Concepte şi modele de knowledge management aplicabile în ...

52 Management intercultural 154. Apariţia unei noi economii, în care procesulde inovare devine determinant (capacitatea dea asimila şi converti cunoaşterea nouă pentrua crea noi servicii şi produse);5. Diseminarea fără precedent a cunoaşterii cătretoţi cetăţenii prin mijloace noi (Internet, carteelectronică, e-learning);6. Conturarea comunităţii globale: cunoaşterea şiinformaţia au difuzare şi utilizare mondială;7. Producerea unei revoluţii culturale bazată pecunoştinţe: schimbări de natură socială, noimeserii, repoziţionare a valorilor culturale;8. Necesitatea sustenabilităţii ecologice prinadaptări tehnologice rapide.În cadrul acestui tip de societate, nouaeconomie, numită adesea economie bazată pecunoaştere, îşi datorează apariţia unui număr deforţe importante care acţionează astăzi în sensulschimbării regulilor afacerilor şi acompetitivităţii naţionale:• Globalizarea – pieţele şi produsele suntglobale.• Intensitatea folosirii cunoştinţelor şiinformaţiilor – producţia eficientă sebazează pe informaţiii şi know-how; peste70 % din lucrătorii din economiiledezvoltate lucrează cu informaţia iarmajoritatea lucrătorilor din fabrici îşifolosesc mai mult „capul” decât „mâinile”.• Reţelele de computere şi conectivitatea –dezvoltarea internetului oferă posibilitateaunei circulaţii globale a oricărei informaţii.Ca urmare, bunurile şi serviciile pot fidezvoltate, cumpărate, vândute şi uneorichiar livrate prin reţelele electronice.În societatea cunoaşterii, sistemul economicface ca doar aproximativ 2 % din populaţie sălucreze în agricultură şi 10 % în industrie, restulfiind lucrători cu cunoştinţele. Această nouăeconomie se deosebeşte de tipurile anterioare deeconomii printr-o importantă serie decaracteristici:• Este o economie bazată nu pe o resursă rarăci pe o resursă abundentă. Spre deosebirede majoritatea resurselor care se epuizeazăprin folosire, cunoştinţele şi informaţiile potfi distribuite şi pot creşte în urma realizăriide aplicaţii.• Efectul localizării este:o diminuat în cazul unor activităţieconomice: folosirea unor tehnologii şimetode corespunzătoare cum ar fipieţele virtuale şi organizaţiile virtualecare beneficiază de viteză, de agilitateşi de posibilitatea de a ajunge în oricepunct de pe glob;o întărit în cazul altor activităţi, ca deexemplu în cazul creării de clustereregionale de afaceri în jurul unorcentre de cunoştinţe cum suntuniversităţile sau centrele de cercetarerecunoscute pentru excelenţa lor.• Legile, barierele şi taxele sunt dificil deaplicat doar pe baze naţionale. Cunoştinţeleşi informaţiile se vor „scurge” spre loculunde cererea este mai mare şi barierele maimici.• Produsele şi serviciile ameliorate princunoştinţe sunt mai bine preţuite de clienţifaţă de cele cu puţine cunoştinţeîncorporate.• Preţul şi valoarea depind mult de context.Astfel, aceeaşi informaţie sau cunoştinţăpoate avea o mare varietate de valori pentrudiferite persoane sau chiar pentru aceeaşipersoană la momente diferite.• Cunoştinţele incluse în procese şi sistemeau o mai mare valoare decât cele care existădoar în mintea unor oameni.• Capitalul uman şi competenţele sale suntcomponente cheie ale valorii create de ocompanie bazată pe cunoştinţe, deşi puţinecompanii prezintă nivelele de competenţă înrapoartele anuale.Fundaţia conceptului de Economie acunoaşterii a fost creată de Peter Drucker. În1966 acesta descria diferenţa între lucrătorulmanual şi lucrătorul cu cunoştinţe: un lucrătormanual îşi foloseşte mâinile sale pentru aproduce “lucruri”, iar un lucrător cu cunoştinţeleîşi foloseşte inteligenţa pentru a produce idei,cunoştinţe şi informaţii. Economia cunoaşteriisau economia bazată pe cunoaştere este unconcept care se referă la utilizareacunoştinţelor pentru a produce beneficii.Expresia a fost popularizată de Peter Drucker încartea sa “The age of Discontinuity” 2 . În cadrulunei astfel de economii este proeminent rolulvariatelor afaceri de tip high-tech – în specialproducerea de software, telecomunicaţiile şi alteservicii virtuale – al instituţiilor educaţionale şide cercetare în dezvoltarea economiei naţionale.2 Peter Drucker, (1969), The Age of Discontinuity; Guidelinesto Our changing Society, Harper and Row, New York, ISBN0465089844