lumii de înfricosătoare profunzime dar şi frumuseţe. Cu bogata saimaginaţie, cu intuiţiile sale surprinzătoare, poetul purcede la marea muncă de re-numire a lumii, alucrurilor, ca un nou Adam, de data asta însă părtaş cu Dumnezeu la înnoirea lumii. Evu face acestlucru cu toată seriozitatea, uneori cu ironie şi umor, dar de cele mai multe ori ca autorulEcclesiastului care se aşează atât înlăuntrul lumii, cât şi în afara ei, pentru a privi la ea subiectiv şiobiectiv totodată, pentru ca apoi să formuleze spre învăţătură sentinţe sapienţiale. Iată câteva: „Răulîl învingi/ Făcând binele./ Uneori” (Sofism 1); „Cei care/ ard mult/ Mor mai mult./ Işi mor moartea”(Etapele arderii); „Moartea geloasă pe înger” (La Apa Sargeţiei); „Lumina nu se ia, ci se dăruie”(Postludism); „Nimic mai trist/ ca un mormânt uitat./ Cuvânt căzut în moarte, ca păcat” (Epitaf);„Ceea ce crezi că eşti/ Vei fi” (Despre uman); „Ca viaţă până şi moartea/ Se repetă” (Arrière-garde;Gigachakre în migrare); „Munţii pe care am îndrăznit/ a-i urca/ Sunt în noi” (La 65 de ani).Reflecţia sapienţială izvorăşte uneori din contrastarea cu obişnuitul fapt care duce de multe ori la„găselniţe” surprinzătoare, fapt care te face să continui lectura cu interes, iar în final să realizezi căîncepi să-l cunoşti pe poet îndeajuns ca să ai încredere în intuiţiile, în mesajul, în discursul săudezinteresat. Mai ales când eşti pătruns şi de frumuseţi ca acestea: „Al meu timp/ este unul/ cândprea în urmă/ când mult înainte/ Am dat sânge poeziei/ şi iată, îmi smulge inima./ Aud timpul/ careîncepe să ningă/ printre cuvinte.../ Dacă nu le voi trăda/ Mă vor ucide” (Vârsta); „Se-aud trosnindstelate punţi/ În craniul meu,/ precum în munţi” (Clima giganţilor).Şi dacă cineva îl vrea pe Eugen Evu în auto-definiţie, iată-l: „Poet amant al Armonieicontrariilor./ Spirit ce se agită. Curaj reînnoind vama/ Stării” (La Apa Sargeţiei).Quod erat demonstrandum.Acest volum este însă bilingv. Traducerea în engleză este opera cunoscutei Muguraş MariaPetrescu, cea îndrăgostită de cuvânt şi de sens. Nu e uşor să traduci. Nu e uşor să traduci poezie. Nue uşor să traduci poezia lui Evu; uneori e cumplit. Ca orice poet autentic, Eugen Evu este înnenumărate locuri intraductibil. Ce face atunci traducătorul? Se luptă, se chinuie, se roagă, intră încontemplaţie, cercetează, citeşte, reciteşte, discută cu autorul, negociază, disperă, renunţă, revine...evrika! Aceasta este Muguraş Maria Petrescu. Ea lucrează la o traducere cum faci o ţesătură, ungoblin la gherghef; caută cu acul linia atent, cu răbdare, cu drag şi pasiune în acelaşi timp, ştiind căfirul colorat va pune în nouă valoare conceptul artisic iniţial. Aşa se face că avem aici o traducerereuşită la un text dificil al unui poet nu mai puţin dificil şi reuşit.New York – mai 2012anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina(supliment estival virtual)pag. 55