Anul Страна şase, 12 Numărul - Pagina 12 60ПРОРОК ИЛИЈАЗАШТИТНИК НАМАКЕДОНЦИТЕГолемиот Свети Пророк Илија, овој Ангелвдаден во тело кој примил моќ од Господ да го отвора изатвора небото, бил по потекло од Тесви во Галаад.Апокрифската традиција која ги пренесува овие детализа раѓањето на Пророкок, појаснува дека тој бил одплемето на Арон и бил Свештеник. Но не се наоѓаникаква трага за ова во кажувањата во Писмото кое горезумираме во тоа што следува (кф. III Реги 17 – 20 ; IVРеги 1 и 2).Се кажува дека на неговото раѓање неговиоттатко видел луѓе облечени во бело повивајќи го воогнени пелени и давајќи му име, му дале да јадепламен, симбол на почит кон Бога кој го трпи за времена целиот негов живот. Уште од детството, ги следелсите заповеди и цело време бил пред Бога преку еднабезобзирна невиност, непрекинат пост и горежливамолитва, кои му ја направиле душата како огнот инаправиле од него модел за манастирски живот.Во време кога Ахаб доаѓа на престолот насеверното кралство, најден во раскол уште во времетона Јеробоам, недостатокот од набожност иразвратувањето на неговите претходници достигнува доврвна точка. Охрабрен од својата сопруга, одбивнатаИзабел, тој ги прогонува Пророците и сите луѓе кои муостанале верни на Господ и се поклонува на идолитеБаал и Астрате. Пророкот Илија тогаш отишол кајкралот и му рекол: „Господ е жив, Господ на војските,Господ на Израел, пред кого стојам денес ! Не, нема даима оваа година ни роса, ниту дождец освен преку зборMACEDONEANUL Pagina - МАКЕДОНЕЦОТ12 - Страна 12PROOROCUL ILIEOCROTITORULMACEDONENILORSfântul şi marele Profet Ilie, acest înger întrupatîn carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de adeschide şi închide cerurile, era de origine <strong>din</strong> Tesviîn Galaad. Tradiţia apocrifă, care a transmis acestedetalii despre naşterea Profetului, precizează că el era<strong>din</strong> tribul lui Aaron şi deci era Preot. Dar nu se găseştenici o urmă despre acestea în relatarea Scripturii pecare o rezumăm în cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ;IV Regi 1 şi 2).Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzutoameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi,dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbolal râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungulîntregii sale vieţi. Încă <strong>din</strong> copilărie, ţinea strict toateporuncile Legii şi se ţinea în permanenţă în faţa luiDumnezeu printr-o feciorie indiferentă, post neîncetat şirugăciune arzătoare, care îi făcura sufletul ca focul şifăcură <strong>din</strong> el modelul vieţii mănăstireşti.Pe vremea când Ahab a urcat pe tronulregatului <strong>din</strong> Nord, aflat în schismă încă <strong>din</strong> vremea luiIeroboam, lipsa de pioşenie şidepravarea predecesorilor săi ajunse la culme.Încurajat de soţia sa, respingătoarea Izabel, el îipersecută pe Profeţi şi pe toţi oamenii rămaşicre<strong>din</strong>cioşi lui Dumnezeu şi se închină idolilor Baal şiAstarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege şi îi spuse :"Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul luiIsrael, în faţa căruia stau astăzi ! Nu, nu va fi în aceştiani nici rouă nici ploaie decât prin cuvânt <strong>din</strong> guramea ! ". La cuvintele Profetului o secete groaznică seabătu atunci, ca febra, asupra pământului : totul fusecat, devastat, ars ; bărbaţii, femeile, copiii, animaleledomestice şi animalele salbatice, toate mureau <strong>din</strong> lipsahranei, izvoarele secau, plantele se ofileau şi nimic nuscăpa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranţa căfoametea va face pe poporul lui Israel să se căiască şisă se întoarcă la cre<strong>din</strong>ţă.Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cuo piele de oaie şi înveşmântat cu piele de viţel, părăsiţinutul lui Israel şi se duse la râul de Chorrath (Kerrith),aflat <strong>din</strong>colo de Iordan (după tradiţia bisericească, înacest loc a fost ridicată apoi mănăstirea Hozeva, caremai există şi astăzi, şi unde a trăit şi sfântul Ioan IacobHozevitul). Se adăpă cu apa cascadei iar Domnul îitrimise corbi - animale pe care evreii le considerauimpure şi care aveau reputaţia unei mari cruzimi faţă deprogeniturile lor - pentru a-i duce pâine dimineaţa şicarne seara, ca să trezească în profet mila pentrupoporul care suferea. Când cascada secă şi ea,Dumnezeu îşi trimise slujitorul său la Sarepta <strong>din</strong> Sidon,lăsându-l să vadă de-a lungul drumului efecteledezastruoase ale secetei, pentru a trezi încă o dată în elmila. Ilie ajunse la o văduvă săracă, păgână, careaduna lemne pentru a coace pâine pentru ea şi fiul său.În ciuda sărăciei în care se afla, ea puse înainte detoate datoria ospitalităţii şi îndată ce Profetul i-o ceru,ea îi pregăti o pâine, cu făina şi uleiul pe care le maiСвети Илија - Sfântul Ilie
Anul şase, Numărul 58 61Pagina Pagina 7 - Седма 13 - Страна страница 13од мојата уста ! ‘‘. На зборовите на пророкот еднастрашна суша настана, како треска над земјата : се сепресуши, одмина, изгоре, мажите, жените, децата,домашните и дивите животни, се умираше однедостаток на храна, изворите пресушувале,растенијата венеле и ништо не се спасувало одстихијата дозволена од Господ, со надеж дека гладот ќего направи народот на Израел да се покае и да му севрати на верата.По заповед на Бога, Пророкот, покриен со овчјакожа и облечен во телешка кожа, ја напуштитериторијата на Израел и отишол кај реката крај Кортах,која се наоѓала потаму од Јордан ( според црковнататрадиција, на ова место подоцна бил кренат манастиротХозева, кој постои и денес, и каде што живеел и СветиЈован Јаков Хозевитски ). Се напојувавал од водопадота пак Господ му испратил три врани – птици кои евреитеги сметале за нечисти и за кои се мислело дека се многусурови со своето потомство – за да им носи леб наутрои месо навечер, за да оживее во Пророкот жалта занародот кој страдал. Кога и водопадите ќе пресушеле,Господ го испрати својот слуга кај Сарепта од Сидон,оставајки го да ги осети страшните измачувања нажедта за време на долгиот пат, за да уште еднаш вонего оживее жалоста. Илија стигнал кај некојасиромашна вдовица, паганка, која собирала дрва за даго испече лебот за нејзе и за нејзиниот син. Покрајсиромаштијата во која живеела, таа пред се го ставилагостопримството и само што и побарал Пророкот, таа муподготвила леб, со брашно и маслото уште кое иостанале. Наградата за нејзиното гостопримство незадоцнила многу: на зборот на Пророкот нејзиниотдрвен сандак за брашно и бокалот со масло не сеиспразниле до враќањето на дождот. Поминале неколкудена од кога Илија бил вдомен кај вдовицата кога евенејзиниот син умира. Како што жената во нејзинатаболка, го обвинувала Божјиот пратеник дека ја донелнесреќата врз нејзината куќа, Илија го зел детето, гокачил на спратот каде што живеел тој и откако дувналтри пати над бездушното тело повикувајќи го со силенглас Господ, тој и го вратил младото момче на неговатамајка, на тој начин пророчувајќи го воскресението намртвите.Жедтта ја нафрли несреќата на целата земјаповеќе од три години и поголем дел од популацијатавеќе беше десеткувана, а пак Господ, почитувајќи гозборот на неговиот Пророк, не сакал да си ја покажемилостивоста пред Илија да разбере дека тој не јапосакува смртта на грешниците туку нивно навраќањекон верата ( кф. Езекил 33 : 11). Го праќа пророкот кајкралот Ахаб, за да му навести дека проклетствотонаскоро ќе стивне. Илија се појавил пред кралот којостанал изненаден што го гледал доаѓајќи слободен, тојкој го барал насекаде со неговите слуги и го поканувалда го собере целиот народ на Израел на планинатаКармел како сведоци на неговото соочување со 450пророци на Баал и 400 пророци на светите гори држениод озлогласената Изабел. Кога се собра целиот народ,Илија им рекол на лажливите пророци : „До кога ќекривите во колената ? Ако Бог е Господ одете по него !Ако е Баал, тогаш одете по него !‘‘. Тој побарал два бикада бидат подготвени за жртвување и да бидатпоставени на кладата, но без да се запали оган и гиостава лажните пророци први да ги донесат жртвите.Овие гласно го повикуваа Баал, сечејќи си го месото одзори до мрак но попусто. Илија им се исмејувал,охрабрувајќи ги да го повикуваат со уште посилен глас,од страв да не заспал нивниот бог или да не е зафатенavea. Primi fără întârziere răsplata ospitalităţii sale : lacuvântul Profetului, covata sa cu făină şi urciorul său cuulei nu se mai goliră până la revenirea ploii. Trecuserăcâteva zile de când Ilie era găzduit la această văduvăcând iată că fiul ei muri. Cum femeia, în durerea ei, îlacuza pe omul lui Dumnezeu că ar fi adus nenorocireaasupra casei ei, Ilie iî luă pe copil, îl urcă la etaj acolounde locuia el şi după ce a suflat de trei ori asupratrupului neînsufleţit chemându-l cu strigăte puternice peDumnezeu, el îl înapoie pe tânărul băiat viu mameisale, profeţind astfel învierea morţilor.Seceta îşi abătuse nenorocirea peste tot ţinutulde peste trei ani şi mare parte <strong>din</strong> populaţie fusese dejadecimată ; dar Dumnezeu, respectând jurământulProfetului său, nu voia să îşi arate mila mai înainte caIlie să fi înţeles că el nu doreşte moartea păcătoşilor ciîntoarcerea lor la cre<strong>din</strong>ţă (cf. Iezechiel 33 :11). Îltrimise deci pe Profet la regele Achab, pentru a-i anunţacă urgia avea în curând să înceteze. Ilie se arătă în faţaregelui care rămase surprins să îl vadă venind, liber, pecel pe care îl căutase peste tot cu slugile sale şi îl invităsă adune pe tot poporul lui Israel pe muntele Carmel camartor al confruntării sale cu cei 450 de profeţi ai luiBaal şi cei 400 de profeţi ai pădurilor sacre întreţinuti deinfama Izabel. Când toată lumea fu adunată, Ilie zisefalşilor profeţi : " Până când veţi şchiopăta îngenunchi ? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţidupă el ! Dacă este Baal, atunci duceţi-vă la el ! ". Elceru ca doi tauri să fie pregătiţi pentru sacrificiu si sa fieasezati pe rug, dar fără să aprindă focul şi îi lăsă pefalşii profeţi să aducă primii sacrificiul. Aceştia îlinvocară cu strigăte pe Baal, tăindu-şi carnea, <strong>din</strong> zoripână în seară, dar în zadar. Ilie râdea de ei,încurajându-i să strige mai tare, de teama ca zeul lor sănu fi adormit sau să nu fie ocupat cu alte treburi. Lavenirea serii, Profetul înălţă un Altar cu 12 pietre,reprezentând cele 12 seminţii ale lui Israel, săpă unşanţ larg în jurul Altarului, pe care pusese taurul jupuitde piele, şi porunci să fie vărsată, în trei rânduri, apă <strong>din</strong>belşug peste victimă, astfel încât să se umple şantul.Apoi adresă spre cer un strigăt puternic, invocându-l peDumnezeul lui Abraham, lui Isaac şi al lui Iacov. Pedată coborâ foc <strong>din</strong> cer, devorând jertfa, lemnul şi apa.Tot poporul căzu atunci cu faţa la pământ strigând :" Cu adevărat Domnul este singurul Dumnezeu ". Dinporunca lui Ilie, falşii profeţi fură prinşi şi omul luiDumnezeu le tăie beregata cu propriile sale mâini larâul Cison. El îl anunţă apoi pe Achab că seceta aveaîn curând să înceteze, apoi urcă în vârful Carmelului şi,plecându-se asupra pământului, cu capul între genunchişi mintea adunată în inimă, începu să se roage. Deşapte ori trimise pe slujitorul său să privească orizontul,în direcţia mării, iar a şaptea oară un norişor îşi făcuapariţia, cerul se întunecă şi ploaie căzu <strong>din</strong> belşug,răspân<strong>din</strong>d pe pământ binecuvântarea cerească.Când regina Isabel află de masacrul profeţilorsăi, se enervă cumplit şi se jură să se răzbune. Ilie, carenu se temuse de mulţimea falşilor profeţi, fu părăsit deharul lui Dumnezeu şi cuprins de laşitate se ascunse înBersabeea în pământul lui Iuda. Epuizat de câtmersese în pustiu, se aşeză la umbra unui copac şi îiceru lui Dumnezeu să îi ia viaţa înapoi. Un înger alDomnului i se arătă atunci cu o pâine şi un urcior deapă. Acest ajutor dumnezeiesc îl făcu să îşiСвети Илија - Sfântul Ilie