NP Corvina de sarbatori de la eugen evu

x Õ Ô Ú Êanul XV - nr. 60/2, decembrie 2011 - supliment hibernal virtualRevista de ariergardă culturalăsub egida morală a Uniunii Scriitorilor din RomâniaNOUAPROVINCIACORVINACâteva prestigioase personalităţi, Diplomaţi de Excelenţăai As CUS Provincia Corvina şi ai redacţiei revistei...Editarea revistei este realizată de Asociaţia cultural-umanitarăşi ştiinţifică „Provincia Corvina“ din Hunedoara

NOUA PROVINCIA CORVINAanul XV - nr. 60/2, decembrie 2011 - supliment hibernal virtualPotrivit art 206 C.P., responsabilitatea juridică pentru conţinutul articoluluiaparţine autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presă şi personalităţicitate, responsabilitatea aparţine acestora; pamfletul se consideră ca atare.redacţia:eugen evu - director fondatorion urda - redactor coordonatormuguraş maria petrescu - redactorelena daniela sgondea - redactorradu roşian - redactoralexandru podea - redactorflorentin smarandache (SUA) - redactorvarianta onlineÎn data de 08.12.2011, în oraşulHaţeg s-a deschis Galeria de artă„Cromo”, cu care ocazie au expus,alături de gazde, şi artişti plastici dinDeva şi Hunedoara. Printre ei,metaloplastul hunedorean AlexPODEA a expus o interesantă lucrarepe care o prezentăm alăturat:... aşa grăit-a:Lucian BLAGADin adâncMamă, – nimicul – marele! Spaima de marele/îmi cutremură noapte de noapte grădina./Mamă, tu ai fost odat’ mormântul meu. /De ce îmi e aşa de teamă – mamă –/să părăsesc iar lumina?”adresa redacţiei:Hunedoara, str. Avram Iancu nr.14/7code street : 331014, ROMANIAe_mail contact : evueugen@yahoo.comion_urda@yahoo.comtelefon : +40 354 402836mobil : +40 746 146690+40 751 517100ISSN: 1841 - 4478Revista apare sub îngrijireaAs.C.U.S. „Provincia Corvina“ HunedoaraPremiul 2011 – ERATOal revistei Noua ProVincia CorvinaSonet perversValeria MANTA TĂICUŢULeproasă înserare în pădurePe nărăvaşe foi sunîndu-şi paşiiCa iepele-n călduri, pândind golaşiiNori sexuali cu marginile durei-ar prinde-n gura ei de hoaşcă bunăsă stoarcă de putere orice fluiercăci moara cea de bale şi de şuierînghite-n cer cu stele şi cu lunăîn forfota puhavă şi atinsăde-un nechemat fior de-mpreunaretabloul de amurg în disperareîmi aminteşte clipa când, învinsă,de un poem nebun, cu tâmpla ninsă,pictam cu violet smintita zare.Desde lo profundoMadre – nada – ¡lo eterno! El temor a lo eterno/noche tras noche tiembla en mi jardin./Fuiste una vez, madre, mi tumba./¿Por qué tanto temor – madre –/a abandonar la luz de nuevo?Traducere: Andrés Sánchez Robaynaşi Lilica Voicu-BreyPaul ARETZU dixit:„Şi inima îmi este o carte sub formă deoglindă, o mică biserică sângerînd... Numai văd viaţa decât printre rânduri...Doamne, adorm într-o carte şi toatănoaptea dârdăi sub litere şi sunt o carnesemantică şi aştept venirea Mirelui.Foc de nestins este cititul. (...)Rugăciune e tot ce am, revărsare ainimii. Şi stropindu-mă cu isop, mai albca zăpada crestelor să mă cureţi”...Psalmul 31 (fragment)Pentru publicitate, donatii sau contributii As.C.U.S. ‘Provincia Corvina‘ Hunedoaraare deschis, la BCR Filiala Hunedoara, contul in lei cod IBAN RO 45 RNCB 0162.0201.0137.0001

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Editorial itinerantMaria Diana POPESCUDictatura moralei* vom avea * de toate * de sărbători: alţi 300.000* de şomeri*Şaizeci de ani de eforturi integratoare au slăbit în mai puţin de trei ani. IdeeaEuropei Unite încasează lovitură după lovitură, încît e de mirare cum de nu s-afluierat knock-out-ul. Euro a scăpărat scîntei tot anul pe plita leului românesc,unde s-au perpelit zburătoarele cu garnitură nelimitată de antibiotice importatedin Germania. Cine să-i apere pe români de hormonii puilor electrocutaţi şi pecîini de lumea cealaltă? Abia năşit la Guvern, bugetul pe 2012 atrage critici dure.Scad cheltuielile la sănătate, cresc la serviciile speciale.Aceeaşi gargară pretutindeni! Sarkozy doreşte înfiinţarea unei trezorerii europene, altă instituţiede tocat fonduri. Obama plănuieşte (re)reformarea sistemului de asigurări de sănătate din întreagalume, echivalentă haosului şi închiderii spitalelor. Mă îngrozesc la auzul denumirii unor instituţii defurat. Banii au devenit instrumentul prin care oameni de nimic distrug naţiuni cu potenţial valoros.Oraşele Patriei sînt înţesate cu sedii de bănci, farmacii, firme de recuperare, bordeluri, vile opulente,şaormerii, moluri, reţele, clanuri, pistolari, magazine de vise, hoţia n-are intermitenţe. O bombă cuceas - sărăcia - împînzeşte casele românilor. Sistemul prea alambicat şi pricinos îi va obliga pepoliticieni să ţină ceva roşu în buzunar de sărbători, ca să nu facă indigestie cînd scoboară hălcileafumate, rămase în podul ţării, sau cînd dau cep butoaielor ca să prindă curaj, ca la anul să neasigure alte locuri de veci. Fauna care a căpuşat poporul tot anul va pleca în vacanţe de lux, iarscutul de la Deveselu va intra în carantină. Să fi devenit vulnerabile obiectivele antirachetă lareducerile bugetare americane? Sau, la reuniunea Comisiei pentru apărare şi securitate a N.A.T.O.din octombrie, reprezentanţii Franţei, Rusiei şi Ucrainei i-au poftit să-şi ia jucăriile şi să se întoarcăacasă? Parlamentarul francez Jean Michel Boucheron a ridicat problema eficacităţii defensive ascutului antirachetă, afirmînd că sistemul, care l-a supărat pe Putin, nu va intercepta decît o pătrimedin rachetele clasice. Retragerea unor nave şi echipamente din Europa le va aduce bani în puşculiţă.Deşi înglodaţi în 14 mii de miliarde de dolari, americanii îşi vînd hîrtiile cu cea mai micădobîndă din istorie. Se împrumută ieftin, îşi finanţează deficitul cu cele mai mici costuri, inundăpiaţa mondială şi se folosesc de banii statelor slabe. Analiştii nu ne spun pe ce lume trăiesc, îşi vădde meserie. Aşadar, române, transpiră în continuare, fii cumpătat de sărbători, nu te baza pe pensiaprezumtivă! Politicile economice ni le putem aplica fiecare la nivel micro. Întrecerea socialistă abăncilor a transferat în timpul anului povara crizei pe spinarea românilor. De la fatidicul decembrieîncoace, în locul ceainăriei, alimentarei, aprozarului, şcolii, grădiniţei, căminului, librăriei,magazinului de încălţăminte, au fost mutate sedii ale unor bănci cu funcţionari la patru ace, care teîntîmpină cu o cafea şi cu oferta unui credit. Studiind piaţa noastră, bancherii străini au concluzionatcă românii doresc creşterea nivelului de viaţă (de aceea li s-a dat şi un rol adecvat în lovitura de statdin 1989) şi au trimis scrisori de dragoste clienţilor, invitîndu-i doar cu buletinul la credite. „Bunăziua, va oferim un credit avantajos! Vă rog, luaţi loc! Oferta este foarte bună pentrudumneavoastră!” La fel ca în piaţa de zarzavaturi, ofertele curgeau pe bandă rulantă. O adevăratăîntrecere între bănci. Cu buletinul în buzunar, oamenii au dat buzna în sucursale, venise timpul sătrăiască mai bine. Chiar meritau. Legislaţia a întreţinut şi a acoperit fraudele băncilor, ale clanurilor,bancherilor şi bogătaşilor fără scrupule, închipuiţi şi lacomi, care au păgubit poporul. Prinşi cuocaua mică, deveneau brusc bolnavi şi cereau eliberarea. Tactica e veche, azi s-a cosmetizat doar.După cel de-al doilea război mondial, indivizi abili, aflaţi în diferite funcţii, cumpăraucertificate care atestau că sînt nebuni, că prezintă deviaţii comportamentale sau alte afecţiuni alesistemului nervos, cauză care îi scotea în afara responsabilităţii. Actele erau ţinute sub cheie şi cîndpicau la ananghie, scoteau hîrtia miraculoasă. La fel şi astăzi. Escrocii înşelă statul, au propriilereţele de televiziune, reuşind să-şi menţină escrocheria pe o treaptă înaltă. N-ar strica o epidemie desmerenie, profund creştină, administrată prin vaccinuri, care să-i trimită la locurile lor. Adică înAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 1

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Poetul român operează astfel o delicată restaurare lingvistică a conceptului însuşi de Divinitate,cum s-ar reîntregi un vas ceramic din fragmente. Nomini Deum (Pater) care în română, limbă neolatină,provine din Domine – D(z)eu, Dumnezeu. Adică EL. Nu ştiu cum sună - răsună în traduceri ,această re iscusită liric re - nominare. Poetica lui Dan este una filozofică, a expertizei continue,undeva între Lao Tze şi Socrate, dar zidind în sus, prin Novalis şi Reiner Maria Rilke.Dilema prinţului care acuză prin parabole condiţia tragică a lumii, propune un răspuns dilematic,misterios: DA, A FI, însă, doar dempreună (UNUL, fiecare entitate ca parte din Totul). Dilematic,deoarece el subtitrează: "Stihuri de Nemernicie" …Aici Sfinxul a vorbit, apoi a recăzut în tăcere… Resimţim eterna dilemă însăşi, a umanului, însăreproiectată metafizic. Acestea privitoare la titlul antologiei de autor, una postumă. Poetic zicând,avem aici o Evanghelie nu "după" (transcrisă de scribi), ci una de autor, sinteza unui apostolmodern, al unuia "contemporan cu fluturii, cu Dumnezeu " …DAN CONSTANTINESCU a ales în pribegia ultimilor săi ani de la Freiburg, Germania, celpuţin două gesturi semnificative, spre a-l înţelege, dincoace de scrierile sale, din motivaţiile strictbiografice…Nemai-îndurând răbdarea colectivă, îndoctrinarea ideologizarea semi-concentraţionistădin România, înjosirea, insultarea însăşi Fiinţei de către stihialul disimulat, ori pieziş, al istoriei(sistemul totalitar) hărţuiala şi chiar batjocura unora, Dan (Constantinescu) – Nicoară, a optat pentruauto-exil. Conştient de propria-i suferinţă existenţială şi de propria-i valoare, acuzând sistemul şiplin de compasiune pentru semeni, el a acceptat invitaţia nemţilor de a fi premiat şi omagiat acasă laei, pentru splendida traducere în română (de faptoperă delicat -echivalentă, de mare rafinamentlingvistic şi metaforic) - din Rilke, sub plină "epocă"a delirului ceauşist… Ţin minte, activiştii anilor80 din oraşul său natal, Hunedoara, ca şi securiştiivigilenţi, au fost nedumeriţi, chiar terifiaţi, sideraţi,când, pe numele său, au sosit cu "poşta specială departid" felicitarea şi onorificarea, recteinvitaţia germană, urmare gestului AmbasadeiR.F.G. de atunci. În anii ceauşismului asta era obravură şi a ieşi din "ţarc" era ceva rar, profesorul atrebuit să suporte condiţionările cerberilor, securităţiişi atotvăzătorilor activişti… Undeva, în obscurelebuncăre de lux ale celebrului Birou Doi,interesele politice speculau orice succes cultural, îlconfiscau, pentru a profita de opera spoielii"democraţiei socialiste" faţă de Occident, afişândsfruntat "democratismul socialist". Cum seîntâmplase şi atunci când Dan reuşise un splendid setde traduceri al haijinilor clasici japonezi, pentrutrepăduşii obedienţei regimului, aşa ceva întrecuseorice pricepere, dar s-au conformat: insist asupraacestora, deoarece, după rămânerea sa în Germania, asumarea dramatică a unui exil, aveau să-lmarcheze firesc pe omul ultrasensibil, dar viguros, care a fost Hunedoreanul.Vom regăsi în poemele sale, o teribilă undă tragică, însă deloc duşmănoasă, spiritul săusuperior, de profundă religiozitate şi cumpănit de esenţiale pătrunderi filozofice, nu s-a coborât lainjurie… Poetica sa conţine o dimensiune a paradigmei originare, ancestrale, un siaj şi un halou alÎnţeleptului ce urmează cu stoicism Calea.Mare parte din lucrul său necontenit, cu acribie şi ardoarea de neimaginat, s-a dedicatcunoaşterii prin şi din poezia chineză veche, a filozofiei Taoiste, a budismului. Dar vom regăsi înprofunzime şcolile marii literaturi germane, Rilke fiindu-i, ca şi Blaga, Maestrul.Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 3

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Dacă Dan Nicoară a fost discipol desăvârşit al acestora, la rându-ne, cel puţin câţiva dintre noi,"lupii tineri" ai mişcării literare, îi eram discipoli: cercul nostru avea modelul Cercului Sibian, peunde poetul trecuse şi de unde preluasem deviza "Intră cine vrea , rămâne cine poate". A fost aicio fertilă grupare de traducători din marea lirică universală, însă Dan a fost primum movensautentic al cercului. În realitate, cu excepţia eruditului Otto Stark, evreu de origine, un exotic darcuceritor traducător din Omar Khayam, Saadi ori Hafez, al rubaiatelor, s-au perindat atunci şinumeroşi imitatori, proveniţi din eclecticul val de strămutaţi ai anilor stalinismului. Care traduceaudeseori după… alte traduceri, şi cărora Dan le impunea moderat, prin blândeţe, prin cumpănire saufină ironie, zelului de a-l concura. Fiind împătimit, dar şi amuzat de unele dispute derizorii, pseudoboematice.Din nefericire, şi ştiu ce spun, acea sămânţă rea a eternei discordii, a suspiciunii,delaţiunilor, falsei concurenţe şi nonvalorii, avea să prolifereze încă multă vreme Trepăduşiisecurismului au dezbinat şi incitat la pâră, prin şantaje, inclusiv după 1989.Aceasta a fost drama specială a tenebrelor ce au traumatizat destine, dăinuind încă. Pentrumine, care, mai tânăr fiind pe-atunci, deprindeam rosturile poeziei, nenumărate au fost lecţiilespontane, pasionate, pe care Poetul Prieten mi le-a dăruit cu acea fervoare unică a Celui Adevărat.Pe atunci era un privilegiu magnific să dialoghezi bunăoară despre Rilke şi Holderlin, Montale,Dostoievski, Whitman, Proust, Gide… Despre marii filozofi ai Eladei. Despre "celălaltEminescu". Despre Marii Pleiadici Blaga ori Mircea Vulcănescu, Densuşianu, Eliade, Cioran…Despre şi din Frobenius, Adler, Florian, Anton Dumitriu ş.a., asta într-un oraş mono-industrial,proletcultizat până la grotesc. Deprindeam a cunoaşte tehnicile subtile ale artei poetice a haijinilor,sau filozofia Orientului Îndepărtat. Despre orfevrăria facerii lirice, procedee ca manthramismul.Aflam, astfel, a-l citi pe-ascuns pe Nietszche, a-l înţelege pe Zarathustra. Recunosc că, fiind şi euoriginar din mirificul Ţinut al Hunedoarei, aveam o comuniune specială cu Poetul frate mai mare,(aveam vreo 16 – 17 ani); în nuanţa aparte a acelui "patriotism local", de fapt, una a conştiinţeichtonice, a paideumei transilvanice. A sacralităţii istorice a Locului, unul Sanctuaric, însă în carenăvăliseră "coloniştii". Însemnele sovietizării dăinuie până şi azi pe unele "ctitorii" din urbeaCorvinilor, ignorate ca atare de nostalgici disimulaţi ori pur şi simplu din "uitare de sine" colectivă.A-l înţelege pe poetul Dan Nicoară implicit biografic, cere a invoca şi astfel de amănunte alememoriei noastre. În casa lui părintească, un veritabil templu al culturii şi artei, deseori mi-a cântatla vioară, mi-a recitat din creaţia lui, m-a povăţuit cu unicul simţ al valorii proprii, dar şi fineţeapedagogică de mentor, una irezistibilă. Era singurul dintre "maeştri" care practica un fel deapostolat cultural, benefic, generos, sincer, avântat. În absenţa unor instituţii de artă şi culturăprofesioniste, în Hunedoara acelor ani, oameni ca el au însemnat enorm. Pentru mine, acum,reîntîlnirea cu textele sale, parte scrise aici, bună parte ştiute din lecturile lui directe, cu artaspunerii, cu magia recitării apăsate, cu un simţ uluitor al vioiciunii rostirii, melodică, epitalamică,cu vibraţia unui diapazon straniu, este un eveniment al memoriei şi al inimii. Un dar al lacrimei şi alcuvântului răsădit să reziste opreliştilor, entropiei, năzuirii… Iar dacă el a gândit şi în exil că aceastăcarte testamentar-lirică are numele unui stihar despre nemernicie, înseamnă că aşa trebuie să fie!Iluminările sale au ceva sacerdotal, iar dominanta elegiacă este cea eminesciană, în fond: "Iartimpul creşte-n urma mea, mă-ntunec". Sau poate că inversând paradigma, parabola eminesciană,opera luminează golul, ecoul De-După-Morţii?... Rar viaţa şi opera unuia s-au armonizat şimodulat contopit în Unul, (DE-mpreUnul- a- Fi "!) ca în cazul acestui poet ovidian."Dumnezeu s-a născut în exil", aşa va fi mereu. Poate sunt prea insistent în aceste detalii,însă cine, dacă nu noi, care l-am ştiut îndeaproape, să adauge pios mărturia? Trăiam în plin asaltdoctrinar "implementat”, proletcultist al stalinismului şi dejismului. Se pregătea "epoca cizmărituluişi schizoprenei sale de renume mondial" - epoca de aur… oxidabil, care avea să se prăbuşească,geamănă, halucinant, odată cu însăşi acea cultură de substituire, acel surogat inflaţionar.Dar, a căzut Cortina de Fier, dragă Dane, şi a urmat Cortina de... Fier Vechi, cu toateconotaţiile şi analogiile de rigoare. Fii consolat că măcar nu ai regăsit exilul de acasă, cel agonic,însă, care distruge totul în cale, autodevorându-se.pag. 4noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Metafora unicului poem pe care vreau să-l citez, acum este deplină:Vioara mea"Vioară bătrână cu cruce –năuntruşi cruce-n afară ,toţi înşiră poveşti despre tinedar nimeni nu-ţi ştie Povestea .Crăpată de-a lungul inimii ,Tu ţi-ai sacrificat frumuseţea exterioarăFrumuseţii lăuntrice .Singurul adevăr fără umbreEste plinătatea sunetului tăuPătrunzând până-n inima inimii …Şi lacrima lui .”În anii acelor sfruntări, profesorul de muzică Dan Constantinescu, aidoma lui Bacovia, cânta lavioară. Numai valoarea prezenţei sale în mediul corupt demagogic, l-a ocrotit. Era "vegheat" şi el depolitruci, de erzaţieni, de calpii corifei, era turnat cinic de chiar unii dintre cei ce îi frecventau casa,îi împrumutau cărţile rare, interzise, ori îi scoteau limba maimuţărindu-l: căci Dan se credea Poetul,cum spune Emil Botta despre Eminescu. El ştia că este. Îşi bău pe deplin hidromelul arzînd caNessus, având revelaţia eminesciană, safică, a " învăţării de a muri ". Dar, aş spune, parafrazând, cădeopotrivă, cea a "dezvăţării" de a trăi încolţit de nemernicie, numai cu armura Stihuirii…"sacrificând frumuseţea exterioară / frumuseţii lăuntrice " ... ,,(întru) …plinătatea sunetului …şi a lacrimei lui "Pseudo-intelectuali, basculaţi sistematic într-o urbe istorică, devenită delirant "şantieristă" neînvăţau, cu de-a sila (siluitori), limba rusă, iar latina ne era scoasă forţat din programa şcolară.Elita filozofiei şi culturii româneşti era prin închisori, iar nişte culturnici de erzaţ, mediocri şipseudo-patrioţi obedienţi, violau dogmatic conştiinţele. Corurile, psalmii roşii, cenzura, făceau dinprezenţa unor oameni ca Dan Constantinescu, un grotesc contrast. Aici a coclit şi eclozat mai apoi ospecioasă falsă elită (Iv. Martinovici, cu aiurări şi plagiaturi prafarazice, bolşevicios-duplicitar,Vasile Nicorovici, Nicuţă Tănase, C-tin Chiriţă, Mircea Tuţă, dar mai ales liota insipidă, agresivă,viclenită, de imitatori şi de turnători ai aproapelui. Grafomani, vorba lui Dan, "ai nemerniciei" şideşertăciunii deşertăciunilor din Ecleziast. Chiar până după anii 2000, acest teren infectat de invidii,pâre, delaţiuni, avea să necesite o ecologizare morală. Dar cine să o facă? Poetul nostru, înfiorat depresimţul metafizic inefabil, era un laborator viu, nescutit uneori de maliţia sfertodocţilor ce aveaumai târziu să-i confişte chiar Memoria, să pledeze (post-mortem!) vezi-Doamne, marea lorprietenie. Într-adevăr, nemernicie!Înzestrat cu o vastă cultură filozofică şi poetică, iar peste erudiţia rară, un autodidact până lacapăt, sieşi lui Maestru (!) cu o specială pătrundere în semiotica ce se prefigura în anii "rezistenţeiprin cultură", mai cu seamă el ne-a insuflat cu patos şi o rară simţire muzicală a limbajului liric,semnificant, metodologia de a răzbate prin poezia trăită, empiric, de a ne apăra singuri de stihialuldezlănţuit pretutindeni. Mărturisesc din nou, că atunci când eu însumi eram anchetat deaceeaşi zeloşi vânători de grade (în anii ’80, după plecarea Poetului) - numele lui Dan era asociat cucel de "trădător de ţară". Anchetatorul "comun”, cel de resort la "kultura socialistă" , mi-a şuieratvenal acuzaţia pe care nu mai avea cum s-o arunce direct: Dan plecase doar cu soţia şi vioara lui,eventual cu nişte manuscrise, probabil sfidând cu acest gest disperat, dar demn, acest termen –generic de carte: „Nemernicia", insulta pe care o instauraseră diabolic jandarmii poliţiei politice şiai ceauşismului, în ţară. … Am scris repetat sincer despre el, am ştiut, prin prieteni, prin ce treceşi cum şi-a urmat Destinul, la aceeaşi înălţime a demnităţii cu însăşi Opera sa. Am fost unul dintrecei mai apropiaţi ai acestui Poet şi Om de valoare, de o rectitudine unică. N-a ştiut (consimţit) a seperverti, a se prostitua, ca alţii, doar pentru a cuceri pseudo-efigia idolatriei şi duplicităţii, mitulsupravieţuirii, de facto unul al sub-vieţuirii, deidentificării, alienării. Incă stăruie umbra acelordevastări, acelor traume, acelei SÂNGUIRI, cum poetul defineşte în mod unic unele stări aproapeinefabile, tenebroase.Iată-mă, tulburat şi astfel mai limpezit (…), îndemnat de Doamna Sa, Lucia, dezmierdată de elPuşa, să-i prefaţez (sau postfaţez) o carte, de fapt un testament liric, aşa cum se vădeşte. Ştiindu-l peAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 5

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Dan, m-am decis să fac ceea cea el ar încuviinţa: las întregul cărţii titrată de el "Dempreunul-a-fi",hamletian şi deopotrivă taoist (…), nobilei dorinţe a Doamnei prof. univ. Aurelia Mihailovici, de ao edita integral.Eu, doar muncit câteva zile şi nopţi de amintiri şi preumblări dimpreună, ba, mai straniu real,fiind acasă-rămasul, la rându-mi, victima aceloraşi hărţuieli, anchete securistice şi activistice, aleAceloraşi (nominal) copoi ai Nimicniciei (numele scrie-l-ar praful! ) - am auzit daimonul interior,socratic, cerându-mi să adaog gestul propriu la o atare dorinţă logică, de a ieşi la lumina tiparului,doar cu pietatea unuia ce odinioară i-a fost ucenic şi prieten mai mic. Amar, căci au fost unii,Dumnezeu să-i înţeleagă, care i-au confiscat memoria încă de cu viaţă. La ce le-a fost de folos?Nemernicie şi Nevemore vai şi-amar! Al doilea gest sus-invocat, a fost să revină la semnătura ce reconsacranumele genealogic pe filieră maternă, acela de NICOARĂ, iar noi ştim că Dan a fost oviaţă iubitor al Mamei sale - a cărei cultură, iubire şi descendenţă i-au marcat întregul destin. Nueste o dezicere, ci o Plecăciune, o pietate filială, o iubire a iubirii. Poeme din această selecţie îmiamintesc asta, cu mare emoţie. Ştiu că editorul căruia i s-a încredinţat va face acel "ceea ce trebuie"spre darul de lumină restituit nouă de Dan Nicoară – Constantinescu. Am ştire şi de un mare al săupreţuitor, Dieter Schlesak, exilat şi el undeva în Italia, căruia i-am oferit câteva date şi amintiri,pentru o antologie… Noi, hunedorenii, l-am iubit, îi iubim viaţa din operă, îl considerăm un înainte– mergător, un model şi un haijin român. Unii îl uitaseră imediat cum a plecat fizic, alţii mai apoi,dar ce importanţă are asta pentru Poezie?Departe de casa părintească, de Mama Zoe, prima sfetnică întru cunoaştere şi cultură, DanNicoară a suferit de un frig inefabil: cel al dramei refugiului din Vatră (prima lui carte…) şi "Unde",(echivoc verb şi substantiv androgin) al valului etern-ondulat, dar şi al întrebării in aeternum,QUO vadimus, Domine? - şi cel al pierderii implacabile a Matricei, originii, aparentă şimistuitoare... Din poemele sale transpar, orfice, dar mai ales Ovidiene, acele "strigăte povestite" aleplecării fără-ntoarcere, sub asprimea vremii, dar şi ale neputinţei de a uita... Deoarece DanNicoară a purtat cu Dânsul bruşul de lumină a originii, candelă şi cumva sabie, cu care, acolo, adeprins să scrie, fie şi pe nisipul "nimicniciei" existenţiale… Fiinţa, reînţelegem prin poemele sale,este pretutindeni în Exil, un exil cosmic. Deşi în tinereţe şi mai încoace, Dan a fructificatimpecabil, sporitor, luminosul halou al Cercului de la Sibiu, aprofundând unic tot ceea ce iradiadinspre cultura răsăditoare acolo (Blaga, Doinaş, Negoiţescu, Regman, Radu Stanca… ce Pleiadă!)– el, gânditorul în interiorul Modelului Oriental (Lao Tze) - a reverberat parcă mai consonantcu filozofia şi paradigmele ce au înflorit lucrarea Haijinului. Căci, după munci sisifice (le-am fostmartor direct şi uimit) de a transpune esenţele rare ale haiku-ului şi tankăi nipone, de unde unicaAntologie dată şi nouă) – el însuşi se iluminase întru sine, cum ar zice Noica, - auzindu-şi Propria-iVoce. Dan, eminentul traducător şi al lui Rilke (dar şi Schuller, Holderlin, Godfried Benn,Novalis…) - a deprins şi orfevrăria de a ticlui cuvinte compozite morfo-sintactic, aidoma celor dinlexicul germanic, de unde avem în limba (lui) română şi a poeziei, un fel de hibridizări florale, dehorticultor semantic, unice. Sunt, acestea, frecvente în lirica sa, semne ale unei splendide simţirimantramice, ale vibraţiei de scânteie divină din Logosul primar, revelatorii ca unduire şi sclipătluminiscent, vizionar, cu parfum amar ori îmbătător, purificator, ca al lemnului sfintelor templetaoiste.Repliat din itinerariul său ceremonios, incantatoriu, mistic, însetat de Dor inefabil, deEternitatea "fluturilor contemporani cu poetul, cu Dumnezeu" (Blaga dixit) - îl primim pe DanNicoară, prin poezia ce ne-o restituie, acasă… În special acasă în Poezia Română .Am reaşezat corolarul de poeme încredinţate de Doamna Lucia, cu amintirea vie a sfatului luiDan, poetul – practician, i-am spus, (mi-am spus), într-un joc ikebana. Fie o mică grădină japoneză,îngrijită anume aici, nu departe de fosta lui casă, nu departe de Castelul Corvinilor… Trec uneori,înnălbit şi eu, prin urbea veche, pe strada Lui, şi arunc o privire spre fosta lui casă… Şi îmi reumpluinima de nedesluşite imagini, cuvinte, amintiri… Elegiile lui Dan Nicoară le egalează pe cele ale luiRilke, ele nu sunt "Elegiile de la Duino", ci sunt "elegiile de la Hunedoara şi Freiburg”… Depag. 6noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"undeva de pe acelaşi pământ, aparent sub alte rotitoare stele şi zodii. O bucurie cumva mâhnită,paradoxală, îmi taie scrisul. Sau, cum ar spune El, lacrima care scrie, cu ceea ce unii numesc misticapoieion…Îţi scriu, cu nervurile, pe-o frunză:Nimicnicie? Nemernicie?N-a fost să fie,N-a fost, să Fie !"Unde , de unde, până unde?"De Rerum OriginiŞi întrebarea răsună, întrebarea răspunde…Dane, în Danemarca este ceva putredUnde, de unde, până undeni-s zăpezile de-odinioară?În care lume, poezie, ţară?Mai, 2006Eugen EVUAvatarii originismului şi criza unora de ID-entitate...Geniul tutelar consacrat al poeziei, întregii literaturi a Românilor,Mihail Eminovici, re-botezat literar de Iosif Vulcan, pre când revistaFamilia apărea la Budapesta, în Mihai EMINESCU. Sufixul ESCU înonomastica neo-latinei numite ROMÂNĂ, ab origine de la ROMAMADRE, den-din ROMANI, indicând sorgintea dintr-un părinte – tată ces-a numit cândva EMIN...S-a scris mult despre Eminescu şi disputelecontinuă în lumea academică: unii au văzut în numele EMIN un EMINbei, alţii un nume slavon, EMIN-OVICI fiind Fiul lui Emin, aşa cum ESCU este fiul unuiEMIN...Unii istorici turci şi l-au reviendicat pretinzând că au frecvent numele de Emin- bei..Moldova vremii lui era în infernul dintre ţarism-greco-turcism şi nemţism, în „concasorul”terifiant al panslavismului multisecular, Moldova Bucovinei de nord-est, azi în sudul Ukrainei.Apropos Ukraina, a doua populaţie numerică cvasi-rusificată în fosta URSS, este cea aRUTENILOR (variante RUDENI – de la breasla rudarilor), numiţi şi RUSINI, sau RUŞTI,RUSCANI, de către români. Numitul pejorativ „infern” este şi în acest prag de mileniu 3 d.H.,precipitat istoric, după ce sistemul stalinist-bolşevic a căzut, „dar nu de tot”. Eminescu a ziditOPERĂ SANCTUARICĂ în cea mai curată LIMBĂ ROMÂNĂ, mai ales în proiectele saleabandonate prin moartea psihic-timpurie, de teatru aidoma unui Shakespeare! – una esenţial neolatină,şi ar fi de revăzut structura de rezistenţă copleşitoare CA SIMŢIRE a acestei opereinegalabilă încă, Pluridimensională şi plurisemantică, dar mai ales conservatorismul său de tradiţie,a unei PAIDEUMA de profunzime, exploratorie sieşi, relevantă pe măsura Geniului; VATRAinefabilă a talentului ce s-a întrupat în întreaga-i operă, se transmite în principal nu prin SCRISULromânesc din secole, ci prin VORBIREA limbii neo-latine, vie şi păstrătoare de spirit genomic –ancestral ca Memorie a Fiinţei noastre. Dincolo şi dincoace de barbaria Istoriei. Iar din opera sapolitică (masivul vol. X, ediţia Academică - Perperssicius), este de reînţeles ce anume a verticalizatpatosul geniului său, definit în capodopera universală a mitului esenţial LUCEAFARUL, aşadarLUX-FERRIS (Purtător de lumină). Unicul mare adevăr a românităţii marelui poet, este şi va dăinuiîn limba pe care a cultivat-o în neo-latinitate, inegalabilă.Eminovici – EMINESCU este originar din estul cvasi- slavizat al României, fiind Geniuldefinit exacat de cel mai important exeget al său, Călinescu, Istoria literaturii române de la originişi până în prezent) – prin referinţa analogic ştiinţifică a GENOMULUI, anume că GENIUL esteFECUNDATORUL prin veac al GENELOR, inseminator al unui latinesc scris SPIRIT (slav.DUH)... într-o perpetuă devenire a INTELIGENŢEI în istoria unui popor: al Românilor.Naţionalismul eminescian ne este vectorul indiscutabil în interminabila pentru unii vechedilemă-nouă a ORIGINISMULUI, cu toate aberaţiile de genul celor recent reintraţi în arena ID-ului,adică a identităţii: în fapt a unei CRIZE de identitate a unora, care astfel, freudieni, continuă aproiecta PROPRIILE LOR frustrări în context, in extenso, atribuindu-ne ca naţiune, eclectismulAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 7

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"avatarurilor proprii... (Vezi H.R. Patapievici, cu a sa „ura de sine” la români, bizar amintindu-ne de„Răbdarea la români” a tartorului gemelar cu Lenin şi Stalin, cu Engels, tovarăşul MARX!Genomul marcat prin generaţii de acest negativism – extremism – fundamentalism, ca revers alcelui de tip Nietszche, a făcut „n” colaterale în deceniile sovietizării din arealul fostelor ţăricomuniste... Bucovina, Basarabia, fostă „republică moldovinească... rusă – cu încă anacronicul sudtiraspolean, dacă vreţi Isarlîc – a fost şi este cea mai suferindă „placă tectonică” a ciocnirilor„dilemei vechi şi vecinic nouă”, a originismului în tezismele lui interminabile, obsesive şi de faptdestructurante. Rapsozii, aşadar, ci nu slujitorii efemeri ai Puterilor, nici măcar ale celor de riturisincretice, toate, secularizate, ci nu scribii care bântuie ciclic civilizaţiile... . Ce scria inegalabilulEminescu în Satira III, despre STAREA acestor ...dileme ca efecte induse ALOGENIC, prin veac?„De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii/Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi Irozii”Primul vers conţine cuvinte de sorginte slavonică, (!) VREME, (ci nu neolatin. TIMP),VREDNICIRE (verb slavonic, ci nu latinul VOLENS, necum greceasca THELEMA! ... CRONICA– nuanţînd bivalent slavonicul HRONIK, dar şi neo-latinul CRONACA etc.)Eşantionul este replicabil în întreaga operă scrisă eminesciană, pare-se nesesizată de Poet, însăoricum, pe contrasens AFECTIV cu IDEILE ce-i animă opera; poezia, teatrul de tip Shakespearean,amintindu-i pe Schiller, pe Goethe – „titanul de la Weimar”, dar şi geniile altor culturi, regresivmemorial până la... Hiberboreea lui N. Densuşianu! Malraux, parafrazat „niţel” şi de un alt genialcu origini paterne în fosta Rusie ţaristă, Nichita Stănescu, afirma ceva ce ar fi de fixat ca nouăPARADIGMĂ în „vechea dilemă – nouă”, (sic, n.n.) - a ORIGINISMULUI, mai ales în cea aGLOBALISMULUI şi MULTILIGVISMULUI sau INTERCULTURALISMULUI din actualulEUROPENISM... Ciocnirea interculturală, dacă vreţi, interferenţele precipitate acum istoric, nu maiau a face cu NIMIC RESTAURATOR... Restaurator a CE? A înfiorătoarei mitologice parabole dinGeneza, a „încurcări limbilor”, din BABILON?). Regretatul Cezar Ivănescu, genial din sorgintepare-se rutenească, (am discutat personal cu el acestea) – scria „a la maniere de Eminesco”, douăpoeme rămase arzătoare în tema noastră: „Doina” şi „Tatăl meu, Rusia” - absolut dramatice.Dincolo de crezul lui Ivănescu (fiul lui Ivan, nume slavic rus, sau ucrainean-rutean?) – Cezar îlelogia inimos pe poetul obscur – considerat genial tragic - (ca şi Labiş) ARUŞTEI, (adică a unuiRUSSIN; RUTEAN, din acelaşi infern panslavic din Estul României...zic, de crezul său înreîncarnare (se credea încarnare a... CAESAR din LATIUM!) – în această „dilemă” mistică aoriginismului ID-entitar avea să cantoneze definitiv şi... mioritic, apoi manoleic, Negru Vodăcolorând spectrul: roşu, stacojiu,verde-neaoş, portocaliu... Revoluţiile aşa-zis portocalii în Ukrainaau început. După Rasputin, veni Putin, care va reveni probabil... Răsputin... A fost un satelit sovieticce se numi SPUTNIK... etc.În Satira III, Eminescu secolului său, continuă:„... Risipite se’mprăştie a duşmanilor şiraguriŞi, gonind biruitoare, tot veneau a ţărei steaguriCa potop ce prăpădeşte,, ca o mare turburată,Peste-un cias pâgânătatea e ca pleava venturată...”.................„... AU PREZENTUL nu ni-i mare? N’o să-mi dee ce-o să cer?N-o să a aflu între-ai noştrii vreun falnic juvaer?Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoelii?Nu se nasc glorii de stradă şi la uşa cafinelii?N-avem oameni ce se luptă cu retoricile suliţiÎn aplauzele grele a canaliei de uliţi?Panglicari în ale ţării care joacă ca pe funii,Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?Vezi colo pe urîciunea fără suflet, fără cuget,pag. 8noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,Negru, cocoşat şi lacom, i izvor de şiretlicuriLa tovarăşii sei spune veninoasele nemicuri ?Toţi pe buze au vitrtute,ear în ei monedă callpă,Quintesenţă de miserii dela creştet pînă-n talpă.... Şi deaspura tuturora, oastea să şi-o recunoască,Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broascăDintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii...... patrioţii, virtuoşii, ctitori de aşezăminte,Unde spumegă desfrîul în mişcări şi în cuvinte.Cu evlavie de vulpe ei în strane şed pe locuriŞi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuriŞi apoi în Sfatul ţerii se adun’ să se admireBulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire,Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman,Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!Spuma asta’nveninată,astă plebe, ăst gunoi,Să ajung’a fi stăpână şi pe ţară, şi pe noi?Tot ce-n ţările vecine a smintit şi stârpiturăTot ce-i însemnat cu pata putrejimii de naturăTot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,Toţi se scutură aicea şi formează... patrioţiiÎncât fonfii şi flecarii, găgăuzii şi guşaţii,Bâlbâiţi cu gura strămbă sunt stăpânii astei naţii” !(cit. Ediţia Maiorescu, Editura Socecu et Comp- Bucureşti, 1884).Povestea unui supravieţuitorAda IONESCUMircea TARCEAMircea Tarcea a petrecut şapte ani în închisorile comuniste,supravieţuind unor condiţii extreme. Catedrala Eroilor, din centrulHunedoarei, este astăzi ridicată graţie visului smerit al acestui deţinut,care a dorit să-i aducă un omagiu lui Dumnezeu şi celor care l-aumărturisit, dincolo de chinuri, foame şi frig.Mircea Tarcea aproape că îşi poate spune trista-i poveste dintr-osingură privire .Stă calm şi senin la biroul său, aşezat în faţa ferestreilargi, cu rame albe, perfect curate, de unde va povesti neîntrerupt, timpde două ore, istoria suferinţei sale vreme de şapte ani, prin închisorile comuniste. Pe măsuţa dealături, într-o cuminţenie tăcută, se află două cărţi: una despre viaţa şi minunile “sfântuluiArdealului”, marele duhovnic Arsenie Boca, şi o carte mică de rugăciuni. Îşi începe istorisirea cuanii lipsiţi de griji ai copilăriei, într-o lume a bunului simţ şi a bunei cuviinţe, ca al treilea fiu dinpatru copii ai preotului Gheorghe Tarcea, învăţător şi director la fosta Şcoală Primară Numărul 5.“În 1940 m-am înscris la Liceul «Decebal», din Deva. Câţiva ani am dus o viaţă de internat,dar apoi, din cauza ororilor războiului, a trebuit să fac naveta. De fapt, nu eram numai eu, ci şi alţicopii din Hunedoara: plecam dimineaţa, la ora 5 din Hunedoara şi ne întorceam pe la 5 dupăamiaza,iar în răstimpul de două-trei ore, cât stăteam în aşteptarea trenului şcolar, obişnuiam săne facem lecţiile pe stadionul din Simeria, pentru că asta era ruta spre liceu”.La numai două săptămâni după absolvire, la 18 ani, a fost arestat. “Într-o seară, pe launsprezece şi jumătate noaptea, o lanternă s-a oprit asupra chipului meu, iar o voce a întrebat:«Tu eşti Tarcea?». Am rămas în prezenţa unui locotenent de securitate în haine civile. Mi-a spus săAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 9

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"mă îmbrac, să-mi iau câteva lucruri personale, apoi am fost dus la Securitate, unde mi-au fost luatedatele şi amprentele şi am fost condus într-un subsol, unde, pe priciuri, se aflau mai mulţi tineri”.Nu i s-a spus pentru ce fusese reţinut. Abia mai târziu avea să afle că motivul acuzării sale ar fifost o întâlnire la care participase în parcul din Deva şi care, susţineau anchetatorii, ar fi fostorganizată de aşa numitele “frăţii de cruce”.Ploşniţe, râie, foame, frigMircea Tarcea spune că el nu a făcut niciodatăparte dintr-o asemenea organizaţie. Cu toateacestea, avea să petreacă 16 luni în detenţie,supravieţuind din mila unui gardian care le fierbeatinerilor, pe ascuns, cartofi, într-un cazan. De laSecuritate au fost duşi la Penitenciar: “Era ocameră de 30 de metri pătraţi, cu ferestre însprecurtea închisorii, unde noi ne mai găseam refugiulşi bucuria, uitându-ne la deţinuţii de drept comun şi salutându-i. Se vedea şi într-o curte vecină,unde mai veneau cei ai familiei şi ne priveau, când noi ne ridicam la ferestre. Până într-o zi, cândchestorul a dat dispoziţie ca geamurile să fie vopsite cu var şi n-am mai avut niciun contact culumea de dincolo”. A dormit pe priciuri, pe rogojini vechi, roase, pline de ploşniţe, s-a îmbolnăvitde râie, a mâncat zeamă cu vagi resturi de varză sau fasole, şi a petrecut iarna în frig, supravieţuindaproape miraculos, într-un pulovăraş care-i fusese permis să-l ia din internat. Mai puţin norocos afost un coleg de la Haţeg, bolnav de plămâni, care a murit după o criză de hemoptizie, chiar înmijlocul tinerilor colegi de celulă. Îşi aminteşte şi acum cum a dormit pe jos, patru luni în şir, într-ocapelă din Sibiu, alături de alţi 200 de deţinuţi care urmau să fie eliberaţi, fiecare tânăr neavând subel mai mult de două scânduri ale podelei. Acuzat de tăinuire de infractor, abia după un an şi patruluni de la momentul arestării Mircea Tarcea a fost achitat şi a putut să se întoarcă acasă. Cândrevenit la Hunedoara, în poartă îl aştepta mama. Bătrânelul de peste 80 de ani, Mircea Tarcea,plânge acum. Pânge ca un copil şi îşi cere iertare că nu-şi poate stăpâni tulburarea sufletului, laamintirea atât de emoţionantă a revederii familiei, în urmă cu mai bine de 60 de ani. “Tata fuseserestructurat, în fine, era foarte greu… Tot în acel an comuniştii au binevoit să ne ia şi ultimafărâmitură de pământ, două hectare, aici, în apropiere – singura resursă de viaţă pentru familie”.În cele din urmă, hunedoreanul a reuşit să se angajeze ca gestionar de materiale, apoi a făcut uncurs la Cluj şi a terminat primul pe ţară, reîntorcându-se acasă, pentru că familia, suferind desărăcie, avea nevoie de el. A promovat ca planificator de şantier, iar apoi a fost şef de “Birou preţde cost”. După şase ani, din cauza antecedentelor politice, a fost epurat şi a rămas fără servici,având restricţia de a mai fi angajat, oriunde, în Hunedoara. Iar când un fost coleg de-al lui MirceaTarcea a venit să sechestreze mobilierul din casa familiei, trimis de autorităţile vremii, a rămassurprins de modestia interiorului, aşa că a renunţat să mai rechiziţioneze ceva.Şase ani de detenţie, pentru o colindăDupă alţi câţiva ani, pentru Mircea Tarcea avea să vină cea de-a doua arestare, la numai douăluni după ce tatăl său, fost legionar, fusese ridicat din casă. “Un vis premonitoriu mi-a curmatsomnul într-una din nopţi. O voce, venind de nicăieri, îmi spunea că voi fi arestat împreună cucumnatul meu, Amos, în noaptea de 17 spre 18 iulie a acelui an”. A povestit visul surorii sale şicumnatului, iar aceştia au zâmbit, ca în faţa unor năluciri trecătoare ale nopţii. Însă visul s-aadeverit, întocmai, iar istoria cu lanterna s-a repetat. “În acele vremuri, nicio casă din Hunedoaranu avea niciodată poarta încuiată, aşa lume de bună conduită era în societatea de atunci. Nucrezusem vreodată că voi mai trece din nou prin închisoare”. Vreme de două luni, Mircea Tarcea şitatăl său, Gheorghe, au fost închişi în aceeaşi clădire. Fiul a evitat să îşi întâlnească părintele. Aflasede la deţinuţii din celulele prin care trecuse, fiind mutat o dată la două-trei săptămâni, că tatăl săupag. 10noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"fusese torturat şi mărturiseşte că n-ar fi suportat durerea revederii. A avut, însă, bucuria ca, într-o zi,în camera de plimbare a penitenciarului, să vadă scrijelită pe zidul din cărămidă întrebarea “Cefaceţi, copii?” şi a ştiut că literele acelea fuseseră zgâriate pe perete, cu dragoste, de tatăl său.“Singura dată când l-am mai auzit, după aceea, sau când am putut să îmi dau seama că ne maigăsim împreună, la fost la Penitenciar, prin ianuarie, când le puneau lanţurile la picioare şi seauzeau cum plecau, târâş, şi atunci am auzit o tuse specifică şi mi-am dat seama că pleacă de laDeva”. Atât el, cât şi bătrânul, aveau să fie condamnaţi la 20 de ani de închisoare, pentru atitudineduşmănoasă contra regimului, în timp ce lui Mircea Tarcea i s-a mai imputat că ar fi cântat, la opetrecere de Crăciun, împreună cu un grup de prieteni, o colindă scrisă de Radu Gyr.Căsătorit cu tânăra “călugăriţă”Pentru fostul economist şi technician în construcţii, au urmat Jilava, ca închisoare de tranzit,apoi Periprava şi Grind, unde lucra la tăiat de stuf sau la alte munci agricole. “Acolo am trăit zile decoşmar. În iarna lui ’58 spre ’59, am fost introduşi în nişte dormitoare, de unde n-am mai fost scoşişi nu ne-am mai spălat până primăvara”. Iar în timp ce bătrânul său tată, în vârstă de 68 de ani, nua mai rezistat decât cinci ani în detenţie, Mircea Tarcea avea să fie eliberat după amnistia din 1964.Când s-a întors acasă s-a angajat din nou la întreprinderea de la Teliuc, unde avea să suporte ani înşir batjocura unor şefi de cadre şi unde a ajuns de la funcţia de “calculator de salarii” la un serviciude planificare a muncii. Apoi s-a căsătorit cu micuţa “călugăriţă” a Hunedoarei, Eugenia Marcu,fata pe care o cunoscuse înainte de a fi arestat pentru a doua oară. “Sora mea a venit şi mi-a spus:«Uite, măi, fata asta a umblat timp de şase ani în doliu. Ar trebui să te apropii de ea». Nu pot să ziccă a purtat haine negre pentru mine, ci pentru tatăl ei, care murise şi pentru care purta o durere însuflet. Umbla îmbrăcată numai în negru şi avea aşa… două codiţe. O ştia toată Hunedoara”.Eugenia avea să fie cea care i-a adus fostului deţinut cele mai mari bucurii: trei copii, de carehunedoreanul este foarte mândru. Şi a mai avut un vis Mircea Tarcea. Când s-a întors din închisoareşi-a promis că va ridica o mică biserică. Din propriile lui puteri, o bisericuţă a Hunedoarei, închinatăeroilor martiri din închisorile comuniste. Abia în 1990 visul lui Mircea Tarcea a început să prindăcontur, însă cu totul altfel decât în visul său modest: în centrul oraşului se înalţă, măreaţă, CatedralaEroilor, pentru a cărei ridicare Mircea Tarcea s-a ostenit ani în şir.“Acolo te-am regăsit, Doamne”Şi tot bătrânelul firav, cu această neaşteptată nobleţe a gestului şi-a cuvântului, a adus laHunedoara, din osuarul de la Aiud, oase de sfinţi, rămăşiţe trupeşti ale deţinuţilor uneia dintre celemai abominabile închisori comuniste, descoperite până acum în Râpa robilor. “Oasele acesteasfinte au făcut minuni şi pot să vă spun că şi eu… după ce le-am adus acasă, s-au întâmplat niştelucruri. În seara când am ajuns cu ele de la Aiud, le-am pus în hol, iar în casă a început să miroasenespus de frumos, a parfum”. Un singur lucru regretă Mircea Tarcea: că nu a scris mai mult din celetrăite, că nu s-a dedicat mai mult memorialisticii. A mai recuperate, poate, în ultimii ani, de cândscrie frânturi de amintiri pe care, dacă Dumnezeu îi va oferi timp, le va aduna într-o carte: “Măîndreptam undeva [...], dar iată că pasul meu zvârlit era să zdrobească o vrăbiuţă care nu măocolise. Niciun instinct nu-i dicta să-şi ridice aripioarele. Dezmeticirea era a mea: sub talpapapucului am acoperit firimiturile de pâine care o atrăgeau. M-am oprit şi ea a început săciugulească hrana împrăştiată pe caldarâm. Doamne, câtă asemănare! Lipseau doar gratiile,urletele gardienilor şi sârma ghimpată. Ciugulea de zor, de spaimă să nu o alung. Da, îmiaminteam firimiturile de altădată, pe care le strângeam în palme, spre a nu se risipi. Aburul unuiterci care doar ne încălzea, sau mirosul hârdăului aburind, din care ni se dădea acel polonic dezeamă leşietică, cu urme de zarzavat. Of, Doamne! Treceau pe lângă noi spaimele zilei, care nu nemai impresionau, şi ştiu că era frig, foarte frig, obrajii ne erau fără culoare, ochii adânciţi înorbite”.(Ziarul hunedoreanului, 18 nov.2011)Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 11

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Opinii analiticeEugen EVUOmul care scrie„Cel (ceea ) ce se agită în om este Spiritul”Este omul interiorizat care suferă presiunea teribilă de a se exterioriza,însă altfel, pentru aleşii inimii lui, dintr-o virtualitate ideală. Omul care seîncredinţează scrierii este manifest un simptom, sau o vocaţie apostolică, undaimon ce se simte benefic, dar poate eşua în malefie, în dezintegrareidentitară, risca alienarea, paranoia sau chiar schizofrenezia. În apocrifelepatriarhului biblic Ench, actul scrierii „cu funingine şi apă” era un actcivilizator al „îngerilor” debarcaţi pe muntele Harmon, act considerat deentitatea cerească unul rebelionar, luciferic.A scrie este modifica funcţiile cerebrale ale raţiunii, ceea ce făcea din om o fiinţă – creaturăDEVENITOARE, cumva autonomă... Poate că informatizarea explozivă actuală este un salt teribilîn acest sens, al virtualizării şi efectelor sale.Omul care scrie este de natură accentuat dedublată, iar lucrul îndelungat în acest sens, duce laruptură a sinelui de sinea gemelară. Dualismul fiinţei omeneşti este definit, însă există ceea cecreştinismul numeşte Treime, trinitate, anticii eleni numind aceasta teandră. Teosofii şi filosofiimoderni redefinesc omul superior ca un trial (în trialsim: Poper, Lorenz Konrad ş.a.) între caregeniile sau cei dedicaţi invenţiei, sau apostolatului etc.Omul care scrie este în două dimensiuni, echilibrul său interior fiind determinat de efortulpermanent de re-calibrare întru a nu se destabiliza mintal. Miturile străvechi şi aşa-zisele aprocrifeale lui Enoh, afirmă că scrierea „cu apă şi funingine” a fost una dintre învăţăturile pentru oamenidin partea îngerilor căzuţi, fii cerului pomeniţi şi în Geneza. Actul este unul civilizator, dar dogma îlcondamnă drept rebel şi această răzvrătire, dacă stăm să judecăm, este mai degrabă un efect aldemonizării celor ce au avut rol civilizator în omenirea primordială. Desigur, se poate ca prin naturasa omul să fie programat doar pentru comunicare orală, iar scrierea, care cere forţă de abstractizareimensă, e considerată nocivă în sine. Cuvântul întrupat este reprezentarea sonoră, prin vibraţie,scânteie din Logos, aşadar cel scris, reductibil prin Semn-Simbol, pare să fie generator demodificări în natura genezică umană?Între-adevăr, efectele efortului de învăţare a scrierii, sunt traumatizante. Iniţiaţii de demult,scribii, preoţimea, păstrau prin arta scrierii, totodată, un secret privilegiat, deopotrivă armă pentruputere. Populaţiile arhaice erau practic cvasi-analfabete. Comunicarea, învăţăturile practicate deiniţiaţi, culminând cu cele apostolice, după modelul Mesiei, erau destinate învăţării mulţimii fărăcarte, de aceea abundă în pilde, parabole, aforisme, proverbe, alegorii.Revenind la ideea iniţială, omul care scrie, în era modernă, este de fapt cel ce a adâncicunoaşterea semioticii primare, cel care gândeşte de fapt în simboluri, în parabole, cel ce arereprezentări vizionare, mistice şi de aceea este un misionar-iniţiat-preot al vremii actuale. Starea luieste sub impulsiuni ce amintesc riturile arhaice, este una de graţie, una de mistică, este chiar dereligiozitate; ea este auto-indusă ori efect al sugestionării, este a transei. Fie provocată de exerciţiulscormonirii, explorării psihice proprii, de anxios ori de paroxism, fie chiar efectul surescitat, dehalucinogene, alcool, tutun, sau alte cauze colaterale, care îl dezinhibă într-un fel, care îi „sustrag”terorii raţionale, îl smulg din obişnuinţa percepţiilor „normale”. Relativitatea sensibilităţilor faţă dereal, este specifică în mod unic fiecărui individ. Cu atât mai mult cea a unuia care scrie, care sedezvoltă în interioritate, scriind şi transfigurându-se în universul propriu, reflectat apoi în operă.Inevitabil, riscul celui care scrie este conflictul interior şi conflictul cu lumea. Creatorul este „cucapul în nori”! Energiile subtile consumate de arta scrisului, de submersiunile în abisal, descotocirea subconştientului etc., arderile mari neuronale epuizează şi chiar pun în primejdiesănătatea. Este o supralicitare a creierului, a funcţiilor lui obişnuite, este o sforţare demiurgică aînsăşi condiţiei. Scrierea literară este darul de a reîmprospăta permanent limbajele care s-ar calchia,pag. 12noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"s-ar surpa în interior. Este sângele de perfuzie sau transfuzii vital celorlalţi. Este starea de jertfire,este suferinţă, cum spunea Kierkegaard, dar şi empatie cu suferinţa naturii, a viului din interregn.Omul care scrie este îngerul care civilizează, rebeliunea lui nu poate fi antidivină, ci eventualstârneşte zeilor gelozia invocată explicit în capitolul „Stricăciunea omului”, din Vechiul testament.Zeii se temeau că oamenii din Sumer, Ur, Uruk, Uruşim leagănul actualei omenirii şi al scrierii…”cei din Babylon, vor ajunge „asemenea lor”, aşa că le-au „amestecat limbile”, le-au stricatemanciparea, ceea ce nu ne convinge că erau iubitori, că era(u) Dumnezeul; dealtfel Elohim este înebraica veche la plural!Nimic mai uman ca imperioasa nevoie de a comunica, iar comunicarea prin scriere a fostesenţială pentru fixarea unei Memorii colective, unei rigori a experienţei dobândite prin veacuri, înfolosul descendenţilor; pentru dezvoltarea prin observaţie, pentru progresul general şi pentruconştientizarea oamenilor în condiţia lor devenitoare, nicidecum una a damnării oarbe. Liberularbitru a fost darul Creatorului Adevărat, omul nu este redus la un rob - executant mecanic, uncyborg, el are răsădit genomic elementul propulsor, impulsiunea în sus, spre autonomie de mişcare,acţiune şi Opţiune morală ce-l va face compatibil cu semenii, în ideea progresului comunitar,civilizaţiei. Dacă scrisul adus de „Fii cerului” este un păcat, rămâne de revăzut: poate căCENZURAREA şi pedeapsa nu aparţine Dumnezeului Absolut, incognoscibil, ci tocmai unormisionari abătuţi de la misiunea lor, rebeli, prin gravitatea centrală: coabitarea Lor cu femeie umanăşi procrearea de hibrizi, din care au proliferat apoi giganţii, evident efect al unor abateri de ordinstrict genetic: un act probabil fraudulos, al entităţilor intermediare (prin substituire!) de cei aterizaţiîn număr de două sute (Vezi Enoh), la muntele Hermon. Să îi numim chirurgi geneticieni. (Ing-Eng-Engeneering-inginerie genetică-engel, ciudată sugestie fonetică! Apropos England, traducerea este„Ţinutul” - Ţara îngerilor! (n.a.).Este ceva foarte tulbure ceva, ocultat, ceva opturat în această problemă a „răzvrătirii” omuluiprin autocunoaştere şi aspiraţie la emancipare. Deasemeni, după Diluviu, durata vieţii umane a fostdrastic redusă la cca 70 de ani, patriarhii trăiau mult mai mult: veşnic, adică VECInic, adică veacuri,secole, aproape ca îngerii lui Enoh. Se poate prezuma că Ei au efectuat modificări restrictive şiprivitoare la funcţiile creierului speciei de după Potop, post-adamice. Inter-conexiunile neuronale,se ştie, pot fi forţate de situaţii limită cerebrale, înnăscute, sau determinate de locuri, pot producegenialitate, pot reda omului unele capacităţi superioare, vezi cazul Einstein.Scrierea – implicit cea creatoare, cea care agită în suflete emoţia şi zideşte modele antinomice,nu putea fi un păcat originar, decât, prin analogie cu sexualitatea, o necesitate menită a forţadevenirea omului în lume. A doua dimensiune a umanului, ca „lungime de undă” a inteligenţeiuniversale ce se manifestă în raţiune, în conştiinţă, este cea de profunzime. Ancestralul, memoriacromozomială, în speţă, este mai revelatoriu prin scris, decât prin comunicarea orală.Stereotipizarea continuă a limbajelor simple, operative, dar diminuând în restrângerea ariilorfuncţionale specifice, ar distruge în absenţa scrisului, esenţa cogitansului uman, iar prin aceasta, arsluţi şi steriliza Sufletul. Cuvântul scris inspirat este de fapt mesajul cel de profunzime al spirituluimanifest în om, căci „spiritul este cel ce se agită”.Arta literară este un fel de umbră a luminii divinităţii, a Spiritului, o utopie care mişcă omul şiîl împinge spre re-îndumnezeire.Rezistenţa prin cultură...Virgil DIACONU – arhitect al revistelor boeme prin rezistenţa culturii (Samizdat, 1981)...Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 13

Un poet în exilasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Darie POP (Paris)Post-punctÎn ultimele două săptămâni apăruseră din ce în ce mai multe informaţii. Luptafusese pierdută, planeta era acum în mâna neoamenilor. Sentimental oscilaîntre frustrarea lui „ţi-am spus eu” şi indignarea din „aşa-ţi trebuie”.stăpân vagabond câiniloromul sih | astrul şi cheia | pământ | plutire | poartăîn neajuns cădereainfinitAlbastrul din ochii săi era la fel de viu ca ultima dată când se văzuseră. Apăsarea cerului pe umeriilui nu îi fură nici măcar o clipă din copilăria sufletului său. Acum paşii îi erau mai siguri, călcaîndesat şi în aşa fel încât să nu risipiească spaţiul dintre ei.Sânge placentar în aşteptarea dimineţii.Şi pietrele creşteauMetapunctVase de lumină se porneau împotriva acelor consistenţe enigmatice. Lupta le era transparentă, focullor nu ardea. Între zenit şi crepuscul, atingerile li se contopeau în antiexistenţă. Cerul era presărat cunisip din lumină, bolta era o plajă cu mărgele fluide.egodeus ex machina | infiltrat în muşchi sentimentul coardeiun saltimbanc prin viaţă | cortina căzuse la premieră | fără fileuStăpâna sufletelor apăsa la fiecare trecere pe butonul soneriei. Îşi vedea ea de treaba ei, mătura (îngeneral) printre sentimente, dar trebuia să fii atent la picioare. Dintre neajunsuri, asta era cea maimare realizare, iar pentru ceilalţi, ce pot să vă spun, e simplu.Între noi, lăsăm ca de obicei un rând liber.Cu alineat HyperpunctNavele lovite, fumegând lumină, se înşurubau spre sol cu viteze ameţitoare. Dârele lăsate seumpleau de vapori şi deveneau curcubee aproape vizibile. Cerul lichid – nici prea cald, nici prearece – conţinea cu uşurinţă frământarea. Pe planetă adia transversal un vânt de primăvară.Apoigaură pe cer | în mijloc soarele | deviaţia luminii | vitezăscânteiere | rupându-şi aripile | nori de metanIzvorul nu era uşor de găsit. Trebuia săpat sub pietre iargheaţa extrasă din sol era acidă. La fiecare drum, suflul leera din ce în ce mai scurt. După toţi aceşti ani,normalitatea devenise o stare secundă iar oboseala, acestalter-ego – hidos – al realităţii, se materializase.Stând sau mergând, ne călcăm pe picioare. Coadăla portocalLocul de muncă parizian, tandru- sinistru,al poetului hunedorean din exil, Darie POPPunct defunctCât de inutile păreau toate aceste eforturi. Deşi mijloacele desfăşurate erau considerabile iardeterminarea angajamentelor lor era liniştitoare, asigurătoare – tehnologia le era cu mult depăşită.Dar aveau acea linişte, împăcare, înţelegere şi acceptare – a celui care nu mai are nimic de pierdut.Libertatea era absolută.pag. 14noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

Mărturii cutremurătoareasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Preaplinul tăcerilor (viaţa în comunism)(fragment 2 )Vavila POPOVICI (SUA)Către sfârșitul anului 1949 și începutul anului 1950 mi se cereau declarații după declarații. Șibătăile nu mai conteneau. Parcă nu mai aveam mâini să acopăr cu ele părțile dureroase aletrupului… Eram îngenuncheat, însângerat, ruinat și mă gândeam la Iisus Hristos care a putut săîndure suferințe mai grele… Mă rugam lui Dumnezeu și-i ceream îndurare.Torţionarul Eugen Ţurcanu care se ocupa de reeducarea noastră venise de la PenitenciarulSuceava, fusese mutat la Pitești de către șefii Securității, pentru „a reeduca" studenţii din închisoareîn spiritul marxism-leninismului, acea filozofie conform căreia întreaga realitate poate fi redusă laun singur principiu de bază, respectiv materia, filozofia care neagă existența lui Dumnezeu… Totulpentru marxiști este materie; creierul produce ideile așa cum stomacul produce sucurile gastrice,glandele salivare - saliva.– Mi-ai spus câte ceva despre acest individ Țurcanu, iar în cartea de care pomeneam am găsitdescrierea lui: „O inteligență ieșită din comun […] Face parte în anii 1940-1941 din Frățiile deCruce. Foarte puțin timp, deoarece, imediat ce legionarii intră în ilegalitate, rupe orice legătură cuei; n-are nici o vocație de a înfrunta persecuțiile. Dimpotrivă, imediat după 23 august, este printreprimii care se înscriu în partidul comunist. Foarte bun student la Drept, el este unul dintreagitatorii de mase ai partidului, foarte bine văzut de organele locale, iar în 1948 devine membru înbiroul județean de partid din Iași. Trimis la o școală de diplomați din București, se face remarcatnu numai prin studiile excelente, dar și prin rolul de informator pe care și-l asumă cu entuziasm”.Am înțeles în continuare că a fost demascat de alt coleg, după ce din pricina denunțurilor saleau trebuit să părăsească facultatea câțiva studenți.În 1948 a fost arestat și închis la Suceava unde s-a desfășurat un fel de acțiune de reeducare, iardupă proces a fost condamnat la 7 ani închisoare.A fost dus apoi la Ministerul de Interne unde a luat contact direct cu Nikolski și împreună aupus la punct planul de reeducare, după care a fost adus la Pitești. Despre Alexandru SergheeviciNikolski am aflat mai multe date, tot de curând: Născut în Tiraspol, cu nume real - Grunberg Borisși nume conspirative de Ștefănescu, Nikolski; agent și spion sovietic.– Așa o fi fost, nu aveam de unde să știu toate amănuntele. Ce voiam să spun este că Țurcanu șiafolosit inteligența demonică la torturarea noastră fizică şi psihică, pentru a ne zdrobi rezistenţa şi aobţine adeziune la noua ideologie.– Cum începea o zi a voastră? Mi-e greu să te întreb, dar trebuie cunoscut totul în amănunt…– E greu și de repovestit timpul celor cinci ani de zile, dar câte ceva din amintirea acelor vremi, osă afli. De obicei, după deşteptare şi până la sosirea mesei de dimineaţă, frecam în genunchipardoselile celulelor; apoi ne puneau să facem geno - flexiuni cu mâinile ridicate. La prânz primeamo supă fierbinte, pe care de multe ori eram obligați s-o bem culcați pe burtă şi cu mâinile lipite detrup. Supa era sărată, după ea ne era sete și nu ne dădeau apă, să simțim și chinul senzației de sete.– Mi-ai explicat târziu de ce îmi cereai întotdeauna supele și ciorbele să fie fierbinți: așa teobișnuiseși…– Biata mea mamă luni de zile îmi făcea observație la masă când sorbeam zgomotos supele,ciorbele. M-am dezobișnuit greu de acest obicei.– Cât mă chinuiam în facultate să înțeleg acel Materialism dialectic, acea concepție filosofică alui Karl Marx și Friedrich Engels despre raportul dintre materie și conștiință. Când am înțelesgândirea lor, nu puteam fi de acord ca utilitatea să fie ridicată la rangul de trăsătură esențială șifactor generator al adevărului. Nu puteam admite anularea concepției spiritualiste care exista însufletul și mintea mea, nu puteam admite ca omul să fie redus la simpla materie excluzând sufletulcare-i determină caracterul prin sensibilitate și liberul arbitru. Era cu totul altceva decât ceea ceAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 15

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"învățasem de la părinți, anula educația și credința mea de până atunci. Dar sensibilitatea și rațiuneaau fost mai puternice. Și m-am bucurat atunci când l-am citit pe Kant, a fost ca și cum am găsit unbaston în care să mă sprijin. El spunea că omul dintotdeauna a simțit impulsul depășirii cunoașteriiștiințifice, motiv pentru care a existat întotdeauna preocuparea metafizică și religioasă.– Vezi tu, draga mea, ideile de suflet, de lume, de Dumnezeu, nu aparțin domeniului științei,nefiind dobândite prin experiență, dar sunt principii care coordonează activitatea științifică șipractică. Credința în Dumnezeu, în sufletul nemuritor, deși nu pot fi probate științific, nu pot fi nicicombătute științific. Henri Bergson, scriitor și filozof evreu-francez, care a trăit între anii 1859-1941la Paris, în filosofia sa spiritualistă afirmă că „Viața psihologică este o curgere necontenită șitimpul este esența ei adevărată. În această curgere totul se conservă, de aici bogăția vieții sufleteștiîn care trecutul nu ne părăsește nici un moment; noi suntem tot ce am trăit, simțit, gândit, voit de lanașterea, ba chiar de la concepția noastră și suntem tot ce am moștenit de la strămoși. Fiecareclipă a vieții este unică și imprevizibilă.” Au fost și pseudo-filozofi (așa i-au numit unii) ca Marx,Lenin, Lukacs, Freud, William James, Jaques Lacan, Foucault, Sartre care au preferat să îndreptefilozofia spre domeniul imanenței, ignorând sau negând problematica transcendenței. Pe toți aceștifilozofi nu i-a interesat problematica înțelepciunii, a moralei. Dacă s-au gândit la conduita morală,nu au ținut cont de principii spirituale, ci doar de necesitatea impusă, instinctivă a persoanei de a seadapta la mediu, inclusiv la cel social, precum un animal.– Exact! Când am încercat să-i explic unui tânăr cât de importantă este credința religioasă,spiritualitatea, mi-a spus că el poate duce o viață normală, corectă, ghidându-se după niște principiimorale alese de el, pentru a trăi bine, fără a avea nevoie de religie și credință.– Pragmatismul este o filozofie reductibilă care consideră că „o propoziție este adevărată dacăeste utilă”. Gândirea se încadrează în niște limite și este comod a se proceda astfel. Dar pentru unOM poate fi suficient?– Cert este că interpretarea materialistă a fenomenelor a ucis simțul vieții spirituale de adâncime,a tras o draperie între ceea ce se vede și ceea ce nu putem vedea, între om și Dumnezeu.În fond, știința și credința sunt cele două realități fundamentale ale vieții. Filosoful, psihologulgerman Gustav Fechner (sec. XIX) avertiza: „Știința să se ferească a disprețui credința, iarcredința să nu desconsidere știința”. Cei mai mari oameni de știință, de la Newton la Einstein auîmbrățișat deopotrivă spiritul științific, filozofic și religios.Sfântul Grigorie Palama spune că este bine să te ocupi puțin cu studiul limbilor, cu retorica, cuistoria, cu tainele naturii, cu știința logicii și cu figurile geometrice. Și aceasta, nu numai pentru ale putea întrebuința la ceva, ci și pentru că antrenează ochiul sufletului pentru a putea discernelucrurile. Dar a rămâne atașat lor tot timpul e rău.” De ce? Fiindcă prin știință putem ajunge doarla concluzia că există un foarte înțelept Creator al acestei lumi, dar nu ne dă posibilitatea săînaintăm mai mult în cunoașterea lui Dumnezeu, apropierea de El. Cibernetica a dovedit necesitateaimplicării unui „Mare Programator”, totul în viața noastră fiind programat, și codul genetic șiconstituția atomului și chiar limbajul. Orice studiu științific aprofundat al lumii create ne conduce laideea existenței Creatorului.Dar de unde am pornit și unde am ajuns! Dacă ne interesează omul, viața pe care o duce ființaumană, ne interesează și știința și filozofia și Religia. Spune-mi clar ce însemna pentru „ei”„Reeducarea”?– O, draga mea, însemna maltratarea şi torturarea tinerilor; re-educarea însemna spălareacreierelor de trecut și a sufletelor de sentimente și educarea în spiritul noii ideologii marxistleniniste.„Reeducaţii“ erau obligaţi să se autodenunţe, să se nege pe sine, să-şi denunţe şi să-şirenege familia, prietenii, adică să-i „demaşte“, dezicându-se de ei, de tot ce aveau mai sfânt,batjocorind și credinţa în Dumnezeu. „Reeducaţii” erau puşi să-şi schingiuiască colegii de celulă înscopul constrângerii studenților să mărturisească informaţii pe care le-au ascuns în anchetă. Acestaera scopul reeducării noastre, a tinerilor acestei țări care au avut o viziune politică, cărora le păsa dețara în care trăiau, dorindu-i prosperitate, civilizație și acestea nu puteau veni cu noul sistempag. 16noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"comunisto-bolșevic care cuprinsese țara. Era pedeapsa pentru tot ceea ce gândisem și încercasem săînfăptuim pentru binele acestei țări, cu avântul nostru tineresc.– Adevărat ce am găsit scris, că „Reeducatorii“ vă obligau să participați la ritualuri sataniceantireligioase?– Adevărat! Nu pot să amintesc scenetele sexuale pe care le regiza Țurcanu cu ai săi, înSăptămâna Mare… Religia trebuia să fie socotită demodată, batjocorită, se demonstra că nu existăsuflet, că omul este asemenea unui animal, ți-am mai spus! Credința în Dumnezeu trebuia să disparăși puterea Bisericii trebuia anihilată. În final, „reeducaţii“ erau obligaţi să devină „reeducatorii“altora, adică torţionari. Cei care refuzau erau obligaţi să se „reeduce“ din nou, pentru a accepta rolulde „reeducator“. Mulți au încercat să se sinucidă pentru a scăpa de infern, dar puţini au reuşit,fiindcă în celule nu aveam nici un obiect metalic. Îți dai seama, față de protestul nostru manifestatîn diferite forme, câtă tortură fizică și psihică s-a putut acumula de-a lungul anchetelor și bătăilor, înființa și conștiința noastră, dacă unii au încercat să-și pună capăt zilelor? Și cred că prin minteafiecăruia dintre noi a trecut acest gând. Cu unii a reușit reeducarea, cu majoritatea nu! Unii dintredeținuți, după experimentul de spălare a creierului, au rămas chiar și în libertate în aceeași formulăpsihologică, neputând să-și mai revină la normal. Pe alții, din contră, suferința prin care au trecut i-afăcut mult mai înțelepți, mai prudenți și au putut reflecta mult mai bine asupra realității de maideparte. Nu cunoșteam însă, din interior, cât de mult se amplificase dimensiunea acelei structuriparalele - securitatea - în exterior, cât de intensă devenise activitatea ei secretă, nu cunoșteammetodele din ce în ce mai rafinate pe care le folosea în rândul populației din afara închisorilor. Ceicare au analizat fenomenul, au considerat că ceea ce s-a produs în Închisoarea din Pitești, s-areprodus și în societate, prin alte metode desigur, întrucât unii din naivitate, alții din bestialitate,alții pentru a supraviețui, au acceptat să devină unelte ale securității: informatori, colaboratori.Inocenţa ca stare de spiritEugen EVUDe rerum InocentiaMotto:„... boala profesionalăa scriitorului este înnebunirea”Nichita Stănescu.Visând în FractaliaRecent, am regăsit sintagma „ordinii ascunse”, poate un nume datab origine de om, unei (id)entităţi incognoscibile, poate unui principiusuveran al ceea ce atribuim Divinului neîntrupat în organic (interregn-ul),pe care nu suntem meniţi a ni-L reprezenta decum cel mult după „chipulşi asemănarea” omului, fie-mi iertată parafrazarea. Oare suntemprogramaţi genomic a ne naşte fără voia noastră (thelema), recte a muriidem, în paradgima unei ORDINI ascunse, raţionalitatea noastră,necesară pentru a ne menţine în Fractalia, unica ieşire spre a nu înnebuni,înţelegând că murim zilnic, încă prin naştere, şi speranţa care întreţine arderile sufletului, în sufletulmare al Naturii-Mame, „pururea fecioară”?- deci a trăi SUPORTABIL între fălcile dilemei A FIori A NU ( mai) FI... şi oare calea, adevărul şi viaţa, ne este stigma unei ţinte din ASCUNSULORDINII ACELEIA, anume a ceea ce numiră svanţii recenţi „Sinele hristic”?Am cunoscut înviaţa-mi de om, încă om, neînstrăinat în demenţa bătrâneţei umane atât de umile, de înjositoarepentru CREATURĂ (oare nu şti împilatoare pentru CREATOR?), iată frigul întrebării niceene... şimi-am scris cărţile crezând că primesc şi dărui astfel ceva, pentru a fi primite în darul meu de sufletempatic, ÎNNĂSCUT, altora, cândva... Întrebarea mea obsedant hamletiană, nu este cea pe care,invocând ca remediu şi alinare SOMNUL, a devenit prin vârste, nu A FI ori a nu fi, ci DE CE? Eibine, aceasta este ÎNTREBAREA cea mai tulburătoare a COPILULUI, a inocenţei NEPIERDUTE,Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 17

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"de la care se poate revendica autenticul poet, homo cogitans... În această întrebare estura şi sanctuar,îmi îngădui eu încă sacrul „răgaz” de a-mi cânta, cum Hoelderlin scria, patria. Fie ca o eternănostalgie... paradiziacă. De ce suntem, de ce am venit (sau am fost aduşi), de ce ne lăsăm devoraţi,prin vocaţia devoţiunii şi iubirii, de propriile utopii, himere, intraductibile doruri, de ce suntem, prindeducţie intuitivă, parte din (partedin). Epopeea lui Ghilgameş numea asta Treimea de zeu (din om).Una ce pare deja înnegrită, copleşită de ceea ce genialitatea atrage ca inocenţă întru re-descoperireaSinelui.Nu este târziu să vedem, să recunoaştem şi să medităm, implicit asupra noastră, cu sinceritateace ni se cuvine, ca DEMNITATE şi neminţire de- sine, deci nemistificare, în jurul nostru şi îngeneral în societate, personalitatea anxioasă, paranoică și histrionică, dificilă, precum:personalitatea obsesională, narcisică și schizoidă, din nefericire acestea fac „operă” şi în lumeaartei, dar şi a politicilor, astfel că şi literaţii, oamenii de artă, dintotdeauna, se perindă ca într-un vastlabyrinth cu oglinzi, operele lor, menite a fascina, a exercita efecte „magice”, care fascinează,oferă modele etc… Nu departe de religii, artele de fapt sunt “idolii” urmaţi de unii, blamaţi dealţii, în această lume TRIGOGISTICĂ, dantescă a psihicului uman (unii au zis teandră, alţiitiradă, alţii… treime). Pshihologia modernă, după obsesionali, narcisici şi schizoizi, distinge şipersonalitatea depresivă, dependentă, pasiv-agresivă și evitantă. Iată câteva consideraţii în acestsens, sintetizate din articole oferite nouă de specialişti ai comportamentelor patologice, şi, atenţie,EMPATOLOGICE: a digera, a consuma, ca droguri psihedelice (n.n.), virtuale, opere bolnavede aceste în fapt simptome ale existenţei tragice, ale condiţiei umane, poate avea efectul…contaminării. Vom regândi, poate, asupra tuturor fenomenelor COMUNICĂRII, mai ales aleMEDIILOR scrise şi video mediei, industriilor Hollywoodiene şi TV sau Net.Unul ca toţi şi toţi ca unul ?Suntem INTERCONECTABILI şi ca atare vom FUNCŢIONA – paradoxal – tot mai „toţi caunul şi unul ca toţi”! Această paradigmă a informaticii în asalt are şi efectul placebo, dar şifeed-back, iar ceea ce e un simtom acut al alienării, se va numi dependenţa: psihicul uman este“programat” genomic de a gândi (conştientiza) prin sugetie şi autosugestie. Cine înţelege mai bine(sau nu va ştii deloc…) acestea, dacă nu Poetul, omul marilor visătorii, cel ce practică arta seducţieiprin OBSESIA – din patos excesiv şi empatie – menirii sale Orfeice: de a “îmblânzi fiara din om”,dar şi de a-şi regăsi iubirea “răpită de demoni”… Iată ce ştie medicina despre alte tipare alepersonalităţii – egoului, mai ales chinuit de acel “sindrom” originar, al “urâtului adamic”, evocatîn poezia genială a lui Baudelaire, “Prefaţă”, în “Florile răului”…Diferenţiarele divine…?Oare suntem predestinaţi ai unui comportament globalizant – gregar, fie şi în dimensiuneagândirii penetrată de obscuritatea “subconştientului colectiv” Freudian, minunata, fascinantatehnică a computerului fiindu-ne, paradoxal, …fatală? Este, într-adevăr, cunoaşterea actualuluiSALT al speciei noastre, una luciferică, iar ca atare, având stigma din origini, evocată alegoric înmituri şi în Babylonul Genezei, de a fi “scurt-circuitaţi” în devenirea, emanciparea noastră, spre anu ajunge lor, Elohim-ilor, şi ca atare a nu ne “urca la ceruri”, spre a-i… detrona? DEVENIREAeste privilegiul absolut al lui JHWH, iar condiţia umană este cenzurată de ceea ce Lucian Blaganumi “cenzura transcedentală a marelui Anonim”?Alte tipare de personalitate …Persoana cu o personalitate obsesională este mereu preocupată ca totul să fie făcut ireproșabil.Poate fi numită și perfecționistă, meticuloasă, acordând o mare atenție detaliilor, astfel încât pierdedin vedere situațiile în ansamblul lor. Această persoană poate fi caracterizată prin două trăsăturiesențiale: perfecționismul, care de cele mai multe ori duce la nerealizarea sarcinilor și laprocrastinare, obstinație, reticență în relațiile cu alții. Persoana este rezervată, îi este greu să-șipag. 18noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"exteriorizeze emoțiile pozitive; nehotărârea: individul nu se simte capabil să ia o decizie de teamăa nu da greș; rigurozitate morală, fiind foarte conștiincioasă. Personalitatea obsesională se teme deimperfecțiune și de nesiguranță, simţindu-se obligată să mențină în ordine tot ceea ce o înconjoară.Este exigentă atât cu persoanele din jur, cât și cu propria persoană; astfel fiind vorba de unperfecționism personal și social.Cum să ne purtăm cu personalitățile obsesionale? Dacă le arătăm faptul că apreciemrigurozitatea prin care tratează situațiile și activitățile în care este angrenat, obsesionalul se va simțimai în largul său și nu ne va disprețui, iar pe viitor va primi mult mai ușor eventualele critici. Esterecomandat să-i fie respectată și nevoia de a ține sub control lucrurile, de a organiza totul de laînceput, deoarece nu-i place imprevizibilul și detestă să fie pus în situația de a improviza. Mai mult,pentru a le dovedi că pot avea încredere în noi, este nevoie să le arătăm că suntem previzibili și căse poate baza pe noi. Mai apoi, poate fi încercată o descoperire a relaxării. Nu zice nimeni cătrebuie să-i apreciem de fiecare dată, indiferent de ceea ce fac, este recomandat ca atunci cândexagerează să le fie adus la cunoștință acest lucru cu argumente solide și prezentate concret, laobiect. Nu încercați, în niciun caz, să-i ironizați, să vă angrenați prea mult în maniile lor sau să-icopleșiți cu prea multă afecțiune, recunoștință și daruri….*Ultima mea demnitate îmi este aceea de a nu mă lăsa ucis de orbirea celorlalţi.*La urma urmei, toate au un început..*Cel mai greu este să pierzi ceea ce nu ai, dar crezi că ai..*Între fatalismul mioritic şi scepticismul cioranian, şi-a vârât Moise coarnele şi Diogene fitilul..Amintiri de acasă...Grafică de Sorin Sargeţiu EVUAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 19

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Sărbătorile Memoriei RomâneCorneliu FLOREA (Canada)Epopee împotriva împilării„… Ar fi fost mai bine să nu va fi născut, deoarece nimeninu va avea parte de milă şi indulgenţă. Dar şi până atuncis-a dat ordin poporului maghiar şi secuiesc să măture gunoiul ingrat…”(din Proclamaţia către poporul valah a lui Kossuth din 10 octombrie 1848)Proclamaţia către poporul valah a lui Kossuth (jumătate slovac,jumătate german), revoluţionarul poporului ungar şi secuiesc din 1848-1849, este neîndoielnic, mai degrabă un ultimatum, ce va dezlănţui unrăzboi în ideea exterminării românilor ardeleni ce se împotriveau alipiriiTransilvaniei la Ungaria, prin forţă armată. Aceasta este convingereagenerală a românilor şi a istoricilor ardeleni, printre care şi FlorianDudaş, autorul volumului „AVRAM IANCU ÎN TRADIŢIA POPORU-LUI ROMÂN”, o remarcabilă frescă istorică a rezistentei române pentru independenţă naţională.Florian Dudaş scrie: „Potrivit manifestului, profund şovin şi reacţionar, a lui Kossuth,maghiarii din Ardeal, în primul rând gărzile lor naţionale, pretind românilor unirea saumoartea!”. Adică, ardelenii români, autohtoni şi majoritari, să accepte şi să se supună încontinuare, ca toleraţi „unirii Transilvaniei cu Ungaria” fiindcă altfel „ungurii şi secuii se vor ridicaîn masă, exterminând pe toţi trădătorii şi rebelii neascultători” subliniază Kossuth în proclamaţiasa către valahii ardeleni. Şi gărzile naţionale ungureşti şi secuieşti nu aşteaptă de două ori acestîndemn şi, fără nici un motiv sau instigare din partea românilor ardeleni, declanşează acte deteroare, spânzurări şi ucideri în toată Transilvania. Încep la Iernut unde sunt spânzuraţi 26 deromâni, fiindcă sunt trădatorii patriei ungare, urmează atrocităţile anti româneşti la Târgul Mureş şiSecuime, de pe Valea Mureşului şi după ce revoluţionarii dreptăţii şi independenţei ungureşticuceresc Huedinul şi Clujul, în decembrie 1848, dezlănţuirea ungurească împotriva românilor estede exterminare totală. Şi nu există un exemplu mai elocvent decât LUPTELE DE LA ABRUD,pe care Florian Dudaş le exemplifică cu amănunte istorice din toate sursele vremii şi le comenteazăprofesional într-un capitol de cincizeci de pagini din cartea sa, o adevărată istorie a războiului deeliberare naţională a moţilor, conduşi de Avram Iancu, împotriva cotropitorilor împilatorii.Primăvara 1849 vine târziu cu lipsuri şi griji multe pentru moţi şi ceilalţi români retraşi în fortăreaţanaturală a Munţilor Apuseni, împresurată de armatele lui Kossuth şi de „gărzile naţionale ungureştişi a tribunalelor de sânge cărora le cad pradă mii de români”.Românii de aici sunt practic asediaţi fiindcă drumurile lor de legături cu şesurile transilvanesunt blocate de honvezii lui Kossuth, împiedicându-le comunicaţiile şi schimburile comerciale.Produsele comerciale nu mai pot fi valorificate, producerea lor încetează, minele se închid.Îngrijorare şi nevoi peste tot. Dar nici revoluţia lui Kossuth nu mai merge atât de bine ca înprimăvara trecută. În decembrie 1848, împăratul Ferdinand abdică în favoarea nepotului sau FranzIosif de 18 ani şi cu această ocazie noua gardă habsburgică a hotărât să reducă pretenţiile ungureştila nivelul celorlaltor provincii imperiale şi porneşte o campanie militară împotriva lor, cucerindBudapesta în Ianuarie 1849. Anul începe rău pentru Kossuth şi kossuthişti ce trebuie sa se retragă,fugind zice Paul Lendvai, la Debreţin devenit capitala provizorie a revoluţionarilor unguri. Deşidispunea de o armată naţională ungurească – honvédség - de peste 150.000 de oameni, are de ţinutpiept armatei imperiale condusă de intransigentul Haynau, dar şi sârbilor conduşi de KuzmanTodorovic, şi croaţilor conduşi de Josip Jelacic, şi românilor lui Avram Iancu, care luptau pentruautonomia lor naţională. Tot mai multe probleme, tot mai multe incertitudini, tot mai palid spiritulde realizare a Ungariei Mari după ideea şi principiile lui Kossuth. Forţat de aceste împrejurăriKossuth se vede obligat să accepte negocieri cu sârbii, croaţii şi valahii despre drepturile lornaţionale, ca să salveze revendicările şi pretenţiile ungureşti. Realitatea istorică a demonstrat că apag. 20noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"fost duplicitar, ipocrit şi în această problemă. Astfel, Ioan Dragoş, deputat al comitatului Zarand înDieta ungurească, este trimis din partea preşedintelui, guvernator şi regent, Kossuth, să înceapăconvorbirile de pace şi înţelegere cu Avram Iancu şi prefecţii legiunilor sale. Prima întâlnire are locla sfârşitul lui aprilie 1849, în casa lui Ion Buteanu din Mihăileni unde Ion Dragoş s-a înfruntat cuprefectul Dobra, Vlăduţiu, Moldovan şi Avram Iancu. Pentru început se hotărăşte încetarea foculuipe timpul convorbirilor, pe care atât Kossuth cât şi maiorul Hatvani, comandantul trupelor dinzonă, o acceptă şi dau asigurările lor. Convorbirea e anevoioasă datorită punctelor de vederediferite. Ion Dragoş pretinde supunere pe baza principilor şi pretenţiilor lui Kossuth la care IonButeanu răspunde: „Principiul nostru este libertatea naţională ori moartea”. Convorbirea s-aîncheiat doar cu precizarea poziţiilor celor două părţi şi Ion Dragoş pleca cu promisiunea de-areveni cu noi amănunte şi decizii de la Kossuth. În acest timp, conducătorii moţilor aflară custupoare că, deşi au primit asigurări de încetarea luptelor pe timpul convorbirilor de pace şi alînţelegerilor, noi trupe ale honvédség-ului se îndreaptă spre intrările în Munţii Apuseni, ceea ce lestârneşte indignare şi neîncredere în adevăratele intenţii ale lui Kossuth. Când, la începutul luniimai, Ion Dragoş, se reîntoarce pentru continuarea convorbirilor, Avram Iancu îl avertizează: „Să ştiiînsă ca de se va întâmpla ceva mişelie din partea ungurilor nu-ţi mai duci măselele dintre munţi”.Ion Dragoş protestează şi susţine ca vine cu promisiuni de egală îndreptăţire, de libertatea limbii şicredinţei româneşti. De la Mihăileni plecară cu toţii la Abrud să se consulte cu poporul în vedereacondiţiilor de înţelegere şi depunerea armelor. În această vreme, încălcând încetarea focului petimpul înţelegerilor, maiorul Hatvani cu armata sa se apropia de Abrud. La aflarea acestor veşti,moţii se întărâtară rău împotriva lui Ion Dragoş, pe care-l acuză de trădare şi pe Hatvani de mişelie.El încercă, şi în parte reuşi, să-i liniştească cu omenia lui şi puterea ce o avea, fiind trimisulpersonal a lui Kossuth, spunându-le atâta vreme cât sunt între voi nici un fir de păr nu vi se vamişca din cap şi făgăduindu-le ceriul şi pământul. Prefecţii Ion Buteanu şi Petru Dobra se încrezură,dar Avram Iancu nu se mai încrezu în Ion Dragoş, şi plecă la Câmpeni să se pregătească pentru ceeace bănuia că va urma. În 7 Mai 1849, dimineaţa honvezii lui Hatvani asediară Abrudul şi începurăjaful, maltratarea şi omorârea fără temei, fără pricină a românilor. Prefecţii Buteanu şi Dobra furăpuşi sub pază, preoţii şi românii fruntaşi fură arestaţi, casele românilor scotocite sub pretextul de agăsi arme, de fapt pentru a găsi şi însuşi aurul şi argintul moţilor. Hatvani omorî cu mâna lui peCrişănuţ din Roşia, numai pentru că a spus „să nu fie aşe de trufaşi şi să salte aşe curând, ci săaştepte până vor auzi şi părerea moţilor”. Honvezii încurajaţi de vitejia lui Hatvani îi luarăexemplu cu mai multă îndârjire şi avânt. În acest timp Ion Dragoş îi trimite solie la Avram Iancu sădepună armele în faţa lui Hatvani! În 8 Mai 1849, Avram Iancu se întoarce la Abrud, cu solul luiIon Dragoş dar şi legionarii săi conduşi de Groza, Corcheş, Aiudeanu şi Rusu, care împrejmuirăAbrudul. Hatvani care primi vestea încercuirii deschise atacul ca să facă o breşă spre Brad. Nureuşi, şi mai mult decât atât o companie de honvezi căzu în mâna lăncierilor şi fu nimicită aproapeîn întregime. Izbitura moţilor fu atât de puternică încât spre seară numărul honvezilor lui Hatvani seînjumătăţi. Furios îl arestă pe prefectul Petru Dobra îl tortură, apoi pusă santinelele să-l arunce pefereastra şi când ajunse jos fu împuşcat fiindcă, au zâs ei, o încercat să evadeze. Soldaţii unguri i-autăiat capul şi înfigându-l într-o suliţă, l-au purtat pe străzi strigând: „Acesta este dumnezeulromânilor!”. A doua zi fu şi mai grea pentru Hatvani care a trebuit să se retragă în dezordine dinAbrud datorită loviturilor primite din partea românilor, care odată ce ocupară Abrudul, o parte oluară pe urma rămăşiţelor armatei lui Hatvani, ce în retragerea sa îl luă ostatic pe Ion Buteanu. Dinnefericire, atât pentru unguri cât şi pentru români, Hatvani a scăpat şi promise ungurilor lăsaţi înurmă ca se va întoarce. Într-adevăr, peste câteva zile în fruntea unei noi armate formate din 2.800 deoameni şi 4 tunuri s-a întors. Între timp, moţii făcură şi ei orânduială în Abrud şi Roşia unde unguriiomorâseră mulţi români nevinovaţi, numai pentru că erau români. Îl găsiră şi pe trădătorul IonDragoş ascuns într-o pivniţă şi furioşi i-au strigat: „Zi-i Tatăl Nost’ că trebuie să mori!” şi... maimulţi băgară lancea în el. La a doua intrare în Abrud a lui Hatvani, cu honvezii lui şi cu o companienemţească, prinseră mulţi români şi fără nici o judecată îi împuşcară, din ordinul lui Hatvani, subAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 21

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"fereastra cartierului său de unde dădea ordinile şi privea execuţiile. A fost cea mai neagra zi amoţilor fiind împuşcaţi, spânzuraţi, tăiaţi în săbii de la copii şi femei până la bătrâni pe câţi i-auaflat, fără apărare, fără judecată. În 18 şi 19 Mai 1849, Avram Iancu contracarează şi într-o luptăce a durat o zi şi o noaptea Hatvani fu bătut „pe la toate puncturile şi văzându-se a doa oară pierdutîşi alese fatalul drum spre Zlatna”. Moţii, luându-i urma, l-au ajuns la Gura Cernei, unde fu lovitcrunt din două parţi. Cei ce scăpară din trecătoare au fost aşteptaţi de lăncieri mai jos în valea de laCerbu, unde au avut cea mai cruntă soartă iar dintr-o companie nemţească, ce purta cap de mort lapălărie, au scăpat doar şase. Un istoric ungur scrie: „La Cerbu a fost Valea Morţii pentru honvezi şicompania germană prinsă între lăncierii şi coastele înalte ale văii de unde veneau pietre şibolovani. Până în amurgul serii ţine cumplitul măcel şi valea pare a se fi schimbat într-un uriaşsicriu deschis: o mie şapte sute de morţi zac acolo”. Iar Avram Iancu are să spună că „...a pierittoată turma lui Hatvani!”. (Florian Dudaş „Avram Iancu în tradiţia poporului român”, Facla,1989, pag.114-118).Nu pieri chiar toată turma împilatoare a lui Hatvani. El şi nişte rămăşiţe ale ariergărzii scăpă cufuga şi avu norocul să scape şi la podul de la Bolfu, unde trecu doar cu câteva momente înainte cafemeile buciumanilor să pună stăpânire pe pod şi să nimicească pe honvezii din spate. Toateizvoarele vremii spun ca în această bătalie şi urmarire a lui Hatvani din cei 3.000 nu au scăpat maimulţi de o sută şi că în cele două atacuri asupra moţilor ar fi pierdut mai mult de 5.000 de oameni:honvezi, gardişti şi germani din companiile ce îl însoţeau. E drept că şi moţii au avut pierderi dar ceice au rămas au fost liberi. Când ungurii ce mai scăpară cu viaţă dintre văile şi munţii legiunilor luiAvram Iancu, se opriră să-şi mai tragă sufletul, Hatvani părea ieşit cu totul din minţi de înfrângerilesuferite şi s-a răzbunat pe Ion Buteanu. Batjocorindu-l în toate felurile îi spuse să se spânzure de unsalcâm. Ion Buteanu protestă şi ceru să fie înfăţişat lui Kossuth. Hatvani se înfurie, îl înjură şilovindu-l i-a zis: „acum, aici eu sunt Kossuth, spânzură-te!”. Forţat şi maltratat Ion Buteanu,prefectul Zarandului, unul dintre fruntaşi revoluţionarii români din Transilvania a fost spânzurat,aşa cum Petru Dobra a fost împuşcat fiindca a vrut să evadeze. În tradiţia poporului român, amoţilor întâi de toate, sunt mai multe versiuni despre sfârşitul acestui erou naţional şi fiecare dintreele îl prezintă cu demnitate şi curaj în faţa morţii şi eu cred că aşa a fost pentru că cei curajoşi înviaţă sunt curajoşi şi-n faţa morţii. Dintr-o anumită sursă, Florian Dudaş reproduce: „Eu mor liniştitpentru că moartea mea este răzbunată destul prin cele două deculături (pierderi) totale alemaghiarilor la Abrud”. Nu acelaşi lucru se poate spune despre josnicia şi netrebnicia lui HatvaniImre absolvent al unei facultăţi de drept. Şi nu o spunem numai noi romanii, au spus-o mulţi alţiiprintre care şi marele romancier ungur Jokai Mor: „n-a fost faptă vrednică de un ungur, de unsoldat, de un om cinstit”. Clar! Înfrângerea lui Hatvani în cele două bătălii este foarte semnificativăpentru noi, români care ţinem la neamul nostru, trecut şi viitor. E o epopee de eroism pentrulibertate şi identitate naţională opusă împilării ungureşti, în care Hatvani şi Kossuth au demonstratperfidia şi brutalitatea ungurească faţă de neamul românesc. Şi Kossuth nu s-a oprit nici dupăaceste înfrângeri, deşi era prins în chingi din toate părţile, ci a cerut generalului Bem să speleruşinea înfrângerilor lui Hatvani de la Abrud şi să lichideze rezistenţa română din Munţii Apuseniprintr-o nouă expediţie militară a vitejilor honvezi. Cum Hatvani devenise doar o zdreanţă umană, oumbră uriaşă a fărădelegilor săvârşite, nu mai putea conduce noua expediţie proiectată de-apătrunde, prin toate trecătoarele, în Munţilor Apuseni şi-a înfrânge fără milă rezistenţei românilor.Expediţie în care Generalul Bem angajează 15.000 de militari, iar în locul lui Hatvani este numitbaronul Kemeny Farcas, colonel, militar de carieră. La începutul luni iunie, baronul Kemeny Farcasîn fruntea a 4.000 de soldaţi, bine echipaţi şi înarmaţi, pătrunde în Zarand dinspre Deva, ajunge laBrad, apoi o ia spre Abrud, trecând prin sabie şi foc tot ce era românesc. Rezistenţa romanilor nupoate să-l oprească şi în data de 10 zece iunie intră în Abrud. De a doua zi Abrudul este înconjuratde legionarii lui Avram Iancu şi încep hărţuieli şi atacuri din toate părţile. Kemeny trimite o soliecu scrisoare la Avram Iancu în care cerea să depună armele şi să facă pace cu ungurii. „Dacă nune-am supune, ni se ameninţă cu stârpirea totală până la pruncii din faşă” le spune Avram Iancupag. 22noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"prefecţilor şi tribunilor legiunilor în consiliu ţinut îndată ce a primit scrisoarea de la Kemeny. Înconsiliu nu se ţinu seamă de ameninţările ungurilor ci se hotărî continuarea luptelor, şi pentruînceput se împresură total Abrudu şi le tăie ungurilor toate comunicaţiile prin trecători. Zi de ziatacurile moţilor erau tot mai înteţite şi puternice până în data de 16 iunie când moţii îi încleştară demoarte iar soldaţii ungurii începură să strige din toate părţile „Oda vagyunk!” (suntem pierduţi!).Kemeny, militar de carieră, îşi dădu seama ca va avea aceiaşi soartă ca Hatvani, dacă nu se retragedin timp. Aşa că a pregătit strategic retragerea şi s-a retras în mare grabă. Dar în trecători şi pe văi îlaşteptau alţi români care subţiară mult coloana honvezilor în retragere ce ducea nouăzeci de carede răniţi şi lăsa în urma cinci sute de honvezi morţi… Marea campanie plănuită de generalulpolonez Iosif Bem şi de preşedintele, guvernatorul şi regentul Lajos Kossuth ( „kossuth” în slovacăînseamnă ţap!!!) de exterminare totală a rezistenţei românilor din Munţii Apuseni, declanşată îniunie 1849, a fost un eşec total, mai ales după dezastrul bătăliei de la Fântânele, în careconducătorul militar, Pal Vasvári zis şi „Kossuth cel Mic”, împreună cu jumătate din honvezii luişi-au găsit sfârşitul. După înfrângerile de la Fântânele şi Abrud, Kossuth şi Bem au renunţatdefinitiv la exterminarea totală a românilor nesupuşi, care s-au opus alipirii Transilvaniei laUngaria. Cu aceste înfrângeri au realizat ce utopie era făurirea Ungariei Mari cotropind şi supunândbarbar şapte naţionalităţi înconjurătoare, ce erau acolo autohtone şi majoritare. De altfel utopiaUngariei Mari se sfârşea definitiv în următoarea lună, prin înfrângere de la Şiria a honvédség-uluirevoluţionar şi fuga preşedintelui, guvernator şi regent, Kossuth Lajos deghizat în valet polonez,fără barbă şi mustaţă.Este adevărat că în jurul lui Kossuth s-au aglutinat pe lângă unguri ce aveau dreptul legitim denaţiune independentă şi alţii, neunguri cuprinşi de spiritul revoluţionar şi care urau imperiulhabsburgic din cele mai diferite motive. De exemplu, dintre generalii vitejii armate ungarerevoluţionare – honvédség – ce s-au predat la Şiria; unul era german german, altul german austriac,doi germani unguri, un croat, un sârb bănăţean, doi descendenţi armeni şi restul unguri, unguridintre care nu toţi vorbeau corect ungureşte! De restul de 1.400 de ofiţeri şi 32.000 soldaţi ce s-aupredat odată cu generalii lor armatei ţariste în est şi celei austriece în vest, nici nu mai vorbim cecoloratură naţională aveau. Mă opresc doar la căpitanul român Gheorghe Pomuţiu (George Pomuţ),absolvent al facultăţii de drept, poliglot, care, după predarea armelor, a emigrat în America unde aajuns un foarte apreciat general nordist, motiv pentru care după război a fost numit consul, apoiconsul general al Statelor Unite la Petersburg, unde a negociat cu succes Alaska pentru americani.Dar pe lângă acest amalgam revoluţionar aglutinat în jurul Ungariei Mari a lui Kossuth trebuieadăugat şi cât de bine a fost finanţat honvédség-ul în comparaţie cu celelalte forţe naţionalrevoluţionarede la 1848-1849. La începutul revoluţiei ungare, când Kossuth a fost numit ministrude finanţe al Ungariei, el a cerut şi a primit 42 de milioane de forinţi pentru a crea o armată ungarărevoluţionară de 200.000 de honvezi, cu ofiţeri şi generali cu soldă bună! Să mai adugăm şi jafurilede pe unde treceau şi... aurul moţilor! Meditaţi şi comparaţi situaţia honvédség-ului cu dăruireapatrioţilor sârbi, croaţi, slovaci şi mai ales a românilor transilvăneni care au fost cei mai năvalnicasaltaţi pentru exterminare.Cluj-Napoca - iunie 1999P.S. Acest articol l-am scris la 150 de ani de la victoria moţilor de la Abrud şi l-am revăzut decurând, completându-l. Cu această ocazie am căutat în volumul „UNGURII”, al jurnalistului şiscriitorului Paul Lendvai, să văd ce scrie el despre expediţiile honvédség-ului, de exterminarearezistenţei moţilor în timpul revoluţiei din 1848-849. NU scrie nimic! Scrie numai cât derevoluţionari îndreptăţiţi şi viteji, fără pereche, au fost ungurii. OK! Scrie cu patos unguresc despreKossuth şi Petofi. OK! Despre ultimul ştiam că a murit ca un erou în bătălia de la Sighişoara din 31iulie 1849, dar acum, din volumul lui Paul Lendvai, aflu cu surprindere ca unii l-au bănuit ca ar fifost „spion rus” şi ca de fapt nu a fost erou în bătălie, pentru că a dispărut fără să i se găseascăcorpul. Pentru marea majoritate a ungurilor a devenit un erou naţional, în schimb pentru alţiidispariţia lui e un mare semn de întrebare la care, pe parcurs, s-au adăugat alte semne de întrebare şiAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 23

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"mirare. Întâi, s-a spus că a cerut azil în Rusia !?! S-a însurat cu fiica unui funcţionar siberian şi acontinuat să scrie cu pseudonimul Aleksander Petrovici!? Apoi nişte prizonieri de război unguri i-auvăzut mormântul în Siberia! După 1990, o delegaţie ungurească s-a dus în Siberia să-i aducărămăşiţele pământeşti în Ungaria. Frumos! Şi acum bomba: Scheletul pe care omul de afaceri,falimentar între timp, l-a prezentat opiniei publice ungare ca fiind a lui Petofi a fost atribuit deantropologi unei femei gravide! (Paul Lendvai în volumul său „UNGURII” apărut în EdituraHumanitas la paginile 232-233). Vezi, draga domnule Paul Lendvai şi ceilalţi unguri condeieri, aşasşi istoriile voastre despre români şi propaganda urii voastre împotriva noastră, pe care o trâmbiţaţide peste o sută şaizeci de ani în toată lumea! Una fabulaţi şi alta e realitatea istorică şi socială aungurilor şi secuilor din Transilvania, din România. Să fii sănătos, fiindcă sănătatea poate îndreptamintea şi conştiinţa.Winnipeg, Canada - noiembrie 2011Poveste de Thanksgiving Day:Simona BOTEZAN (SUA)Românii din armata Statelor UniteDe-a lungul timpului foarte puţini români din SUA au fost remarcaţi demass-media pentru că au ales cariera militară, sau voluntariatul în Forţele deRezervă. Despre majoritatea nu se ştie nimic, deşi vieţile lor au avuttraiectorii inedite datorită acestei decizii.- Eroi sunt cei care şi-au păstrat raţionamentul şi umanitatea intacte înfaţa suferinţelor groaznice. Eroi cunoscuţi sau anonimi, unii ştiuţi doar deDumnezeu, spunea Silvia Cartwright. Am întâlnit asemenea eroi, iar astăzivi-i prezint şi dumneavoastră: Pentru Daniel Lovasz înrolarea în armata americană a fost momentuldecisiv în viaţă. Nu numai că în 3 ani a obţinut cetăţenia atât de dorită, dar a reuşit să-şiconstruiască o carieră stralucită. S-a înscris la University of Baltimore pe banii armatei, şi-a luatlicenţa şi master-ul în asistenţă medicală, apoi a devenit profesor la o universitate în Florida.Ulterior a lucrat în cercetare la un spital militar din Germania, alături de soţia sa, care era medicmilitar. Căpitanul Daniel Lovasz a fost decorat în România, în martie 2009, pentru sprijinuldeosebit acordat soldaţilor români în spitalul militar Landstuhl din Germania. Însemnele din parteaMinisterului Apărării Naţionale şi ale Comandamentului Operaţional „Mareşal AlexandruAverescu”, i-au fost înmânate de general-locotenent Dan Ghica Radu. Visul american al lui DanielLovasz a început în 1996, când a părasit vasul luxos de croazieră unde lucra ospătar. A coborât laMiami cu o viză de tranzit şi câteva sute de dolari în buzunar, şi a plecat în necunoscut. „Nu aveambani, nu aveam nimic! Nu aveam un loc de muncă, nu aveam o casă, un acoperiş, am dormit înmaşină. Cel mai greu moment a fost a doua săptămână după ce am fugit de pe vapor, pentru că îmiexpira viza. Dormeam în maşină cu încă un baiat din Braşov, Costică Axinte. Eram la momentul dea alege dacă mergem acasă sau mai stăm", îşi aminteşte Daniel. Şi a ales să stea! A analizatoportunităţile şi a hotărât că trebuie să obţină cetăţenia cât mai repede. „Cea mai uşoară modalitatea fost să intru în armată” a povestit Daniel pentru România Liberă. „Şi am intrat în armataAmericană, iar acum după 15 ani sunt căpitan în rezervă", spune Daniel, care locuieşte acum înCharleston, South Carolina. Un caz special îl reprezintă o familie de emigranţi care are patru copiiîn armata SUA! În urmă cu cinci ani, familia Luca a emigrat în Statele Unite, iar cei patru copii ailor s-au înrolat în US Army şi îşi servesc cu cinste şi onoare patria adoptivă. Angela Luca este dinOradea, iar soţul ei, Viorel, s-a născut la Braşov. Dintre cei patru copii: Patricia, Paul Roger, Filip şiJane, primii trei sunt ofiţeri în US Navy. Jane este apprentice cadet în US Marine Corps. Din august2010, Jane Luca se află în Camp Bastion, Afganistan.Patricia Luca Jacobs (fiica cea mai mare a soţilor Luca) are 27 de ani şi a ajuns în SUA cu obursă de studii. A absolvit cursurile universităţii La Salle din Philadelphia şi pe cele ale Libertypag. 24noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"University, specializarea Psychology Conseling. În 2006, când familia ei au sosit în Memphis,Tennessee cu un green card, Patricia lucra deja în US Navy şi era singura membră a familiei cu unviitor stabil în Statele Unite. După sosirea familiei Luca în SUA, Patricia a mai absolvit NavalPostgraduate School ASA, Section on Statistics in Defense and National Security.Paul Roger Luca a fost al doilea dintre cei patru frati, care a ales cariera militara in patriaadoptivă. Din 2009 el este medic în baza militară de la Yokoshua, Kanagawa, aparţinând US Navy.Filip Luca, a absolvit în 2011 Liberty University, specialitatea Stiinţe Sociale & Teologie şieste, de asemenea, ofiţer în US Navy. Mezina familiei, Jane Luca, s-a înrolat în US Marine Corpsimediat după absolvirea liceului (în vara lui 2009). După primul an de facultate si de pregătireintensă în Arnold Air Force Base din Tennessee şi Naval Air Facility El Centro din California, Janea fost relocată în Camp Bastion, cel mai mare oraş militar din lume. Bastionul este o bază logisticăbritanică, situată în nord-vestul Afganistanului şi deservită de 21.000 de soldaţi americani, englezişi danezi. Este baza militară vizitată de premierul Tony Blair în 2006, de Prinţul William în 2010, şilocul în care Prinţul Harry al Marii Britanii a participat la traning şi misiuni de luptă. În aceastăunitate militară de elită, Jane Luca are şansa si ambiţia să-şi construiască o carieră stralucită. Ofiţerde carieră în România, Tudorel Caliga a emigrat în SUA şi a ales tot cariera militară. Absolvent alUniversităţii Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, Tudorel Caliga era deja ofiţer şi inginerelectromecanic, atunci când a ajuns în SUA şi s-a angajat în US Navy. Astăzi noua lui Mecca esteWashington National Harbor, port pe râul Potomac, situate în capitala Statelor Unite, iar pasiunealui pentru vapoare, ocean şi cariera militară au rămas neschimbate. Actualmente Tudorel Caligalucrează la Amtrak. Ianos Gyulai, un român din Lugoj, şi fiul său, Ares, au devenit voluntari înForţele de Rezervă, scrie publicaţia Gresham Outlook. Cei doi au emigrat din România în 2009 şi s-au alăturat rezerviştilor armatei americane la 10 august 2010. Au aflat despre Forţele în Rezervănavigând pe Internet în căutarea unui liceu pentru Ares. În calitate de rezervişti, românii trebuie săse antreneze un weekend pe lună şi două săptămâni consecutive în fiecare an. Au depus jurământulla Centrul pentru Procesarea Înrolărilor în Armată din Portland, Oregon, în prezenţa locotenentcoloneluluiThomas Crowson, comandant al Batalionului de Recrutare Portland. Ianoş, în vârstă de41 de ani, a făcut armata în România între 1988 şi 1990 şi îşi aminteşte în detaliu evenimentele din1989: „Am stat în cazarmă aşteptând ordine. Nicio persoană din cazarma mea nu a avut dorinţa dea-i apăra pe dictator şi pe soţia sa, care s-au folosit de Securitate pentru a zdrobi opoziţia. Armataromână a fost de partea oamenilor, nu şi Securitatea!”, a declara Ianoş pentru România Liberă,amintindu-şi zilele tensionate ale revoluţiei române. Prin înrolarea armată el speră să poata studiapentru a-şi îmbunătăţi viaţa în Statele Unite şi a obţine mai rapid cetăţenia americană decât civilii.Întrebaţi dacă nu sunt îngrijoraţi de o detaşare în Irak sau Afganistan, Ares a răspuns că deşi nu vorsă fie detaşaţi în acele ţări, dacă se va întâmpla acest lucru vor fi pregătiţi. „Dacă un imigrant civilpoate aştepta mulţi ani înainte de a deveni cetăţean american, pentru un imigrant din armata StatelorUnite, cetăţenia se poate obţine în mai puţin de un an, deoarece acesta primeşte autorizaţiile desecuritate (security clearance) mult mai rapid”, spune Kyle Morris, recrutorul celor doi români.Kyle Morris s-a declarat impresionat de decizia lor de a servi ţara de adopţie. „Au fost motivaţi. Auvrut să facă acest lucru. Este frumos să avem oameni aşa de angajaţi cum sunt ei", a precizatrecrutorul. În SUA a început sezonul sărbătorilor de iarnă: pe 31 octombrie Halloween; apoiVeteran’s Day pe 11 noiembrie, motiv pentru care m-am gândit la românii din armata SUA. DeThanksgiving Day vreau să le mulţumesc în mod special acestor oameni mândrii de originile lortricolore, pentru că au ales să-şi reprezinte cu cinste şi onoare ambele patrii. Atunci când le estegreu m-aş bucura să-şi amintească vorbele lui Napoleon: „Adevăratul eroism constă în a fi superiorfaţă de problemele vieţii, în orice formă ne-ar provoca la luptă”. Iar de Crăciun, soldaţilor românide pretutindeni, acestor eroi modeşti şi necunoscuţi, le doresc să aibă parte de sănatate şi cel maipreţios cadou: un moment fericit în mijlocul familiei. Happy Holidays!Washington D.C - 11 noiembrie 2011Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 25

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Exilul de acasă...Liviu ANTONESEIINIMĂ REA a debutat în proză...INIMĂ REACîteva idei despre fericireÎn această seară, în cadrul Serilor Timpul, a fost lansat volumul deproză Cîteva idei despre fericire (1) al prietenului nostru InimăRea,cuprinzînd două romane, Damele din pălărie şi Casă pe pămînt. Din celde-al doilea, am publicat în două rînduri fragmente consistente în revistaTimpul. După declaraţia autorului, acest prin volum va fi urmat de alteledouă, deja scrise. Calitatea acestuia mă face să aştept cu nerăbdare apariţiacelorlalte două. Public mai jos textul care ar fi trebuit sa servească dreptprefaţă acestui prim volum.Din motive metafizice, dacă nu de-a dreptul mistice, toată lumea, adică eu, autorul cărţii,editorul, corectorul, a uitat în frenezia scoaterii rapide a cărţii de existenta sa! Îl public aici, ca să nurămînă fără întrebuinţare, chiar dacă o versiune mai scurtă a apărut deja în revista Timpul dinaugust. Cît priveşte lansarea ca atare, a fost unul din cele mai plăcute evenimente de acest fel la caream participat în ultima vreme, cinstit vorbind, în ultimii ani! Sper ca acest volum să se bucure, cumspun în finalul prefeţei uitate, de vînt bun la pupă!Un cuvînt înainteInteresant destin are şi autorul acestor excelente pagini de proză! Plecat din ţinuturileSeverinului la Bucureşti de copil, oraş în care şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii, s-a fixat înamiaza vieţii la Suceava, asta, ţinînd seama de excepţionalele sale calităţi de povestitor – că doarMoldova e celebră mai ales prin povestaşii săi – echivalînd cu un anume fel de întoarcere acasă. Ocasă pe pămînt, după cum sună titlul unuia dintre cele două romane, cu care debutează tîrziu laeditura revistei noastre. Dar destinul lui Inimă Rea este interesant şi în alt sens, unul profesional.Menit, pe vremea studenţiei bucureştene, unei cariere de filolog şi literat, complicaţiile vieţii, sau„meandrele concretului”, ca să citez un clasic al politichiei româneşti de astăzi, l-au condus spre ocarieră cazonă de nimic prevăzută decît, poate, de profesia tatălui său. Şi, iarăşi, în amiaza vieţii, aregăsit drumul acela spre litere şi filologicale. Eu l-am descoperit în ceasul acesta al dublei saleîntoarceri. Nu cu texte literare, mai întîi, ci cu profunde şi fosforescente comentarii în margineaarticolelor publicate de alţii în ediţiile electronice ale ziarelor, pe diferite site-uri, bloguri şiforumuri, inclusiv însoţind articole de-ale mele din Cotidianul, VoxPublica şi, în ultima perioadă,de pe blogul meu, de pe site-ul Observatorului Cultural sau din ediţia electronică a ziaruluiAdevărul. M-au fermecat de la bun început comentariile sale evident elaborate, în care nu ştiam cesă apreciez mai întîi, sinuozităţile rafinate ale modului în care mergea argumentaţia, în carefuncţiona gîndirea, sau strălucirea lipsită de superficialitate a stilului. M-am obişnuit atît de mult cuintervenţiile sale pe acolo pe unde scriu încît, atunci cînd lipseşte sau mi se pare că întîrzie – toţiavem şi vieţiile noastre cu problemele lor, nu putem sălăşui non-stop în cyberspaţiu! –, mi se strîngeinima, îmi este teamă să nu se fi întîmplat ceva. Între timp, ne-am şi cunoscut. I-am fost oaspete decîteva ori la Suceava, a venit şi el la o ediţie a Serilor Timpul, aici, în Iaşi, şi după cum am înţeles,i-a plăcut. Cum i-a plăcut să deguste vinul casei de la Bolta Rece, ceea ce îmi confirmă că n-a greşitdeloc migrînd în Moldova şi, cu atît mai puţin, întorcîndu-se la literatură. Iar eu am fost fericit sădescopăr un partener de discuţii la fel de fermecător precum autorul micilor şi atractivelor bijuteriirisipite prin hăţişurile şi cotloanele cyberspaţiului. Inimă Rea a mai avut o tentativă de întoarcere laumanităţi şi literatură la începutul anilor nouăzeci, cînd a fost o prezenţă frecventă în eliberata presăde comentariu politic şi culturală post-decembristă. Părea să-şi fi regăsit drumul, dar n-a fost să fie!Viaţa mai avea de cerut plăţile sale şi nu i-a dat răgazul acestei reîntoarceri, care s-a petrecut acumtrei sau patru ani. Dar, de data aceasta, chiar este o reîntoarcere. Nu te apuci să debutezi literar, lapag. 26noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"această vîrstă, cu două romane deodată, dacă nu ai gînduri serioase în ceea ce priveşte literatura!Două romane, Damele din pălărie şi Casa pe pămînt, subsumate titlului general Idei desprefericire (1), cifra din paranteză semnificînd că aventura literară abia a început, iar eu, ţinînd seamade farmecul scrisului lui Inimă Rea, îmi doresc ca în anii care urmează cifra cu pricina să devinăuna cît mai mare. Două romane am spus? Da, două romane, pe care nu o să mă apuc acum să lepovestesc, răpind cititorului plăcerea lecturii şi a descoperirii, dar despre care vreau totuşi să spuncîteva cuvinte. Două romane, însă atît de diferite tematic, ca viziune şi stilistic încît, neatent fiind, aiputea crede că aparţin unor autori diferiţi. Nu, nu despre asta este vorba. Cînd debutezi lamaturitate, lucrurile îţi sunt destul de limpezi în cap încît să ştii cel mai bine modul în care trebuiesă-ţi tratezi literar temele recurente, obsesiile proprii, cum urmează să prezinţi lumii mitul personal– cel care, adesea fără să ştii, ţi-a diriguit viaţa şi care, pe neaşteptate, a decis să te conducă pedrumul literaturii, să-ţi diriguiască şi acest drum. Sînt fericit de această regăsire în literatură a luiInimă Rea, cum sînt bucuros că, din întîmplare, i-am fost cumva un martor privilegiat, inclusivpublicînd acum aproape doi ani, în Timpul, primele două pagini de revistă din Casa pe pămînt. Iaracum, editura revistei publică deja aceste două romane, care vor fi, cum am scris deja că sper,urmate de altele.Cum încă mai trăim în era Navigatorului, îi urez lui Inimă Rea vînt bun la pupă! (aug.2011)http://antonesei.timpul.ro 25 noiembrie 2011, IaşiPersonalităţi literare hunedoreneMedalion Gligor HAŞABardul de la DevaA absolvit Liceul Pedagogic din Blaj (1952-1956), iar apoiFacultatea de Filologie din Timișoara. Liceean fiind, conduce cenaclulCasinei din Blaj și tot de atunci datează și primele încercări literare. Laînceputul anilor 60 colaborează la publicațiile "Scânteia Tineretului"și "Apărarea patriei". Aici publică primele eseuri și povestiri, care îimarchează debutul literar. Ca urmare a interesului pentru istorie aparcele șase cărți din ciclul etnogenezei: "Legende strămoșești";"Comoara lui Decebal"; "Sceptrul lui Decebal"; "Răzbunareagemenilor"; "Răzbunarea pietrelor" și "Blestemul lui Dumnezeu".Pasionat de folclor, scrie mai târziu cărțile: "De la Hateg la Zarand"; "Minuni și enigme înținutul Hunedoarei" ș.a. A deținut, începând cu 1962, mai multe funcții publice și onorifice:Inspector general adjunct, director de liceu ș.a. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania dedinainte de 1990. Alte cărți publicate: "Legenda corbului alb"; "Răbdarea pietrelor"; "Amiazaunei iubiri"; "Biciul lui Dumnezeu"; "De toate despre…netoți"; "Monografia satului BreteaMureșană". Deține numeroase premii literare.(Ion URDA)Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 27

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Restituiri: literatură de sertarGligor HAŞASuferinţele lui IOV (roman)Motto:„Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? (...) Daria întinde-Ţi mîna, şi atinge-Te de tot ce are, şi sînt încredinţat că te va blestema în faţă.”(Biblia, Iov, Psalmul 73, Eclesiast 8.14., Ioan 9.3.,Romani 9.20.1, Cor, 4.3.-5.9., Vechiul Testament)NOTĂAcest roman, de sertar, a fost scris în ultimii şase ani ai întunecatei dictaturi comuniste din România, înparalel cu elaborarea romanului „Răbdarea pietrelor”, din care mi-au fost cenzurate 80 de pagini.Dactilografierea manuscrisului a început în noaptea Comunei din Timişoara, când semnalul luptei împotrivaodioasei dictaturi ceauşiste s-a soldat cu o înfricoşătoare baie de sânge.Autorul a rămas fidel manuscrisului şi după triumful revoluţiei şi de aici inadvertenţele vizavi de adevărulistoric. Conceput ca un roman parabolă şi ca un roman document, el se vrea una din modestele mărturiidespre formele de rezistenţă ale unor scriitori români împotriva unui diabolic mecanism de încrâncenatăofensivă contra spiritului, a omenescului. După aproape 50 de ani de viaţă trăiţi într-o lume fără speranţă,autorul a proiectat visul libertăţii la mijloc de mileniu trei, considerând generaţia sa sortită până la capăt robiei.Că idealul sfinţit cu atâtea jertfe s-a împlinit, el nici acum nu poate să creadă, de teama că un vis atât defrumos s-ar putea spulbera ca să revină iarăşi coşmarul.Îndatorat cu crezurile şi cu viaţa, autorul închină cartea tinerilor muncitori, studenţi, elevi – câmp de macisecerat – care nu vor putea citi aceste rânduri. În ei a crezut, sacrificiul lor l-a intuit, urcând către astăziprecum seva copacilor tineri, şi l-a consemnat aşa cum s-a priceput, cu o imensă teamă în suflet. Păstrat, înpatru exemplare, la prieteni şi în grotele de la Bobîlna, vede lumina tiparului târziu, într-o Românie în care nus-a schimbat nimic, decât, poate, eşalonul I cu eşalonul III, miliţia cu poliţia, securitatea cu SRI-ul, Ceauşescucu Băsescu.AUTORULpag. 28noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"(fragment)Incredibil debuta vara anului 2010. La început de april. Dacă memoria nu mă înşeală, şi ar fimare păcat fiindcă numai ea mi-a mai rămas credincioasă, era ziua de trei februarie, despre care nus-ar putea spune că ar fi fost o zi ca orişicare alta. Nimenea nu se mai putea aştepta la asta. Decâţiva ani vremea şi vremurile mergeau alandala, ca într-o brambureală de puştoaică îndrăgostită,anotimpurile nu se mai respectau între ele, o luau unul înaintea celuilalt, ca într-o casă în care copiiiîndrumă părinţii, înghesuindu-se, dând din coate, perorând jigniri şi înjurături la cozi interminabile,unde petreceau timpul şi toceau nervii, cozi cu care se obişnuiseră într-atât încât, dacă cineva le-ar filichidat ar fi fost înstare să-l lichideze, la rândul lor, pe insul acela. Oarecine chiar glumise pe lamijlocul convoiului mortuar, afirmând că responsabilul din ceruri cu roata anotimpurilor o ţineaîntr-o beţie, de teama escaladării războiului rece şi a unui război nuclear şi d’aia, vezi Doamne,toate sunt în lumea asta cu susu-n jos. Iată că anul de graţie în care ne aflăm, început calendaristicca toţi anii la 1 ianuarie, se înfăţişa în lume de-a dreptul caraghios. În locul fulgilor de nea, pomii,înflorind bezmetic, cerneau floare şi polen, mângâiaţi de un preadulce zefir de mai. În loc să poartepe umeri schiuri şi patine, băieţii şi fetele mergeau la ştranduri şi la terenurile de tenis în pantaloniscurţi şi şorturi ispititoare; pe străzi o adevărată revărsare de adolescenţi îmbătaţi de seve şiparfumuri, ţinându-se înlănţuiţi de mâini ori pe după mijloc, repetând mereu perechea adamică,sărutându-se cu lăcomie, dezbrăcaţi de jenă, ca şi când pentru a doua zi s-ar fi anunţat sfârşitullumii. Bătrânii, câte unul ici-colo, ca nişte supravieţuitori ai unei ere geologice, părând a fi stingherişi hăituiţi, da, ei, bătrânii, din ce în ce mai puţini după publicarea Decretului cu privire laraţionalizarea şi limitarea vieţii, priveau cu jenă şi jind, murmurând sau schiţând semnul interzis alcrucii.Aşadar, la început de făurar cu toate semnele ştiute, se anunţa vara. Turmele urcaseră la munte,pe câmp fusese semănat porumbul şi grâul de primăvară, sezonul sportiv era în toi, numai bieţiipescari o duceau tot într-o derută din pricina peştilor care părăsiseră fără de veste apele otrăvite saunumai arătau nepăsători la răsturnarea anotimpurilor şi la nimicnicia unor îndeletniciri omeneşti.De fapt, tot ce avea să se întâmple, fusese prevestit prin semne de apocalips încă de cu toamna.Atunci năvăliră din sud nori grei de insecte, necunoscute la noi, care căutau cu disperare lumina şimai cu seamă focurile în care se aruncau, sugerând ceremonialul unui sacrificiu colectiv. Fluturiiroşii, mari cât liliecii, se iviră ca din pământ. Atârnau ciorchini prin păduri, prin livezi, pe corzileviţei de vie, unde mureau prefăcuţi într-o pastă gălbuie, vâscoasă şi urât mirositoare, de hoituridescompuse prin lucrarea viermilor şi a căldurii. Soboli şi hârciogi, şobolani cu ochii roşii, târânddupă ei cozi grase, roase reapăn, cutreierau străzile, curţile, aleile parcurilor, în vreme ce câinii,vulpile, pisicile, mureau de o boală neştiută. Poate de prea multă hrană ori cine ştie din ce pricinăprindeau a se împletici fără vlagă, făceau spume la gură şi, una-două, sfârşeau scheunând saumiorlăind jalnic. Stupii, după cel mai bogat an cunoscut de prisecari, năvăleau prin urdinişuri, searuncau unii asupra altora într-o încleştare pe viaţă şi pe moarte, care dura exact douăzeci şi patrude ore, după care supravieţuitorii îşi luau zborul vânzolindu-se către o destinaţie necunoscută.Stoluri de ciori, de corbi şi de grauri, planau peste sate şi oraşe, într-un vuiet continuu ca decutremur, întunecând cerul care şi aşa era destul de cenuşiu, fiindcă soarele răsărea palid şi vlăguitca să asfintă tot aşa. Luna, cel puţin, nici nu se mai arătase în ultima vreme, fiind doar bănuită înspatele unei pâcle lăptoase asemănătoare cu urdoarea unor ochi acoperiţi de albeaţă.Tocmai atunci EL, Al Doilea, înapoiat dintr-o lungă călătorie în Antarctica, Noua Caledonie şiInsula Paştelui, ţinuturi unde nu pusese piciorul nici măcar EL Întâiul, a cărui patimă de a călători,de a exporta bunuri şi ideologie fusese fără seamăn, semnă în grabă câteva decrete: Decretul cuprivire la insectele nedorite, Decretul de ocrotire a rozătoarelor mai sus amintite, a fluturilor-liliecişi a albinelor răzvrătite, după care oamenii se liniştiră şi lucrurile intraseră în normal. Tot ce sepetrecuse nu părea a fi fost decât prelungirea unui coşmar în trezie, coşmar din care naţiunea,poporul (cuvânt atât de îndrăgit de EL, Întâiul, cât şi de EL, Al Doilea) ieşea mai sărac, dar maicălit pentru alte calamităţi şi bătălii.Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 29

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Între acel septembrie de groază şi noul an, care avea să debuteze cu o primăvară bezmetică şilehuză, în lume se petrecură evenimente de toată mirarea. Cum s-ar zice, lumina se desprinsese deîntuneric, ca untul de zer, răul de bine şi ceea ce omenirea aştepta cu înfrigurare de peste şaizeci deani se împlini, punând pecetea tăcerii pe guri, spaima pe suflete, destinul pe conştiinţe. Statele Uniteale Americii, şubrezite de disensiuni, dezmembrate de lupta celor şaizeci de partide, majoritatea deculoare sau de nuanţă religioasă, încăpuse pe mâna dictatorului Robert Behehe, fost militant deculoare, care a desfiinţat partidele, parlamentul, constituţia, a ras de pe faţa pământului StatuiaLibertăţii şi Sediul Naţiunilor Unite, domnind în crâncenă teroare exercitată prin mercenari, precumbunicul său Trujilo în Republica Dominicană, sau El, Întâiul, în Republica Scornidava. Mareaputere din Răsărit, reîncăpută pe mâna durilor şi a generalilor, descoperise a patra formă de energieşi a patra viteză cosmică, ştire la auzul căreia, Robert Behehe făcu „puah”, mă doare-n cot, cândalături de mine este Incuba şi Scornidava!” Ţara celor Două Miliarde ajunsese, cum-necum, a douaputere nucleară, fapt pentru care conducătorii fostelor mari puteri, se căinau cu năduf, regretând căau crescut şarpele la sân. Ţara miliardului de oameni mai puţin galbeni, devenită peste noapte mareputere, ea singură capabilă să pulverizeze Terra, tuna şi fulgera la toate conferinţele pentru limitareaînarmărilor la nivelul de distrugere a unei părţi a sistemului solar, nevrând să audă de nimic pânăcând vaca nu va fi declarată animal sacru pe întreg globul. Însă pericolul, iminentul pericol venea dela alt scorpion, de la alt guşter pe care şi unii şi alţii îl încălziseră la sân: o ţărişoară latină ale căreiposibilităţi de distrugere le depăşea pe ale tuturor marilor puteri luate la un loc. Ea dispunea de onouă armă, arma fricii, de adăposturi antinucleare în locul locuinţelor tradiţionale, unde cel puţinelita şi unităţile speciale de toporişti puteau să reziste încă trei, patru generaţii, cu condiţia ca Terrasă nu fi fost prefăcută în praf cosmic.Totuşi nu aceste realităţi cu care omenirea se obişnuise îi preocupau pe cetăţenii din Scornidava.Grija de căpetenie devenise hrana şi adăpostul. Un savant al Africii Negre descoperise cu zece aniîn urmă în rădăcinile unei plante din junglă leacul universal împotriva cancerului, sidei şi a bolilorcardio-vasculare. De mai mulţi ani, transplantul de organe sintetice devenise o operaţie oarecare. Cutoate acestea, lumea se înmulţea şi nu prea, având exemplul Ţării Celor Două Miliarde. Dar mediade vieţii atinsese suta, deci buba aicea era. În Scornidava, însă, aceasta era o problemă minoră.Aceasta fiindcă El, Întâiul, găsise la timp soluţia salvatoare în Decretul Evitării Bătrâneţii Inutile şiAl Limitării Vieţii, decret primit la Congresul lunar al naţiunii în delir de aplauze, aplauze şi ovaţiicărora le-a urmat mormane de telegrame exprimând mulţumiri şi recunoştinţă. De acum erasuficient ca Decretul să le fie citit periodic bătrânilor pentru ca ei să-şi piardă pofta de viaţă, să seusuce pe picioare şi să moară cu seninătatea înţelepţilor din vechime. Bătrânii ce mai puteau fiîntâlniţi în rezervaţii sau sub straşnică supraveghere erau posesorii unor certificate de merit speciale,având la activ descoperiri epocale ori legături de rudenie cu familia şi camarila dictatorului. Aşa, depildă, bătrânul pe care îl frecventam din când în când, într-o rezervaţie din Apuseni, la Săcărâmb,pentru a-l înjura fără martori, fusese cândva un adulat poet, căruia i s-a eliberat certificatul nu atâtpentru opera poetică, cât pentru marele său har de a rima şi ritma lozinci pentru congrese şi vizitelede lucru ale Dictatorului, după tipicul: „Cine este cel mai cel? / El, El, El!”, „Cine este cea maicea? / Ea, Ea, Ea!” multe dintre creaţiile sale de această natură au fost imortalizate într-un volumomagial dedicat de scriitorii Dictatorului, iar câteva au căpătat puterea unor formule magice: „El,Întâiul, şi soţia / Au creat copilăria”; „El, Întâiul, şi cu Ea / Reprezintă patria”; „El, Întâiul, esublim / Ne-a dresat şi-i mulţumim”; „Înţeleptul şi Cârmaciul / Ne-a făcut dulce gârbaciul”. Ea,Întâia, care îi supravieţuise lui El, Întâiul, câţiva ani, drept mulţumire adusă proniei mai prelungisecu un an vârsta de la care erai considerat bătrân, aşa încât entuziasmul celor ce se apropiau cuspaimă de limită nu mai cunoştea margini. Artiştii maturi, scriitori, plasticieni, sculptori,compozitori, cuprinşi de entuziasmul condamnatului graţiat de sub ghilotină, îi închinară: 65 deromane, 65 de poeme eroice, 65 de poeme dramatice, 65 de tablouri, 65 de statui, 65 de sonate,numite, la sugestia unui trepăduş de la cenzură, simfonii, 65 de monumente ecvestre simbolizând-ope Ea călare pe ţară, ţara fiind nici mai mult nici mai puţin decât Mioriţa Lae. Acestora li s-aupag. 30noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"adăugat ulterior alte 365 de monumente dispuse pe bulevardul „Victoria Socialismului ÎmpotrivaPoporului”, în pieţe şi parcuri, în locul vechilor monumente şi biserici, ba chiar în păduri, având pesoclu inscripţia aurită: „Slavă Ei, tovarăşa LUI”. Impresiona, mai ales, o arteziană, sub forma mariiecluze de la Agigea, din care ţâşneau curcubee de petrol colorat şi un lichid plasmatic obţinut de Eacu ajutorul formulei chimice CODOI. Ar trebui măcar în trecere să amintim că moarte lui EL,Întâiul, a zguduit şi zdruncinat lumea, după cum anunţa radio-televiziunea şi presa din Scornidava.Odată cu el sfârşea Prometeul dezarmării, pacificatorul lumii, marele peregrin al secolului, liderulLumii a Treia, un Moise al poporului său, pe care îl condusese prin ţara devenită deşert, fără a râvnimăcar la modestul premiu Nobel pentru pace. Suntem convinşi că istoria, această curvă prefăcută, îiva face cândva dreptate, chit că nu a fost decât despotul unei mici ţărişoare euroafricane. Drept e căşi Ea, istoria, s-a cam parşivit, că nici în Ea nu mai poţi avea încredere. Cu El Întâiul, a fost cât sepoate de nedreaptă, a trişat fără ruşine, ştergând cu buretele tot ce a visat Vizionarul. Tot drept e căiubind ca nimeni altul copiii, pentru a căror venire în lume şi plecare din lume luase măsuridraconice, deprinsese plăcerea de a construi castele de nisip. Iată că nici nu s-au ofilit cele douăzecişi trei de garoafe de pe monumentul său funerar când lumea a uitat Învăţăturile sale, revitalizândrăzboiul rece şi competiţia înarmărilor nucleare. Am fi nedrepţi dacă nu am aminti că El, al Doileai-a continuat în mare opera, dar curând s-a plictisit şi a prins a o lăsa mai moale. De foarte tânărajunsese el la concluzia că viaţa asta îngrozitor de scurtă e trăită într-o lume nebună, nebună, dreptcare îşi făcuse cunoscută intenţia de a se retrage la Păltiniş ori la Las Vegas, cedând puterea lui El alTreilea, fire energică, întreprinzătoare, intolerantă, leit bunicu-său, ce mai!, deja autorul unui Decretprivitor la transformarea monumentelor megalitice din Bucegi în grupuri statuare care să sugerezeGeneza unui OM NOU prin harul dumnezeiesc al lui El Întâiul.Aşa cum spuneam, înaintea acestei plictisitoare divagaţii, ziua de trei februarie, anul 2010, nuîncepea pentru locuitorii oraşului Dena ca orişicare alta. Locuitorii celei mai cuminţi urbe de peharta celei mai paşnice ţări se treziseră în zori, toţi ca unul, în sunete de clopote şi bătăi de toacăvenite de la cinci biserici deodată. Se treziseră înfricoşaţi, cuprinşi de presimţiri anxioase, de oinexplicabilă febră a aşteptării a ceva ce nu se putea întrupa sau clarifica. Auzind clopotele şineştiind despre ce poate fi vorba, oamenii se baricadaseră în case, din fericire în ziua aceea fiindsărbătoare legală neanulată, o duminică ce cădea peste un eveniment aniversar. Telefoanele prinserăa zbârnâi, ştirile a se încropi şi întretăia, născute din fantezii şi presupuneri; neliniştea, crescând, seprefăcea în spaimă, teama în groază, groaza în disperare. După un timp de chinuitoare aşteptare, delinişte prevestitoarepopulată cu spectrul unor forţe malefice, la ceasul când oraşul îşi începea viaţade zi cu zi, zvonurile se arătau în contururi mai clare. Unul le captă pe toate celelalte, se impuse şise adeveri. Clopotele fuseseră trase pentru cunoscutul profesor dezident Alexandru Iov, care sespînzurase în beciurile securităţii – versiune oficială – sau fusese ajutat să se spânzure – versiunefolclorică. Toată urbea ştia că acest cunoscut şi controversat profesor, până nu demult opersonalitate marcantă a acestor ţinuturi, aflat de mai bine de un an sub anchetă pentru capete deacuzare grave: spionaj în slujba unei agenturi străine, atentat împotriva ordinii de stat, lezareaprestigiului Partidului Toporiştilor prin vorbe calomnioase şi chiar a sacrosantei peroanereprezentante de El. Adevărul se desprinsese curând din amalgamul de zvonuri ca să prindă contur.Clopotele fuseseră trase de elevi, la îndemnul unor prieteni ai defunctului, ca protest la faptul căpreoţii, proveniţi majoritatea din rândul activiştilor, refuzaseră să-l înmormânteze creştineşte,afirmând, în ciuda incertitudinilor, cum că singur şi-ar fi luat viaţa ce-i fusese dăruită de Domnul.Un protopop, care obişnuit slujea în biserică, jumătate din timp, Domnului, jumătate, Dictatorului,nu se sfiise să afirme că Alexandru Iov a fost un eretic care, în vremea cât şomase, a bătătorit caleabisericii baptiste, baptiştii fiind singurii care i-au întins o mână, mai mult sau mai puţin interesaţi.Protestul acesta nemaiîntâlnit, care pur şi simplu şocase oraşul, îl alimentaseră şi autorităţile,primăria şi procuratura, care refuzaseră familiei cererea de a-l înmormânta conform ceremonialuluilaic, cu fanfară şi cuvântări, refuz fundamentat pe un recent decret prezidenţial privitor laoraganizarea întrunirilor cu mai mult de trei cetăţeni, fără aprobarea procuraturii şi a unui serviciuAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 31

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"special al securităţii. Desigur, existau destule motive pentru temeri, înmormântarea cu priveghere,prohod şi alai fiind un potenţial prilej de bancuri politice, cleveteală, nemulţumiri şoptite de la oureche la alta. Nu mai departe decât duminica trecută le-a fost oferit o asemenea învăţătură. Echipade fotbal Minerul din localitate juca un meci amical cu una din multele echipe ale MinisteruluiTerorii, purtătoare de nume paşnice, ba chiar suave, Zefirul din Scorniceşti. În urma unei altercaţiipricinuite de un fault involuntar, securiştii şi miliţienii sportivi, răsfăţaţi fii ai poporului însoţiţi latoate meciurile de un nu mai puţin răsfăţat nepot al Dictatorului, s-au trezit în exerciţiul obişnuit alfuncţiunii şi, folosind bocancii în locul bastoanelor, i-au terciuit pe bieţii futbolişti mineri. Revoltaţi,exaltaţi, tinerii, majoritatea elevi de liceu, au prins a striga: Hoa, Dinamo! Nu vă lăsaţi, fraţi mineri!Hoţii, hoţii, hoţii! Tribuna s-a molipsit, scânteia a devenit flacără, strigătele şi huiduielile au cuprinsîntreg stadionul, încât vâlvătaia nu a mai putut fi potolită decât cu bastoanele de cauciuc şi cujeturile de apă din tunurile pompierilor.Aveam să aflu că elevii de la şcolile profesionale şi cei din ultimele clase liceale trăseserăclopotele, conform unui plan bine dospit şi apărat de urechile delatorilor, de care nici colectivele deşcolari nu duceau lipsă. Le-au tras cinci minute, dar ca la foc, la grindină, la inundaţii şi cutremure,într-o dungă şi cum s-a nimerit, fiindcă această specialitate nu se introdusese încă în programapractică.(continuarea în numărul viitor)A debutat la ProVincia…HaikuPaşii tăi-Nisipuri mişcătoareÎn ploaie.NirvanaAna Maria BUGNARŢi-aş frânge în palmeTrupul de flori de cireşCa să mă spăl cu elsă mă purific.Şi m-aş spăla cu tineCum cerul cu privireaUnui copil care fuge.Graficieni (şi) hunedoreni d ’antan:Paul Banciu EugenTimişoarapag. 32noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"La judecata celui ce scrie...Eugen EVUIon URDA - Coordonate ale scrierii în registre diferiteIon URDA s-a născut în Tismana, Gorj, la 13 ianuarie 1951, fiind de profesie inginer, doctor îninginerie industrială. Din anii 7o, s-a stabilit la Hunedoara, frecventând grupările literare de aici, o vremefiind chiar coordonator, în secretariatul cenaclului „ Lupta”, condus de Valeriu Bârgău.. Începând cu nr.3(anul 1997) al revistei hunedorene de literatură şi artă „Provincia Corvina” este cooptat în colegiul deredacţie al acesteia. Este preşedinte fondator al Asociaţiei Asociaţiei Cultural-Umanitare şi Ştiinţifice (AsCUS) „Provincia Corvina”, înfiinţată în 2005, având ca principal obiect de activitate editarea revistei „NouaProvincia Corvina”, fiind editorul acesteia în funcţia de redactor coordonator, dar şi a altor activităţiconforme statulului asumat.Este omul cooperant prin excelenţă, care s-a dedicat unei profesiuni aparent departe de scrisul literarsau jurnalistic, cu toate că în anii adolescenţei a frecventat cu succes mişcarea literară din Hunedoara,susinvocate, asumându-şi mai ales prezentările critice la lecturile altora. Într-o carte a sa îl prezentam lapidardrept „un eseist, cronicar literar şi plastic, dar şi umorist, paradoxist şi epigramist”.Registre complementare ale scrierii.I . Poezia ca limbaj redefinitoriu: „Redefiniri sentimentale”; „Solie cu pană de înger”.Un patos specific, un simţ moral-civic înnăscut şi educat, autentic, au fost astfel complementareşi manifeste remarcabil, în viaţa culturală, până ce a editat prima-i carte, „Redefinirisentimentale”, prefaţată cu convingere de mine (editura Sigma Plus Deva).1. Redefiniri sentimentale, poemeEditura Sigma Plus, Deva, 1998Ideea „redefinirii” lirice în paradigma „sentimentală”, este a unui post-romantism ce a fostpentru câţiva, neambetaţi de poliloghismul „realismului socialist”, leac contra ipocriziei. O a douaispită a lui Ion URDA, dealtfel, a fost şi continuă, aceea a umorului, a satirei, de la epigramă ladiatribe „amicale”, vădind un foarte prompt „reflex” al şarjei usturătoare sau al pamfletului. Dintrunironism caustic, dar ne-răutăcios, ci mai degrabă compătimitor faţă de cutare nărav, cutareapucătură şmecherească, rezultă frecvent inspirate epigrame ori stihuri paradoxiste. Poezia, pare-se,pentru Ion URDA, are de răbdat a se repeta, din nu ştiu ce reţinere faţă de acel „nimic nou subsoare”, dacă nu spre a îşi cultiva mai mult simţul critic, prin rubricile din jurnale, dar cele maicontinue, din revista Provincia Corvina, chinul nostru prin parteneriat asociativ şi, inerent,„sentimental-redefinitor”...2. Solie cu pană de înger, volum bilingv, româno- maghiarEditura Corvin, Deva, 2008Meritorie este şi cartea bilingvă, româno-maghiară, cu poeme traduse de Sarolta KAPILLER,din Ungaria, şi excelent primită în ţara vecină. O carte cu mesaj deasemeni sentimental,aprofundând elevat mesajul intercultural de vibraţie umanistă, democratică, fără stridenţe, cidimpotrivă, foarte elogiată de mediile culturale maghiare. Traducătoarea maghiară, SaroltaKAPILLER, din Ungaria, a redat afectiv-electiv poeme în care se defineşte un poet al comunicăriielevate, cu teme constante: iubire, umanism, religiozitate creştină, dar şi moralism civic universalvalabil – aşadar „solia” are sens de mesagerie, de purtare de cuvânt al solidarităţii umane înparadgima convieţuirii interferente, INTERCULTURALE, europene.II. Scrisul moralist – sceptic şi oximoronic: Satire, pamflet, epigrame, dedicaţii3. Zâmbete printre ruine, epigrame, umor, paradoxismEditura Polidava, Deva, 2009O profundă înţelegere şi şarm comunicativ, cu-adevărat sentimentale, dar prin revenire la„prima dragoste”, satira, o regăsim şi în volumul „Zâmbete printre ruine”... în care avem un micAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 33

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"concert-recital de satire, epigrame, dicţionare, panseuri, aforisme cu piper etc... Operatorul centraleste simţul moral în piruete inspirate, muşcătoare sau amare.Calitatea primă a scriitorului este cea a unui „aparat critic” abia salvată de la radicalism,îndulcit de „redefiniri” într-o paradigmă ideală, a omului politikon în Agora... Transpare aceasta şidin eseurile publicate ca rubricator sau prefaţator. Poate ar fi fost de inclus şi numeroasele pamfletede o remarcabilă fervoare oximoronică, apărute prin reviste sau publicaţii, dacă ele nu vor fiînsumate într-un volum 2, de... „Ruine printre zâmbete”!?III. Ispita critică: cronicar literar şi de arte plastice4. Cioburi de vitraliu - opinii delincvente,Editura Polidava, Deva, 2010Compozit, conspectativ - pragmatic, antologator, selectiv aparent paradoxal, prin afinităţi„sentimentale”, volumul este unul bine întocmit şi reflectă prin oglindire personalitatea culturalăa autorului însuşi, paginile succedând o „simeză” panoramică a câtorva artişti plastici importanţi,alternaţi simbiotic cu autori literari. Este o carte a critici de interpretare, în care Ion Urda comunicăopiniile sale asupra fenomenului literar, dar şi al artelor plastice, adunându-le într-un consistentvolum critic. Viziunea cărţii este aşadar şi ea una a complementarităţii, a „ inventarierii „ afinsentimentale,cu o percepţie estetică convingător instrumentată. Critica este constructivă, cuenunţuri stimulativi şi în stil jurnalistic - reportericesc, menite a fi preludii la vernisaje cu public.Cronicile au apărut şi în reviste ca „Vitraliu- Arte frumoase”, „ProVincia Corvina”, revistăcăreia îi este membru fondator şi realizator-coordonator, aşadar scrisul lui este marcat de canonulglossării, al unei „discipline” redacţionale.În „Cioburi de vitraliu”, titul evident metaforizant, semnificând STRUCTURALISMULconcepţional al său, Ion URDA probează, inclusiv prin subtitrare, şi „opiniilor delincvente”într-un mod seducător-provocator, acribic, deasemeni prin cronici de întâmpinare, dar şi deinterpretare... Delincvenţa desigur nu este decât o figură de stil, deoarece a opina este a te exprima(şi) pe tine, prin cei comentaţi, în cazul acestui volum, fără a o face polemic. Tuşa dememorialistică conţine opinii şi raportări culturale-civice, vis-s-vis de oameni de cultură şi artă, pecare i-a cunoscut îndeaproape, deci sunt şi mărturii ale unei memorii culturale din areal.Evocările unor personalităţi din arealul cultural hunedorean, ale unor dispăruţi, dar şi ale unoraîncă în plină vervă creatoare, alternează cu portrete „în mişcare”, de cronicar, reportericeşti, încare regăsim aceeaşi empatie remarcabilă, uneori sceptică, dar mereu argumentată, aparte, un afectco-participativ şi un admirabil instrument psihanalitic. Este genul de critic aşa-zis constructiv, nudemolator, nu „de temut”, cum dăinuie încă la casele mari ori la cuşmeliile „bouticăriei” sereliste„de tranziţie”... Cronicile plastice sunt prismatice, interferând omul cu opera şi oglindireareciprocă într-un finit concluziv-rezonant. Ion URDA are „cultul boemei”, cum mai târziu mi s-aatribuit şi mie... dar şi altora, convivi în Cetate, prin decenii, ai mişcării cenacliste, culturale, omişcare ce s-a conturat în timp ca fertilă şi emulativă, din care numeroşi tineri aveau să-şi ia zborulspre propriile zări, eventual filtrând „lecţia” celor ce au încercat un travaliu modelator.IV. Studiul bibliofil5. Cultul boemei literare la Eugen Evu,Editura Polidava, Deva, 2011Un prim volum semi-antologator, cu caracter promoţional, ingenios etalat, prin paginievocatoare despre scriitorul Eugen Evu, a cărui ”poveste” se complementează lapidar şi compozit,cu grupările literare ale scriitorilor vechii generaţii şi celei noi, comentatariul crono- critic fiindalternat de autografe ale unor personalităţi literare româneşti şi străine, cu care Eugen Evu acooperat în „ itinerariul” său de boemă literară timp de decenii. Cartea cuprinde şi un set defotografii ale unor autori, coperte de cărţi şi reviste editate, etc...pag. 34noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

V. Cartea tehnică-ştiinţificăasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"6. Avariile în industrie. Managementul stării de avarie, carte tehnică,Editura AGIR, Bucureşti, 2007Un tratat de specialitate foarte bine primit în mediul universitar aferent este lucrarea „Avariileîn industrie. Managementul stării de avarie”, extensie a lucrării sale de doctorat. El operează aicicu aceelaşi instrumentar lucid-critic, tema nefiind discriminatorie, dimpotrivă, faţă de dimensiuneaimaginarului, ci complementară, intuitivă şi bazată pe experienţă. Cartea tehnică este, deopotrivă,una a psihologiei comportamentale şi a co-relaţiilor individ-grup-societate.Neîndoielnic, Ion Urda are vocaţia „poliedrică” de eseist al mai multor registre şi a unui„spiritus movens”, de animator cultural, dar şi una în care s-a specializat prin lucrul tehnoredacţionalmigălos al revistei Provincia Corvina, aflată în al 15-lea ani de apariţie, dar şi al edităriiunor autori cu predilecţie tineri, însemnate fiijnd şi cele două antologii excelent primite: „HarfeleHarului” (poezie creştină română şi străină) şi „Inel de aur fără corb” (nouă tineri poeţi dinHunedoara). O altă antologie, destinată preşcolarilor, a fost bine primită de mediul educativpreşcolardin Hunedoara... Şi nu trebuie omisă cartea de poezie pentru copii „Grădiniţa Prichindel,pentru noi e... un castel” publicată în tandem cu subsemnatul, în care, prin poemele publicate,autorul dă măsura talentului de a se adresa micilor sufleţele atât prin registrul tematic, cât şi prinmodalităţile de expresie.Cărţile selectate, îngrijite sau tehnoredactate de el, sunt cumva complementare propriei creaţii.Câteva premii literare şi proiecte ale culturii scrise bine finalizate, dar şi colaborările cu alte revisteşi editori (Vitraliu, Orient Latin, Ardealul literar şi artistic, Lumina, Revista Agero din Germania,Confluenţe literare, bloguri diverse, Antologiile de paradoxism româno-americane ş.a., Eletunk(Ungaria), Il Convivio (Italia), prezenţa activă la manifestările importante din judeţ, sunt şi eleedificatoare.Între incineraţie şi înhumare…Descoperire arheologică de peste 7000 de ani în Sălaj*sau descărcarea de sarcină a memoriei freatice…Corneliu LEUArheologii sălăjeni au descoperit urmele unei comunităţi, vechi de aproape 7.000 de ani în situlPort-Corau, comuna Marca. Săpăturile realizate de cercetătorii şi specialiştii Muzeului Judeţean deIstorie şi Artă din Zalău au vizat descărcarea de sarcină arheologică a zonei în care Societatea"Apele Române" va implementa proiectul "Lac ca acumulare permanenta Suplacul de Barcău".Potrivit şefului de şantier arheologic, Sanda Băcueţ, din cadrul MJIA Zalău, lucrările la situl de laPort-Corău s-au derulat în mai multe etape, dat fiind faptul că au fost descoperite mai multe nivelede locuire. Din perioada anilor 5.500-5.400 i.e.n au fost găsite locuinţe în pământ (gropi adâncite deforma unor bordeie), ceramică şi statuete feminine din lut. La următorul nivel de locuire, datat dinjurul anului 5.200 i.e.n., s-au găsit locuinţe şi morminte de inhumatie, bine păstrate, care audezvăluit un mod aparte de îngropare: scheletul s-a aflat pe un "pat" de cioburi de lut, iar la cap aufost găsite două râşnite din piatră şi un vas de grâu. Cea mai importantă descoperire de la Port-Corău a scos la iveală urmele unei comunităţi care a evoluat în timp, din anii 5.000-4.700 i.e.n.unde s-au găsit şi cele mai multe obiecte. Comunitatea era organizată la nivelul unei aşezăriasemănatoare unui sat cu străzi, iar locuinţele aveau câte două sau trei încăperi. Locuitorii erauspecializaţi în confecţionatul dălţilor şi topoarelor de piatră, dovadă fiind numărul mare de astfel deobiecte găsite aici (2.000 in total). Inedit este faptul că această comunitate a adoptat atât ritulincineraţiei, cât şi cel al înhumării, cu toate că în perioada Neoliticului practicile obişnuite eraulegate de înhumare.(* Supratitlul ne aparţine - red. NPC)Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 35

Polemici * Controverseasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Ion MACHIDON,Preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental“TabletăFlorentin SMARANDACHE - poetul matematician şi pasiunea sa pentru poezie`Profesorul Florentin SMARANDACHE, care trăieşte departe de ţară, în afară de meseria sa dedascăl, se ocupă îndeaproape de literatură, scriind cărţi de poezie, proză, teatru ş.a., dar nu ignorăştiinţele exacte, precum matematicile (a se vedea, în acest sens, biografia sa, publicată într-unnumăr al revistei ,,Amurg sentimental” – n.a.). Cum, însă, spaţiul nostru tipografic este rezervatdoar cărţilor de poezie, încercăm să scriem cîteva cuvinte despre frumoasa lui carieră lirică. Nu vomface un bilanţ al cărţilor de gen publicate, spunem, însă, că poetul Florentin SMARANDACHE îşirespectă cu francheţe idealul, şi anume acela de a scrie o poezie care să fie agreată de un public cîtmai larg. Avem, ca exemplu, trei cărţi ale domniei-sale, în care sînt abordate, cu pertinenţă delimbaj, medii de viaţă diverse, idealul liricii, aşa cum este el văzut de autor, apărînd ca oîntîmpinare a cîmpului, după ploaie. Volumul „Cîntece de mahala“ (Casa de Presă şi EditurăAnotimp, Editura Abadaba) aduce, ca noutate, un alt stil de interpretare a limbajului, zic, ţigănesc,dar respectînd, totuşi, bunele maniere lingvistice, prin utilizarea unui vocabular adecvat poeziei, îngeneral. Să oferim cititorului cîteva exemple, inedite nu numai pentru el, ci şi pentru poeţii zilelornoastre, care nu prea au vreme să-şi strunească scrisul, preferîndu-i pe conaţionalii noştri, cu caresînt obişnuiţi din străbuni: „Măi, fir-ai să fii,/ Ascultaşi pe toţi cioflingarii?/ Dracul! Nişte hăia,sanchi, posaci./ Că te bat de calci cuie./ Ce vrei?!/ Pacoste pe capul/ Familiei, zău,/ Poate săbălmăjeşti tu colo să/ Neadormi –/ Crezi că te joci cu/ Te’ncurci?/ Ptiu, mi se bătu şi ochiu’/ Derău, numa’,/ Să vezi cum pui eu/ Paru’ pe spinarea ta“.Şi, odată ce trece peste întîmplările din viaţa oamenilor cu un vocabular de mahala, poetuldevine mai interesant, el îndreptîndu-şi atenţia, cu fineţe, aş zice, mai mult către fenomenul social.Florentin SMARANDACHE surprinde anumite evenimente din cadrul comunităţii ţigăneşti, carefac parte integrantă din viaţa zilnică a acesteia. Iată, în acest sens, o profundă transcriere, care te iaprin surprindere nu atît prin aspectul său prozaic, cît, mai ales, prin articularea fiecărei vorbe înparte, prelucrată cu o tehnică de fin plastician al descrierii stărilor emoţionale. Particularitateconstatată, de altfel, în mai toate creaţiile semnatarului „Cîntecelor de mahala“. Stau mărturie, înacest sens, următoarele versuri, care confirmă faptul că Florentin SMARANDACHE este un poetoriginal, patetic, care, aşa cum am mai spus-o, aduce, cu fiecare carte publicată, cîte un elementnou, durabil: „Ia, mă, să văd cine fu ăsta/ cu sămînţă de/ skandall, Nea Purrcell,/ alergic bovariu lamuncă/ Coate-goale, maţe/ fripte şi zdrelite/ Da ce vocalimbar avu măgaru’ şi ce/ pretenţii deşuetă/ Parcă poţi să te/ c... în pofta nărodului?/ Mai bine mai rău:/ hai sictir cu el -/ Fugi, doamne,d’acia./ Lasă-mă/ să trăiesc liniştit“ (,,Nea Purrcell”, pag. 68).Acesta ar fi numai un aspect al poeziei lui Florentin SMARANDACHE, dar, citind cu atenţie„Culegerea de exerciţii poetice“ (Editura Aius, 2000), vom constata că îndrăzneala poetului esteaceea de a-şi schimba nu numai stilul, ci, parcă, şi vocabularul. De data acesta, el este unul elevat,atrăgător prin imaginile poetice pe care le sugerează. Drept pentru care, poezia sa poate fi privită cao explozie solară, cu urmări dintre cele mai fructuoase în materie de idei şi, de ce să nu spunem,avem de-a face cu o poezie cu filon cvasi-aurifer, din punct de vedere al tonului şi al dicţiei:„Lumina îşi ridică poalele în brîu./ Se-nţeapă în brazi/ cerul/ şi simt, încet, cum despărţirile/ nerisipesc./ La un capăt de cădere,/ o cabană opreşte/ în răcoare,/ Cînd un copil aleargă de-i iesesufletul/ prin urechi“ (,,Naştere”, pag. 14).Sorgintea poetului îi dă dreptul la cuvînt şi iertare, la jertfă pentru cuvînt şi trăire prin poezie.Iată, spre ilustrare, o extraordinară întîmpinare lirică, prin care volumul „Culegere de exerciţipoetice“ îşi are nu numai independenţă, dar şi o puternică „Economie de spirit“: „V-aţi găsit săpag. 36noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"construiţi/ tocmai din păsări,/ pentru cărămizi./ Puneţi pasărea pe pasăre şi/ le bateţi aripile/ încuie./ Dar nu-i nimic./ O să zburaţi voi cu/ cărămizile“ (pag. 29).Este, aşadar, un poem care ne dă dreptul la a ne gîndi mai mult şi a ne face chiar planuri înprivinţa viitorului poetului, care scrie fără a impieta versul de calitate, avînd simţul profund almetaforei.(după http://www.romare.ro/polemici-controverse)ExegezeDan Anghelescu et son arc-en-poésieMuguraş Maria PETRESCUMotto: ,,La început a fost singurătatea...” Dan Anghelescu – In principio...Trei lucruri trebuiesc ca să poţi să scrii asemenea lui Dan Anghelescu: 1) să aitalent (şi, slavă Domnului, el îl are cu carul); 2) o cultură solidă, (care există şieste desăvârşită, vastă, minuţios şi cu trudă construită, cu cunoştinţe de poeziegermană, muzică, filosofie şi câte altele); 3) sensibilitate acompaniată de percepereaşi observarea lucrurilor din jur, mergând până la denudarea lor, la golirea lor deplină, dar fără cael să fie invaziv. Este atât de important ca lucrurile să vină de la sine, să fie dorite, aşteptate,râvnite... Universul poeziei lui Dan Anghelescu este, la fel ca şi cele trei coordonate ale poeziei lui,vast şi surprinzător. El poate aluneca fin, uşor în Tăcere de la o poezie de începuturi, abia exprimatăprin contururi preluate de oglinzi, duse mai departe spre ,,neştiute constelaţii”, ajungând laîntâlnirea cu o iubită făcută din aer, îmbrăcată cu o rochie gingaşă. Moartea poate fi acea cerşetoarede pe străzi care dansează în faţa maşinilor oprite la semafoarele din intersecţii, încărcate cu,,ciudaţii, hămesiţii prinţi”. Ea vine abia zărită sau percepută, dar nelipsită de la întâlnire, figurădiafană şi transparentă, ce răstoarnă neaşteptat întregul final al poemului: ,,Am să tac. Pe buzelemele/ O frunză a căzut/ Sau poate e numai un strop rămas/ Din umbra celei plecate.” Există o maredeschidere a celor două braţe de curcubeu. Se spune ca întreaga creaţie poetică a lui DanAnghelescu stă sub semnul tristeţii, al însingurării. Eu cred că poezia lui este o mare elegie. Fie căunele poezii chiar sunt intitulate astfel Elegie, fie că au alte titluri, firul care le străbate este acela altristeţii, al resemnării, al melancoliei, al unui regret după ceva care pare a fi pierdut iremediabil.Chiar tandreţea învăluită într-un amestec de mister, sună a notă de final, de exasperare. Şi pentru caimpresia să fie şi mai puternică vin, în plus, tonurile calde şi aurii ale toamnei, care invadează locul,un fel de târguşor cu pieţe, statui din ghips prin parcuri, copii care aleargă, flaşnetari, cârciumi plinede muşterii, un spectacol al lumii, un fel de mahala cu de toate: ,,De-atâta toamnă am ajuns prinpieţe/ Mă vând statui de ghips printre copii/ Şi spun că poate, totuşi, tu mai ştii/ Un drum printretarabele acelea de tristeţe/ Mai miorlăie armonici prin câte-o crâşmă rea/ Se scutură oraşulplângând ca un copac/ E toamnă-atâta toamnă, că nu ştiu ce să fac/ Şi-am să-mi ascund iar umbranviori de mahala/ Se pare c-o să ningă prin târguri cu statui/ Un bici de frunze-mi poartă prinsânge o himeră/ Să inventăm, dar, nopţi cu moartea nimănui/ O, toamnă-i ca o crâşmă în care sedesperă.” Şi cum toamna este cu precădere anotimpul ploilor bolnave, apăsătoare, obsesive, DanAnghelescu care a fost şi este în continuare un mare admirator al poeziilor lui Bacovia, nu putearata scrierea unei atari poezii în care spectacolul ploii este complet: ,,Sentimentale, o reasentimentale ploi/ Ploua sentimental în lucruri şi-n imagini/ Deşertăciuni pluvioase ne adie/ Canişte cuvinte rătăcite din pagini./ Suntem închişi în ploi ca-ntr-un cristal de apă/ Bacoviind lingorimelodioase/ Chiar şi-n fotografii aud că o să-nceapă/ Să se reverse ceruri de ploaie lăptoase./Ploua în lume, ploua în vis/ Ploua-n safféuri închise în fier/ Ploua-n poemele pe care nici nu le-amscris/ Mari veşnicii devastatoare ne cer/ Organe lungi de ploaie, sâmburi de ploaie/ Se-ntind canişte mâini scurmând prin sentimente/ Lumina din sămânţa-i se îndoaie/ Rupându-şi vietatea curaze absente.../ Suntem într-o perpetuă-aşteptare/ Noi înşine îngeri ai ploii, ca nişte sfere gri/Alunecam grăbiţi pe trotuare/ Plouând inconştient în fiecare zi.” Aceeaşi ploaie obsesivă,interminabilă, penetrantă, de gheaţă, acidă, indiferentă ,,ploua adânc/ ... / În inundaţii de iluzii careAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 37

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"nicicând nu se opresc”. În fiecare din poeziile lui Dan Anghelescu se simte, sau este aluzivexprimată ideea lui filosofică ce ţine mai mult de stoicism, de un ascetism nu numai al vieţii de zicu zi, ci de cel al existenţei în cuvânt, a poziţiei lui faţă de cuvânt, chiar a severităţii lui faţă decuvânt. Surprinzător de ciudat este şi faptul că Dan Anghelescu pare a fi în alte poezii un,,epicureic”, dar nu cel pe care înţelesul de bază l-a consacrat ca şi curent filosofic, ci cu o conotaţiede o oarecare răutate, bucurie de a creea o stare de intrigă, de alarmă, de nesiguranţă, de sentimentde risipire, de apropiere sau de respingere, de ceva care agită şi nu dă pace: un asemnea personaj,principal se numeşte ,,obiecto-fiinţul”. Eu îl văd destul de colţuros, ca pe o figură geometrică,stilizat, precis ca un hexagon, cu cele două laturi paralele prelungite şi în capete cu câte un unghiascuţit. În viziunea mea obiecto-fiinţul este mai mult lung, decât normal de proporţionat. Poate fi şisimpatic, dar părea mea este că e mai bine să te fereşti de el, pentru că este ademenitor şi amăgitor,pentru că poate fi răutăcios, imprevizibil şi poate ataca extrem de rapid. Dan Anghelescu îmiconfirma într-o discuţie că obiecto-fiinţul este răutăcios. Şi eu îl simt periculos, villain. Iatădefiniţia lui poetică: ,,e doar un joc ezitant / nu crede în nimeni /... fapt care induce necesitatearepetiţiilor / ca pentru un concert cameral...desigur / cu oglinzi rococo şi maşinuţe de ceaiparfumat el are măsuri preventive / şi oglinzi în zig-zag cu grija / de a nu schimba brusc o imagine/ în orele când enorme dar totuşi gingaşe mecanisme de toamnă / comit o secretă / persuasionclandestine aşadar obiecto-fiinţul provine direct din / norvegii tenenerive / şi topraisar / altfel spuse o mică plăcintă digitală / cu nesăbuite malincolii / obsesiv evadând în happeningurile surprinsede noapte la purtător”. Obiecto-fiinţul este animat dar nu este anima. Acestui personaj obiectofiinţul,care poate fi şi simpatic, oricum e ciudat şi surprinzător, în sensul că nu prea ştii la ce să teaştepţi de la el, i se cuvine totul. El se vede şi se auto-consideră sau se auto-acceptă ca suveran. Dar,ca şi Achile şi obiecto-fiinţul are un punct sensibil: el este bântuit de melancolii fără noimă şi de oîntrebare permanentă la care nu poate găsi nici un răspuns que ferais-je sans ce monde sans visage.Obiecto-fiinţul face parte dintr-un angrenaj (un univers) perfect desenat, prefigurat de mult, înaintede torturanta şi obsesiva maşină mecanică de scris: ,,O simt cum se plimba prin mine cu pasul decis/Prin sentimente îmi bate cuvinte. Ca pe cuie le bate.” Aici totul devine un tablou, un mecanism caun ceas de masă, deşteptător, rotund, din acelea de tablă cu doi clopoţei stânga dreapta mâneruluimic prin care pot intra doar două degete, spre a-l sălta. Cadranul este uşor pătat şi îngălbenit devreme. În interiorul lui însă, se mişcă cu o precizie de secundă, o întreagă maşinărie, un întregunivers miniatural de rotiţe cu margini zimţate, ce se îmbină exact şi fără dificultate, sau cerculeţefăcute dintr-un metal special lucios. Ce se vede acolo este fascinant. Măruntaiele lui funcţioneazăfără greş, ils virvolent în acest timp fără de margini. Universul este mecanicizat şi mecanicist. ,,Înpeisaje brusc imaginare/ Maşinării pentru prelungirea vieţii de seară/ Cu roţi dinţate, melancoliceroţi./ ... / Maşinării pentru zburat prin sufletul oricui.” Timpul lui este baletul ceasului deşteptător.Iar ceasul acesta măsoară nu ziua, ci zilnicăria (adică scurgerea supusă şi necondiţionată a timpului)care ,,se va aşeza/ cuminte în pagină nu va avea glasuri/ e însăşi tăcerea ascunsă pe dupăcuvintele/ pe care nici nu va trebui să le mai gândim/ ... / ele se sting/ ... ziduri... ziduri denetrecut”. S-a oprit, sau este aproape să se oprească, îl învârţi din nou de cheiţa şi ciclul se reia dela capăt, fără întrerupere. ,,Mişcările lui sunt precise/ La ce lucrează însă nu am aflat.” Ceasul nurămâne în urmă şi nici nu merge înainte, mai repede decât s-ar cuveni. Senzaţia de condensare atimpului este doar o iluzie, aşa cum totul este doar o iluzie a amintirii păsării paradis. Totul este atâtde departe şi se îndepărtează mereu şi mereu. Totul aici este descris sau scris ,,în termeni cât maiclari/ Stabilind condiţia vânării de vânt/ Dar dacă într-o seară ferestrele-mi vor fi negre şi mari/Nu vă neliniştiţi, maşinăria s-a desprins de pământ.” Unde este poezia aceea de început a lui DanAnghelescu, fină şi tandră, de suflet tânăr, care nu se lamenta şi nu era trist folosindu-se de o elegiedesuetă, prăfuită, arhicunoscută şi căreia lumea nu-i mai prea dădea atenţie? Poezia lui de atunciaminteşte de picturile pe albastru ca cerul făcute de Sabin Bălaşa în holul mare al Universităţii ,,Al.I. Cuza” de la Iaşi. De acolo şi până la evoluţia sau poate mai bine zis revoluţia scrisului lui deastăzi e cale lungă. Pentru că odată stabilite coordonatele poetice, puţini sunt cei care pleacă de lapag. 38noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"ceva care ajunge la consacrare şi au curajul schimbării totale a scrisului lor. Cu atât mai mult cu câtvolumele de poezie ale lui Dan Anghelescu, mai ales cele din perioada comunistă, nu au nici un felde versuri laudative faţă de tovi, ,,Muşcăm dintr-un tainic, pierdut înţeles/ Cu şansa perfectă căn-avem de-ales/ ... / La umbra poetului foarte precară/ Trosnesc ale lumilor oase de frig”. Ele suntpoeziile pe care noi ni le doream şi speram să le putem citi. Ca şi alţii şi autorul în cauză, a trebuitsă aştepte ani pentru a-şi vedea câte un volum publicat în acea perioadă, pentru că refuza să scrieconform ideologiei organelor de partid şi de stat. De exemplu poezia Qasi una fantasia explicaperfect şi metodic problema telefonului ascultat ,,sub alura sa de telefon, în aparenţă obişnuită/Treceau visuri stranii, tainici curenţi.// .../ La timp depistat ca atare/ A fost în chip firesc acuzat/ Defals şi înaltă trădare.” Mai mult decât atât, versurile de început ale lui Dan Anghelescu, imaginilefolosite de el uneori au conotaţii biblice ,,Între două eclipse/ Amare trupuri/ Şuieră şerpii”,spaimele ating cote maxime, morbide, halucinante ,,Ca-ntr-o beţie/ Umerii tăi goi/ Au spaima lor/Ce mă cuprinde/ Albindu-mi ochii”, apăsările sunt cumplite, de nesuportat ,,Şi-acesta este trecutul/Prin care rătăcesc/ Şi care mă loveste/ Când merg ca un câine/ Să-mi caut sarea/ Pe sub câmpiilesparte de lună”. Poezia pe care Dan Anghelescu o scria atunci era în total dezacord cu ideologiapecere. Cuvinte ca biserică sau care să amintească de petreceri bahice nu erau de loc agreate ,,Şiaceastaeste biserica rea/ Pe unde rătăcesc/ Cu ochii grei de noapte/ Ca de ameţitoare vinurinegre”. Poeziile lui Dan Anghelescu erau fără echivoc, construite pe imagini de calvar, suferinţă şirăstignire: ,,Sunt străveziu/ Şi-mi spun că voi pleca/ Culcat pe-aceste linii ale ploii, Foarte târziu vafi/ Când am să strig/ Privirile-mi curgându-mi/ Ca un sânge/ Din degete, acolo unde ştiu/ Că-nfiecare noapte erai tu,/ Spun doar că-i prea târziu/ Gândului meu care nu mai există/ Şi-mi privesc/Rupte din tine/ Cele două braţe/ Cu zece Styxuri albe/ În care ne sfârşim.” De aici nu este decât unpas mic spre stabilirea unui raport joc-loc, gen conjugare a pronumelui personal cu formăaccentuată sau neaccentuată: ,,Şi voi îmi spuneaţi că sunt altul/ ... / În teama voastră/ Care nu-mirămâneţi/ Şi în teama de mine însumi/ Care nu-mi pot rămâne/ Eu, mie/ Eu, ţie/ Eu, lui/ Eu,nimănui/ Nimănui/ Eu, nimeni cu nevederea mea/ Cu nevederea voastră.../ ... / Pe mine,înspăimântatul de mine.” Şi atunci ar fi trebuit să vorbesc... aminteşte de dilema lui Hamlet, dar canoutate de tehnică a scrisului răstoarnă ordinea care ar fi firească lucrurilor, logica lor, anunţând dintitlu (care devine astfel primul vers din poezie) concluzia a ceea ce, de fapt, ar trebui să vină lasfârşit, fiind uneori tema poeziei respective. Transmisă de o voce necunoscută, această concluzie deînceput sau idee principală vine, ciudat, ca o constatare pe cale de consecinţă, parcă ar fi un dicteuautomatic care-l plasează pe Dan Anghelescu în poziţia de ,,comerciant al propriilor/ crize/ ... / încare persist/ fără justificări şi fără regrete.../ je suis ce cours de sable qui glisse”. Poeziile lui au oreferire precisă la realitate (de exemplu moartea lui Nicolae Labiş), sunt adevărate articole înversuri. ,,Scrisoarea” pe care i-o trimite cu întârziere, ,,Iubite maestre, mai întâi de toate/ Ceriertăciune pentru întârzierea cu care/ Vă parvine această scrisoare/ Dar, ştiţi, eu n-am aprobarepentru eternitate”, detaliul povestit şi acum la casa memorială de la Mălini cum că înainte de a aveaaccidentul, într-o noapte cu o furtună deosebit de puternică, pe fereastra dormitorului ar fi intrat unglob luminos (un fulger globular) care a înconjurat patul lui, a ars circuitele electrice din aparatul deradio şi apoi a dispărut. Totul s-a petrecut exact cu 24 de ore înainte de acea întâmplare nefericită.,,Adulmecăm mereu o lume ireală/ Ca pe-o fereastră revărsând ninsori/ Eheu, se presimt vânători/Sângerând prin seara virginală.../ ... / Păsări barbare frigul şi-l adun.../ Şi numai stelelefumegoase,/ Ca nişte ruguri adie,/ Ca nişte arbori/ Ca nişte frânghii legănându-ne văzul,/ Ca niştecuie bătute-n veşnicie/ Din care atârnă necontenit/ Chipul nostru, celălalt, neştiut, neprivit...”Tramvaiul din noapte avea să fie ultimul ,,Alunec peste gura lui de vânt/ Nu-s călători, nici staţii, cedrum ciudat, ce drum.../ Iar sinele acestui dement tramvai de fum/ Ca două rânduri albe se-afundăîn pământ”. Aceeaşi admiraţie şi nostalgie transpare şi din poezia Cântând lângă Domnul deBaudelaire şi albatrosul lui ,,Sentimentele devin un morb ucigător/ ... / Nu-i nimeni să refuze piesaşi să distrugă recuzita/ Sub care trebuie să cadă mereu un albatros enorm”. În încheiere aş spunecă lumea lui Dan Anghelescu are diverse faţete. Este locul în care ar fi bine să încerci ,,să-ţiAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 39

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"imaginezi zgomotul greu al tăcerii”, pentru că madlena domnului Proust nu mai există, iar,,dinspre/ viitor nici o atingere.../ nici un semn...” Ea este doar universul fără margini de o ,,clipă aunui netimp”, de o oră ,,căzută în fără-de-timpuri”. Este o lume predominată de alb transparent,roşu aprins, gâlgâitor ca de sânge, cenuşiu-gri-plumburiu ,,aiuritor”, argintiu cu o tuşă stranie,seacă, lucie, tăioasă şi rece ca de lună, o nobilă combinaţie salamandrică (ce trece şi nu arde în foc)de galben cu negru, cu tuşe de violet şi albastru pătrunzător, rece, electric. Geografic vorbind, eaeste calea dintre noapte şi zi, în care ,,corps et ombre ensemble s’engloutissent”, se află pe ,,o insulăinexistentă”. Este o lume în care ,,nu mai e timp”, în care poetul citadin se pierde într-un spaţiuinfinit în care se sufocă. Stând sub semnul unei ,,baghete cu iluzii dantelate”, ea poate fi acea lumede mahala, plină de melancolie, cu toate elementele ei tipice: câini care latră de după garduri,ţigănci, mirese care fug chiar din faţa altarului, ,,lăptărese obede cu lălăitul lor dogit”, cu plopi carestrăjuiesc uliţele şi bănci ude de ploaie, crâşme în care câte un lăutar ,,pus la şpiţ”, sclivisit ca unmort cânta absent. Este un adevărat peisaj stradal populat de o lume ca din acelea ce se văd ,,prinduminici la bâlci”. Chiar şi ,,circurile cu câini şi clovnii trişti” au plecat de pe maidanele lui.Casele sunt pe ,,străzi fără nume”. Este o lume ,,în disoluţia fiinţei”, reflectată şi preluată deoglinzi, este o lume de fiinţe invizibile, în stare ,,de transă”, populată doar de ,,paltoane/ Cu feţeblazate şi cam somnolente”, în care ,,nu mai e nimeni ... chiar nimeni în Cuvânt”. Este un uriaştotem, menhire şi dolmene, prin care vocea şopteşte în singurătate. ,,N-am să-ţi vorbesc nimicdespre stele/ Şi nici despre pietrele atât de tăcute/ Nu vreau să inventez nici o stradă pustie/ Acolo enumai uneori linişte/ Iar singurătatea a fost inventată/ Cu mult înainte de stele,/ De pietre şi străziînnoptate.../ In principio erat verbum.” Să fi avut oare el atâta putere de previziune încă din 1983?!Să fie el oare un vizionar?! ,,Dintr-o dată am înţeles că nu voi mai fi./ Chiar aşa: dintr-o dată”.Lumea lui este aceea a unei satire amare, a unei mari tristeţi, este un spectacol în versuri, unamalgam de poeţi şi prinţi şi oameni bizari care umblă şi se pre-umblă printre ,,oglinzi obtuze”,deformante. Văzută de-a lungul mileniilor ,,din ochiul timpanului enorm”, printre terfeloage careatestă şi dezarmează amintirile, această lume desuetă şi strâmbă, şchioapătă tocmai printr-o invaziede nesuportat de ştiri cântate cu o veselie inconştientă la flaşneta: ,,./ Dacă nurâdeţi nu e vis/ Pe scena lumii trec maşini/ Caii pe câmp s-au sinucis/ Pe câmp cresc mari şi roşii spini/Poeţii, prinţi ciudaţi, se duc,/ Intră-n oglinzile concave,/ Îngerul blond era un nuc/ Ce inventa pe cer epave/Prinţii îşi trag un glonţ precis/ Spre inima ce ninge-n transă/ Comvoiul lor se surpă-n vis/ Rămânem fărănici o şansă.” ,,... Dar nu...! Mâncaţi şi beţi, distraţi-vă, doar ştiţi/ Că nu vă părăsesc, că alerg pentru voi/Din ploaia de iluzii se iscă alte ploi/ Deci nu abandonez: Fiţi liniştiţi!”1) Dan Anghelescu, Şi atunci ar fi trebuit să vorbesc, Fundaţia culturală Libra, Bucureşti 2009, 90 pp.; 2) DanAnghelescu, Poeme, Editura Eminescu, Bucureşti 1989, 78 pp.; 3) Dan Anghelescu, Maşinării de traversare a sufletuluitoamna, Editura Cartea Românească 1983, 70 pp.; 4) Dan Anghelescu, Lumea ca adiere, Editura Junimea 1980, 103 pp.Români din diasporaBenone OLARU – hunedoreanulde la Pietrasancta (Piatrasfântă) - ItaliaUn sculptor din Hunedoara, stabilit de 13 ani în Italia, ţara care i-ahulit pe români mai mult ca niciodată în ultima perioadă, a realizatsingura fântână din lume a Sfântului Ioan Botezătorul. Lucrarea esteexecutată din granit de Uruguay şi va fi expusă pentru prima oară lunaviitoare la Episcopia Ortodoxă din Roma. Sculptorul român BenoneOLARU a terminat piesa în doi ani. Zeci de lucrări ale artistului auîmpânzit Italia, începând cu fântâni, monumente şi terminând cu olucrare care îl înfăţişează pe ciclistul Marco Pantani.Absolvent al Universităţii de Arte din Bucureşti, Benone OLARUpag. 40noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"s-a stabilit în 1996 în Italia, în oraşul sculptorilor, la Pietrasancta. La scurt timp după ce a ajuns înItalia, primarul din oraşul Ormea, Georgio FERRARIS, a văzut lucrările sculptorului român. Acestaîşi aminteşte că imediat primarul a chemat trei critici de artă, ca să îşi spună părerea: "I-a solicitatsă aleagă trei sculptori care să facă tot atâtea fântâni în oraş. Ne-au ales pe mine şi pe doiprofesori din Torino şi Milano. Era în 1996. Am rămas acolo, dar sigur că la vremea respectivă nuaveam acte, dar în buzunar ţineam hârtia oficială prin care eram desemnat să lucrez o fântânăpentru Ormea. A intervenit la ministrul Culturii, a încercat să rezolve cumva problema actelor, darnu s-a putut. FERRARIS mi-a zis că nu mă controlează nimeni şi dacă o face să îl sun imediat. Amfăcut fântâna destul de repede, dar voiam să fie şi foarte bine realizată. La început, pentru că nu omontasem pe toată, locuitorii din Ormea nu păreau foarte încântaţi. Am realizat-o din marmurăalbă cu 12 laturi din marmură neagră, fiecare cu un semn zodiacal. Apoi, voiau să îşi ia case înapropiere". Aşa a început prietenia lui Benone OLARU cu primarul Georgio FERRARIS, desprecare artistul român spune că "este o persoană extraordinară".OLARU adaugă: "Câţi primari îţi dau mână liberă şi îţi spun ţie, un imigrant român, să mergiprin oraş, să te uiţi pe unde poţi să faci un monument, să ridici o fântână?!". A ajuns să sculptezecinci fântâni, monumentul eroilor, să lucreze mai multe plăci comemorative în Ormea, un orăşel cu5.000 de locuitori, din apropiere de Torino. Tot acolo sunt şi trei lucrări demonstrative ale luiBenone OLARU. De sărbători, în oraş se fac tot felul de demonstraţii. Sculptorul român a stabilit unrecord, executând în şapte ore, cu drujba, în prezenţa locuitorilor oraşului care stau şi privescartistul lucrând, o lucrare de 3 metri înălţime şi cu un diametru de 80 de centimetri. Tot autorităţilelocale i-au găsit o locuinţă, dar şi un atelier, care avea printre altele patru apartamente, în care îşiputea primi prietenii. Era sculptorul oraşului, era considerat cel mai bun.Sculpturi de Benone OlaruAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 41

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Sfântul Ioan BotezătorulTimp de doi ani, artistul român a lucrat la o fântână a Sfântului Ioan Botezătorul. "Este unică înlume. E din granit de Uruguay, cel mai dur din lume, se prinde şi magnetul de el.M-am gândit că Ioan Botezătorul nu a avut vreodată vreo fântână. Am lucrat doi ani la ea.Proprietarul blocului de granit, un italian, a cerut 12.000 de euro pe el. I-am dat la schimb olucrare de-a mea. În septembrie o voi expune la Episcopia Ortodoxă Română de la Roma. Va staacolo o perioadă." Lucrarea are 2,5 m/1,7 m/2,6 m şi nu poate fi realizată în marmură, piatră,bronz. A ales granitul pentru că e o materie care a fost puţin exploatată, deoarece nu au existat sculesau o metodă de lucru. "Mi-am făcut eu mare parte din scule, îmbunătăţind unelte care se folosescpe platformele petroliere, sub apă, sau din cele cu turbine cu care se lucra şi la NASA, ceva la careceilalţi nu s-au gândit", spune Benone OLARU.Coloana infinitului din CoreeaÎn mijlocul curţii Universităţii de Limbi Străine din Seul se află o lucrare semnată tot desculptorul român. A fost botezată "Coloana infinitului din Coreea". A fost ridicată în urmă cu treiani, la cererea profesorului care predă acolo limba română. "Are 7 metri lungime, cu un diametru de80 de centimetri. Este din lemn, iar pe ea sunt motive naţionale, româneşti, iar pe cele patru laturi,în vârf, e stema României. Au ales să o pună pe un soclu de înălţimea mea. Dedesubt au scris uncitat din BRÂNCUŞI: «La umbra copacilor mari nu creşte iarba!». Decanul universităţii nu a vrutsă audă ca lucrarea să fie în faţa pavilionului românesc şi a aşezat-o în mijlocul curţii." În România,doar la Muzeul Satului şi la Iaşi sunt expuse două lucrări ale românului. Cu toate că a reuşit înItalia, Benone OLARU spune că nici acolo nu este foarte uşor, deşi mereu a avut noroc să obţinăateliere pentru care adesea nu a fost nevoit să plătească nici un ban: "Trebuie să fii foarte bun ca sărăzbaţi de unul singur. Şi în Italia sunt mulţi artişti foarte buni care vând la magazine. Nu e viaţăuşoară. Ce-i drept, niciodată nu am lucrat cu proprietarii de galerii, care ajung să ia şi pielea de petine, percepând şi 60% din costul lucrării. Poate că am avut noroc că nu am. Ţara lui Da Vinci eplină de sculpturile unui hunedorean.Benone OLARU: Modele: BRÂNCUŞI şi DONATELLO“După românul BRANCUŞI, italianul DONATELLO e sculptorul meu preferat, deoarececunoaştea bine toate materialele cu care lucra. Ştia să modeleze ca nimeni altul granitul, lemnul şibronzul. A fost un sculptor perfect. Spre deosebire de MICHELANGELO, DONATELLO a fost ungeniu al sculpturii în marmură, dar nu ştia să lucreze cu alte materiale. BRÂNCUŞI a fost un geniual sculpturii în lemn şi piatră. Cele mai desăvârşite sculpturi ale sale au fost executate în lemn. Afost şi rămâne cel mai mare sculptor în lemn din lume"…"Când îmi prezint operele în străinătate, mă îmbrac în costum naţional din zona Hunedoareipentru că vreau să arăt lumii de ce suntem capabili noii, români, şi cât de autentică este artanoastră" .(dintr-un interviu)Viaţa literară: 2 Decembrie în cetatea Unirii …Patru scriitori hunedoreni la filiala USR AlbaIulia: George HOLOBÂCĂ, Dumitru HURUBĂ,Radu IGNA şi Constantin STANCUpag. 42noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Medalion de ExcelenţăŞtefan Doru DĂNCUŞNăscut la 4 august 1968, loc. Ieud, jud. Maramureş. Între 1990-2000a lucrat în mass media la Baia Mare, Sibiu, Bucureşti, Târgovişte. În 2001a înfiinţat revista de cultură, civilizaţie şi atitudine morală “SINGUR”, cudistribuţie naţională şi internaţională. În prezent, conduce activităţileGrupului Media “SINGUR” (Ed. SINGUR, site-ul interactiv www.revistasingur.ro, revista SINGUR, Agenţia Literară SINGUR şi Agenţia dePublicitate MĂDĂLINA). A debutat editorial cu volumul “Dormi înpace, Doamne! Antidiavolul”, poezie-eseu, (Ed. Euphorion, Sibiu, 1996).Alte volume editate: „Să ne naştem de Sus” (dialog între Ştefan DoruDĂNCUŞ şi Mihai POP, directorul Spitalului Orăşenesc Negreşti-Oaş);„Lume de mântuială. Amândoi”, poezie; „Apocalipsa după Dăncuş”, poezie-eseu; „Casamemorială Dăncuş”, poezie-eseu, „Întoarcerea poetului risipitor”, poezie, “Bocitorii.Aşteptătorul” (proză), toate la Editura SINGUR, “Sex cu femei” (roman, în colaborare cu AdrianSuciu, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2008, premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Sibiu, 2009), “Poveştipentru Gabriella” (roman, Ed. Limes, Cluj, 2009), „Scrum/Cendre” (poezie, ediţie bilingvăromâno-franceză, Ed. Grinta, Cluj, 2010, premiul I la Festivalul Naţional de Poezie “GeorgeCoşbuc” din Bistriţa Năsăud, 2010), “Bărbatul la 40 de ani” (proză, Ed. Criterion Publishing,Bucureşti, 2010), “Bărbatul la 40 de ani” (proză, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Ed. ValeaVerde, Sighetu Marmaţiei, 2011). A editat şi mediatizat, împreună cu Gabriel COJOCARU, în anul2010, Antologiile Revistei SINGUR (proză şi poezie).Gaudeamus igitur?Apropos “Casa memorială Dăncuş“Acest volum este „cântecul de lebădă” al poetului care am fost pânăacum. Acest lucru nu înseamnă retragerea mea din poezie; peste 10 sau20 de ani, s-ar putea să mai editez, dar acest lucru rămâne sub rezerva aceea ce voi mai putea scrie. Deocamdată, sunt conştient de faptul cănobila substanţă a poeziei mi s-a epuizat şi nu vreau să mint lumea cuopere pe care eu însumi le-aş dispreţui. Îmi rămân pentru viitor proza şi eseul, sculptura şi muzica(de care m-am ocupat fugitiv). Vă mulţumesc pentru că mi-aţi citit poeziile, vă rămân alături şinădăjduiesc să nu vă dezamăgesc în aşteptări nici de-acum înainte” …Poeseu 7Moara – MoiraEugen EVUFiindul ne este ceea ce Andre Malraux numea Calea Regală. Alţii divers, din milenii şi până... mâine! Sau, cum N.Steinhard, Monahul de la Rohia, autor al „Drumului spre Sine” ş.a.,evreul român convertit la ortodoxie, definea pentru români, cel puţin, Moara ca oglindă avieţii ce curge - ”...Panta Rhei” şi (sau) Cogito – ergo sum... Într-adevăr, pentru noi Moarapoate fi miezul unui tratat de metafizică re-raportat la omul actual, nu cel mutilat deleprozeria (Lazaretul) auto-mutilanmt, schifrenetic, al monstrului istoric sau a „zeuluisocial”- zeu al celor Şapte Frici – în fapt UNA, cea de moarte – în concepţia lui Popper şiKonrad Lorenz şi aşa-zişilor „trialişti”, versus dualişti. De fapt toate curg, toate suntMişcare, în legea Timpului, unica noastră dilemă, la trezire, ar fi aceea a Sensului curgerii.Chiar şi arderile curg (de la vălvătaie la oxidare, cum şi în... tabelul elementelor al luiAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 43

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Mendeleev...). Legea cosmosului este – cert – legea Sacrificiului şi cumva atransmutaţiilor...Creatorul se sacrifică în creatură, astfel mereu înviind.Moara a făcut tehologic saltul de la invenţia Roţii, captare a mişcării şi uzul de ea, spreAngrenaj / transmitere, interconection/ – cosmosul în armonie cu actele omului, orniculsistemic solar - planetar, prin ROATA DINŢATĂ. Gândirea este un astfel de angrenaj caprincipiu ORDONATOR.Schubert a cântat moara, Cervantes, în Don Quijote, Cavalerul Tristei Figuri, s-a luptat cuzbaterile ei... Copil fiind, făceam, din tuleul cucuruzului, morişti şi le plantam pe repezişulStreiului, vrăjit de jucăria asta, ca de cealaltă, a avioanelor de jucărie, pe care, în Ardeal,copiii de la sate o puneau în colţul frontal al casei... Un sens e-n toate, intersectiv, între lumeşi metalume. Moara, spunea cel de la Rohia, este ca şi omul, duală. „Adesea Morarul edinspre diavol, iar moara însăşi macină nu numai bine”. Este probabil condiţie tragică –uraniană – a celui ce ce suferă spre a se vindeca alţii? Fie acesta o etapă ce se va limpezi înfrăţie cu Timpul duratelor noastre...Concluzie. „Dar moara acţionată de o apă curgătoare se numără printre Fermecături şiGingăşii, e un compendiu de metafizică binevoiotare pentru uzul oamenilor de bună voie”Nuanţa prudentă ar fi „de voie bună”, benevoitor, sau de bună voie în sensul supunerii uneilegi a supunerii roţii în rostul angrenajului, aşa cum cărămida este în zidire şi fundament, şicheie de boltă, şi turn?Unicitatea... În statistici recente, omenirea a depăşit şapte miliarde... Tot atâtea probabilităţiposibile (sic, n.n.) – aşadar (igitur ) – lumi... Unicitate în diversitate... Pluralitatea luiElohim? Ori, îndoitor zicând. Adică sceptic – cioranian - diversitate recte diversiune?Omul adamic fusese programat a da nume: dând nume, face o mutaţie psihică înspre controlşi asumare de sine... adică liber-arbitrul ce îl separă de Ordinea ascunsă Sieşi, a Divinităţii?Logosul apheironic, în infinite scânteieri ale parabolei lui Iov?A da nume este cumva a lua în stăpânire, dar depinde cum: prin empatie, sau cu foame de alua în stăpânire? În primul rînd această ecuaţie priveşte perechea umană, dar şi umanitateaînsăşi.A da nume poate fi în eroarea entropică, de a distinge, separa şi naufragia în Substituire depersonna, de ID-entitate întrupată...Despre cunoaştere ca re-cunoaştere Pe genunchi să ne scriem cărţile, noi, ultimii sau penultimii (?) romantici. Ci nuîngenunchiaţi ca scribii egipţieni, dar şi ai ciudaţilor esenieni, separaţi de Cetate, încomunismul incipient, acolo, la Qoumran... unde îşi lucrau pământul în comun, dar şifemeile... Înţeleg, la anii mei, revelaţia treptată, sinuoasă, chinuitoare ca itinerariu, şi ştiam demult căexistă şi DEODATĂ-CUNOAŞTEREA. Sensul este cel al iniţierii nou-sacerdotale,Devenirii... Poetul, scriitorul, poate fi un privilegiat sau lung-purtător al unei stigme, însătrezirea în lume este noima fiindului său. Însăşi ştiinţa probează că rugăciunea (o prefer pe cea directă, fără intermediar contra acatistesau moaşte!, deja perisabilă prin secularizarea practologică în diverse forme) - este ceea ceînsemană literalmente RE-LIGARE, religio, adică refacrea Legăturii cu Divinitatea. Clar zicând - Duhul cercetează şi ne relevă, ci nu „tu”-ul idului. Spiritul devine continuu,sufletul este fratele mai mic, iubit de Tatăl, prin Întâiul Născut? Deodată-nţelegerea este prin cultivare sistematică, practologie, cealaltă este din frustrare,încă-prenatală (!) de la chinul feminin al naşterii uneori, frecvent prin condiţionarea„monstrului istoriei”, cum l-am definit undeva. Trialiştii moderni definesc acestea în ariapsihopatologiei... Adevărul este la mijloc. Fructul (interzis auto- protector!) al Cunoaşterii, epag. 44noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"de-ajuns a fi doar gustat, ci nu jefuit. Cu atât mai grav cât nu este pârguit, copt, de verde...(Am scris o carte „Suferinţa verde”).În sens societar-istoric, sufletul ne este „naţional”, prin naştere, al unei paideuma anume...Dar se „înstrăinează”, cel mult redus la practici simbolice, ritualice, dacă esteSTRĂMUTAT. Starea de jale îl va îngreuna, oricât o reprimă, sau o sublimează atitudinal,cum deobicei oamenii de artă, de cultură, filosofii şi teosofii.Gnosticii numeau Inteligenţa Divină Sophia (slav. Înţelepciunea) – iar creştinismulHristosul, adică Sinele în concepţia trialiştilor, ori insinuat de Carl Gustav Jung.Ca o atitudine bizară între Mioritismul fatalist şi cel al legendei lui Manole, ... nordicii dinMaramureş au Cimitirul Vesel... Poate că aceasta are un rost ascuns, intuit de geniulpopular, poate e doar un gest al disperării muririi, un adio înnebunit de chinul din interregnal Omului actual...Spiritul este ubicuu, sufletul PARTEDIN. Ceva se ştia încă, în Caldeea... În epopeeaprimordială, formula era: „Treimea de zeu”... (vezi Enuma Elish, Ghilgameş, Enkidu, ş.a.).Mintea noastră conţine capacitatea arhetipală (?) remanentă, subtelepatică, de a Plăsmui.Însă doar virtual. Poate că „Diavolul” este Îngerul căzut (vezi Geneza) – sau altfel spus,Morarul invocat de Steinhard Monahul...?Diavolul (daimonul eladic?, Domnul?) – ocupă, el locuieşte, posedă, cum propagă bătrânacunoaştere religioasă... Arta poate legiui eficient catarsisul, mai greu exorcismele disimulateîn droaia de paradigme ale percepţiilor.Frigul teluric tinde în echilibrul – prin resorbire – caldului, magmatic sau deja înălţat înverticala din lanţul trofic, a interregnului.Poeseu 8Memoria freatică ...Ultima suflare abia, este pecetea hieratică a muririi „de tot”. Îndoliat hierosgamos.Memoria este freatică, stratul reprimat, teluric, „Greul pământului”, uriaşescul somnmitologic, cât timp energiile sufleteşti şi ale inimii se apără, contravin entropiei, iese dinstrânsoare aidoma vulcanilor.... Unii din magme, alşii vulcani noroioşi, alteori gheizere.Orice trezire, dar cel mai mult aceea cu senzaţia de neodihnit, de sacrilegiu de somn, vagărevenire a raţiunii în rimturile ei circadiene, îmi „impune” să scriu... E ca şi cum mi sedictează o eliberare, îmi refac echilibrul psiho-somatic, iată catarsisul.Timp deja ars, amintitor, timp interior neconsumat, al arderilor esenţiale...Spiritul (duhul) întreabă sufletul „cine eşti tu”, sufletul, imprudent, îşi tranascrie emoţia,metaforizând, exprimă intelgineţa materiei vii în culori cât mai florale, sufletul se dăruiespiritului, care îl va resorbi deplin, atunci când mortificarea „rebel- pasivă”, smerirea, autoumilinţa,massochismul superstiţios, eşuează în Consolare. Biochimicul arderilor noastreeste dificil de „reparat”, prin scornirile de tip religios ale unor ingredienţi, ca planteleetnobotanice: cei vechi le ştiau, pe toate meridianele, de la sumerieni la maiaşi, de laegipteni şi greci, până azi... Magii „de la Răsărit” aduc smirna şi tămâia orientului, ofrandăFiului Omului şi al Cerului. Mir, busuioc, fructele tamariscului ş.c.l. Jung scrie despreefectele psihedelice ale plantelor, din practicile şamanicer-magice, cu scopuri taumaturgice,însoţite de incantaţii, daine, rostiri cumva mantramice etc., păgâne, preluate ritualic şi dereligii, de la evrei iudaicie la creştinismul dihotomic.. Protodacii post-diluvieni, aveauseminţele de cânepă, canabis, care, aruncate pe focuri ritualice, emanau un fum ce inducea„furror dacicus”, starea de semi-nebunie ce le inducea eroism, înaintea luptelor... Şi celorsacrificaţi lui Zamolxe, preotul pitagoreian sanctificat, zeificat, li se ofereau astfel deAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 45

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"ofrande... Tot astfel procedau şi aztecii, popoarele soarelui... Cei din deşetruri şi-au extins însecole, viziunea şi cosmogonia lor, urcând în muntele cel ocrotitor, după potopul cel mare.Mircea Eliade cercetase şi scria chiar despre apostolii care îşi preparau o poţiune, un suc, dinzeamă de fructe afrodiziace, în care erau şi seminţe de canabis şi alte plante (nebunella,mătrăgună, scorţişoară, miere, piper şi altele, din Indii, mai scumpe decât aurul etc. Chiarfumul lumânărilor din spermanţet, ceară, induce o stare de beatitudine, de ameţeală, deconfort, de uitare, care fac suportabile suferinţele Psihicului. Jung descrie toate acestea, întrunstudiu greu de combătut „teologic” (vezi şi Ioan Petru-Culianu). Mitologia româniloreste un inegalabil depozit al acestei „Memorii freatice”, codificate cu scop sacerdotal prereligios,cu scop cultic, al practicilor din peşteri, apoi sanctuare, şi în continuare – eclectic şisincretic – în bisericile seculare. Azi există teorii stranii, sau poate premergătoare viitoruluice se precipită dezvăluitor-sieşi, Sinelui Lumii, ca aceea a similitudinii dintre forma(conturul şi structura arhitectonică a) Bisericii-catedralei, cu ...NAVA COSMICĂ peRAMPA de LANSARE!Oarecum, azi, se poate vorbi de răzbunarea lui Tândală (Nietsszche scrie în „Amurgulidolilor” şi „Antichristul” de TZÎNDALA. E de recitit şi celebra comedie a lui Victor IonPopa, „Take, Ianche şi Kadîr” – Aharverus, evreul rătăcitor (vezi şi parodiile evreuluimoldovean rebotezat „Ion Pribeagu”) ; Tache – Costache (ide la grecismul onomasticACHIS) este comersant de târg moldovenesc evreo-greco-turcizat); Ianche, grecoteiul, de lamold. Ianache ( i-is) – şi Kadîr, turcul gheşeftar, cu apucături de bazar şi de isarlîc.Genialul Dan Barbilian, Ion Barbu, este de reînţeles, după Urmuz şi Nicolae Filimon,întemeietorul romanului sud-românesc, cu „Ciocoii vechi şi noi”...Tuzluc şi Păturică revinîn societarismul „sincretic-eclectic” gregar, dar şi al „elitelor” ce vremuie în ţara tuturor...imposibilităţilor.Oricare religie care impune – canonic, ritualic – supunerea oarbă, CONSOLAREA, propagăNEDEMNITATEA omului faţă de STIHIAL... Psyche, Eros şi Erato... Dogma devinedoctrină disimulată, pârghie de transmisie, în uzul Puterilor, ale MONSTRULŞUI ISTORIC.Ai zice Isteric. Cheia cu multe potriveli deschide uşile grotelor, cavernelor dinsubconştientul uman reprimat şi... expiator... Tămâia are efect sulfuros, de emanaţie...Ecumenismul este ireconciliabil – dincolo de frumoasa lui utopie, cu tot ce priveşteMonstrul istoriei, devenirea în dualism. (Recitiţi Goethe).Uitarea, iată sora geamănă a Morţii. Consolarea – în arealul nostru, pravoslavnică, bogomilkirilică,amestecul de ezoterism şi extreme ca „spălarea creierelor”. Întrebaţi-l pe GeluVoichan – Voiculescu – Clitoris, groparul lui Ceauşescu... (Apropos clitoris, vine din greacăşi înseamnă „zeiţa ascunsă”, adică mini-penisul feminin, reprimat, ascuns între labii).Homosexualii ştiu. Kamasutra – vechiul manual de educaţie erotică, sculptat pe templeleindiene, asta însemna, precursoare a „noii cunoaşteri ştiinţifice-medicale de azi”. Ştiau şi ceidin Cambodgia, şi de pretutindeni, din milenii. Eros este vechiul zeu al Creaţiei, în fapt, iarpracticile relatate de mitologii, erau implicit cu scop magic-religios. Ţinta: perpetuarea prinîmperechere, fie şi cu devianta strict hedonică... ORGASMUL este capcana dintre Spirit-Fiind şi Organic, întrupare în om. Animalele nu au orgasm. Omul are. Plantele suntpolenizate, excepţie fiind Rugul, ale cărui roze se autofecundează. De aici, simbolulRosacrucienilor, Roza-Trandafirul, semnul în cinci colţuri, al planetei Venus, unica planetădin sistem care are o rotaţie pe orbită ilogică, inversă... Ea aminteşte Steaua lui David. Darşi de cea a lui Stalin! Întrebaţi-i pe gnostici, pe alchimişti şi pe massoni, sau pe „războiniciiluminii”.Revenind la Take, Ianche şi Kadîr: tinichigiul din piesă se numeşte Iţic, tatăl lui Ştrul... Iţics-a lăsat de meserie fiindcă a fost odată un IDIOT (etimon suspect de... idiom, vezi şiDostojevski, geniul schizofrenic mondial!) ( Crimă şi pedeapsă, Demonii, Idiotul etc).pag. 46noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Cuvântul din dicţionarele slavizate ale românilor, SLUGA – sluj, slujbaş, slujinică (sclavă,roabă la evrei, femeie de serviciu în comunism) – slugarnic etc. – are sensul de supusnecondiţionat. Sovieticii l-au adaptat cazon, la un ordin, subordonatul răpsunde scurt„Sluga”... Echivalentul antic latin era Servus (sunt servitorul tău) – şi se răspundea cu„sevorum” (adică un ipocrit „deasemenea”). Una e servitudine, alta e servilism.Una e a fi devotat, moralmente, alta e a fi servil. Legile... sunt curele de trasmisie, înangrenajul variabil al omului-serv, relaţia decade în sadomassochismul prin carefuncţionează şi... perechea, şi comunităţile, societăţile, statele...Unirea (solidaritatea cu ţel moral nobil) – versus indignitatea supuşeniei, drepturi şiobligaţii, dar mereu discriminabile)... Cârdăşia (de la cîrd, stol de păsări de curte) – este„dinamică”, iar slugărnicia este pasivă, te face vulnerabil.Vulnerabil e şi sufletul (emoţionalul), ca şi frumuseţea, bogăţia sufletească, faţă derapacitatea de înstăpânitor a celui care şi le doreşte. Le va lua prin seducţie, cu scopînrobitor, sau prin rapt, prin jefuire vicleană. Nimic nou sub... lună, chiar mai vechi de sub...semilună.Legea antică iudaică a talionului (dinte pentru dinte), vechi-testamentară, a fost înlocuită,prin creştinism, cu cea a iubirii de aproapele ca de tine însuţi. Numai că tot ea cere ca să-ţiiubeşti duşmanul: fatalism al supunerii în numele unei „împărăţii cereşti”, exoterice,enunţul – sentinţă fiind confiscabil de rău-voitorul ipocrit şi rapace. În numele ei mulţimea(lui Gustave le Bon) supune-subordonează masele, manipulabile, le mancurtizează, leîndobitoceşte. Gregarismul de fapt emană „păstori”, însă cei mai mulţi au devenit casapi însatrapiile Monstrului Istoric.Succese româneştiFlorentin SMARANDACHE din nou laureat în AmericaLa Concursul de cărţi publicate pentru Premiul statului NewMexico, în acest an, 2011, la categoria Ştiinţă şi Matematică,Profesoara W. B. Vasantha KANDASAMY, de la Institutul Indiande Tehnologie din Chennai - India, şi profesorul romȃn FlorentinSMARANDACHE, de la Universitatea New Mexico din StateleUnite au primit Premiul statului New Mexico pentru cartea lor“Algebraic Structures Using Natural Class of Intervals”.În imagine: Profesorul romȃn Florentin SMARANDACHE primind medaliapentru structuri algebrice. Profesoara indiancă nu a putut participa.Concursul de cărţi publicate este organizat anual de cătrecompania de presă New Mexico Book Coop din Los Ranchos, NewMexico, SUA, este sponsorizat de 30 de asociaţii, muzee, reviste, edituri, biblioteci, şi alte instituţiidin stat şi, în acest an a avut 37 de categorii la care s-au premiat autori din diverse domenii: cărţipentru copii, ficţiune (aventuri, mistere, romatice, science fiction), poezii, antologii, biografii,bussines, istorie, multi-culturalism, nonficţiune, filozofie, politică, religie, ştiinţă şi matematică, etc.Încă din anii 90, de când am avut revelaţia unui spirit intuitiv descoperitor, inventiv şi – dincolo deaparentul exotic al itinerariului său de emigrant, un autentic patriot, fapt ce m-a determinat să îlconsider un model atitudinal- moral, al condiţiei diasporei româneşti din lume... Aşa cum acest omse contura din scrierile sale, s-a confirmat aici, la Hunedoara, unde am „colocviat” boem, olaltă cuGh. NICULESCU, Ion URDA şi alţi amici de-ai săi din Valea Jiului, cum şi din nenumăraţii săiamici de boemă din Vâlcea natală, ori de la Academia Daco-Română, care îl şi promovase întru a finominalizat pe 2011 pentru premiul Nobel (şi Florentin a ratat de puţin, deocamdată...) , ca o„entitate” energetică uluitor de empatică, un om din viţa predecesorilor săi inventatori şi savanţiromâni. Smarandache, cu al său profil grec şi frizură ciceroniană, (aş spune cice-ironică!) – este unAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 47

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"conviv de o simplitate ... paradoxală... însă în spatele acestei „măşti”, simţi cum arde inteligenţaunei curiozităţi nelimitate, faţă de om şi existenţa sa înmisterul lumii. Este de neuitat pentru noi că datorităconlucrării lui Florentin cu Noua Provincia Corvina, au fostincluşi în antologiile sale internaţionale de paradoxism şi alţiscriitori din arealul cultural hunedorean: GheorgheNICULESCU, Constantin STANCU, Ion URDA ş.a.Profesorul romȃn, emigrat şi stabilit în America este unconstant colaborator al revistei Noua ProVincia Corvina,redactor în colegiul ei, fiind un promotor al curentuluineutrosofiei – paradoxiste, dar şi beletristicii: poeziememorialistică, jurnalism, lingvistică, note de călătorie etc.Conferenţiar al Gallup Institute din statul american NewMexico, Smarandache are meritul de a fi promovat, greuegalabil, prin opera sa ştiinţifică, dar şi cea de „ambasador”fervent al geniului creativ românesc pe toate meridianele...atât propria-i operă, cât şi a numeroşi autori români în lume,mai ales prin Antologiile sale de paradoxism, editate şi înromâneşte.Pentru incontestabile merite, AsCUS ProVincia Corvina din Hunedoara îi va conferi înDecembrie pentru a treia oară, Diploma de Excelenţă. Peiorativ, desigur, o cireaşă pe tort...Eugen EVUInterviuMihaela NĂFTĂNĂILĂÎn dialog cu Florentin SMARANDACHE1). MN: Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest premiu?FS: O mare bucurie, deoarece am făcut cercetări în structurialgebrice de prin anii '90 (vedeţi site-ul:http://fs.gallup.unm.edu/Algebra.htm). Apoi am colaborat cu profesoaraindiancă W. B. Vasantha Kandasamy la o serie de cărţi.2). MN: Ce aţi aflat în ziua în care aţi fost anunţaţi că l-aţi câştigat?Care au fost primele reacţii?FS: Mai întâi am fost anunţaţi în septembrie, anul acesta, ca suntemselectaţi printre finalişti. Mai fuseserăm finalişti şi în anii trecuţi. Amplecat cu maşina din Gallup (campusul unde locuiesc) laq Albuquerque (vreo două ore şi jumătatede condus, circa 140 mile distanţă), cel mai mare oraş din statul New Mexico. Organizatorii de laNew Mexico Book Award Co-op au listat două cărţi finaliste. Iar, când ne-au declarat câştigători,s-au scuzat că nu pot să ne pronunţe numele!3). MN: Cum este să lucraţi ca profesor la Universitatea New Mexico? Cum sunt studenţii?FS: New Mexico este un stat in desert. Studentii sunt ca la orice universitate: unii staruitori,altii mai puţin.4.) MN: V-ar plăcea să ţineţi cursuri şi în România? La ce universităţi?FS: Da. De exemplu la Bucuresti la un centru de cercetări, de pildă la Institutul de MecanicaSolidelor, unde am prezentat câteva lucrări anul acesta, invitat fiind de profesorii Ovidiu Sandru şiLuige Vlădăreanu.5. MN: Ce legături mai aveţi cu ţara natală?FS: Am legaturi permanente cu România. Trimit lucrări la diverse reviste literare dar şiştiintifice. Colaborez cu scriitori români (Eugen Evu, Ion Urda, G. Niculescu, M. Preoteasa, Janetpag. 48noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Nică, Doina Drăguţ etc.) şi cu matematicieni români (în prezent cu profesorii Ion Pătraşcu, MirceaŞelariu, Luigi Vlădăreanu, Cătălin Barbu etc.).6. MN: Ce părere aveţi despre învăţământul românesc şi despre recenta clasificare auniversităţilor?FS: Pe vremea când eram în ţară, învăţământul era foarte serios, rigid. În prezent nu mai ştiucum este. Dar studenţii români în străinătate se descurcă foarte bine, având o bază solidă decunoştinte.7. MN: Cum este să fii român în SUA? Cum aţi reuşit să plecaţi din ţară?FS: Am plecat din ţară în 1988, trecând din Bulgaria în Turcia, unde am cerut azil politic.Revoluţia românească m-a prins în lagărul turcesc. Am emigrat în America în martie 1990.8. MN: Cum vi se par Facebook şi Google? (am văzut că aveti cont pe facebook).FS: Mi-am făcut cont pe Facebook fiindcă am călătorit mult şi am considerat că am pozeinteresante de afişat. Însă nu am timp să stau mereu pe Facebook ori Twitter etc.Google este foarte important pentru căutari, mai ales astăzi, când se vorbeşte despre o "cultură decomputer" când memoria noastră a devenit... externă!9. MN: Vă pricepeţi foarte bine la numere. Puteţi să estimaţi cât va mai dura "nesuferita" decriză?FS: Din păcate nu pot estima cât va dura criza... Poate cei care au provocat-o, voluntar sauinvoluntar, ar fi mai în măsură...10. MN: Cum se face că românii sunt mai apreciaţi în străinătate decât la ei în ţară? Ceexplicaţie aveţi pentru asta?FS: Cred că aprecierile din străinătate sună “mai tare” în România decât cele locale!MN: Pentru cititorii noştri, menţionăm că autorii au introdus în cartea lor o clasă naturalăde intervale cu ajutorul căreia toate operaţiile clasice aritmetice cu numere reale pot fi extinse.Aceste structuri noi îşi vor găsi utilizări în calculul matriceal şi în domeniile unde metodeleelementului finit sunt folosite. În acest fel, o valoare fixă este aproximată printr-un interval, dândmai multă flexibilitate rezultatului obţinut. Autorii au mers mai departe, construind şi intervaleneutrosofice şi intervale fuzzy.* Textul ne-a fost oferit de Florentin Smarandache, redactor extern al revistei Noua ProVincia Corvina,el apărând şi în România liberă.Despre scriitori români din SUAFlorentin SMARANDACHE: „Dragă domnule ROTARU”Ion SEGĂRCEANUCartea cunoscutului Prof. Florentin SMARANDACHE de la Universitatea New Mexico,Gallup – SUA, poartă acest titlu simplu şi direct, cu specificarea „antiscrisori”, vrând săevidenţieze de la bun început relaţia caldă, amicală, ca de la discipol la magister, cu reputatul om delitere Ion ROTARU, profesor la Universitatea din Bucureşti, autor al monumentalei lucrări „Oistorie a literaturii române de la origini până în prezent”. Apărută recent la Editura Dacoromână, subîngrijirea directorului acestei instituţii, Dr. Geo STROE, cartea beneficiază de pertinenta prefaţă apoetului şi inventivului matematician Florentin SMARANDACHE – „Un mare cărturar şi om desuflet, Ion ROTARU”. Aceasta este de bun augur pentru cititorii cărţii, ajutându-i să înţeleagă maibine raporturile fireşti între cei doi „corespondenţi”, aflaţi în postura comunicării sincere,pasionale, a întrebărilor şi aşteptărilor pe care tânărul aspirant la gloria scrisului le dezvăluiaexperimentatului critic şi îndrumător al său pe calea nobilei vocaţii artistice.Literatura română şi universală a cunoscut o seamă de cazuri memorabile de raporturi destrânsă colaborare între noii pretendenţi la accederea în mirifica lume a purtătorilor de condei şi ceiAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 49

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"aleşi de ei drept spirite tutelare şi călăuzitori de încredere ai lor. Într-o asemenea benefică ecuaţie s-a aflat, de pildă, Mihai EMINESCU şi statornicul său mentor Titu MAIORESCU. Panait ISTRATI,citat de câteva ori în prezenta carte, a datorat deschiderea propriei porţi a celebrităţii – cum bine seştie – generoaselor aprecieri ale lui Romain ROLLAND, care i-a şi prefaţat prima ediţie a cărţii derăsunet „Kira Kiralina”. La rândul său, „îngerul vagabond” Dimitrie STELARU (consăteanulmeu...) a fost „creaţia” criticului E. Lovinescu, care l-a găzduit la Cenaclul „Sburătorul” şi i-adedicat, de timpuriu, o încurajatoare „Planetă de poet”. În literatura canadiană este de notorietatecazul celebrei autoare L. M. MONTGOMERY („Anne of Green Gables” etc.) care, în disperare decauză, s-a adresat faimosului Mark TWAIN, cel care a atras imediat atenţia asupra excepţionaluluisău talent. Şi exemplele ar putea continua...Dominat de îndreptăţitul sentiment de respect faţă de destinatarul scrisorilor sale, FlorentinSMARANDACHE se adresează de regulă acestuia ca de la egal la egal, cu vădite accente polemice,formulând opinii contradictorii, provocatoare, de unde şi sublinierea de „antiscrisori”, folosită deînsuşi autorul cărţii. Semnatarul acestor epistole îşi asumă modalitatea stilistică respectivă, învirtutea sincerei prietenii care l-a legat de prestigiosul profesor-senior, până la sfârşitul vieţiiacestuia (18 dec. 2006). Dealtfel, în prefaţa cărţii autorul mărturiseşte cu nedisimulată plăcere:„L-am vizitat de multe ori în casa dumnealui din str. Popa Savu, nr. 50, din Capitală. Veneamde la Craiova cu trenul până la Gara de Nord, apoi cu metroul până la Piaţa Victoriei şi de acolo,tot cu metroul, la Piaţa Aviatorilor. Ne retrăgeam apoi în mansarda burduşită cu cărţi: pe rafturi,pe tocul ferestrei, pe lângă pat – un imperiu livresc! Dar el ştia fiecare volum unde este. Ore în şirîmi făcea prelegeri de literatură română veche (...), în vreme ce ne serveam cu câte-un pahar de vinroşu, deşi pe mine mă interesau mai degrabă avantgardele şi experimentele literare.Însă îlascultam şi mă gândeam cum să folosesc perimatul în modernism, cum să conexez ariergardismul(...) şi avangardismul (...). Înnoptam la el, fiincă ne întindeam la discuţii până târziu. Îmi povesteamulte culise de istorie şi critică literară românească, despre viaţa literară bucureşteană, desprediverşi scriitori contemporani... Eu îl iscodeam, el îmi răspundea franc, binevoitor...”Tonul „a rebour” al poetului-matematician către dascălul său literar era generat de frământărileşi căutările sale creatoare, de pasiunile avangardiste şi irezistibila propensiune pentru paradoxism,ca un curent artistic deosebit de tentant şi relevant. Dealtfel, în spaţiul cuprinzător al tratatului săude literatură, marele critic îl onora cu titlul de indubitabil „părinte al paradoxismului”, în sensul decurent literar internaţional, fapt adeverit de scrierile de acest gen publicate de Florin Smarandache,ca şi de recenta sa revistă „Paradoxism şi folclor” apărută la aceeaşi Editură Dacoromână, precumşi de programata antologie de acest gen.În „Scrisoarea a III-a” (neeminesciană), expediată din „Craiova City”, autorul seautocaracterizează în stilul său persiflant, recunoscut: „Sunt singurul poet din lume (vorbesc serios)care a scris (şi publicat!!, sâc) Poeme în nici un vers! (...) Acesta este recordul meu mondialneegalat, de a fi reuşit să compun fără cuvinte, fără litere. Poemele nu sunt gratuite, nu sunt depoantă, ele trăiesc doar prin titlu (cap), deşi n-au corp, şi prin imaginaţia cititorului. (...) Eleconstituie un simbol, un ideal de neatins, năzuinţa spre perfect, absolut, infinit, pur, exhaustiv alDvs.etc. De aceea ele există fără a exista, şi nu există existând”...Întreaga carte este plină de asemenea voite „perle”, găselniţe surprinzătoare, formulăriglumeţe, jucăuşe, împerecheri şi suceli de cuvinte, calambururi, exprimări oximoronice şiparadoxiste. Iată o „mostră” explicativă: „Nonsensul meu are sens, nu m-aţi înţeles, iarparadoxurile mele nu sunt paradoxuri, sunt adevăruri sub alt unghi de vedere (sau de obscuritate).Mie-mi plac enorm eseurile, deoarece ele te fac sa nu pricepi o iotă din şi despre text, ori, dacă eposibil, contrariul”... Şi aşa, scrisoare după scrisoare, autorul, mascându-şi prin acest procedeuadevărata adoraţie şi preţuire faţă de maestrul său, se „războieşte” cu sine şi cu acesta, într-osclipitoare duelare de săbii, aruncând ca un naufragiat în mijlocul oceanului, după cum însuşi seipostaziază, „o sticlă S.O.S. cu coordonatele sale culturale”. Multe alte asemenea insolite adresărifac deliciul acestei cărţi, care se citeşte cu mult interes, ca o lungă, sinceră şi relevantăpag. 50noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"„spovedanie”, cu accente surprinzătoare, urmuziene, marca Florentin Smarandache. Cu atât maimare plăcerea lectorului, când se ştie că S.O.S.-ul lansat de autor „pe culmile disperării” (dupăexpresia lui Emil Cioran), adică pe valurile neliniştilor sale de odinioară a fost receptat cum secuvine de criticul mult apreciat, care a rezonat pe măsură în ampla şi judicioasa sa „O istorie aliteraturii române de la origini până în prezent”...Premiul „FILOTEO OMODEI”- 2012, a zecea ediţiePrin bunăvoinţa acad. Angelo Manitta, sintetizăm datele necesare participării la Premio FiloteoOmodei, din Castiglione - Sicilia ca o invitaţie poeţilor români de a participa: AcademiaInternaţională Il Convivio, în colaborare cu Comune di Castiglione, continuă acest prestigiosconcurs al neolatinităţii din lume, ediţia a zecea, destinată inclusiv scriitorilor stranieri dincontinentele Europa şi America de Sud. Participarea poate fi şi în limba neolatină a autorilor(italiană, franceză, spaniolă, română). Secţiunea de interes pentru creatorii români: Poezie religioasă şi poezie pe teme libere, (separate) - cu traducere din limba naţională. Carte editată în italiană (trei exemplare)Arte plastice: (pictură şi sculptură): se trimit poştal două imagini ale lucrării , clare, cu un scurtCV. Pentru pictura color se cer două copii. Premii: cupe şi diplome de excelenţă. Scadenţa: 15ianuarie 2012. Poeziile se trimit în cinci exemplare, pentru jurizare.Studenţii şi elevii participă în mod gratuit, ceilalţi cu spezele de 10 euro. Adresa Concursuluipentru eventuale alte detalii: Premio Filoteo Omodei, Via Pietramarina - Verzella, 66- 95012Castiglione di Sicilia (CT) Italia. Creaţiile premiate vor apare în antologiile editate şi în revista IlConvivio. Telefonul 0942-986036; e-mail_ enzaconti@ilconvivio.org< angelo. manitta@tin.it. Sit:www. ilconvivio.orgCaut amintireaCaut amintireaşi tremurul tăcerilor pline.De mult pe o inimă mutămai suflă un vânt de la tine.Iubite, pe vremuri urcaica aripa întinsă de vântîn larg şi sfânt orizontde vise şi vise, de cânt.Astăzi când pare că ierizadarnic ardea ce s-a stins,mai caut un sens, o, mai caut,de-acelaşi elan sunt cuprins'.Caut amintireasuflă un vânt de la tinede mult pe o inimă mutăşi-i frig şi tăcerile-s pline.Vavila POPOVICI (SUA)CredCând te-ai născut,cred că nu te-ai rupttotal din moarte,căci tragiculîţi invadează permanent fiinţa.Prea mult suspini,(acel plâns fără lacrimi),prea mult rabzi,în loc să strigi,să ai curajulsă scoţi durerea din tine.Credcă nu te-ai rupttotal din moartecând te-ai născut.Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 51

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"InediteÀ pas de fleursEt les loups dansentDansentDans la neige denseDenseLeurs yeux méfiantsSe posent distants, résignésSur la meute d’hommesQui s’agitent attisant le feu.Le ventre collé à la terrePosition « assis »Les instincts endormisIls se laissent vaincusSous ces mains légèresQui caressent et tuent.La meute d’hommesSe rapproche de la proieIls marchent à pas de loupLes instincts se réveillentUne balle ici ou làEt la mort fait son coup.La mort est dans la neigeLa neige rouge fondLa neige chaude couleRemplissant les bocauxLes hommes trinquent, badinent…Atmosphère de bistro.Et la mort danseDanseDans la neige denseDenseEt les loups marchentMarchent…Suivant leur lueurIls marchent à pas de pleursIls marchent à pas de fleurs.Florile-pãsãriVeniţi la întâlnireaCu florile graţioaseCu aripi-petale fineCe danseazã-n coroleNingându-şi generoaseParfumul peste lume.Veniţi la întâlnireaCu pãsãri mici, captivepe tije fine svelte,fragile şi uşoare,Antonia ILIESCU (Belgia)cu penele mustindede zbor şi de culoarepãsãri mute, zidite,zidite fãrã vinã--ntr-un petec de pãmântpierdut într-o grădină.Abia de le cunoaştemAceste flori ce-şi strigãîn tainã modestia,fãrã blazon sau nume;Acceleraţi deci pasul,Grãbiţi-vã privireaMâine dispar din lume...Il vento mi pregaAmamimi dice il ventotoccami con le tue manininnami, nobila donna,nana nina, nani nani.niente nimbo sulla fronte,tessitrice del amore,regalandomi freschezza,zabaione e ardore,recita la vita intera,ravivando il suo sapore;redimmi di questa fuga- gabbia, ganascia, galera...rabbrivido... sono stufo,fosco et affaticato... liberta?ta liberta?...tazza vuota... bere, bere il tacere ...regalami una tappapacifica il mio mondodonami un po d’amorerema con me un secondo!dondola, dolceza, dormi,mia nobila donnina,dondola, dolceza... dormi...nina nana, nina nina.Grafica Tiberiu BALAZSMaria 2pag. 52noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Departele de aproape...Alexandru CETĂŢEANUS-a născut pe data de 7 iulie 1947 în comuna Amărăşti, judeţulVâlcea, este un prozator, eseist şi poet roman rezident în Canada.Fondator al revistei DESTINE LITERARE (…).A fost colaborator la Institutul Politehnic din Bucureşti, unde,împreună cu prof. dr. George Stanciu şi ing. Cătălin Stoichiţă au inventatşi patentat primul microscop cu baleiaj laser din lume. În 1984 a reusit saplece intr-o excursie in Italia, de unde a ajuns în Canada, cerând azilpolitic. În anul 1995 va publica prima carte – Un român în Canada – carese va bucura succes. Au urmat alte cărţi, care au fost apreciate înCanada, Franţa şi România. A locuit la Montreal şi Minto, NewBrunswick, unde a fost preşedinte al clubului Rotary.A călătorit prin Canada şi Statele Unite, ca reprezentant tehnic alcompaniei Ciba Corning, apoi pentru compania personală PanoramicRadiology and Biomedical. Este primul român care a obţinut ocertificare 510k a respectatei organizaţii americane FDA (Food andDrug Administration) pentru înaltă tehnologie, respectiv primulcaptor digital de imagine radiologică panoramică din lume, invenţie aprietenului stabilit la Paris, Cătălin Stoichiţă. In prezent locuieşte laSalaberry de Valleyfield, pe malul fluviului St. Laurent, la 40 dekilometri de Montreal. In anul 2001, Alexandru Cetăţeanu a pusbazele Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români (ACSR), fiind alespreşedinte de la înființare până în prezent. În anul 2007 a fost numitCetăţen de Onoare al comunei natale, Amărăști, Vâlcea. Estedirectorul revistei de cultură, Destine literare, care apare laMontreal.Bibliografie (selectiv)Un român în Canada, Editura Helios, Bucureşti, 1995; Ţara Hyperboreenilor, editura Antim Ivireanu,Râmnicu Vâlcea, 2003; Canada – Le Pays des Hyperboreens, Editura Langues et Cultures Europeennes,Sartrouville, Franţa, 2005 ; Străin în America, Editura Junimea, Iaşi, 2007 (cu prefeţe de Cezar Ivănescu şiDoru Moțoc); De la Herodot cetire, Editura Academiei Internationale Orient-Occident, Bucuresti, 2009.Poem rănitCiob de gerSe dedică lui Eugen EvuNimic mai mult decât un plop stingherpe care toamna cinică-l despoaiemult mai puţin decât un ciob de gerpe-al lumii dulce tainică văpaieOvidiu BĂJANSpre-naltul cer catifelat de runeeu ochii tulburi Doamne îi îndreptîn orice gest al meu e-o rugăciunee-o rugă, Doamne, clinchetul din pieptÎşi are orice floare-o veşnicieînchisă-n seminţia-i de tandreţiefemeridei Roze-i e menirearamului meu melodiind tristeţiE-o rugă, Doamne clinchetul din pieptmai stinsă, mai domoală-i noaptea-zi,din duh văzut văzduh eu te aştepttoţi m-au minţit, tu, Doamne ştiu că ştii.(1997)Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 53

RedefiniriPelerinTot rătăcind prin stele cu sufletul pustiuSpre câte una braţul tânjeşte să se-ntindăDar îţi reprimi dorinţa uitându-te-n oglindăŞi te-amăgeşti cu gândul că, poate, mai târziu…Şi-aştepţi cu-nfrigurare o rază, o clipireDar steaua-i tot mai rece şi tot mai depărtatăIar tu, asteroidul de piatră îngheţată,Tot rătăceşti prin stele visând la nemurire…asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Puntea pe cabluri- profesorilor mei, Nicolae şi Elena DOGARUApe repezi curg domol peste pietre rotundePrecum zilele vieţii ce se duc, rând pe rând,Puntea pe cabluri – leagăn peste râu atârnândPare un drum şovăielnic spre nicicând şi nicunde…Jos în vad, printre pietre, tot mai licure-o mreanăDin văzduh duhul flamei varsă flăcări câinios,Mă preling către umbră sub arinul stufosSomnul tandru-şi mulează toropeala pe geană…Zarea-i în tremolo sub valuri de aer încinsUmbra-i tot mai firavă, adormind în ţărână,Leagăn de vise-i, valsând prin dogoarea stăpânăPuntea pe cabluri, drum incert către sufletul nins.Glogova, august 1998Poeme din ziarul ucisDeratizareaEu sunt proscrisul burgului în careRoiesc poeţi, dar mierea lor e acrăŞi-n care nimeni nu mai vrea să placăTăcerea însăşi e o sărbătoare.Se torc sloganele precum bumbaculÎntr-un chilot de fost prim secretar -Îmi simt stiloul mult prea solitarŞi umilit de starea mea săracă.Tu iartă Doamne multa prearăbdareIartă icoana ta ce te dezminteŞi de mă laşi pe proprii oseminteSă fiu sămânţa care nu răsareIon URDAStareDe după un pâlc de norimi-a zâmbit astăzi soareleatâta de tandruRazele lui erau pletele talerevărsându-se pestepieptul meu palpitândTrandafirul umed de rouăşi-a deschis timid petaleleMireasma lui m-a îmbătatPetalele luierau buzele talesărutându-mă diafanprecum o boare de vântPloaia a venitşi s-a revărsat tumultospeste obraji-mi îmbujoraţiErau lacrimile talede fericirearzând în sufletul meuca o torţă.Irişi de focau înflorit deodatăla marginea singurătăţiiErau ochii tăiînvăluindu-mă voluptosîntr-o vrajă de nedezlegatDoamne, iubirea mea,eşti peste tot, viaţami-e plină de tine!Renaşterea Hunedoarei anul I nr.13 - Pagina literarăÎn slava ta de veci luminătoareVoi da cu D.D.T. peste cuvinte.Virgiliu VERA (Ion CISMAŞ)Decret mioriticÎn trecut e- întunericÎn viitor neluminăÎn consecinţă prezentulFeericVi se amână!Eugen EVUpag. 54noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Adrian BOTEZcare-mi ţintesc – clocotindduşmănos - prin ferestre –îmi ţintesc şi-mi salută prinsalve – orbia mea – melancolicablânda orbie - dobândită în timp şidin ceaţa de lacrimiTERORImă păzeşte noaptea – cubriciul deschis – sclipind sumbruucigaş: lângă fiecare clipăîngheţată – care trece peste beregatamea – a plasat un asasin – rânjind livid –de meserietrăiesc printre lamesurde sclipiri – scurte precum trăsnetul dinzare: ameninţări forfotind – clocotindşobolani fluorescenţi în mansardămi-e frică să-mi clintesc – fie şi-un singurgând – de teamă să nu-i văd – înclipa următoare – capul căzut – însângerat –la picioareSEMNE DE COBORÂREe frigcurând va tăbărî pe-aici şiiarna – iar eu cutreier străzi –pustiite şi arse defebre – vinovat de prea multe... de multe sunt vinovat: nu şi depuhoiul de frunze – doborâtpe trotuare – deghilotinele brumei: sunt vinovat de multenecredinţe: nu şi de cerul mocninda turbare – tremurându-şiisteric - dorinţă de crimăinima-mi stă într-un picior – gatasă-nceapă - graţioasă – zâmbindascuţit şi pusă pe relele toate –baletul morţiiinima-mi a-nvăţat – cumilenii multe-nainte ca eusă mă dezmeticesc – onouă – salvatoare identitate: nu mi-ospune nici moartă – şi mă-mbie să trecpârleazuri cereşti cătrecase înmărmuritoare –... e frig şi va-ncepe – curând – pe aicivalsul sinistru-al scheletelor ierniinimic nu se poate salva –cuvintele deja s-auaşternut la pământ – cu ochiiînchişi împăcat – pregătite denecruţătorul măcelnicăieri nu mai dă semne ori zborea – enigmatica: Pasărea-Înger... e atât de frig – încâtnu mai poate fi vorbanici de speranţă – cât despreiubire – pur şi simplu a devenito butadă pe care şi-o spun între elespectrele: consemn şi parola deazi... zgomotele se năruiesc peste mineapocaliptic – precum barosul pemistică – vina ilăului: zgomotedesprinse deorice le-a germinat – de oricineşi-orice căruia ele să-i datorezemonstruoasă – fiinţa desfiinţăriiprin vuiet – triumfalălepădare – viscolind – descărcândpeste mine – totce apasă – tot ce coboară-n abis –obsedat furios –demenţă în spume şihohot de rune – fărăchin izbăvitor alîntoarcerii la coşmarul preţios –pretenţios – alLuminiiDON JUAN NU EXISTĂun om cu adevărat puternic – n-areprincipii – ci elle creeazădon Juan eşti tu – femeieîn orice ordine te aşezi – şi-nAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 55

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"oricâte ipostaze extatice tecontemplidon Juan nu există – decât pentruamazoanele – incendiatoare de vise:aleargă – contopit cuumbra lor – în galopuloniric al câmpiilor – munţilorsinuciderii...nimeni nu cheamă pe nimeni – sprerevelaţie şi împărtăşire –atunci când – meticulos – desfacecomponentele clipei – înexplozia nucleară aeternităţiiEU, VILLONnu mai am în suflet plâns, nici urăpentru nobilul tău boy, de târâtură...sunt un biet Poet, scuipând cuvinte:sânge de-aureole mi-a tot curs, din minte!vagabond – veşnic cuţitul încruntat:am furat – ucis – dar, mult mai mult: visat!... şanţuri şi păduri m-au găzduit, curat:n-am avut, să mor, măcar un pat...pe deasupra de prinţese-am flatulatpe deasupra gloatei flămânzite am zburat– colier de ştreang m-a împopoţonat!n-am putut s-ofer decât rânjet de greaţă:am schimbat inima florilor din piaţăcu un vers – mustind de sânge şi de viaţă!CantoRivedo la tua bocca lent(Il mare le va incontro delle notti)e la cavala delle reniin agonia cadertibelle mie braccia che cantavano,e riportarti un sonnoal colorito e la nuove morti.e la crudele solitudineche in se ciascuno scopre,se ama,ora tomba infinita,da te mi divide per sempreCara, lontana come in unospechio...In Memoriam(1932)Giuseppe UNGARETTICântecRevăd gura ta uşoară(Marea le vine-n cale nopţilor)şi cavala şoldurilorîn agonie căzândbraţelor mele care cântauşi redându-ţi iar somnulcolorat de o nouă moarte.Şi cruda solitudinepe care o descoperim fiecaredacă iubeşteacum mormântul nemărginitde tine mă separă pentrutotdeauna.Dragă, departe de mineca în oglindă.Versione in romenadi Eugen EVUUn mare poet şi editor:Mircea CIOBANUE bine-aici, de-ajuns e şi atât,Ninsorile nu cad precum apasăStă-n osii reci un cer nehotărâtŞi-n cumpeni echilibrul lin se lasăMai bine vezi, spre râpă şupii vinSă bea la copci şi dacă nu, să taieÎn ţestul apei limpezii caniniŞi lupilor genunchii li se-ndoaieDe foame muţi, în arc de salt avar,Cu umerii lovindu-se şi saltul,Mai bine vezi cum lupii râpa sar,Mai bine vezi cum unul după altulpag. 56noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Diploma de Excelenţă AsCUS PC 2011Elena Daniela SGONDEAAltcinevaPopoarele mici vor înghiţi umbra mare şidestrămatăA entităţii care acum se naşte răsucită în susUmblu singur, cel mai singur, cu mine străinulCum umblam altădatăLa râul Sargeţiei, după ce capul meu străpunsl-au ascunsGorunul sădit de Străbun la Viroaga DruizilorRămuros sub pământ şi în cer veveriţele-i scuturăAurul Bătrâna lumină a mileniului cade zăbranic,cadranulFără să ştim se inversează spre dimineaţă, olaltăCu Lucrul lunar al omizilor…Se schimbă drastic şi legea şi clima din NoiPrototipul sălbatic ascunde alt sufl et să scapeRăsadulÎnnoieşte-l pe omul dublat în spirala tăiată caDoi - A treime tresaltă spre Tine –n CunoaşterePiramida şi Bradul….Răzleţit în cunoaştere cântă geniul, nomadul.A doua rugăciuneSe schimbă clima drastic, se schimbă şi UmanulCeva nu va mai fi cum era, Niciodată…Cei ce rămân nume noi vor primi, cel bogat şisărmanulÎmpreună -or respinge Utopia uscată…Le vor izbucni alte chipuri de sub tatuajele-astraleAdevăr zic vouă niciodată nu vom fi ce eramUmbra luminii - înflori-va din toate iubirile tale -Tu vei fi altceva, Dulce Epitalam?Cu partea netăiată din pierderi, mai rămâiLumina mea, femeie, ca să răsar prin tineNu-mi smulge rădăcina din fl ăcările viiSă bem, din întuneric, Lumina Care Vine !Spiritul după trezireVioi şi imprevizibil, spiritul( dual)Aidoma acelor fl uturi gemeni pe câmpiileEnergiilor primareSuspendând voluptatea – ca senzori aicromaticii … Fragil delir al cromaticii(pe aripi străine-ntre ele şi gemeneDoimea şi cuţitul de cremenegheişa în fl oare de vişin visatkimono de ninsoare aşterne, ca pat …haijinul a gândit, dar iubind,şi-a uitat …( trezit înspre lume scris-am aceste impresiipe voalul nălucei, miresiişi încrustez ecranul de dinainte de naşteresă se bucure cel răzleţ prin cunoaştere )Parcă ninge textul legănat unduios compozitŞi ritmează sincope-n grăbitul orgasmCât să secere purpura macul dezmierdulHermeneutica-n spice de logosSidefate vocabule apocrifeAle celuilalt spectru : spulberul invizibil dinInteriorul miresmei.Îi poate ucide penetrându-l pe unulÎn infarct o albină.Efemeri, două gene de gheişăÎnveselind cu pudratul cutremurDouă perle de sare …În soare căzutăMoartea lor, geamănă.Ex Libris Dafinel DuineaAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 57

Poem de departeDeux poemesasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"La corde de pierre douceje m’accrochais de l’airde nos respirations leurs mêmes eninversantavec prudence la naissance et la mortje me rappelais que tu aimaisles oiseaux blancs de l’hautdans l’eau légèreje lavait l’hologramme d’un angedans le sang on entendaitmon fils en riant jouait le rôle avecla patience d’un angedans un morceau de planèteles corbeaux se tenaient alignésde plus en plus compactesavec des vertèbres rigides et crispéesle temps tombais sur nousde l’hauton entendait grincersur les joues de Dieula partie inconnue de mon êtreelle se levait soudainement sur ses pointespas encore atteintede l’ombre tardiveelle se faisait un triangle appuyé sur nousDorin TUDORAN (SUA)Oamenii aceiaajunsesem prea târziu –oamenii nu mai aveau aripicât era ziua de lungăîi căram în spinare: îngeri schilodițiseara îi îngropam la marginea măriipeste noapte înghețam de spaimacă iar se face dimineață/ și se făceaMaria Diana POPESCUDe la creux bordée de ta poitrineavec ma respirationécrasée entre des galaxiesje tendais les mains vers les saints éclairésd’argent implacableje sentais dans mes jointuresdes échardes métalliques pulsanteson m’étais servi a table depuis sièclesdes cris de guillotineils écrasaient de plus en plus intensele triangle que me mettait a l’abrisil saignait par toutles points cardinaux ont existémes cheveux dans les sables astralesbien avant la naissance de l’universtu étais un vent digitalpendulant à la borne de l’ouest de mafantômed’énormes tamis distillaient la sèvejusqu’à l’essence la plus purecommençait a trembler en lui-mêmeécoulant sur les chevilles de l’universje suis tombée enroulée sur la Terreon habitait de tant fois ensembledans un long fil avec des murs brillants.Inedit în românăSi sciolgono le rugiadedopo il gelo della lunga notteattorno al tumulointreccio di liberi volinel cielo di perlae lieti cinguettii.Ma vi è pure, in disparte,sommesso il piantodi chi è rimasto solo.Silvano DEMARCHI (Italia)Se topeşte rouaDupă gerul lungii nopţiÎn jurul movileiÎntâlnesc zboruri libereÎn cerul perlatşi fericite ciripitoare.Dar vai e deasemeni în depărtăriînnăbuşitul plânsal acelui care a rămas singur.pag. 58noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Fu vero amoreE ora che non c'è,non disturberò il tuo sonno,invocandola,per vedere la mia pena.Le porterò gialle forsiziee profumate rosesulla sua tomba.Ci fu concesso il dono della vitasenza averlo richiesto.Davanti al dolore mi parveuna mela avvelenata.Trad. di Elena Daniela SGONDEAdal volume: E poi la noteEvaziuni... sentimentalepurificarese rostogoleau cuvintelelunecau pe pietre în vâltoaretăcerea le netezease făceau mai albestrăluceauca ochiul adormitîn lacrimăcauţiuneaauzisem că ura a confiscatiubireaportăreii au pus-o în lanţurila închisoarea datornicilori-au citit capetele de acuzareevaziune fiscalăse dăruise fără banioricui o primise în casăca o femeiete străbate ca o luminăşi nu-ţi cere platărătăceam în pieleaunor soţi părăsiţi aveau ochii roşi de păianjeniţeseau o pânză apocalipticăîntre sufletele uscate un pământpe care n-a mai plouat de la facerea lumiiun înger răzvrătit ciuruia venelenopţilorinjecta cu seringa un drogtransforma orele în vipeream ajuns să stăm în eclipsăîntrebam unde este DumnezeuA fost adevărata dragosteAcum că nu mai este,Nu-ţi voi deranja somnul,Invocîndu-l,Ca să vezi suferinţa mea.Galbene Forsythia am să ducşi parfumaţi trandafiriLa mormântul celui adormit.Ne-a fost dat darul vieţiiFăra a-l fi cerutIn faţa durerii mă simtUn măr otrăvit.Traducere de Elena Daniela SGONDEAdin volumul: Apoi noapteaIon BARBam primit apoi un mesaj întemniţăîmi scria chiar pe inimăs-a plătit cauţiuneapentru partea ta de iubireporţile nopţiiia bine seama se va face noapteîntunericul va scoate capulprin fiecare pasăreînsoţind pe străzile oraşuluiun domn cu papion şi bastonte va cuceri prin şarm şi cuvintealeseîl vei urma în cetatea savei fi o ibovnicăpe străzile largibucuria nu-şi va amintică ai intrat pe porţile nopţiiia seama dar când te rătăceştiprintre stihiile gândurilorîndepărtează-te de oraşul aceladacă ai ajuns la porţite mai aşteaptă o barcă de salvarecineva a pregătit un ţărmunde să ancorezivei găsi dimineaţa doi peştipe pietrele de la malte vei ospăta iar ziua tava străluci din nou sub farAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 59

Metamorfozeasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Donatela BISUTTI (Italia)Donatela BISUTTI A semnat în 1982, cu alte figuri ale poeziei italiene contemporane (inclusivFranco BUFFONI, Fabio DOPLICHER, Umberto PIERSANTI...), un manifest memorabil. Grupareareuneşte o duzină de poeţi prin expresia "poezia Metamorphosis". Despre tendinţa actuală sau, mai corectvorbind o nouă şcoală, a poeţiilor Metamorfozişti DOPLICHER a scris că "este modul în care ne vedem şine citim se schimbă sub influenţa mass-media, viteza de imagini, informaţii repetitive, stereotipe nemodifică”... condamnat să rămână inert în minţile noastre". Grupul Metamorfoze este opus altor manifesteîn avantgarda liricii italiene actuale. (Eugen EVU).FricaNu de moarte, cide metamorfoză- a accepta dezlegarea de sineca apa pe care o laşi să curgăşi ia forma vasului ce o conţineşi se scurge- şi-o resoarbe pământulşi este şi nu mai este – fără să sufere,poateşi totuşi nu se se va pierde..Domol, temeraroricare lucru atingepentru o clipăculmea împliniriidupă care dă pe-afarăaşa cum apa dintr-un vasnu suportă preaplinul.VivendoContro il vetroil disegno di un respiroprima e dopo,invisibile.TrăindPe faţa ferestreidesenul unei respiraţiiînainte şi după,invizibile.Trad. di Eugen EVUPoeme pe-o aripă de vântPuiu B. CISLĂUÎşi priveşteSeara-i mută prin păduri;şi-n gând,Din poala verde şi dârzăLegănatăDe-o aripă de vântPe-o frunzăStrângi somnul în picăturiCând,Din poala munţilorÎn tării,Luna-şi piaptănăPlete argintiişi-ntr-o pleoapăDe fântână umezităÎşi priveşteNemurireaLimpezită.Cu sete de libertateTrecut-am prin ţinutul „DEVU”Mai sus,Spre Eugen Evu;şi-aud, cum-că-n Hunedoaraşi-a mutat limba,Toată Ţara:RomâniNumai Unul şi unul,Cu sete de libertate,-Strâng în cuvinte alinulCu dragoste de carteDincoace de-o moarteDincolo de-o moarte.pag. 60noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Debut poeticMihai NEDOREANUAdolescenţaCe frumos e să asculţi timpulTrecînd printre degete…Să adormi răsăritulCrescut pe-ndelete…Ce frumos e să trezeşti noapteaCu speranţa şi carteaUnei alte lecturi!NocturnăCînd pe la stîniPe sub aluniLupipăgînicînta spre lunăPe sub stînciprelungiUrşinebunise împreunăşi s-adună‘n somn de şoapteDin departele răspund şi se-mpungCerbi de noapte.BucurieCînd, într-adevărAm muşcat din măr,Pomul din grădina fără rod,Am învăţatCe e durereaŞi-am rîs prima dată.ViaţaNe-adunăm din două cînturiŞi din margine de gîndŞi ne ridicăm în soarePîn’ la margine de cerŞi ne spulberăm în scînduriŞi în bulgări de pămînt!StănescianaSpre dimineaţă,Cu vinatrezirii în gînd,Mi s-a părutCă-ncep să mă doarăNoaptea şi lumina.Pe la prînz,M-am trezit blestemîndO durere de fiere,de frunze, de cai şi albine.Seara,Mi-a fost mai bine.Mă mai durea doar firul plăpîndDe albastru căzutPeste mine.Destin IÎntr-o zi, Dumnezeu mi-a spus:- Copile, nu mai plînge…Ai timp destul!Cînd viaţa te va stingeŞi vei fi sătul,Vei rîde?Destin IIDac-aş sta de vorbă cu DumnezeuL-aş întreba şi eu,Ca orice om:- Doamne, nu era mai bineSă fiu pomŞi să am în urna sorţiiŞi petalele rodiriiŞi-ale porţiiDe intrare-n primăvară?Destin IIIÎntr-o seară,Dumnezeu, pus pe glume,S-a uitat peste lumeŞi peste părinţii mei,Dumitru şi Maria,Şi le-a zis:- Aşa e scris:Cît mai am puţinNenoroc,Aduceţi copilul!Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 61

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Destin IVDoamne, de ce-mi plîng de milăPrieteni de ziua lorŞi duşmani ce-mi dau în silăMîna lor de ajutor?Destin VPe umeri de ploaieMa urc pîn’ la cerStingher,Mă ridic şi cobor.Amestec noroaieŞi steleÎn visele meleCu dor.AmintireSpre Mitrofani,Pe sub castani,Se-nşiră ani.Spre Mitrofani,Se scutur aniŞi pe sub tei,Cîntecul ei…Lîngă fîntîna,În colţ de lună,Floare nebună!Casa verde IPe murmur de apeŞi foşnet de bradLa Casa de VerdeAmintirile cadDin departe-n aproape.Oaspete la CastelCenuşie tăcere/eonii/ întreştiri şi atomise traversează evanescenta/lucoare/ a sălilor de/ autopsietext simplutext.../ numai text şi/ atât...teritoriu pustiu...hic/ sunt leones.Pe foşnet de apeŞi murmur de brad,În fum de ţigarăŞi-n fum de grătar,Poveşti te-nfioarăCu păstrăv de aurŞi urs legendar.Nebunie IÎntîi au înnebunit florileŞi-au tăiat scărileSpre cerŞi-au uscat frunzele,Au spart undeleDe lumina, de apă, de vînt.Parfumul şi-au stinsŞi-apoi s-au întinsPe pămîntŞi-au ajunsPînă dincolo de azi şi de ieri.Nebunie IIApoi au înnebunit ploileŞi-au tăiat picăturileŞi-au mîncat noriiPlini de zgomot şi luminăApoi au alungat zoriiFără vinăLăsîndu-i să umble hai-huiŞi, ai nimănui,S-au dus să plouă-n cer!Dan ANGHELESCURefren final (ezitant...ori – poate - Post scriptum)şi-atunci a trebuit să vorbesc/să-I fac semne/ să-L strig/şi să mă rogîn neatenţia generală/în disoluţia fiinţei/rumoarea lumii/tot mai adânc tulburată/tipăreşte jurnalul/ în care-unalt Van Goghîşi ca împacheta/sângerândă urechea/tăiată...pag. 62noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Poeme târziiLadislau DARADICI(din ciclul Poemele târzii ale sufletului meu)De un timp...De un timp devine tot mai jenantsă mai rămân cu voi,să-mi duc zilele alături de voi,să fiu martorul goanei voastre nebunedupă deşarte goliciuni de simţire şi de carne,să mă-nspăimânt privindîn miezul de noapte jilav al sufletelor voastre,în dezordinea barbară a destinelor pe carevi le-aţi alesşi e poate timpulsă mă întorc în lumea mea,cea galaxie a luminii de care,paradoxal,nici nu-mi mai amintesc măcar...Dumnezeul meuDumnezeul meu e pretudindeni, el nu este încă mort,eu cred în zeul primordial care s-a risipit în fiecaredintre miliardele de vietăţi din univers,fie ele gâze, peşti, păsări, lei sau oameni,ori nenumite de noi fiinţedintr-alte nebănuite universuri...L-am descoperit într-una din zile în mine însumişi-n femeia-mi veşnic caldă, el zâmbindu-mi,parcă spunându-mi că a fost mereu aici,atât de aproape de sufletele noastre nevoiaşe,alături mereu, înlăuntru şi în afară,în vreme ce noi neavând ochi decât pentru licăriri deşarte,zgomotoase clişee stridente şi alte mărunte goliciuni,umplându-ne suflete avid cu vanitate,vieţile transformându-ni-le în mediocrităţi vulgare,cuvintele în stridenţe,iubirile în falsuri...Se află aici Dumnezeul meu, în noi, în fiecare,ca un obiect perpetuu al nimicniciei, urii şi crimelor noastreel, pelegrinul batjocorit, renegatul călător repudiat,rănitul şi răstignitul cel de toate zilele şi nopţileorfanelor noastre suflete rătăcite şi zburătăcinde...AltcevaE altfel ceea ce am visat,ceea ce mi-am imaginatşi am zărit printre tenebreleumbrelor voastre,în zdrenţele sufletelor voastre...E altfel decât ceea ce mi-am dorit,Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 63

Spanish eyesasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"ceea ce mi-am permissă invocdin colţul stâng al sufletului meuca un orfan de înger,ca un orfan de Dumnezeu...Dar mă dor umbrele aripilor de odinioarăurmele iluziilor,urmele iubirilor de altădatăşi recunosc: e altfel ceea ce visezsă pun pe cea din urmă rană a sufletului meu –căci eu cautAltceva...Nuţa CRĂCIUN (Spania)Originară din Orăştie. A fost membră a cenaclului hunedorean “Lucian Blaga”,prima promoţie. Optzecistă de sorginte romantică, deţinătoare a mai multor premii laprestigioase festivaluri şi concursuri literare naţionale. A publicat poeme în revistele:„Transilvania”, „Familia”, „Poesis”, „Provincia Corvina”, Antologia Cartea întălnirilor,„Ramuri”, „Semne” ş.a. A debutat editorial cu volumul „Alfabetul unei şoapte” (2001).Poemele acestea fac parte dintr-o nouă carte, intitulată provizoriu „Fluture deumbră”. Aş inversa, scriind „umbre de fluturi, cuvintele” ... Emigrată în Spania, ne-amrevăzut recent la Orăştie, având apăsătoarea senzaţie a unei schimbări totale de chipşi substanţă. O aşteptăm în paginile revistei, cu nostalgia primelor poeme lecturate în frigul casei de cultură...(Eugen EVU).întrebare nerostităfemeia-i o religie amestecată aşa îmi spuneaiea poate coborî cerul pânăla înălţimea unei lacrimiîn spaţiul strâmt al inimii creşte prunciatunci lucrurile din jur încep să respireeu îţi urmăream braţele cum îşi pierdeaumăsura/ două cânteceunul mereu la îndemână legapanglici roz cuvintelorcelălalt derula imagini dezbrăcate până la brâuo sută de imagini ce-şi treceau nebunia prin noio întrebare nerostită topea amiazadin trupurile noastrecel ce scrie poemecel mai frumos poem tu îl scrii săpândîntre coastele timpului o fântânăvântul desenează umbre preţioase asemeniunor naşteri urcă apa în arboributoi rătăcit pe mare falangele tale cautălinia de împărţire a apelorzarea se umple de mişcareainvizibilă a unei inimipoemul e cântecul pietrei şlefuitecel ce moare de sete sapă singur fântâniscrisoare de îmblânzit mâinileai dreptate iubitulepereţii aceştia încercuitori au suliţebraţele mele gratii de fierînconjoară timpulscrijelesc în pântecul lui un viscu umbra în cernumai vorbele s-au oprit sub coasa luniitaie frigulnorii de gheaţă căzuţi peste noişi mâine-i o zi mai albă poatepeste sămânţa roşie a sângelui se rostogolescanotimpurinu mă mai izbesc de pereţii de sticlăzidul dintre mine şi ceilalţi umblă singurcorabie cu catarg de brad verdepag. 64noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Omul şi poemele saleBogdan GHIUBogdan Ghiu este poet, eseist (literatură, media, artă, urbanologie) şi traducător(French Theory si literatura franceza). A tradus peste 50 de lucrari din filosofiafranceza contemporană (Bataille, Foucault, Deleuze, Derrida, Bourdieu, Baudrillardetc.) şi din literatură franceză (Sade, Baudelaire, Artaud, Duras etc.). Cele mai recenteeseuri publicate: Telepitecapitalism. Evul Media 2005-2009 (Idea, 2009) si Eu(l)Artistul. Viaţa dupa supravietuire. Cod de bare pentru viitorul monstruos al artei(Cartea Romaneasca, 2008). A finalizat eseurile Dadasein si Inconstructia. Pentru oarhitectura etica. Este coautor al proiectului Performing History, care a reprezentatRomânia la Bienala de Artă de la Veneţia (iunie-noiembrie 2011), şi curator alexpoziţiei internaţionale de arhitectură Fluenţe (Timişoara, octombrie 2011). Esteredactor la revista Idea artă+societate, colaborator permanent al revistei Arhitext design şi titular de rubricala LiterNet („Evul Media”), Luceafărul de dimineaţă („Politica lui Bartleby”) şi Radio România Cultural(„Unde ne oprim în Bucureşti”). 1997: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele de poezie Poemul cu latura de unmetru (Ed. Cartea Românească, 1996) şi Arta consumului (Ed. Cartea Românească, 1996) 2003: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerile Charles Baudelaire, Inima meadezvăluită (Ed. Est, 2002) şi Henri Bergson, Energia spirituală (Ed. Meridiane, 2002) 2004: Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler acordat de Preşedintele RomânieiUrmareaNu totul există pentru a fi scris.Nu tot ce e scris e pentru a fi citit.Lectura nu epuizează tot ce e scris.Există rest, şi ne scăldăm în el.Bănuiai? Căci nu te pot întreba dacă„ştiai”. Astfel de lucruri (şi altele , multmai teribile) cel mult se pot bănui,presimţi, ca şi cum ar ţine de domeniulviitoruluipersonalşi planetar.Planeta nu-i tot timpul universală.Universul nu-i neapărat cosmic.Presimţi şi scrii,ai în spinare (sau la şold)hrană pentru o zi.Presimţi ceea ce nu vei putea niciodatăsă simţi. Chiarde-asta presimţi: să te scuteştide-a simţi, de-a scrie,de-a ţine cont de ce-ai scris,tu şi ai tăi.Scrisul e o descărcare de povară.Glume pe seama morţilor:ce-or face ei acolo, de ce s-auascuns, ce atingeri (fără trup, sau cucine ştie ce ditamai trupul!), cesuprapuneri, împerecheri,întrepătrunderi, înlocuiri defiinţă se ţin lanţ în jurul nostru,ţinîndu-ne-n lanţ,epuizînd posibilul căruia-i ştim(uneori nici măcar) numele?Fac ei acolo cumva ce nu putem face noiaici, aşa?Azi m-am născut, dar mi-amintescviaţa mea de ieri.Dispare, fuge, se lasă ilegal trecută„graniţa” carnea, a fost o metonimiede carne pe cînd nouă nu ne stăteagîndul decît la suflet şi spirit (caderivat al acestuia, ca „subprodus”):acum spiritul rămîne, tot, aici, îngrija noastră, povară. Carnea afugit, s-a făcut carne universală,trup cosmic – spiritul a rămas,tot, de la origini şi pînă acum,aici, în grija noastră.Planeta-i rezervaţia (sau cimitirul)Spiritului. E numai spirit aici, spiritazi, spirit mîine, şi carnea nu-nceteazăsă fugă, să se facă trup – adevărat –altundeva, departe.Am ratat – ratăm – forma de trup aspiritului.Spiritul tot rămîne aici,carnea zboară.Raport de inversă proporţionalitate.Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 65

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Contratimp.De aici – „timpul”.(Tot ce-i gîndit şi dispare,căci l-am construit.)(Ruine în construcţie.)(Punctul unde adaugi, pui peste,e punctul de unde începe scăderea.)(punctul de lipitură e viitorulpunct de ruptură. De-aici – timpul.)Ieşirea din paranteza pămîntului.Ieşirea din paranteză.Cum să ies din paranteză, înbătaia diferitului? (!)Am ieşit (am ieşit?): ce bineera!Ce bine a fost!Ce bine va fi!(Va fi vreodată bine?)(Dacă voi fi, va fi bine.)(Cînd voi fi, va fi bine.)Cînd sunt e nemaipomenit.(Între insule – mare.)(Între atomii de apă, atomide om.)(Între mine şi tine – atomi dedorinţă.)(Insule.)(Insule fericite, insule de revoltă,insule înghiţite de marea de trupuri.)Drumul e o invenţie epică şididactică.Istoria, dacă nu-i drum, seface praf (atomi de istorie).Calea nu trebuie parcursă,ci anulată.Calea nu te duce, ci te aduceîn braţele ţintei, să nu o mai vezi,să n-o mai doreşti.Ne-a înghiţit ţinta!Căci am parcurs drumul, fie şi-nzbor.Distruge calea – calea îndepărtează,abate,mersul pe jos face corpul frumos,mersul pe drum te face scrum.Paşii rimează, ritmează,rima întunecă auzul – ţi se parecă vezi.Vezi că drumul se îngustează, sesubţiază, la capătul drumuluite faci mic, mic de tot.Aici erai tu, acolo eşti acela:un altul, cu spatele la tine,un obsedat, un încrîncenat, unnelimitat.Mergi, dar mergi fără drum,în aşa fel încît să strici drumul,să rătăceşti drumul: drumulpoate fi rătăcit, ia-l cu tine,du-l unde-ajungi.Sau stai acasă şi lasă-l săte sugrume!Mai bine un dans, ceva,să-şi muşte drumul cap cu cap.Ţipi, sari, de bucurie, de durere.Te zvîrcoleşti: laşi urmece împotmolesc drumul, care-l sfîrşesc.Gîndesc ca să-mi sucesc mintea!Scriu ca să obosesc!Citesc ca să uit! Ca să-miadun mintea sub un alt chip,în altă parte,pe dealul din faţă,pe trotuarul de vizavi,peste drum – să tai drumul!Şi să te iubesc ca să morPoemnu am nici o putereşi aproape nici forţe nu mai am.Trăiesc. Simt asta. Privesc în jurşi aud gândul bolborosind.Deschid gura să vorbesc dar oînchid repede de teamăsă nu casc.Mi-e teamă că nu am să mai potînchide gura niciodată. Tac.Rotesc în gând începuturi de gând.Urmarea e întotdeauna prea lungă - oadevărată istorie.Nu las cuvintele să (se) facă istorie.Ele sânt de trăit pentru mine.Numai timpul se poate trăi,nu şi istoria. Istoria este o fiinţăea însăşi, cu viaţa ei proprie.O fiinţă numai în sine.Numai timpu-i al nostru.Trăiesc. Simt asta. Vag, vagde tot, dar simt.pag. 66noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Penultimul romantic...Prima poezie publicatăCândva vor fi, din nou,Aceleaşi, toate.S-or recunoaşte, poate,Sau vor treceStrăine, grele de trecutul orb.Năframe ruginite zări,Vor fluturaÎn timpul celălalt,Din somn. Noi vom visace Timpul uităinversat şi-nalt.(ziarul Flacăra, Hunedoara (1967),Revista de cultură „ Familia”)Aspiraţia 2Când disperarea curgerii e,-n vaduri,Un strigăt spărgător de inerţiiAmeţitorul gest al libertăţiiPrin anamnezis îl vom regăsi?O fugă-i timpul, din dorinţi de sineFăpturi şi lucruri din adânc mişcateSe-nfruntă, se distrug, renasc din toateSpre încă nenăscutul care vineNoi aspirăm iubind spre LibertateAscunsei Ordini ne supune Cine ?Scriu, cânt...Scriu poezie,Cânt să nu aud cum morşi nici cei dragi de azi,din viitor...Lumina nu vedeLuna pienna, vânată de vânt,Zidită fereastră, memorie oarbăÎncă sub vulturi, sub clopote cântPădurea ucisă în iarbă...Ah, să devină ce Sinele crede ?Noaptea ştie, lumina nu vede...Al cui acest gând ?Toate drumurile sunt doar unul, din soare,Calea din tine, de când ai venitStrigăt din origine pe ţărmul de mareAl unui estuar arcuit nenumitÎntre braţele tale - aripi legateÎngerul bătrân se mai zbateAl cui acest gând ce ascundeUn mister ce-ar ucide? Răspunde?Motiv japonezUrme inverseîn tiparul din somnal memoriei...Eugen EVUArderea etapeiOarbe revelaţii sub clopotniţeTrafic cu sex curcubeu îndoliatOameni şi fameni, cătuşe şi botniţeMileniu greşit număratCât mai e nimeni nu ştie dar ardÎn hazard zeu şi catapeteasmăÎntre noi viscolirea de fardLinţoliu nirvanic, fantasmăCum murit-am şi nimeni nu ştieTrec prin cântece ca un ecouCe se-ntoarce izbit de stihie:Foamea lui de-a se naşte din noue-a divinei veniri, să ne-învie ?Uitarea, ea ştie.Kali YugaCade-n cunoaştere rugaE spre amurg Kali-YugaSus, azimutul orbit,Jos sanctuar împietritSchisme, bolnave sub trapeSurde prin veac muzici şchioapeCâţi de urgii vor să scape?Tot ce a fost va mai fiSfârşind începutul din zloateMoartea bătrână-n stihiiUrlă gravidă prin gloate...Inegalabili strălucind ...Noi care am trecut murind melodiosMurind ca parte şi moartea altora:Prin descendereŞi ecou ce transcendeCa spirit ce se agită armonicA nu uita la trezireÎn lume divinulCu superbia solemnis a iluzieiSiaje pe luciul ape în TaoSecuturând constelatul ArboreNu departe de paradeisosLa muncile duminicale aleesteticii care veni-vasă recupereze din Exil/ umanulAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 67

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Noi nu am venit a fi înţeleşiCi a fi primiţi ca ofrande muşcateCum odinioară fructul cu sâmbureInefabilA nu repeta eroarea mutaţei.Logos holosfericCeva cineva precipită quarciiIncomensurabil de necugetatCeva îmi spune logos holosfericMelodios straniu din întuneric.OracolPredomină sancriste-n munţi ninsoriÎnsângerând ocultele izvoareTrezit în lume, sfând Copil din FloriAl Cerului, se face seară-n StareO, indicibila din Timp chemare !Cum, Doamne, să-mi încoronez mireasăFecioara cea de trup nesăţioasă ?Hermeneut răzleţ, ninsori la coasăPrin graminee se-nfrăţesc, se lasăÎn mine pacea morţii, bucuroasă.Sophia, fiara visului, mănoasă.O, fii şi fiice, asuprind EsenţeMă scaldă-n Verb fractalice scadenţe: Cel ce devine-i nicăieri Acasă.Aumbre sau Florile DalbeDin gravidă, grea, a iarăşi naşte,Mă răzvrătii fricoasei lumii moaşte,Etern al clipei beat a se cunoaşteDin greu preaplinul fiindului divinCu morţii şi cu cei ce iarăşi vinAdeverindu-mi Verbul, să devinZburat surâzător, lumind LuminaDin rădăcini clepsidra-şi cântă VinaGloriei Fiinţei, verticală, linaA îndumnezeirii-n om, Vergina.Reumplu Nemurirea de Mister.Zid sprijinit de iedere şi nalbeSemnificatu-mi suflet prag se face,Al Spiritului, moartea nu-mi dă paceDe-aceea cânt şi Florile-sunt- dalbe...Maria ! Ca-nfrăţirea din seminţeA Grâului, leagăn sub maci, Credinţe,Hierogamic, sacru dor, prin ştiinţe.Rebus divin ! Memoria cea lungăCa Urobouros care se alungăA se-ntâlni cu Sinea Lumei. StrungăSpirală ăstui cosmos fără dungăÎn ghinda care sunt răbdând goruniiSă dea vlăstar se-ntoarce-vor StrăbuniiCe-au plăsmuit sub fast preaplinul lunii.Pe umeri, doi, un sanctuar descântăLuminalumii, prin Dorinţe sfântă.Murindu-mi moartea-ntre pământ şi cerRugaDoamne, prezent în peisajul ce-ţi suntTot mai greu îmi închipui ajungLa tine rugăminţile noastreRuga şi minţile noastreDe ninsori oarbe de seminţeCe nu se mai înfrăţesc în diafanulincestŞi îndoliat în decembrieCurcubeul promisiuniiDoamneMie însumi mă rogÎn floarea de rugNu-mi lua cuvinteleSă se adeverească.SeismogoniaSub gheţari se subţie troznindSufletul vertical al munţilorPe care îl va unge dumnezeul luminiiSă se vindece-n opere.Balada NapocanaCa în busola din AntikiteraPulsează-n mine Nordul cardiacAl tinereţei îngerului-dracDin neamul lui Dănilă PrepeleacCel verişor cu-amanta biosfera.Iubit-am platonesc pe SulamitaDar vitregă ne-a fost paraboila- ursitaŞi de-nţelegi ce-s moartea şi femeiaVei şti al doilea nume, Salomeea -Şhalom! Eram la „ Arizona”,Cu-apologeţii gnostici, din SorbonaŞi muza omonimă, Dezdemona...Cu Nego Irimie şi cu clonaCea curvă dulce, din Francoisvillona...Obsesii, bre, ţi-era mai mare dragulSă mânci pe pâine-amor-energofagulMelodiindu-ţi moartea, neaga- neagul...O, la ! Era clujean şi Nae PrelipceanuCe-şi construia, de neatins, Lunganul!Femeia ideală-n felul său ...Şi Petru Poantă, pădurean de-al meupag. 68noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Pe care-l caut la Cerişor... Degeaba!Urcai de singur să revăd OhabaŞi Peştera Muierii, după sta,Unde izvorul ce ne-a alăptatA împietrit, măi fratre, a secat !Mă taie jalea neamului din munţiŞi cerii cei cu-ngreunate frunţiDin care curge mana, cărăbuşiiMagiei ce-o cântară greieruşiiŞi-a picurat cu-ntunecate slavePrin goliciunea de preluci bolnave (?)Dar Adi, cel Popescu, ce mai face?La Steaua care-a răsărit, se coaceVerbul cel sfânt sub ţăst de carapace?O, fir-aş cel iertat,că scriu în DodiiLa anii mei cei ninşi dinspre prozodii!Dar Teohar, mantramicul armân?Dar cea uitată într-adins, păgânCe-o am iubito pe-un strujac de fân?(Ce tac e să nu afle Doina CeteaNici Vulturescu, mi-i sătulă setea !)Acuma-nchei psalmodic şi vă-nchinPrea răbdător, nemaibăutul vinS-a învechit iar sângeriul chinCu care scriu l-împart cu Voi. Amin.Ordinea ascunsăCând disperarea curgerii e-n vaduri,Un strigăt spărgător de inerţiiAmeţitorul gest al libertăţiiPrin anamnezis îl vom regăsi?O fugă-i timpul, din dorinţi de sineFăpturi şi lucruri din adânc mişcateSe-nfruntă, se distrug, renasc din toateSpre încă nenăscutul care vineNoi aspirăm iubind spre LibertateAscunsei Ordini ne supune Cine?MayaCuvinte cuvinteAumbre sfinteIezi pe morminte...Realul minteRealul minte.Oratio vechioSub azimut de mierle şi de grauriDesculţ copil umblai bătrâne plauriSus, la Vâlcele Bune dus de-un drumPe care gândul mă întoarce-acum:Cel fără trup, din melos cum-necumSacru nadir din Geea: ergo sum?Testament naivTrăim trăite vremuri, fiecarePrin amintirea celor ce s-au dus,O! Moartea celor dragi cumplit ne doare!Venind absurd din răsărit-apus ...De parcă-n viaţă încă sânt şi nu-sE-absurdul dumnezeu, cel altfel spus?Ciclic murind prin Opera-i, Cea MareIernatic germen de-mprimăvărare?Vom fi când nu vom fi? Muri-vom oareRăspunsu-i inversat în întrebareCă Moartea-i, ca şi Viaţa trecătoare.Maria 3 - Grafica Tiberiu BalazsViaţa literară în nordul ţăriiLa Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare (director Teodor Ardelean) a avut loc ooră de lectură susţinută de scriitorii Gabriel Chifu şi Adrian Popescu. Cei doi invitaţi s-au întâlnitapoi, într-o discuţie neprotocolară, cu autorii din oraş reuniţi în Cenaclul Scriitorilor dinMaramureş, condus de Florica Bud. A doua zi, în Sala Porolissum a Consiliului Judeţean Sălaj dinZalău, în cadrul programului de lecturi publice iniţiat de dramaturgul Flavius Lucăcel şi de poetulDaniel Săuca, a citit din proza şi din poezia sa Gabriel Chifu. Acesta a fost prezentat publicului deIrina Petraş, Viorel Mureşan şi Adrian Popescu.În fine, la Satu Mare, s-au desfăşurat tradiţionalele Zile Poesis, ajunse la a XXI-a ediţie şidevenite acum festival internaţional. Au participat numeroşi scriitori din ţară şi din străinătate. Cuacest prilej s-au decernat Premiile anuale Poesis.Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 69

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Cele mai importante premii le-au primit: Nora Iuga – Premiul Poesis Opera Omnia, MartaPetreu – Premiul pentru Proză, Marin Mălaicu-Hondrari – Premiul pentru Poezie, CornelUngureanu – Premiul pentru Critică Literară, Jan Mysjkin (Olanda) – Premiul pentru Traducere.Amfitrioni au fost Dumitru Păcuraru (directorul festivalului), George Vulturescu (redactorul-şef alrevistei Poesis), Claudiu Komartin (redactorul-şef al revistei Poesis internaţional).Dreptul la culpă - Fascicolul IVGreşeli – 61Greşisem de câteva ori,fugind de mine,ascunzându-mă înpatimi neîmpliniteşi mă înstrăinasem.Mă ascundeam fără de fapte,cu siguranţă personală,răstălmăcind pornirile zilei.Greşisem de câteva ori,nevoind a mă schimbadin comoditate,nici în sufletşi nici de dorul fostele iubiri,dar pentru dragostea mea ce veneamă rearanjasem din noucu Fireape zidiri din noua mea linişte.Recunoscându-mi trezireaoamenii îmi vorbeau din nou,cu răbdări şi fără de grijădeosebindfiinţa din mine deaparenţe.Goeppingen, 14.11.2003Prietene – 62Prietene drag,toate gândurile mele de binete înconjoarăşi ţi-o spun aşa cu emoţieşi cu simţământul omuluice te ştie pătrundeîn toate adevărurile tale,ce le-ai întăritşi cu fireşi cu nevoinţă.Zâmbetul tău îmi e şi mie -ca pentru cei pe care-i întâlneştiîn calea taprilej de încredere,ce ia aminte la virtuţinoroc şi curaj,Lucian HETCOşi la vorba frumoasăce recunoaşteUriaşul din tine.Goeppingen, 14.11.2003Predarea de suflet – 63Predându-mi sufletulluam seama la înţelesul din binelecuvintelor.Nepătimitor şi neîntinatsimţeam noi atingericu gândul la frumuseţea de sus.Roditor fiindmă încovoiam ca pomul bun,blând şi fără silirefără să-mi pierd capul în noi sminteli.Şi înarmat custăruiri şi mângâierile oricărui cuvântîn tăcere,mă descufundam de aducerile aminte.Îmi obişnuisem gândulcă sufletul nostru este de fapto cămară cerească.15.11.2003 RechberghausenAşteptarea de salt – 64Decepţie continuăeste aşteptarea saltuluipoporului meu,şi în micimea aceastacu aparente iubiri de aproapeşi cu ipocrizii de marunţei,mă simt provocat.Trăind soluţii minorecu idei de pitici nesătuli,persist peren în patimi,ca plebeii.Nătâng –înfulec doar dorul de viaţă.Si uite aşamă tulbur singuratecrostind necuvintepag. 70noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"din furii calculate,iar mai apoimă rog la Fire –într-o bisericuţă cu chirieîntre bigoţi şi alţi rataţi,la capăt de românism.15.11.2003 RechberghausenNotă de subsol – 65Sunt notă de subsolca om şi ca lucruşi nu sunt totdeauna ce spun alţiică sunt.Mă explic cu mărunte detaliiîntr-o sete de viitor fără griji,şi mă simt ca Anteuluat pe sus şi rupt de pământurişi de vlaga din naşteri,într-o luptă pierdută.Invoc iubirea de partea iubiţilor mei,iar setea mea de timpo ascund, fără să scap de eaşi mă dau viumort fiind deja,fără de ordini pământene,căci dragostea mea emişcare perpetuăde punct ochit,şi mai apoi de punct lovit,pe linii de frontieră.Mă zbat şi mă încarcsă lupt din noucât Doica să pot fi între străini,eu singur –Unul.Düsseldorf, 28.11.2003Întelegere – 66Am înţeles intr-un sfârşitcum să fi fost cu Dumnezeucel obosit de pământeni,fiind de acord,că-i este greu sa ne lămureascăcă există,şi de ce trebuie să-l pricepem.Nu e vorba de nici o iluzie,Îl înţeleg.E ca şi cumne-am apuca noi cu îndârjiresă explicăm unui berbeccine suntem.Să existăm deci cu plăcerefără alte justificări.şi bătăi de cap.Düsseldorf, 27.11.2003Drum – 67Omule,fii gata pentru drumul tău,fii precum timpul tăuîn suferinţe,în bucurii,şi stâncă în tării.Şi aşa lasă sufletul să curgăîn galop de primăvarăfără să se înalţe peste alţii,ca să te poată schiţanu ca transfug al fiinţeici carăbdător şi umiltrecator public ,prototip deerou zilnic,necunoscutstăpân peste iubirişi spaime.30.11.2003 RechberghausenSă nu mă uiţi – 68Să nu mă uiţi nicicând,căci simt cănu voi fi decâtun simplu cânt,într-un cuvântşi-o floare pe-un mormânt,curând.Să nu mă uiţi.Nici eu nu te-am uitatcând lumea o-mpărţeampe cale pribegind,ca om necugetat.Iar la movila cea cu floriaş vrea să te cuprindă-ntru-n târziufiori,Ce i-am simţit şi eu cândva.Exist şi nu mai sunt,fiindcă nu pot.Mă simt dejapământ.Oradea - Goeppingen, 1980 -2003Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 71

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Fals – 69Falsul are ceva nefiresc în elceva deosebit,care îi dă savoare.N-aş putea spune ce anumetu însăexişti,te simt aproape,căci chiar departe fiind,percep nefirescul din tineca adevăr cu lumină.Ne zbatem pentru ceva ciudatsalvând aparenţe.Falsul e între noi,iar noi ne facem că nu înţelegem,nefirescul ne ţine pe loc.Eu mă fac că sunt simpatic,îmi dau silinţa să-ţi plac,tu te faci că mă iubeşti,ne mângâiem intr-o farsă cotidianăca doi somnambuli,simţim, dar nu trăimşi iată,ne privim ca doi străini,ca ochii ce nu potsă se mai vadă.Goeppingen, 08.12. 2003De adio – 70Ţi-am rămas dator cu o priviresau poate cu un gest mărunt,Un salt mortal dacă vreişi chiar cu un zâmbetcare oricumţi se va părea prea târziu.Ţi-am rămas dator cu mine.Cu nişte gânduri de bun rămasŞi nişte lacrimi, acolocristalele mele de suflet,pe care le reclamai zilnicreproşîndu-mi că sunt un dur.Mi-ai rămas datoarecu restul tău de femeiece nu-l aflasemnici în sărutărişi nici în mângâieri.Le pierduseşi odată cu adevărulclipelor furate în numeledragostei.Şi uite-aşami-ai rămas datoare cu o explicaţie,cu trei vorbe de zile mari,ţinându-mi teoriaminciuniişi a femeii îndrăgostite,ce alerga către niciunde,cu sine, dar singurăfără de timp şi fără de loc.Doar înţelegerea meaţi-era proptă.Te las să pleci.Timisoara, 1983, Rechberghausen, 2003RememberActoriiCei mai dezinvolţi – actorii!Cu mânecile suflecateCum ştiu ei să ne trăiască!N-am văzut niciodată un sărut mai perfectCa al actorilor în actul trei,Când încep sentimentele să se clarificeMarin SORESCUMoartea lor pe scenă e atât de naturală,Incât, pe lângă perfecţiunea ei,Cei de prin cimitire,Morţii adevăraţi,Morţi tragic, odată pentru totdeauna,Parcă mişcă!Iar noi, cei ţepeni într-o singură viaţă!Nici măcar pe-asta n-o ştim trăi.Vorbim anapoda sau tăcem ani în şir,Penibil şi inesteticşi nu ştim unde dracu să ne ţinemmâinile.pag. 72noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Fleur de neige...Vieţuiam(fragment)Ca o floare de zăpadăîn Departelece-mi era tot mai aproapesus, pe muntele PSYCHEmă căţăram pe stâncicu cingătoarea strânsăşi picioarele goaleasemeni căutătorilor de aurpe vârful strălucitor al gheţiitotul părea aşa cum îmi imaginasemmai puţin departelecare avea trupul perfectşi mi se dăruia, mie şi tuturornu am şters colbul străluciriicu palma,/ acolo sus,cu buzele l-am şters şi am citit:pentru voi sunt pregătite zăpezilealbul îi orbeşte pe cei nebuni!Soarele vostru este albastruCa puiul PSYCHE.... . .Afinităţi neolatineTomasso ROMANO (Italia)Trupurile se atingeau lent...Trupurile se atingeau lentla fereastră, spintecândrăsucite roci de verdee smaraldşi aurii topazemonotonia primitivelor zileorele - încet murindversuri ce relevă sânge/ şi oceaneîn abia-perceptibile tăceriîn aumbră fierbinte e inimaşi buzele tacpudoare a ochilor îngânduraţienigmatic surâs/ al nespuselor vorbeevadare pe ţărmul inalienabilcu al vieţii sacrificiupe-altarul a ceea cedeja s-a- ntâmplat...din „Insula lui Damaschin”.Trad . de Eugen EVUJe vives(fragment)Paulina POPAComme une fleur de neigeDans le LontainQui ne voulait pas s’elongier,En haut du mont PSYCHEJe grimpais sur les rochersLa ceinture serreEt les pieds nus,Tels les chercheurs d’or.Au sommet scintillnt de la glaceTout etait comme je l’avais imagine,Sauf le lentainQui n’est pas de mes mains que j’ai effaceCe n’est pas de mes mains que j’ai effaceLa poussuiere de l’eclat la-haut,Mais de mes levres et j’ai lu:Pour vous se preparent les neiges!La blanc rend aveugles les fous!Votre soleil est bleuComme l’enfant de PSYCHE !. . .Deva, RomaniaGiovanni CHIELINO (Italia)FlutureleSufletul meu vibrantÎn luminăVocea mea palpitantăPe arcuri meduza liniştiiPupila mea beliniştităPe fruntea gânditoareA nopţiiUnde te îndrepţiAmorul de conduce.Trad. di Elena D. SGONDEAGrafică de Valerio ADAMIAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 73

Medalion liric:asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Maria Teresa LIUZZO (Calabria, Italia)Invit iubitorii români de poezie să primească mesajul liric al unei poetese calabrezecu operă semnificativă pentru lirica modernă universală. Prietenia dintre noi este una prinpoezia reciprocă, eu fiind onorat a fi inclus în mod repetat cu referinţe în volumele eiantologice. Este lirica unei voci înalte, inconfundabile prin timbru, una cu ecouri ample totmai largi, una impregnată de mesajul fără echivoc al umanului faţă cu Divinitatea.Feminitatea firească răzbate pregnant din lirica ei caldă, fermă, de atitudine, iar anticeorizonturi prind viaţă din nou în mesajul ei îngrijorat, de iubire a naturii, a trofeului acesteia,Omul. Catargul alb al liricii ei flutură prietenos şi sunetul talazurilor vine cumva din din interior, dar parcăşi de undeva din spaţiu.Maria Teresa Liuzzo (foto) este redactor şef fondator al elegantei şi prestigioasei reviste bimestrialei LEMUSE din Calabria. Scrie şi editează în ţara natală, dar şi pe alte meridiane, în Canada, India, Grecia,Portugalia, iar în România, prin colaborarea noastră, este iubită de cititori. Maria Teresa Liuzzo are operă,critici importanţi din ţara ei, dar şi de pe tot globul, o consideră clasic în viaţă. Recent, adăugat numeroaselortitluri şi trofee, Mariei Teresa LIUZZO i-a fost decernat titlul Doctor Honoris Causa în Statele Unite .Vă prezentăm în revista AGERO un buchet din amplul volum antologic de autor “ L’ombra non supera laluce” (Umbra nu e deasupra luminii), texte din care ideea se ridică diafan deasupra substanţei poeticepure, oglindindu-se aidoma fiinţei – în "cuvântul ce pluteşte pe apele mării…"( Eugen EVU)A fi rădăcinăde copaca aduna viaţadin pământ,a fi limfă şi a răsăride-a lungul întunericului din tunelultrunchiului,a te separa în ramuria te face frunză, mugur,şi floare, revenind fruct,recucerind soarele.în inimaaşa deodatăreîncepe viaţaaşa fiecare mamănaşteîn poală copiii.În maternitate se recompune timpulşi prinde sensîntre căldură umanăşi palpitaţie divină.a fi doamnăşi mamadoamnă şi sclavădoamnaşi feminina ce a fostînger foculardoamnaîn carierăsensul cel mai viual dragosteinu te cucereşte onoareade la Crucificare! –Doamnă –chiar şi Dumnezeu e masculinistpentru mintea arogantăa omului,dar natura este doamnăşi binenţeles, e doamnămintea divină.aş dori să te-nvăţun cântecfără distragereascultând:nu are nici sunetnici cuvinte.Sprijină urecheape gura mea:vei auzi melodiatăcerilor mele.Se oglindesc şoimiiîn ocol de zbor razantdeasupra mării.Deasupra măriiporumbeise oglindesc.porumbei şi şoimipag. 74noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"pictează gândurişi le mutăle mută cu valul.scriu cartea meaîn paginile mării:şi navighez pe corăbii cu velecătre Atlantida;citesc papirusuriîn piramidescufundate.Albăstrieumbra caselor,respiraţia platanilorreînfloreştepământul taţilor;recitescTăbliile Sacre.Tonul surzeşte gândurile;depune mareepe trandafiri rătăciţi.Un zbir sanguindezamăgirea oamenilor…nave de rănidebarcă la Lampedusa.pe ţărmbucăţi de vise.Traducere din limba italianăde Elena Daniela SGONDEASuferinţa verdeGrafica deRadu ROŞIANOaspeţi la castelIoan LILAFlorentin SMARANDACHE(New Mexico, SUA)Auzi cum se izbesc fluturii de noapteE vremea cireşelor coapte.Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!Îţi culeg un coş de gânduri, ca pe niştefructe.Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte.E timpul să culegem muşeţel şi albăstrele.Să adunăm din iarbă un coşuleţ cu stele,Din care să îţi fac un colier,Cât mai am timp, cât mai pot să sper…Şi mai vreau să-ţi aduc o turmă de noripufoşi,Ca să ai din ce să faci gogoşi.Şi de la zvârlugele alea de ielePuţină pulbere dulce de stele…Şi, dansând pe tâmpla mea,să dai timpul mai încet,Că deja îl aud pe bătrânul ascet,Care mă amăgeşte cu o eternitate…Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!QuotationsAll is possible, the impossible too!Nothing is perfect, no even the perfect.We have one life. Let's live it intensely.The more we don’t understandsomething, the more admiring we are!My health:I am so busy researchingthat I don’t have time to be sick -or thinking about it!The laws are made in the advantagesof some people and disadvantage of others.To write fiction looking as real,and fact looking as fiction.Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 75

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Poezie pentru copiiSteluţaIon URDAAseară când mi-mpodobeamBrăduţul pentru sărbătoareCu-o rază mi-a bătut în geamO stea micuţă, călătoare.Eu i-am deschis, puţin mirat,Iar ea, păşind cu îndrăzneală,Într-o clipită s-a urcatÎn bradul meu plin de beteală.S-a luminat întreaga casăDe o lumină îngereascăŞi steaua, cu voce duioasă,A început să povestească:- Eu am venit, copile drag,Să-ţi spun povestea minunatăPe care-o ştiu de la un mag,«Isus şi Maica Preacurată».Călătorind la BethleemIosif şi Fecioara MariaDomnul a vrut ca să-l vedemPe Pruncul Sfânt Isus – Mesia.El s-a născut în loc stingher,Pe fân în peştera jilavă,Dar îngerii, venind din cer,I-au înălţat cântări de slavă.Şi magii care au umblatDrum lung, cu sora mea mai mare,La Pruncul Sfânt s-au închinatCu daruri ca de sărbătoare.Păstorii-n grabă au venitAflând preaminunata veste,Cununi de flori au împletitFiului Proniei Celeste.Şi toţi de-acolo au văzutMinunea cea Dumnezeiască,Pe Pruncul Sfânt ce s-a născutLumea de rău s-o mântuiască.- Să ştii, copile drag al meu,Isus, în astă noapte, vineDin dragostea lui DumnezeuCe se revarsă peste tine,Şi eşti dator să-i dăruieştiAceeaşi Dragoste curată,Prin Duhul Sfânt să te-mplineştiÎn lumea asta minunată.Antonia ILIESCULamentãri de gãinãAm în guşã o cãpuşãŞi pe cap ţin ca pe-o glastrão-nfloritã, roşie creastã;Dar în inimã, vecinã,Am angoase de gãinãC-or sã mã taie ca mâineSã mã mãnânce cu pâinePe mine, nevinovataCe-am înveselit poiataPe mine, care fac ouãCã-i soare, ninge sau plouãEu tot îmi fac datoriaŞi hrãnesc menajeria.Dar ea, puii mi-i mãnâncãÎn omlete groase-n şuncãSau în scroburi româneştiMai-mai sã înnebuneşti !Cui îi pasã cã-s artistãŞi cã sufãr, cã sunt tristãCa şi mielul şi mãgarulCând li s-o umplut paharul...Da’ stai sã-ţi mai zic, vecinã,cã-s cinstitã, fãrã vinã,Mâţa linguşeşte, toarnãŞi pe toţi îi dã pe goarnãŞi-apoi bate apropoStânga, dreapta, încotro,Ca sã port eu «le chapeau»Pentru toate murdãriilesãnu zic gãinãriile –Ce le pune ea la caleCa sã urce-n sociale.Ba-ntr-o zi, când a dat frigu’,Sus, de pe gard cocoţatã,Mustãcioasã şi-nfoiatã,A mieunat «cucurigu!»Rugăciune la... Moş Crăciunpag. 76noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

In Memoriam Valeriu BÂRGĂUasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 77

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"O comemorare:Poetul şi poemul fără sfârşitION CHICHERE„Spirit înfocat, născut anume pentru a înviora lentoarea existenţeicelorlalţi, deopotrivă incomod şi blajin, exuberant ori circumspect laprovocările celorlalţi, încrezător peste măsură în puterea cuvântului de adezmorţi şi mişca lumea, Ion CHICHERE s-a putea să ne mai facă şi altesurprize în viitor(…) Personaj boem al locului, Chichere reuşea să aduneîmprejuru-i oameni feluriţi, cărora le împărtăşea, până la saturaţie, dinpreaplinul sufletului său”. (Costel STANCU, Reşiţa, 2007)„Într-adevăr, cartea post-mortem editată de confraţii lui, primită de la Doamna Ileana Chichere,este Vie, este scormonitoare şi este un semn accentuat al unui destin asumat cu totala dăruire aarderii întru misterul existenţial, revelatoriu. „în timp ce se împart teritorii inexistente/ eu bat,uşor, cu degetul,/ în cochilia unui melc”....... Cochilia lui Ion Chichere este şi craniul lui Yorik, dar şi petroglifa unei galaxii… Desmorţire,etimonic, adică dezvăţare de moarte, în Poemul fără sfârşit. Poetul reşiţean m-a bucurat cuprietenia lui, am corespondeţe valoroase şi cel mai frumos pentru el este gestul permanent de asprijini noua generaţie! El aparţine poeţilor arderii totale, ca Labiş, Rimbaud, Stelaru, amintindu-neversul lui Blaga: „poeţii, toţi poeţii, sunt un popor…”; şi continuă să ne încânte-descânte, să nedesmorţească în modul cel mai alinător. „A fost” în cazul lui Ion Chichere, este un verbneverosimil, absurd ca şi moartea. (Eugen EVU, Hunedoara, noiembrie 2007)„Atunci, demult, cândva, când nu voi fi”… Iată, Ion Chichere care îmi scria nu demult, cuacea kaligrafie unică, înălţată, severă, de trestie aliniată într-o parte, căutând parcă răsăritul demâine… prietenul cu care am făcut câteva schimburi de… tineri poeţi, ca să-i încurajăm subazimutul fiecăruia, însă prin magnetismul special al empatiei… nu mai este. Şi mereu se întreba înnumele fiecărui om, dar în felul lui hărăzit, adică însemnat cu Har şi simţ al tragicului - unulînstelat, - cine suntem, de unde venim!? Eventual să afle mai devreme prin intuiţia fiinţei, unde vompleca. A fost Ion Chichere un poet al Stigmei? Dacă da, stigma este cea mioritică, cea din doina dejale, răsadul cromozolial.Dacă un Nicolae Tzone a fost în eroarea de a-i reproşa că are şansa unuia dintre cei mai maripoeţi ai României, dar scria şi publica prea mult (!) - nu a înţeles nimic: numai cei adevăraţi înţeleg.Chichere a ars mai mult, a trăit modulat interior cumva invers proporţional cu durata proprie… Unpresimţ superior îl arunca mereu pe propriul rug, fiinţa din el ştia că esenţa cere ardere şi cuvintelevii dacă sunt strecurate sau încetinite din moarte, cum îl iluzia ninsorii, se răzbună. „Atunci, demult,când nu voi fi”... Odinioară, adineauri, odată ca niciodată… Se repetă acel nedesluşit dor acelinefabil care ne muşcă inima spre a regenera cumva dorul de celălalt, al Sinelui de Sinea. Cei careard mult, mor mult. Cei ce trăiesc în felul lui, trăiesc cumva şi pentru alţii – însufleţind verbul fertil- cărţile devin seminarii transsubstanţiale - metaforele seminţe – dar cumva mor şi din moarteaaltora. Din cea de cu zile. Obsesiile poetului sunt: fiinţa, omul, originea, timpul, moartea, dragosteaşi urâtul (în sensul de singurătate cosmică) re-proiectată din entitate în universal. Arta lui poeticăinterferează cu ipoteza sau intuiţia superior-ştiinţifică. Dar nici atunci când pare nichitian, nici cândeste labişian, nu striveşte „corola de minuni a lumii”. I-am încurajat graba de a recupera editând, dea experimenta riscând tot ce se mai putea: boem şi născut, ci nu făcut, deja se retrăgea „înaintândspre moarte cu spatele”. Dar moartea e un concept ce redevine cascada inversată, căzând spreceruri, iar lira lui a îmblânzit-o şi pentru unii dintre noi. Nu demult, la Reşiţa, am avut a-lcomemorat împreună cu soţia sa Lenuţa Chichere şi cu numeroşii săi foşti confraţi de la „Salonulalbastru”. Am avut în incinta Casei de cultură, senzaţia unui gol rece, ireal,care frige. Dintre cărţilelui, „Transatlanticul şi păpădia” ne este cea mai testamentară.(Eugen Evu)pag. 78noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"In Memoriam Adrian CRISTEADoi hunedoreni:Eugen EVU- lui Adrian CRISTEA, Academician Il Convivio şi artist plastichunedorean autoexilat la VeronaDragă prietene Adi,Hunedoreanul care eşti, oriunde trăieşti acum, Adrian CRISTEA, cândvaplastician şi poet al cercului „Lucian Blaga” al Casei de Cultură, a rămas în Italia nuspre a o „cuceri artistic”, ci pentru a se recuceri pe sine, în interiorul unui destin. Eleste undeva autoexilat la Verona, emigrant. Cu ani pe care nu-i mai număr, ce rostare?... în urmă, am avut bucuria descoperirii artei sale şi am împărtăşit-o celor cetrăiau insultaţi de regim, dar atenţi la o speranţă, eventual încă apţi prin empatieumană, să guste din talentul celui de lângă ei. Atunci iubeam suferinţa, poate ne eraindusă în „cheie” masochistă, relaţia victimă-călău! Acum nu mai iubesc suferinţa,nici a mea, nici a semenilor artişti. Cu atât mai puţin să o ador… Suferinţa merită a fiRESPECTATĂ, dacă avem o reminiscenţă de sacru în noi, ca făpturi (făcături) aleunui atribuit INCOGNOSCIBIl! Mă cutremură, dragă Adi, orfania umanului, acesteceva genomic, cromozomial.Prin anii 2002 i l-am recomandat academicianului italian Angelo MANITTA,ştiind ce valoare arde în drama lui, a noastră. Cu aceste rânduri ce însoţesc imagini dincreaţia ta de acolo, din subsolul veronian, vernisată şi elogiată de experţi, de mine şinumăraţi câţiva de aici, numai iubită…, includ câteva fraze ale tale. Regret că nu potedita policolor lucrările care te exprimă: dar cei 50% pierdere la impactul cu vederea,sunt mai mulţi decât bezmeticelile beznei colorate violent de paranoismul cuceritorilor„de acasă”, ai propriului lor „spaţiu revoluţionar” Ce înverşunări, ce război al tuturorcontra tuturor!(Voi continua acest comentariu, după ce trag perdeaua, căci plânge cineva înparc! E un parc-şantier, se înalţă o catedrală, „a tuturor sfinţilor”, după ce era vorba afi „a eroilor revoluţiei din 87”. Ieri, cu pompă, călăreţi şi discursuri mega-decibelice,căci oamenii sunt strigători la cer (…) au fost aduse de la Inskbruck (aşa se scrie?) dinAustria, clopotele. Părintele Tiric a mulţumit public adunării finanţatorilor: primarulNicolae Schiau, alături de Ovidiu Crişan, care a dat patru miliarde… Cu un pumn delei grei, facem şi noi aici o antologie de poezie creştină, cu duh ecumenicos şi, cumaltfel, economicos. Alaltăieri am fotografiat peste Hunedoara cel mai uriaş curcubeuarcuit peste noi. Da, plângea doar un copil, nu poate fi orfan, căci ar fi la vreun cămin!Adrian CRISTEA: SCRISOARE DE TRĂSURĂ o,ooo...- lui Eugen EVU,poet, artist şi om de suflet rămas la vatrăMoto:„Gradul de civilizaţie a unei societăţi se poatejudeca după închisorile sale”DostoievskiScumpe amice Eugen,Am în rezervele mele de amintiri, grijuliu aşezate într-un colţ de CERVEL, un„film” colorat, prelins brusc din poveştile copilăriei: ochii bunicii mele şi ochii mameitale (Bumba). Două perechi de ochi dornici să lasesă se scurgă din ei frumuseţea, blândeţea, înţelegerea şi bunăvoinţa lumii, sentimentelerepetării? De câte ori n-am închis ochii să-i pot căuta, dincolo de timp, dincolo deprezentul apos şi nesigur, ca să mă pot linişti, privindu-i?Ce am făcut? Şase expoziţii personale între 2000-2006, două internaţionale cuartişti din peste 20 de ţări din lume. Şi, fără falsă modestie, ca reprezentant al etnieiROMÂNE, Adrian Cristea din Hunedoara, eu, „vagabondul marilor bulevarde decalcar hunedorene” (Valeriu Bîrgău, să-i fie ţărâna pufoasă); o expoziţie de Ziua naţi-Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 79

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"onală a României, cu prezenţa reprezentantului cultural Teodor BACONSKI, fiul celui mare... Am prezentatşase proiecte monumentale primăriei din Verona, la noi nu s-au găsit bani decât pentru artişti scumpi şi nu„localnici”, „că dacă ar fi ceva de capul lor, n-ar sta ei în Hunedoara”, cum ţi s-a spus şi ţie, ieri şi azi…Ce am obţinut? Am devenit mai nebun decât eram. Asta poate să mă ajute în ceea ce fac şi vreau să fac.Dureri de oase şi o constantă durere cervicală. Aprecierea în cercurile, pătratele, dreptunghiurile şi în alteforme geometrico-sociale ale ARTEI. Recunoaşterea unor sus-aşezaţi. Un post în perimetru Cultural Artistic.Un lucru grande, de-o semnificaţie finală: Am ÎNVĂŢAT SĂ VISEZ.Cred că aşa, când voi deveni „boare, cer şi aer clar”, mă voi„reîncarna” într-un ulcior de lut românesc, frumos pictat de jurîmprejurcu flori de câmp magice şi că, cine ştie, cineva va bea din elca-n una din poemele tale, ori „va învăţa sărutul bând din ulcior” apade izvor, sau izvorul însuşi, cu miroasnă de busuioc… Să revin pepământ. Lucrul cel mai de preţ - până acum, obţinut: Mi-a fostconferit titlul de Academician pentru merite artistice. (vezi revista IlConvivio, nr. 20/2005 şi nr. 27/2006). După câte am îndurat (nu-mifac un merit, nu dramatizez), cuminte, cu simţurile treze, cu tristeţeamea pe care de multe ori am confundat-o cu fericirea, merit un loc înSpaţiul valoric. Undeva, peste casele înghesuite de arhitectura „luiShakespeare”, în care drama iubirii a devenit un mare profit de piaţă, latră un câine.Te îmbrăţişez cu Dor, un „a” mic,Fulgurante: La morte e certa, la vita no! În mine Dumnezeu se plânge cu forme albe de luminăPatriotismul ia formă de rasism. Patriotismul: ubi bene, ibi patria. Noi românii ne-am răzleţit (împrăştiat) înlume ca reclamele de Coca Cola. În foamea pe care am făcut-o, „lingeam vitrinele cu ochii”. Port rănile tale.Şi ale mele, Române!Adrian Cristea, Verona, Italia, 1 augut 2007*** N.red. Fiica hunedoreanului, Raluca, ne-a înştiinţat că Adrian CRISTEA a murit dramatic în 5 nov. 2011In Memoriam SZALKAY ZoltanMircea GOIANDespre unii oameni se vorbeşte doar după ce nu mai sunt printre noi.Abia atunci realizăm cine au fost şi ce au reprezentat cu adevărat. Aşa căîmi fac datoria de onoare să aduc în faţa dumneavoastră lucrurinecunoscute şi mie până ieri, despre un om special, distins, valoros,discret. Am apelat pentru aceasta la domnul Pilu GĂINĂ, un prieten bun alcelui care a fost SZALKAY Zoltan.Zilele trecute a plecat pentru totdeauna dintre noi Zoly, cum îispuneau prietenii. S-a născut în urmă cu 82 de ani, la 10 august1929, la Târgu Mureş, şi s-a stabilit în Hunedoara la începutulanilor ‘60. Pentru generaţia de după 1989, Zoly, este unnecunoscut. Dar hunedorenii vârstnici cunosc bine faptul că Zoly ainfluenţat decisiv – în bine – cultura Hunedoarei în “Epoca deAur”. SZALKAY Zoltan a terminat Academia de Arte Frumoasedin Bucureşti, ca şef de promoţie al primei generaţii de operatoriimagine.Unii dintre colegii lui de atunci au ajuns celebri în lume şimenţionez doar pe FISCHER şi ÎNTORSUREANU. După absolvire, SZALKAY Zoltan a fostnumit director al Studioului de film “Alexandru Sahia” din Bucureşti. În acea vreme, Hunedoaraera în plin avânt, se construiau furnale şi oţelării, o Casă de Cultură, clubul “Siderurgistul”, cu ceamai mare sală de spectacol din ţară, blocuri de locuinţe, parcuri şi cel mai moden restaurant din ţară.Oraşul era un şantier imens. Pe acest fond de dezvoltare năucitoare au fost aduşi la Hunedoara tineridin toate regiunile ţării. Asta s-a întâmplat cam peste tot în România comunistă. Dar ceea cepag. 80noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"particulariza Hunedoara în peisajul urbanistic al vremii a fost detaşarea unui număr semnificativ deoameni de cultură. Printre ei se afla şi directorul Studioului de Film “Alexandru Sahia”,SZALKAY Zoltan. Misiunea lui era aceea de a crea aici un studio puternic de film documentar,pentru că artistul SZALKAY avea în plus faţă de colegii săi un simţ tehnic şi stiinţific ieşit dincomun. Vremurile s-au schimbat şi din “Programul Partidului Comunist” s-a ales praful. În acestcontext, Zoly s-a simţit umilit, profund umilit, pentru toată viaţa.“Dacă rememorez doar fragmentar interminabilele mele discuţii cu Zoly, pot să spun azi călocul lui ar fi fost la catedră, la Academia de Arte. De la el am învăţat cât n-aş fi învăţat vreodatăîntr-o universitate de artă. Şi n-am fost singurul. Toţi artiştii care au plecat din Hunedoara autrecut mai întâi pe la el. Toţi au avut ceva de învăţat de la el. A ştiut să ne unească şi să formeze cunoi vreo 5-6 echipe de cineaşti, amatori, e adevărat, dar cu creaţiile noastre îi aduceam laHunedoara pe Florian POTRA, pe GOPO, pe Bob CĂLINESCU, Geo SAIZESCU şi mulţi alţicineaşti de primă mărime. În plus, fiecare dintre noi era înainte de toate un bun fotograf”, spunePilu GĂINĂ. Zoly umplea sala cinefotoclub-ului, foarte bine capitonată, atunci când organiza “Seride audiţie muzicală”, cum se numeau pe atunci. Tinerii nu ştiu că era interzis în acele vremuri săasculţi muzică occidentală, dar Zoly făcea rost de tot ce era nou pe piaţa muzicală. Grupul lui Zolyera, într-un fel, un “club exclusivist” în vremea în care dacă ieşeai pe stradă cu părul lung saupantaloni trapez erai “executat pe loc”, adică miliţianul îţi tăia pantalonii şi părul. Ei erau “artişti”şi aşa s-au strecurat prin cele câteva decenii comuniste de atunci. Şi aici a fost meritul lui Zoly. Eierau fotografii şi cineaştii lui. Zoly nu a expus niciodată fotografiile sale. Avea un respect deosebitpentru persoana sa ca artist. “Era meticulos, niciodată nu a considerat că a creat o fotografie caremerita să stea pe o simeză. Cunosc foarte bine jocurile, căutările lui şi pot să spun că era în staresă execute o fotografie de cea mai mare frumuseţe şi din gunoaie. Era foarte pictural în fotografie.În acelaşi timp, pe lângă fotografie, Zoly şi picta. Nu se considera un pictor, pictura pentru el eraun hobby şi un mod plăcut de relaxare, dar picturile lui erau adevărate fotografii. Acesta eraparadoxul, crea pictură prin fotografie şi picta fotografic”, declară în continuare Pilu GĂINĂ. L-aucunoscut aproape toţi hunedorenii “Epocii de aur”, aproape fiecare dintre ei ar putea spune câteceva despre Zoly. Familia lui numeroasă îi va simţi lipsa permanent, el era cel care le ştia pe toate,s-a documentat toată viaţa, era la curent cu toate noutăţile tehnico-ştiinţifice, culturale, lucru extremde rar. Calmul, dar mai ales “tăcerea lui” vor lipsi de acum tuturor celor care l-au cunoscut.Dumnezeu să-l odihnească!Din ziarul ucis Renaşterea HunedoareiPogea BRÎNCOVEAN a fost ultimul primar comunist din Hunedoara.Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 81

Trei importanţi poeţi români de azi...asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Virgil DIACONU Carolina ILICA Ioan VINTILĂ- FINTIŞOpere Manittiene...O veritabilă trilogie eseistică şi epică manittiană (topografia unui mit: studiu vizionar asupranoului mileniu, al discursului poetic); un roman al mitologiei reproiective semiotice (Phoenix,Ghilgameş etc.) şi a dinamicii ei în modernitate; „codul semantic” al mitului Galateei, într-ooriginală, magistrală interpretare.(Eugen EVU, Romania)Primim de la George ROCAMariana BRĂESCU SILVESTRIA fost un proiect, a rămas un visPentru un nume cu autoritatea şi notorietatea lui Artur Silvestri încritica literară românească înainte de 1989 este incredibil că întreagaactivitate însumând 17 ani de critică literară s-a încheiat la doar 36 de ani.Cele peste zece mii de pagini apărute în publicaţiile literare şi culturale alevremii – doctrină, istorie, critică literară – formează opera unui autor tânărşi foarte tânăr. A fost şi rămâne surprinzător pentru oricine că aceastătinereţe nu l-a făcut să se grăbească şi să adune, cu deplină justificare, caalţi confraţi, câteva sute de pagini măcar, cu care să închege două-treivolume care, aşa cum ştiu cunoscătorii, făceau posibilă calitatea demembru al Uniunii Scriitorilor, calitate deosebit de prestigioasă şi râvnită atunci. Artur SILVESTRI- „micul Călinescu” - cum era numit încă de la debutul său, surprinzător de matur în raport cutinereţea, nu şi-a dorit aceasta niciodată. Ştacheta pe care singur şi-o impusese era mult mai înaltă şipag. 82noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"asemenea mentorului său literar, George CĂLINESCU, plănuia să topească aceste cronici dar şi altemii de fişe în sinteze ample, ambiţioase. Nu a fost să fie, din păcate nu doar pentru el, ci pentruliteratura şi istoria literară românească. Schimbările de după 1989 l-au făcut să se îndrepte în altedirecţii, datorită contextului şi datorită faptului că ştia bine că doar independenţa materială îi poateasigura independenţa intelectuală. Dar, „timpul nu a mai avut răbdare”... Spuneam şi altădată căArtur SILVESTRI simţea în ultimii ani că „nu mai are timp”! Adevărul e că nici şapte vieţi nu i-arfi ajuns pentru vastele sale proiecte literare şi culturale.Aşadar, simţind că nu mai e timp pentru sinteze, a încercat să schiţeze un „univers al lecturilorcare l-au făcut fericit”. Mi-a vorbit despre această carte de câteva ori, voia nu doar să publicegrupat cronicile la „lecturile fericite” dar, urma să adnoteze, să adauge părţile lipsă la cronicileamputate de orice fel de cenzură, să reaşeze titlurile în matriţa lor originală şi să contextualizezeapariţia acestora. Din nou, vremea nu a mai avut răbdare nici măcar pentru atât. Nu a mai fost unproiect, a rămas un vis. Cartea aceasta încearcă să-l refacă. Am o mare emoţie la tipărirea acesteia.Teama mea e să nu fi greşit prea mult, deşi m-am străduit din răsputeri să judec fiecare situaţie, aşacum îmi imaginam că ar fi făcut-o el. Şi totuşi, dacă a nu-şi vedea cărţile tipărite este cea mai marenedreptate pentru un scriitor, următoarea nedreptate, aproape la fel de mare, este aceea de a nuputea decide asupra formulei, asupra corecturilor cărţii, asupra formei finale. Artur SILVESTRI aavut parte de amândouă.. Păcat, mare păcat!Starea Împărăţiei din satrapiile Cerului ?Despre Creaţie şi Revelation... Monstrul memoriei istorice ...Eugen EVU1.Conceptul actual de „apocalipsys”, (din greacă şi ortodoxism), este acelaşi cuj cel de„revelation”, revelaţie, adică dezvăluire, descoperire (de sine, a lumii, a umanităţii stadiului actual).Între creaţionism (religia antică, mitologizată, duală cu ştiinţa, de când conducătorii unei naţiunisau unui imperiu erau deopotrivă şi sacerdoţi, mari preoţi etc.) şi ştiinţă războiul continuă şi azi,când omenirea a atins un grad avansat de cunoaştere obiectivă şi ca atare este în plin salttehnologic-progresist ce precipită percepţia de „revelaţion”, greşit considerată apocaliptică, de„semne ale sfârşitului lumii”. Repetivitatea timpului, CIRCULAR, este cheia înţelegerii istorieiplanetare, am numi această istorie un MONSTRU al memoriei colective, mereu dirijat, mereuconfiscat, manipulat de „stăpânii” efemeri ai civilizaţiilor.Iată ce scrie Zecharia Sitchin în „Întoarcerea la Geneză”: De generaţii întregi magnificadescriere a modului în care a fost creată lumea noastră a stat la baza IUDAISMULUI, precum şi aCREŞTINISMULUI , dar şi a celei de a treia credinţe monoteiste, ISLAMISMULUI, ultimele douăfiind nişte derivate ale primeia. În secolul XVII arhiepiscopul James Ussher din Armagh, Irlanda, acalculat, pornind de la versetul deschiderii Genezei, din Biblie (Vechiul Testament), ziua „precis㔺i chiar „momentul” creaţiei lumii, care ar fi în anul 4004 î. H. Aşadar doar acum... 6000 de ani?Suntem într-o eroare absolut absurdă! Avem dovezi palpabile în siturile arheologice, a existenţeiumane de milioane de ani. Totul este o făcătură, însăşi biblia fiind dovedită a fi o COMPILAŢIE aunor scrieri pe tăbliţe din lut din Mesopotamia şi Sumer, azi fiind decriptate şi studiate de genialicercetători, o bibliotecă a scrierilor revelatorii fiind azi gigantică. Revelaţia este imperativă pentruDEMNITATEA umanului, aceea de a (SE) şti, cu adevărat, OMUL, spre a-l comunica responsabilcelor care vin, cărora le lăsăm tezaurul CUNOAŞTERII nemăsluite, altfel spus tot ce ştim, ce nuavem dreptul să UITĂM sau să admitem a fi mistificat, manipulat, indiferent cu ce scop,ultimamente tot în folosul ILEGITIM al MONSTRULUI istoriei.2.„Creaţioniştii au considerat mereu ştiinţa ca pe un adversar, iar ştiinţa a adoptat cu fervoareTeoria Evoluţiei, fiind în confruntare până în actualitate” (idem, pag. 58).Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 83

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"„Poveştile despre creaţia lumii acum (doar) 6000 de ani, ignoră că poveştile despre creaţie dinGeneza iudaică, restectiv compilate şi de creştinism, şi de islamism, sunt versiuni MODIFICATE şiabreviate ale mai multor texte mesopotamiene detaliate, care erau la rândul lor VERSIUNI aletextelor sumeriene originale. Lupta dintre adepţii Creaţionismului şi cei ai Evoluţionismului, odepartajare complet inadmisibilă, după cum avem dovezi nenumărate AZI, este acutizată deprincipiul separării dintre religie şi state, pe care l-a concretizat Constituţia S.U.A.”, scrie justZecharia Sitchin, care era evreu originar din fosta Uniune Sovietică. Ideologiile, doctrinele şidogmele au modele, pare-se în imensitatea memoriei colective a umanităţii. De aici seperpetuă tragismul evoluţiei omului actual, aşadar al Fiinţei heideggeriene? Cum am scrisundeva, noi purtăm din milenii războaiele zeilor cărora ne credem apartenenţi, autohtoni ori„de import”, prin invazii, ocupaţii vremelnice etc.Din Transilvania anno Domini 2011...NOI, ca popor descendent din indoeuropeni, avem a cerceta fie doar două direcţii ale memoriei„uitate”: tăbliţele de la Tărtăria (Orăştie, Hunedoara), şi abundentele LEGENDE despre URIAŞI,mai ales în spaţiul Carpatic... A fi revăzute şi „Apocrifele” biblicului Enosh, cercetările unorMircea Eliade, Ioan Petru Culianu, sau Mitologia Românilor, „Miturile esenţiale” ale unui VictorKernbach, „Aparatul lui Uriel” sau „Cartea cărţilor” a lui Carroux... Recent, în nov. 2011, s-audescoperit pe Valea Mureşului, dovezi ale locuirii ce depăşesc 8000 de ani, oricum total opuseversiunii invocate în Geneza iudaică... Ca să nu mai vorbim de schelete de URIAŞI aflate peteritoriul nostru actual, ca şi în întreaga lume. TRĂIM REVELAŢIA, dacă vreţi APOCALIPSA:una care a MAI FOST, deci va mai fi, în legea cosmică a repetivităţii TIMPULUI, care esteCIRCULAR: este mişcarea spiralică a constelaţiilor, lumilor, întregului Univers. La ce să neînjosim adorând fetişuri, moaşte, în cel mai barbar regres al troglodiţilor din milenjii, de dinainteaultimei Glaciaţiunii, de acum cca. 12-13 mii de ani?3.Desigur, nu e posibil a conspecta aici şi acum uriaşa Memorie a cunoaşterii în noua paradeigmă(veche!) a actualei noastre existenţe ca specie post-diluviană... Ca români, e destul să reînţelegemORIGINEA noastră proto-dacică, revizuind logic uriaşele diversiuni determinate de monstrulistoriei, care ne CONFISCĂ mereu memoria, cu scopul dintotdeauna al legitimării efemerelorPUTERI emanate, VAI, din massele ignorante sau predispuse „cu smerenie” şi în umila comportaresaduchesită a unor clerici, duplicitari dintotdeauna (!) - la a îşi PRODUCE idolii, eroii-dictatorii,partidele totalitariste etc. Cu mii de ani dinainte de a fi COMPILAT (plagiat şi adaptat Puteriiistoriei), Vechiul Testament era în ruinele Mesopotamiei antice, care descriu aproape identicCREAŢIA LUMII... Biblioteca regelui asirian Ashurbanibal din Ninive, conţine înregistrată petabliţe de lut, întreaga poveste, considerată mit, dar la izvoare fiind amintirea din illo tempore, poatede peste 45 de milenii (!!!), a speciei create de CINEVA cu numele plural ELOHIM (vezi GeorgeSmith - British Museum, care a împreunat bucăţile sparte din plăcuţele care povestesc, relateazăcreaţia (Geneza Caldeeană, 1876, Anglia). Se vorbeşte despre civilizatori debarcaţi din spaţiu, deAnunaki (îngeri), în textele akkadeene, ca vechi dialect babilonian... (Excavaţiile din 1902 şi 1914):numele zeului naţional asirian, Ashur, este schimbat cu al celui babilonian Marduk (numele uneiplanete, mai numită şi Nibiru, a biblicilor NEPHILIM, pare-se uriaşi, din care s-ar fi desprinscândva, imemorabil, planeta noastră, deplasându-se de pe o orbită originară a actualului sistemsolar... (n.n.).4.Şapte tăbliţe, şapte zile...; Lama sabachtani?I-W King a descoperit şi descriptat în lucrarea sa „Cele şapte tăbliţe ale Creaţiei”: şase dintreele relatează procesul creaţiei (ulterior compilat şi de Biblia iudaică), iar a şaptea conţine laudeaduse Stăpânului, Creatorului ca entitate plurală, ELOHIM, varianta evreiască a lui ILU (de undepag. 84noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"„Iluminaţii”, antici sacerdoţi de care vorbeşte Umberot Eco, de ex.) – dar şi ai bisericilordintodeauna şi de azi, „sfinţii”, preoţii secularelor canoane religioase. În tăbliţele „Facerii” dinBabilon, Stăpânul avea numele de Marduk, alt nume al planetei, altundeva NIBIRU, planetaAnunakilor, fiilor lui ANU: zeitatea absolută a TIMPULUI... recognoscibilă ca existentă şi organic,în cei debarcaţi cândva şi creatori ai speciei umane pe planeta noastră. Tabliţele sus invocate erauale unui cult iniţiatic, manipulat de preoţimea epocilor, erau „evanghelii”(!) primordiale, menite aface legea „monstrului istoriei”, cum îl definim, spre a STĂPÂNI, a supune, a conduce, aşa cum ofac azi SERVICIILE SECRETE în lume, secondate cumva de „instituţiile religioase”. CuvântulRELIGIE se traduce din latină Re- Ligare, adică Refacerea Legăturii (cu Divinitatea creatoare, cuEL: El este numele ce l-a invocat Hristos (Jehoshua, de pe cruce, când „şi-a dat duhul”: „- ELLI,ELLI, Lama sabachtani?” (- Domnul, Dumnezeul, Creatorul meu, de ce m-ai părăsit ?).În a şaptea tăbliţă decodată de Smith şi recent de Sitchin, se afirmă că El s-a odihnit dupăcreaţia lumii... Termenul ebraic pentru ZIUĂ, este YOM, dar e absurd a se susţine că asta estemăsura de 24 de ore a calendarului! Lumea noastră nu are doar 6000 de ani, cu atât mai puţinOMUL ORIGINAR, sau post-diluvian, postglaciar, CEL ACTUAL.Omul a fost contemporan cu saurienii, aşa cum relevă arheologii de azi. Ca să nu mai amintimde Uriaşii NPEPHILIM pomeniţi şi de biblie, din izvoare mult mai antice. Între Uriaşi şi oameni auavut loc războaie, ei erau acei FIII CERULUI, evocaţi în Geneza, care s-au hibridizat cu femeileoamenilor, „... au văzut că femeile omului sunt frumoase, au intrat (s-au culcat) cu ele şi au născutfii şi fiice” (Geneza, Cartea lui Enoh ş.c.l.).Un singur lucru în acel sens al „celor şapte zile ale creaţiei”: În Cartea Psalmilor, cap. 90.4, nise spune că „în ochii lui Dumnezeu (Elohim?) – o mie de ani înseamnă ziua de ieri”. ... Acolo,cândva în primul oraş UR (vezi şi Uruşim, Uruma..., URIEL?) din Sumer, inscripiţa de la Tărtăria,(Tartar, Tartor, Tătuc?); ungureşte UR înseamnă STĂPÂNUL (vezi expresia UR ISTEN, n.n.).Marduk, zeul dual, fizic strălucitor (BAAL, cu „slavă”) – însemna „cel înalt” (provenind dinÎnalt, din „ceruri”, n.n.) – era cel ce a luptat a avea supremaţia celorlalţi „misionari” (ILU- ZEU) –Anunaki (fiii lui ANU, Timpul cel mare, Eonul grecesc n.n.). Semnul aceluia, pe tăbliţe, este al unuiDISC cu ARIPI... ILU- ELOHIM este de fapt o entitate singulară-dar-multiplă, traductibil în „Maimulţi şi totuşi UNUL”... Dincolo de numele schimbate în timp (Marduk, Nibiru, poate recentdescoperitul ERIS (Discordia)... de unde şi sintagma „Noul Ierusalim” ( ERIS-Salem)?Poate, cred unii cercetători, ar fi vorba de o navă gigantică, reversibilă la o anume perioadă detimp, alţii zic că JHWH, celălalt zeu ebraic, ar fi... iniţiala unei nave cosmice intergalatice... Darasta e altceva...Descoperire lângă Mureş, Deva - Orăştie, Transilvania50 de complexe arheologice – locuinţe,cuptoare, vetre. Cinci schelete de bărbaţi şifemei, un craniu din anul 6.000 î.Hr.,ceramică, unelte din os şi corn de cerb,scoici şi oase de peşte. Acestea sunt doarcâteva descoperiri inedite, scoase la luminăde arheologi în timpul săpăturilor efectuatepe autostrada Deva-Orăştie, la 25 de metride albia Mureşului. „A apărut o pată delumină în gaura neagră a istorieiTransilvaniei. O descoperire ineditădovedeşte clar existenţa pe valeaMureşului a unor populaţii despre care,până astăzi, istoricii doar bănuiau că ar fiAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 85

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"trecut pe aici. Din anul 271, după retragerea aureliană, pentru Transilvania a început un 'mileniuîntunecat'. Teritoriul ei a fost invadat succesiv de mai mulţi migratori, dar istoria nu a păstrat preamulte dovezi despre acest fapt…” A nu uita că nu departe au fost descoperite celebrele tăbliţescrise de la Tărtăria, care devansează scrierea sumeriană cu peste 1500 de ani! ( numele zeuluiinvoccat pe tabliţe este ŞAUE ). Arheologii care participă la săpăturile de pe autostrada Deva-Orăştie au descoperit un complex de 50 de locuinţe aparţinând unei populaţii slave.Prima dovadă clară din istorieLocuinţele se află la 25 de metri de Mureş, datează din secolele VII-VIII, sunt înconjurate deun şanţ de apărare, măsoară aproximativ şapte metri pătraţi şi sunt dotate cu cuptoare şi gropi pentruprovizii. Ultimele erau folosite doar după ce erau „arse”. Astfel, pământul devenea compact şiîmpiedica intrarea în groapă a rozătoarelor sau a insectelor. Pe de altă parte, arheologii au observatcă toate locuinţele au cuptorul amplasat într-un anume colţ al încăperii. Locuinţele descoperite pevalea Mureşului fac parte din prima aşezare Tiszapolgar săpată integral din România şi Ungaria,spun arheologii. „Acestea au o importanţă istorică extraordinară. Ele constituie prima dovadă dinistorie a existenţei în zonă a unei populaţii despre care, până acum, exista doar o ipoteză că ar fitrecut cândva pe valea Mureşului”, explică Daniel Ţuţuianu, cercetător ştiinţific la MuzeulCivilizaţiei Dacice şi Romane Deva, unul dintre arheologii care participă la campania de săpături depe autostradă. Ineditul nu se opreşte aici. În câteva locuinţe au fost descoperite cantităţi foarte maride scoici şi mai ales oase de peşte – o dovadă a hranei de bază a populaţiei care a ocupat zona. Dupăconsumarea scoicilor, cochiliile acestora erau depozitate în gropi de gunoi, mai spus arheologii,completând că şi gropile de provizii, după utilizare, erau transformate în gropi de gunoi şi acoperiteapoi cu pământ.Cinci schelete şi un craniu din mileniul şase î. Hr.Într-una din locuinţe, arheologii au descoperit un craniu vechi de peste opt milenii. Dupădentiţie şi după forma oaselor, acesta a aparţinut unui tânăr de 20-30 de ani, despre care istoriciisunt de părere că a fost decapitat în timpul conflictelor dintre triburi, dar nu exclud nici ipoteza caacesta să fi fost ucis în cadrul anumitor ritualuri. Dovadă – lipsa mandibulei şi urmele unor lovituricare s-au păstrat pe calotă.„Craniul aparţine perioadei de sfârşit a Neoliticului, când au ajuns în România primii minericare au exploatat cuprul. Metalul era o marfă foarte scumpă la vremea aceea. Din el seconfecţionau bijuterii şi arme. Am descoperit în zonă şi câteva mărgeluşe”, explică arheologulMarius Barbu, de la MCDR Deva. Specialistul aminteşte şi despre câteva unelte, confecţionate dinos sau corn de cerb, care au fost descoperite tot în locuinţele de pe valea Mureşului. Pe listaineditelor descoperiri se află şi cinci schelete. Patru dintre acestea au fost găsite într-o groapă deprovizii, iar arheologii spun că două sunt ale unor bărbaţi. Este vorba despre patru persoane care aufost ucise şi îngropate acolo. Al cincilea era al unui prizonier. „Avea mâinile legate la spate şi eraaşezat în genunchi, cu picioarele sub el”, detaliază specialiştii.Vestigii de peste opt milenii …pag. 86noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Carte despre locuinţele de acum 14 secoleSpecialiştii sunt de părere că descoperirea celor 50 de complexe arheologice a însemnat pentruei un noroc chior. „Dacă autostrada era proiectată să treacă la numai câţiva metri distanţă, noi n-am fi descoperit mare lucru. Ineditele locuinţe ar fi rămas în continuare sub pământ şi nimeni n-arfi aflat despre existenţa lor”, concluzionează Daniel Ţuţuianu, care este decis să publice într-o cartetoate detaliile despre acestea. Va fi nevoie de mai bine de doi ani pentru asta, pentru că abia atunciva fi gata măcar o parte dintre rezultatele săpăturilor, explică cercetătorul, încântat de ineditadescoperire care a fost posibilă după doar două luni şi jumătate de muncă.Despre fiind-ul românesc (VI)Iulian CHIVUSentimentul religiosObservând cu atenție psihologia românului, vom găsi că la el frica deDumnezeu nu e totuna cu sentimentul religios, cu numinosul. Din această cauză șiîn perspectiva filosofiei lui religioase, românul îi dă Ființei mai puține drepturidecât persoanei, însă e mult mai îngăduitor cu libertățile pe care i le acceptă. Însens ontologic, Ființa e mai aproape de Dumnezeu și prin ea se poate salva omul,în timp ce persoana, chipul ei social, e perisabilă prin ispită, prin păcat și de aceeaea îl poate pierde. Mitologia, etnologia popoarelor primitive, antropologia în genere avanseazăideea că mai toate popoarele vechi au parcurs aproximativ aceiași pași spre sinteza și cultivareasentimentului religios, indiferent dacă acești pași au trecut sau nu succesiv prin animism, totemism,politeism, henoteism, monoteism. Cazul românilor este cunoscut și ființa lor spirituală esteîngemănată și îndatorată etnogenezei lor; formarea lor ca popor, după retragerea aureliană, pune caprătăcirilor politeiste și cultului zalmoxian. În plus, potrivit unui călugăr pe nume Epifanie (sec. alVIII-lea d.Ch.), în ținuturile Traciei și ale Sciției, apostolul iudeu Andrei (fratele lui Petru), originardin Betsaida, face misionarism de evanghelizare, predicând și în Pont și hirotonindu-l episcop peucenicul său Amplias, la Odysos (Varna de astăzi), după Sinaxarul Bisericii constantinopolitane. Elavea să sfârșească crucificat la 30 noiembrie, anul 60 d.Ch., la Patras, în Grecia. Creștinismulromânesc a rodit profund în special pe ispita slavă, ca să folosim expresia lui Mircea Vulcănescu,ținând seama de influența copleșitoare a vecinătății, precum și de scrierea slavonă folosită maimulte secole în bisericile românești. Încă un lucru semnificativ pe această linie constă în confluențaOrient – Occident în acest spațiu spiritual, unde ortodoxismul percepe păcatul din trei direcții: cagând sau faptă împotriva lui Dumnezeu și a Legii, ca gând sau faptă împotriva aproapelui, precumși împotriva propriei persoane. Românismul nostru, supradimensionat de C. Rădulescu-Motru învalențele lui, exclus de ortodoxism ca trufie, include creștinismul în primul rând pentru valoarea luimorală (românismul ca politică de selecționare a valorilor). Forța regenerativă văzută astfel și deBlaga în acord cu tipul de spiritualitate cascadă sau havuz (Eonul dogmatic - 1943, Orizont și stil -1944, Gândire magică și religie - 1946), dar și de Dan Botta (Limite – 1936) vine tot dinspre țăranulromân (conservator de principii etice), dar mai ales dinspre satul românesc care inspiră o încrederemorală mai mare decât însuși Statul „o simplă mașinărie prin care se pot câștiga bani, slujbe, sauranguri sociale” cum nota C. Rădulescu-Motru (Românismul. Catehismul unei noi spiritualități,1936). În sat, cum observa pe la 1925 și jurnalistul francez Lucien Romier, citat de Mihai Ralea înFenomenul românesc, s-a păstrat singura religie constantă ‒ tradiția. Aici, insul s-a găsit față în fațăcu Dumnezeu și se poate spune că mai toți intelectualii acestui neam au fost de acord că Dumnezeulromânului nu este o ființă abstractă, o esență imaterială a lumii, o putere impersonală care stă subfenomene. Dumnezeul românului apare ca o ființă, o ființă reală, particulară, un ins (M.Vulcănescu; Către ființa spiritualității românești, III, Ed. Eminescu, 1996, p.157), imagine cu carene-au deprins chiar basmele și legendele mitologice autohtone. Cu o astfel de percepție a luiDumnezeu, e firesc ca românului să-i lipsească pătrunderea mistică a religiei creștine: Parteaintelectuală superioară, metafizica creștinismului n-a fost nicicând înțeleasă, pătrunsă și simțită deAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 87

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"români (D. Drăghicescu; Din psihologia poporului român, Ed. Albatros, Buc., 1995, p.277) tocmaidin cauza percepției materiale a lui Dumnezeu (în-dumnezeire, ce cuvânt adânc!). Raportându-ne lateoria lui Otto Rank, românului i-a rămas în schimb reprezentarea numinoasă a lui Dumnezeu înmysterium, tremendum și mai ales în fascinans. După ce am trăit până prin secolul al XVII-lea subputernica înrâurire greco-fanariotă a Orientului, ne-a fost destul de greu să ne întoarcem cu fața spreOccident. Dar în acest timp, înecați în atmosfera morală a Orientului, observă Drăghicescu, vechiulspirit de vitejie daco-roman, agerimea conștiinței de sine, tenacitatea și disciplina pe care le-amprobat abia că au mai ajuns până la Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. Tradiția a conservat prin cultși rit componentele misterului dumnezeiesc concomitent cu terifiantul (a se vedea credințele șipracticile apotropaice) și cu fascinația tradusă în epifanii, ca prăznuiri teofanice (Botezul Domnului,deschiderea cerurilor etc.) și chiar în revelații ale celor care se roagă cu nădejde și credință, ori însentimentul decompensării prin taina spovedaniei. Dumnezeul românilor este undeva între teism șipanteism, dacă nu cumva este o sinteză a acestora. Mircea Vulcănescu (op.cit.) sesizează căomniprezența, omnipotența și omnisciența sunt trei fețe de o ființă, adică nici trei fețe distincte, nicimoduri diferite de manifestare ale aceleiași ființe, dar nici o singură esență. De aceea tot ce sepetrece (petrecerea ca existență) nu se întâmplă pur și simplu; totul este arătare transcognitivă,teofanie. Firea, e adevărat, trăiește și ea în chip diferit fascinația ca și terifiantul și misterul. Fireademonstrativă se manifestă prin capacitatea ei de refulare şi sentimentul religios în acest caz esteputernic mimat, în timp ce firea hiperexactă percepe prin lipsa capacității de refulare și estemeticuloasă până la riscul de a fi incapabilă să decidă. Firea hiperperseverentă, și ea înscrisă întipologia lui Karl Leonhard (Personalități accentuate în viață și în literatură, trad. Ed. Științifică șiEnciclopedică, Buc., 1979), defulează la limitele normalului prin afecte numinosul şi setea deprestigiu o împinge la obsesie, iar Dumnezeul hiper-perseverentului este ori decât potrivnic, ori nuexistă. Firea nestăpânită se leagă de impulsuri, instincte și mai puțin de sentimente; nestăpânitulcade cu ușurință în misticism. Hipertimicii, cu înclinația lor spre digresiune în gândire până larespingerea ideilor, fac conexiuni prin intermediul umorului, în timp ce distimicii, cu forma lorvagă de subdepresivi, se situează la polul opus ‒ Dumnezeul lor este înainte de orice o manifestaresobră. Firile labile alternează stări bipolare, iar firile exaltate nu sunt mult diferite, fiindcă și elealternează dispozițiile când disperând, când entuziasmându-se și de aceea sunt când pioase, cândindiferente. Anxioșii se remarcă prin intensitatea timidității și nu își pot susține punctul de vedereîn orice situație decât considerând că devin atei. Emotivii, ușor apropiați de anxioși în manifestări,au înclinații către spiritualitate deși nu progresează precum exaltații, iar Dumnezeul lor estecopleșitor. Preponderent introvertiți, românii au mai mult reprezentări decât percepții fiindcă ei cadmai ușor sub propriile gânduri decât sub evenimente. În mod normal, ei ar trebui să încerce să vadădincolo de clipa prezentă, însă temeiurile lor sunt în experiențele anterioare, nu în tenacitatea de alansa și urmări proiecte.Astăzi, operanța religioasă românească rămâne frecvent pe seama rușinii ca mijloc bipolar deterapie; rușinea poate cenzura fapta, dar poate prejudicia și spovedania fiindcă ea poate aducedisconfort sufletesc la răscolirea trecutului, cu atât mai mult cu cât se referă la fapte din sferasexualității sau la fapte de tensiunea celor strigătoare la cer. În Isaia (1,16.18) se spune: De vor fipăcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, și de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voiface, de veți vrea și de Mă veți asculta. Tocmai pentru aceasta sentimentul rușinii trebuie sădelimiteze în Taina Spovedaiei granițele până la care, ca duhovnic, ai dreptul de a pătrunde înadâncurile de taină ale unei conștiinței (Eugen Jurca; Spovedanie și psihoterapie, Ed. Despina,Buc., 2007, p. 15l). Privindu-l pe român din perspectiva Decalogului, se poate confirma că elacceptă întrutotul cele zece porunci creștine, pe unele însă cu tendința de a le plasa pe un locgeneric, ceea ce nu înseamnă că abdică de la ele nici atunci când înjură mai pătimaș ca oricare altul(ex. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău. Să nu ai alți dumnezei afară de mine). El nu își face chipuricioplite, nici alte înfățișări alternative pentru că nu răstălmăcește ceea ce este dat, iar perceperea luiDumnezeu, cum am văzut, nu este desăvârșită în sens ortodox. Paremiologia, basmele și snoavelepag. 88noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"lui arată că românul nu ia în deșert numele Domnului, își aduce aminte de ziua de odihnă sfințind-oși numai în chip excepțional încalcă porunca. Nu ucide nici pruncul nenăscut, fiindcă se teme depăcatele strigătoare la cer, însă cu desfrâul mai închide ochii în speranța că va face la fel șiDumnezeu. Nu fură în principu, dar râvnește la casa aproapelui său, la nevasta aceluia, la lucrurilelui și recunoaște numai de teama mărturisirii strâmbe. Ceea ce este însă de apreciat la el, mai presusde orice, este că îi cinstește pe tatăl său și pe mama sa nu neapărat ca să i se lungească zilele în țarape care i-o dă Dumnezeu, ci pentru că a cultivat o familie de tip nuclear, centrată pe considerentulsenectuții ca garanție etică și referent al faptei care nu i-a îngăduit să-și necinstească bătrânii, ci dincontra i-a prețuit, nu i-a abandonat la suferință și le-a ținut cu sfințenie rânduielile până la șapte ani,ca să nu mai spunem că pentru român o înjurătură de mamă e un sacrilegiu pentru care ar fi gata săriposteze și el cu un alt păcat. Nici în epoca modernă lucrurile nu s-au schimbat în raporturilecopiilor cu părinții, cu toate că presiunile sociale îi fac să se îndepărteze tot mai mult de familiatradițională și dacă sunt nevoiți să-și părăsească vremelnic satul sau țara nu uită să se îngrijească decei bătrâni, cu toate că vede în țările occidentale instituții care preiau această funcție. Pentru român,azilul are o conotație rece, pe care de pildă țările nordice nu au cunoscut-o niciodată, motiv pentrucare au cea mai susținută protecție socială; românul, bătrân și bolnav de moarte, cere să-și dea duhulpe perna lui, în datina străbună, spovedit și împărtășit și cu lumânarea la căpătâi. Cu toate acestea,lumea modernă și cei cincizeci de ani de comunism, chiar dacă nu i-au zdruncinat din temeliicredința, i-au modificat mulți indici îndătinați. Iată spre exemplificare rezultatele unei cercetăriintitulate Știință și societate; Interese și percepții ale publicului privind cercetarea științifică șirezultatele cercetării (proiectul STISOC), finanțat de Autoritatea Națională pentru CercetareaȘtiințifică din România și prezentat în 30 iulie 2011: Așadar, 95% din români cred în Dumnezeu,4% nu cred, iar 2% nu răspund. Iadul este afirmat de 52% din români, în timp ce 43% îl contestă,iar 5% nu răspund sau nu știu ce să spună. Raiul, contrar raționamentului, este afirmat de 73% dinaceiași intervievați, 12% îl neagă, iar cei 5% care nu au știut ce să spună despre iad, în consecințănu știu nimic nici despre rai. Păcatul este conștientizat de 84% dintre intervievați, este negat de12%, iar 3% nu știu ce să spună. Cu toate că au afirmat raiul și iadul în procente mult mai mari,doar 63% dintre români cred în viața de apoi, în timp ce 26% nu cred și 11% nu știu ce să spună saurefuză să răspundă. Contrar indicatorului anterior, 88% dintre români cred în puterea rugăciunii, 8%nu cred și nici nu se roagă, iar 3% nu răspund. Biserica este definită de 64% din eșantionul de lucruca loc unde au loc slujbe religioase, 14% o definesc drept corp mistic al lui Isus, 11% o văd întotalitatea celor botezați, 5% o cred un Ierusalim ceresc, 2% înțeleg prin biserică mulțimeapreoților, călugărilor și a maicilor din mănăstiri (4% nu știu sau nu răspund). Nivelul practiciireligioase în spațiul privat este mult mai ridicat decât cel al frecventării bisericii, 73% dintre românideclarând că se roagă cel puțin o dată pe săptămână. În schimb, procentul celor care se roagă zilnicadună peste 50% din populație; 62,5% dintre români se roagă de câteva ori pe săptămână acasă șidoar 10,2% se roagă în biserici. O dată pe săptămână se roagă în biserici 19,8% și 10% în afara ei;22,7% se roagă o dată pe lună la biserică și 6,8 se roagă acasă sau in afara bisericii; o dată pe an seroagă în biserici 16,5% și 2,6% în afara spațiului consacrat; 25% dintre români se roagă foarte rar înbiserici, iar 13,3% se roagă la fel de rar, dar în afara spațiului religios. În România, persoanele cu unaccentuat sentiment al numinosului sunt mai ales femeile de după 40-45 de ani, cei care au studiiincomplete sau reduse, urmându-le cei mai superstițioși, bigoții și un procent rezonabil de persoaneînaintate în vârstă care o fac sub presiunea firească a sfârșitului iminent.Văzând aceste date, tindsă-i dau dreptate fără nicio rezervă lui Emil Cioran (Revelațiile durerii, Ed. Echinox, Cluj, 1990, p.141) când spunea că din momentul în care crezi în Dumnezeu, orice ai face e prea puțin, dar spredeosebire de el nu cred că din acest punct de vedere necredincioșii sunt mai câștigați; ateii sunt dincapul locului nefericiți, fie și numai pentru că nu au în ce-și rezema nici bucuriile și nici tristețile. Einu se pot raporta niciodată pe deplin nici neantului, nici lumii. A fi creștin însă nu înseamnă a fi unignorant, sau o ființă neactualizată. Iar românii nu fac excepție de la regulă și pentru asta au și eiporția lor de rai, dar și de iad.* text primit prin Revista Agero, StuttgartAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 89

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Dileme istoriceProf. dr. Vicu MERLAN - HuşiScrierea preistorică sacră de pe teritoriul DacieiOamenii preistorici din Paleolitic dovedeau o mare capacitate imaginativ-artistică, combinatăcu cea religioasă, realizând astfel picturi figurative şi semene abstracte pe pereţi peşterilor undelocuiau (Cuciulat, Nandru, Ohaba s.a.). Aceste procupări repetitive l-au ridicat pe un nou nivelcognitiv, crescând astfel capacitatea inventivă până la realizarea unui sistem de scriere rudimentar,alcătuit din semen liniare, pictograme s.a.Când întreaga comunitate învăţa “sistemul scriptic” iniţial, treptat se trecea pe o altă treaptămai complicată, înţeleasă în special de cei care dovedeau însuşiri şi percepţii cognitive avansate.Întotdeauna accesul la cunoaştere l-au avut cei care se năşteau cu anumite capacităţi precognitive,alţii le dobândeau prin exersare, însă până la însuşirea integrală de către întreaga comunitate arhaicăsau mai multe comunităţi dintr-un anumit spaţiu determinant, a limbajului scris, treceau perioademari de timp, existând astfel “decalaje” de ordin scriptic, reflectat în diversitatea pictografică sausilabică de la începuturi.Semnele premergătoare scrierii pictografice datează încă din paleoliticul superior (V-uri, X-uri, liniiparalele duble, triple) ceea ce dovedeşte că acestea aveau o conotaţie specifică (în acest sensexemplificam amuleta din calcit de la Mitoc, judeţul Botoşani, cea de la Cosăuţi din Basarabia)(Chirica 1984, Borziac 1992).Duplicarea, multiplicarea, juxtapunerea şicombinarea semnelor ca repetiţii magice, au datnaştere unei simbolisticii abstracte cu implicaţiiinvocaţionale (V-ul era o schematizare a vulvei, atriunghiului pubian; zig-zagul un simbol al apei, alfluidităţii etc.).Cele mai timpurii simboluri gravate pe stâncă şipe alte obiecte reflectă credinţe profunde într-odivinitate feminina dătătoare de viaţă, care erareprezentată sub mai multe aspecte. MesajeleTăbliţele de la Tărtăria inscripţionate aveau un caracter iniţiatic şi reflectau credinţa înordinea manifestatoare a Universului, în emanaţiile divine fonematice.Scrierea incizată se naşte prin modificarea simbolurilor cu ajutorul liniilor, curbelor şipunctelor. Apare în şiruri orizontale sau verticale, în cercuri sau în grupuri aparent haotice. Nuîntâmplător ceramica civilizaţiei Turdaş, Precucuteni etc. are decorul adânc incizat cu un caracterstrict geometric şi aproape întotdeauna simetric (în rezonanţă cu „Numărul de Aur“), ca oreprezentare „obiectivată“ a octavelor atavice matriciale.Tronuri şi statuete din lut ars, unele cu scriererudimentară pe spate – Isaiia-Balta Popii, jud. Iaşipag. 90noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Pe teritoriul fostei Dacii, prin săpăturile arheologice au fost descoperite numeroase semne şisimboluri ce dovedesc indubitabil existenţa sigură a unui sistem de scriere, numit de unii cercetători„scrierea dunăreană” (Marler, Luca et ali 2008).Inscripţiile apar pentru prima dată pe obiectele de cult (pintadere, vase ceramic, statuete, etc.)având un scop hieratic şi nicidecum comercial ori administrativ ca în Mesopotamia. Similitudineaîntre sistemul de scriere al triburilor nord-dunărene şi cele egeene din epoca timpurie a bronzului,minoică şi cipriotă, se datorează migraţiilor vorbitorilor ideomurilor proto-indo-europeni dinsprenordul Balcanilor spre Marea Egee, migraţie care a avut loc pe parcursul mai multor veacuri.Asemănările izbitoare dintre semnele europene cu acelea ale silabarului cipriot, dar cu ovechime de câteva milenii între ele, demonstrează că scrierea din perimetrul Carpaţilor esteprecursoarea celei egeene sudice.Existenţa unei scrieri preistorice în spaţiul carpatic a fost pus în evidenţă prima dată în anul1874, de Zsofia Torma la Turdaş, lângă Alba Iulia. O mulţime de obiecte erau incizate cu astfel desemne pictografice arhaice. În 1930 Marton Roska descoperă noi obiecte cu aceeaşi simbolistică(Roska 1942).În 1908 în situl de la Vinca (Belgrad) arheologul M. Vasic descoperă astfel de semne pe vase şifigurine care au analogii cu cele descoperite pe vasele greceşti arhaice de la Lesbos. Aria derăspândire a acestor simboluri scriptice este întâlnită şi în bazinul Tisei, în Cehia şi Slovacia şiSitovo şi Karanovo (Bulgaria).Majoritatea aşezărilor unde sau descoperit astfel de inscripţii pictografice sunt grupate înbazinele Moraviei, Dunării, Tisei, Prutului şi Nistrului corespunzând civilizaţiei Dimini,Precucuteni- Cucuteni, Petreşti, Lengyel, Bűkk şi ceramicii liniare.Tăbliţele de la Isaiia de circa 7000 de aniÎn 1961 arheologul clujean N. Vlassa, descoperă laTărtăria – Groapa Luncii, într-o groapă de ritual, câtevatăbliţe teracota din lut ars cu simboluri pictograficevechi de 7300 de ani (Vlassa 1962). După descoperireadin 1961, Vlassa analizează tăbliţele şi este convins căare de-a face cu o scriere rudimentară ideografică(Vlassa 1963, 492). Pentru a se justifica prin anii 60,prezenţa tabletelor cu scriere în spaţiul carpatic, s-a emisipoteza conform căreia aceste teracotele incizate ar fiimporturi sau imitaţii din arealul mesopotamian(Dumitrescu 1969, 92).Prin noile descoperiri arheologice din Transilvania,Urnă funerară precucuteniană cu simboluri esoterice - Isaiia Moldova, Muntenia, Dobrogea,Ucraina, şi Serbia, mai ales înarealul civilizaţiilor Vinca, Turdaş, Precucuteni-Ariuşd-Cucuteni-Tripolie, Gumelniţa, Karanovoş.a. s-au descoperit o mulţime de piese inscripţionate cu semne pictografice izolate sau grupate, maiales pe ceramica de cult, statuete sau chiar tăbliţe de tip teracotă (Turdaş, Traian, Isaiia, Târpeştis.a.). (Dumitrescu Hortensia 1957; Dumitrescu Vl. 1971; Marinescu- Bîlcu Silvia 1974; Ursulescu,Merlan 1997).La început se face o analogie cu scrierea mesopotamiană pre-cuneiformă şi cu proto-litereledin perioada sumeriană. Studiile aprofundate, coroborate cu analizele C 14 , au scos la iveală adevărulcă scrierea din spaţiul carpato-dunărean este cu mult mai veche decât cea din Sumer.Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 91

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Vl. Ghiorghiev emitea ipoteza în 1972, precum că: „Tăbliţele de la Tărtăria sunt mai vechi cuun mileniu decât monumentele scrierii sumeriene. Aceasta ar însemna pur şi simplu că scrierea,sub forma pictogramelor, a apărut în sud-estul Europei şi nu în Mesopotamia cum se credea pânăacum. Se impune o concluzie surprinzătoare: avem de-a face cu cea mai veche scriere din lume“(Gheorghiev 1972).Un alt susţinător al scrierii vechi carpato-dunărene este arheologul american Marija Gimbutas,care demonstrează că acesta a fost concepută cu peste 5 milenii înainte de Hristos (Gimbutas 1974,1982, 88).Evoluţia civilizaţiilor preistorice de pe teritoriul Daciei a atins apogeul între 5500-3500 î. H.Latura cultural, bogat spiritualizată, are o diversitate simbolistică religioasă, care este rezultatul uneidezvoltări locale în cea mai mare parte. Diversitatea şi creativitatea fără precedent în arta ceramicidemonstrează o puternică mutaţie a conştiinţei din câmpul existenţial şi în cel spiritual esoteric.Acest fapt permite ca pe la 5500 î.H. triburile preistorice de pe teritoriul Daciei să dezvolte unsistem de scriere cu circa doua milenii înaintea egiptenilor ori a sumerienilor.Scriere străveche la Isaiia, jud. IaşiScrierea acestor triburi avea un caracter religios, era o scriere sacră. Apariţia acesteia era înstrânsa corelaţie cu esoterismul legat de Marea Zeiţa Mamă. Acest sistem de scriere întâlnit înPodişul Transilvaniei (la Tărtăria-Turdaş), Serbia (Vinca), Podişul Moldovei (Isaiia, Tg.Frumos,Perieni,Scânteia, Hăbăşeşti, etc.), în arealul subcarpatic (Târpeşti, Izvoare, Bodeşti-Frumuşica, etc.),în Câmpia Romana (Boian, Gulmeniţa etc.), R. Moldova (Brânzeni, Floreşti, Petreni etc.) şi la sudde Dunăre (Karanovo), demonstrează că este un fenomen larg răspândit. Ipoteza importării acesteiscrieri sau a imitării unor tăbliţe din Mesopotamia, nu are nici o relevanţă, mai ales că ea estecontrazisă atât de datele cronologice cât şi de natura sistemului pictografice de scriere care auapărut printr-o folosire îndelungată a simbolurilor grafice (GIMBUTAS 1997, 37).Arheologul rus V. Titov a ajuns la concluzia că tăbliţele de la Tărtăria sunt un fragment dintrunsistem de scriere larg răspândit de origine locală. Semnele de pe una din tăbliţe trebuie citita încerc, mai exact în sensul invers acelor de ceasornic (yang).Totemul tăbliţelor au acelaşi aranjament succesiv cu cele din Sumer, ambele scrieri fiind defactură ideografică neexistând încă semne silabice şi indicii gramaticali.Ecouri îndepărtate ale scrierii de la Vinca, Turdaş Isaiia le găsim şi în scrierea pictografică aCretei antice.Cercetătorul rus V. Titov este convins că scrierea din ţările de la Marea Egee vine din spaţiulcarpato-balcanic din mileniul IV î.H., deoarece cea mai veche scriere a Sumerului apare cu totul peneaşteptate şi într-o formă dezvoltată (Gimbutas Marija 1997).Cercetările recente ale specialiştilor de la Facultatea de Geologie din Cluj, asupra compoziţieimineralogice a tabletelor de la Tărtăria şi a altor materiale ceramice din acelaşi sit, au pus înevidenţă că tabletele conţin aceleaşi minerale ca şi argila locală şi celelalte artefacte descoperite,demonstrându-se astfel că au fost confecţionate şi arse în cuptoarele turdăşene (Marler, Luca et ali2008, 43-44).pag. 92noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"PictogrameTabliţă cu scriere de la Karanovo - BulgariaArheologul Emilia Masson, după ce a văzut tăbliţele din Sumer şi pe cele de la Tărtăria, sepronunţă categoric asupra excluderii ipotezei unui import din spaţiul Mesopotamian (MassonEmilia 1984, 89-94).Un aspect foarte important este acela că scrierea de la Tărtăria (scrierea pictografică) esteanterioară celei mesopotamiene, fapt dovedit prin datările C 14 şi stratigrafic, cu peste 1500 de ani(Lazarovici and Merlini 2005, 213).Datarea cu C 14 evidenţiază clar o vechime de 7300 de ani, ceea ce îi îndreptăţeşte pe cercetătoriiclujeni să susţină că scrierea europeană, şi nu numai, provine din spaţiul carpatic. Analizele cu C 14au fost efectuate la Univ. Sapienza din Roma, iar cele antropometrice la Univ. din Iaşi (Lazaroviciand Merlini 2004, 2005).Inscripţii şi simboluriDescoperirea tabletelor în preajma unor măsuţe de altar (Isaiia), în gropi ritualice (Tărtăria), ainciziilor pictografice pe idoli sau vase ceramice de cult, demonstrează că scrierea era folosită cuprecădere ca o scriere sacră, sub forma unor “texte” iniţiatice (formule magice, incantaţii,descântece, vrăji etc.). Scrierea codată sub forma unor semne emblematice ar fi putut conţineelemente fonetice ideografice, pictografice sau de altă natură.Arheologii români au inventariat, până acum, 818 obiecte cu 953 de inscripţii şi 4018simboluri. Cam 8% sunt din neoliticul timpuriu, 18% din neoliticul mijlociu, 59% din neoliticultârziu, 18% din eneolitic – începutul epocii bronzului, 4% din bronzul mijlociu şi 1% de la sfârşitulepocii bronzului (Marler, Luca et ali 2008, 58-59).Memoria cultural a unei comunităţi se transmite din generaţie în generaţie prin viu grai sauscris. Pe teritoriul României, până acum, pentru perioada neo-eneolitică au fost descoperiteartefacte inscripţionate la :- Trestiana (lângă Bârlad) pentru jumăt. mileniului VI î. H. (pe pintadere, coloane din lut ars,figurine antropomorfe etc.);Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 93

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"- Ocna Sibiului, pentru jum. Mileniului VI î. H., pe un altar miniatural;- Tărtăria (Cluj) (tăbliţe) pentru sf. mileniului VI î. H.;- Turdaş, pentru jum. Mileniului V î. H., pe ceramică;- Gărgău (Muntenia) pentru mileniul V î.H., pe o figurină feminină;- Târpeşti (Neamţ), jum. Mileniului V î. H., pe ceramică fragmentată;- Cireşu (Muntenia), mileniul IV î. H., pe figurină feminină;- Lişcoteanca (Brăila), mileniul IV î.H.. pe figurină feminină;- Daia Romană, mileniul IV î. H., pe ceramică;- Isaiia (jud. Iaşi), mileniul V î. H., pe figurine feminine, tăbliţe de tip teracotă, scăuneletronuri,ceramică s.a. (Ursulescu, Merlan 1997; Merlan 2006);- Scânteia (jud. Iaşi), sf. mileniului V î. H., pe figurine feminine;- Calu (jud. Neamţ), mileniul IV î. H., pe figurine pictate;- Parţa (jud. Timiş), mileniul IV î.H., pe o amforă;- Zorlenţu Mare (Banat), sf. mileniului IV î. H., pe vase de ritual, figurine incizate. (Marler,Luca et ali 2008, 78-79)Locul în care au fost descoperitetăbliţele şi zeiţele de la Isaiia (1996)Prin analiza realizată asupra artefactelorcarpato-dunărene, s-a constatat o oarecareanalogie cu alte scrieri străvechi, atât dinEuropa cât şi de pe alte continente: sistemulcuneiform sumerian, hieroglifele egiptene,hieroglifele anatoliene, scrierea liniară vechedin Creta şi Cipru, etc. (Haarmann 2008,11).Aşadar atât tehnologia cât şi sistemul descriere carpato-dunăreană, s-au dezvoltatindependent de spaţiul sudic mesopotamian.Principalele caracteristici ale scrierii carpato-dunărene sunt:- Semnele inscripţionate sunt liniare sau asimetrice;- Inscripţiile sunt izolate (gen foneme) sau grupate;- Reprezentările schematice animaliere sau naturale şi semnele abstracte sunt integrate încombinaţii circulare sau liniare;- Semnele izolate sau în grup sunt separate prin linii distinct de demarcaţie.Conform cercetătorului Harald Haarmann, sistemul de scriere al lumii se desfăşoară astfel:- Scrierea dunăreană (circa 5500-2600 î.H.), care a influenţat scrierea liniară veche din Creta,scrierea liniară din Grecia miceniană, scrierea veche din Cipru, s.a.;- Scrierea egipteană (3300 î.H.), cu trei variante: hieroglifică, hieratică şi demotică;- Scrierea sumeriană ( circa 3150 î.H.-2700 î.H.), din care au derivate scrierile akadiană, hitită,persană s.a.;- Scrierea proto-elamită (circa 3050-2700 î. H.);- Scrierea indusă (circa 2600-1800 î. H.);- Scrierea chineză (circa 1200 î. H.);- Scrierea olmecă (precolumbiană) (circa 1500-600 î. H.). (Haarmann 2008, 15).Bibliografie selectivă: Dumitrescu Hortensia - Contribuţii la problema originii culturii Precucuteni, SCIV, VIII, 1957,p.53-69. Dumitrescu Vladimir, A propose d une recente synthese sur la chronologie prehistorique et duProche Orient, de la Mediterranee et de l Europe, în Studii şi Comunicări de istorie veche (şiarheologie), 20, Bucureşti; Originea şi evoluţia culturii Cucuteni-Tripolie, SCIV, 14, 1, p. 51-78;14, 2, 1961, p. 285-308pag. 94noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina" Gimbutas Marija - The Gods and Goddesses of Old Europe: 7000-3500 BC, London, 1974; ed. II1982; Civilizaţia Marii Zeiţe şi cavalerii Războinici, 1997. Harrmann Harald - A comparative view of the Danube script and other ancient writing systems, inThe Danube Script, California, 2008, p. 11-22. Lazarovici Gh., Merlini M. - New Archeological. Data referring to the Tărtăria Tablets. Symbolsand symbolism, 11-th Neolihic Seminar, Ljubljana, 2005. Lazarovici Gh., Kalmar Zoia - Tărtăria. Mantu Cornelia-Magda et alţii - Scânteia – Cercetarea arheologică şi restaurare, 1998, Iaşi. Marler Joan, Luca Sabin-Adrian et alţii - The Danube script. Neo-eneolithic writing is southeasternEurope, California, USA, 2008. Masson Emilia - L ecriture dans les civilizations Danubiennes neolithques, in Kadmos, 23, 1984, p.89-123. Marinescu-Bîlcu, Silvia - 1974 - Cultura Precucuteni pe teritoriul României, Bucureşti; 1976 -Relaţiile între culturile Precucuteni şi Boian-Gumelniţa, SCIV, 27, 3, p. 347-354; 1981 - Tîrpeşti.From Prehistory to History in Eastern Romania, BAR-International Series, 107, Oxford Merlan Vicu, 2000-2004 – Sanctuarul sacru de la Isaiia – Zeiţele Protectoare, în: Revista Misterelor,nr.28, 2000; Prutul, nr. 2, 2000; Balada, 2003, Germany; Divertisment Magazin, 2004, Canada;2006 - Contribuţii monografice asupra Văii Bohotinului si Văii Moşnei, Editura Lumen, Iaşi;2006 - Misterul zeiţelor de la Isaiia, Editura Lumen, Iaşi. Monah Dan, Cucoş Ştefan - 1985 - Aşezările culturii Cucuteni din România, Iaşi Monah Dan et alţii - 1997 - Cucuteni. The last great chalcolithic civilization of Europe,Archaeological Museum of Thessaloniki, Athen. Roska M. - Erdely regeszeti repertoriuma, nr. 1, 1942, Cluj. Ursulescu N., Merlan Vicu - 1997 - Isaiia, comuna Răducăneni, judeţul Iaşi, în Cronica CercetărilorArheologice, Bucureşti, p. 32.; 2000 - Isaiia,Comuna Răducăneni, Judeţul Iaşi, în: CronicaCercetărilor Arheologice, Bucureşti, p.32, pl. XXIV, p. 110-111.; 2002 - Un sanctuar de acum6000 de ani, Magazin Istoric, XXXVI, 5, p. 73-76. Vlassa N. - Probleme ale cronologiei neoliticului Transilvaniei în lumina stratigrafiei aşezării de laTărtăria, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Series Historia, nr. 2, p. 23-30.Cele mai mari mistere ale lumii (!)Revista „World Mysteries” a întocmit topul celor mai mari enigme ale lumii. Pe primul loc seaflă dispariţia civilizaţiei de pe Valea Indusului, cea mai veche cultură de pe teritoriul Indiei (3300 -1300 î.C.). Dezvoltată în vestul Indiei, Pakistan şi sudul Afganistanului, cu o populaţie de pestecinci milioane de locuitori, a fost cea mai igienică dintre civilizaţiile epocii bronzului. Aici s-adescoperit primul sistem de evacuare a apelor reziduale. Istoricii occidentali nu ştiu cine au fostlocuitorii, nici de ce şi-au părăsit cetăţile, nici unde s-au dus.Cele mai cunoscute cetăţi sunt Harrappa şi Mohenjo – Daro, unde au fost descoperitenumeroase sigilii şi tablete de lut cu rol religios. Se susţine că simbolurile de pe sigilii nu pot fidescifrate, dar ele sunt arhicunoscute în religia solară a arienilor carpatici: zvastici, zig-zaguri,romburi, cercuri cu cruce înscrisă etc. În plus, la Mohenjo – Daro s-au descoperit tăbliţe de lut cusimboluri identice celor de pe tăbliţele de la Tărtăria, care sunt cu 2000 de ani mai vechi. HARPIIera un trib dacic apropiat de cel al carpilor, care, în sec. II-III e.n. era localizat între Prut şi Nistru.Locul doi în topul enigmelor se referă tot la arienii carpatici. Istoricii occidentali se minuneazăşi acum cu privire la mumiile blonde de la Tarim, vestul Chinei, vechi de 2000 de ani. Ce căutauacei “caucazieni” vorbitori de indo-europeană în acel ţinut îndepărtat şi care era originea lor?Chinezii au spus-o întotdeauna, consemnându-i din mileniul I î.C.: aceşti blonzi cu ochi albaştrierau “yue-chi, originari din Dakia, purtatori de cusme”! Masageţii, după cum erau numiţi învechime!(Autor: Ziarul Naţional)Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 95

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Cine suntem!?...Adina MUTARUimitoarele cetăţi solare ale masageţilorDe multă vreme, ruinele unor cetăţi rotunde, construite pe dealuri, îi uimesc pe arheologi. Deun singur lucru sunt siguri: că au fost construite de masageţi.Arkaim, cea mai misterioasă aşezare antică, situată în regiunea Celiabinsk, în sudul Uralilor, afost descoperită în 1987, în timpul lucrărilor de adâncire a văiirâului din apropiere, care urma să fie inundată. Autorităţilelocale doreau să construiască un rezervor imens de apă pentruirigarea câmpurilor aride.De atunci, istorici, arheologi şi numeroşi cercetători auîncercat să înţeleagă secretele acestei cetăţi circulare, mai alespe cele legate de naţia care a locuit aici în urmă cu peste 4000de ani, la cât a fost datată aşezarea. Au ajuns la concluzia căcetatea Arkaim era construită de masageţi.Casele în interiorul cetatii Arkaim erau construite si organizate sub forma de stupiAstronomi, ca preoţii de la SarmisegetuzaSăpăturile au scos la iveală o structură bazată pe cercuri concentrice, cu scop presupus ritualic,ca cele care fac parte din cultul Soarelui, descoperit peste tot în lume, de la Sarmisegetuza până înMexic. La prima datare, oraşul Arkaim s-a dovedit a fi de-o varstă cu Egiptul şi Babilonul. GennadiZdanovici, preşedintele asociaţiilor de arheologi care cercetează Uralii, a susţinut că proiectul foartecostisitor pentru construirea bazinului de apă să fie abandonat, importanţa arheologică a aşezăriifiind considerată inestimabilă. De atunci, prin Arkaim s-au preumblat cohorte de cercetători. S-aavansat ipoteza că populaţia care a întemeiat Arkaimul aparţinea celei mai vechi civilizatii, ceaariană, care se întindea din Carpaţi până în Urali. Vadim Cernobrovi este de parere că Arkaim estetipic pentru cultura ariană, având templu solar şi observator astronomic de ”tip Stonehenge”, dar dedimensiunile celor de pe teritoriul geto-dacilor, în special de la Sarmisegetuza.Cetaţi complexe cu funcţii multipleCetatea a fost construită pe un deal, un loc virgin, fără să fi existat altă aşezare înainte, după unmodel care, după părerea cercetătorilor ruşi, imită secţiunea unui trunchi de copac, dar în planuri întrepte, fiecare cerc coborând o treaptă faţă de cel precedent. Întregul ansamblu reprezintă uncomplex complicat, îndeplinind şi funcţie citadină, şi religioasă, fiind orientat după poziţia unorconstelaţii. Cetatea circulară conţine 60 de clădiri, 25 în cercul interior şi 35 în afara acestuia.Fiecare casă asigură tot confortul, cu spaţii structurateîn jurul unei vetre deschise, din care cauză acoperişul eraboltit, cu orificiul de deschidere protejat, pentru evacuareafumului, fără să pătrundă ploaia sau ninsoarea. Fiecare casăavea o anexă, o cămară pentru păstrarea alimentelor. Apaera adusă printr-un sistem de conducte subterane foarteingenios şi util. Unele treceau prin apropierea vetrei, undeaveau si rolul de a regla tirajul focului, folosit, în opiniacercetătorilor, şi la confecţionarea unor bunuri de uz comundin cupru şi bronz. Un alt sistem de conducte trecea pe subcămări, apa rece curgătoare având rol de răcire a încăperii."Du.Ra”, cetăţile rotunde ale masageţilor, Ciorasmia, de pe Sanii Daria (stg) şi ArkaimPiaţa centrală din Arkaim, de formă neregulată, avea pe margini, din loc în loc, altare ritualicepentru foc, tipice pentru cultura solară. Cercetatorii au observat că oraşul era echipat cu un sistempag. 96noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"antifurtună care îl proteja împotriva ploilor torenţiale, apa scurgându-se, prin canale, în vale, exactca la cetăţile dacice. Casele erau protejate pentru a nu se răspândi incendiile accidentale, materialelede construcţie fiind impregnate cu o substanţă ignifugă. Cu atât mai curios este modul în carelocuitorii au părăsit cetatea, incendiindu-o intenţionat, după ce şi-au strâns strictul necesar, fără să fifost ameninţaţi. Cercetatorii au ajuns la aceasta concluzie pentru că nu există rămăşite umane şi niciindicii că ar fi avut loc vreo luptă în împrejurimi. Era vorba de o cetate durată pentru a asigura oşedere temporară, de un trib peregrin al masageţilor. Demn de amintit că „dura”, cetate în limbamasageţilor, este un cuvant sacru, format din verbul „a duce” si „Ra”- Soarele în cultura ariană.Du.Ra. – era cetatea circulară a celor care venerau Soarele.Masageţii, rudele peregrine ale geţilorIstoricul Jean Deshayes, autorul lucrării ”Civilizaţiile vechiului Orient”, atribuie genul acestade construcţie circulară, total atipic pentru regiune,masageţilor, rudele străbune ale geţilor, care au ajuns pânăla Munţii Urali, în China şi Tibet, păstrând de-a lungultimpului religia şi simbolistica solară. Deshayes remarca”organizarea de stup” a cetăţilor circulare, care auinfluenţat ulterior arta funerară a vechiului Orient. În ruinelecetăţii solare Arkaim au fost descoperite săbii scurte cu lamecurbate, ceramica ornamentată cu zig-zaguri, spirale şi crucicu raze, aceleaşi simboluri rămânând şi pe cămăşile dinpânza topită purtate de localnicii văii Arkaim."Aparatul lui Uriel”, prototipul sanctuarelor rotunde ale dacilor, de la SarmisegetuzaToate acestea se păstrează şi în cultura populară a românilor. Cercetatoarea Christine Sterne aefectuat multe studii asupra artefactelor şi bucăţilor de pânză descoperite în mormintele masagete,reconstituind straiele acestei naţii. Acestea făceau parte din portul daco-geţilor, păstrat şi astăzi deţăranii români.Adoratori ai Soarelui, iubitori de aurIstoricul Burchard Brentjes, autorul vastei lucrări ”Civilizaţia veche a Iranului”, descrie întermeni elogioşi pe aceşti masageţi, ”aşezaţi pe fluviul Sar Daria şi mai la est, principalii duşmaniai lui Cirus”. După cum scria şi istoricul grec Hekataios, care trăia la curtea regelui Cirus, ”eicinstesc ca zeu numai Soarele şi animalul închinat lui, calul, sunt războinici de temut, pedeştri şicălare, sunt echipaţi cu platoşe, iar armele lor sunt spade, securi de luptă, de aramă.Harnaşamentele cailor le sunt împodobite cu aur, iar ei poartă în bătălii centuri şi fruntare deaur”. Una dintre cetăţile masageţilor a fost descoperită de arheologul sovietic S.P. Tolstov, în 1940,la Sanii – Daria. Era tot o cetate circulară în vârf de deal, înconjurată de un zid dublu de apărare,umplut cu pământ, după tipicul murului dacic. Nu departe de această cetate s-au înfruntat oştile luiCirus, în 530 î.e.n., cu cele masagete conduse de regina Tomiris.Monumentul circular de la AdamclisiŞi marele comandant al antichităţii, Alexandru cel Mare, a poftit să-i cucerească pe masageţi,dar a dat greş. Horezmul a rămas în afara cuceririlor lui, totuşi, unul dintre prinţii locali, Faramane,a vr ut să încheie cu Alexandru o alianţă împotriva sciţilor de la Marea Neagră. Conform istoriculuiexpediţiilor lui Alexandru, Arian, Faramane venise cu 1550 de călăreţi şi-i promitea că, dacăAlexandru va accepta alianţa, va aduce şi pe vecinii lui, colchii şi amazoanele! Conform luiBrentjes, alianţa lui Faramane a reuşit să-i alunge pe sciţii din Ucraina şi de mai departe. Poate căaceastă mare bătălie este consemnată pe monumentul circular de la Adamclisi, unde apar şiamazoane prinse în luptă şi despre care mulţi istorici susţin că este mult mai vechi decât pătrunderealui Traian în Dacia.Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 97

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Istoricul Burchard Brentjes scrie despre un trib al dahilor(”dahii şi dachii tot unii sunt”, ne spune Miron Costin în”Letopiseţul Ţării Moldovei”) care se aşezase la nord de laculAral şi care tăbăra, la 250 î.e.n., sub conducerea lui Arsache şi alui Tiridates (de la Tiras = Nistru), în nord-estul Iranului. Cetatealor circulara se numea ”Koi – Kârlan”, tradusă în mod ciudat decătre istoricii uzbeci ca ”Cetatea Berbecului mort”!!. Cârlanul eberbec, întradevăr, dar de ce-ar însemna ”koi” – mort?Portul din Rucar, de pe o vedere veche si straiele masagetilor, reconstituite de cercetatoarea Christine SterneŞi de ce-ar fi ridicat dacii lui Arsache, sau poate Ursache, o cetate în cinstea berbecului mort?Ni se pare mai corectă traducerea ”Cetatea cârlanului coios”! Fără supărare, că e cuvânt străvechicu conotaţii de mândrie, virilitate!Sanctuare solare şi la Staraia RiazanArkaim nu este singura aşezare circulară aflată pe teritoriul Rusiei. În urmă cu câţiva ani,arheologul Ilia Ahmedov a descoperit, lângă Staraia Riazan, o cetate având o construcţieconsiderată de ”tip Stonehenge”, numai că avea dimensiuni mai mici şi era din lemn, ca cea de laSarmisegetuza, din Munţii Şureanu. Sanctuarul circular este situat pe culmea cea mai înaltă, lajoncţiunea râurilor Oka şi Pronia, o arie bogată arheologic, începând cu paleoliticul. Echipa aconstatat că sanctuarul are 7 metri în diametru şi este format din coloane din lemn de jumătate demetru grosime, la distanţe egale una de alta. În centru se află o altă construcţie rectangulară şi unpilon. Alte două găuri de piloni au fost descoperite în partea de est şi sud a sanctuarului. Piloniicercului formează o poartă prin care se vede cum apune soarele vara. Pilonul din afara cerculuipunctează răsăritul. Bucăţi de ceramică cu simboluri identice cu cele de la Sarmisegetuza, în zigzag,asemeni unor raze solare şi altele şerpuite ca valurile unei ape au fost descoperite lângăsanctuar. Vasele proveneau din epoca bronzului şi aveau un scop ritualic. În preajma sanctuaruluinu a fost descoperită nici o aşezare. Nici nu era bine pentru sănătatea omului să existe o aşezare laconfluenţa a două râuri, iar preoţii din vechime ştiau acest lucru.Aparatele astronomice carpato-dunăreneNumai masageţii şi dacii lui Arsache ridicau cetăţi şi sanctuare circulare prin stepele Asiei.Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford,publică, în anul 1993, la Barnes & Noble Books, NewYork, ”The History of Civilization”. El situa leagănularienilor în timpul primei lor apariţii în spaţiul carpatodunărean.Construcţiile circulare, tipice acestei culturiariene primordiale, era derivate din ”aparatele lui Uriel”şi aveau rol astronomic, astrologic şi agronomic. În„Cartea aştrilor cereşti”, Enoh, patriarhul antediluvian,este învăţat de uriaşul înger Uriel cum să construiască un„aparat ceresc”, pe care să-l lase pământenilor.„Aparatul lui Uriel” de la Sarmisegetusa era mai mobil, cu elemente din lemnReconstruit după instrucţiunile lui Uriel de către cercetatorii britanici Christopher Knight şiRobert Lomas, acesta a ieşit exact de forma şi dimensiunea sanctuarului rotund de la Sarmisegetuza.Şi atunci nici nu ne mai miră de ce, oriunde se găsesc astfel de construcţii şi sanctuare, în jur suntdenumiri străvechi ce amintesc de uriaşul Uriel: Urali la ruşi, Uroiul, la noi, cu mituri despre uriaşi.Ca o regulă, toate aceste ”aparate” sunt bazate pe o anumită zi din solstiţiile de vară şi iarnă, cândrazele soarelui cad pe o anumită parte a sanctuarului. Toate au o cale procesională pavată cu plăcide granit care duce la un templu, din care soarele poate fi văzut, prin ferestre şi portaluri, în toatepag. 98noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"ipostazele sale. Acelaşi model sacru îl aveau şi preoţii daci, care construiau “aparatul solar” dinlemn şi granit peste tot.În cartea „Aparatul lui Uriel”, doi cercetători britanici au reconstituit „computerul ceresc”din Cartea lui Enoh şi au obţinut calendarul solar de la Sarmisegetuza.Christopher Knight şi Robert Lomas au respectat exact indicaţiile din „Cartea aştrilor cereşti”a patriarhului antediluvian Enoh. „Cartea aştrilor cereşti” a lui Enoh cuprinde învăţămintele pecare îngerii le-au lăsat unor oameni, aleşi de ei, ca să măsoare „traseele aştrilor şi relaţiile dintreaceştia, potrivit claselor lor, teritoriului şi anotimpului (…) precum şi legile lor”.O „cale în dar”…Este vorba despre un aparat de calcul astronomic, un calendar (”caleîn dar”), ale cărui elemente erau „stâlpi, portaluri şi ferestre”, dispuse încercuri concentrice, ca o „potcoavă” din 21 de stâlpi în centru – locul deobservare. Cu ajutorul acestuia se studiau mişcările Soarelui şi Lunii,eclipsele de Soare şi Lună, poziţiile nodurilor Lunare, schimbările desolstiţiu şi echinocţiu etc. Conform ”Cărtii lui Enoh”, îngerul Uriel i-adat patriarhului secretul construirii acestui aparat, ale cărui elementedifereau de la zonă la zonă, în funcţie de latitudinea de la care se făceaumăsurătorile. De ”aparatul lui Uriel” depindea agricultura, deci viaţasedentară şi dezvoltarea societăţilor. Cine erau aceşti ”mesageri ai luiDumnezeu”?Lomas şi Knight au respectat indicaţiile din Cartea lui Enoh şi le-aieşit calendarul de la Sarmisegetusa.„Aparatul lui Uriel”, de Christopher Knight şi Robert Lomas, reconstituiesanctuarele circulare cu rol astrologic şi astronomic… dată de mesagerii lui DumnezeuMisterioasa „Carte a lui Enoh” nu a fost niciodată inclusăîn învăţăturile religioase pentru popor, pe motiv că ea nu puteafi înţeleasă cu mintea omenească. În aceasta sunt descrisefaptele ”îngerilor”, sau ale ”mesagerilor lui Dumnezeu”,nişte fiinţe foarte speciale, foarte înalte, care au încălcat multeporunci divine, ba chiar şi-au luat de soaţe pământence, faptăpentru care nu au fost iertaţi, mai ales când li s-au născut copiiuriaşi. Aceasta este şi singura referire la ei rămasă în cărţileVechiului Testament. “Uriaşi erau pe Pamant în vremurileacelea, după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fiiceleoamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau uriaşii care au fost în vechime”. Din “Dicţionarulde mitologie generală” al lui V. Kernbach, aflăm că Enoh a fost un patriarh care a trăit înainte dePotop. El era pe placul “mesagerilor lui Dumnezeu”, care l-au luat cu ei 200 de ani, timp în careaceştia l-au învăţat toate tainele Pământului şi Cerului, pe care l-au pus să le scrie, să le lasemoştenire omenirii.Împreunarea mesagerilor cu pământenceleEnoh a lăsat mărturie scrisă că mesagerii lui Dumnezeu pePământ erau 200 şi aveau 18 şefi, iar cel care îi conducea pe toţise numea Samiza. Cităm câteva paragrafe din traducerea luiKernbach: “1. Când oamenii s-au înmulţit în acele zile, auînceput ca fiicele lor să se nască graţioase şi frumoase; 2. Şicând îngerii, copiii cerului, le-au văzut, ei şi-au spus uniialtora: să ne alegem femei dintre cele ale oamenilor şi să avemcopii cu ele; 3. Atunci Samiza, şeful lor, le-a spus: eu mă temAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 99

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"mult că voi nu vă veţi atinge scopul; 4. Şi dacă aşa veţi face, mă tem că eu voi suporta singurpedeapsa crimei voastre; 5. Însă ei au jurat că n-or să renunţe; 6. Şi s-au jurat între ei cu blestemereciproce (…) 10. Şi ei şi-au ales fiecare câte o femeie şi s-au apropiat şi au trăit cu ele şi ei le-auînvăţat magia, toate incantările şi proprietăţile rădăcinilor şi ale arborilor; 11. Şi aceste femei aurămas grele şi au născut uriaşi”. Mai departe, se povesteşte cum mesagerii lui Dumnezeu i-auînvăţat pe fiii lor toate tainele Cerului şi Pământului, ”iar acest fapt s-a aflat în Ceruri şi ei şi-aupătat renumele”, aducând asupra lor şi a progeniturilor mânia divină.Învăţătură pentru oameniSe poate presupune că Enoh era fiul unui ”mesager”, astfel s-ar explica de ce s-a bucurat desimpatia lor şi, mai ales, de ce era atât de longeviv. ”Mesagerii” l-au luat în călătorii timp de 200 deani, unele spaţiale, atât de departe, încât “Pământul nici nu se mai vedea şi domnea un întunericdeplin” (“Cartea lui Enoh”, după V. Kernbach). L-au dus şi într-un ţinut îndepărtat, unde Uriel şiceilalţi s-au străduit să-l facă să priceapă cum se construieşte ”computerul” astronomic, cercetat îndetaliu de britanicii Lomas şi Knight. Apoi, l-au pus să scrie – în 366 de manuscrise, câte unul pean – tot ce-i arătaseră şi-l învăţaseră, apoi l-au mai lăsat un an printre ai lui, să-i instruiască în citireaoperei, după care l-au luat cu ei.Locul secret unde a fost instruit EnohEnoh a fost dus de îngeri într-un loc secret, unde îngerul Uriel i-a arătat un ”aparat” cu care seputeau măsura ”traseele aştrilor şi legile lor”, precum şi „ce se întâmplă în toţi anii din lume pânăcând se va termina noua creaţie”. Refăcând aparatul lui Uriel, dupa ”Cartea lui Enoh”, Knight şiLomas şi-au dat seama că acesta corespunde megaliţilor de la Stonehenge şi au concluzionat căacolo, în Câmpia Salisbury, îşi avuseseră observatorul îngerii şi acolo fusese dus Enoh. Cum Enohera un patriarh antediluvian, ori Stonehenge este mai vechi decât spun istoricii (3.000 – 1.600 î.C),ori nu acolo a fost dus! Însă cei doi britanici mai pierd din vedere un element de localizare dinpovestirea patriarhului: „la vest, se ridica un munte mare şi impunator, de cremene”! Ceea ce nu seaflă la Stonehenge! Mai interesant decât locaţia iniţierii este însă ”computerul” reconstituit de ei şiinclus în cartea lor ”Aparatul lui Uriel”. Acesta arata exact ca… sanctuarul de la Sarmisegetuza,mai precis, ”calendarul solar”, cu tot cu observaţia orientării lui pe direcţia N-S şi E-V şi cucalcularea aproape modernă a anului! Paul Lazăr Tonciulescu, în “Impactul Romei asupra dacilor”,scria că ”dacii cunoşteau şi foloseau un calendar solar considerat cel mai precis din antichitate”.Anul dacic avea 365,242197 zile, faţă de 365,242198 la care a ajuns astronomia modernă.Calendarul dacic de la Sarmisegetuza permitea numărarea zilelor unui an cu ajutorul unor stâlpidispuşi în formă de cerc, aşa cum le-a ieşit lui Knight şi Lomas. Însă, complexul megalitic de laStonehenge avea o eroare faţă de „aparatul lui Uriel”: anul iesea cu 366 de zile! Deci, modelultrebuia căutat la altă latitudine! Spre deosebire de ”anul megalitic”, anul dacic era uimitor deprecis, mai degrabă acesta părând a fi inspirat din ”aparatul lui Uriel”.Cunoştinţele astronomice şi astrologice ale dacilorIordanes, care i-a cunoscut pe daci prin sec.VI e.n.,consemna că: „în timpul marelui preot Deceneu, daciiştiau teoria celor 12 semne zodiacale, cum creşte şi scadeorbita Lunii, cu cât globul de aur al Soarelui întreceglobul pământesc, sub ce nume şi sub ce semne cele 346de stele trec de la răsărit la apus, eclipsele, rotaţiacerului, regulile prestabilite ale astrelor…”. Adică, exactce îl învăţase îngerul Uriel şi pe Enoh. Nicolae Popa,autorul unei analize comparative asupra complexului de laSarmisegetuza şi de la Stonehenge, a observat căaliniamentele celor două sanctuare sunt similare.pag. 100noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Sanctuarul de la Gobekli Tepe, Turcia, este cel mai vechi sanctuar solar, cu 7000 de ani mai vechi decat StonehengeAxul care secţionează vatra de foc împarte cercul exterior în două jumătăţi egale din punct devedere al poziţiilor stâlpilor: de două ori 34 de poziţii. Potcoavele, atât la Stonehenge, cât şi laSarmisegetuza, prezintă un număr identic de poziţii: 21. Dispunerea pe grupuri a poziţiilorlespezilor ce susţin stâlpii este identică. Nicolae Popa considera ca ambele monumente ţin deaceeaşi tradiţie cultural-religioasă a unor populaţii neolitice şi au servit atât la măsurarea timpului,cât şi pentru o destinaţie ritualică. Construcţia de la Sarmisegetuza ar dovedi în plus, faţă de cea dela Stonehenge, un grad înalt de perfecţiune în ceea ce priveşte precizia calculării timpului. Modelul”computerului ceresc” pe care îngerul Uriel i l-a arătat lui Enoh se regăseşte în toate sanctuareledacilor. Poate în munţii Daciei a avut loc iniţierea patriarhului antediluvian. În plus, sanctuarelecirculare sunt atribuite de istorici geţilor şi masageţilor. De către istoricii străini, că cei autohtoni nule atribuie nimic, decât, poate, ”brânza”, ”miel”, ”ied”… Sanctuarele circulare abundă pe teritoriulRomâniei, la Adamclisi, Sarmisegetuza, Cetaţuia, Racos - 3 sanctuare, şi, ultimul descoperit ( înaprilie 2005), de la Săcele, pe dealul Bunloc. Într-adevăr, bun loc! Acest sanctuar este mult maimare şi, se pare, mai complex decât cel de la Sarmisegetuza.Bun loc, la paralela 45!„Aparatele îngerilor” de pe teritoriul Marii Britanii şi Irlandei au fost durate în piatră, ca ele sărămână în picioare pentru posteritate. Ale dacilor erau mai „flexibile”, cu stâlpi de lemn pentruelementele variabile ale ”computerului” şi din andezit pentru cele fixe. Se poate trage concluzia căpreoţii daci stăpâneau foarte bine tehnica de construirea acestor aparate circulare „cu stâlpi, portaluri şiferestre”. I-a ajutat la calcule şi „locul bun” pe care l-au ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de grade,orice formulă de calcul astronomic se simplificăpentru că tangenta şi cotangenta de latitudine suntegale cu 1 şi se înlocuiesc, iar sinusul şi cosinusul suntradical din 2 pe 2 şi, la fel, se înlocuiesc. Cu altecuvinte, nu-şi scrânteau mintea în calcule! De aceea şi”calea în dar” era atât de precisă, în timp ce alţii,având acelaşi model astronomic, nu reuşeau să ajungăla precizia ”anului dacic”.Sanctuarul de la Stonehenge are aceleasi elemente c onstitutiveca cel de la Sarmisegetuza, numai ca este mult mai masivPredicţii astrologiceAşa cum au observat astronomii britanici legat de complexul de la Stonehenge, atât SanctuarulMare de la Sarmisegetuza, cât şi celelalte descoperite până în prezent, nu numai că au o orientareexactă Nord-Sud şi respectiv Est-Vest, ci sunt astfel aliniate, încât razele Soarelui care răsare îlstrăbat de la un capăt la celalalt doar într-o singura zi pe an, pe 22 decembrie, atunci când declinaţiaSoarelui este maximă şi începe iarna astronomică. La acea dată, pe întreg globul unde se celebraucultele Soarelui şi ale Lunii, aveau loc ceremonii ale focului, ca Soarele să nu ”îngheţe” sau sădispară. Cu acest prilej se făceau şi prorociri generale. S-a observat la sanctuarele dacicepoziţionarea ”nodurilor Lunare”, puncte care au mare însemnătate pentru astrologi. Includerea lorîn ”aparatele” lui Uriel se justifică prin faptul că ”mesagerii” i-au învăţat pe fiii lor şi cum săprevadă ”ce se întâmplă în toţi anii”, sub aspect zodiacal. Toţi astrologii care se respectă ţin cont de”nodurile Lunare”, pentru că Nodul Sud arată bagajul interior cu care ne naştem, iar Nodul Nordeste calea pe care omul o are de parcurs. Din perspectivă geocentrică, Nodurile Lunare rezultădirect din mişcările Lunii şi Soarelui în jurul Pământului, care influenţează dimensiunea spirituală avieţii. Soarele simbolizează Spiritul, masculinitatea, acţiunea. Luna este exponenta Sufletului,feminităţii, receptivităţii.http://www.enational.ro/romania-mea/uimitoarele-cetati-solare-ale-masagetilor-52515.html/Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 101

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"SintezeEugen EVUTartaria şi TărtăriaDupă înţelesul lui primitiv, cuvântul Tartaros este identic cu latinul arhaic TATA. Este numai osimplă formă dialectală nordică a cuvântului PATER sau TATA, titlu de onoare şi de respect ce seda în vechime părintelui creatoriu al zeilor şi oamenilor. Deasemenea, la gali, Saturn ca divinitatetelurică era venerat sub numele de Teutates, gr. Tata – tetta şi lituanul Tetis, Tetatis. La Hesiod,apare numirea de Tartaros, iar la V. Flace, numele de Pater Tartaros, din una şi aceeaşi origine.Suetoniu scrie că în Roma, Apollo era adorat sub numele de Tartar (Tartarus). Tartaros. Înneolatina românilor, avem denumirea de TATA, preluat şi religios ca Tatăl (Ceresc).(Nicolae Densuşianu, Dacia preistorică)Veche hartă a Tartariei. Fragmente din inscripţia pe lut ars de la Tărtăria, pe Mure ş.Coment: Tăbliţele de la Tărtăria, după Orăştie - Hunedoara, Transilvania, fac parte dindomeniul preistoric al Daciei (preromane). Au fost atestate (inclusiv în Anglia) ca fiind mai vechicu cel puţin 1500 de ani decât tăbliţele din lut ars descifrate de Zecharia Sitchin în Sumer.Vârfuri de munţi din România, de la Siret până în Biharia (Bihor) - dar şi în Moravia, audenumiri ca: Tatăl, Tătar, Tatra, ele sunt reminiscenţe ale cultului primitiv când vărfurile înalte aleCarpaţilor erau consacrate supremei divinităţi a universului, numite Tatăl... Omonimii lui Tartar, înItalia, deasemenea consacrând munţii înalţi, au fost Saturn, în Italia, şi Alvater sau Grossfater(Vechiul, bunicul etc.), în Germania.(ibid N.D.)W ikipedia liberă: Sfânta AlianţăSfânta Alianță a fost o coaliție a Imperiului Rus,Prusiei și Imperiului Austriac creată la inițiativa țaruluiAlexandru I și semnată pe 26 septembrie 1815 de cele treimari puteri. În mod formal, Sfânta Alianța ar fi trebuit săasigure implicarea valorilor și dragostei creștine și a păciiîn viața politică europeană, dar, în practică, KlemensWenzel von Metternich a transformat-o într-un bastion alconservatorismului împotriva revoluțiilor. Cei treiîmpărați ale țărilor implicate au folosit acest tratat pentru aîmpiedica răspândirea ideilor revoluționare, în special alecelor ale Revoluției franceze. Alianța era îndreptatăîmpotriva democrației și secularismului. Cu excepția Regatului Unit, Imperiului Otoman și aSfântului Scaun, toate națiunile europene s-au alăturat Sfintei Alianțe. Se poate spune că SfântaAlianță a fost, cel puțin din punctul de vedere al celor de azi, prima organizație internațională pentruapărarea securității și păcii din Europa, deși era legată de modele politice retrograde. Sfânta Alianțăeste asociată, de obicei, cu Cvadrupla Alianță și cu Cvintupla Alianță, (care au inclus, pe lângăpag. 102noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Rusia, Austria și Prusia, și Regatul Unit și, din 1818, Franța), organizații care au urmărit susținereaaranjamentelor de pace stabilite la Congresul de la Viena. Sfânta Alianță a încercat să se amesteceși în politica Americii Latine, dar acțiunile sale au fost stopate de opoziția Regatului Unit și depoziția politică a președintelui american James Monroe. Se consideră, de obicei, că Sfânta Alianță aîncetat să existe odată cu decesul împăratului Alexandru I (1825). Congresul de la Viena (1815) – crearea Sfintei Alianțe; Tratatul de la Paris (1814-1815); Congresul de la Aix-la-Chapelle (1818) – admiterea Franței în Sfânta Alianță; Conferința de la Carlsbad (1819; Congresul de la Troppau (1820); Congresul de la Laybach (1821); Congresul de la Verona (1822).BibliografieStella Ghervas, Réinventer la tradition. Alexandre Stourdza et l'Europe de la Sainte-Alliance, Paris, Honoré Champion, 2008.N anosauriana:Ouă de dinozaur pitic ajunseîn… San Candido- Bolzano/ ItaliaFoto: Costi GIUHATCarabinierii au fost alertaţi de către autorităţile românedespre posibilitatea ca în Peninsulă să se afle un bărbatpasionat de patrimoniu. Au găsit mii de artefacte şi nu numai.După ce au recuperat 80 de icoane pe lemn şi sticlă, ce arputea face parte din patrimoniul cultural-naţional, poliţiştiiromâni au reuşit să recupereze alte trei obiecte extrem devaloroase pentru istoria ţării. Au colaborat cu autorităţile din Italia în acest sens şi au reuşit astfel sădea peste trei ouă de dinozaur pitic, specie unică în lume, dispărute în urmă cu mai mulţi ani dinzona Haţeg. În casa suspectului au fost descoperite mii de obiecte de patrimoniu.La mare căutare pe piaţa „neagră”Ouăle de dinozaur pitic vor ajunge în România în următoarele zile şi vor fi, cel mai probabil,expuse în vitrinele Muzeului „Grigorie Antipa” din Bucureşti, potrivit declaraţiilor făcute deoficiali ai Ministerului Administraţie şi Internelor, citaţi de NewsIn. Obiectele au fost furate dinRomânia în cursul anului 2005, după ce au fost descoperite de către cercetători în situlpaleontologic Tuştea – Geoparcul Dinozaurilor din Haţeg. Datorită importanţei lor, ouăle dedinozaur pitic au fost vândute rapid pe piaţa „neagră”, ajungând astfel în posesia unui colecţionarprivat din localitatea italiană San Candido – Bolzano. În urma unor informaţii primite de cătrecarabinieri din partea angajaţilor Inspectoratului General al Poliţiei Române şi ataşaţi români deinterne în Italia, oamenii legii au efectuat o percheziţie în casa bărbatului. Alături de cele trei ouăpietrificate, anchetatorii au dat peste alte mii de obiecte, despre care există suspiciunea că ar fi depatrimoniu. Oficialii MAI nu au declarat dacă şi acestea, sau o parte, provin din România sau aufost declarate dispărute în alte ţări. Bărbatul este cercetat penal şi riscă pedeapsa cu închisoarea.Potrivit specialiştilor, dinozaurii pitici reprezintă o specie unică în lume şi au trăit pe teritoriul deastăzi al României, în special în zona Haţeg, în era mezozoică din Cretacic. Primele rămăşiţe au fostdescoperite în 1985, de către sora paleontologului maghiar baronul Franz Nopcsa, stabilit la Săcel.Mihai RADICAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 103

Pagini hunedorene însângerateDaniel din Zlaşti (Hunedoara)asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Victoria lui Mihai Viteazul de la Şelimbăr (26 oct. 1599) a fost favorizată şi de acţiuneanobilului român din zona Hunedoarei, Daniel din Zlaşti care era în tabăra cardinalului Bathory şicare cu puţin timp înainte de a se da semnalul de luptă în timp ce oştile erau “faţă în faţă”, Danieldin Zlaşti împreună cu ai săi a trecut în tabăra lui Mihai Viteazul, fapt ce a produs panică în tabăralui Bathory şi îmbărbătare în tabăra lui Mihai Viteazul. Martor ocular, cronicarul Szamosközy aconsemnat: “...abia s-a dat semnalele de începere a luptei, din ambele părţi când din gărzilecardinalului Bathory unul cu numele de Daniel Zalsdi de loc după neam “român” dintr-o datădând pinteni calului a trecut de partea lui Mihai Vodă. Şi astfel toţi au rămnas uimiţi ce fel decapriciu l-a împins pe acest om, la un asemenea gest deoarece până atunci s-a bucurat de cinste şifaimă.” Un an mai târziu Daniel din Zlaşti a fost prins de nobilimea maghiară şi a fost omorât înmod barbar. A fost legat cu mâinile la spate de un cal care i-a târât trupul gol până a murit.Trupul românului Daniel din Zlasti a fost tăiat şi expus în patru zări. După intrarea victorioasă înAlba Iulia la 1 Nov. 1599 Mihai Viteazul a organizat Cancelaria care a început să emită pentruprima dată în Transilvania acte oficiale în limba română, alături de cele în limba latină şi slavă,intitulându-se de la început “DOMN DIN MILA LUI DUMNEZEU AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI ŞIAL ARDEALULUI”.N. red. În anii 2000, am făcut un memoriu şi l-am înmânat lui Tiberiu Istrate, ca să îl facă public încotidianul „Cuvântul liber”... Nu a reuşit, se pare. Un exemplar a fost trimis şefilor politici aijudeţului (Mihail Rudeanu), însă nu am avut niciun răspuns. Oare Daniel nu ar merita cel puţin unmonument în satul aferent Hunedoarei şi o pomenire de martir ? ( Eugen Evu)V ernisajeCu Torino BOCĂNICIU pe… AsfaltMircea GOIANSăptămâna trecută am mers pe “Asfalt”. Nu pe orice “Asfalt”, ci pe cel creat de Torino N.Bocăniciu. Am putut să înţeleg că pe “Asfalt”există pictură, mesaj, stare şi sinceritate.Vernisajul expoziţiei de pictură “Asfalt” apictorului Torino BOCĂNICIU a fost ca oîntâmplare la care au venit mulţi prieteni. Aşamulţi încât nu se mai vedeau lucrările pe simeze.Probabil că o parte din cei prezenţi au ales să maivină o dată să poată vedea lucrările, când sala nu arfi cotropită de acei furioşi prezenţi la vernisaj.Multă animaţie, figuri vesele, figuri gânditoare,figuri triste, figuri interesante. Multe erau ale unorartişti peste care vremea a aşezat culoarea gri, încontrast cu tablourile pline de forţă şi stare alelui Torino. Am reuşit să aud o cuvântare spusă înaromână, apoi pe un politician care a venit şi a vorbit fără să fie invitat, chestie apreciată deamfitrion, de altfel, şi de mulţi participanţi – a vrut omul să-l onoreze pe artist şi a făcut-o. În rest,lumea a umblat şi a vorbit care, cum. Torino, prin arta sa, se încadrează în familia artiştilor carepromovează curentul numit deconstructivism, apărut ca un lucru necesar şi îndelung căutat cuintenţia de a realiza o deconstrucţie aprigă a categoriilor tradiţionale care nu fuseseră completeliminate de modernism. Pentru a înţelege mai bine fenomenul iată mai jos câteva informaţii legatede apariţia curentului în arhitectură şi, de aici, legătura cu arta vizuală putând fi uşor realizată.“Deconstructivism în arhitectură, numit uneori şi Deconstrucţie, este o direcţie de dezvoltare apag. 104noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"arhitecturii postmoderne începută la sfârşitul anilor 1980. Este caracterizată de idea de nonliniaritatea procesului de design şi proiectare, precum şi de manipulări ingenioase ale formelor,continuităţii şi structurilor suprafeţelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul apelează laaparenta nerespectare a geometriei euclidiene, sugerând volumetrie ne-euclidiană, servind astfel la“dizlocarea” şi “distorsionarea” elementelor arhitecturale, dar mai ales a faţadei şi a întregiisuprafeţe exterioare a clădirii. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizată deimpredictibilitate şi haos controlat.”Torino a expus în România dar şi în Franţa, Spania, Chişinău, Japonia, Polonia, Argentina,Bulgaria, Canada, având peste o sută de participări cu expoziţii personale, colective şi în tabere decreaţie. Aşa cum se arată în pictură, Torino este şi un inimos şi dinamic organizator şi creator deevenimente culturale de calitate. Lui i se datorează în bună măsură participarea artiştilor plastici,membri U.A.P., filiala Deva, la multe dintre taberele de creaţie organizate la Zeicani, Ghelari,Cinciş sau la Văliug, expoziţiile de la Parlamentul României din sala “Constantin Brâncuşi”, de laParlamentul European, la Bruxelles sau la Reşiţa.În anul 2005 a fost nominalizat de către American Biographical Institute Board of InternationalResearch “Man of the Year”. În acelaşi an, Torino Bocăniciu a mai primit o nominalizare la “PeacePrize” din partea International Convention Art. De asemenea, are un rol semnificativ în realizarearevistei de artă “Forma” ce apare trimestrial în o mie de exemplare, în condiţii grafice de excepţie,demnă de centre culturale europene de marcă. Revista este la ora actuală o apariţie apreciată înmediul artistic din România. În pliantul de prezentare a activităţii pictorului Torino Bocăniciu,prietenul lui Ioan Hălălae face o prezentare inspirată şi voi folosi de aici câteva fraze, suficientpentru a dezlega modul în care gândeşte şi crează pictorul. “Obsesiile permanente se regăsesc îndefiniţiile conceptului de asfalt: o lume cu forme plastice şi plastica proprie; pretext pentruexperimente plastice; drum între culoarea alb şi neculoarea negru, în amândouă sensurile; spaţiulfizic şi moral cel mai concret şi inevitabil; ceva care însoţeşte toată viaţa omului, din copilăriepână când dricul merge pe asfalt”. Vă invit aşadar la galeria de artă “Forma” din Deva să vedeţi oexpoziţie de excepţie.Post Scriptum: Generic propus de NPC: “Metafizica picturală printre gropi”.O ştire rară din industrie:Noul laminor de la Hunedoara a intrat în probe la recePetru VAIDOŞLa S.C. ArcelorMittal S.A. Hunedoara au începutprobele la rece la noul laminor de europrofile. O investiţieabsolut necesară pentru viitorul combinatului. Investiţia,care se ridică la peste 40 de milioane de euro şi sederulează de doi ani, este absolut necesară pentru viitorulsiderurgiei hunedorene. Pentru viitorul siderurgiei dinHunedoara, noul laminor de europrofile reprezintă totul înaceastă perioadă.Această investiţie reprezintă finalizarea unui programde restructurare în care noi am crezut, un program derestructurare foarte dur. Prin noul obiectiv, practic, seasigură continuitatea activităţii de laminare la Hunedoara,în condiţiile în care vechiul laminor nu mai avea piaţă dedesfacere. Probele se vor finaliza în luna ianuarie, dar totîn 2012 se vor omologa şi noile laminate.Capacitatea proiectată a laminorului de europrofile este de 400.000 de tone pe an, primelelaminate urmând să fie produse de la 1 ianuarie 2012.Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 105

Media monitor: d’ale scriitorilorasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Suflu nou în USR filiala Alba-HunedoaraZece scriitori au fost primiti în filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România. Estevorba despre Raisa BOIANGIU (Craiova), Silvia BELDIMAN (Orăştie), Ladislau DARADICI(Deva), Monica GROSU (Sebeş), Rodica Adriana BARNA (Bistriţa), Daria DALIN (Orăştie),Ironim MUNTEAN (Alba Iulia).Avem o scriitoare dizidentă…!....Dizidentă şi – lucru rar – foarte vândută! (1.000 de cărţi vândute!)Performanţa de romancier al Dariei DALIN este că a reuşit, cucele patru romane semnate, să atragă atenţia criticii literare şicititorilor cu un stil original, alert, „digitalizat” suficient astfelîncât să se vadă deasupra ofertei acaparatoare de alternative laclasica CARTE, momeli care pică peste umanitate prin robineţiilarg deschişi ai televiziunii şi Internetului.„Am luat mai multe premii, am vândut cam 1.000 de cărţi, darchestiile astea nu sunt decisive pentru mine. Adevărata satisfacţieeste să văd că am prins cititorul”, spune Daria DALIN. Pentru autoare, reţeta scrierii unui roman desucces cuprinde ca ingredient o experienţă de viaţă acumulată lucid, în care lecţiile iubirii, trădării,fericirii, durerii sau urii sunt bine învăţate. Scriitoarea spune că romanele ei se nasc şi cresc încoconul ei interior după care urmează erupţia, transferul pe hârtie. „Nu sunt o imagine preafrumoasă când scriu. Fac din noapte zi, îmi aprind zeci de ţigări şi orice mă perturbă mă scoate dinminţi”, se confesează Daria Dalin.Întrebări şi răspunsuriRep.: Se spune că scriitorii sunt excentrici. Cum se manifestă asta la dumneavoastră?D.D.: Îmi place să umblu prin magazine şi să probez zeci de haine. Sau să cumpăr numaialimente româneşti.Rep.: Cum ajută economistul din dumneavoastră scriitorul?D.D.: Pot spune cum perturbă munca de scriitor pe cea de economist. Recunosc, sunt unantitalent în gestiunea propriilor venituri.Rep.: Scrieţi şi cu gândul la bani?D.D.: Îmi lipseşte aproape total simţul mercantil. Nu cred în nici o instituţie unde scopulcentral este facerea banului. Sunt, într-un fel, ultima romantică.Profil:Născută: 24 februarie 1959Educaţie: Facultatea de Ştiinţe Economice, PetroşaniExperienţă: Patru romane scrise în patru aniFlash: evidenţieri culturale* Ştiri despre Daria Dalin, internetLucia TĂNASE,director al Bibliotecii Municipale HunedoaraPentru că şi în acest an a fost gazda unui număr impresionant de cadredidactice şi elevi din municipiul Hunedoara în cadrul acţiunii „MarşulCărţii”, cărora le-a oferit cărţi din partea „casei”.(cotidianul Servus din 26 nov).pag. 106noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Noi pe meridiane ...Muguraş Maria PETRESCU, mesager al literaturii române la Institutul Cultural din NewYork şi alte centre ale românismului, redactor al revistei Noua ProVincia Corvina, prezintă revistanoastră... În imagine, preotul - poet al Bisericii Metropolitane Ortodoxe din New York, TheodorDAMIAN, directorul revistei Lumina lină... (28.1o.2011).... cu Provincia Corvina din Hunedoara... ... cu Theo Damian şi Doina Uricariu...... şi cu Vox Libri, din Deva... ... cu M.N. Rusu şi aceeaşi...Eveniment editorialIon URDAUn nou proiect cultural marca Ştefan NEMECSEKLa mijlocul lunii noiembrie a.c., sub patronajul primarului municipiului Orăştie - AlexandruMUNTEANU şi cu participarea primarului municipiului Vulcan - Gheorghe ILE, s-a desfăşurat, înSala de festivităţi a fostei Sinagogi orăştiene, Simpozionul “Personalităţi şi evenimente orăştiene”în cadrul căruia, a doua sa parte a fost dedicată prezentării şi lansării amplului proiect cultural“Carte, literatură şi presă la Orăştie (de la începuturi până în 1944)”, două volume, semnate deŞtefan NEMECSEK.În faţa unui select auditoriu care a ocupat întregul spaţiu a cochetei săli a Sinagogii orăştiene,înainte de prezentarea cărţilor, scriitoarea Daria DALIN a făcut o interesantă prezentare a OMULUIŞtefan NEMECSEK, din punctul de vedere a fostei colege de liceu, după care cărţile au fostprezentate de editorul, scriitorul şi poetul Virgil ŞERBU CISTEIANU, directorul prestigioaseireviste culturale Gând Românesc ce apare la Alba Iulia. Au mai vorbit despre importanţaproiectului cultural Ioan VELICA – preşedintele Filialei Hunedoara a Ligii Scriitorilor Români,scriitorii Radu IGNA, Constantin STANCU, Ion URDA, prof. Nicolae CĂTĂNICI, prof. DoraCIAMA ş.a.Pentru munca sa responsabilă privind materializarea proiectului cultural “Carte, literatură şipresă la Orăştie (de la începuturi până în 1944)” şi contribuţia adusă la cunoaşterea trecutuluiASTREI la Orăştie, din partea ASTRA – Sibiu (1861 – 2022), prof. Aurel Ursu, preşedinteleDespărţământului ASTRA “AUREL VLAICU” Orăştie, a înmânat scriitorului Ştefan NEMECSEKo Diplomă JUBILIARĂ. Din partea administraţiei locale orăştiene, prin primarul AlexandruMUNTEANU, Ştefan NEMECSEK a primit o Diplomă pentru promovarea valorilor culturalistoriceşi literare din oraşul Paliei, prin publicarea proiectului cultural “Carte, literatură şi presă laOrăştie (de la începuturi până în 1944)”.Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 107

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"RIDENDOCASTIGAT MORES...- pagini satirico-umoristice –... Amintim celor ce scriu cu simţul Omoruluicã Umorul se scrie cu mintea spãlatã pe dinţi…Nano-pamflet:Lesbomangialîc; La scara una sub toţi, recte porno - francoise…*Interviu cu poeta Nina CASSIAN Autor: Angela BACIUArticol publicat la data de: 19.08.2011“...Am aderat la comunism - am explicat mai pe larg de ce în cărţile mele! Eram elevă şi m-a atras ... oaltă elevă. Nu am cunoscut cercurile intelectuale de stânga.”* * *“Deşi m-am căsătorit de trei ori, n-am purtat niciodată rochie albă de mireasă”* * *“Marea poetă Nina CASSIAN - pe numele său adevărat Renee Annie CASSIAN s-a născut la 27noiembrie 1924 în Galaţi. Este o poetă, eseistă şi traducătoare româncă. S-a născut într-o familie deorigine evreiască (tatăl Ninei, I. CASSIAN - MĂTĂSARU, era un traducător cunoscut). Scriitoarea s-a mutatcu familia la Braşov, unde a intrat la Liceul Principesa Elena, şi Bucureşti, urmând şi cursurile InstitutuluiPompilian. A frecventat cercuri intelectuale de stânga şi, la vârsta de 16 ani, a intrat în organizaţiaTineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate. În paralel, primele ei încercări literare au fost generosîncurajate de Tudor ARGHEZI şi Ion BARBU, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânăra poetă. CASSIAN adebutat editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste "La scara 1/1".”* * *“Timpul a fost poate (prea) generos cu mine, ajutându-mă să ajung la o vârstă venerabilă, cu mansardaîncă funcţionând, deşi etajele inferioare sunt şubrede şi degradate.”* * *“În ce priveste exilul, nu m-am consolat cu "inima", ci cu "LIMBA", cea care nu m-a părăsit niciodată!M-am simţit perpetuu "acasă" folosind-o cu ardoare.”* * *“Da, credeam în comunism ca într-o posibilă armonizare a lumii (criza mea mistică)” “Îţi făgăduiesc săte fac mai viu decât ai fost/ vreodată./Pentru prima oară îţi vei vedea porii/ deschizându-se/ ca nişte boturipag. 108noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"de peşti şi-ţi vei putea asculta/ rumoarea sângelui în galerii/ şi vei simţi lumina lunecîndu-ţi pe cornee/ catrena unei rochii; pentru prima oară/ vei înregistra înţepătura gravitaţiei/ ca un spin în călcâiul tău,/ şiomoplaţii te vor durea de imperativul / aripilor./ Îţi făgăduiesc să te fac atât de viu, încât/ căderea prafuluipe mobile să te asurzească,/ să-ţi simţi sprâncenele ca pe două răni/ în formare/ şi amintirile tale să-ţi parăcă încep/ de la facerea lumii. - (Din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",Editura Albatros, 1961)* * *A.B. – Stimată Doamnă Nina CASSIAN, am început dialogul nostru cu un poem minunat...pentru că un poet îl simte pe celalalt poet chiar şi fără prea multe întrebări, citesc un poem semnatde Nina CASSIAN, închid ochii şi... mă bucur! Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat acest interviu,vă mai aduceţi aminte ce v-a inspirat când aţi scris aceste versuri?N.C. – Nu mai ţin minte în ce împrejurări am scris poezia menţionată (cam orgolioasă, sper că nudemagogică, întrucât se referă la ceea ce consider că am de dat, nu ca persoană, ci ca ofertă depoezie...), şi eu vă mulţumesc pentru acest dialog, d-nă Angela BACIU.A.B. – Am crescut – fără să vă supăraţi pe sinceritatea mea – cu pozele lui Arghezi, NichitaSTĂNESCU, Nina CASSIAN, Nora IUGA, BACOVIA... lipite pe uşa camerei copilăriei mele şi miaţicălăuzit paşii, dorindu-mi să merg pe acelaşi drum... cariera Domniei Voastre atât de plină: aţipublicat peste 50 de cărţi de poezie, traduceri, eseistică, proză, întotdeauna a fost de partea Dvs.timpul?N.C. – Timpul a fost poate (prea) generos cu mine, ajutându-mă să ajung la o vârstă venerabilă,cu mansarda încă funcţionând deşi etajele inferioare sunt şubrede şi degradate. Drept care, dacăregret ceva, e pierderea tinereţii (cea fizică, bineînţeles). Cea ireversibilă.A.B. – Dar, să începem cu începutul: v-aţi născut pe 27 noiembrie 1924 la Galaţi... Sunt deorigine brăileancă, dar adolescenţa şi maturitatea mi le-am petrecut la Galaţi, ce vă aduceţi amintede acest oraş? chiar aşa în puţinii ani pe care i-aţi petrecut pe malurile Dunării... amintirileacestea se regăsesc undeva în scrierile Dvs.?N.C. – Oraşul meu natal - Galaţi - (m-am născut se pare pe strada/cartier “Mazepa”)- mai există?A.B. – Da, mai există şi astăzi – culmea... şi eu am copilărit şi mi-am petrecut adolescenţa tot încartier “Mazepa”, pe strada Roşiori... dar, aţi părăsit oraşul foarte repede...N.C. - L-am părăsit când nu aveam încă nici doi ani, mutându-ne la Braşov unde mi-am petrecutcopilăria până la 11 ani... Galaţi a dat personalităţi excepţionale, precum Ovid S.CROHMĂLNICEANU, Iordan CHIMET sau poetul-inginer, martirul Gheorghe URSU... şi mulţialţii...A.B. – A urmat perioada copilăriei la Braşov şi mutarea la Bucureşti, cum şi în ce împrejurăriaţi început să frecventaţi cercurile intelectuale de stânga şi ulterior să intraţi în OrganizaţiaTineretului Comunist, credeaţi în ceea ce făceaţi?N.C. – La Bucureşti – aveam 15 ani pe atunci! – era fascism şi război. Am aderat la comunism -am explicat mai pe larg de ce în cărţile mele! Eram elevă şi m-a atras... o altă elevă. Nu amcunoscut cercurile intelectuale de stânga.A.B. – S-a scris în presa de specialitate că primele Dvs. încercări literare au fost încurajate demarii noştri scriitori Tudor ARGHEZI şi Ion BARBU. De fapt, aceste amintiri apar în „Memoria cazestre”!N.C – Da, despre întâlnirea mea cu Arghezi am scris în "Memoria ca zestre". M-a dus tata laMărtişor cu un caiet "fraudulos", conţinând câteva poezii de ale mele şi unele ale tatei.A.B. – Cum v-a primit ARGHEZI?N.C. – Arghezi s-a "orientat" imediat şi mi-a scris cu mâna lui: "Talent incontestabil, vocatiesigura...” referindu-se... la ale mele (caietul a fost un timp în posesia lui Adrian Păunescu, nu ştiudacă mi l-a restituit, eu nu-l mai am). În ce-l priveşte pe Ion BARBU, rog cititorii să citească poezia"Lui Ion BARBU" din volumul "Desfacerea lumii" apărut în 1991-1992 la “Fundaţia CulturalăRomână”, ea ... spune (aproape) tot.Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 109

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"A.B. – Într-un alt interviu televizat aţi declarat că indiferent unde v-aţi aflat, chiar dacă aţi fostplecată din ţară, “nu v-aţi pierdut niciodată inima”, şi că aţi iubit locurile şi oamenii de acasă...cum este să trăieşti o vreme în exil, să fii departe, să te simţi singur... ştiu că aceste lucruri le-aţipovestit în cărţile Dvs., dar... povestiţi totuşi cititorilor care n-au reuşit să vă citească ultimelecărţi.N.C. – În ce priveşte exilul, nu m-am consolat cu "inima" ci cu "LIMBA", cea care nu m-a părăsitniciodată! M-am simţit perpetuu "acasă" folosind-o cu ardoare.A.B. – Cum era cenzura comunistă şi cum scăpaţi de ea? Ce tertipuri foloseaţi? Poezia scrisă înRomânia în perioada comunistă era cu ceva mai prejos decât alte literaturi ale altor popoare?N.C. – Cea mai cumplită sub raport estetic şi psihologic a fost perioada dintre 1946 şi 1957 - darşi după aceea - pe care am descris-o pe larg în vol.1 si 2 al "Memoriei ca zestre". Cenzura operaasupra tematicii, a vocabularului dar, mai grav, asupra bunelor intenţii, bănuindu-ne de formalism,decadentism, demascându-ne în şedinţe publice, desfigurându-l. Da, credeam în comunism ca într-oposibilă armonizare a lumii (criza mea mistică!), în dispariţia războaielor, a banului, a statului, aantagonismelor sângeroase dintre rase, popoare, naţiuni etc. Atrăgătoare utopie! Care n-avea nimicde a face cu torţionarii culturali! Sau cu cei politici! Sau cu odioasa, criminala luptă pentru putere alui Stalin sau a lui Dej (uciderea lui Pătrăscanu).A.B. – Dacă ar fi să propuneţi pe cineva pentru Premiul Nobel, pe cine aţi propune?N.C. – Premiul Nobel l-ar fi meritat şi ARGHEZI, şi BLAGA şi, mai recent, St.AugustinDOINAŞ. Dar, cunosc destui mediocri care l-au căpătat... şi mari scriitori care nu au avut parte deel. Deci, să nu ne lăsăm obsedaţi.A.B. – Citindu-vă cărţile e ca şi cum v-aş cunoaşte căldura vorbei, zâmbetul dintre versuri,luminozitatea şi energia cu care descrieţi fapte şi întâmplări din viaţa dvs., grele, tragice, mă fac săcred că sunteţi un om extraordinar de puternic, cum aţi reuşit? Care este “secretul tinereţii fărăbătrâneţe”?N.C. – Nu, nu sunt puternică. Sunt, cum am mai spus, infantilă - deci vulnerabilă. Agresorii(chiar călăii) mă cruţă fiindcă nu sunt un adversar pe măsura lor.A.B. – Ce rol au jucat marile iubiri din viaţa Dvs., povestiţi!N.C. – Iubirile? În afară de procentul de fericire până la extaz şi de suferinţă atroce – le datorezzecile de poezii pe care le-am scris! Mă tem că am fost nedreaptă sau intolerantă cu unii dintresemenii mei... Un vechi prieten, azi decedat, m-a numit “Apologetică-apoteotică-apoplecticăapocaliptică”având în vedere circulaţia mea de la entuziasm absolut la totală respingere. Eram(mai sunt?) o fiinţă exagerată - sau doar infantilă (mai sunt?).A.B. – În viaţa Dvs. aţi dat multe interviuri şi aţi povestit multe întâmplări, aş dori să-mimărturisiţi acum, dacă se poate, ceva ce n-aţi mai spus până acum...N.C. – Deşi m-am căsătorit de trei ori, n-am purtat niciodată rochie albă de mireasă şi n-am avutparte de ceremonie...A.B. – Doamnă Nina CASSIAN, vă mulţumesc foarte mult pentru acest dialog, mi-a făcut o mareonoare şi bucurie, şi, v-aş ruga să încheiem cu un gând... vers...N.C. – Aş încheia cu un cântec popular pe care-l fredonez la ocazii...: "Dunăre, Dunăre,/ drumfără pulbere/ şi fără făgaş..." şi dintr-o poezie a mea despre vărsarea Dunării în mare: "lichidul,ostenit de propria-i istorie/ intră-n odihna lui iluzorie"...Ceea ce-mi doresc şi mie... (Nina CASSIAN)A.B. – Vă mulţumesc!Nota redacţiei:* Supratitlul ne aparţine. Ridicolul Angelei BACIU îi aparţine. Lichidul ostenit ambelor. AlecuŞTEFĂNESCU le-a răşpăluit pe amândouă. * Uneori interviul e intermort, voila, merde!(Pt conf.: Gill Delastress and Johan von Urdow).pag. 110noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"La caffinne hermeneuticaLuca PIŢUDe-a (meta)leapşaHatmanul Cazacilor Pictorieni, Polemarhul Demetrios din Gaesteion, Zoografa Marilenedin Mourarion, ultimele metalepşe! cu figuri mereu: Leapşa IV: şi Ereziarhul Loukas dinKasvaneion implementează, dar şi noi lepşe tulburătoare en s'introduisant dans l'histoired'Etienne le Grand (aussi bien que dans celle du Génie et de la Génisse des Carpathes).Dama de pică (mereu, unde şi cui trebuie) spre desfătarea victorioşilor Ioannes din Ilieskeion,Gellos Voikanou din Klitoreskeion, Petros din Neulanderion şi Strategos din Stankiouleskeionpoartă, la jartieră sau în bughigăi, asul ascuns de cartoforii obişnuiţi în mînecă, rîde în hohote şiapoi cîntă, compus de sofistul, imnul capitalicomunist al veroluţionarilor apoplectici de dreptDiabolectic Ioannes Paulos din Sartreion, roborativa chanson des grues et des boas. Guleai mare lasimpozionul postloviluţionar cu deipnosofiştii Zoe din Petreion, Aemilios, Tragosul dinKonstantineskeion, Traianos din Baseskeion, flagelantul itifalic, Helene din Keauseskeion (hetairalor maternalist-diabolecticoioasă), plus chibiţii şi ţuţerii acestora, vrăjiţi cu toţii de melosulacordeonic al Titanului Balaoacheş din Oltenitseion, choregos de felul său, fost o vreme cobzar alBîlbului din Skornikesteion şi staroste actual de taină al mişculaţiunilor politicare din Zona Zoster.Leapşa VI: Editorele istui rotund volumen (cu poalele sumese şi dizainul rumen) îşi bagă laînaintare degetul apodictic, în loc de cel impudic sau sodomizatoriu, spre a recomandaproxemicamente pagina următoare, unde, întinsă leneşă pe canapea, nu suferă ci se desfată (înhohote orgasmiceşti, exploatînd libidinal opul afrodiziac picat în labă), o deconstrucţie a ArteluluiTextual, în registru ludic, de proze colhoziene , sub privirile hulpave, dacă nu cumva erecte, aleRăposatului ei Geniu Carpatin, carele, deşi redus la stare imaginală, tot se mai întreabă rolanbarteştedin portret: la Génissse des Carpathes mater Romaniae Postmodernae Brazde peste haturi»revisited Est-elle en train de lire, et d'une seule main peutêtre, ma chère veuve joyeuse, un texte deplaisir ou bien un texte de jouissance.fragment din BOCovina literară, nov.2011Hîdepark sau Blogul lui Alin*Somnoroase păsărele...dacă nu eşti Jung sau Freud, visezi ca prostul!Andrei PLEŞUCu aplicaţie în politica hunedoreană: Degeaba îţi faci lifting facial,în speranţa că vei fi un frumuşel candidat pe afişele USL, dacă nu ştii sădescifrezi nici măcar semnele realităţii, darămite ale viselor. Degeaba teiluzionezi că viaţa e frumoasă, fiindcă aşa îţi cîntă pe zeci de guri propriultrust de presă, şi cazi într-un somn lin, visînd că eşti la plajă în Bahamas, cînd, de fapt, patul arepicioare de ceară şi amanta suflă în jarul de dedesubt.Ce zic semnele? Că preşedintele PSD, Victor PONTA, i-a dat mînă liberă amicului său,senatorul Cosmin NICULA, să treacă la comanda organizaţiei judeţene Hunedoara a PSD, cu oconsecinţă directă: renegocierea, în USL, a nominalizării candidaţilor pentru alegerile locale.Pesediştii hunedoreni nu s-au împăcat niciodată cu blatul dintre şeful lor judeţean, LaurenţiuNISTOR, şi preşedintele PNL Hunedoara, Mircea MOLOŢ. Cum adică, un mare partid ca PSD sănu aibă candidat nici la Primăria Deva, nici la Hunedoara, nici la Consiliul Judeţean? Să fie laremorca PNL doar pentru satisfacerea interesului personal al lui Laurenţiu NISTOR, acela de aobţine încă un mandat de deputat? După anunţarea (pripită) a nominalizărilor USL pentru alegerilelocale, mîrîielile din PSD Hunedoara au atins un prag critic, moment în care PONTA a ales să-ltragă pe linie moartă pe NISTOR (omul lui ILIESCU) şi să predea, neoficial, butoanele filialeijudeţene a PSD lui Cosmin NICULA.Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 111

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Dacă Revoluţia Testosteronului din PSD, aflată în plină desfăşurare, va duce la victoria(a)micului Che şi la limitarea influenţei lui Ion ILIESCU în partid, e posibil ca, în primăvară,schimbarea să fie consfinţită printr-o conferinţă extraordinară a organizaţiei judeţene a PSD. Pânăatunci, semnele, extrem de vizibile, ale războiului de ieşire din iobăgie pornit de NICULA contraaliaţilor din PNL (+PC):- revendicarea, pentru PSD, a unui post de viceprimar la Deva, deşi ambii viceprimari ce vor fiînlocuiţi aparţineau PNL;- atacul împotriva managerului Spitalului Judeţean Deva, Silviu DIDILESCU, omul lui MirceaMOLOŢ, căruia NICULA i-a cerut demiterea;- susţinerea pe faţă a lui Dan BOBOUŢANU, preşedintele organizaţiei municipale Hunedoaraa PSD, pentru candidatura la Primăria Hunedoara, împotriva actualului nominalizat al USL,primarul în funcţie Ovidiu HADA (PNL);- un om hotărît, Cosmin NICULA afirma, prin cîrciumi, cu subiect şi predicat: „Cît timp sînt eupreşedintele PSD Deva, candidatul USL la Primăria Deva nu va fi Petru MĂRGINEAN (PC)!”.Acum, pe bune, nu trebuie să fii nici Jung, nici Freud, ca să pricepi.P.S.: Chestia cu liftingul facial nu-i o figură de stil, e o treabă cît se poate de reală! Dupămodelul Mircia MUNTEAN, care şi-a cioplit urechile şi a cîştigat un nou mandat, un chiparos alOpoziţiei Unite a decis că nu-i suficient de arătos şi a apelat la chirurgia estetică pentru a exploataeficient principalul său argument politic: faţa de latino-lover.* text savurat din „Cioara vopsită”, Deva, nov.2011; supratitlul ne aparţine.EcouriGeo STROEOpiniiCanonizarea unui neiubitor de români! BOR se mai umple o dată de ruşine! Către: Va trebui săfie studiată în profunzime ceea ce am primit mai jos! Domnule Prezident, BĂSESCU va fisanctificat de şleahta deliormăneană, din lipsă de candidaţi la răspopire. Deja face exerciţii demimică, plecăciune, mătănii şi glăsuire smerită prin schituri călugăreşti şi catedrale în căutare desfinţi autohtoni sau de împrumut de prin vecini. Banii pentru raclă, patrafir şi seu de lumânări îidăm noi, ăştia din prostime, dar cu multă nesimţire în cuget. Din moaştele sale eu vreau doar un firde păr de pe creştetul său teşit de atâta învăţătură şi bunăcuviinţă. În copilărie am învăţat să tragclopotul. În caz că se confirmă premoniţia mea, mă dau de clopotar la Mitropolie, pentru a bateclopotul în dungă, ca pe vremea năvălirii tătarilor. Sunt un creştin dezorientat şi dezumflat despectacolul capetelor pretins rotunde, imaginar pătrate şi evident ţuguiate, însă vlăguite de minte.Iată pe cine a canonizat Daniel: VASICI îl numeşte “un bărbat cameleon“ şi mai spune despreel: “Mitropolitul Andrei ŞAGUNA, un mare ierarh, dar cu multe trădări şi atitudini nedemne faţăde neam. Numirea lui ca episcop se datorează şi faptului că, la 17 ian.1847, în timp ce era vicar laSibiu, a răpit-o şi predat-o autorităţilor, care au închis-o la Alba-Iulia, pe Ecaterina VARGA,apărătoarea moţilor”. George BARIŢIU îl numeşte “scamator politic”, KOSSUTH îl declara“perfid”. Pavel VASICI îl acuza că a introdus limba maghiară în corespondenţa cu guvernulmaghiar, deşi Parlamentul a votat legea ca se poate scrie româneşte. Nicolae IORGA îlcaracterizează astfel: “Naţiunea română n-avea nevoie de ŞAGUNA, supt niciun un raport. Cugetullui nu era românesc, lumea din care plecase el nu avea o vatră românească în mijlocul casei, deaceea a rămas austriac. El a împiedecat alcătuirea, în afară de biserică, a unei forţe culturale,politice şi sociale româneşti. ŞAGUNA a fost guvernamental de la început până la sfârşit. El a fostun austriac imperialist şi habsburgic” (N.Iorga – Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria, 1915,pag.130-139).„ŞAGUNA a vrut să introducă, în toată biserica ortodoxă din Ardeal, limba sârbă. A introdusîn afacerile interne al consistorului limba maghiară, fără să-l fi silit cineva. În 1848 a respins şi apag. 112noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"sfârticat actele scrise cu litere latine. A mai repetat acest lucru şi prin 1860.” (Al. STRECASULUTIU, Memorii, Sibiu, 1880, pag171-175).(n.n.) De aia BĂSESCU, marele ''patriot'', rumega cu bale la gură vorbe meşteşugite desprenoul ''sfânt''!GeoStroe 0722972522, tel/fax:0214138434, geostroe@gmail.com FundațiaAcademia DacoRomână ”TDC” - FADRTDC Partidul României Europene - P.R.E.SC.Tempus DacoRomânia ComTerra SRL - Editura DacoRomână ”TDC”Prea-fericitul BĂSESCU…(H)umorDicţionar onomastic exotic- Băă…, aduceţi whiski-ul, că BORsec-ul îl am!Johan von URDOWNume româneşti:Turcu, Grecu, Rusu, Lipovan, Sasu, Ungur, Magyar, Neamţu, Cîrcîz, Găgăuţă, Bulgaru, Sîrbu,Iţic, Pîrţac, Firtzak, Macabei, Tătaru...Bestiar onomastic: oameni politici şi vedete (selectiv):Muscă, Flutur, Gheară, Lupoi, Ţînţar, Cocoş, Cotoi, Cioară, Iepure, Oaie, Găină, Piţigoi,Bîtlan, Guzganu, Goangă, Scorpie, Stafie, Gogoaşă, Mondialu, Minune, Brânză, Balaur,Zdrenghea, Buşoi, Frunzăverde, Falcă, Bulumac, Broască, Mischie, Lepădatu, Chioru, Şchiopu,Petec, Apucatu, Trăznea, Ciocoi, Papacioc, Cadîr, Cîrnu, Blegu, Beşleagă, Băşinaru, Cocostîrc,Pleşcoi, Purcoi, Omida, Brotac, Mierloi, Spurcatu, Belivacă, Răzmeriţă, Babuşcă, Cepoi, Butoi,Bute, Lampă, Gogoloi, Gugui, Ţugui, Gologan, Gulie, Mucea, Bucă, Ceapă, Pleşiţă, Barabulă,Urîtu, Purcilean, Bulbuc, Ciubuc, Cucoaie, Coadă, Plumb, Ştirbu, Spînache, Bîlbă, Puţoi, Cîrnu,Strîmbu, Cioată, Chelu, Piele, Mielu, Boată, Boc, Hoară ( orătanie), Orătanie, Bouleţ, Vacă,Groapă, Şapcă, Guşă, Muşină, Şaibă, Degeratu, Holbatu, Futuşnik, Ureche, Labă, Boulean,Greblă, Pîrjol, Gogoaşă, Gogoneaţă, Purcariu, Ţapină, Mărăcine, Muşcatu, Craci, Jumulete,Ciuciulete, Ciuci, Ciuhă, Cizmă, Topor, Burjui, Cucui, Jumară, Ciumete, Mortu, Ciocan, Puţă,Ciolan, Capră, Berbec, Şoric, Şorecaru, Slănină, Gură, Talpă, Rîmar, Rîpă, Rîpu, Bişniţă, Lînă, Bot,Mămăligă, Mormoloc, Brotac, Crăcănel, Ştrul, Tuzluc, Carambol, Ciupitu, Zgîmbă (mold.Strîmbătură, Bulău) etc. Cetitorul poate continua lecturând cărtile de telefon din toate zonele ţării. Distracţie plăcută!Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 113

Anal-istul poporului român...asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Coment messenger:„În ce calitate se implică acest pata-peceva,cine este el, sugativa de la curul lui ElenaUDREA COCOŞ şi cumanul BĂSESCU?Aceasta zdreanţă, care biciuie cultura românăprin străinătăţi, vezi grotescul şir de atacuri dela Institutul Cultureal Român (?) din NewYork, trebuie deşirată fără rezerve...!”(I.S., Timişoara )Captură blogspasm scara unu pe una:“Arzi, deci exişti! Ce vîlvătăi/ ce kursuperb sînt sînii tăi/ dacă-ai muri şi iar te-ainaşte/ În acest pat te voi cunoaşte/ trecut prinmii de cimitire/ să te hrăneşti cu popi,Vampire/ şi să-i îngraşi ca la prăjire/ să fie-niad primită jertfa/ de peste gropi...”Nina CASSIAN,New York Cimit.Aleea fifth avenue, groapa 666Singur printre poeţii de la Bellu…NudismCar nămol cu o căldareLa femeile care fac nudism.În tinereţe aveam o părere mai bunăDespre femei;Dar trebuie să facă cinevaşi treaba asta.Ele nu se mai feresc de mineMă numesc “cel care aduce nămol”şi-şi văd înainte de nudismul lor.De fapt eu nici nu le mai bag în seamă,Le numesc “femeile care se înămolesc”şi mă gândesc la ale mele.Uneori mă apucă din seninMarin SORESCUO poftă grozavă de înjurat.Dumnezeii tăi de viaţăDe tinereţeDe bătrâneţeDe fericireDe iubireDe căsnicieDe ideal.Toţi aceşti dumnezeiSe prefac în nămol de bună calitate.În orice caz femeile îl găsesc foarte bunşi se ung cu el.*din placheta “Tuşiţi”PastilaFACEBOK …Ce face Boc?!- Face pe el!pag. 114noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

Parodie de maneaasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Happy bordel!Mai hachana cu bombardheauaCă mi-ai schilodit căţeauaHaida ha şi kazaciocPă muia lu papaciocŢi-aş tiraspoleia, Boc!Halai băs, mhălai maneauaHuo dinamo muie steaua!Mă halime-aţi caltaboaşaHai la pat să-ţi frec gogoaşaBoc-daproste pă dolariSă ţi-o sparg cu ochelariHauleo muşchi dă ţhiganRrrom dîn bulibaş trăianHaida mo ţi-o trag miştoHappy bordel, haoleo!Muie muhaia cu ciocDîn coşmelia lu’ bockVivat rrromi dă la RîmKazacioc and cioc selim!Haulio şi aleleiHappy bordel and bordei!Pilu Minune - ShalomCortul XXL dîn Rom.Găinesbock:Blogul ministressei ... stressului naţionalesau frunza pe buzeElena UDREA, ministrul Dezvoltării şi Turismului, anunţase pe blogul său că, din 17 până pe 25 septembrie, înRomânia se vor afla 200 de jurnalişti de la cele mai prestigioase publicaţii de turism din lume, în cadrul CongresuluiMondial al Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Turism, astfel încât jurnaliştii români ar putea învăţa ceva de la aceştia, maiales în ceea ce priveste modeul de raportare al străinilor la Romania. “Acest Congres este o şansă foarte mare pe careRomânia o are în a se promova ca destinaţie turistică, scria ministrul pe blog. Este o bornă de parcurs în punerea înaplicare a planului de marketing privind brandul de turism naţional. Simplul fapt că evenimentul are loc în Româniaeste o recunoaştere a progreselor făcute de ţara noastră în ultimii ani... Evident, întregul Congres va sta sub semnulbrandului naţional de turism: 'Explore the Carpathian Garden'. Ceea ce este deopotrivă o recunoaştere a calităţiiacestuia ca instrument de promovare turistică, dar şi o ocazie în plus de a ne consolida identitatea turistică la nivelinternaţional… Turiştii străini vor învăţa limba română şi ai noştri limbi străine “…Little coment:… Suntem în finalul celui mai greu an al ţării, aşa că triumfalismul deşănţat al “Doamnei Cocoşh” cade cafrunza-n scorbura paradisului mincinos al guberniei Boc - Poloboc. Vai de Grădina Carpatică şi de Grădina MaiciiDomnilor! Cât priveşte… limbile, neaoşe sau străine, aspre ori moi, ştie dracu’ ce ştie… Ce a ieşit din aiureala asta?Mai nimic! Doar câteva milioane de euro din maruspiul cu sutien inutil al bugetului de austeritate pentru 99,9 % dincontribuabili…Blogosferatu’Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 115

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Rîsu’plînsu:Arhiva artei plastice NPCOmagiul lui Constantin Zgîmbău... sau vorba noastră „Bine că-i rău!”Mihai PASCARUAlgebrăMai bine să fii un zeroDecât o mulţime vidă.LatinitateNistrul s-ar vărsaŞi în TigruDacă şi-ar găsi cratimaCatedraleBiserici din MoldovaSfinteCu ceru-n podŞi pivniţeleÎn morminte.SorescuA murit şi Marin SorescuBine c-a murit la timp!StatisticăDomnitorii noştriÎi decapitauPe predecesoriPentru-a creşte pib-ulPe locuitor.PauzeNu-mi fată minteaÎn fiecare zi.Din când în cândMai dă şi lapte.EsteticăFrumuseţea oaselorNu miroaseCâinelui.CioaraPasărea paradisuluiRomânesc.Desen de Alin BenaDe la Gubernia BocDecretArt. unic: Din 2012, RON-ul se va numi RRRROM şi Euro, eurrrrrom! Vechii lei se vor numiPEDELEI. Hauk!Panseu asumat de Gill DELASTRESSDeclaraţie liniştitoare a guberniei Boc-băsiste:„În iarna asta românii vor utiliza frigiderele în locul caloriferelor. Ca o măsură patriotică, noi levom îngheţa, în 2012, şi salariile, şi pensiile. La dezgheţul din vară, vorm face un nou recensământ,speranţa noastră e să avem NPC-uri suficiente pentru a câştiga alegerile. - Rrromâni, să muriţibineeee!”A consemnat resemnat subsemnatul Johann von URDOWpag. 116noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Reforma în învăţământ”Școala altfel”...De-abia am prididit să facPlanificări - o droaie,Că vin, din urmă, la atac,Ședințe ca o ploaie!Ieri am avut C.P., iar aziȘedință cu părinții,Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,Să mă ferească sfinții!Peste trei zile voi ave,C-așa-i acum poruncă,Prea-minunatul C.C.E.,Și-alte ședințe încă.Și ca să-mi fie foarte clarC-am misie-ntre misii,Fac parte - ca misionar -Din treizeci de comisii!Număr absențe, raportez,Săptămânal de-acuma.Excursii - le organizez,Serbări - una și una!Sesiunea de comunicăriȘi cea de referate,Concursuri, baluri, adunăriTot eu le fac pe toate...Pornesc spre casă șchiopătândDe-atâta aiureală,Se-aud ectenii de comândCând plec de lângă școală.Că rostul ni l-au resetatNebunii și cretinii.Au smuls din holdă grâu curatȘi pun în loc... ciulinii.E noapte, stelele lucescȘi bate-un vânt iernatic.Sunt încă trează şi muncesc,La un proiect didactic.Mai fac statistici şi printez,Scriu zeci de protocoale.Aşa se vede că lucrez –În rest, sunt vorbe goale.Afară-i frig, în casă frig -Că n-am bani de căldură,Și-mi vine, uite-așa, să strig,Să-mi dau drumul la gură!C-am înțeles: de ani întregiReforma-i ca sminteala,Așa e când promulgă legiCine urăște școala.Mai am de corectat lucrări,Și zeci de portofolii,Îmi pun pe umeri, să nu-ngheț,Un șal mâncat de molii.Adorm, într-un târziu, frumos,Cu capul pe o mapă.Visez cât am ajuns de... jos,Pentru trei lei drept plată.Tresar în somn, că am uitatSă pun în opt dosareDovezi de parteneriatȘi de colaborare.Și mă trezesc în zori de zi,Ca dintr-un joc de iele,Înmormântată în hârtii,Dosare, dosărele...Și, vai de capul meu, uitaiSă fac o socotealăCu note mici și mai dihaiLa cea mai cea scorneală:Mihaela STROIEÎi zice într-un fel măreț -”Testare inițială” -Un fel de măr, dar pădureț,O nouă abureală.Și plan remedial mai amSă fac până-n amiază.Că am și ore până-atunci -Asta nu mai contează!Aș vrea să plâng, dar nu e chip,Nu-i timp de consolare,Că vine, mâine, ARACIPComisia-teroare.Și o să ia la scotocitToată maculaturaCe tinde către infinit,Sporind harababura...Și vin, cu rostul lor ”sublim”,Iar când or bate-n poartă,Pe loc ne-or cere să vorbimLimba română... moartă!Că-i alta limba, la dosar,Decât e limba vie.Școlarul nu mai e școlar,E... ”educabil”. Fie!Și ca să fie pe deplinReforma - făcătură,Poruncă nouă mai primimSpre nouă-nvățătură:”Când educabilul ți-o da,Cu sete,-un pumn în gură,Tu să-i explici, cu glas duios,Că-i rea apucătură.N-ai voie să-i vorbești răstit,Necum să-i tragi o palmă,Ai dreptul să-i zâmbești, smerit,Cu fața cât mai calmă!”Citat dintr-o scrisorică - răspuns primită de la finanţe:"Suntem nevoiţi să vă returnăm declaraţia fiscală cu rugamintea să o revedeţi şi să faceţicorecturile necesare, deoarece nu putem accepta raspunsul dvs. de la rubrica « PERSOANEAFLATE ÎN ÎNTREŢINERE » unde aţi trecut: Guvernul, Parlamentul, funcţionarii administraţieilocale, judeţene şi de stat, precum şi câteva milioane de ţigani "...Anul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 117

Grupaj cules şi ales antistress...asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Ziceri fără contraziceri O femeie, când are bani, devine independentă faţă de bărbaţi. Un bărbat, când are bani, devinedependent de femei! Culmea eternităţii: Patru blonde, în patru maşini, într-o intersecţie nesemaforizată?! D-zeu a creat în primul rând bărbatul, după aia a creat femeia, şi cand a văzut ce a făcut, acreat alcoolul... Dumnezeu ne-a creat pe noi toţi diferiţi, dar când a ajuns la chinezi, s-a plictisit! Pentru a păstra liniştea şi pacea în familie aveţi nevoie de răbdare, dragoste, înţelegere şi decel puţin două televizoare. Savanţii au descoperit, în sfârşit ce vrea femeia. Dar, între timp, aceasta s-a răzgândit... Dacă ai impresia că ţara ta nu se interesează de tine, încearcă măcar o dată să nu plăteştiimpozitele... Prostia e mai puţin densă decât inteligenţa. De aceea e tot timpul deasupra. E mai uşor să faci copii, decât oameni. Unii merg la biserică în speranţa că Dumnezeu verifică prezenţa. Înainte de a negocia cu lupul, pune-i botniţă. Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim. Deosebim două tipuri de pedepse: cu moartea şi cu viaţa. Încearca să defineşti nimicul. Vei avea nevoie de multe cuvinte. Mediocrul se simte bine între spirite mărunte. E singurul loc unde pare mare. Marea taină a existenţei noastre nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti. Nu poţi îngenunchea un popor deprins să se târâie. Nu-i greu să ademeneşti soţia altuia. Greu e să i-o dai înapoi. Prietenia care nu cunoaşte hotare se cheamă expansiune. Dacă munceşti din greu şi te remarci opt ore zilnic, ajungi şef şi munceşti şaisprezece ore. Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare înghesuială. Nu-i cereţi unei femei imposibilul. E capabilă să vi-l dea. Banii pentru salariile şi pensiile mari ajung întodeauna. Nu ajung banii pentru salariile şipensiile mici. Computerele rezolvă toate problemele pe care nu le-am avea dacă n-ar exista computerele. Fiecare om are dreptul să trăiască atât cât poate. Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică. Toţi ne naştem uzi, goi şi flămânzi. Şi acesta e doar începutul. Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut. Nu-i atât de dificil să găseşti femeia visurilor tale. Dificil e s-o ascunzi de nevastă!Minidialoguri- De ce în România nu se face sex în instituțiile publice ?- Pentru că toți angajații sunt rude!- Prin ce se deosebeşte soţia de un terorist?- Cu teroristul poţi să mai negociezi...- Doctore, chiar nu mai e nici o speranţă ?- Nu, tinere, soacra dumitale se va înzdrăveni în mod sigur.- Căsătoria este o LOTERIE?- Nici vorbă, la LOTO se mai şi câştigă!pag. 118noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

Ea: - E bună ciorba?El: - Ai chef de ceartă?- Ai auzit ce-a păţit Popescu ?- Nu!- A fugit cu nevastă-mea !asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Ion şi Măria la maternitate:- No, Mărie, ce avem?- Băiat!- No, ... şi cu cine seamănă?- ... degeaba-ţi spun, că nu-l cunoşti!- Ionuţ, eu voi pleca câteva zile de acasă, spuse tatăl băieţelului său. În absenţa mea, tu vei fibărbatul în casă.- Bine tată, dar întoarce-te repede, nu-mi place să spăl vasele.Puterea credinţeiCezar organizează o luptă între creştini şi lei. În ziua cea mare, în mijlocul arenei - creştinii.Slabi, bătrâni, urâţi, prăpădiţi, tremurând din toate încheieturile, vai de capul lor! Intră leii hămesiţi,începe lupta, urlete, sânge, praf până la cer. Când se aşează praful, în mijlocul arenei creştinii, teferişi scuipând alene câte un os de leu.Romanii, impresionaţi de forţa credinţei creştinilor, îi întreabă:- Voi ce fel de creştini sânteţi?- Noi? Creştini PeDeLişti!*selectate de pe Internet de Ion URDAConsultant gubernialUn cioban îşi mâna turma de oi pe o mioritică păşune când, dintr-un nor de praf, se întrupă unJeep Cherokee nou nouţ lângă el. Şoferul, un tip tânăr într-un costum Hugo Boss, pantofi Gucci,ochelari de soare Ray Ban şi o cravată YSL, scoate capul pe fereastră şi zice:- Mai Bade, dacă îţi spun exact câte oi ai în turmă, îmi dai una?Păstorul se uită la tânăr, se uită la turmă şi calm răspunde:- Îţi dau.Tânărul parchează maşina, scoate laptopul, îl conectează la telefonul mobil, accesează NASAprin Internet, apoi satelitul GPS, scanează aria, deschide baza de date şi câteva pagini de EXCEL 60pline de formule, apoi tipăreşte cu ultima generaţie de printer portabil un raport de 150 de pagini şiîi spune păstorului:- Ai exact 1586 oi!- Dreptu-i. A’că poți să iei o oaie.Se uită senin la tânărul care-şi alege oaia şi o cară la maşină, apoi zice:- Dacă io îţi spun un’e meri la slujbă, îmi dai oaia înapoi?- Da, de ce nu?- Eşti consoltant la govern…- Așa este, dar cum ai ghicit??- Păi uite, răspunde păstorul, te-ai abătut pe aici fără ca nimeni să te cheme, ai cerut să fiiplătit pentru o întrebare pe care eu nu ţi-am pus-o şi mi-ai dat o informaţie pe care eu oaveam! Pă deasupra, habăr n-ai pe ce lume trăiești !- Cum ai ajuns la concluzia asta?- Păi, din tăte oile, tu ai ales cânele…*sursa internet Constantin STANCU, HatzegworldAnul XVNr.60/2noua proVincia corvina pag. 119

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Poezioară cu… moralăŞobolanul şi pisicaOri de câte ori Ileana, face biata vreo greşeală,Maica-sa o dojeneşte şi-i mai face şi-o morală:- Fă, Ileană, fii cuminte, de nu eşti ascultătoareÎţi va creşte, drept pedeapsă, o pisică-ntre picioare!Timpul îşi torcea fuiorul, dar Ileana n-avea frică,Că deşi greşea întruna, nu-i creştea nici o pisică.Dar veni şi-o zi de iarnă, când cuprinsă de-un fiorObservă că-ntre picioare îi crescu un pufişor.Şi plângea cu-atâta jale, zi de zi, seară de seară,Că vedea crescând pisica şi-o va face de ocară.Dar când jalea-i fu mai mare, întâmplarea-n cale-i scoasePe Ion venind din deal, de mai sus cu două case.- Ce-i cu tine, fă, Ileană? Nu-ţi veni cumva sorocul?- Mă Ioane, nu-i nimica, dar m-a părăsit norocul.Şi apoi, din vorbă-n vorbă, povesti de-a fir-a-părÎntâmplarea cu blestemul şi amarul adevăr.- Nu-i nimica, fă, Ileană, şi pe mine-acum un anMă tot blestema mămica, de-mi crescu un şobolan.Şi să vezi ce mare este, când înalţă capul chel,Că din cioareci el îmi face un adevărat castel.Şi ce-ai zice tu, Ileană, dac-am da noi şobolanulSă-l înghita pisicuţa? Ne-am mai potoli amarul!- Fie, îi răspunse fata, dar să nu-mi facă vreun răuCă ţi-ar fi păcat şi ţie şi te-ar bate Dumnezeu.Treaba n-a fost prea uşoara, pisicuţa cea pitică,Nu cuprindea şobolanul în guriţa-i mititică.Însă cu bunăvoinţă şi puţina vaselinăReuşi pe pisicuţă s-o vadă cu gura plină.Şi atunci, de bucurie, striga Ileana-nveselită:- Brava ţie, măi Ioane, dă-i să-nghită, dă-i să-nghită!Şi morala ne învaţă că-ntr-o gură de pisică,Intră viu şi iese mort orice şobolan îi pică!Afurisita pisicuţă...!!!pag. 120noua proVincia corvinaAnul XVNr.60/2

x Õ Ô Ú Êanul XV - nr. 60/2, decembrie 2011 - supliment hibernal virtualNOUA PROVINCIA CORVINACarte frumoasă, cinste cui te-a scris!...VITRINANOUA PROVINCIA CORVINA

evistă fondată în 1996 de Eugen EvuAsCUS “Provincia Corvina” şi Redacţia revistei “Noua Provincia Corvina” ureazătuturor colaboratorilor şi cititorilor ca Sfânta Sărbătoare a Naşterii Domnuluisă aducă sănătate, lumină şi pace în suflete, iar Anul Nou prosperitate şi voie bună!Vitraliu: încă tineri autori concitadini publicaţi de Noua Provincia CorvinaLAMULTIANI2012!ISSN: 1841 - 4478