Noua Prov Corvina iunie 2012

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"indignate, opozante, înseamnă să fi tolerant al răului. Important este să-i răspunzi, să te opui în modul tău,repet întrun mod sfânt, ceresc, invizibil pe pământ. Indiferent că pedeapsa pământeană, sau subterană, vineca un rezultat al acestei bătălii. Nu orice strigăt, nu orice apel este o opunere, mai mult, nu orice opunereeste o opunere. Pot să te opui și calm, iar această opunere să fie cea mai tare, mai serioasă. În acest sens,subliniez că suferința nu trebuie să-l facă pe om mai rău, indiferent că viața lui devine mai puținsuportabilă. Cred că cel care înțelege mai adânc lumea, îi înțelege mai bine ceilalți, pe sine însuși, începe săștie ce și cum să ceară, de ce nu - și prin poezie. Tot în acest sens, suferința îl face pe om mai sincer, maităcut, de aici începe hermetismul. Poezia, întrun fel, devine mai dezbrăcată și hermetică în același timp, nuîn sensul clarității, așa nu aduce rezultatul dorit. Poezia hermetică, este altceva, nu se ascunde pe ea însușisau starea, dar are sensul neatinsei, al unei viziuni. Intelectualul, poetul, trebuie să fie sincer și poezia să fieadevărată. Dacă toate aceste sunt atinse, acest poet este norocos”.Ca deobicei, ziariștii sunt curioși să afle opinia unui intelectual notoriu despre starea Mediei și ziarelorpe care le reprezintă, sau în general, din țara lor. Iată părerea lui Visar :”Sunt realizări excelente și profesionalism, dar și abuzuri… hai să acceptăm partea bună. Eu, totuși vădun paradox între ziariști și ziarele lor. Ziariștii sunt cu mult mai buni. Libertatea a făcut să explodezetalentele, ochiul observator, poziții critice, voci de lidership, dar… cu ziarele avem nemulțuimiri. Primelepagini caută parcă, în mod forțat, senzaționalul, extraordinarul, inutilul, răul, învierea nemulțumirii. Poateașa se vând mai bine ziarele, asta e, dacă acesta este singurul lor scop. Așa se vând și propietarii acestorziare. Un asemena succes este negativ. Când ziarele se umplu de cu crime, ucideri, aruncări de la balconetc., se creează impresia că se face apel și parcă întreabă cititorul: iar tu, când vei face delictul tău? Secreează în acest mod un climat al crimei, ceea ce este mai rău decât crima însăși.Lenin spunea: dați-mi un ziar și veți vedea că voi răsturna o putere. Eu aș spune: dați-mi un ziar să ridicun popor, spiritual și moral”.Mai departe, iată opinia lui despre capcana cenzurii:”Cenzură ? – Nu, nu există. Se spune totul, chiar în mod abundent. Pentru scriitor, autocenzura este mairea decât cenzura, părerea mea. Se găsesc o mie de modalități să-ţi expui opiniile pe care le ai, dacă vrei.Deseori ziariști sunt obligați să servească intereselor unor clanuri, totuși ideile lor pot să fie transmise și înalte forme. Dacă sunt blocate într-un ziar, există alte ziare, acesta este privilegiul libertății. Scritorul da, sebucură din plin de libertate, acum ca niciodată. Arta, în general, are o singura piedică, autorul însuși.Aș enumera și alte forme de autocenzură, cum ar fi lipsa de cultură, lipsa de morală, de exemplu, poate fio cenzură, cauza dezinformării sau mutilării adevărurilor”.Despre media vizuală adaugă:”Dezbaterea în sine este utilă, prin ea poti să ai ca rezultat opinii, un adevăr, cel care trebuie, dar existăși dezbateri care fac inversul, ascund adevărul. Cu alte cuvine, unde avem dezbateri avem și abuzuri, pânăla banalizare sau deformare, care se transformă în certuri între participanți.În aceste cazuri se pierde interesul, devin plictisitoare. Asta este o consecință, fiindcă deseori suntinvitați nespecialiști, cei care nu sunt în cunoștință de cauză, privind tema dezbaterii. Poate aceasta esteceea ce se urmăreşte. În general se simte rutina în aceste dezbateri, un conservatorism sugrumător, o bătaiede joc, cum ar fi cazul unora care spun că n-au citit cartea, subiect al discuției,dar exprimă opinii.O asemena situație se repetă și pe alte tematici, în forme diferite. Se simteo ofensivă a exibismului, a unui narcisism ireparabil al moderatorilor care nuau niciun interes pentru dezbaterea adevărată a problemei. Nici eu n-amniciun interes să vorbesc despre ei.Interviul s-a închis cu întrebarea obișnuită despre proiectul viitor„Într-adevăr nu știu” – a fost răspunsul. Mai departe a adăugat: ”Așa cumspunea Hemingway, acum am starea unei fântâni golite, voi aștepta să seumple cu apa nouă, a vieții. Uneori, respectarea golului acesta, este cea maibună cale pentru a ocoli să scrii prost”.București, 28.05.2012Laudă revistei româneşti...anul XVInr. 63 – 1/ iunie 2012noua proVincia corvina pag. 53(supliment estival virtual)