Helis februarie 2011.pmd - Revista HELIS

(urmare din numãrul trecut)II. Istoria “Cãrþii lui Iov”4. Moºtenirea babilonianã4.2 Povestea unui amãrâtAcest poem a fost introdus de îngrijitorul ediþiei“Gândirea asiro-babilonianã în texte”...Am spus deja......La secþiunea “Texte sapienþiale”, capitolul“Obserrvaþii asupra vieþii ºi ordinii umane”.Lui îi urmeazã “Proverbe ºi sfaturi”, “Sfaturiînþelepte” ºi “Cuvintele sau înþelepciunea lui Ahiqar”.Din “Proverbe ºi sfaturi” am reþinut: “(27) Fãrãîmperechere ea a conceput, fãrã mâncare ea s-a îngrãºat”- cu urmãtorul înþeles: “Aratã ceva imposibil: Nu iese fumdacã nu faci foc”; “Un cetãþean (simplu) ajunge ºef înaltã cetate” - corespunde cu ebraicul “Nici un profet nuipreþuit în cetatea sa, Cf. ºi Ioan, 4,44”; 3. Omul e umbraunui zeu, un sclav e umbra unui om, dar regele e ca(adevãrata) imagine a unui zeu.” (5,pp.279-282)La “Sfaturi înþelepte” am luat aminte la “Celui ce-þiface rãu, rãsplãteºte-l cu bine”, singur”, “Respectarea(zeitãþii) aduce bunãstare,/ Sacrificiul prelungeºte viaþa,/Iar rugãciunea spalã pãcatul”. (5,pp.283-285)“Cuvintele sau înþelepciunea lui Ahiqar”, secolul VIII-VII î.H.: “Oamenii sunt (plãcuþi) cerului, cãci(înþelepciunea) vine de la zei”; “(Cum) se vor împotrivilemnele focului, carnea cuþitului ºi un om unui (rege)?”;“Oricât de mic ar fi un om, el înalþã cuvintele sale; ele seridicã deasupra lui, cãci dechizându-ºi gura, el laudã pezei; ºi dacã el e prietenul zeilor, aceºtia vor pune celebune în gura lui, pentru ca el sã le spunã”; “Numeroasesunt stelele cerului al cãror numãr nimeni nu-l cunoaºte;tot aºa nimeni nu cunoaºte omul”; “Dacã ochii zeilor suntpeste (oameni), atunci un om care aprinde lemne înîntuneric, fãrã sã fie vãzut, valoreazã cât un hoþ caregãureºte o casã, dar este auzit”; “(Nu te vãita) de ceea ceface parte din soarta ta ºi nu tânji dupã un huzur ce nu þiafost dat”; (Din mine însumi) a ieºit nenorocirea mea. Dela cine sã mai capãt dreptate?”. (5,pp.286-298)Sã ne întoarcem la “Povestea unui amãrât”...Versurile sunt scrise pe patru tãbliþe. Textul românescsemnaleazã rândurile lipsã: câte 12 pe primele douã tãbliþe,21 pe a treia ºi 5 rânduri ºi finalul distrus la a patra tãbliþã.Textul este scris la persoana I, ca o confesiune asingurului sãu personaj. Numai finalul face excepþie,fiind un imn închinat lui Marduk ºi soþiei saleSarpanitum.4.2.1 Am fost bârfit în adunareCare este identitatea vorbitorului?“...Altãdatã am trãit ca un domn, acum am devenit unsclav...” Este vorba de un om decãzut dintr-o poziþiesocialã înaltã.Care anume?Pe tãbliþa a doua se poate citi: “Eu am învãþat þaramea sã pãzeascã poruncile divine./ Sã onoreze numelezeiþei am învãþat poporul./ Mãreþia regelui am egalat-o cucea a unui zeu/ ªi respectul pentru palatul regal l-am impusoºtilor.” (5,pp.269-278)Povestitorul nu a fost rege, deºi vorbeºte desprepopor ºi “þara mea”. În schimb, puterea asupra armatei,sugeratã de verbul “ a impune”, ne face sã credem cã adeþinut funcþia de comandant al oºtilor regale...Sau preot militar.În aceastã calitate, îl putem considera un apropiat alregelui...Un aristocrat... “Domn”...De unde a coborât pe ultima treaptã a societãþii.Care sã fie, totuºi, corespondentul istoric al acestuistatus al personajului?Iatã ce am gãsit în volumul “Civilizaþia asirobabilonianã”:fraþilor regelui le era interzisã carieramilitarã, “de fricã sã nu devinã într-o zi pretendenþi latron. Astfel cã nu mai rãmânea la fel ca ºi fiicelor de regedecât putinþa de a deveni preoþi ºi sacerdoþi principali aizeitãþilor din marile oraºe...” (18, p.120) Mai încolo amcitit cã regii babilonieni îndrãgeau pe preoþi ºi nu aurenunþat la dreptul lor “de a ocupa ei înºiºi sau rude alelor locurile importante de mari preoþi.” (18, pp.154-155)Rãspunsul la întrebare este: personajul putea fi mare preotºi frate sau altã rudã apropiatã a regelui.Iov, Socrate ºi DivinitateaeseuMoto: “Cercetaþi din nou! Dreptatea mea estemereu aici!”(“Cartea lui Iov” 7,29)Sã revenim la prima tãbliþã: “Rãutatea prietenilormã nimiceºte./ Cu mânie am fost bârfit în adunare,/ Celcare pune un cuvânt bun, groapa îi e deschisã.”Versurile acestea mã duc cu gândul la poemul sumerian,unde prietenul ºi tovarãºul tânãrului luminat Iov îi spunneadevãruri, iar celui care îl mai respectã nu-i merge bine.Tot într-acolo mã conduce ºi cuvântul “adunare”, undetovarãºul, prietenul ºi omul mârºav au uneltit împotrivatânãrului ºtiutor, trecându-l între cei neºtiutori.În cazul de acum pare sã fie vorba tot de o rãsturnarea raportului de forþe din cadrul unei organizaþii grupconducãtor -, eveniment la care prietenii sunt pãrtaºiiar victime sunt personajul povestitor ºi cei care au avutcurajul sã-l susþinã pânã la capãt.Au avut tãrie de caracter.Mi se pare cã în textele unde apare personajul de tipIov, prietenii nu sunt de nãdejde... Ba sunt chiar rãi.Excepþie face prietenul-terapeut din primul poemakkadian analizat.Dar acesta nici nu-l cunoscuse pe tânãrul pe carevrea sã-l ajute. Noi, de fapt, l-am denumit cu acestapelativ.... Dacã privim puþin mai sus, spre marginea tãbliþei,vedem primul vers: “Am sã-l laud pe stãpânulînþelepciunii.”Te-ai gândit, desigur, la partea de introducere apoemului sumerian, unde era enunþatã norma “Omul sãlaude din toatã inima cuvintele zeului sãu.” Dar “stãpânulînþelepciunii” este ºi el zeu?Ca sã putem rãspunde acestei întrebãri, va trebui sãtrecem cu privirea peste rânduri nenumãrate pânã vomajunge la finalul tãbliþei a patra, ultima, unde gãsimversurile: “Babilonienii vãzurã cã (Marduk) i-a redat viaþa./Toate gurile laudã mãreþia (lui)./ Cine a orânduit? Cine aîmplinit viziunea zeitãþii?/ În a cãrui minte s-au fãurit planulºi calea de urmat?/ Afarã de Marduk, cine l-a adus dinmoarte la viaþã?/ Afarã de Sarpanitum, care zeiþã i-a dãruitlui viaþa?/ Marduk este în stare sã reînvie din mormânt./Sarpanitum ºtie sã scape de la nimicire.”Stãpânul înþelepciunii este, evident, zeul Marduk.El nu este un înþelept asemeni unui om, ocupat adicãîntru totul de înþelepciune, ci este dincolo de ea,dominând-o ca pe una din infinitele sale puteri.Înþelepciunea este capacitatea unei minþi de a seorândui conform unui plan strategic ºi a unor cãi tacticede urmat pentru a aduce la îndeplinire un scop înalt,cum ar fi reînvierea unui om. Dacã mintea este a uneifiinþe umane, înþelepciunea este omeneascã. Dacãmintea este a zeului, înþelepciunea este divinã.Am observat cum cele câteva versuri te-au condus laformulele acestea generale ca niºte definiþii. Ele nu maisunt spuse de eroul nostru, ci de altcineva, care a urmãritde la un capãt la altul experienþa prin care a trecutpersonajul de tip Iov ºi acum trage concluziile.Acelaºi lucru sã-l facem ºi noi.4.2.2 Timpul hãrãzitAm vãzut deja cã la originea acestei etape nefericitedin viaþa lui...Chiar tragicã, dacã îl duce pânã la moarte!...Se aflã o situaþie conflictualã legatã de activitateaºi/sau ideile personajului-povestitor. El este renegat deprieteni, atacat cu vorbe pline de mânie ºi pãrãsit, iar ceicare-l mai susþineau sunt ºi ei izolaþi poate închiºi,torturaþi, condamnaþi la moarte, dacã groapa le e deschisã.Totul se petrece cu acceptul adunãrii membrilorcomunitãþii respective.Dar mãsurile punitive nu se opresc aici: “(Sunt luat)din mijlocul ogra(dei mele),/ Ca ºi cetatea unui vrãºmaºeste înjositã cetatea (mea).”Vezi cuvântul me Distrugerea cetãþilor!Aici ar putea fi vorba de reºedinþa personajuluinarator.“Riturile mele le lasã deoparte,/ La slujbele mele lasãpe strãin.”...Tot aºa cum, laocuparea unei cetãþiduºmane, statuile zeilor ALEXANDRU BULANDRAsunt distruse, fiind impuºizeii ocupantului ºi oficiate ceremoniile sale religioase.Urmeazã, bine cunoscuta de acum, depresie boalapersonajelor de tip Iov: “Ziua este jale, noaptea esteplânset,/ Luna tãcere, anul e tristeþe...” În “Cartea luiIov” am putut citi în paralel: “Mã hrãnesc cu suspine,/Jalea mea curge mereu, ca o apã...” ºi, mai încolo, “Aºa,luni dupã luni, avut-am parte doar de amãgire,/ Nimicapentru mine decât greul chin al unor nopþi ºi-al unor zilefãrã capãt.” (6,pp.47,52)Revin la trãirile eroului babilonian: “Gem în toatezilele ca un porumbel,/ Ca un bocitor scot strigãt de jale./Ochii mei sunt sleiþi (de pl)âns, /(...) obrajii, vai, s-auslãbit(?).”Sã-l ascultãm ºi pe viitorul Iov cel bãtrân...Acum abia observ paradoxul din denumirile noastre:Iov cel tânãr este, în ordinea timpului istoric, mai bãtrândecât Iov cel bãtrân.Dar noi am avut în vedere doar timpul biografic alfiecãruia. Deci: “Zilele mele trec, tot trec în goanã/ ªi-ndrumul lor nu vãd urmã de fericire./ Zboarã cum zboarã oluntre pe ape,/ Un vultur nãpustindu-se la prada sa./ Dacãmã silesc sã-mi înãbuº gemetele,/ Sã-mi las întristarea ºisã fiu voios,/ Mã cotropeºte spaima.” (6,pp.56-57)...ªi iatã-ne sosiþi în faþa celei de-a doua tãbliþe, pecare noi o vedem tot ca pe o foaie obiºnuitã de carte,care începe cu versul “Am ajuns, am trecut dincolo de alvieþii prag.”Cu acest vers începe ºi fragmentul din “Dreptulsuferind”, poem aproape identic cu “Povestea unuiamãrât”, el apãrându-ne însã ca un synopsis undeversurile sunt numerotate ºi, uneori, au o altã traducere.Aici, “Abia am sosit în viaþã, cã am ºi trecut peste timpulhãrãzit.”M-a impresionat concomitenþa sosirii ºi plecãrii dinviaþã.Un ecou al acestei trãiri îl gãsim în “Vorbirile”: “Omul,de femeie zãmislit,/ Are-o viaþã scurtã, însã plinã detristeþe,/ Înfloreºte ca o floare ºi ca ea se veºtejeºte,/Pieritor, trecãtor ca o umbrã.” Ultimul vers ebraictãlmãceºte minunat ideea babilonianã acvasisimultaneitãþii vieþii ºi morþii.La fel, “timpul hãrãzit”, ca mãsurã a vieþii omuluifixatã de zei, l-am întâlnit transpus într-unul dintre celemai ascuþite reproºuri aduse de Iov divinitãþii sale: cumvrei ca omul, nãscutul din þãrânã, sã fie o fãpturã curatã,“De vreme ce zilele lui sunt hotãrâte,/ De vreme ce de tineîi atârnã anii sãi,/ De vreme ce i-ai pus de netrecuthotãrniciri”? (6,p.63)Bibliografie1. Bulandra, Alexandru, “Experimentul Iov”, Editura Paideia, 20082. Jacob, Edmond, “Vechiul Testament”, Editura Humanitas, 19933 .Belenki, M.S., “Despre mitologia ºi filozofia Bibliei”, EdituraPoliticã,19824. Kramer, S.N.,”Istoria începe la Sumer”, Editura ªtiinþificã, 19625. - “Gândirea asiro-babilonianã în texte”, Editura ªtiinþificã, 19756. - “Cartea lui Iov, Ecleziastul, Cartea lui Iona, Cartea lui Ruth, CântareaCântãrilor” traduse ºi comentate de Petru Creþia, Editura Humanitas, Bucureºti,19957. - ” Filosofia greacã pânã la Platon”, vol.II, Partea 1, Editura ªtiinþificãºi Enciclopedicã, Bucureºti, 19848. Vlãduþescu, Gheorghe, “Cei doi Socrate”, Editura Paideia, 19969. Xenofon, “Amintiri despre Socrate”, Editura Univers, Bucureºti, 198710. Cosma, Doru, “Socrate, Bruno, Galilei în faþa justiþiei”, Editura Sport-Turism, Bucureºti, 198211. - “Gândirea egipteanã anticã în texte”, Editura ºtiinþificã, Bucureºti,197412. Platon, “Republica”, în “Opere” vol.V, Editura ºtiinþificã ºienciclopedicã, Bucureºti, 198613. Zamarovsky, Vojtech, “La început a fost Sumerul”, Editura Albatros,Bucureºti, 198114. Eliade, Mircea, “Istoria credinþelor ºi ideilor religioase”, vol.I, EdituraUniversitas, Chiºinãu, 199415. - “Septuaginta”, vol.1, Colegiul Noua Europã, Editura Polirom, 200416. LaCocque Andre, Ricoeur, Paul, “Cum sã înþelegem Biblia”, EdituraPolirom, 200217. Geiss, Imanuel, “Istoria lumii”, Editura All Educational,200218.Daniel, Constantin, “Civilizaþia asiro-babilonianã”, Editura Sport-Turism, Bucureºti, 1981(urmare în numãrul viitor)7