(17 ani) (14 ani)

Atunci când trebuie luate decizii extrem de importante cu privire la minor sau se intenţionează a se dispune de bunurile sale,
legea spune că până la vârsta de 14 ani deciziile le vor lua părinţii, iar între 14 şi 18 ani le vor lua copiii împreună cu părinţii.
Atunci când părinţii nu se pot ocupa de minor, de exemplu, când sunt decedaţi amândoi sau au întrerupt orice legătură cu
copilul lor, va fi desemnată o persoană care să se ocupe de interesul acestuia, persoană numită tutore.
Animalele de companie
Mulţi copii deţin animale de companie (animale de casă). Unii aleg vieţuitoare mai mici şi drăgălaşe cum ar fi căţeii, pisicile,
broscuţele ţestoase, peştii; alţii aleg zburătoare, precum papagalii ori canarii; ori animale jucăuşe precum hamsterii, iepuraşii,
porcuşorii de Guineea; iar alţii optează pentru animale mai periculoase, cum sunt şerpii, tarantulele sau iguanele.
Animalele sunt partenere excelente pentru joacă, vă fac mai sociabili şi vă ajută să vă învingeţi timiditatea. Dar creşterea şi
îngrijirea lor implică responsabilitate: trebuie hrănite, plimbate, curăţate, iar unele trebuie dresate, vaccinate, deparazitate şi
sterilizate. Aceste activităţi trebuie să se desfăşoare în siguranţă pentru voi, dar şi pentru vecinii voştri sau alte persoane din jurul
vostru. De aceea, trebuie respecte anumite condiţii legale, din care cele mai drastice sunt cele cu privire la câini.
Astfel, dacă aveţi sub 16 ani, puteţi cumpăra un animal de companie doar având consimţământul expres al părinţilor.
Câinii pot fi adoptaţi de la adăposturile pentru câini fără stăpân care se găsesc în fiecare judeţ, lista fiind publicată pe www.
ansvsa.ro. Câinii periculoşi sau agresivi pot fi deţinuţi numai de persoanele care au împlinit 18 ani, au înregistrat câinele la
Asociaţia Chinologică Română şi au depus adeverinţa la poliţie; pe uşa proprietăţii trebuie afişată inscripţia: „Câine rău” sau
“Atenţie câine periculos” . Deţinerea animalelor de companie implică un carnet de sănătate (pentru evidenţa vaccinărilor şi
deparazitărilor) eliberat de un medic veterinar. Câinii trebuie ţinuţi fie legaţi, fie într-un adăpost îngrădit.
ŞTIAŢI CĂ…?!
Dacă animalul tău muşcă o altă persoană producându-i astfel leziuni, legea spune că tu eşti responsabil de
acel prejudiciu. Ca urmare, victima agresiunii poate pretinde o sumă de bani necesară pentru plata îngrijirilor
(despăgubiri materiale) şi care să compenseze durerea suferită (despăgubiri morale) de la proprietarul animalului.
Iar dacă ești minor, vor fi chemaţi în judecată şi părinţii tăi. Aşadar, copilul răspunde pentru fapta animalului său,
iar părinţii răspund pentru fapta copilului lor.
Consiliul local al fiecărui oraş şi asociaţiile de proprietari au stabilit anumite condiţii de creştere şi îngrijire a animalelor la bloc:
de regulă, este nevoie de acordul scris al vecinilor celui care deţine animalul; proprietarul animalului trebuie să asigure curăţenia
în locurile folosite în comun, iar în condiţiile stabilite de asociaţie trebuie să suporte cheltuielile de întreţinere; trebuie evitat
zgomotul cât mai mult, dar mai ales în timpul nopţii şi al orelor de linişte; câinii trebuie plimbaţi cu lesă, iar câinii mari să aibă
şi zgardă şi botniţă; stăpânul trebuie să aibă asupra sa măturică şi punguţă pentru a strânge excrementele; plimbarea nu se poate
face în parcuri, ci doar în locurile special amenajate. Persoanele însoţite de câini nu pot intra în magazine, săli de spectacole sau
de sport, şcoli sau grădiniţe şi, în general, în mijloacele de transport în comun şi nici să se plimbe în preajma locurilor de joacă
pentru copii.
Cadavrele animalelor nu se aruncă la gunoi, ci se predau la o firmă specializată.
Trebuie să ştiţi că există o lege cu privire la protecţia animalelor care obligă deţinătorii să le îngrijească, adăpostească, hrănească
şi care interzice comportamentul brutal, izgonirea şi abandonarea animalelor.
X. COPILUL, ACTELE ŞI BUNURILE SALE
53