ClujManifest 2017 - Editie Tiparita - An 3 - Nr.53 - 11 Ianuarie - 17 Ianuarie 2017

CLUJ MANIFEST
10 Cultural
Călător prin Ţara de piatră.
Un popas la Măgura Ierii
Călătoriile ieftine cu avionul promovate de operatorii specializați în această direcție
domeniu împing spre faliment compania națională Tarom. Wizz Air și Blue Air
au ajuns să își dispute supremația pe Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj
(AIAIC), în detrimentul operatorilor de linie.
Dar o călătorie se face mai întâi cu
sufletul. Citeşti, cauţi, cântăreşti, afli
poveşti şi te laşi desusă de una singură.
Aceea se va adeveri, mai apoi şi
vei culege unul câte unul, roadele unei
călătorii care o va chema pe încă una
şi încă una. Aşa mi-am întâlnit şi eu
prima poveste, spusă de părintele dr.
Cristian Baciu, parohul de la Crăieşti
şi totodată al filiei Măgura Ierii. M-am
născut şi am crescut tot la poalele unei
Măguri, dar a Şimleului, cu 597 metri
altitudine, cu locuri cetatea dacică
Dacidava, tezaure de aur şi argint, Piatra
şoimului, Fântâna turcului, Copacii
legii, băile din vârf, viile cu struguri
faimoşi, şampanizaţi sub denumirea de
„Silvania”. Tot de o măgură este vorba
şi în povestea spusă de părintele Baciu.
Este vorba de Măgura Ierii, un sat între
multele sate ale Apusenilor, dar cu
o bisericuţă care merită atenţia nostră şi
o istorie pe măsură. Unul din răsculaţii
ce s-au ridicat la luptă alături de Horea,
Cloşca şi Crişan se numea Nicula Mărie
şi era din Măgura Ierii, prezenţa lui fiind
menţionată la Trascău, la prădarea
Abrudului şi Câmpenilor. Profesorul
Gheorghe Mărie din Măgura Ierii, unul
din liderii mişcării naţionale din cercul
electoral Turda a fost unul din delegaţii
la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918,
când a fost ales în Marele Sfat Naţional.
Măgura Ierii îşi are şi ea eroii adormiţi
întru veşnicie pe oasele cele neadormite
ale patriei, iar în cel de-al II-lea Război
Mondial 9 sunt de aici. Astăzi satul mai
are o mână de oameni. În 2012 era 25,
azi s-au mai împuţinat, sunt 23, 60 de
case, dar abia 20 locuite, dar povestea
bisericii de lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli
Mihail şi Gavriil” rămâne imprimată
în pereţii ei şi să fie spusă mai
departe de cei ce-i trec pragul. Construită
ca mănăstire, biserica a fost zugrăvită
la 1753, aşa cum se poate citi din incizia
de pe două grinzi, ea se găsea iniţial în
altă parte, „la morminte,” în afara vetrei
actuale a satului. Călugării mănăstirii
au fost ucişi în timpul împărătesei Maria
Tereza, dar biserica a fost salvată
prin intervenţa împăratului Franz Iosif
şi mutată pe care de lemn, pentru a fi
amplasată acolo unde o găsim azi. Biserica
de un sfert de veac mai păstrează
pictura veche pe pânză aplicată, aproape
integral. Vechimea şi frumuseţea ei au
făcut din ea un monument istoric de categoria
a II-a. „(În a)nul 1753 s-a (zugr)
ăvit această (sfântă) biserică de...” se
poate citi pe peretele dintre naos și
pronaos. Unul din clopotele bisericii
pomenește donatorul: „vărsatu pe seama
bisericii unite din Măgura Poșag
prin Maria Pavel”. Pronaosul cu tavan
nu mai păstrează pictura, din păcate,
dar naosul cu boltă semicilindrică este o
lecţie de rafinament artistic şi o predică
de învăţătură în imagini, cu portrete de
sfinţi în absida altarului, scene reprezentând
Patimile Domnului Nostru Iisus
Hristos sau o Sfântă Treime, adăugată la
1801. Programul iconografic pe pânză
aplicată pe lemn este simplu şi elegant,