(17 ani) (14 ani)

Activitatea ca zilier
Există posibilitatea desfăşurării unor activităţi necalificate şi ocazionale ca zilier, în
aceleaşi condiţii de vârstă precum cele menţionate mai sus şi în domenii prevăzute
într-o lege: agricultură, silvicultură, comerţ, pescuit, publicitate, hoteluri, cluburi
şi baze sportive. Nu este necesar să se încheie un contract scris, fiind de ajuns
înţelegerea verbală dintre părţi. O parte importantă a înţelegerii este remuneraţia:
acesta nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe economie. Minorul poate
lucra maximum 6 ore pe zi (chiar dacă lucrează mai puţin, va fi plătit pe zi – de aici
şi denumirea de „zilier”), timp de cinci zile pe săptămână şi nu are voie să lucreze
noaptea. El nu poate lucra pentru aceeaşi persoană mai mult de 90 zile într-un an.
Reţineţi că dacă un copil se sustrage orelor de şcoală pentru a presta o muncă,
fără respectarea legii, directorul şcolii va trebui să anunţe serviciul public de
asistenţă socială pentru a se lua măsuri în scopul reintegrării copilului în sistemul
educaţional.
Banii se obţin prin muncă, nu prin mila publicului. Dacă un copil este pus chiar de
părintele său să cerşească bunuri sau bani, părintele riscă pedeapsa închisorii.
Voluntariatul
DE REȚINUT
Ajutatul la treburile gospodăriei
aparţinând propriei familii nu este
considerată „muncă”.
Nu orice muncă se răsplăteşte cu o sumă de bani. Unele activităţi se desfăşoară în mod voluntar, potrivit unei legi în acest
domeniu. Voluntariatul este privit ca o activitate de implicare activă în comunitate.
Trebuie să ştiţi că aveţi dreptul să faceţi voluntariat la instituţii publice sau la asociaţii ori fundaţii, în domenii precum artă,
cultură, sport, educaţie, protecţia mediului, drepturile omului. Între voluntar şi organizaţia-gazdă se încheie întotdeauna
un contract scris. La sfârşitul perioadei puteţi obţine un certificat, iar perioada se consideră experienţă profesională şi/sau în
specialitate, în funcţie de tipul activităţii, dacă aceasta este realizată în domeniul studiilor absolvite.
Exploatarea copiilor
Uneori minorii sunt implicaţi de adulţi în comiterea împreună a unor fapte grave. De exemplu, un copil cu înălţime mică este
folosit pentru a pătrunde pe geamul strâmt de la baia unei locuinţe ca apoi să deschidă hoţilor uşa de la apartament. Evident,
aceasta nu este muncă, ci delincvenţă. Minorul este, în acest caz, complice la comiterea unei infracţiuni şi trebuie să răspundă:
dacă încă nu are 14 ani împliniţi va fi luat în evidenţă de serviciul de la Primărie, iar dacă are vârsta între 14 şi 18 ani, i se va
face dosar penal. Scuza că nu ar fi ştiut ce comite nu poate fi – de exemplu, că adultul care l-a pus să intre pe geam i-ar fi spus
copilului că el e proprietarul casei şi că a pierdut cheile. Dacă se poate demonstra însă că minorul a fost ameninţat în mod
grav sau chiar agresat şi singura soluţie era să ajute adultul la comiterea faptei, judecătorul va considera că a fost vorba de o
constrângere fizică sau morală şi va decide să nu aplice pedeapsa cu o condiţie: copilul să nu fi avut posibilitatea de a anunţa un
adult sau autorităţile de ceea ce i se întâmplă.
În ultimii ani, copiii sunt tot mai des folosiţi de adulţi în industria sexului (prostituţie, producerea de material pornografic,
videochat), în muncă forţată şi pentru cerşetorie – este ceea ce se numeşte trafic de minori, o formă modernă a sclaviei. Tinerii
sunt păcăliţi (de regulă li se promite locuri de muncă bine remunerate, unele în străinătate chiar) ori sunt ameninţaţi, bătuţi,
răpiţi, vânduţi pentru a fi exploataţi.
56
Educație juridică pentru liceeni