Vasile Panã18A) MOAªTELE LUI LENINDESTÃINUIRI (II)„Moaºtele sunt rãmãºiþele creºtine, mumificate, dincorpul unei persoane consideratã sfântã, veºmântul,parte din veºmânt sau orice alt obiect care a aparþinutunei astfel de persoane ºi cãruia i se atribuie puterisupranaturale.”Tãtucul Stalin, fiind absolvent al InstitutuluiTeologic Gruzin, avea habar de preceptele teologicecreºtine. Dovada care-i justificã brendul este folosireacorpului neînsufleþit al lui Lenin ca obiect de cult. Înprocesul de sfinþire, Stalin avea nevoie de mijloacelemateriale de a aduce în arealul pãmântean ceea ceplãnuise. Greu nu i-a fost. În prima fazã a planului defezabilitate ºi-a ales locaþia. Concurenþa nu rupea guratârgului. Economia rusã încã nu inventase licitaþiile.Aºa cã antreprenorul ideolog fãrã nici o concurenþãºi-a ales ca locaþie (Mecca) de pelerinaj la moaºtele luiLenin chiar Piaþa Roºie, din imediata apropiere aKremlinului. Publicitatea promoþionalã fãcea primii paºiîn acele timpuri. Nici în cele mai îndrãzneþe vise nimenin-ar fi putut bãnui apariþia internetului. Tãtucul a pusatunci bazele unui serviciu de propagandã foarte activ.Politruci proaspãt alfabetizaþi ºi dornici de afirmareau dus pânã în cele mai ascunse unghere „lumina luiIlici”. Analize periodice, executate cu un înalt simþpatriotic, demonstrau justeþea modernizãrii zi de zi,ceas de ceas, a metodelor propagandistice. Numai aºase explicã constituirea Cominternului sau a lozincilorcomuniste: „Dacã nu ºtii, te învãþãm; dacã nu poþi, teajutãm; dacã nu vrei, te obligãm”. Dorinþaproletariatului rus, atunci încã neglobalizatã,transformase firava curiozitate într-un adevãratpelerinaj, întins pe zeci de ani, la moaºtele lui Ilici....„Am vãzut venind troienele.Ca un copil nevinovatm-am bucurat cu toate spaimele deodatã,Crezând cã între mine ºi lume nu mai încapetrãdare.”(Costel Bunoaica)Prin anii 52, în micul meu sat Coslogeni, situat înCâmpia Eternã, am fost martor ocular la un evenimentlegat tocmai de moaºtele lui Ilici. Colectiva Agricolãde Producþie luase fiinþã nu cu mult timp în urmã.Oamenii trãiau într-o stare de mari frãmântãri. Muncalor se consumase în alte tipare. Problema principalãsesizatã de activiºtii de partid era cea legatã desocializare. Ce, parcã ei nu auzeau ºuºotelile carecirculau pe la colþuri de garduri: „Auzi, mã! Cum e cuputinþã sã bagi în brazdã cu toþi puturoºii satului?”Sau: „A coborât dracul pe pãmânt, nu alta! Cum poþipurta o discuþie cu niºte proºti de teapa lui Cacarache?”Toamnã târzie. Satul întreg, adunat în curteasediului C.A.P., participa la o ºedinþã ordonatã de activulde partid. Scopul urmãrit era tocmai acela al „înfrãþiriiºi lichidãrii asperitãþilor dintre membrii cooperatori”.Tata mã þinea aproape. Trãgea când ºi când de pistelcade pe el, în dorinþa de a-mi acoperi picioarele desculþe,tatuate de colþii-babei ºi scaieþii din câmp. Pe o scenãimprovizatã, la o masã lungã gãtitã cu nelipsita pânzãroºie, secretarul de partid Gheorghe ªchiopu, rãnit înrãzboiul nedrept împotriva URSS-ului, reabilitat apoiîn divizia Tudor Vladimirescu, prezida delegaþia decolectiviºti reîntoarsã de la Moscova, unde vizitaserãmoaºtele lui Ilici.Oamenii, adunaþi ciopor sub umbra duzilor,încercau sã parã curioºi. Pe un ton destul de afabil,ªchiopu îl invitã pe ºeful delegaþiei sã povesteascãceea ce vãzuserã ei la Kremlin. Bietul om! Harnic defel ºi foarte cuviincios, se muta de pe un picior pealtul. Cãuta cu privirea într-o parte ºi alta a corpului„Nu bãnuiam cã Dumnezeu a bãtut palma cu Îngerul NecuratCã ºi-a luat ucenic tocmai pe cel care l-a lucrat pe la spate.Pe cel care l-a uzurpat.”Costel Bunoaica, „Dans în doi. Un pas înainte, trei înapoi”în speranþa cã poate va gãsi cuvintele potrivite. Darele nu veneau! Murmurul din jur începuse sã seamplifice. Secretarul de partid cãutã sã dreagãbusuiocul, îndemnându-l tovãrãºeºte: „Hai mãi neaMarinache, zi bre cu cuvintele matale ce ai vãzutacolo?” Bietul om îºi drege încã o datã glasul nefolositpânã atunci ºi zice, cu ochii în sus, parcã dornici sãprindã jocul guguºtiucilor: „Oameni buni, acolo amvãzut colectiviºti graºi ca porcii.” Se opreºte un pic,crezând cã a spus o nelegiuire. De ce aproape toþi dinfaþa lui începuserã sã râdã? Mai face încã un efort,spunând încã ceva acoperitor stãrii sale de jenã: „Apãi,femeile erau proaste ca scroafele, iar copchiii arãtauprecum purceii.” Vinul bun ºi carnea de oaie friptã lagrãtar trecurã în uitare hazul provocat de pelerinii lamoaºtele lui Lenin. Þiganii din taraf rupeau struneleviorilor. Duduia pãmântul sub tãlpile goale. Prafulridicat era ostoit din când în când cu apã adusã dinBorcea, aflatã la o aruncãturã de bãþ. Ceea ce a urmatmi-a rãmas în amintire ca un lucru de neînþeles.Gheorghe ªchiopu chemã la el pe Bucãlãu, ºefullãtarilor, spunându-i ceva la ureche. Ordinul dattransmite în þigan supunere ºi smerenie. Aplecat spreomul politic, cu vioara sub braþ ºi arcuºul în poziþiede luptã, repeta mereu „Sã trãiþi, sã trãiþi, ºefu! Las pemine.” Se urcã pe scenã, improvizeazã, cere liniºte ºitrigã destul de tare: „Urmeazã damen vals. Adicãfemeile sã invite bãrbaþii pe care-i vrea. Mai precizezcã domnu secretar ªchiopu doreºte ca baba Stana,nevasta lui nea Marinache vãcarul, sã-l ia la dans penea Tudor Jarcã”. Invitatul era tocmai bunicul meudin partea mamei, unul din fruntaºii satului, ctitor albisericii ºi aducãtorul clopotului pe bãrci trase la edectocmai din Silistra Dobrogei. Toþi cei prezenþiabandoneazã orice miºcare sau conversaþie. Ochii lormonitorizeazã pe cei doi eroi, baba Stana ºi TudorJarcã. Regula jocului trebuia respectatã. Baba Stanatremura toatã. Desculþã, noroc cu ºorþul care-iacoperea fusta veche, decoloratã însã destul de curatã,paºii n-o mai ascultau. Ajutatã de un vecin, în acorduriletarafului de þigani, aproape mecanic, zice lui bunicu;„Bre, vrei sã joci cu mine?” Ãl bãtrân ridicã din umeriilargi, aprobã printr-un oftat acoperitor ruºinii care-lcuprinsese: „Apãi ce sã mai fac acuma, fã Stano?”Ea, o mânã de om, el, un munte, încep sã danseze cutrãiri diferite, departe de locul unde se aflau. Baba Stana,cu privirea în jos, nu îndrãznea sã-ºi priveascãpartenerul de dans în faþã, gândea: „Unde suntvremurile când tremuram vãzându-l în cãruþa trasãde armãsarii lui negri, gãtiþi cu gâtare cu clopoþei, aduºidin Oltina Dobrogei? Om cinstit ca el mai rar. Primeamcâte o cãruþã de bucate toamna pentru vitele pe care ile pãzeam pe izlazul satului.” Bunicul se uita în jur,cãutând un sprijin. Nimeni nu-l mai privea. Oare ce s-a întâmplat? Picioarele-i sunt strãine. „Efortul nu eprea mare. Dar,oare, de ce au obosit? Simt cã nu maiam aer, mã îneacã nu ºtiu ce.” Se uitã cãtre Dumnezeu.Clopotul bisericii anunþa enoriaºilor slujba de a douazi. Simte cã nu mai are aer. Se desprinde de babaStana, luând-o la fugã cãtre apa Borcei. Ajuns laprivalul unde i se odihneau cele douã bãrci, le pipãieparcã pentru ultima oarã. Se uºureazã de cãmaºa depe el, apoi ºi de cãciula de pe capul tuns proaspãt defoarfecele lui Marin Bâdu. Pune obiectele destul deordonat în barca cea mai nouã. Izmenele ridicate maisus de genunchi lasã sã se vadã þurloaiele descãrnate.Înainteazã cãtre apa adâncã. Ies aburii din el ca dintrolocomotivã. Apa îi cuprinde încet, încet tot corpul.Se mai uitã încã o datã cãtre Dumnezeu. Ofteazãprelulg ºi dispare, înghiþit de apa adâncã a Borcei atâtde dragã lui.Cãlãtorie într-o bibliotecãEMINESCU ªIDOBROGEA1. O primã dimensiune a acestei relaþii constã în interesullui Eminescu pentru Dobrogea ca provincie istoricã, vizibil înpublicistica sa din ziarul Timpul. Este vorba de ecourile pe carele producea în conºtiinþa publicã româneascã, ºi deci ºi aziaristului Eminescu, revenirea Dobrogei la România în urmaRãzboiului de Independenþã din 1877-1878. Actul istoricrespectiv a stimulat în cel mai înalt grad patosul poetului gazetar,patriotismul sãu sincer care, însã, nu-l împiedicau sã vadãlimpede mobilurile politice naþionale ºi internaþionale ce au statla baza acestui eveniment cu repercusiuni atât de profunde înevoluþia ulterioarã a societãþii româneºti.O primã reacþie a poetului, în jurul contextului discuþiilorpãcii de la Berlin, a fost una de opoziþie tranºantã faþã de hotãrâreamarilor puteri de a obliga România, contrar oricãrei logici ºi aloricãrui drept, de a ceda Basarabia marelui sãu aliat din rãzboiulabia încheiat. Ulterior însã, dupã ce se informeazã masiv înlegãturã cu istoria pãmântului dintre Dunãre ºi mare (printreconsultanþi se numãrã ºi Haºdeu), opinia lui Eminescu seschimbã. Poetul publicist demonstreazã o cunoaºtere exactã arealitãþilor dobrogene, o viziune clarã ºi un simþ politicireproºabil, chiar ºi din punctul de vedere al istoricului de azi.În toatã publicistica închinatã Dobrogei, Eminescu sedefineºte ca un luptãtor împãtimit pentru gospodãrirea raþionalãa acestui pãmânt, atrãgând atenþia guvernanþilor liberali în termenifoarte duri: „Nu ar fi greºalã mai mare ca aceea de a lãsa pe mânapoliticienilor profitori administrarea provinciei”.2. Prezenþa fizicã a poetului la Constanþa conferã cea de adoua dimensiune a relaþiei Eminescu-Dobrogea. Pânã târziu,istoricii literari nu au fost în posesia unor date care sã atestecontactul poetului cu marea noastrã, deºi peisajul din „Mai amun singur dor” prezintã o anumitã trimitere autohtonã. ChiarCãlinescu afirmã cã Eminescu nu a vãzut marea în tinereþe.Cercetãtorul Augustin Z.N. Pop, prin scrisoarea descoperitã ºipublicatã pentru prima datã în revista Tomis (nr. 9, septembrie1969), demonstreazã exact invers. Unii au contestatautenticitatea scrisorii însã un alt cercetãtor, DimitrieVatamaniuc, confirmã autenticitatea ei. Epistola este adresatãVeronicãi Micle, fiind datatã de Poet la 16 iunie 1882, aºternutãpe trei pagini ºi atestã prezenþa pentru prima oarã a lui Eminescupe þãrmul Mãrii Negre, în gaþa nesfârºitelor întinderi de ape.Hotelul în care a fost cazat zece zile Eminescu este menþionatîn finalul scrisorii, „Constanþa. Hotel dAngletere”. Constãnþeniiiubitori de literaturã, muzeografii, alþi cercetãtori, s-au întrebatdacã acea clãdire ce a purtat acest nume mai existã ºi azi înpeisajul urbanistic tomitan. În urma investigaþiilor s-a ajuns laconcluzia cã imobilul respectiv se aflã pe strada Dianei, nr. 3,colþ cu strada Nicolae Titulescu.3. În fine, a treia dimensiune a relaþiei Eminescu-Dobrogeaeste marcatã de interesul dobrogenilor pentru memoria genialuluipoet, interes materializat prin înãlþarea monumentului de pemalul mãrii, în apropierea Cazinoului constãnþean. Omagierealui Eminescu printr-un chip în bronz, cu privirile îndreptatespre „miºcãtoarele cãrãri” a însemnat, într-un fel, împlinireatestamentului liric din celebra „Mai am un singur dor”. Era învara anului 1930 când I.N. Roman, om politic progresist, poet,publicist ºi istoric, înfiinþeazã la Constanþa Comitetul „ProEminescu”, însãrcinat cu ridicarea unui monument dedicat luiEminescu. Sculptorul ales pentru împlinirea artisticã a acestuigeneros proiect a fost Oscar Han, personalitate de prim rang aplasticii româneºti, întâlnit ºi angajat de I.N. Roman înintimitatea unei mese la restaurant, la care a participat ºi TudorVianu. În memoriile sale („Dãlþi ºi pensule”, 1970) Oscar Hanpovesteºte momentul: „Deºi la data respectivã preºedinteleSocietãþii „Pro Eminescu” nu dispunea de nici un ban, el comandãmonumentul, zicând la un moment dat: Domnule Han, domnuleTudor Vianu, monumentele nu se fac cu bani, se fac cu entuziasm.Uite, vino mata cu macheta monumentului aici ºi-i strâng eu degât pe toþi bogãtaºii ãºtia, pe toate lighioanele astea care s-austrâns aici, la Constanþa. Scot eu bani de la ei. Dar adã matamacheta lui Eminescu.” Inaugurarea a avut loc în ziua de 15august 1934, în prezenþa regelui Carol al II-lea, a primuluiministru GH. Tãtãrescu, a ministrului instrucþiunii publice dr.George Angelescu, a lui Corneliu Moldoveanu, preºedinteleSocietãþii Scriitorilor Români, Ion Bianu, preºedintele AcademieiRomâne, a lui Pãstorel Teodorescu. Totul în prezenþa unuinumeros public. Momentul a fost impresionant, îºi aminteºteOscar Han. „În timpul discursurilor, vremea era puþin întunecatã,cu un uºor vânt, pica a ploaie, dispãrea un nor, apãreau raze desoare care se jucau pe pajiºtea monumentului, pe monument ºichiar pe feþele celor prezenþi(....), pescãruºi roteau deasupra,fãceau viraje, cãdeau în zbor (......), se ridicau din nou, parcãaceste pãsãri cu elanul lor de zbor comemorau dezvelirea acestuimonument, transmiþând tuturora o stare de fior sublim.”Ianuarie 2011, SloboziaVasile PANÃ
Un poet ialomiþean necunoscutProbabil cã aceste rânduride recomandare ar fi trebuitscrise de colegul nostru CostelBunoaica, redactorul ºieditorul volumului “Fulgerãriîn timp de pace” de Petre Duþã,Slobozia, 2007, fãrãspecificarea editurii, probabil<strong>Helis</strong>, câtã vreme ISBN esteprezent în Descrierea CIP aBibliotecii Naþionale aRomâniei.Volumul cuprinde o FiºãBiograficã, semnatã deGenoveva Chiþoiu, bibliotecaracomunalã din Andrãºeºti, ºi o prefaþã documentatãsemnatã de poetul Costel Bunoaica.Autorul cãrþii, Petre Duþã (1 mai 1920- 22 ianuarie 2004),a fost ofiþer de carierã. Nãscut în comuna Corbiþa, judeþulGalaþi, a urmat ºcoala generalã în Andrãºeºti, mai apoiLiceele Militare “Dimitrie Sturza” din Tecuci ºi “ªtefancel Mare” din Cernãuþi. În calitate de ofiþer, a participat,în perioada anilor 1941-1944, la al Doilea Rãzboi Mondial,în campania din Basarabia, Bucovina ºi mai departe, sprerãsãrit. Grav rãnit, în 1944, a fost internat în spitale militare,suferind, de-a lungul timpului multe dificile intervenþiichirurgicale. Din 1946, a fost pensionat ca invalid derãzboi. A absolvit Facultatea de Drept, Bucureºti, 1949.În anii 1956-1957, a lucrat la o bibliotecã sectorialã dinBucureºti. Retras la Andrãºeºti, a urmat cursurile Facultãþiide Istorie, Bucureºti, ºi a slujit la catedre de specialitateîn ºcoli comunale ialomiþene. Pensionat, pentru limitã devârstã, a primit în anul 1998 gradul de colonel în retragere.În timpul rãzboiului, apoi, în 1985, a fost onorat cu OrdinePrimãvara meaPrimãvara meace nãvãlea în publicdespletitã,zgomotoasã,ce Dumnezeu vãrsacu-atâta abundenþãpe strãzile-mbrãcate cu sidef duminecal,era româncãºi se proptea cu umãrulde fiecare casã.Primãvara meamã-ntâmpina la fiecare colþ de stradãcu bulgãri cristalini de râs dezordonatºi-mi flutura apoi în semn de pacecãmaºa-i albã ºi subþire ca un vis.Când uneori îi fugãream necuminþenia trupeascãmi se-ascundea în colþ de sufletºi-apoi pe negândite mã îmbrãþiºacu gusul amãrui de mugur verdeal buzelor de cocainã roºie ca o jertfã.Dar primãvara meaeste acuma cenuºie ca o tristeþeºi n-o mai întâlnesc la nici un colþ de stradã.O caut ºi o gãsesc la marginea oraºuluipe maidanele buburoaseîntr-o rochie decoloratã,cu pãrul strâns sub basmaºi puþin îmbãtrânitã.Aici primãvara mease joacã de-a casacu copiii care toatã iarna au adunat surcele.Înâmpinarea unui zbirFrate,sã nu mã mai loveºti cu pumnul în faþã!În mine sunt lespezi de piatrãºi Medalii instituite pentrucombatanþii mariiconflagraþii mondiale.Costel Bunoaicasusþine în prefaþa sa cãPetre Duþã a participat,atunci când îi permiteasãnãtatea, la activitãþilecenaclului judeþean“Arcadia”. Fiind invitat lalansarea acestui volum laBiblioteca comunalã, amprivit vitrina specialãorganizatã de inimoasabibliotecarã GenevaChiþoiu în sala de lecturã ºi l-am recunoscut pe poet înfotografiile expuse. Într-adevãr, am trecut unul pe lângãaltul, dupã 1990, fãrã sã fi ºtiut vreodatã cine era. Nu serecomanda, nu dialoga, nu-ºi purta decât tãcerea. Seîmbrãca într-o tunicã verde, militarã, fãrã epoleþi, simplã,ca o hainã de lucru, fapt obiºnuit de multe ori pentrufoºtii militari. Abia parcurgându-i volumul de faþã, am aflatcã necunoscutul era un poet, un poet cu înalte grademilitare, un poet-erou al rãzboiului, un poet care ar fi avutextraordinar de multe lucruri de mãrturisit dacã am fi ºtiutcine se ascundea îndãrãtul tãcerii ºi a unei tunici, probabildin vremuri dramatice.Petre Duþã avea talent literar, pe care nu i l-a încurajatnimeni, din contra. În 1945 publicase volumul “Poeziipatriotice”, carte pe care trebuise sã o distrugã întotalitate, pentru cã, încãputã pe mâna ocupantuluibiruitor de la rãsãrit, l-ar fi trimis pe autor în faþa noilorcurþi marþiale ºi condamnarea pentru înaltã trãdare eraasiguratã.Constantin Michael-Titus(4 august 1925 – 18 <strong>februarie</strong> 2009)ºi sub eleam grãmãdit durerile mele de azi.Din paºii tãi buni pentru mineva creºte din nou peste lespezipãdurea de gânduri frumoase.Din vorba ta caldã ca somnul de leagãnva curge pe lespezi izvorul iubiriiºi-n el vom spãla amândoi:tu pumnul de sânge cu care-ai lovit,eu faºa de rãni ºi obidã.Frate,sã nu mã mai loveºti cu pumnul în faþã!ªi eu ca ºi tinepurtãm sub pleoapefrânturile cerului mareºi, adu-þi aminte,la cer s-a uitatîn noaptea durerilor facerii, mama!Rugã pãgânãTreacã ºi-aceastã zi din viaþã,fãrã sã laºi þãrâna noastrãsã se frãmânte ºi sã ardã.Fã ca sã fie surdãvocea pãmântului ce-þi strigã crud frântura.Minte-l cu focul ce-a gemutîn clipa în care se cheamã ieri...ConcreteSângele tãu s-a scurs din mine azi-noapteºi între geneLa Andrãºeºti, poetul devenise cititorul de zi cu zi albibliotecii. Încercãrile de a mai publica s-au soldat cueºecuri. Rãtãcit într-o lume, care nu-i aparþinea, profundostilã ofiþerilor din rãzboiul anti-sovietic, Petre Duþã s-alãsat învins a doua oarã, nu ºi-a mai asumat alte riscurimorale, pentru cã îi ajungeau cele fizice.Sã luãm faptele cum sunt, vremurile potrivnice audistrus un posibil poet, aºa cum s-a mai întâmplat, poeþiisalvaþi se aflã în minoritate faþã de colegii lor, poeþii anulaþi,ºterºi din condici. Costel Bunoaica ºi Geneva Chiþoiu aufãcut gestul cel mai frumos, publicând o carte cu multesensuri ºi virtuþi. În orice caz, viitoarele antologii alepoeþilor ialomiþeni vor trebui sã þinã seamã de un numeignorat, dar demn sã figureze în sumare, al unui om cinstit,luptãtor pentru patria sa, cu suflet de poet, iar doveziexistã într-o carte.ªerban Codrinochii tãi mi-au pus lumina.Pe buze-mi sta cuvântul tãuca floareaºi se topea de-atâta gingãºie,cã n-am putut sã-i prinddecât culoareaºi gustul sãu de crintulburãtor.Simþeam atunci neliniþtea cum vinesã ne frãmânte trupurile noastreca fericirea-n margini de genunã.Noi am strivit la piepturile noastre vremea;nu stãpânimnici cerul,nici pãmântul.ªi-am înþelesde ce îmi curge-n vinesângele tãuca firul de luminã,de ce pe buze-mi stã cuvântulºi pieptu-mi se îmbatã de neliniºti:tot trupul tãu trãieºte-n mine.***ªi dacã este-adevãrat,aº vrea sã fie-aºa mereu,chiar dacã sunt acum plecatdin locul unde l-am vãzut pe Dumnezeu...Da, l-am vãzut când sufletul mi-era un crin,când nu ºtiam cã sunt ºi zile-amare,când Cel de sus mã lua de mânã la plimbare,când luna era tainã ºi soarele divin.Sã ºtii cã bãtrâneþea rãmâne o copilãriecare-a-nvãþat pe dinafarã o istorisireºi n-a uitat sã mânuiascã-o jucãrie,sã râdã, sã iubeascã în neºtire.(poem inedit)19
Change language