2004 - Membrii CC

7 STUDIU INTRODUCTIVNici dupã ieºirea din ilegalitate, P.C.R. nu a promovat o politicã proprie, ci o „linie politicã“trasatã de Moscova, care-i susþinea interesele. Dupã 1944, P.C.R. nu a fost decât un instrumental Kremlinului în impunerea modelului sovietic de construire a socialismului în România.În februarie 1948 a fost creat partidul unic al clasei muncitoare, intitulat Partidul MuncitorescRomân, prin asimilarea P.S.D. de cãtre P.C.R.. Se cuvine precizat cã ideologia ca ºi formeleorganizatorice ale P.M.R. erau cele ale PC(b) al U.R.S.S., Gheorghiu-Dej recunoscând cãP.M.R.-ul era un partid marxist-leninist 6 având drept model marele Partid bolºevic al U.R.S.S..Liderii de la Bucureºti urmau modelul sovietic, atât în construcþia de stat cât ºi în cea departid. Dupã preluarea puterii politice, partidul se reorganizeazã dupã modelul PC(b) alU.R.S.S., pentru a-ºi îndeplini rolul de conducãtor al statului ºi societãþii. Astfel, a fost creatun aparat de partid, la nivel central ºi local, format din secþii pe ramuri de activitate, pentrutransmiterea ºi controlul aplicãrii hotãrârilor luate la vârful partidului ºi a fost instituit unsistem de promovare a oamenilor în funcþii pe criterii politice ºi de clasã (nomenclatura) 7 . Înacest mod, partidul era prezent, prin membrii sãi, în toate domeniile de activitate, aceºtiaacþionând din interiorul instituþiilor, întreprinderilor ºi unitãþilor economice ale statului pentrupromovarea ºi punerea în aplicare a liniei sale politice.În Republica Popularã Românã, asemenea þãrilor din Europa Centralã ºi de Sud-Est intrateîn sfera de influenþã sovieticã, au fost transpuse formele ºi metodele de conducere de laKremlin. Partidul s-a suprapus statului, acesta din urmã nefiind decât un instrument în realizareapoliticii sale. Monopolul conducerii politice de cãtre partid a fost consacrat prin Constituþie.Dacã în Constituþia Republicii Populare Române din 1948, partidul era „forþa politicã conducãtoarea clasei muncitoare“, în cea din 1952 devine „forþa politicã conducãtoare atât a organizaþiilorcelor ce muncesc, cât ºi a organelor ºi instituþiilor de stat“, pentru ca în Constituþia RepubliciiSocialiste România din 1965 sã fie „forþa politicã conducãtoare a întregii societãþi“. NicolaeCeauºescu, în cuvântarea þinutã la ºedinþa plenarã a C.C. din 22 martie 1965, când a fost alesprim-secretar al C.C. al P.M.R., afirma: „Sã ne strãduim sã ridicãm continuu rolul conducãtoral partidului în toate domeniile de activitate. Nu trebuie sã fie domeniu de activitate în caresã nu fie hotãrât la Comitetul Central ºi Biroul Politic, sã nu fie domeniu de activitate undeorganele de partid sã nu exercite control asupra felului cum se aplicã în viaþã hotãrârile adoptate“ 8 .Rolul Comitetului Central potrivit Statutului partiduluiPartidul, potrivit Statutului sãu, trebuia sã fie condus de Comitetul Central (C.C.), care eraun organ colectiv permanent, ales de congres ºi însãrcinat de acesta cu conducerea activitãþiipartidului în intervalul de timp dintre congrese. Atribuþiile stabilite prin Statut fãceau ca înierarhia partidului, C.C. sã reprezinte „centrul politic, ideologic ºi organizatoric al activitãþiide partid“ 9 . Sarcinile Comitetului Central, ca ºi periodicitatea la care trebuia sã se întruneascãîn plen, sunt stabilite în statutele partidului adoptate la congrese. De pildã, atribuþiile C.C.potrivit Statutului partidului adoptat la Congresul al IX-lea al P.C.R. din 1965 erau: „conduce6 În toate statutele din perioada 1945-1989 se arãta cã P.C.R. este un partid marxist-leninist al cãrui scop finaleste construirea societãþii fãrã clase – societatea comunistã.7 A se vedea pe larg Nicoleta Ionescu-Gurã, Reorganizarea P.M.R. dupã modelul PC(b) al U.R.S.S. ºi creareanomenclaturii C.C. în Republica Popularã Românã (1949-1954) în „Totalitarism ºi rezistenþã, teroare ºi represiune înRomânia comunistã“, vol. I, CNSAS, 2001, p. 216-250.8 Arhivele Naþionale Istorice Centrale (în continuare ANIC), fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 36/1965, f. 4.9 Gheorghe Þuþui, Gheorghe Tudor, Plenarele Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1948-1977),în „Revista de Istorie“, nr. 11/1977, p. 2 032.