articol 1 - dr. Ticu Constantin

10Ticu Constantin, Ingrid Iarcuczewicz, Loredana Constantin,Anca Fodorea, Liliana CăldareRisse, 1985) sau tendinţa afectului de a persevera în ciuda informaţiilorcontradictorii primite (Lerman şi colab., 1991). Totuşi, în opinia autoruluimenţionat, aceste studii nu asigură argumentare directă a existenţei perseverenţeiafective sau a asocierii ei cu perseverenţa motivaţională. În schimb, Eniola şiAdebiyi (2007) argumentează empiric că inteligenţa emoţională şi stabilireascopurilor măreşte motivaţia în muncă a studenţilor cu deficienţe de vedere,pentru autorii menţionaţi stabilirea scopurilor fiind văzută ca o componentăcheie a persistenţei motivaţionale. Pe de altă parte, Belschak, Verbeke şiBagozzi (2006) analizează perseverenţa şi strategiile de concentrare pe sarcinăprin raportare la anxietatea socială, ajungând la concluzia că perseverenţa înaplicarea procedurilor de vânzare şi în concentrarea pe sarcină pot fi douăstrategii de reducere a anxietăţii sociale generate de contactul cu clientul. Dintr-oaltă perspectivă, Link (2006), încercând să prezică persistenţa şi performanţanoilor intervievatori telefonici, argumentează faptul că facilităţile fizice ale loculuide muncă, programul de lucru şi programul de instruire sunt mult mai relevanteîn a prezice persistenţa în muncă, în timp ce atributele personale, incluzândabilităţile de intervievare, experienţa anterioară şi atitudinea pozitivă şi realistăfaţă de ancheta prin interviu, sunt mai slab legate de performanţa în muncă.Houser-Marko şi Sheldon (2006) propun constructul “Self-As-Doer” pentrua-i desemna pe toţi cei care au obişnuinţa de a practica cu consecvenţă un anumitcomportament (a face jogging, a ţine diete, a practica un sport de amatori etc.)nu ca parte a unui angajament motivaţional, ci mai degrabă ca parte a identităţiipersonale. Autorii menţionaţi demonstrează empiric că astfel de persoane (“Self-As-Doer”) au o persistenţă comportamentală mult mai mare şi în efortul deatingere a unor obiective nelegate de hobby-ul lor, independent de alte variabileca expectanţe (expectancy), concordanţă cu sine (self-concordance), implicare(commitment) sau nevrozism (neuroticism).O abordare mai consistentă a persistenţei ca trăsătură de personalitate orealizează cercetătorii dedicaţi modelului Big Five. Aceştia propun factori depersonalitate numiţi fie „Persistence” fie „Industriousness” fie „Perseverance”sau „Self-Discipline”, în funcţie de preferinţele fiecărui autor, factori integraţicelui general de „Conştiinciozitate”. De exemplu, Goldberg (1990)operaţionalizează factorul „Self-discipline” ca abilitatea de a persista în sarcinidificile sau neplăcute până ce sunt realizate. O limită a acestor abordări este datăde faptul că semnificaţia concretă a fiecărui factor şi maniera de operaţionalizarecu ajutorul itemilor este diferită de la autor la autor. În plus, se obţine un scorgeneral al persistenţei, ca factor de personalitate, fără a se izola componenteleafective, cognitive sau motivaţionale. Altfel spus, persistenţa / perseverenţamăsurată cu ajutorul acestor scale poate fi generată de numeroşi factori inclusiv