2004 - Membrii CC

STUDIU INTRODUCTIV 36lor din structurile de conducere ale partidului, pentru „grave ieºiri antipartinice îndreptateîmpotriva unitãþii partidului ºi a conducerii sale“ 115 : Iosif Chiºinevschi a fost îndepãrtat dinBiroul Politic ºi Secretariat, iar Miron Constantinescu numai din Biroul Politic, menþinându-li-secalitatea de membri ai Comitetului Central 116 . Aproape în paralel (22-29 iunie 1957) a avutloc excluderea din C.C. al P.C.U.S. a grupului antihruºciovist din cadrul conducerii sovietice,Malenkov, Molotov ºi Kaganovici, acuzat de „activitate antipartinicã“. Din Darea de seamã aBiroului Politic – prezentatã de Gheorghiu-Dej la plenarã – cu privire la activitatea PartiduluiMuncitoresc Român în legãturã cu sarcinile trasate de Congresul al II-lea al P.M.R. ºiconcluziile care se desprind din evenimentele internaþionale ºi din activitatea partidelor comunisteºi muncitoreºti în lumina învãþãmintelor celui de-al XX-lea Congres al P.C.U.S., aflãm de ceau fost sancþionaþi dupã mai bine de un an de la „manifestãrile lor antipartinice“: „BiroulPolitic a socotit cã acest lucru nu este în interesul unitãþii partidului, într-un moment cândreacþiunea internaþionalã ºi cea internã cãutau pe toate cãile sã gãseascã ºi în partidul nostrudivergenþe, pentru a le putea exploata împotriva partidului ºi regimului democrat-popular. Înacelaºi timp Biroul Politic a considerat util sã dea celor doi tovarãºi timp sã judece la recegreºelile comise de ei. Acum dupã trecerea unui an, în lumina atâtor evenimente care s-aupetrecut în viaþa miºcãrii comuniste internaþionale ºi a þãrilor socialiste, este clar oricui cã s-a procedat cu prudenþã ºi simþ de rãspundere pentru a nu permite duºmanului sã provoacefrãmântãri în partidul nostru“ 117 . Miron Constantinescu avea sã fie reabilitat de Nicolae Ceauºescuîn aprilie 1968, reocupând funcþii importante în partid ºi stat. În 1970, plenara C.C. din martieîl alegea pe Miron Constantinescu membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R.,iar cea din noiembrie 1972, secretar al C.C. al P.C.R.. Pe linie de stat, pânã la moartea saprematurã din 18 iulie 1974 (la 57 de ani), a îndeplinit funcþiile de vicepreºedinte al Consiliuluide Miniºtri, ministrul Învãþãmântului ºi Culturii, vicepreºedinte al Consiliului de Stat, preºedinteal Comitetului de Stat al Planificãrii, preºedinte al Consiliului Economic, preºedinte alAcademiei de ªtiinþe Sociale ºi Politice. Iosif Chiºinevschi a lucrat un timp ca director al uneiunitãþi economice dupã care s-a pensionat. Secretariatul C.C. al P.M.R., în ºedinþa din 7 septembrie1962, a aprobat acordarea unei pensii lunare de 3 000 de lei cu începere de la 1 iunie 1962 118 .A murit în a doua parte a anului 1962.În 1958 a venit rândul altor ilegaliºti sã fie sancþionaþi. Încurajaþi, probabil, de Congresulal XX-lea al P.C.U.S., unde au fost denunþate practicile staliniste, ºi de evenimentele dinUngaria din toamna anului 1956, aceºtia au început sã discute despre o reformare a linieipolitice a partidului ºi o democratizare a vieþii de partid. Ancheta a început cu fraþii Genad(Eugen ºi Henrich), care lucrau în aparatul C.C. al P.M.R., însã, pe mãsura extinderiicercetãrilor, s-a ajuns la aproximativ 40 de oameni care au avut legãturi cu partidul dinilegalitate, între care ºi câþiva membri ai Comitetului Central, nemulþumiþi ºi dornici sãprovoace discuþii în partid asupra unor principii ºi practici. Eugen Genad a trimis o scrisoarelui Gheorghiu-Dej în care cerea o dezbatere în partid în privinþa liniei politice ºi a metodelor115 „Scânteia“, nr. 3 953 din 9 iulie 1957.116 Ibidem, nr. 3 949 din 4 iulie 1957.117 ANIC, fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 62/1957, f. 36.118 Ibidem, dosar 23/1962, f. 3. Iosif Chiºinevschi a înaintat o cerere Comitetului Orãºenesc P.M.R. Bucureºti,prin care solicita sã i se acorde o pensie personalã pentru activitate în miºcarea muncitoreascã ilegalã, motivând cãfiind suferind de mai mulþi ani, iar în ultimul timp starea sãnãtãþii sale agravându-se, nu mai este apt de muncã.Secretariatul Comitetului Orãºenesc P.M.R. Bucureºti, în ºedinþa din 29 iunie 1962, a luat în discuþie cererea depensionare ºi a hotãrât sã o supunã spre aprobare Secretariatului C.C. al P.M.R.. (Ibidem, f. 158.)