Noua Prov Corvina iunie 2012

La judecata poetuluiasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Ladislau DARADICIEugen EVU – Poetomu l şi dulcea povară amară a poeziei(sau condiţia artistului, între blestem şi har)Recentul volum de poeme al lui Eugen Evu, Aumbre*, devine prilejde reflecţie şi evocare, având în vedere că în acest an se împlinesc patrudecenii de la debutul editorial al scriitorului hunedorean. Este vorbadespre antologia Toate iubirile, apărută în 1972 la Editura Facla,Timişoara, în care poetul, alături de alţi şase tineri, semna douăzeci şicinci de poeme.În prezentarea făcută cu această ocazie, Ştefan Augustin Doinaş notadouă dintre coordonatele esenţiale ale liricii sale: expresia directă,respectiv, capacitatea acestei sincerităţi de a se structura melodic”.Bardul de la Sibiu saluta, în acelaşi timp, “o nouă voce a Poeziei autentice”, tradusă “într-olirică a seninătăţii şi a luminii” (semnificativ mi se pare faptul că antologia purta titlul unei poeziisemnate de Eugen Evu, aceste creaţii prefigurând strălucit direcţiile ulterioare ale evoluţiei liriciisale).În cei patruzeci de ani care s-au scurs de-atunci, Eugen Evu a publicat peste patruzeci devolume, pentru domnia sa poezia devenind, de-acum, nu doar sens, ci şi condiţie a (supra)vieţuirii.Ca o substanţă indispensabilăa minţii şi a sufletului său, sevă spirituală, elixir şi otravă deopotrivă.Este perfuzia sa zilnică(dulce dureroasă) care-l păstrează în viaţă, „obligîndu-l” să scrie,confirmînd parcă ideea lui J. Joubert potrivit căreia nu vei putea găsi nicăieri poezia, dacă nu o porţiîn tine.Omul Evu (cel care în urmă cu câţiva ani intrase, ca semn de protest pentru umilirea culturii şia slujitorilor ei, în „greva scrisului”, cf. unei ştiri din cotidianul Evenimentul zilei), nu mai poate fidisociat de poet, sfârşind prin a deveni poetomul despre care ne aminteşte în eseurile sale.Predestinat parcă, există o unitate indisolubilă între nume, om şi creaţie; nimeni nu poate contestaacest fapt. Este o realitate care nu are de-a face cu valoarea creaţiei sale, nu este vorba aici despreoriginalitate sau unicitate, nici măcar de vreo apartenenţă la vreo orientare sau curent, ci doar desimpla constatare că acest „cavaler” al Provinciei Corvine este unul dintre acei contemporani alcărui destin nu poate fi în niciun fel considerat (nici măcar ca simplu exerciţiu) înafara creaţiei, iar„porţiile” de nostalgie, de dezgust sau spaimă pe care poetul ni le livrează în fiecare dintre volumelesale nu sunt decât rupturi din ceea ce a devenit/ rămas dintr-un om care respiră poezie,supravieţuind prin şi pentru poezie. Pentru că dacă i-ai lua dreptul şi putinţa de a scrie, l-ai vitregide toate, nimicindu-l. Eugen Evu este omul condamnat pe viaţă la Poezie.Paradoxal, limbajul creaţiei sale aproape că şi-a pierdut tranzitivitatea, practic, el încetând sămai comunice – el se comunică (îşi feliază Sinele, structurîndu-l în iambi şi trohei). Poezia sa esteca o imagine răsfrântă în oglindă, ca un mănunchi de raze însângerate trecute printr-o prismă desuflet, rezultând un curcubeu contorsionat, aproape agonic, de lumini şi „aumbre”.Simţind în permanenţă pericolul „dezarticulării”, Evu încearcă, agonic, să se re-adune. Ia dinprezent, din trecut, din viitor. Fărâme de suflet care răzbat dintr-o duioşie de odinioară, dindezamăgiri şi trădări, dintr-o fierbinţeală a iubirii care-i potopise tinereţile inimii. Tristeţi şiresemnări (şi nu doar „de provincie”), interese, amiciţii, singurătăţi. Şi mai ales singurătăţi. Pentrucă în viaţă suntem alături. Odată treziţi însă în faţa destinelor noastre, fiecare este singur. Şi înclipele acelea, el continuă să se gândească la ceilalţi: „Eu scriu cu drag despărţitor/ Să nu vă doarăde-am să mor/ De omul lumii ars de Dor/ De sinea lumii-n sinea mea/ Luminalumii, patria/ Înfelurimea El şi Ea/ În felurimea El şi Ea...” (Eu scriu, tu scrii...)Există trei „nivele” atitudinale în acest volum Aumbre, precum trei perspective nu doarstructurale ori de stil, ci ţinând mai degrabă de basoreliefurile lăuntrice ale sufletului/ spiritului luipag. 38noua proVincia corvina(supliment estival virtual)anul XVInr. 63 – 1/iunie 2012