SINDROMUL NEFROTIC LA ADULT - Ministerul Sănătăţii

Protocol clinic naţional „Sindromul nefrotic la adult”, Chişinău 2009
A.9. Informaţia epidemiologică
Sindromul nefrotic frecvent este considerat o patologie rară, necesitînd asistenţă medicală
specializată, însă la etapele iniţiale el poate fi înregistrat de medicii de orice specialitate.
Evaluarea şi tratamentul pacienţilor cu edeme necesită evaluarea complexă a conceptelor
diagnostice, a patologiilor asociate, a severității afecţiunii, a complicaţiilor şi a factorilor de
risc. Managementul sindromului nefrotic constă din diagnosticul şi în tratamentul bolii renale
sau extrarenale, însă aceşti pacienţi necesită asistenţă de la etapele precoce: încetinirea instalării
şi a progresiei insuficienţei renale, scăderea riscului cardiovascular, prevenirea şi tratamentul
complicaţiilor. Toate aceste măsuri ar îndepărta perioada invalidizării pacientului şi ar spori
calitatea vieţii.
Prevalenţa diverselor afecţiuni renale ce cauzează sindrom nefrotic este dependentă de vârstă.
Peste 80% dintre copiii cu patologii renale au sindrom nefrotic primar şi doar 25% dintre adulţi au
acelaşi diagnostic. Glomerulonefritele sunt responsabile pentru jumătate din cazurile de sindrom
nefrotic la adult şi pentru 10-15% din cazuri la vârsta copilăriei. Aceste glomerulonefrite sunt
rezultatul unei boli de sistem (LES) sau pot fi idiopatice, atunci cînd cauza nemijlocită nu este
cunoscută. În proporţie mai mică (20% la adulţi şi, foarte rar, în copilărie) sindromul nefrotic este
cauzat de diabetul zaharat şi de amiloidoza. Etiologia şi frecvenţa sindromului nefrotic diferă în
diverse ţări şi popoare [3, 5, 9, 14, 15, 16, 20, 21].
8