2004 - Membrii CC

9 STUDIU INTRODUCTIVcritice metodele de conducere ale lui Gheorghiu-Dej, ºi anume luarea hotãrârilor fãrã a consultape toþi membrii Biroului Politic (membrii Secretariatului se regãseau în componenþa BirouluiPolitic): „Munca Biroului Politic în ultimii ani a ºchiopãtat (…) programul de activitate nus-a respectat (…) Pregãtirea ºedinþelor Biroului Politic este slabã, membrii Biroului Politic nusunt siguri pe ordinea de zi care li se prezintã. În timpul ºedinþei apar puncte surprizã“ 15 . Laaceeaºi ºedinþã, Emil Bodnãraº, care împãrtãºea punctele de vedere ale lui Miron Constantinescu,afirma cã în ultimii ani, în diferite discuþii, se auzea deseori „sã vedem ce spune tov Dej, sautov. Dej a spus, tov. Dej a dat indicaþia, tov. Dej ne-a recomandat, dar mai puþin se auzeaBiroul Politic a hotãrât sau C.C. a hotãrât, Biroul Politic a indicat, C.C. indicã“ 16 .Atribuþiile C.C. privind alegerea Biroului Politic ºi Secretariatului, organe cu caracter executivîntre plenarele C.C. 17 , erau formale. În realitate, C.C. nu alegea, ci doar aproba cu unanimitatede voturi persoanele din organele superioare ale partidului care erau desemnate dinainte deSecretariat. Chiar Comitetul Central care, potrivit statutului, trebuia sã fie ales de congres, erade fapt emanaþia Secretariatului. În toate partidele comuniste din þãrile din Europa Centralã ºide Sud-Est intrate în sfera de influenþã sovieticã, Secretariatul C.C. era centrul decizional, îninteriorul partidelor nefuncþionând „democraþia internã de partid“, aºa cum se arãta în Statutulpartidului ºi în propaganda oficialã. În practicã, în partid nu funcþiona principiul conduceriicolective. Comitetul Central avea un rol decorativ, menit sã dea aparenþa funcþionãrii „democraþieiinterne de partid“. Atribuþiile lui erau formale ºi constau numai în aprobarea hotãrârilor carese luau la vârful partidului.Sorin Toma 18 , care a fost timp de 11 ani membru în C.C. (1949-1960), afirma în memoriilesale cã, „calitatea de membru C.C. era mai mult onorificã, deoarece C.C. nu dispunea de oputere ºi atribuþii reale. El nu era un organ de decizie, hotãrârile fiind luate în Biroul Politicsau, mai precis în cercul îngust al câtorva apropiaþi ai Secretariatului General. Comitetul Centralnu era nici mãcar un organ consultativ de dezbatere a problemelor ºi a proiectelor de hotãrâri.Deºi am participat, timp de mai bine de un deceniu la plenarele Comitetului Central, nu-miamintesc de nici o dezbatere demnã cu adevãrat de acest nume“ 19 .Puterea, judecând dupã funcþiile pe care le deþinea în partid ºi stat, se afla în mâinilesecretarului general al partidului. El deþinea ºefia partidului ºi în acelaºi timp era ºi ºefulguvernului sau al statului. Gheorghiu-Dej „ales“ (prin voinþa lui Stalin) secretar general alpartidului la Conferinþa Naþionalã din octombrie 1945 (funcþie în care a fost reales succesiv15 Ibidem, dosar 32/1956, f. 8.16 Ibidem, f. 35.17 Biroul Politic trebuia sã conducã activitatea partidului între plenarele C.C., iar Secretariatul pe cea curentã,sã organizeze ºi sã controleze îndeplinirea hotãrârilor partidului ºi selecþionarea cadrelor. Potrivit statutului, acesteorgane superioare ale partidului trebuiau sã raporteze C.C. despre activitatea depusã, însã în practicã nu s-a întâmplataºa ceva.18 Sorin Toma a fost redactor-ºef adjunct al „Scînteii“, oficiosul P.C.R., în perioada 1946-1947, apoi redactor-ºef(1947-1960). În 1963, dupã mai bine de doi ani de verificãri de cãtre Comisia Controlului de Partid, a fost exclusdin partid „pentru dezertarea din munca de partid în anul 1940 ºi apoi din armata sovieticã în timpul rãzboiului fascist,pentru comportarea sa laºã pe teritoriul sovietic cotropit vremelnic de fasciºti ºi pentru ascunderea în mod premeditata faptelor sale nedemne în faþa partidului“. (Ibidem, dosar 30/1963, f. 27.) În 1970 a fost reprimit în partid. Lapropunerea Colegiului Central de Partid, Secretariatul C.C. al P.M.R. a aprobat ca cererea de reprimire în partid a luiSorin Toma sã fie discutatã în organizaþia de bazã. La 29 aprilie 1970, organizaþia de bazã, þinând seama de poziþialui autocriticã privind abaterile din trecut, a hotãrât sã fie reprimit în P.C.R.. În 1975 a fost pensionat pentru limitãde vârstã de la Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã (Arhivele Militare Române – în continuare AMR, fond Microfilme,rola 334, c. 835-837).19 „Arhivele Totalitarismului“ nr. 1-2/1994, p. 356.