adouazi. Cândsocoteacă dialogul nu are pe cine tulbura, împărtăşea şi altorabucuriile ei: iată ceideegrozavăaavutX,sauiată cefrumosospuneY.Osupăraustângăciile: cum poate Z să scrie despre asta fără a-l cita pe...? Pentru contrast, amvăzut frecvent mulţi care se încruntau când descopereau idei prin reviste: cum numi-a venit mie ideea asta?Mai cu seamă, Florica a înţeles şi iubit adolescenţii în strădaniile lor de a seapropia de matematică. Din dragoste faţă de ei a fost o excelentă profesoară întâila Liceul "Oltea Doamna", unde fusese şi eleva primei femei din România doctor înmatematică, Silvia Creangă. Mai apoi a fost conferenţiar şi profesor la Facultatea dematematică dinIaşi. Din aceeaşi dragoste a scris şi cunoscutele şi mult-cititile salecărţi. Alţii au conceput cărţi asemănătoare nu din dragoste faţă decititor,cispreazgândări glorii; să nemirăm că nu au avut ecou? Parcă spuneacinevacă dragosteaeste ca o minge pe care cu cât o arunci mai departe de tine, revine mai repede înapoi.Un mic dar gingaş, semn că ieşenii nu au uitat-o pe Florica, sunt cele cinci ediţii(judeţene şi interjudeţene) ale Concursului de matematică "FloricaT.Câmpan".Şirândurile de mai sus doresc a semnala adâncă şi neîntinată preţuire.Prof. dr. Dan BRÂNZEI92
Eclipsele de SoareSe spune că un corp ceresc fără luminăproprieesteeclipsat atunci când acestaintră în conul de umbră al unei planete, fiind astfel lipsit de lumina Soarelui şi nupoate fi văzut. Aşa se produc eclipsele de Lună sau eclipsele sateliţilor planetelor.Fenomenul de dispariţie a unui astru din câmpul nostru de vedere, când între acel astruşi observator se interpune unaltastru,senumeşte ocultaţie. Astfel,înmişcareasa în jurul Pământului, Luna poate să acopereparţial sau total Soarele. Fenomenulprodus este impropriu spus eclipsă deSoare, când de fapt este vorba de ocultaţiaSoarelui de către Lună. Trecând peste aceste mici neînţelegeri lingvistice să urmărimcum se produce o eclipsă de Soare.Dispariţia treptată a Soarelui din câmpul de vizibilitate are loc atunci cândSoarele, Luna şi Pământul sunt aproximativ în vecinătatea aceleiaşi drepte, cândau loc eclipse parţiale, totale sau inelare. Întrucât Luna se roteşte în jurul Pământuluide aproximativ 12,368 ori pe an, ar rezulta că înfiecarelună s-ar produce oeclipsă de Soare şi una de Lună. Totuşi, nu este aşa şi iată dece: Pământul seroteşte în jurul Soarelui pe o elipsă, Soarele aflându-se într-unul din focare (legea atreia a lui Kepler). Elipsa, curba plană descrisă dePământ, este foarte aproape deun cerc; distanţa minimă aPământului faţă deSoare(Pământul la periheliu) este de147 099 000 km, iar cea maximă (Pământul la afeliu) este de 152 097 090 km. Pe dealtă parte,Lunaseroteşte în jurul Pământului tot pe o elipsă, planul orbitei Lunii(planul elipsei) face, însă, cu planul orbitei terestre un unghi de 5 grade, 8 minute şi48 secunde, aşa că, nu la fiecare rotaţie cele trei obiecte pot fi coliniare.În fig.1, SA reprezintă raza Soarelui, egală cu 696 260 km, LB raza Lunii, egalăcu 1738 km, iar V un punct situat în vârful conului de umbră. Din calcule, rezultăcă înălţimea conului variază în limitele 363 200 km şi 375 900 km, în timp ce distanţade la Pământ la Lună rămâne cuprinsă între 363 100 km (perigeu) şi 405 500 km(apogeu). Rezultă deaicică, în cazul în care Luna se află ladistanţă maimarede375 900 km, vârful conului de umbră nu poate atinge nici un punct de pe suprafaţaPământului şi, în consecinţă, nu poate avea loc nici o eclipsă totală. Din contra,93