Rumuni u Istocnoj Srbiji geografska studija Comunitatea românească din estul Serbiei studia geografica

IoneliaToarc
Comunitatearomâneasc
dinestulSerbiei
Studiugeografic
Lucrarea apare sub egida Institutului ‘Eudoxiu Hurmuzachi”
pentru Românii de Pretutindeni
Str. Walter Mrcineanu, nr.1-3, Sector 1, Bucuresti
Tel:004 021 3102698, Fax: 004 021 3101536
www.hurmuzachi.ro
1

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Dedicaceastlucraretuturorromânilor/vlahilordinrsritulSerbiei,existenalorfiind
pentruminemotivulrealizriiacesteicercetri
Copertaitehnoredactarea:CristianNegoi
Copyright©2012
Toatedrepturileiresponsabilitileasupraconinutuluiaparinautorului.
DescriereaCIPaBiblioteciiNaionaleaRomâniei
TOARC,IONELIA
ComunitatearomâneascdinestulSerbiei:studiugeografic/
IoneliaToarc.Bucureti:Semne,2012
ISBN9786061501557
323.1(=135.1)(497.11)
911.3(=135.1)(497.11)
EdituracreditatdeConsiliulNaionalalCercetriitiinifice
dinÎnvmântulSuperior(CNCSIS)
EdituraSEMNE
Str.BarbuDelavranceanr.24
Sector1,Bucureti
Tel./Fax:0213188344
email:office@semneartemis.ro
web:www.semneartemis.ro
Difuzare:
Tel./Fax:0212234116,0213114936
email:semne_artemis@yahoo.com,
difuzare@semneartemis.ro
COMENZIONLINE
www.semneartemis.ro
TiparulexecutatlaS.C.SEMNE‘94SRL
Tel./Fax:0216670820
Bucureti,2012
2

IoneliaToarc
CUPRINS
ARGUMENT ............................................................................................ 5
I. ISTORICUL CERCETRILOR ..................................................... 7
II. CADRUL NATURAL ..................................................................... 11
III. ELEMENTE DE GEOGRAFIE ISTORIC ............................... 20
Perioada antic ........................................................................................ 21
Perioada otoman .................................................................................... 25
Mnstiri ctitorite de domnitori români ................................................... 28
Perioada austriac ................................................................................... 31
Perioada sârbeasc .................................................................................. 32
Situaia populaiei din regiune dup anexarea la Serbia .......................... 33
Denumiri date în timp, arealului moravo-timocean ................................ 34
IV. ELEMENTE GEODEMOGRAFICE .............. ...................... .......39
Vechimea i continuitatea populaiei ...................................................... 39
Numrul i evoluia numeric a populaiei ............................................. 41
Densitatea i structura populaiei ............................................................ 43
Numrul i evoluia numeric a populaiei româneti ............................. 53
Originea românilor din estul Serbiei ....................................................... 60
Grupuri etnografice i graiuri locale ....................................................... 65
V. AEZRILE UMANE .................................................................... 71
Atestarea documentar a aezrilor umane ............................................. 73
Reeaua de aezri ................................................................................... 76
Aezri româneti din estul Serbiei .......................................................... 81
Originea populaiei româneti ................................................................ 81
Atestarea documentar a aezrilor umane .............................................. 82
Legende despre întemeierea aezrilor rurale ......................................... 86
Ocupaii tradiionale ................................................................................ 88
Gospodria rural tradiional i modern ............................................... 89
Tipologia i organizarea gospodriei ...................................................... 90
Materialele de construcie ....................................................................... 95
3

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Obiceiuri de construcie .......................................................................... 97
Aezri sezoniere i temporare (slae/colibe) ........................................ 98
Cimitirul ................................................................................................. 99
Cimitirul satului Criveli ......................................................................... 101
Cimitirul vechi al oraului Bor .............................................................. 101
Mormintele “într ua cii” ................................................................. 102
VI. ELEMENTE DE TOPONIMIE .................................................. 114
Toponime din perioada trac ................................................................. 115
Toponime din perioada roman ............................................................ 115
Toponime româneti ............................................................................. 118
Toponime din perioada otoman ........................................................... 120
Toponimia regiunii dup anul 1800 ...................................................... 121
Patronimele ......................................................................................... 126
VII - VIAA SPIRITUAL ................................................................ 130
Obiceiuri i tradiii .............................................................................. 130
Obiceiuri i srbtori din ciclul vieii de familie .................. 130
Obiceiuri legate de natere ........................................................ 130
Obiceiuri legate de cstorie .................................................... 143
Obiceiuri legate de înmormântare ............................................. 158
Obiceiuri legate de cultul morilor ............................................ 177
Obiceiuri i srbtori calendaristice ..................................... 182
Srbtori de toamn .................................................................. 184
Srbtori de iarn ....................................................................... 186
Srbtori de primvar .............................................................. 198
Srbtori de var ....................................................................... 209
Zavecina-hramul satului ............................................................ 210
Obiceiuri calendaristice disprute .......................................... 212
Fiinele supranaturale în credinele românilor ................................ 214
Cultura popular ............................................................................... 217
Portul popular ..................................................................................... 225
VIII. CONCLUZII ............................................................................... 234
SUBIECI INTERVIEVAI ........................................................... 241
GLOSAR .............................................................................................. 242
INDEX FOTOGRAFII ...................................................................... 254
BIBLIOGRAFIE ....... .................................................................... ......258
ANEXE .................................................................................................. 265
4

IoneliaToarc
ARGUMENT
Motto:
“S nu uitai c patrie i iubire de patrie sunt abstracii sarbede, dac
nu te-ai dus singur s te înfreti cu pmântul i poporul din care faci
parte”
G. Vâlsan
Pornind de la cuvintele marelui geograf George Vâlsan, în realizarea
lucrrii Comunitatea româneasc din estul Serbiei. Studiu geografic, un
prim motiv l-a constituit dorina cunoaterii neamului din care facem parte,
precum i urmrirea destinului comunitilor româneti din teritoriile aflate
în imediata vecintate a României, simind înainte de toate o datorie moral
fa de oamenii cu care lucrez de mai bine de un deceniu.
Un al doilea motiv l-a constituit disproporia mare dintre numrul
studiilor lingvistice i de istorie fcute pe aceast zon în ultima jumtate de
secol i caracterul adesea lacunar al bibliografiei geografice.
Teritoriul analizat a intrat în atenia multor oameni de tiin de-a
lungul timpului, studiat îns de cele mai multe ori tangenial i fr a fi tratat
ca întreg, toate lucrrile fiind axate doar pe studiul comunitii româneti din
arealul moravo-timocean.
Privit în ansamblu, particularitatea acestui spaiu o d însi
configuraia antropogeografic i diversitatea etno-cultural, având în
vedere amplasarea zonei studiate în cadrul statului sârb.
În acest context, am încercat în demersul cercetrii o abordare
geografic complex a comunitii româneti, studiul dorindu-se a fi un
ghid, o carte de vizit cât mai complet i obiectiv a regiunii din rsritul
Serbiei, util cercettorilor, diplomailor i opiniei publice.
Departe de a fi complet, putând suferi oricând îmbuntiri, orice
informaie nou putând-o modifica, cercetarea a urmrit structurarea
demersului geografic, toponimic i etnografic pe acele eantioane ce au fost
insuficient sau deloc abordate de puinii cercettori geografi, etnografi,
5

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
lingviti, care prin lucrrile lor au încercat s aduc un plus de clarificri la
cele mai importante probleme ce vizau zona.
Totodat lucrarea nu s-a limitat doar la unele constatri pur teoretice,
pornind de la observaiile înregistrate în literatura de specialitate, referitoare
la arealul studiat, ci a fost completat cu investigaii recente efectuate în
teren, bazate mai mult pe observaii directe i interviuri, datorit situaiei
delicate din teritoriu.
Rezultatul final se dorete a fi o lucrare de analiz i sintez a spaiului
estic al Serbiei care, prin coninut, structur, metode i procedee utilizate, s
contribuie nu doar la clarificarea numeroaselor aspecte etnogeografice
specifice acestui spaiu geografic, dar i la aducerea unor elemente de
noutate.
În final, vreau s îmi exprim recunotina i respectul meu profund,
comunitii româneti din estul Serbiei, pentru faptul c înc mai exist
acolo, în ciuda numeroaselor procese de deznaionalizare i asimilare, dar i
pentru curajul i lupta zilnic de care dau dovad în pstrarea i transmiterea
identitii etnice româneti.
Foto 1: Ansamblu folcloric copii, sat Brestovac
Februarie 2012
Autoarea
6

I. ISTORICUL CERCETRILOR
Obiectul lucrrii îl reprezint spaiul geografic din estul Serbiei, spaiu
cuprins între râurile Timoc, Morava i fluviul Dunrea, studiat sub mai
multe aspecte: istoric, demografic, aezri umane, etnografic, cultural.
Informaii legate de arealul din rsritul Serbiei, numit generic Craina
Serbiei sau Valea Timocului sunt sumare, regiunea fiind, de-a lungul
timpului, de cele mai multe ori, consemnat doar accidental de numeroi
învai i cltori.
Se remarc totui, studiile ce trateaz comunitatea româneasc din
aceast zon, majoritatea lucrrilor elaborate care privesc acest spaiu
geografic, fcând referire la românii/vlahii din regiune i in mai mult de
domeniul istoriei, etnografiei, culturii populare i geopoliticii.
Spaiul geografic moravo-timocean nu a fost analizat în detaliu din
punct de vedere al geografiei umane pân în momentul actual, analizele
realizate având un caracter general în cadrul lucrrilor de mare ansamblu, în
care se fac referiri i la acest areal, precum i în lucrrile care trateaz doar
anumite fragmente, cu accent pe comunitatea româneasc de aici.
Cele mai multe din materialele consultate nu ofer studii consistente
despre acest spaiu geografic. Informaii referitoare la acest areal, apar în
studiile unor cercettori germani, italieni, francezi, englezi, bulgari, rui i
sârbi: F. Kanitz, G. Weigand, Ioszef Szabo, G. Lejan, E. Picot, St.
Romansky, T. Georgevici, B. Karic, I. Cvijici, C. Jirecek.
Prezena elementului etnic românesc între Dunre, Timoc i Morava
este confirmat i în hrile întocmite de geograful A.F. Marsigli (1696),
Mackenzie G. Muir si Irby A.P. Map of the south Slavonic countries (1867),
Lejean Guillaume Carte etnografique de la Turquie d’Europe et des etats
vassaux autonomies (1869), H. Kiepert în Volker und Sprachen Karte vor
Osterreich und die unter Donaulandern (1869), Florinschy I.D. în Harta
etnografic a slavismului apusean (1911), Scarlat Demetrescu, A.D.
Atanasiu, Ed. Borcea Carte etnografique des regions habituées par les
Roumains et des colonies etrangeres qui s’y trouvent (1919), (vezi anexe).
Aspecte de geografie istoric, ce vizeaz evoluia arealului studiat de-a
lungul istoriei, precum i originea i permanena elementului românesc din
zon pe mai multe perioade istorice, se regsesc în lucrri cu referiri la spaii
7

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
geografice, de cele mai multe ori, ample, avându-i ca autori pe Karic V.
Srbija (1887), Gravier Gustave Les frontieres historiques de la Serbie
(1919), Ion di la Vidin Românii din Tribalia (1990), Drgan Iosif
Constantin Istoria românilor (1994), Zbuchea Gheorghe i Stelian Brezeanu
Românii de la sud de Dunre, documente, Arhivele Naionale ale României
(1997), Zbuchea Gh. O istorie a românilor din Peninsula Balcanic secolul
XVIII-XX (1999), Constantinescu N.A. Chestiunea Timocean (2000),
Zbuchea Gh i Dobre C. Românii timoceni (2005), Dobrescu I.F., Dobrescu
N.L. Românii din Serbia (2005), Dolha V. Totul despre românii din Timoc
(2007), Copcea Florian Istoriografia românilor din Serbia de sud-est
(2008), Draghia, Konstandinovic-Traian Românii din nord-estul Serbiei
între anii 1804-1948 (2008).
Observaii lingvistice i etnografice regsim în lucrrile lui F. Kanitz
Serbien (1868), Die Rumanische Dialekte der kleinen Walachei, Serbien
und Bulgariens a lui Gustav Weigand (1900), în lucrarea Printre românii
notri (1905), a etnografului sârb Tihomir Georgevic, care este unul dintre
primele jurnale de teren din istoria etnografiei sârbesti.
i etnograful bulgar St. Romansky viziteaz în anul 1916 aproape toate
satele româneti din zon, studiaz etnografia acestui inut, adun date
etnografice i culege poezii populare i alte texte folclorice incluse în
lucrarea Românii dintre Timoc i Morava (1926).
Primele însemnri despre folclorul românilor din acest areal apar înc
din secolul al XIX-lea i sunt fcute de cercettorul sârb Vuk Karadic, de
Emile Picot Chants populaires des Roumains de Serbie (1889), C.
Cosmescu Poezii populare de la românii din Serbia în „Convorbiri literare,
anul XXXIII, nr. 9, de geograful George Vâlsan i lingvistul George
Giuglea, care public împreun o culegere de de literatur popular Dela
românii din Serbia (1913). Ovid Densuianu, I.A. Candrea si Th. Sperantia,
la 1908, în Graiul nostru, public folclor din sudul Cazanelor Dunrii.
Dup al doilea rzboi mondial, cele mai importante lucrri aparin
lingvitilor de la Cluj, Emil Petrovici Note de folklor dela românii din Valea
Mlavei (1942) i Ion Ptru Folklor dela românii din Sârbia (1942).
În 1967, Cristea Sandu Timoc public o bogat colecie de peste 500 de
texte, în culegerea Cântece btrâneti i doine.
Dup 1989 cercetri sunt fcute în special de ctre lingviti. Prof. dr.
Otilia Hedean efectueaz o serie de anchete de teren în Serbia, în urma
crora public numeroase articole i studii cu privire la aspectele
etnografice, folclorice dar i identitare ale comunitii româneti din spaiul
moravo-timocean.
8

IoneliaToarc
Petru Neiescu, Eugen Beltechi i Nicolae Mocanu, de la Cluj Napoca
întocmesc în 2006 Atlasul lingvistic al Regiunii Valea Timocului –
Contribuii la atlasul lingvistic al graiurilor româneti dintre Morava,
Dunre i Timoc, iar Annemarie Sorescu-Marinkovi, în lucrarea de
doctorat Fiine demonice la românii din Timoc (Serbia) (2010), face o
ampl analiz a universului demonic al românilor din estul Serbiei, în
special a fiinelor mitologice ce populeaz acest spaiu.
Studii despre cultura popular a locuitorilor din regiune, apar i în
Serbia, cu precdere dup anul 1962, data la care s-a anunat intenia
construirii hidrocentralei de la Porile de Fier i, prin urmare, inundarea
satelor de pe malul Dunrii. Apar o serie de monografii ale localitilor din
regiune elaborate i publicate de Institutul de Etnografie din cadrul
Academiei Sârbe de tiine i Arte din Belgrad, precum i de Glasnik
Etnografskog Muzeja 1 .
În ultima perioad, datorit numeroaselor schimbri sociale i politice
din Serbia, interesul cercettorilor pentru comunitatea româneasc din
rsritul Serbiei a crescut, unii fiind chiar români din acest areal: etnologul
Paun Es. Durlic, antropologul Dejan Dimitrijevic-Rufu, Marijana Petrovic-
Rignault, etnologul Slavoljub Gacovic etc...
Numrul lucrrilor care abordeaz într-o msur mai mare sau mai
mic elementele umane ale acestui teritoriu este îns foarte mic.
Geograful George Vâlsan este cel care în anul 1913 public trei studii,
intitulate Românii din Serbia, Românii din Craina Serbiei i Românii din
Bulgaria i Serbia – Aezare, vechime, numr, fizionomie, stare economic
i social. Prin aceste lucrri s-a dorit semnalarea existenei unor comuniti
româneti aproape nestudiate din sudul Dunrii, interesul pentru
comunitatea românilor din aceast regiune fiind de natur geografic,
istoric i etnografic/folcloric.
Urmeaz lucrrile Românii din Serbia (Boga L.T., 1913), La peninsule
balkanique (Cvijic J., 1918), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV (Dragomir
Silviu, 1922), Note de drum din Serbia din punct de vedere etnografic i
geografic (Szabo Jozsef, 1923), Românii dintre Timoc i Morava (Trâpcea
Th. N., 1999 reeditat), Craina - O verig a spaiului etnic românesc (Popp
N. M., 1941) i cele trei volume Românii din Timoc (1942-1943) sub
îngrijirea lui C. Constante i Anton Golopenia. În 1929, C. Constante
public lucrarea intitulat Românii din Valea Timocului i a Moravei, iar în
1 Marinkovic Sorescu Annemarie, Cultura popular a românilor din Timoc, Institutul de
Balcanologie, Serbia, p. 87.
9

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
anul 1943, A. Dumitrescu-Jippa i Octavian Metea public lucrarea
Timocul.
Cel mai recent studiu asupra populaiei aezrilor umane din estul
Serbiei a fost realizat de Dorin Lozovanu în anul 2008 în cadrul lucrrii de
doctorat Populaia româneasc din Peninsula Balcanic. Studiu uman
geografic, unde face o ampl analiz din punct de vedere uman geografic a
comunitii românilor din Serbia, aducând în discuie originea i evoluia
etnic a acestora, grupurile etnografice aflate în aceast regiune, datele
etnodemografice prezentate fiind cele mai recente i mai complete date
publicate pân în prezent.
10

II. CADRUL NATURAL
Cadrul natural al Serbiei
Serbia (în limba sârb Srbija/), oficial Republica Serbia
( /Republika Srbija) este situat în cuprinsul a dou
regiuni istorico-geografice, Balcanii de Vest i partea de sud a Câmpiei
Panoniei. Are granie comune cu Albania, Muntenegru, Bosnia i
Heregovina, Bulgaria, Croaia, Macedonia, România i Ungaria. Fr a
avea ieire direct la mare, Serbia are acces prin intermediul Dunrii la
Marea Neagr i Europa Central 2 .
Relieful Serbiei, este variat, predominant muntos în sud (aparinând
Alpilor Dinarici, alt. max. 2656m în vf. Daravica) i est (Munii Serbiei, cu
Defileul Dunrii), colinar i de câmpie (Câmpia Moravei), în partea
central, i numai de câmpie (Câmpia Dunrii) în nord, Serbia fiind
strbtut de Dunre si de râul Morava, tributar al fluviului, cu o suprafa
de 77.453 kmp. Pe teritoriul Serbiei se regsesc munii: Carpai, Balcani,
Rodopi i Dinarici, precum i partea de sud a Câmpiei Panoniei.
Regiunile geografice din Serbia nu au un statut oficial, unele dintre
ele fiind folosite ca baz pentru împrirea administrativ de ordin secund în
Serbia (okrug). Neavând o definire administrativ, graniele acestor regiuni
sunt vagi de cele mai multe ori, fiind delimitate diferit de ctre specialiti.
De cele mai multe ori, regiunile corespund vilor sau cursurilor de ap,
primind denumirile de la acestea, fiind mrginite cel mai adesea de masivele
muntoase. Vile i câmpiile de-a lungul celor mai late râuri sunt cazuri
speciale. În limba sârb, ele sunt cel mai adesea folosite cu prefixul po-
(Sava-Posavina, Dunav–Podunavlje, Morava–Pomoravlje).
Considerate regiuni geografice, acestea sunt folosite frecvent i acoper
arii foarte mari (ex.: Pomoravlje). Teritoriul Serbiei este împrit în 6
regiuni geografice: nordic, vestic, central, estic, sud-vestic i sudic.
Organizarea administrativ-teritorial a Serbiei este reglementat
prin Legea cu privire la organizarea teritorial 3 , adoptat de Adunarea
Naional a Serbiei, la 29 decembrie 2007 4 .
2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia
3 Legea privind organizarea teritorial i Autonomia local, Parlamentul Serbiei.
11

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Conform Legii, uniti ale organizrii teritoriale sunt:
municipiile/opštinele (în limba sârb) în numr de 150, oraele (24) i
provinciile autonome (2).
Cele dou provincii autonome sunt: Kosovo-Metohija pe scurt Kosovo
(cu 28 municipii/opštine i 1 ora) aflat în partea de sud a rii (actualmente
în administrarea Naiunilor Unite), i Voivodina (cu 39 municipii/opštine i
6 orae) în partea de nord.
Zona care se întinde între Voivodina i Kosovo este numit Serbia
Central (cu 83 municipii/opštine i 17 orae), aceasta nefiind o diviziune
administrativ (spre deosebire de provinciile autonome), i neavând
autoritate regional proprie.
Municipiile/opštinile (principalele diviziuni administrative cu
prerogative reale) i oraele sunt adunate în districte/judee (okrug în limba
sârb), care sunt centre regionale ale autoritii statale, Serbia fiind
împrit, în temeiul Punerii în aplicare a Guvernului din 29 ianuarie 1992 5 ,
în 29 de districte/judee, 5 dintre ele în Kosovo, 7 în Voivodina, 17 în Serbia
Central.
Serbia central (Uža Srbija - ), denumire folosit mai
mult în timpul Republicii Federative Yugoslavia, nu este o diviziune
administrativ în sine, ea fiind sub
directa jurisdicie a autoritilor
Republicii. Voivodina are o anumit
autonomie teritorial, iar Kosovo chiar
dac i-a declarat independena, este
considerat de ctre statul sârb tot o
provincie sârbeasc. Cele 17
judee/districte (okrug) ale Serbiei
Centrale plus oraul Belgrad sunt:
Judeul Mava, Judeul Rasina, Judeul
Kolubara, Judeul Bor, Judeul
Moravica, Judeul Zajear, Judeul
Zlatibor, Judeul Nišava, Judeul
Podunavlje, Judeul Pirot, Judeul
Branievo, Judeul Toplica, Judeul umadija, Judeul Jablanica, Judeul
Pomoravlje, Judeul Pinja i Judeul Raška 6 .
4 Lokalni i pokrajinski izbori u maju, B92, 29 decembrie 2007.
5 Guvernul Serbiei: disticte din Serbia, 1992
6 http://en.wikipedia.org/wiki/Districts_of_Serbia
12
Harta nr. 1

IoneliaToarc
Poziia geografic i limitele fizico-geografice ale arealului din estul
Serbiei
Zona studiat i anume, zona de rsrit a Serbiei, face parte din
regiunea geografic Serbia Central,
frontiera natural a acestei regiuni fiind
format de fluviul Dunrea la nord, râul
Timoc i grania cu Bulgaria la est, râul
Morava la vest, iar la sud de o linie care
unete râul Morava cu râul Timoc, prin
munii Râtani.
Peste acest spaiu geografic se
suprapun în prezent, ca delimitare
administrativ judeele (okrug în limba
sârb) Bor, Zajear, Pomoravije i
Branievo, ce se întind pe o suprafa de
11.867 kmp.
Caracterizarea fizico-geografic.
Relieful este un tot armonios,
completându-se cu formele de relief din
Hrile nr. 2 i 3
Banat i Oltenia,
având aceleai
caractere geografice,
toate prinse de
Dunre, cu o
înlime maxim de
1300 m 7 .
7 George Vâlsan, (2005), Românii din Craina Serbiei, în vol. 3 din Românii Timoceni,
Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, DC Promotions, pag. 10-15.
13

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Aceast regiune se înfieaz ca o mare platform muntoas 8 , aici
desfurându-se partea de sud a munilor Carpai, fiind un inut de legtur
între dou mari sisteme
muntoase, Carpaii i
Balcanii, între dou
uniti geografice
importante în toate
timpurile pentru ciculaia
popoarelor, Câmpia
român i Stepa
maghiar 9 . În Serbia de
rsrit, Munii Carpai se
întind pe direcia nord–
sud, fiind situai între
valea râului Morava la
Harta nr. 4
vest, valea râului Timocul
Alb la est i valea râului Niava la sud 10 .
Cu toate ca aceti muni din punct de
vedere geologic (alctuii din roci
eruptive, formate în mezozoic i neozoic
teriar), fac parte din munii Carpai, nu au
fost inclui în aceast grup decât în
secolul 20 de ctre cercettori. În trecut,
aceti muni erau trecui ca fcând parte
din munii Balcani. Îns G. Vâlsan afirma:
“Carpaii nu se opresc la Dunre, ci la
Timoc” 11 . Carpaii de pe teritoriul Serbiei,
considerai uneori parte a Carpailor
Sudici împreun cu munii Banatului, sunt
începând de la Dunre: Munii Miroci
(Miro planina), Munii (H)omolie
(Homoljske planine), Marea i Mica Câr
(Veliki i Mali Krš), Munii Deli Jovan,
14
Harta nr. 5 (sursa: Atlasul
Geologic al Serbiei, 1:200.000)
8 N.A.Constantinescu, (2000), Chestiunea Timocean, Litera Internaional, Bucureti, p.13.
9 Th. N. Trâpcea, (1999), Românii dintre Timoc i Morava, Domino, pag. 8-9.
10 Jovan . Markovi, (1990): Enciklopedijski geografski leksikon Jugoslavije; Svjetlost-
Sarajevo.
11 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, Bulet. Soc. de Geografie, p.12.

IoneliaToarc
Munii Beljanica (Beljanica planina), Munii Kuai (Kuajske planine),
Munii Râtani (Rtanj planina), Munii Ozren i Devica (Ozren i Devica).
Foto 2 Muntele Stol -d. i Munii Veliki i Mali Kr (Cleanu al mic
i Cleanu al mare) – s.
Regiunea cuprinde toate variaiile formelor de relief, începând cu zona
munilor cu pduri întinse, puni pentru creterea vitelor, iar subsolul bogat
în zcminte de aur, aram, crbuni i lignit, continuând cu podiul unde se
cultiv cereale i via de vie i sfârind cu esul, ce se întinde pe cursul
râurilor, unde se gsesc toate bogiile animale ale zonei de câmpie (câmpia
Moravei – de-a lungul vii Moravei i câmpia Negotinului – de-a lungul vii
Timocului, singurele câmpii mai întinse din zon).
Hidrografia zonei 12 este armonios distribuit, ea fiind dominat de
cele dou râuri mari: Morava i Timocul, care se vars în Dunre. Astfel,
râul Morava curge de la sud la nord, unde
se vars în Dunre i are ca afluent din
podiul timocean râul Reava.
Tot în aceeai direcie curge i râul
Mlava, care se strecoar printre versanii
munilor Golubina.
Mai spre est, urmând aceeai direcie
i vrsându-se în Dunre în apropierea
frontierei româno-sârbe curge râul Pek cu
doi aflueni.
În dreptul Cazanelor curge râul Pore,
iar la sud râul Timoc cu cei doi aflueni Timocul Alb i Timocul Negru, cu
direcia vest–est. Restul reelei hidrografice este alctuit din râuri scurte i
repezi, aflueni ai celor dou râuri i ai Dunrii.
12 Mala Prosvetina Enciklopedija, (1985), Third edition, Prosveta.
15
Foto3 Râul Morava în
apropierea oraului Paracin

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Râul Morava Mare (denumit de romani Margus), este partea final a
râului Morava, cel mai mare sistem hidrografic din Serbia. Este format din
confluena râului Morava de Sud i Morava de Vest, în apropierea orelului
Stalac, un important nod feroviar din Serbia Central. De aici i pân la
confluena cu Dunrea, la nord de oraul Smederevo, râul Morava Mare are
o lungime de 185 km.
Bazinul hidrografic al râului este de 6.126 km², acesta curgând prin cel
mai fertil i populat teritoriu din Serbia Central, inut numit i valea râului
Morava sau Pomoravlje. Pomoravia actual s-a format într-un vast bazin
fosilifer, unde acum 200.000 ani se gsea Marea Panoniei. În secolele
trecute, pe aceast suprafa se întindeau numai pduri, acum nu a mai
ramas nimic din acestea. Morava i-a schimbat de nenumrate ori cursul,
vechile cursuri devenind în timp lacuri de mici dimensiuni, cunoscute sub
termenul de moravite. Începând din 1966, s-a încercat prevenirea
inundaiilor, prin construirea de diguri i baraje pe cele 3 râuri, i pe aflueni
(lacurile Bovan, Celije, Gazivode). Morava Mare este navigabil astzi pe 3
km, în trecut fiind navigabil pân la oraul uprija, adic pe ¾ din
lungime.
Chiar dac Valea Moravei este cea mai populat parte din Serbia
Central, numeroasele inundaii i-au determinat pe oameni s se fereasc i
s nu îi construiasc locuinele chiar pe malul râului. Singurul ora pe
marginea râului este uprija, adesea inundat (de câteva ori chiar în 1990).
Alte aezri de-a lungul râului sunt Parain, Jagodina, Batocina, Lapovo,
Svilajnac, Velika Plana, Pozarevac i Smederevo. În istoria sârb, aceast
vale a devenit leagnul Serbiei moderne, începând cu sec. 19, denumit i
Serbia Morav.
Râul Timoc 13 este râul din Serbia de
Rsrit i vestul Bulgariei. Denumirea lui
deriv din vechea denumire latineasc
Timacus i are ca aflueni numeroase râuri
mici, care poart cam acelai nume:
(Timocul Svârligului (Svrljiški Timoc),
Timocul Târgovitei (Trgoviški Timoc),
Timocul Alb [Beli (Knjaževaki) Timoc],
Timocul Negru, [rni (Krivovirski) Timoc],
Marele Timoc (Veliki Timoc).
De la izvoare (din munii Svârlig) pân
13 http://ro.wikipedia.org/wiki/Raul Timoc
16
Foto 4 Râul Timocul Negru
în amonte de satul Gradskov

IoneliaToarc
la confluena cu Dunrea (ca Marele Timoc), râul Timoc are o lungime de
203 km, pe ultimii 15 km pân la vrsare, formând grania între Serbia i
Bulgaria.
Cel mai important afluent al Timocului este Timocul Negru 14 , care
curge prin depresiunea ârna Reka, populat cu multe sate mici: Valakonje,
Savina, Selite, Zvezdan. Acesta strbate cea mai poluat zon, bazinul
oraului Bor, de unde i denumirea. Râul a fost puternic afectat ecologic în
ultimii ani datorit mineritului i industriei de metale grele din zona Borului
i Kriveli, poluând în consecin i Dunrea cu metale grele: cupru, cadmiu
etc…Are ca aflueni pe dreapta, râul Radovan, râul Zlot, râul Jasen, râul
Banjska, ca în apropiere de oraul Zajear (Ziceri) s se uneasc cu
Timocul Alb, pentru a forma pe ultimii 88 km, Timocul Mare sau pur i
simplu râul Timoc.
Foto 5 Exploatrile miniere de la Majdanpek (st.) i Bor (dr.)
Timocul se vars în Dunre în dreptul oraului Negotin, la 30 km sud
de iganai (Mehedini), locul unde fusese proiectat podul peste Dunre. Pe
malul su stâng aproape de limita teritoriului locuit de români se gsete
oraul Zaiear. Râul Timoc a dat i numele rscoalei împotriva regelui sârb
Milan Obrenovic IV, în 1883 Timoka buna (rscoala din Timoc).
Climatul este de tip temperat-continental cu influene submediteraneene,
cu meniunea c aici domin subtipul de climat montan, cu
temperaturi medii pentru luna ianuarie de -2C în depresiuni, i -11C pe
culmi, iar vara temperatura medie a lunii iulie este de 7C, pe culmi.
Vânturile care bat în aceast regiune sunt: Coava (vântul rece care
distruge plantaiile); Severaul (numit i Vântul mare); Vântul de Sud (numit
i Viforni sau Viorni) este un vânt cald, care bate mai ales toamna, dar i
14 UNECE, (2008), Environmental and Risk Assessement of the Timok River Basin.
17

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
primvara, când topete zpezile. Vântul de Vest îi urmeaz Coavei, fiind
un vânt bogat în ploi 15 . Precipitaiile se caracterizeaz prin neregulariti în
repartiia în timp, concluzia fiind aceea c la trei ani bogai în ploi, revine un
an secetos 16 .
Vegetaia specific a regiunii este cea de pdure. Domin pdurea de
foioase, totui
pdurile de altdat
sunt reduse la un
adevrat maquis
(cecri), uneori
râpele i “cârile”,
fiind pietroase.
Datorit
caracterului submediteranean
se
mai întâlnesc înc,
nucul crescut în
stare natural,
Harta nr. 6
(prelucrat dup Harta Vegetaiei, Horvati, 1967)
smochinul, liliacul,
prul slbatec.
Muntele mai pstreaz înc tisa, existând i în toponimie “tisa padina”,
lâng tirb, iar la poala dealului “momolul”. Pinul i jneapanul nu sunt
cunoscui. Regiunea teraselor, în afar de grdini, se caracterizeaz prin
mulimea viilor 17 .
Terenul fiind variat i cuprinzând toate formele de relief, d teritoriului
o nuan de bogat vegetaie. Regiunea dintre Morava i Timoc este extrem
de bogat. Din zona Borului se exploateaz aurul i arama, fiind cea mai
important regiune minier din fosta Yugoslavie. La Maidan Pek se
exploateaz pirita. Aurul se extrage din minele de la Glogovica i Neresnica,
iar lignitul de la Vârca-Ciuca, Avramica, Bogovina i Râtani 18 .
Regiunea studiat, dup cum s-a constatat, datorit poziiei geografice
prielnice, precum i a cadrului natural favorabil, poate oferi bogate i variate
resurse de trai, atrgând astfel, de-a lungul timpului, diferite comuniti
umane în aceste locuri.
15 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 25.
16 *** (1971), Monografia economic RSF Iugoslavia, Osdem, Bucureti, p. 10.
17 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op. cit., p. 19.
18 M. Stanojevic, Crna Reka, p. 61; cf. Godisnjk, XIX, 1905, p. 264.
18

IoneliaToarc
Premisele geografice din acest areal duc la permanena locuirii în
principal, datorit succesiunii pe distane reduse a formelor majore de relief,
precum i accesibilitatea munilor Carpai de pe teritoriul Serbiei, definit de
altitudini moderate, dar i de numeroasele vi i depresiuni.
Cu un asemenea potenial de habitat, acest teritoriu a favorizat dup
fiecare perioad istoric critic, statornicia i redresarea demografic a
locuitorilor regiunii.
Harta nr. 7
(prelucrat dup Harta rutier a Serbiei, 1: 200.000)
19

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
III. ELEMENTE DE GEOGRAFIE ISTORIC
Serbia 19 este un stat care a trecut printr-o serie de transformri politicoadministrative
de-a lungul timpului.
Rdcinile statului sârb se întind pân în secolul al VII-lea i se
suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirovi. Regatul Serbiei a fost fondat în
secolul al XI-lea, Serbia medieval formându-se în jurul regiunii Raška, în
secolul al XII-lea avându-l ca figur central pe Marele Jupan tefan
Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui tefan I, Serbia a devenit regat,
iar în anul 1346 tefan Duan a înfiinat Imperiul Sârb, dezintegrat în urma
înfrângerii în faa turcilor otomani în anul 1389.
Între anii 1459 - 1804, Serbia în pofida a trei invazii austriece i a
numeroase rebeliuni, a rmas sub conducerea Imperiului Otoman. Viaa
religioas a fost dominat de Islam, fapt care a dus la numeroase convertiri.
Cei convertii au preluat denumirea de musulmani, iar mai târziu pe cea de
bosniaci, refuzând s mai fie identificai drept de sârbi.
Revoltele din anii 1804-1813, respectiv 1815, au dus la înfiinarea
Principatului Serbiei. Având o autonomie larg fa de Imperiul Otoman,
este considerat precursorul Serbiei moderne.
Între anii 1815 - 1903, Serbia a fost condus de ctre Dinastia
Obrenovi, cu excepia perioadei dintre anii 1842 - 1858, când la
conducerea rii s-a aflat Prinul Aleksandar Karaorevi. Prin Tratatul de
la Berlin din 1878, se recunoate independena Serbiei i Muntenegrului.
În anul 1918, Serbia fonda împreun cu Muntenegru, Regatul sârbilor,
croailor i slovenilor, cunoscut mai târziu sub denumirea de Regatul
Iugoslav.
În 1945 Serbia se proclam Republica Popular Federativ Iugoslavia,
iar în 1963 Republica Socialist Federativ Iugoslavia condus de Josip
Broz Tito pân la moartea acestuia în 1980 20 .
De la cderea celei de-a doua Iugoslavii în 1992 i pân în 2003, Serbia
a format, împreun cu Muntenegru, Republica Federal Iugoslavia. Între
19 http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia
20 A.Bârsan, (1968), Mic Atlas Geografic, ed. tiinific, Bucureti, p.76.
20

IoneliaToarc
anii 2003 - 2006, Serbia a fost parte a Uniunii Statale Serbia i Muntenegru,
dup care la referendum Muntenegru i-a declarat independena, acelai
lucru urmând s-l fac i Serbia în 2006.
Republica Serbia ca enitate politic independent continu s se
confrunte cu instabilitate teritorial pân în prezent, agravat de proclamarea
independenei provinciei Kosovo-Metohia, sub denumirea de Republica
Kosova în februarie 2008, care de facto nu mai este controlat de autoritile
sârbe din 1999.
ISTORICUL SERBIEI DE RSRIT
Perioada antic. Teritoriul cuprins între râurile Timoc i Morava este
o arie de veche i continu populare, izvoarele istorice i descoperirile
arheologice demonstrând faptul c acest spaiu a fost locuit permanent din
vremuri strvechi, diferite populaii succedându-se pân în timpurile
moderne.
Cele mai numeroase i bine conservate urme se pstreaz din perioada
mezolitic (unelte, ceramic i chiar locuine), cea mai veche cultur
identificat în cadrul regiunii fiind cultura Lepenski Vir 21 -Schela Cladovei
(în România), situl arheologic mezolitic situat la 19 km de oraul Donji
Milanovac constând dintr-o aezare mare, cu aproximativ zece sate satelit.
Prima dovad a folosirii metalelor de ctre om, se înregistreaz între mileniu
5-6 în siturile arheologice de la Majdanpek i Rudna Glava 22 .
Mai târziu se extinde i la sud de Dunre cultura neolitic cunoscut
sub numele de Starcevo-Cri precum i cea numit Turda-Vinca.
Perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului, este reprezentat
cel mai bine de cultura Kostolac 23 , contemporan culturii Coofeni din
România (2500-1900 B.C.).
Epoca fierului este reprezentat de cultura Basarabi (sec. VIII-VII),
necunoscându-se apartenena rasial a celor mai vechi populaii din zona
dunrean, a celor care erau autohtoni. Muli le-au atribuit apartenena la
21 John Chapman, (2000), Lepenski Vir, in Fragmentation in Archaeology, Routledge,
London, p. 194-203.
22 N. Tasic, (1995), p. 157.
23 Cristian Iona Popa, (2009), Cultura Coofeni, Univ. Alba Iulia, p.13.
21

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
marele grup al pelasgilor, populaie cu o istorie în egal msur misterioas
i controversat 24 .
În antichitate, pe teritoriul studiat, s-au succedat mai multe culturi i
civilizaii, acestea întinzându-se de la sfâritul epocii bronzului (începutul
Epocii de Fier), pân la cucerirea Balcanilor în 168-75 î.Hr. de ctre romani.
Primii locuitori ai zonei, care populau Serbia înainte de migrarea ilirilor
înspre sud-vest 25 sunt Tribalii (424 î. Hr., fiind atestai aici înc din sec. VII-
III î. Hr.) 26 , un trib trac foarte rzboinic 27 , cu care regele Filip al II-lea al
Macedoniei, apoi fiul su Alexandru au purtat numeroase rzboaie 28 .
Începuturile istoriei politice a tribalilor sunt puin cunoscute, Herodot
amintind de tribalii care triau lâng Istru 29 , acetia având o organizare
statal proprie. Tribalii sunt menionai i de ali istorici antici, precum:
Tucidide, Apian, Arian i Trogus Pompeius. Strabon i Diodor îi consider
pe tribali de neam tracic, pe când tefan din Bizan crede c sunt de neam
iliric.
În secolul al III-lea, este cunoscut ptrunderea unui trib celtic,
Scordiscii mici, care stpânesc temporar aceast regiune.
În secolul II (168 î. Hr.), regiunea este cucerit de romani i i se d
denumirea de Moesia (împrit în anul 86 în Moesia Inferior i Superior),
dup numele tribului traco-dac, care popula zona înainte de cucerirea
roman (75-29BC), populaia tracic de aici fiind romanizat înaintea celei
de la nord de Dunre. Moesia Superior a servit ca baz de plecare în
rzboaiele împotriva dacilor în timpul împrailor Domiian i Traian, iar
dup retragerea aurelian din 285, împratul Diocleian împarte teritoriul în
4 provincii: Dacia Ripensis lâng Dunre, Dacia Mediteranea cu centrul la
Ni, Moesia Prima în nord-vest i Dardania în sud. Despre locuitorii
24
Gheorge Zbuchea, Cezar Dobre, (2005), Românii timoceni, vol. I, Editura Cd
Promotions, Bucureti, p. 8.
25 Wilkes, J. J. The Illyrians, (1992), p. 85, "...the area [South Serbia] was originally
populated with Thracians...".
26 ***, (1996), Dicionar de istorie veche a României, Bucureti, pagina 584.
27 Th. N. Trâpcea, op.cit., p. 29
28 K. Jiricek, J. Radonic, Istorija Srba, preveo i preradio, p. 18-20: Tribalii locuiau pe
ambele maluri ale Moravei pân la Isker. Erau rzboinici renumii. Marele lor rege Sirmos
a fost învins de Alexandru cel Mare. Mai târziu au luptat în Persia alturi de regele
macedonean.
29 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op.cit., p. 9.
22

IoneliaToarc
Moesiei, cronicarul grec Niceta Choniates afirma c “înainte se numeau
Moesi, iar acum se numesc Vlahi” 30 .
Epoca roman este cunoscut ca o epoc de intens colonizare, s-a
asigurat pace, prosperitate 31 dar i un spor de populaie pozitiv. Dintre cei
80 de împrai romani, 40 au fost de origine traco-iliro-dac, împratul
Caius Galerius Valerius Maximus nscându-se într-o familie din Timoc
dintr-o dac refugiat de la nord de Dunre 32 .
Teritoriul dintre râurile Timoc i Morava, din anul 285 i pân în
sec.VII, a aparinut provinciei romane Moesia Superior, partea de vest pân
la Maidanpek, i Daciei Ripensis, partea de la est de Maidanpek 33 . Limesul
roman a fost meninut la Dunre pân la mortea lui Valens, în 378 d. Hr.
Între sec. IV-VI, este atestat în aceast regiune, o intens via
cretin, prin existena a numeroase scaune episcopale la: Horeum Margi
(Ciupria), Margum (Dobrovia), Viminacium (Costola), Aquae (Negotin) 34 .
În secolele V si VI, actuala regiune este atacat frecvent de ctre huni,
gepizi, ostrogoi. Dup plecarea ostrogoilor, imperiul bizantin îi
restabilete grania la Dunre, în aceast perioad numeroase ceti fiind
refcute 35 . Epoca lui Justinian (527-565), se caracterizeaz printr-o oper
constructiv 36 .
La începutul sec. VII dominaia romano-bizantin cedeaz sub
presiunea slavilor, avarilor i apoi bulgarilor 37 .
Sârbii apar abia în aceast perioad, ei aezându-se în apusul actualei
regiuni, ajungând s se întind peste toat zona dintre Timoc i Morava
dup mai bine de o mie de ani (1833). Triburile slave ale sârbilor i
bosniacilor s-au aezat iniial între râurile Drina i Morava, primii migrând
ulterior la vest de râul Drina, pe când sârbii ocup regiunea de la sud de
localitatea Kragueva, în regiunile cunoscute în prezent sub numele de
30 Nichita Choniates I, 4, p. 482, în: Izvoarele istoriei României, (1975), III, Bucureti, p.
254 -255.
31 K. Jiricek – J. Radonic, Istorija Srba, preveo i preradio, I, p. 30.
32 Iosif Constantin Drgan le înir numele în “Istoria românilor”, (1993), Bucureti, p. 46.
33 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, (2005), Românii din Serbia, Geopolitica, Nr. 1(5), anul IV,
pag. 80.
34 Pr. Dr. M. Pcurariu, (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, E.I.B.M.B.O.R.,
Bucureti, p. 116.
35 D. Dragasevic, Arheologijsko-geografiska istrazivanja, pag. 19-41, cf. G. Popa-Lisseanu,
Românii în isvoarele istoriei medievale, p. 21-25.
36 G. Popa Lisseanu, Românii în isvoarele istoriei medievale, p. 101-102; cf. N.Vulic,
Nekoliko pitanja iz antike prošlosti, p. 53-63.
37 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 36.
23

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Raka, Kosovo, Sandjak i Muntenegru, întemeind mai multe cnezate i
despotate 38 .
Astfel, la sudul Dunrii procesul de formare a poporului i limbii
române prin durata mult mai mare a stpânirii romane s-a putut desfura
chiar mai temeinic decât în Dacia (al crei nume va fi chiar împrumutat
pentru parte din Moesia). Muli lingviti (printre care Sextil Pucariu, E.
Gamillscheg), crora li se adaug i istoricul Silviu Dragomir, susin c
Timocul, Banatul i Oltenia sunt leagnul formrii limbii române 39 . Sârbii
au slavizat mult mai târziu i numai parial, rmiele coloniilor romane i
populaia trac romanizat.
În timpul migraiilor i atacurilor avaro-slave de dup sec. VII
populaia sud-dunrean romanizat a fost parte slavizat, parte s-a retras în
munii din Peninsula Balcanic, dând populaia aromân, parte s-a retras
înspre apus între coasta dalmat, Drava i Morava dând pe acei maurovlahi
(morlaci sau vlahii negri) 40 , iar o parte a rmas în munii Timocului,
numeroase izvoare amintind de vlahii timoceni. La 818 “ducis
Timocianorum” 41 trimit soli la franci spre a solicita ajutor împotriva
bulgarilor. Stoian Markovici în “Les problemes serbes” se refer la
Constantin Porfirogenitul care meniona c pe Morava, Mlava, Pecus nu
erau sârbi, ci o alt “populaie de o alt formaie etnic” 42 .
inutul ajunge de pe la anul 1000 iar în stapânire bizantin vreme de
dou secole. Dup cum relateaz clericul Ansbertus 43 , participanii la
cruciada a treia au fost atacai de vlahii dintre Timoc i Morava. Niketas
Choniates i Kekaumenos amintesc de o tradiie a rezistenei valahe în faa
bizantinilor.
În secolele X si XI, românii din rsritul Serbiei au avut cnezatul lor
propriu, ce se întindea pe ambele pri ale Dunrii, iar în secolul XII au
contribuit la crearea unui arat împreun cu bulgarii, care s-a meninut
independent aproape un veac.
În 1292, Milutin, succesorul lui Stevan Nemanja, trece pentru prima
oar râul Morava, îi învinge pe Drman i Cudelin, evenimentul fiind foarte
38 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.80.
39 Gheorghe Zbuchea, (2002), Românii timoceni, Editura Mirton, Timioara, pag. 26.
40 ***, (1996), Dicionar de istorie veche a României, Bucureti, p. 384.
41 Annales Regni Francorum, apud Aurel Decei, p. 63-64.
42 Sandu Cristea Timoc, (1995), Mrturii de la românii uitai, Editura Astra Român, p.
116
43
Ansbertus, Ystoria de expeditione Frederici.....în Fontes Rerum Austriacarum, I
Abteilungen: Scriptores, I Band, p. 15; cf. L.Ranke, Die Serbische Revolution, p. 250.
24

IoneliaToarc
important pentru teritoriul cuprins între râul Morava i munii Miroci,
aceasta fiind prima dat când sârbii cuceresc aceast regiune, procesul
sârbizrii începând de acum încolo 44 . Puterea românilor din zon înc va
mai persista, din moment ce în secolul XIII cnejii sârbi scot o lege prin care
interziceau cununiile cu româncele, ca s nu-i piard neamul.
Pe la 1365-1366, regatul Ungariei cucerete întreg malul sudic al
Dunrii, de la Belgrad la Vidin, inclusiv aratul de Vidin, stat ce a aprut
dup destrmarea imperiului Asnetilor la jumtatea sec. al XIII-lea, care
cuprindea partea de nord vest a acestuia, inclusiv partea estic a regiunii
studiate. Întreaga regiune se va afla pentru mai bine de dou decenii sub
influena i suzeranitatea maghiar. aratul de Vidin va fi transformat de
ctre turci, dup btlia de la Nicopole din 1397, în sangeacul, apoi
paalâcul de Vidin.
Perioada otoman. În 1389 are loc btlia capital de la Kosovo-Pole
(Câmpia Mierlei). Cretinii care formaser o alian împotriva otomanilor au
fost învini, turcii punând stpânire pe regiune. La 1453 cade i
Constantinopolul, astfel, Imperiul Bizantin iese definitiv din istorie.
Pe la jumtatea secolului al XV-lea, otomanii cuceresc întreaga
peninsul Balcanic, inclusiv teritoriile dunrene, mai puin Belgradul, care
se afla sub stpânire maghiar, fiind ocupat de turci abia în 1521. Turcii
n-au modificat limitele provinciilor, ci le-au lsat aa cum le-au gsit, la
început zicându-le sangeacuri, apoi paalâcuri. Populaia româneasc dintre
Timoc i Morava avea s fie pentru câteva sute de ani sub stpânire
otoman, acetia creând pe Dunre, între Begrad i Vidin câteva sangeauri
ce îi aveau ca puncte centrale puternicele ceti dunrene: Belgrad,
Smederevo, Branicevo, Golub, Cladova i Vidin.
Cât timp regiunea studiat a fost sub stpânire otoman nu se cunosc
prea multe date despre românii de aici, ce se tie, este c în regiune au
existat mai multe sedii episcopale ce ascultau fie de Patriarhia de la
Constantinopol, fie de cea de pe Peci, dup reînfiinarea acesteia în secolul
al XVII-lea 45 .
Din aceast perioad se cunosc dou instituii: a martolosilor i cea a
cnezatului 46 . Prima era format din btinai, cu scopul de a face paza
inutului. Ei erau cretini i luptau împotriva haiducilor, locul lor fiind pe
drumuri i la trectori. Organizaia martolosilor era numai în inutul ârna
44 St. Stanojevic, Istorija sprskog naroda, p. 127.
45 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.81.
46 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 59-61.
25

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Reca. În Craina, Cliuci (Cheia) i Stari Vlah, instituia cnezatului era diferit
de cea din peninsula Balcanic. Aceste inuturi se bucurau de o mare
autonomie, cnezii având drepturi dup “legea valah” (jus valahichum,
vlaski zakon), i anume: cnezi proprii i doar plata unui tribut anual, fr a
se interveni în administraie. De aceea, nici unui turc, fie spahiu sau cltor,
nu îi era permis s stea prea mult în inutul respectiv i le era interzis s intre
clare i cu caii potcovii în satele din zon.
Astfel, paa din Vidin, înainte s ia vreo msur cu repercusiuni asupra
inutului, trebuia s îi consulte în prealabil pe cnezii de la Cladova i
Negotin. Funcia de cneaz era ereditar, se motenea din tat-n fiu, aceast
drept fiind confirmat printr-un berat de sultan, pân în secolele XVIII-
XIX 47 . Balada lui Ptru din Cobilia spune c satele aveau fiecare, cnezi care
fac ,,sbor de steni i adun birul”.
Aceast funcie de cneaz se mai pstreaz i în prezent în contiina
locuitorilor din zon, termenul local folosit de românii de aici, pentru
primarul satului fiind acela de “chinezul satului” (termen derivat din
cuvântul cneaz).
O alt instituie era cea a voinicilor 48 , care se bucurau de imunitate
fiscal i juridic, satele lor fiind scutite de conac.
Dreptul românesc în inutul dintre Timoc i Morava era foarte puternic,
acest fapt reieind dintr-un codice de legi, kanun-name din vremea lui
Soliman Magnificul (1521), acordat vlahilor în schimbul serviciilor cu
caracter militar, redat integral de Th.N.Trâpcea: “Vlahii din Branicevo i
Vidin s nu plteasc nici haraciu, nici ispenge; s fie scutii i liberi de
orice dare, nici o dare de munc s nu dea. Gloabe i pedepse s plteasc.
Din gloabe i pedepse pe care le dau, cnezii s ia zeciuial. Amintiii vlahi
din cinci case s dea un lncier. Acetia s fac de straj în locurile
deschise. Dac se ivete dumanul, toi vlahii voinici ca clrei vor însoi
pe musulmani. De la fiecare cas s se dea anual sangeacului câte 85 de
akce” 49 . Totui, în aceast perioad de ocupaie turceasc au avut loc
numeroase revolte i lupte duse de domnitorii români de la nord de Dunre,
ajutai de cnezii i haiducii locali împotriva stpânirii turceti.
47 Vuk St. Karadjic, Danilo Aleksijevic I knezovi Karapandjici, p. 284-288; cf. D.Djurdjiev,
Nešto o vaških starješinama pod turskom upravom, p. 53-54; cf. Chopin-Ubicini, Provinces
danubiennes, p. 272; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 60..
48 S.S.Bobcev, Coup d’oeil sur regime juridique des Balkans sous le regime ottoman, p.
188; St. Novakovic, Stara srpska vojska, p.33.
49 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 60.
26

IoneliaToarc
Iancu de Hunedoara va ine piept otomanilor în sudul Dunrii. În
campania din 1443 i se altur un uria numr de voluntari din zona
Morava, când la 3 noiembrie va cuceri Niul. Tot atunci Skanderbeg va
întoarce armele împotriva turcilor în Albania în înelegere cu Iancu de
Hunedoara.
În 1444 Ioan Corvin cucerete cetatea Cladova, oraul Vidin, apoi
Razgradul, umenul, Novi Pazarul ajungând pân la Varna. Viaa
bisericeasc era sub ascultarea episcopului de Râmnic. Turcii acord
privilegii românilor, Craina fiind sub cârmuirea ereditar a familiei
Carapancea. Vestit a fost i Stoian Bulibaa beg la Cladova care avea o soie
Fira i care s-a opus turcilor. În 1425, printr-o coordonare a armatelor
muntene, bnene i transilvnene, trupele bnene au cucerit cetatea
Vidin dup o lupt îndârjit.
Un eveniment important în timpul ocupaiei turceti îl constituie
,,rscoala chinejilor” (cnezilor) de la Dii (numele românesc al Vidinului
care în antichitate a fost Bononia). La 22 iunie 1560, în faa palatului paei
Muzafer din Vidin, 500-600 cneji români din sangeacul Vidin care se
întindea pân spre Ni i dincolo de Morava protesteaz atunci când se
încearc s li se impun darea ,,filurgiei”. Este o dovad c atunci erau peste
500 de sate valahe în zon 50 . Provincia era autonom pentru c inutul era o
moie a fostei sultane Validè de la Aja Sofia din Constantinopol, cu scopul
de a asigura fonduri pentru întreinerea bibliotecii i palatului imperial al
sultanei.
Vlad epe va ucide în aceeai zon 29.000 turci, iar în 1595
detaamente ale banului Craiovei au ars împrejurimile Vidinului i Vâreul
înaintând pân ctre râul Sava.
Mihai Viteazul spunea c a alungat turcii din 2.000 de sate dintre ara
Româneasc i Grecia, primind la nord de Dunre 16.000 refugiai 51 . El a
fost sprijinit i de haiducii din Balcani. La 1596 românii atac i în
Dobrogea iar Baba Novac, român sud-dunrean i el, a eliberat regiunea
Vidinului i a nimicit garnizoanele Cladovei, Plevnei i Nicopolului.
În 1598 Mihai Viteazul a determinat Poarta s-l recunoasc domn al
Munteniei prin victoriile de rsunet care au dus la cucerirea cetilor
Nicopol, Vidin, Cladova 52 .
50 Sandu Cristea Timoc, 1944 (editia 2003), Istoria românilor timoceni din Serbia i
Bulgaria, Editura Ziarului Ndejdea, Vâre, pag. 2.
51 ***, Poporul român i … , pagina 161.
52 ***, (1992), Istoria României în date, Chiinu, pagina 124.
27

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Constantin Brâncoveanu va apra i reconstrui i el cetatea Fetislam din
Cladova la 1689. În ,,Mrturii româneti peste hotare”, Virgil Cândea indic
un numr impresionant de documente care atest ctitoriile românilor în zona
Timoc i prezena româneasc la sud de Dunre.
Mnstiri i biserici ctitorite de domnitori români
Legturile dintre populaia
românesc de pe cele dou maluri
ale Dunrii au continuat chiar i în
condiii vitrege, domnitorii români
de la nordul Dunrii venind de
numeroase ori în ajutorul
românilor din inutul cuprins între
Timoc i Morava, acetia reuind
s construiasc chiar lcae de cult
aici.
Radu I Basarab (1377-1384)
a fost i el protector al aratului de
la Vidin, acest lucru fiind
Foto 6 Ruinele bisericii Lpunea
consemnat de inscripia voievodului Radu în biserica domneasc de la
Curtea de Arge “domn singur stpânitor al UngroVlahiei, al Vidinului i al
Oblastiei”. Mircea cel Btrân s-a impus i el în Balcani în numeroase
rânduri.
Primele mnstiri din zon dateaz din sec. XIII i crile istorice
sârbeti spun c sunt fcute de Radul I Voivoda Vlaci-domnitorul Radu cel
Mare (1496-1508).
Una dintre cele mai frumoase i cunoscute biserici ctitorite de Radu cel
Mare este biserica Lpunea din localitatea cu acelai nume (Boliev), de
la poalele muntelui Râtani în ruinele bisericii gsindu-se înscripii ce
indicau faptul c aceasta a fost zidit în anul 1501 de ctre Ioan Radul
Voievod (Radu cel Mare). Printre vizitatori a fost i F. Kanitz 53 , Gheorghe
Bal 54 , arhitectul sârb Ðure Boškovic etc.
Tot lui Radu cel Mare i se mai atribuie zidirea mnstirilor din Patrua
i Lucova, precum i renovarea bisericii Mnstiria din inutul
Cheia(Kliu). În lucrarea “Spomenica Timoke eparhije” (1834-1934),
53 F. Kanitz, (1985), Srbija. Zemlja I stanovništo, II, Beograd, p. 400-401.
54 G. Bal, (1911), O biseric a lui Radul cel Mare în Serbia la Lopunia, Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice, anul IV, Bucureti, p. 194-199, fig. 14 (inscripia de
ctitor)
28

IoneliaToarc
despre Mnstiria este legat “numele lui Radu-bei, cel care este cunoscut
drept ctitor al bisericii de la Lpunea”, deci conform acesteia “probabil c
Radul-bei a renovat i pictat mnstirea Mnstiria”, deoarece “pe ui
pân nu demult se putea citi...: Radulbei” 55 . În povestirile localnicilor mai
în vârst mnstirea a fost zidit de Nicodie Sârbul, fiind reparat i din nou
pictat de un oarecare voevod valah Radul 56 .
Sfântul Nicodim de la Tismana era se pare fiul unui cnez român din
Serbia i a unei domnie înrudite cu
familia cneazului sârb Lazr (1371 -
1389) i i-a început viaa monahal la
mnstirea Hilandar de la Muntele Athos,
dup care s-a stabilit la aina, lâng
Cladova, întemeind aici mnstirea cu
hramul Sfânta Treime. I se mai atribuie i
întemeierea mnstirii Mnstiria, aflate
în apropiere. Sfântul Nicodim a întemeiat
i condus mnstiri aflate pe ambele
maluri ale Dunrii, fiind protejat i
sprijinit în opera sa de construire de mnstiri i de întrire a monahismului
de ctre familia Basarabilor i de ctre cneazul sârb Lazr, care au druit
ctitoriilor sale mai multe sate i alte importante donaii.
Ajutor bisericilor din sudul Dunrii vor da i Matei Basarab, Grigore I
Ghica, tefan Cantacuzino. În secolele X–XIV a existat i o episcopie a
“vlahilor”, supus canonic arhiepiscopiei de Ohrida, care în secolul al XIIIlea
îi avea sediul la Vreanoti, localitate identificat cu Vranje, în sudul
Serbiei. Astfel, Nicolae Iorga consemna c “pe la 1200 tefan Nemania d
Hilandarului 170 de familii de vlahi, cu juzii lor. Sub tefan Uro I se
adaug alte 30 de familii la Drin. Donaii se mai fac, cu sutele de familii de
tefan Nemania pentru mnstirea Jicea, de tefan Uro II pentru o alt
mnstire i pentru Graciania, de Duan pentru o mnstire lâng Prizern.
Vlahii sunt pe atunci i lâng Marea Adriatic, i în Zeta i pe la Pritina”.
Pentru mnstirea Corogla din satul Miloevo (Corogla, în timpul
turcilor Ocrugla, actualmente Miloevo), Negotin, sec. XIV, F. Kanitz
relateaz numeroase legende pe care le-a auzit “printre populaia vlah”, iar
55 M. Ð. Milicevic, Kneževina Srbija, II, p.113; cf. S. Gacovic, (2010), Obiecte sacrale ale
voevozilor ugrovlahi în spaiul zonei Timocului, Bor, p. 13.
56 I. Pelar, pisar umruka Beogradskog, Okružie Ktainsko, Glasnik Društva srbske
slovenosti, IX (1857), 216, br.19; cf. S. Gacovic, (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor
ugrovlahi în spaiul zonei Timocului, Bor, p. 14.
29
Foto 7 Biserica din Loznia

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
conform uneia din acestea, biserica “a zburat acolo din pmântul pctos
valah” 57 . M. St. Rizinic o compar cu bisericile din Mesembria 58 .
Mnstirea Corogla mai este amintit i în articolele i publicaiile lui J.
Stojkovic 59 , Dušanka Bojanic Luka 60 , M. Paunovic 61 i Ð. Boškovic 62 .
Despre mnstirea Vratna din satul românesc Vratna de lâng
Negotin, nu se cunoate momentul construirii i nici ctitorul ei, dar se tie cu
siguran c “a doua jumtate a fost ridicat în anul 1415 de Šarban vojvoda
od Sturza din Bucureti”. Inscripia a fost trascris în anul 1856 într-un
Slujbenic la pagina 163 de stareul de atunci Ghenadie (Živko uri) din
Grgureva în Srem 63 .
Despre Mnstirea Vrelo, tradiia spune c a fost întemeiat de
“voievodul valah Radul, dar Radul I din secolul XIV, i nu Radul I din
secolul XVI” 64 .
În Spomenica Timoke eparhije, apar amintite pe lâng multe obiective
vechi i biserica Loznia (Crivi Vir, Boliev, sec. XIV), cu hramul Sfantul
Arhanghel Mihail precum i mnstirea Crepiceva (Crepicevac) din satul
Iablania la nord vest de Bolieva,
sec. XIV, cu hramul Înlarii Maicii
Domnului, despre care se arat c
au fost construite de acelai Radulbei,
care a construit i celelate
biserici din împrejurimi 65 .
Pe lâng aceste biserici i
mnstiri, în defterele turceti de
recensmânt din secolele XV-XVI
mai apar i: mnstirea Lucovo i Foto 8 Mnstirea din Crepicevac
mnstirea din satul Oblak, din
57 F. Kanitz, op. cit., p. 469.
58 M. St. Rizinic, (1888), Razvalinama manastira koroglaškom, Starinar, V, 3, p.103.
59 Sr. J. Stojkovic, (1893), Na lepom srbskom Dunavu, Beograd, p. 251; cf. S. Gacovic, op.
cit., p. 14
60 D. Bojanic Luka, (1968-969), Negotinska Krajina u vreme turske vladavine, GEM 31-
32, p. 104; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14.
61 M. Paunovic, (1970), Ðerdap I Krajina, Zagreb, p. 104; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14.
62 Ð. Boškovic, (1950), Srednjovekovni spomenici severoistone Srbije, Starinar, I, p. 196-
197; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 15.
63 Spomenica Timoke eparhije, p. 33-34.
64 S. Veljkovic, Boljevac, I, p. 41; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 18.
65 Spomenica Timoke eparhije, p. 33-34; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 21-25.
30

IoneliaToarc
nahia ârna Reca, mnstirea Sveti Petr în nahia Vidin, i Sveti
Arhanghelo, în nahia Svrlig 66 .
În urma cercetrilor arheologice, pe malul drept al Dunrii apar câteva
hramuri importante medievale cretine, pstrate în fundaiile lor, ce pot avea
legtur atât cu populaia slav cât i cu cea român din regiune. Amintim
resturile unui hram din localitatea Manastir din secolul al XIV-lea, apoi din
localitatea Bolietin (Smorna) din secolele XII-XIII, din localitatea Rbnia
din secolele XII-XIII, din localitatea Peca Bara din secolul al XIV-lea i din
localitatea Hajducica vodenia, secolul al XIV-lea 67 .
Perioada austriac. La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc
Banatul dar i teritorii la sud de Dunre (Semedria, Columbac i Negotin).
Aceste teritorii din sudul Dunrii i temporar Banatul, le vor pierde în
confruntrile cu Poarta, un rol mare avându-l rscoala românilor bneni
din anii 1736-1739. Abuzurile administraiei habsburgice, colonizrile
masive cu strini, au dus la o însprire a situaiei populaiilor cretine din
Balcani. Astfel, sârbii din inuturile Raka, Kosovo, Muntenegru, Sandjak,
Macedonia, Heregovina i Bosnia migreaz în mai multe valuri în noile
teritorii austriece: Voivodina, Slavonia i Croaia Oriental, într-o prim
faz, apoi în Banat (unde austriecii le acord anumite drepturi numite
“privilegii ilirice”) 68 . Acest masiv deplasare de populaie sârbeasc, a
condus la deplasarea centrului politic, bisericesc i cultural naional sârbesc
din regiunile istorice Raka i Kosovo, spre regiunea dunrean cu centrul la
Belgrad, care între 1718-1739 este capitala provinciei austriece Serbia i din
1815 capitala principatului sârb vasal Imperiului Otoman. Prietenul sârbilor,
G. Gravier recunoate i el c pân i sârbii din Belgrad sunt în imensa lor
majoritate nou-venii din inuturile din sud-vest.
Populaia român de aici, se altur otomanilor, a cror stpânire o
socoteau mult mai blând. O important victorie a românilor rsculai
asupra austriecilor a fost cea de la Vâre din 14 februarie 1739, represaliile
imperialilor fiind groaznice 69 .
La începutul secolului al XIX-lea, în regiunile dunrene dintre râurile
Drina i Timoc au loc dou revolte ale populaiei cretine sprijinite de ctre
Austria i Rusia la care au participat i volulntari români din ara
Româneasc i voluntari sârbi i români din Imperiul Habsburgic.
66 B. Kneževic, Manastiri u istonoj Srbiji, p. 293-320; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 45.
67 S. Gacovic, op. cit., p. 46.
68 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.82.
69 ***, Istoria militar …, vol. III, pagina 465.
31

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Prima revolt, între 1804-1812, condus de Gheorghe Petrovici
Karagheorghe, a fost înbuit de turci. Insurecia sârb s-a bucurat i de
sprijin românesc. “Comitetul Serbiei” condus de Karagheorghe îl avea în
componen i pe voievodul românilor timoceni Miu Karapancea de la
Negotin. Unii români se altur micrii de eliberare de sub turci dar se
opun schimbrii unui stpân cu altul. Haiduc-Vâlcu lupt împotriva turcilor
cu preul vieii la Negotin i Prahovo având oaste i tunuri. Acesta spunea
adeseori: “Capu-oi da, Craina n-oi da” 70 i îi ia titlul de “Voievod al
Crainei” 71 . Dup pacea din 1812 rezist în cetatea Negotin. Ali haiduci ai
vremii erau Stevan Mokraina, Veliko Petrovici, Ptru Cobilianu, Petar
Dobrâniak, Stoian Abras din Bucopcea, Gicu Hraborg i Milenko Stoikovici
despre care românii din regiune spun c erau de ai lor.
A doua revolt, între 1815-1817, sub conducerea lui Milo Obrenovici
va conduce la obinerea autonomiei în cadrul Imperiului Otoman, a
teritoriului cuprins între râurile Drina, Morava de sud, Timoc i Dunre, cu
capitala la Belgrad. Aceste revolte ale sârbilor, au primit un important
sprijin din partea românilor dintre Timoc i Morava, fr de care ajutoarele
venite din partea Rusiei nu ar mai fi ajuns la sârbi, datorit faptului c
românii ocupau la acea dat toat linia Dunrii. Chiar Tudor Vladimirescu a
luptat în fruntea a 7.000 voluntari la sud de Dunre, participând i la
importanta btlie de la Cladova 72 .
Perioada sârbeasc. În inutul dintre munii Miroci i râul Timoc
(Craina), sârbii îi extind grania abia în 10 iunie 1833, la aproape 20 de
ani de când statul sârb modern a fost creat cu ajutor rusesc i austriac, pentru
a servi interesele celor dou imperii la sud de Dunre. Milo Obrenovici
obine de la turci, dup lungi tratative (13 ani), alipirea Crainei la paalâcul
Belgradului.
Bun diplomat, cu un deosebit sim al realitii, Obrenovici nu i-a
întemeiat preteniile pe consideraii de ordin geografic (frontiera natural a
statului sârb o constituiau mai degrab munii Miroci, decât râul Timoc),
nici de drept istoric (deoarece teritoriul de la est de munii Miroci nu a
aparinut niciodat statului medieval sârb), nici de ordin rasial (majoritatea
populaiei de la est de munii Miroci era format la acea dat din populaie
româneasc, apoi bulgreasc i în numr neînsemnat cea sârbeasc). El a
revendicat acest teritoriu pe alte considerente, politice: “Aducei aminte
70 G. Zanetov, Blgarskoto naselenie v srednite vekove, p. 46: “Glavata si davam,
Negotina ne davam”(Capul îl dau, Negotinul nu-l dau); cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 107.
71 V. Karadjic, Zitje Ajduka Veljka, p. 231; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 106.
72 N. Ciachir, (1968), România în sud-estul Europei, Bucureti, pagina 10.
32

IoneliaToarc
(ambasadorului rus), spunea Milo deputailor lui, c în ceea ce privete
Craina 73 s tie bine, noi nu o vom ceda pentru nimic în lume, chiar dac va
trebui s ne batem cu turcii. Pentru legturile noastre cu Rusia, ea ne este
necesar ca pâinea vieii” 74 .
Gaston Gavrier spune c întrebai fiind ruii cum de au cedat aceste
teritorii Serbiei, ar fi rspuns „c ei (sârbii) revendic atât, cât influena
Rusiei poate s le ofere” 75 . Autorul francez continu spunând: „Dac exist
o chestiune asupra creia el (Milo) nu va sta la discuie vreodat, aceasta
este a Krainei (Margina de N-V). În ciuda obstacolelor naturale i a
greutilor de ordin politic, ce se opun la alipirea acestei provincii, care era
apanagiul mamei sultanului, Milo vrea cu orice pre, s ocupe regiunea
pentru c prin trânsa în adevr se face legtura uoar cu rile dunrene
i prin urmare cu Rusia” 76 .
Situaia populaiei din regiunea cuprins între Timoc i Morava,
dup anexarea la Serbia. În urma înelegerii de cedare a acestui inut
sârbilor, acetia încep s nu mai respecte vechile privilegii date de ctre
turci, românilor de aici. Sârbii încep s se instaleze în zon i încep un
program agresiv de asimilare i deznaionalizare a acestora.
Biserica ortodox sârb va avantaja din ce în ce mai mult populaia
sârb, preoii români sunt înlocuii cu cei sârbi, accelerându-se astfel
procesul de asimilare al românilor, dat fiind faptul c pân în 1913,
populaia româneasc era singura minoritate important din cadrul Serbiei.
Clerul român se va retrage dincolo de grani, pe malul drept al râului
Timoc (Bulgaria de astzi), înfiinând aici mnstirile Dosul Mare, Coilova,
Cosova, Deleina i Zlocutea, precum i bisericile de la Albotina, Tar-
Petrova, Dobridol i Ursoaia, care vor intra mai târziu în posesia bulgarilor
i macedonenilor 77 .
Sârbii încep s reduc i drepturile judectoreti ale românilor din zon,
dar i pe cele legate de rit. Se ajunge pân la a li se interzice dreptul de a-i
“spune români”, trebuind s spun c sunt “vlai” 78 . Pentru a-i face pe
73 El înelege prin Craina, pe cele trei districte: Cheea (Kliuc), Craina, ârna Reca.
74 Gaston Gravier, Les Frontieres historiques de la Serbie, p. 65; cf. Th. N. Trâpcea, op.
cit., p. 111.
75 Gaston Gavrier, Les frontieres historiques, p.81.
76 Nicolae Constantinescu, (2000), Chestiunea timocean, Litera Internaional, Bucureti,
p.75.
77 Ion di la Vidin, Românii din Tribalia, în Naiunea nr. 5/1990, pagina 7.
78 Dorin Lozovanu, (2008), Populaia româneasc din Peninsula Balcanic, Studiu uman
geografic, rezumat teza de doctorat, Iai, p. 105.
33

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
români s cread c sunt sârbi, biserica, coala i autoritile sârbizeaz
numele de botez, cât i cele de familie. Nu insist acum asupra acestor
aspecte, pentru c vor fi prezentate detaliat în capitolul referitor la
topominie. De asemenea, au fost interzise slujbele religioase în limba
român, fiind premise numai slujbele în limba sârb. Puinele coli
româneti au fost desfiinate, românii fiind exclui i din administraia
regiunii pe care o locuiau, fiind adui funcionari, jandarmi i preoi sârbi.
Se începe i o reducere sistematic a numrului acestora în statistici 79 .
Dup Unirea de la 1959, primul ministru de atunci, Mihail
Koglniceanu intervine în favoarea românilor din Serbia, dar i se opune
clasa boierilor români i greco-fanarioi, împreun cu biserica ortodox
greac.
D.Rizoff scrie într-o lucrare publicat la Berlin în 1917, c “bazinul
Timocului cedat de Turcia Serbiei în 1833 n-a intrat niciodat în hotarele
istorice ori politice ori religioase ale Serbiei” de pân atunci.
I.F. Dobrescu afirm c “nu avem nici o dovad de-a lungul a o mie de
ani de istorie c regiunea timocean ar fi fost la origine sârbeasc i c
ulterior, la o dat netiut ea s-a transformat într-una româneasc, aa cum
se prezenta ea la sfâritul secolului al XIX-lea, când de la est de râul
Morava i pân la grania cu Bulgaria nu se vorbea decât românete” 80 .
Dup cum s-a putut constata, din lipsa unor izvoare istorice solide
referitoare la arealul studiat, originea i istoria exact a populaiei spaiul
moravo-timocean este greu de studiat. Vitalitatea deosebit a românilor din
regiune, acetia rezistând valurilor migratoare, presiunilor exercitate secole
de-a rândul de unele puteri vecine: Imperiul Asnetilor, Imperiul Otoman,
Imperiul austro-ungar i pân în prezent statul sârb, a fcut ca în ciuda
poziiei lor la interferena unor interese din partea marilor puteri europene ei
s-i pstreze unitatea de limb i obiceiuri, poate i datorit faptului c
populaia autohton de nenumrate ori a fost nevoit s se retrag spre ariile
muntoase sau deluroase mai greu accesibile.
Denumiri date în timp, arealului moravo-timocean. De-a lungul
timpului, funcie de perioada istoric, de stpânirile care s-au succedat în
acest inut, precum i de cltorii care l-au vizitat, informai sau mai puin
informai, teritoriului cuprins între râurile Morava, Dunre, Timoc i
muntele Râtani, i s-a dat mai multe denumiri.
79 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.83.
80 Ibidem, p. 86.
34

IoneliaToarc
Înainte de cucerirea roman, întreaga regiune este cunocut sub numele
de Tribalia. În timpul romanilor i se d denumirea de Moesia (fiind
împrit în anul 86 în Moesia Inferior i Moesia Superior). Din anul 285 i
pân în sec.VII, teritoriul aparine provinciei romane Moesia Superior,
partea de vest pân la Maidanpek, i Daciei Ripensis, partea de la est de
Maidanpek 81 .
La începutul secolului XVI apare în documente denumirea de Kraina
(Craina) dat mai ales prii estice a regiunii studiate. În acea perioad,
românii din actualul rsrit al Serbiei se rsculau des fa de Paalâcul
Vidinului din care fceau parte, otomanii acceptând o reorganizare a zonei.
Aceasta funcioneaz între 1565 i 1833 ca Provincia Autonom Margina,
având capitala la Negotin, fiind condus de cneji români 82 . Dup aceea, din
1833, regiunea Margina – este inclus în Serbia, pstrându-i vechea
denumire, îns cu traducerea ei în sârb Krajina / Craina.
Toponim slav, provenind din cuvântul “kraj”, ce înseamn “sfârit”,
cuvântul “krajina”, se refer în primul rând la hotar, grani, marginea unei
ri cu delimitri militare de aprare, termenul sârbesc fiind sinonim cu
termenul german Mark sau francez Marche 83 .
Denumirea o întâlnim i în cadrul unor regiuni geografice, din Polonia,
Croaia 84 , Bosnia-Heregovina (Bosanka Krajina) 85 ; Muntenegru (Krajinala
nord de Bar i Ulcinj); Slovenia – (Bela krajina, grania Sloveniei cu
Croaia), dar i în cadrul unor regiuni politice, în: Rusia, Slovacia, Cehia,
Ucraina sau formaiuni politice din timpul rzboiului din Croaia i Bosnia
Heregovina, în anii 1990: Republica Sârb Krajina, SAO Krajina, SAO
Kninska Krajina, SAO Bosanska Krajina 86 etc...
În Serbia, denumirea se referea iniial la dou regiuni:
1. Timoka Krajina/Craina Timocului, era regiunea situat în estul
Serbiei la grania cu Bulgaria, de-a lungul râului Timoc, aceasta însemnând
“frontiera Timocului”. A fost denumit aa, datorit locaiei în apropierea
81 Ibidem, p. 80.
82 C.S.Timoc, (2008), Românii timoceni, din robie turceasc în robie „strâmbeasc”, Dacia
Aurelian - Revista românilor din Timoc.
83 Group of authors (1972), "Krajina". In colonel-general Nikola Gaževi (in Serbian).
Vojna enciklopedija, vol. 4. Belgrade. p. 681
84 Excerpt from the book, I. Marinovi, B. Šuti, M. Viski, (2005): Baina: Prošlost
Baine, Udruga Pagania, Ploe.
85 Pandi Lajos, (1756-1997)– Kostes Europa .
86 http://en.wikipedia.org/wiki/Krajina
35

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
râului Timoc, chiar în apropierea graniei statului (denumirea de “Krajina”
însemnând – sfâritul, marginea statului) i,
2. Negotinska Krajina/Craina Negotinului, denumire care nu apare
decât în sursele istorice din secolul al XVIII-lea, în timpul administraiei
austriace. Aceasta este amintit ca districtul Krajina, limitrof districtelor
Klju i Krivina 87 .
Milo Obrenovici, revendicând teritoriul cuprins între munii Miroci i
râul Timoc (1833), îl numete de asemenea Craina, denumirea sârbeasc a
regiunii fiind preluat i de locuitorii din zon, indiferent de originea etnic.
Haiduc-Vâlcu (secolul al XIX-lea), luptând împotriva turcilor, spunea
adeseori: “Capu-oi da, Craina n-oi da”. Cu timpul, populaia de aici ajunge
s se identifice cu denumirea slav a regiunii, întrebai fiind în prezent ce
sunt, rspunsul nu se las mult ateptat: “sîntem crineani”.
În prezent, denumirea de Craina Serbiei, nu se mai refer strict la
regiunea iniial, situat de-a lungul Timocului, ea s-a extins, confundânduse
uneori, dar în acelai timp devenind sinonim cu cea a regiunii
Timocului. Tendina actual general este aceea de a denumi întreg teritoriu
din rsritul Serbiei i nord-vestul Bulgariei ce se întinde de la valea
Moravei(vest) la valea Timocului(est), de la Dunre(nord) pân la Munii
Râtani(sud) cu termenii generici Valea Timocului sau Craina Serbiei mai
rar.
Opiniile cercettorilor sau cltorilor români, care au interacionat cu
acest spaiu, sunt împrite, fiecare delimitând i dând denumirea teritoriului
cel mai probabil, în funcie de informaiile avute, existând adesea i
confuzii.
În urma cercetrilor efectuate pe teren, am aflat c exist i alte opinii,
i anume cele ale românilor din teritoriu. Cele dou numiri mai sus amintite
nu se susin în faa localnicilor, din simpul motiv c acetia nu se regsesc în
denumirile generice date de ctre alii.
Cu varianta regiunea Timocului sau românii timoceni, sunt de acord
doar locuitorii din satele de pe valea Timocului: “la Negotin e Craina. i
mi mult cuprind ranii, vleanii din câmp, câmpenii. Da’ ai din mi sus,
de pe munte, le zâc ungureni. Aicea la noi nu e în minte c sîntem ungureni,
tiina zâce c sîntem ungureni, da la lume nu e. Noi sîntem rumâni, numa
rumâni, nu sîntem ungureni. Administraia e împrât, la tot îi zâce
Timocka Craina, i aici la noi, ama Craina e numai la Negotin. Cladova nu
87 Etnografiski Muzei, (1970), Negotinska Krajina, Beograd, p. 26.
36

IoneliaToarc
e. Aici e valea Timocului. Pe al nostru, e numa aia lâng Negotin i ei sînt
crineanî 88 .
În ceea ce privete varianta Craina Serbiei, singurii care se denumesc
crineani, sunt locuitorii din regiunea administrativ iniial, i anume
Timokca Krajina, zona din apropierea Negotinului.
Locuitorii din restul teritoriului studiat: valea Moravei, valea Dunrii,
munii Homoli, zona Borului, nu recunosc nici o denumire, acestea fiind
doar unele dintre inuturile cunoscute la nivel local i dup care locuitorii se
recunosc în teritoriu: Branicevo, Zvizd, Stig, Mlava, Reava, (H)omolie,
Pore, Kju (Cheia), Krajna i rna Reka, ei numindu-se fie în funcie de
regiunea administrativ sau inutul din care fac parte: braniceveni, zicereni;
fie dup localitile de provenien: grditeni, râmleni, sltineni, zloteni,
osniceni, cislobreni, mnstireni, cmneni, turieni, cobileni, renovilceni,
cuceveni etc… 89 .
O alt împrire pe care o recunosc este aceea a grupelor etnografice:
munteni-ungureni i rani, tiind foarte bine fiecare, din ce grup face
parte.
Singura denumire generic cu care românii din acest spaiu sunt de
acord i care îi reprezint, denumire promovat de altfel i de reprezentaii
lor, este aceea de românii din Serbia de rsrit, din estul Serbiei i uneori
nord-estul Serbiei. Îns tendina actual general este aceea de a denumi
întreaga regiune din rsritul Serbiei cu termenul generic Valea Timocului
chiar dac din punct de vedere istoric i geografic nu este tocmai corect.
88 Precizare fcut de F. P., 63 ani, sat Osnicea, aflat la sud de Zaicear
89 Mi s-a reproat de multe ori, în discuiile avute cu românii din arealul moravo-timocean,
c generalizând termenii de Timoc sau Craina pentru toat zona, nu se vorbete despre ei,
oamenii simpli nu percep aceste denumiri, deoarece sunt date de alii. Reacia era una
singur, de frustrare, de excludere, existând o singur întrebare din partea lor: de ce se
vorbete numai de o parte din ei, pentru c români sunt i pe valea Dunrii i pe valea
Moravei, acetia neregsindu-se în denumirile date.
37

Harta nr. 8
38

IV. ELEMENTE GEODEMOGRAFICE
VECHIMEA I CONTINUITATEA POPULAIEI DIN ESTUL
SERBIEI. Teritoriul cuprins între râurile Timoc i Morava, aa cum s-a
artat în capitolul de geografie istoric, este o arie de veche i continu
populare, diferite populaii succedându-se pân în timpurile moderne. Urme
ale prezenei i activitii omului s-au pstrat înc din paleoliticul superior
(arheologii identificând, mai ales în peteri unelte de os i corn, unele
obiecte de art, respectiv reprezentri antropomorfe sculptate în piatr).
Îns cel mai numeroase i bine conservate urme se pstreaz din
perioada mezolitic (unelte, ceramic i chiar locuine), o caracteristic
general fiind faptul c în zona Porilor de Fier ale Dunrii i în apropiere,
de o parte i de alta a fluviului au existat adesea realiti istorice identice sau
foarte asemntoare.
Cea mai veche cultur identificat în cadrul regiunii cultura Lepenski
Vir 90 -Schela Cladovei (în România), ajunge la apogeu între 5300 î.Hr. i
4800 î.Hr., dar dovezile sugereaz prezena primului om în localitate, în
7000 î.Hr.. Numeroasele sculpturi si arhitectura specifice sunt mrturia unei
bogate viei social i religioas condus de locuitori cu nivelul ridicat de
cultur. Se presupune c oamenii din cultura Lepenski Vir erau descendeni
ai populaiei europene de la sfâritul ultimei ere glaciare.
Dup cultura neolitic cunoscut sub numele de Starcevo-Cri precum
i cea numit Turda-Vinca, perioada de trecere de la neolitic la epoca
bronzului, este reprezentat cel mai bine de cultura Kostolac 91 (2500-1900
B.C.). Urme de locuire apar prima dat lâng Porile de Fier (Cladovo) i
regiunea Timocului (Veljkov, Štubik, peterile din zona Zlotului) i apoi
mai departe de-a lungul Dunrii i Timocului.
Pentru epoca fierului reprezentant este cultura Basarabi (sec. VIII-
VII), cele mai importante situri 92 din rsritul Serbiei fiind cele de la Pecine
lâng Kostolac, Moara Haiducilor lâng Prahovo, Mala Vrbica i Vajuga-
Pesak la Porile de Fier, pestera Zlot lâng Bor.
90 John Chapman, op. cit., p.194-203.
91 Cristian Iona Popa, op. cit., p.13.
92 N. Tasic, op.cit., p.17.
39

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
În antichitate, pe teritoriul studiat s-au succedat mai multe culturi i
civilizaii, primii locuitori ai zonei despre care exist informaii fiind
tribalii, urmai în secolul al III-lea, de scordiscii mici care pun stpânire
temporar peste aceast regiune.
În secolul II (168 î. Hr.), regiunea este cucerit de romani i i se d
denumirea de Moesia. Epoca roman este cunoscut ca o epoc de intens
colonizare i un spor mare de populaie. Se construiesc ceti i castele:
Viminacium (lâng Costola), Cuppae (Golub), Municipium (Calite),
Idimis (Medvegea), Horreum Margi (iuprija), Pontes (Costol),
Gamzigrad, Caput Fossae (Techia), Taliata, Zantes (lâng Cladova);
drumuri pietruite; se expoatez minele de aram de la Maidanpek; se
înmulesc spltoriile de aur de la Podgor 93 . Limesul roman a fost meninut
la Dunre pân la mortea lui Valens, în 378 d. Hr.
În secolele V-VI, în spaiul moravo-timocean datorit atacurilor
frecvente ale hunilor, gepizilor i ostrogoilor, viaa urban decade, aezrile
rurale mutându-se deseori în locuri mai sigure i mai puin accesibile, în
zonele de munte.
La începutul secolului al VII-lea dominaia romano-bizantin cedeaz
sub presiunea slavilor, avarilor i apoi bulgarilor. Sârbii apar tot în aceast
perioad, ei aezându-se în apusul actualei regiuni.
Documentele istorice ale secolelor IX-XVI, atest deja existena de
aezri umane acoperind întreaga regiune, ce cuprind nuclee ale celei mai
mari pri din localitile actuale, majoritatea locuitorilor formând-o
populaia trac romanizat, ce a dat populaia româneasc de la sud de
Dunre, sau vlasii cum sunt numii de sârbi.
În sec. XIV urmele românilor/vlahilor se întâlnesc în mai multe acte
oficiale ale rilor sârbe. Balcanistul Sanfeld arat c între sârbi i bulgari s-
au interpus vlahii din zona Moravei pomenind i de Vlaka Planina (Munii
Româneti) 94 .
Este incontestabil faptul c în apropierea Dunrii, la rsrit de Morava
s-au meninut autohtoni români, urmai ai celor care triser mai înainte în
Dacia Aurelian 95 .
Peste prima alctuire etnic s-au adugat apoi elemente macedoromâne
din Pind i din Balcani, precum i elemente bulgreti, otomane,
austrice i sârbeti.
93 M. Stanojevic, Crna Reka, p. 61; cf. Godisnjk, XIX, 1905, p. 264. În satul Bor s-a
exploatat arama înc din epoca bronzului.
94 Kristian Sanfeld, (1926), En oversigt over dens resultater og problemer, Copenhaga.
95 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op. cit., p. 14.
40

IoneliaToarc
Hrile secolelor XVII-XIX, confirm existena satelor cu precdere
româneti i evideniaz preferina acestora pentru vi sau zone împdurite,
montane, ceea ce subliniaz vechea funcie a pdurii i muntelui, de adpost
a aezrilor, culturilor i drumurilor.
Tot în aceast perioad, în spaiul estic al Serbiei, se adaug celor
existente, noi elemente româneti din Oltenia i Banat. Prezena
numeroaselor toponime româneti rspândite în întreaga regiune, atest
existena unei populaii româneti, aflate i în prezent în curs de asimilare.
Începutul secolului XX, se caracterizeaz printr-un proces intens de
înmulire a populaiei i aezrilor, mai ales în zonele joase, de câmpie.
NUMRUL POPULAIEI. Populaia Serbiei conform
recensmântului din 2002 este de 7.498.001 locuitori, fr teritoriul Kosovo,
populaia medie estimat din Serbia, în 2009 ridicându-se la 7.320.807.
Pentru Serbia Central s-a înregistrat un numr de 5.466.009 de locuitori,
dintre care arealul vizat având un numr de 712.050 locuitori.
Începând cu anii 1990, în Serbia Central, la fel ca în toat Serbia,
incluzând i regiunea studiat, se înregistreaz tendine de depopulare (prin
rata de cretere a populaiei i spor natural negative), procesul de depopulare
fiind în continu dezvoltare, estimându-se pentru anul 2009 o populaie
total de 7.320.807 locuitori.
Rata de cretere a populaiei în raport cu anul 2008 a fost negativ i s-a
ridicat la -4.0 la 1.000 locuitori. Conform statisticilor, rata de cretere
natural a fost de -4.6 la 1.000 de locuitori (rata de nscui vii 9,6 i rata
mortalitii 14.2). Din 2002 pân în 2009 populaia a sczut cu 179 de mii,
rata medie de cretere anual a fost -3.5 la 1.000 de locuitori.
Tot în perioada 2002-2009, rata de nscui vii a descrescut 10.4-9.6
nscui-vii (la 1.000 de locuitori). Ponderea femeilor în perioada fertil din
populaia total de asemenea, a descrescut de la 24,1% la 23,1%.
Rata mortalitii a crescut de 13.7 la 14.2 decese la 1.000 locuitori.
Principalele cauze de deces sunt înc bolile circulatorii i neoplasm la
brbai, cât i la femei. Rata populaiei masculine a fost redus în
comparaie cu 1991 (958.7-946.5), ceea ce înseamn c ponderea populaiei
feminine în totalul populaiei este în cretere. Mortalitatea infantil în
schimb, a fost semnificativ redus de la 10,1 decese infantile la 7,0 la 1.000
copii nscui vii 96 .
96 Statistical Office of the Republic of Serbia, (2010), Statistical Yearbook of Serbia,
Belgrade, p.58-62.
41

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
EVOLUIA NUMERIC A POPULAIEI
Recensmintele în Serbia încep cu anul 1834, când se efectueaz
primul recensmânt în sensul modern al termenului, populaia total fiind
redus, de numai 678.192 locuitori. Începând cu aceast dat, populaia
cunoate o cretere continu i relativ echilibrat a numrului de locuitori,
dat îns i de extinderea teritorial pe care Serbia o realizeaz în timp. Ca
urmare a rscoalelor popoarelor cretine din Blacani din 1875-1877, dup
Congresul de Pace de la Berlin (1878), Serbia îi extinde teritoriul cu 30%
prin alipirea regiunii Ni, crescând astfel i numrul populaiei (tabel nr. 1).
Dup Rzboaiele Balcanice din anii 1912-1913, Serbia alipete i vechea
vatr sârbeasc Kosovo i Raka, precum i o mare parte a Macedoniei 97 ,
între anii 1895-1921, populaia statului sârb aproape dublându-se. Astfel, la
recensminte se înregistreaz:
Tabel nr. 1. Evoluia numeric a populaiei Serbiei
1834 678.192 locuitori
1841 828.895 locuitori
1843 859.545 locuitori
1846 915.080 locuitori
1850 956.893 locuitori
1854 998.919 locuitori
1859 1.078.281 locuitori
1863 1.108.668 locuitori
1866 1,216,219 98 locuitori
1878 1,669,337 99 locuitori
1895 2,493,770 locuitori
1921 4,133,478 locuitori
1948 6,527,966 locuitori
1953 6,979,154 locuitori
1961 7,642,227 locuitori
1971 8,446,591 locuitori
1981 9,313,677 locuitori
1991 (fr Kosovo) 7,822,795 locuitori
2002 (fr Kosovo) 7.498.001 locuitori
97 Dobrescu I.F., Dobrescu N.L., op.cit., p. 82-83.
98 Geographisches Handbuch zu Andrees Handatlas, 1882 – Serbia.
99 Ibidem.
42

IoneliaToarc
DENSITATEA medie a populaiei pentru Serbia Central este de 97,7
locuitori/kmp. Îns în partea
rsritean densitatea este mult mai
mic (tabel nr. 2), 51 loc./kmp
densitatea medie i doar 20-25
locuitori/kmp în zona înalt, de
munte, existând unele diferenieri de
la jude la jude, determinate de gradul
de favorabilitate al condiiilor
naturale. Densitatea mic se datoreaz
zonei preponderent montane (cu
excepia depresiunilor i vilor mai
largi), existând îns i cauze de ordin
istoric i economic. Astfel, valori
peste media pe ar întâlnim doar în
orae.
STRUCTURA POPULAIEI.
Serbia este constituit din trei teritorii:
provincia Kosovo, provincia
Voivodina i Serbia Central, acestea
având o mare diversitate etnic, ca
urmare a ocupaiei otomane în sud i a imperiului austro-ungar în nord, fiind
populate în majoritate de sârbi. Alturi de sârbi, triesc mai multe minoriti
naionale, mai semnificative, conform recensmintelor fiind albanezii (care
sunt majoritari în Kosovo), ungurii, bosniacii, iganii, croaii, slovacii,
bulgarii, românii etc. De-a lungul timpului, în recensmintele oficiale,
numrul i minoritile cele mai importante au variat sensibil.
Structura etnic, la nivelul Serbiei, potrivit recensmintelor
oficiale. Astfel, potrivit Codului lui Duan, Codul de legi al împratului
sârbilor i grecilor Duan cel Puternic, locuitorii din Imperiul sârb au fost
între anii 1349-1354, dup naionalitate: sârbi, greci, arbanasi (albanezi),
vlahi, saxoni (germani-cei mai muli în aezrile de mineri).
Istoricul Jiricek afirm c la 1365, Serbia avea 200.000 de locuitori,
populaia fiind format din sârbi i vlahi 100 .
La 1389 turcii desfiineaz Serbia ca stat, teritoriul acesteia fiind
divizat vreme de mai bine de 400 de ani. Arealul moravo-timocean, va fi în
100 Cristea Sandu Timoc, (1996), Tragedia românilor de peste hotare (9-13 milioane), ed.
a-II-a revzut, editura Astra Român, Timioara, p. 16.
43
Harta nr. 9

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
aceast perioad împrit, partea estic intr în componena sangeacului
Vidinului i partea vestic în componena sangeacului de Branicevo. Turcii
întocmesc statistici despre românii din sangeacul Vidinului în anii 1530,
1586, 1723, 1736, 1740 i 1783. În arhivele din Ankara i Istanbul,
cercettoarea Desanka Bojanic Lucakc gsete tabelele cu recensmintele
populaiei valahe chiar de la 1466, 1478, 1491.
Dup cronicile turceti, în anul 1545, aici existau 457 sate valahe sau
româneti, 35 mahalale i 90 ctune 101 , ca în datele din anul 1560, când s-a
recunoscut provincia autonom Margina, de ctre turci, s apar în Serbia
de rsrit, 498 de sate, 50 de ctune, 18 moii turceti i 26 de mnstiri
înlate de domnitorii români 102 .
În 1866, situaia apare alta la nivel de recensmânt, pe naionaliti. Din
totalul de 1,216,219: sârbi=1,058,189 (87.01%), români (vlahi) = 127,545
(10.49%), igani= 24,607 (2.02%), germani = 2,589 (0.21%), alii = 3,256
(0.27%).
În 1895 din totalul de 2,493,770, sârbi erau circa 2 milioane (cca.
90%), români (vlahi) = 159,000 (6.43%), igani = 46,000 (1.84%).
La recensmântul din 1921 (fr Voivodina, dar incluzând Kosovo i
Macedonia) se înregistrau din totalul de 4.133.478, sârbi i croai=3,339,369
(80.87%), albanezi=420,473 (10.17%), vlahi=159,549 (3.86%),
turci=149,210 (3.61%), germani= 5,969, rui 4,176, sloveni= 3,625, cehi i
slovaci = 2,801, unguri = 2,532, francezi = 717, italieni = 503, polonezi =
286, englezi = 231, ruteni = 35, alii (cei mai muli igani) = 44,002.
În 1948 din totalul de 6,527,966, majoritatea o formau sârbii=
4,823,730 (73.89%), urmai de albanezi = 532,011 (8.15%), unguri =
433,701 (6.64%), croai = 169,864 (2.60%), muntenegreni = 74,860
(1.15%), igani = 52,181, sloveni = 20,998, macedoneni = 17,917,
musulmani = 17,315.
Începând din acest moment, românii sau vlahii dispar din statisticile
oficiale, ca urmare a tensionrii relaiilor jugolavo-române, dotrit
proiectului “Federaia Balcanic” demarat de Iosip Broz Tito. Acest proiect
al liderului jugoslav de a crea o federaie balcanic în care s fie incluse
Albania i Bulgaria, dar sub conducerea Jugoslaviei, a dus la o ruptur între
Stalin i Tito.
101 Ibidem
102 Cristea Sandu Timoc, (2009), LXXI. Câteva relaii medievale cu sârbii, în revista Dacia
Aurelian, Timioara, p. 5.
44

IoneliaToarc
La reuniunea Komintermului, din 25-28 iunie 1948 de la Bucureti, se
emite un document prin care Tito este considerat “trdtor al socialismului”.
Documentul a trebuit s fie aprobat, din motive lesne de îneles i de ctre
Gheorghiu Dej, fapt ce a înrutit relaiile dintre Jugoslavia i România 103 .
În 1953 din 6,979,154 total, sârbi = 5,152,939 (73.83%), albanezi =
565,513 (8.10%), unguri = 441,907 (6.33%), croai = 173,246 (2.48%),
muntenegreni = 86,061 (1.23%), musulmani = 81,081 (1.16%), igani =
58,800, macedoneni = 27,277, sloveni = 20,717.
În 1961 din totalul de 7,642,227, sârbi=5,704,686 (74.65%), albanezi =
699,772 (9.16%), unguri= 449,587 (5.88%), croai = 196,409 (2.57%),
muntenegreni = 104,753 (1.37%), musulmani = 93,467 (1.22%),
macedoneni= 36,288, yugoslavi = 20,079, sloveni = 19,957, igani = 9,826.
Românii/vlahii, reapar în recensmintele oficiale dup mai bine de 20
de ani de absen, datorit faptului c din anul 1955, relaiile dintre
Jugoslavia i România încep s se detensioneze, în special prin demararea
proiectului Porile de Fier,
astfel sporindu-se
încrederea între pri. În
iulie 1964, un grup de
oficialiti iugoslave de
rang înalt au avut o
întâlnire la Comitetul
Central, în care au fost
discutate probleme ale
colaborrii bilaterale 104 ,
execuia S.H.E.N. Porile
de Fier începând la 7
septembrie 1964,
finalizarea lucrrilor fiind
consemnat la 16 mai
1972.
Drept urmare, la recensmântul din anul 1971 din totalul de 8,446,591
din care sârbi = 6,016,811 (71.23%), albanezi = 984,761 (11.66%), unguri
= 430,314 (5.10%), croai= 184,913 (2.19%), musulmani = 154,330
(1.83%), muntenegreni = 125,260 (1.48%), yugoslavi = 123,824 (1.47%),
slovaci= 76,733, bulgari = 53,800, igani = 49,894, macedoneni = 42,675,
103 www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/serviciile-secrete-criza-iugoslava
104 www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/prietenul-belgrad-nevoie-se-cunoaste
45
Harta nr. 10

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
rui = 20,608, turci = 18,220, sloveni = 15,957, se înregistreaz i un numr
de 14,724 de vlahi i 57,419 de români.
În 1981 din totalul de 9,313,677, se înregistreaz sârbi = 6,182,159
(66.38%), albanezi = 1,303,032 (13.99%), yugoslavi = 441,941 (4.75%),
unguri = 390,468 (4.19%), musulmani= 215,166 (2.31%), croai = 149,368
(1.60%), muntenegreni = 147,466 (1.58%), igani = 110,956 (1.19%),
macedoneni = 48,986, sloveni = 12,006.
În 1991, (fr Kosovo) din totalul de 7,822,795, apar sârbi = 6,252,405
(79.93%), unguri = 343,800 (4.39%), yugoslavi = 320,186 (4.09%),
musulmani = 180,222 (2.3%), muntenegreni = 118,934 (1.52%), croai =
97,344 (1.24%), igani = 94,491 (1.21%), albanezi = 78,281 (1%), slovaci =
66,772 (0.85%), macedoneni = 45,068 (0.58%), români = 42,316 (0.54%),
bulgari = 26,698 (0.34%), ucraineni = 18,052 (0.23%), vlahi = 17,804
(0.23%), alii = 34,698 (0.44%), nedeclarat = 10,538 (0.13%), afiliere
regional = 4,841 (0.06%), necunoscui = 47,949 (0.61%)
La ultimul recensmânt efectuat în
2002 din totalul de 7.498.001, se
înregistreaz sârbi-6.212.838
(82,86%), muntenegreni -69.049
(0,92%), iugoslavi-80.721 (1,08%),
albanezi-61.647 (0,82%), bosniaci-
136.087 (1,82%), bulgari-20.497
(0,27%), gorani -4.581(0,06%), croai-
70.602(0,94%), macedoneni-25.847
(0,35%), musulmani (dup
naionalitate) 19.503 (0,26%), igani-
108.193 (1,44%), vlahi -40.054
(0,53%), români-34.576 (0,46%),
germani-3.901 (0,05%), ruteni-15.905
(0,21%), rui-2.588 (0,03%), slovaci-
59.021(0,79%), sloveni-5.104 (0,07%),
cehi-2.211 (0,03%), ucraineni-5.354
(0,07%), unguri-293.299 (3,91%),
alii-11.711 (0,16%), nedeclarai-
Hartanr.11
107.732 (1,44%) i necunoscui-75.483
(1,01%).
46

IoneliaToarc
Graficnr.1Evoluia numeric a românilor/vlahilor din
200,000
Serbia, conform recensmintelor oficiale
150,000
100,000
50,000
0
an
1866
1895 1921 1948 1953 1961 1971 1991 2002
În ultima perioad inter-recensmânt cota populaiei sârbe este de
cretere lent (de la 79,93% în 1991 la 82,86% în 2002). În plus, populaia
de naionalitate valah (român) i rom (iganii) a crescut, de asemenea.
La membrii altor comuniti etnice se înregistreaz rate negative de cretere.
În Serbia Central oficial, sârbii reprezint 89.48% din totalul
populaiei, bosniacii fiind cea mai important minoritate cu 2.48%, urmai
de igani (1,45%) i albanezi (1,10%).
Zona cuprins între Timoc i Morava, are o populaie de 712.050 de
locuitori, conform recensmântului din 2002, populaia regiunii fiind
format preponderent din dou etnii. Majoritatea etnic o constituie sârbii,
urmai fiind de minoritatea româneasc (vlah). Celelalte minoriti sunt
slab reprezentate, de cele mai multe ori regsindu-se în orae 105 .
Se ateapt cu interes rezultatele recensmântului din septembrie 2011,
mai ales la nivel regional.
Structura confesional. Dup religie, cea mai mare parte a populaiei
este cretin-ortodox, ceilali credincioi aparinând cultului islamic ori unor
secte religioase.
În ceea ce-i privete pe românii/vlahii din estul Serbiei, în ultimul secol
biserica a fost aproape inexistent în contiina acestora, deoarece lor li s-a
suspendat dreptul la slujbele religioase în limba matern. Majoritatea
populaiei nu are în prezent nici un contact apropiat cu divinitatea prin
mijlocirea bisericii, ci aceast legatur o fac singuri, acest aspect fiind
detaliat în capitolul legat de viaa spiritual a românilor din aceast zon.
Din momentul alipirii regiunii moravo-timocene la statul sârb (1833),
în timpul lui Milos Obrenovic, începe un program agresiv de discriminare
105 Tabel nr. 3 cu rezultatele recensmântului din 2002, pe etnii, în cele 4 judee.
47

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
naional i de asimilare forat a românilor din Serbia de Rsrit, fapt care
se continu i în prezent.
Biserica Ordotox Sârb a interzis categoric folosirea limbii române în
bisericile din regiune, nici mcar la spovedanie nefiind admis folosirea
limbii materne de ctre români, iar crile liturgice româneti au fost arse.
Preoii români din cele 87 de biserici i 17 mnstiri româneti, ce fiinau
sub jurisdicia Mitropoliei Ugro-Vlahiei 106 , sunt gonii în România i
înlocuii cu preoi sârbi, ce cântau liturghia în slava veche, iar dup 1992,
sunt folosii în regiune, preoi refugiai din Bosnia i Croaia Heregovina 107 .
De asemenea, prin circulara bisericeasc nr. 765 din 18 august 1899,
episcopul Timocului a dat ordin preoilor din eparhia lui ca la botez s se
dea copiilor numai nume “curat naionale”, dup o list cu nume de botez
sârbeti, afiat în fiecare biseric, obligatorie pentru toi locuitorii zonei
(Zbuchea Gh., Dobre C., 2005: 86).
De la anul 1860 biserica româneasc din acest spaiu geografic a fost
transformat în instrument de desnaionalizare. Cei câiva preoi de origin
român, fcându-i studiile în seminarii sârbeti, li s-a ters orice urm de
mândrie i contiin româneasc, devenind nu numai funcionari ai statului,
ci i ageni ai slavizrii 108 .
Aceast situaie s-a perpetuat
pân în secolul XXI, în prezent, în
pofida numeroaselor presiuni venite
Foto 9 Biserica din Malainia (s.) i
Biserica din Isacova (Jasikovo) – d.
din partea statului sârb i a Bisericii
ortodoxe sârbe, situaia bisericii
româneti în regiune, pare s se îmbunteasc. In anul 2004, dup mai
106 Boboc A. Cojocaru, (iunie-octombrie 2010), Boian Alexandrovic – simbol al contiinei
naionale a românilor timoceni, Constelaii ieene, anul V, nr. 2-3 (18-19), p. 29.
107 Dobrescu I.F., Dobrescu N.L., op. cit., p. 84-85.
108 A. Jippa Dumitrescu, Octavian Metea, (1943), Revista Timocul, p.47-51.
48

IoneliaToarc
bine de 150 de ani, se reiau slujbele religioase în limba român, odat cu
sfinirea primei biserici româneti din teritoriu, la Malainia, Negotin, ca
urmare a impresionantei lupte duse cu autoritile sârbe, de ctre preotul
Bojan Aleksandrovici. Cazul bisericii din Malainia ajunge s fie comentat
i în presa internaional. În 2005, BBC scria despre prima slujb
româneasc de Pate înfptuit în limba român dupa 180 de ani de
dominaie sârb. La sfâritul anului 2006, preotul Bojan Alexandrovic a fost
condamnat de statul sârb la dou luni de închisoare, cu suspendare.
Actualmente este caterisit de Biserica Sârb, dei canonic aparine de
Biserica Ortodox Român. Ca o recunoatere a eforturilor acestuia,
Episcopia Daciei Felix din cadrul Patriarhiei Române îl numete în iunie
2011 în postul de preot vicar administrativ pentru Timoc al Episcopiei
noastre 109 .
Cazul bisericii din Malainia dar i
situaia comunitii româneti din
Serbia de Rsrit a fcut obiectul
dezbaterilor în Adunarea Parlamentar
a Consiliului Europei, care, la 1
octombrie 2008, a adoptat Rezoluia
1632 (2008) i Recomandarea 1845
(2008), intitulate: „Situaia
minoritilor naionale din Voivodina
i a minoritii etnice române din
Serbia”.
Foto 10 Preotul vicar administrativ
pentru Timoc, Boian Alexandrovici
În raportul Consiliului Europei se spune, c dei e o "aparent
cordialitate între Bisericile ortodoxe sârb i român", influena Bisericii
sârbe în recunoaterea altor culte "pare exagerat" i "raportorul este
surprins totodat de importana canoanelor bisericeti într-un stat secular".
Acelai raport mai spune c APCE e "surprins de influena dominant a
Bisericii Ortodoxe Sârbe în recunoaterea de ctre stat a altor culte” i nu în
ultimul rând c "situaia românilor/vlahilor din estul Serbiei este cu mult
mai defavorabil decât a românilor din nordul Serbiei, provincia
Voivodina".
Autoritile sârbe încearc s stopeze înc, prin diferite tactici de
intimidare i hruire, procesul de redeteptare naional a comunitii
româneti.
109 Patriarhia Român, Episcopia Daciei Felix, nr.50/2011, Decizie Chiriarhal.
49

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Într-un reportaj despre românii din Serbia, preotul Boian
Alexandrovici, afirm c: “M cheam lumea din alte sate s slujesc, dar
înc s sperie, înc le e fric. Am intrat acum într-un sat, Bobova, la
Sfilan, la o înmormântare la un om i presa sârbeasc a scris azi, la
Belgrad, c lumea nu-l mai vrea pe popa sârbesc" 110 .
În anul 2010 se sfinete a doua biseric româneasc, în satul Isacova
(Jasikovo), pe valea Moravei, slujbele religioase fiind inute de preotul
iconom stavrofor Iel Buobu Lui, paroh al parohiei de Horreum Margi si
Isacova.
S-a demarat în ultimii doi ani, construirea unei biserici la Busur, Valea
Moravei, precum i ridicarea la Malainia a unei a doua biserici, ce va
constitui nucleul primei mnstiri româneti din arealul movaro-timocean.
Au mai fost ridicate
i câteva clopotnie i
troie, unde cei doi preoi
merg s fac slujbe: în
satele ipicovo, Bigrenia,
Metovnia, Samarinovac,
ârnaica, Geanova.
Structura pe grupe
de vârst. Populaia din
Serbia, inclusiv estul
Serbiei, este din ce în ce
mai în vârst. În perioada 2002-
Harta nr. 12 i Harta nr. 13
2009, proporia populaiei tinere de
15 ani i peste 65 de ani în totalul
populaiei variat: procentul de tineri
(0-14) a sczut de la 16,1% în 2002
la 15,2% în 2009, în timp ce
populaia în vârst de 65 ani i peste
a crescut de la 16,6% (2002) la
17,1% (2009).
Potrivit recensmântului din
2002, ponderea cea mai mare ca
vârst înaintat o au slovenii i
germanii, cu o vârst medie de 54.9 i 52.1 ani, dintre toate nationalitatile,
urmai de locuitorii de naionalitate bulgar, croat i vlah cu o vârst
110 Ionel Dancu,martie 2011, Dumnezeu nu tie românete în Valea Timocului, Adevrul.ro.
50

IoneliaToarc
medie de 48 de ani. Pe de alt parte, cea mai tânr naionalitate este cea de
etnie rom, cu o vârst medie de 27,5 ani, iar din grupurile etnice mai mici,
goranii 111 , cu o vârst medie de 32 de ani.
Structura populaiei pe medii (urban i rural). Puin peste jumtate
din populaia Serbiei triete în mediul urban, procentul fiind de 56%.
Numrul populaiei în orae a crescut foarte puin, creterea efectivului
populaiei urbane datorându-se unor factori cum sunt: sporul natural al
populaiei oraelor i atragerea unui numr însemnat de persoane din mediul
rural, îndeosebi ca urmare a mecanizrii lucrrilor agricole. În paralel cu
acest proces a avut loc o diminuare a ponderii populaiei rurale.
Populaia activ. În ceea ce privete ponderea populaiei active care
lucreaz, din 1991pân în 2002 a sczut în medie cu 2,7% (pentru populaia
de sex masculin cu 3,5%, pentru femei cu 1,7%). Cotele reduse privind
activitatea populaiei de sex masculin au fost cauzate în principal de
reducerea activitii la generaia mai în vârst, precum i reducerea ponderii
populaiei ocupate în agricultur (17.2 la 10.9).
A avut loc o scdere accentuat a populaiei active ocupate în
agricultur. Conform celor mai recente rezultate, populaia ocupat în
agricultur este de doar 10,9% din totalul populaiei. În raport cu 1991,
numrul absolut al populaiei agricole a fost redus cu 37%. În paralel a
crescut populaia ocupat în industrie i construcii, mai întâi, iar recent, cea
cuprins în sectorul serviciilor.
111 Goranii sunt un grup etnic sud-slavic musulman, însemnând “oamenii muntelui”, care a
migrat în Serbia din regiunea Gora, localizat între Albania, Kosovo i Macedonia.
51

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Hrile nr. 14 i nr. 15
52

IoneliaToarc
NUMRUL I EVOLUIA POPULAIEI ROMÂNETI DIN
ESTUL SERBIEI
Cu o populaie de 712.050 de locuitori 112 , în cele 4 judee: Branicevo,
Pomoravie, Bor i Zaicear, din care majoritatea este oficial de etnie sârb-
636.420 (89%), urmtoarea minoritate ca importan, este aceea de români
(împrii în statisticile oficiale în vlahi-39736 i români-1476). Din totalul
de 41.212 de persoane, acetia reprezint 5.78% din totalul populaiei.
Anumii lingviti i oameni de tiin, precum i organizaiile româneti din
Estul Serbiei ridic îns numrul românilor/vlahilor la 250.000 - 400.000 de
locuitori 113 .
Aceste estimri se bazeaz pe faptul c recensmintele sârbeti din
secolul al XIX-lea consemnau circa 150.000 de români, adic 10% din
populaia Serbiei i majoritatea absolut a estului Serbiei. La acestea se
adaug sporul natural demografic, precum i considerarea c nu a existat
niciodat un exod a populaiei româneti din zon.
Date oficiale. Referitor la numrul total al românilor din estul Serbiei
în diverse perioade istorice se pot meniona urmtoarele date:
Cercettoarea iugoslav Duanka Bojanic Lukac, gsete în arhivele
din Ankara i Istanbul, tabelele cu recensmintele populaiei valahe de la
1466, 1478-1491 i 1740-1741, în judeele Craina i Kladovo-Kljuc. În 71
de sate apare populaie româneasc, regiunea fiind în totalitate de aceast
etnie, semnalându-se doar câteva sate de sârbi.
În prima statistic alctuit de Serbia la 1834 ca i în cele urmtoare
pân la 1846, numrul românilor nu este indicat. Scopul recensmintelor era
unul fiscal, de aceea criteriul etnic a fost neglijat 114 .
În 1846 apar primele date statistice legate de românii din Serbia, unde
se menioneaz prezena a 97.215 români.
În 1857 geograful francez Guillaume Lejean cifreaz numrul
românilor din Serbia la 104.343. Conform Meyers Konversationslexikon
(Verlag des Bibliographischen Instituts, Leipzig und Wien, Vierte Auflage,
1885-1892) triau în regiunea Timoc (adic în Serbia, dar i în Bulgaria)
250.000 români.
112 Conform recensmântului din 2002.
113 Vezi tabel nr. 3.
114 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 119.
53

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
În anul 1866 115 , în Serbia triau conform datelor statistice 127.545
români, constituind 10,5 % din populaia total a rii, fiind astfel cifrai ca a
doua naiune a rii.
La 1884, populaia strin din întreaga Serbie era în procente, de
10,96% din care românii deineau 7,87%, prin urmare ei reprezentând
elementul minoritar cel mai numeros din Serbia 116 .
La 1890 populaia româneasc era de 148.684 locuitori, adic deinea o
pondere de 6,64% din întreaga populaie, pe judee situaia fiind urmtoarea:
Negotin 55,649 (60,77%), Pojareva 58,463 (28,51%), Morava 11.301
(7,05%) i Timoc 30,908 (44,56%).
În statistica din 1895 românii constituiau 6,4 % (169.510) din populaia
statului, dintre care 183.560 erau rani i 5.950 erau oreni, pe judee fiind
repartizai astfel: Negotin 54,582 (58,09%) români i 136.658 sârbi,
Pojareva 59,011 (27,03) români i 151.867 sârbi, Morava 9.282 (5,32%)
români i 161.817 sârbi i Timoc 34,797 (46,97%) români i 37.575 sârbi.
Începând cu 1900, numrul românilor în statisticile oficiale scade brusc
i fr motiv la 122.429 persoane, motiv pentru care veridicitatea acestor
cifre a devenit tema unor dispute.
Primul recensmânt iugoslav, din 1921, arta un spor de populaie
româneasc cifrându-se la 139.534 români, repartizai pe judee astfel:
Negotin-62.163 români, Pojarev- 44.063 români, Morava – 4.658 români,
Timoc – 28.650 români 117 . Aceast cifr îi include i pe cei aproximativ
15000 - 20000 aromâni din Macedonia de nord (înglobat în 1912 Serbiei).
La 1931 în estul Serbiei Centrale triau conform datelor oficiale 57.000
români, ca în 1948, când deja era statul socialist iugoslav, s apar dou
etnii disticte: 64.095 români si 102.953 de vlasi. Prin acest fapt s-a încercat
mascarea caracterului lor etnic românesc, sugerându-se c ar fi un popor
distinct cu limb proprie. Urmtoarele recensminte încep s ne ofere date
puternic diminuate i fr o logic real a evoluiei demografice a acestei
comuniti.
La 1953 apar la recensmânt 198.793 vorbitori de limba român în
Serbia Central, ca în 1961 în estul Serbiei Centrale s fie doar 1330 români
(oficial vlahi).
În doar 20 de ani, populaia român crete brusc în 1981 la 25.535
persoane vorbitoare de "limba valah".
115 Conform Geographisches Handbuch zu Andrees Handatlas, 1882, Leipzig und Bielefeld
116 Drzavopis Srbje, sveska XVI, p. VIII i XVII.
117 Statistika Kraljevine Srbije, Kniga XXIV2, p.CIX.
54

IoneliaToarc
În 1991 în Serbia triau 71.536 persoane vorbitoare de "limba valah"
(aproape toate în estul Serbiei Centrale), îns numai 16.539 persoane
înregistrate drept valahi.
Astfel la recensmântul din 2002 s-au declarat 39.736 vlasi (vlahi) si
1.476 români, în total 41.212 de persoane (5.78%) din populaie.
Nu toi îi reprezint pe românii
din Serbia de rsrit, exist i igani
românofoni care s-au declarat de
identitate etnic româneasc. În
ultimii ani se constat procese active
de emancipare etnic, atât ca vlahi,
dar mai ales la contientizarea
apartenenei la etnia român în
general, fapt care genereaz i unele
tensiuni în rândul comunitii.
Datele recensmintelor oficiale
realizate de-a lungul secolului XX
sunt contradictorii, nu se poate
aprecia numrul exact al vorbitorilor
de limb român i dar i a celor care
au identitate etnic româneasc, fie
datorit divizrii oficiale între români
i vlahi, fie a numrului mare care au
fost recenzai ca sârbi, populaia
romneasc din zon fiind foarte
Harta nr. 16
confuz în ceea ce privete identitatea etnic. Recensmântul din 1921 este
cel mai aproape de adevr, fa de cele din perioada postbelic, care ne
prezint diminuri majore i oscilaii ilogice ale numrului de români.
Cercetrile care s-au facut asupra românilor din zon de la 1800
încoace, au stabilit în mod unanim c regiunea estic a Serbiei i, ca o
prelungire a acesteia, colul nord-vestic al Bulgariei sunt locuite într-o
msur covâritoare de români i c acetia, prin continuitatea lor teritorial
cu cei din stânga Dunrii, prin obiceiurile, tradiiile, costumul, limba lor,
absolut identice pe ambele maluri ale Dunrii, sunt o parte întregitoare a
poporului român.
Date neoficiale. Pentru a vedea felul cum cercettorii au prezentat
regiunea, vom cita i reproduce cronologic urmtoarele hri i lucrri:
55

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Geograful A.F. Marsigli gsete în 1696 c tot malul drept la Dunrii
de la Golub în jos era locuit de români 118 .
Etnograful F. Kanitz, începând cu anul 1859, a fcut numeroase
anchete de teren în aceast regiune, semnând, mai târziu, câteva lucrri
despre Serbia i Bulgaria. El a consemnat masiva prezen a românilor
timoceni în zon, 123.000 români la numr, nu vlahi, despre care a fcut i o
serie de observaii de natur etnografic, spunând c „originea Rumunilor,
Vlahilor sau Românilor, cu toate sforrile tiintei istorice, n-a fost
clasificat îndeajuns pân astzi. Niebuhr îi numea un popor enigmatic. Ali
cercettori se supralicitau în ipoteze, care duceau la cele mai contradictorii
concluzii” 119 .
Mackenzie G. Muir si Irby A.P. în “Map of the south Slavonic
countries”, 1867, confirm prezena elementului etnic românesc între
Dunre, Timoc i Morava.
Lejean Guillaume în “Carte etnografique de la Turquie d’Europe et des
etats vassaux autonomies”, 1869, ne prezint continuitatea masiv a
elementului românesc în sudul Dunrii, între vrsarea râului Pek i Vidin.
Documentându-se la faa locului el scrie c pentru Serbia românii sunt ,,un
mare dar" fiind ,,laborioi, activi i mai prolifici decât sârbii". Spunea c la
1857 erau 39.728 români în cercul Pojareva, 35.671 în Craina, 20.597 în
Cerna Rieca, 7.351 în Ciupria, 996 în Semedria sau Podunavlia, de toi
104.343 de români.
H. Kiepert în “Volker und Sprachen Karte vor Osterreich und die unter
Donaulandern”, 1869, arta de asemenea o continuitate puternic de la
nord-est i sud-est cu depirea românilor la vest de Morava.
Scriitorii sârbi (V. Caric, B. Jaksic 120 ) recunosc ei înii c actele
regilor sârbi atest existena românilor în secolele XIV-XV, chiar mai la sud
de inutul locuit acum de ei, 10,4% din populaia Serbiei fiind rumuni.
Jozsef Szabo 121 spunea c 1/7 din populaia Serbiei o formeaz
românii, acetia fiind în numr de 175.000 locuitori.
M. Eminescu ca ziarist la Timpul 1876, dup datele din ziarul Pester
Loyd din Budapesta, vine cu afirmaia c 1/6 din populaia Serbiei o
formeaz românii.
A. Bagov (Sarajevo 1896) d un numr de 500.000 români în Serbia.
118 A.F. Marsigli, (1726), Danubius Panonico-Mysicus, Haga tom I, p. 58.
119 F. Kanitz, (1904), Serbien, Lipsca, p.13.
120 B. Jaksic, (1873), O plamenon sostav naselenia v. Kniajeste Serbskom, St. Petersburg.
121 Jozsef Szabo, (1923), Note de drum din Serbia din punct de vedere etnografic i
geografic, Recenzie de Bocu Sever, în Anuarul Institutului de Istorie Naional, Cluj.
56

IoneliaToarc
Prof. Gustav Weigand de la Universitatea din Leipzig, la 1900, spunea
c “Populaia din Craina – colul cel mai muntos nord-estic al Serbiei – este
român. Aceast regiune nu numai c deocamdat este la adpost de orice
slavizare, dar chiar se constat o întrire considerabil a elementului
românesc”, constatând procesul de sârbizare i bulgarizare a acestora,
aproximându-le numrul la 180.000, chiar dac de la funcionarii sârbi
obinuse informaia c românii ar fi în numr de 150.000 122 .
Sârbul Ljubomir Iavanovici scrie la 1903 c cine ar trece prin zona
Timocului “ar putea s cread c aici triete numai o populaie
româneasc” 123 .
În anul 1909, G. Vâlsan spunea c regiunea populat cu români în
Serbia era limitrof cu judeele – de azi – Mehedini i Cara-Severin, pe
valea Timocului i pân dincolo de valea Moravei, iar în sud pân la
muntele Rtanj într-un inut ce cuprindea a asea parte din Serbia. Înainte se
întindeau i dincolo de Morava, artând c românii din Serbia veche, adic
cei din dreapta Dunrii sunt în numr de 260.000-300.000 suflete.
G. Giuglea scria c ,,neamul românesc e pomenit în mase în sudul
Dunrii înc din vremea rilor sârbeti" i e ,,un inut de tranziie între
românii din Carpai i aromâni" 124 . A constatat c românii din Serbia au
asimilat o parte mare de slavi (sârbo-bulgari).
Florinschy I.D. în “Harta etnografic a slavismului apusean”, 1911,
arta în linii mari aceleai adevruri ca i ceilali savani.
Prof. bulgar Romansky, strbate regiunea dintre Timoc i Morava,
cercetând 391 de sate din care 151 le gsete curat româneti i 298 sârbobulgreti.
Dup constatrile sale, populaia româneasc în acel an se ridica
la 181.696 de locuitori, reprezentând astfel 42% din întreaga populaie a
celor 4 judee: Negotin – 60.093 (69%), Pojarev – 73.168(35%), Zaiecear
– 33.627 (44%), Morava – 14.808 (23%). El scrie referitor la Craina c
“elementul românesc alctuiete aproape trei ptrimi din toat populaia”
i “c cele 3 pli nord-vestice: Dolnimilanov, Cladova i Brza Palanca
sunt aproape exclusiv româneti. In cel dintâi nu este nici un sat curat
sârbesc, în cea de-a doua numai unul, Petrova sau Cralev – populat acum
122 Gustave Weigand, (1900), Românii în Serbia, Transilvania, organul asociaiunii pentru
literatura român i cultura poporului român, Sibiiu, nr. V, anul XXXI, p.112.
123 Sandu Cristea Timoc, (1997), Vlahii sunt români, editura Astra Român, Timioara, p.
12.
124 George Giuglea, (1988), Fapte de limb, Bucureti, p. 184.
57

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
vreo 60 de ani de muntenegreni din neamurile Tutco, Mircovici i Pacovici,
asemenea i în al 3-lea, numai un sat Stiubic (1963 loc.)” 125 .
L.T.Boga în lucrarea “Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania,
Bulgaria i Serbia”, aprut în 1913, face o ampl analiz a situaiei
românilor din Serbia i public situaia pe plase i localiti cu numrul de
locuitori.
Scarlat Demetrescu, A.D. Atanasiu, Ed. Borcea în “Carte etnografique
des regions habituées par les Roumains et des colonies etrangeres qui s’y
trouvent”, 1919, ne prezint o rspândire compact a elementului românesc
între Bazia i sud de Vidin, spre vest aezarea elementului românesc
prelungindu-se pân la Morava.
S. Bocu afirm c: “Intre vile Moravei i Timocului, triete o mas
compact de 300.000 de români”.
M. Seton Watson, chiar dac este cunoscut ca prieten al jugoslavilor,
fixa numrul românilor la 200.000 (“Roumanien and the var”).
Dr. Popovici i prof. Giuglea au evaluat numrul românilor dunreni
din Serbia la 300.000 suflete.
Francezul Gustave Gravier în teza de doctorat “Les frontieres
historiques de la Serbie”, scria ca “hotarul Serbiei este Morava i nu
Timocul” 126 . In aceast privin, Vâlsan scria: “în toate timpurile, afar de
rare excepii, din vremea roman i pân în sec. XIX, hotarul Serbiei, a
rmas pe aceast râp, cu o fizaie remarcabil. Cum au ajuns sârbii totui în
stpânirea Crainei? Ce argumente au adus? Iat-le: i fiindc la întemeierea
statului modern sârbesc, la 1833, Milo nu gsea nici un argument, nici
istoric, nici geografic, nici etnic, ca s obin Craina, a apsat, cu toat
greutatea argumentul politic: anume, Serbia are nevoie de legtura cu
România vecin i prin ea cu Rusia. Nevoia pe care o aveau sârbii de
prietenia României a dus la anexarea celui mai compact grup de români
rmas în afar de regatul românesc actual” 127 , spunând mai departe c avem
aici “o adevrat Bucovin de Sud”.
Chiar în crile colare sârbeti din 1907, numrul românilor din arelul
moravo-timocean se ridica la 620.000, iar în 1945 în judeele Craina i
Timoc erau 365.000 vlahi sau români (Cristea Sandu Timoc 1996: 19).
De-a lungul secolului nostru s-au publicat o serie de statistici asupra
numrului românilor dintre Timoc i Morava, atât în România cât i peste
125 Stojan Romanski, (1926), Românite mejdu Timok i Morava,Sofia, p. 48-49.
126 Gustave Gravier, Les frontieres historiques de la Serbie, Paris, p.20-21.
127 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, Buletinul Socetii Regale Române de
Geografie, LVI, Bucureti, p. 150.
58

IoneliaToarc
hotare. Astfel, C. Constante îi estima în 1924 la 500000 de persoane 128 , iar
pentru 1941 Cristea Sandu Timoc, preluând numrul din statistica iugoslav
din 1931 îi evalua la 408 346.
N. Iorga afirma c “atât în Serbia cât i în Bulgaria sunt sute de mii de
Evoluianumericaromânilor/vlahilor dupdateneoficiale
1000000
mii
500000
0
an
Grafic nr. 2
români care triesc dincolo de ap tocmai cum triesc oltenii i ranii
munteni pe malul cel stâng” 129 .
Harta nr. 17
V. Cucu 130 scrie c în jurul Pirotului i Niului erau în trecut muli
români - o prelungire a populaiei româneti din jurul Sofiei fiind pomenit
în hrisoavele vechilor ari sârbi.
128 C.Constante , A. Golopenia, (1943), Românii din Timoc, Bucureti.
129 Nicolae Iorga, Sârbi, Bulgari i Români în Peninsula Balcanic în evul mediu, p.8-9.
59

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Statisticile neoficiale ale unor asociaii culturale ale românilor de aici
public cifre mult mai optimiste. Astfel Micarea românilor i a vlahilor
din Serbia îi evalueaz la cca 1-2 milioane, locuind în vreo 300 de sate i 22
de orae, iar Partidul Independent al vlahilor îi estimeaz la cca. 2 milioane.
Numrul real al românilor din aceast regiune în prezent, este în jur de
300.000 131 (aprox. 40% din populaia total). Cifrele mai mari, sunt deseori
exagerate, fiind estimate de diveri autori sau asociaii care nu in cont de
procesul de asimilare extrem de activ al românilor, precum i de
depopularea accentuat a regiunii, datorat atât ratei de cretere a populaiei
i spor natural negative, cât i migraiei intense, din ultimele decenii (mai
ales perioada anilor ‘70-‘80) a locuitorilor, ctre statele vest europene.
Conform recensmântului din 2002, în urmtoarele optine
vlahii/românii, concentreaz o minoritate reprezentativ, localitile cu
populaie româneasc fiind în: Bor (18,2%), Boljevac (26,7%), Negotin
(7,5%), Zajecar (4,8%), Kladovo (3%), Majdanpek (12,2%),
Kucevo(28,3%), Petrovac(10,9%), Golubac(9,9%), Despotovac(2%),
Žabari(3%), Cuprija(4%), Malo Crnice(3%), Svilajnac (1%), Požarevac
(11%), Žagubica (22,4%), Veliko Gradište(2%) si Jagodina (0,5%).
ORIGINEA ROMÂNILOR DIN ESTUL SERBIEI
Comunitatea româneasc din rsritul Serbiei este foarte important,
dup cum s-a vzut chiar din datele oficiale, aceasta fiind a doua dup etnia
sârb, arealul etnic românesc din zon reprezentând o continuitate spre vest
a românilor din România i Bulgaria. Între cele dou râuri, Timoc la est i
Morava la vest, românii formeaz un areal compact, majoritar în numeroase
localiti i opštine (raioane), fiiind întâlnii i în alte regiuni ale Serbiei, dar
deja foarte dispersai.
Originea românilor din Serbia estic este greu de elucidat, în lipsa unor
izvoare bibliografice, acetia fiind consemnai mai mult accidental. Nu
exist o opinie unitar în privina originii acestora, de-a lungul timpului
emiându-se mai multe teorii.
În 1904, F. Kanitz observa c “originea Rumunilor, Vlahilor sau
Românilor, cu toate sforrile tiinei istorice, n-a fost clasificat îndeajuns
130 Vasile Cucu, Consideraiuni geografice privind unitatea etnic a României, în Terra nr.
1-2/1992, pagina 22.
131 Conform tabel nr. 3, localitile cu populaie româneasc, coloana 2, estimri populaie
2000.
60

IoneliaToarc
pn astzi. Niehbur îi numea îi numea un popor enigmatic. Ali cercettori
se supralicitau în ipoteze, ce duceau la cele mai contradictorii ipoteze” 132 .
În urma cercetrilor efectuate pe teren, G. Vâlsan afirma c:
“Mrginindu-le la grupul compact românesc dintre Timoc i Morava, în
privina vechimii lui, mai toi istoricii români i sârbi sunt de acord: nu
avem dovezi de o mare vechime a românilor din aceste inuturi” 133 .
Teoria originii autohtone a românilor din arealul moravo-timocean,
bazându-se pe argumente credibile este susinut de o serie de cercettori.
Cronicile din secolul al XII-lea, urmate de scrierile lui Dimitrie Cantemir i
ale colii Ardelene, istoricii N. Iorga, A.D.Xenopol, Dimitrie Onciu, susin
c procesul de etnogenez a poporului roman a avut loc pe ambele maluri
ale Dunrii.
Muli lingviti (printre care Sextil Pucariu, E. Gamillscheg), crora li
se adaug i istoricul Silviu Dragomir, susin c Timocul, Banatul i Oltenia
sunt leagnul formrii limbii române 134 .
I.F. Dobrescu i Nicoleta-Laura Dobrescu consider c cea mai
plauzibil ipotez este c “o parte a lor (a românilor timoceni n.m.) sunt
urmaii direci ai populaiei romanizate din provinciile Moesia Superior i
Dacia Ripensis” 135 .
Chiar dac nu mai este de actualitate, teoria reoslerian sau teoria
imigraionist, vine în sprijinul autohtoniei românilor din acest spaiu, prin
susinerea faptului c dacii au fost distrui în totalitate în cele dou rzboaie
daco-romane i c românii s-au format la sud de Dunre i apoi au imigrat la
nord.
Teritoriul studiat a fost timp îndelungat sub administraie roman,
atestarea romanizrii populaiei din arealul moravo-timocean precum i
continuitatea populaiei traco-ilire romanizate în decursul secolelor pân în
prezent, fiind dat de o serie de surse istorice, precum i de numeroasele
dovezi toponimice prezentate în capitolul legat de toponimie. Argumentele
în favoarea formrii i pstrrii unei populaii romanizate în acest areal sunt
destul de convingtoare.
Pân în secolul XVIII, teritoriul cuprins între râurile Timoc i Morava,
abund de denumiri româneti, permanena elementului românesc fiind
132 F. Kanitz , (1904), p. 13.
133 George Vâlsan, (1927), Românii din Serbia, Buletinul Societii Regale de Geografie,
Bucureti, p. 11.
134 Gheorghe Zbuchea, Românii timoceni, (2002), Editura Mirton, Timioara, p. 26.
135 I.F. Florescu, Nicoleta-Laura Florescu, op.cit., p.85.
61

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
susinut i pe baza toponimiei, chiar dac istoricii bulgari i sârbi nu o
admit 136 .
În susinerea vechimii populaiei româneti în regiunea dintre Morava
i Dunre, ca cel mai vechi element etnic din acest areal, vin i diferite surse
etnografice, folclorice, lingvistice i antropologice. Un argument
convingtor despre vechimea românilor aici, îl constituie i realitatea
geografic, elementul autohton întâlnindu-se cel mai adesea în regiunile
greu accesibile invadatorilor i anume în zonele împdurite de deal i de
munte, populaia gsindu-i adpost în “zbguri”.
Teoria originii nord-dunrene este susinut mai ales de istoricii i
etnografii sârbi, care nu admit permanena românilor în sudul Dunrii. Ei
afirm c românii care locuiesc acum pe teritoriu Serbiei de Rsrit ar fi în
totalitate descendeni ai unor grupuri trecute recent, în secolele XVIII-XIX,
din Banat i Oltenia în lumea balcanic. Unii dintre aceti învai presupun
o migrare a românilor din Banat i ara Româneasc în sec. XV, alii în sec.
XVI sau mai degrab în sec. XVII i XVIII.
Tihomir Georgevici i alii atribuie venirea românilor în Serbia, ca
urmare a atrocitilor dup rscoala lui Horea sau instalrii domniei
fanariote in ara Româneasc 137 .
G. Vâlsan a fost categoric cu privire la rolul Dunrii în istoria
poporului român: “Dunrea nu e deloc hotar în regiunea Porile de Fier i
cu atât mai puin e marginea unei lumi; cci cine a locuit în partea de nord,
a trebuit s locuiasc i în partea de sud. Dunrea a fost în trecut mai
curând o ax naional româneasc, cum e i Lanul Carpatic, iar nu un
hotar” 138 .
În lipsa unor granie fixe, cel puin pân la mijlocul secolului XIX,
contactele populaiei în regiune au fost permanente, împrejurrile
economice, istorice i politice au condus la migraii succesive, diferite ca
amploare în funcie de perioad, dinspre regiunile nord dunrene spre cele
sudice. Rzboaiele, calamitile naturale (secete, epidemii de cium),
asuprirea de ctre ciocoi i boierime, cstorii, meteugritul, munci
sezoniere, pstoritul, mineritul, valorificarea unor noi terenuri agricole, au
fost printre motivele deplasrilor în regiune 139 .
Cert este îns faptul c procesul de migraie a populaiei româneti, aa
136 Vezi capitolul referitor la elementele de toponimie.
137 T.Djordjevic, Kroz nase Rumune, p.18, Idem Rumuni u Srbiji, p.166-169.
138 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, ed. postum, în Buletinul Societii Regale
de Geografie, p. 14-15.
139 Dorin Lozovanu, op. cit., p. 62.
62

IoneliaToarc
cum era i firesc, a fost continuu i de fapt în ambele direcii i datorit
faptului c pân în 1832 trecerea Dunrii se fcea fr restricii.
Abia în timpul Regulamentului Organic când România era ocupat de
rui, guvernatorul Kiseleff a decis în 1834, înfiinarea Corpului Granicerilor
pentru paza frontierei pentru prima dat 140 , astfel rupând legtura între
românii de pe ambele maluri ale Dunrii.
Regiunile din care s-au fcut deplasrile sunt variate, îns în general
cele din apropiere. Cele dou regiuni emitoare de migraii sunt Oltenia,
uneori i Muntenia, pentru partea estic a regiunii studiate, i Banatul pentru
partea vestic a Serbiei de est.
Originari din Moldova, chiar Basarabia, dupa surse istorice înc din
secolul XVIII - XIX, exist în satele Podgorac (opština Boljevac), în
localiti din opština Majdanpek sau chiar în unele la vest de Morava
(Suvaja, opština Varvarin) 141 .
În favoarea teoriei migraiei de la nord de Dunre a populaiei
româneti amintim i cele dou etnonime: cel de ungurean fiind legat de o
posibil origine din ara Ungureasc (arealul Banatului i Transilvaniei) i
cel de ran pentru cei migrai din ara Româneasc (Oltenia i Muntenia).
Fenomenul migraiei este cunoscut îns i în sens invers, de la sud la
nord. Românii dintre Morava i Vidin treceau în ara Româneasc pentru a
cumpra sare, a face comer sau chiar pentru a se aeza 142 . Uneori migraia
avea la origine chiar i motive mai puin serioase, acest fapt artând pe
deplin caracterul fluctuant al populaiei româneti de pe ambele maluri ale
Dunrii. Fenomenul migraiei se oglindete prin numeroase dublete folosite
de o parte i de alta a fluviului: Orevia (Banat), are dublet în Mehedini i
Urovia în Craina; Corbova, Craina – dublet în dou sate din Dolj;
Vârbia/Craina – Vârbia i Vârbicioara/Dolj; muntele Râtanu/Craina-
Irtanu/Mehedini, Vratna/Craina – Vrata/Mehedini. În 1833, zeci de familii
trec în Oltenia i Banat din cauza epidemiei de cium (Trâpcea Th.N., 1999:
135-136).
Are loc îns i o migraie a elementelor sârbeti la nord de Dunre,
începând din secolul al XV-lea pân în secolul al XVIII-lea, când în Banat
i în Câmpia Panonic se refugiaz emigrani sârbi din provinciile sârbeti
din sudul Dunrii, ocupate de turci, sau care deveniser teatrul luptelor
dintre otomani i otirile despoilor sârbi.
140 http://www.politiadefrontiera.ro/inf_generale/istoria2.php
141 Dorin Lozovanu, op.cit., p. 61.
142 T. Bulat, noiembrie-decembrie 1925, Un caz interesant de migraiune în Oltenia, în
“Arhivele Olteniei”, p. 417.
63

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Mai multe au fost cauzele care au generat migraiile sârbilor în evul
mediu, principala cauz îns a constituit-o invazia otoman în Balcani i
subjugarea statelor feudale balcanice.
O migraie a populaiei a avut loc îns i la nivel de regiune,
deplasrile de la o localitate la alta în interiorul regiunii fiind frecvente. În
numeroase cazuri, s-a constat c populaia româneasc este venit succesiv
din alte localiti sau regiuni, populaia mai veche fiind suport pentru
înfiinarea unor noi localiti. În general direcia de migraie a fost dinspre
valea Timocului (est) spre valea Moravei (vest), locuitori din opštinile Bor,
Boljevac, Negotin au migrat spre valea Moravei, înfiinând localiti noi sau
alturându-se unei populaii româneti existente.
Migraii au avut loc i între regiuni, în interiorul Serbiei, dar i din
Bulgaria i Balcani. Este cazul populaiei unor localiti de pe partea
dreapt a râului Timoc, de pe teritoriul actual al Bulgariei care a migrat spre
localiti din Serbia. Amintim localitile româneti din Serbia- Halova,
Miloševo, Aleksandrovac, Šipikovo i oraul Zajecar, unde s-au aezat
români din regiunea Vidin din Bulgaria, acetia având numeroase legturi
cu localitile româneti din Bulgaria din apropierea graniei, cum ar fi
Kosovo, Bregovo, Rabrovo, Deleina 143 .
Un curent migrator puternic a fost i cel macedo-român din Pind i din
Balcani, de unde i originea unor sate, fiindc ârna Reca, inutul din jurul
Zaicearului avea o populaie de care Vâlsan spunea c este alctuit din
români, pe care sârbii îi numeau Goga (pl. Goghi), acetia întemeind satele
Râgotina, Sumracov, Vrajogârna, Gamzigrad, Zvezdan, Osnice,
Planinia, Slivar, Lenova, Vrbora, Bacevia i Lasovo 144 .
O teorie foarte larg rspândit mai ales în cercurile tiinifice sârbeti
este aceea precum c vlahii (vlasii) reprezint un grup etnic sârb de origine
mixt slavo-romanic, o populaie bilingv care are ca limb matern atât
sârba cât i vlaha.
Exist i o alt teorie care circul în mediile sârbeti, conform creia
grupuri masive de sârbi au trecut cândva în România din cauza asupririi
turceti, au învat limba, au deprins obiceiurile, dup care s-au întors în
locurile de batin 145 .
143 Dorin Lozovanu, op. cit., p. 64.
144 George Valsan, (1937), Românii din Serbia, Buletinul Socetii Regale Române de
Geografie, LVI, Bucureti, p. 150.
145 Annemarie Sorescu-Marinkovic, Cultura popular a românilor din Timoc, Institutul de
Balcanologie, Serbia, p. 79.
64

IoneliaToarc
Dup cum s-a vzut din teoriile expuse, originea populaiei româneti
din arealul Timoc-Morava este una complex, pentru elucidarea realitilor
din teren fiind nevoie de cercetri interdisciplinare amnunite la nivel de
localiti.
GRUPURI ETNOGRAFICE I GRAIURI LOCALE
Românii din arealul moravo-timocean sunt în marea lor majoritate
bilingvi, vorbind atât limba român cât i limba sârb. Se constat îns
cazuri în care btrânii, mai ales din satele izolate de munte, nu tiu deloc
sârbete, pe când la generaia tânr exist tendina, tot mai frecvent de a
înva numai limba sârb. Sunt tot mai numeroase cazurile când prinii îi
doresc acest lucru, ei fiind cei care impun o anumit regul i în cas, aceea
de a comunica între aduli în limba român, iar cu copiii comunicarea s se
fac în limba sârb. Unele dintre motivele invocate de prini sunt dorina
de integrare a copiilor mai uor în colectivitate, fr a mai avea parte de
discriminri pe criteriu etnic din partea colegilor i a unor cadre didactice,
precum i îmbuntirea situaiei colare.
Drept urmare, folosirea intensiv a limbii
de stat afecteaz fondul lexical de baz
prin împrumuturi masive, îmbogirea
continu a vocabularului românilor din
regiune cu neologisme sârbeti fiind un
real pericol la adresa limbii române vorbite
în Serbia de rsrit.
În funcie de graiul vorbit, de
obiceiuri, tradiii, port, cu variante de la un
grup la altul, precum i de numele ce-i
dau românii de aici unii altora, se identific
în spaiul moravo-timocean patru grupe
etnografice de limba român distincte între
ele: munteni/ungureni, rani – mrginii,
bufeni i rudari.
Harta nr. 18
Muntenii/Ungurenii formeaz grupul
cel mai numeros al românilor fiind rspândii în majoritatea opštinilor din
estul Serbiei, în regiunea delimitat de râul Morava la vest, Timocul Negru
la sud i Dunrea la nord, la est mrginindu-se cu cellalt grup românesc,
65

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
ranii. Se înregistreaz îns, o tranziie treptat dialectal i etnografic
între cele dou grupuri.
În urma cercetrilor, s-a constatat o suprapunere a denumirilor de
munteni/ungureni, desemnând în fapt aceeai populaie româneasc. Iniial,
numele folosit chiar de locuitori, era cel de munteni sau muneni, adic
oamenii muntelui, apelativul fiind dat de configuraia reliefului, dar i de
ocupaia de baz a locuitorilor (pstoritul), cu impact i asupra aspectelor
etnografice i etnopsihologice locale.
Peste prima denumire s-a suprapus în timp, termenul de ungureni sau
ingurieni 146 , existând dou teorii cu privire la originea acestuia. O prim
teorie emis de G. Giuglea i preluat de mai muli cercettori români,
susine faptul c apelativul de ungureni apare ca urmare a situaiei politice
din secolul al XIV-lea, fiind o reminiscen a dominaiilor ungare i
austriece, care s-au extins în spaiul moravo-timocean în dou rânduri, pe o
durat de mai bine de un secol.
O a doua teorie susine proveniena termenului de la imigraia
elementelor româneti din Banat în secolul al XVIII-lea. Aceast teorie este
agreat i susinut mai ales de
cercettorii sârbi, care consider c
întreaga populaie româneasc din
estul Serbiei, poart numele de
ungureni, dar venii fiind din
Ungaria. Ei fac în felul acesta o
confuzie voit sau nu, între Banatul
aflat la acea dat sub dominaie
ungureasc, i statul modern
Ungaria.
Chiar dac termenul de ungureni
s-a generalizat pentru întreg spaiu
cuprins între râurile Pec i Morava,
fiind denumirea cea mai cunoscut în studiile actuale de profil, la nivel local
exist îns diferenieri. i în prezent, în zona central, între rîurile Pec i
Pore, întâlnim vechea ptur de moravo-timoceni (Constantinescu 2000:
46; Paun es Durlic 2010: 9) mai mult cu denumirea de munteni, sau
munteni-ungureni, fiind numele folosit frecvent în teritoriu de ctre
localnici. Acest fapt este constatat i de E. Picot, înc din 1889, când emite
146 N.A.Constantinescu, op. cit., p. 31.
Foto 11 Ansamblu folcloric din
Bogovina
66

IoneliaToarc
ipoteza autohtoniei muntenilor, dat fiind faptul c românii de la "Porecica
nu cunosc, se pare, nici una din cele dou numiri (ungureni i rani, n.m.);
la ei (munteni n.m.) nu exist nici o tradiie care s-i lege de Valahia sau de
Ungaria” (Constantinescu 2000: 31).
În teritoriu, frecvena denumirii de muntean scade de la râul Pec înspre
valea Moravei, fiind înlocuit treptat cu cea de ungurean.
Limita dintre satele de români ungureni i rani este dat aproximativ
de Munii Miroci, Deli Jovan, continuându-se apoi pân la sud de Zajecar.
Puinele surse lingvistice arat c acetia vorbesc un grai care reprezint
continuarea direct a subdialectului bnean. I. Ptru, în 1942 face o
succint descriere a idiomului vorbit: “în localitile cu graiu bnean, în
loc de t, d (urmate de e, i) se rostete , d, iar în loc de , (ce, ge), ,”.
(Ptru, 1942: 331). În privina subdialectului bnean, etnolingvista sârb
Biljana Sikimic, gsete diferene între graiurile din vest (satele Dubocka,
Kladurovo) i satele din est (Metovnica), graiul din satul Zlot deosebindu-se
pe de alt parte i de unele i de altele (Sikimic 2005 a: 149-150).
Românii munteni-ungureni din Serbia, prezint i o serie de
particulariti etnografice cum ar fi specificul portului tradiional, bine
pstrat, cu elemente arhaice româneti, elementul simbol fiind cciula tipic
lor, numit „clb”, sau “clb”, fcut dintr-o singur piele de oaie, i
care nu se mai întâlnete nicieri; tradiii i obiceiuri, deseori precretine, pe
care le-am detaliat în capitolul legat de viaa spiritual; folclorul este un alt
element ce completeaz specificul românilor ungureni.
ranii/mrginiii se întâlnesc într-un numr mult mai mic, în inutul
Klju (Cheia) i Negotinska Krajna, fiind concentrai în opštinile Kladovo,
Negotin i Zajecar.
Graiul ranilor este foarte apropiat de subdialectul muntean al limbii
române, fiind o variant a graiului oltean, în unele zone cu interferene i
oarecare specific timocean. În lucrarea Foklor dela românii din Serbia, I.
Ptru afirma c în “Craina se vorbete graiu foarte apropiat de cel din
partea apusean a Olteniei”, el venind i cu precizarea c în “localitile care
in de graiul oltenesc, , se rostesc ca în limba literar (ce, ge) dar t,d
(urmate de e,i) devin , ca în vestul Olteniei i prin Transilvania” (Ptru
1942: 331).
ranii formeaz o continuitate cu românii olteni din regiunile vecine
ale României (judeele Mehedini i Dolj), aspectele etnografice i folclorice
fiind o combinaie de elemente specifice olteneti cu unele caracteristice
românilor timoceni.
67

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Ca i în cazul românilor munteni, apar controverse în privina
provenienei i semnificaiei termenului folosit pentru populaia româneasc
din partea de est a arealului studiat. Pentru teritoriu cuprins între munii
Miroci, Deli Jovan, Valea Dunrii i valea Timocului denumirile de rani,
reni sau mrginii sunt sinonime,
identificarea apelativelor respective fiind legat
doar de diferenierea lor fa de românii
munteni.
i în cazul provenienei acestui termen se
vehiculeaz teoria confom creia apelativul de
ran îi reprezinta iniial pe locuitorii câmpiei
i podiurilor, având ocupaia de agricultori
(Zbuchea Gh., Dobre Cezar 2005: 47). Ali
cercettori merg pe ideea c termenul indic
originea locuitorilor i anume c acetia sunt
venii din ar, (ara Româneasc n.m.), mai
precis din Oltenia.
Pentru apelativul de mrginii Giuglea i
Constantinescu afirm c provine, fie de la
vechiul nume al inutului Craina (regiunea
autonom Margina), însemnând “cei de la margine, dinspre Dunre” 147 , fie
numele s-a format din contiina c românii de aici marginesc “ara cea
mare”.
Mai rar, se întâlnete i termenul de mistrioi 148 (Constantinescu 2000:
47), ce desemneaz amestecul populaiei, fiind folosit pentru cei nscui din
cstorii mixte. Vâlsan constat i el acelai lucru, adugând c “locuitorii
de la es, ei nu-i zic ereni, cum zic celor din România, ci mistrioi, adic
oameni de amestec” 149 .
Utilizarea apelativului de ungureni sau rani, este folosit în principal
pentru diferenierea celor dou grupuri, unul fa de cellalt, în rest fiind
mai puin folosit ca o identitate etnic sau lingvistic regional, numele de
ungureni i rani fiind mai mult unul livresc.
Bufenii (sau bufanii). Sub acest nume sunt cunoscui românii fugii
din Oltenia împreun cu familiile lor i refugiai în Banat începând cu
147 N.A.Constantinescu, op. cit., p.45-46.
148 apelativul de mistrioi este derivat din cuvântul mistre, adic nscut dintr-o ras
amestecat
149 George Vâlsan, op. cit., p. 23.
68
Foto 12 Ansamblu
folcloric din Negotin

IoneliaToarc
mijlocul secolului al XVIII-lea i pân în deceniul trei al secolului al XIXlea,
cauza constituind-o situaia economic mai bun, precum i nevoia de
for de lucru pentru exploatarea minelor i pdurilor din Banat 150 . Odat cu
reactivarea minei de la Majdanpek în 1847, primii care au populat oraul au
fost minerii bufeni din Banat, cel mai mare numr venind în 1851-1852 din
regiunea Moldova Nou. Dac iniial, acetia nu au avut contacte cu
populaia de români ungureni din arealul înconjurtor, ulterior au avut loc
numeroase procese etnice de mixtare între etniile venite la Majdanpek. În
prezent, dei se cunoate bine originea româneasc, bufenii se pierd datorit
asimilrii i procesului de sârbizare destul de activ.
Rudarii. Sunt considerai cea mai controversat populaie de limb
matern româneasc din Craina Serbiei, ca de altfel din Balcani, grupurile
de rudari fiind rspândite pe un teritoriu întins din Bosnia pân la Marea
Neagr. Etimologic etnonimul de rudari este legat de minerit, la fel ca i cel
de biei. Se presupune c la început preocuprile acestei populaii au fost
mineritul, în sensul scoaterii aurului din gârle, existând numeroase râuri care
ofereau aceast posibilitate în regiunea balcanic (Lozovanu Dorin, 2008:
72).
Acesti vorbitori ai limbii române sunt în general considerai ca igani
de ctre alte grupuri de români, dar i de celelalte etnii. Totui, ei se declar
mai mult români, identitatea de romi sau igani fiind absolut negat.
Identitatea lingvistic i etnografic româneasc este pstrat în multe
cazuri pân în prezent, deseori cu un specific local etnolingvistic, legat de
un amalgam de elemente dialectale olteneti, munteneti i bnene,
precum i datorit lipsei de contact cu arealul etnolingvistic compact
românesc.
Creterea numeric a populaiei din rsritul Serbiei, a fost
incondestabil elementul de permanen constatat în arealul studiat.
Structura dup religie respect în linii generale structura etnic, format
în principal din dou etnii: sârb i român. La nivelul etniei române se
înregistreaz i în prezent numeroase controverse legate de numrul real al
comunitii, s-au emis o serie de teorii legate de originea acesteia, se
întâlnesc intenionat confuzii, mai ales din partea cercettorilor sârbi, în
privina numelor grupelor etnografice ce alctuiesc comunitatea româneasc
din estul Serbiei.
150 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Bufeni
69

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Confuziile sunt date în principal de colonizrile din secolul al XVIIIlea
cu elemente româneti din nordul Dunrii ce au împrosptat ptura
autohton româneasc, dar i de stpânirile vremelnice asupra acestui
teritoriu.
Degradarea vieii economice la sate prin scderea progresiv-accentuat
a veniturilor realizate din activitile economice tradiionale, au dus în
ultimii 30 de ani, la o depopulare masiv a regiunilor rurale. Printre
motivele depopulrii constatate pe parcursul cercetrii o constituie i sporul
natural negativ înregistrat în ultima perioad, dar pe de alt parte i o
migraie masiv a populaiei din regiunea studiat spre statele vest europene
începând cu anii 60 ai secolul al XX-lea. Satele au fost practic depopulate,
dei majoritatea locuitorilor au rmas în evidena statistic a statului sârb.
Multe dintre localitile rurale au pân la 80 % populaie migrat ca for de
munc în Austria, Germania, Frana, Elveia etc. prezena la locul de batin
fiind ocazional i mai mult în timpul verii.
Se constat regretul la majoritatea btrânilor satelor, acetia fiind
convini de faptul c dezrdcinarea va atrage dup sine dispariia identitii
de neam. În Ciljeva Bara, erau locuite majoritatea caselor, acum sunt “nu
mai mult de 750 de case, cred poate i mi puâne. A fost vreodat 1000 i
4000 de persoane. Da multe ci s-au prsît, muli în strintate s-au
dus”(B.N.), iar în “Osnicea sînt la vreo 480 de ci, da lumea moare, s
stâng, i inerii pleac, înc rumânii mi rmân, da sârbii a golit satele”
(F.P.).
70

IoneliaToarc
V. AEZRILE UMANE
Împrirea administrativ este în cadrul Serbiei, pe mai multe nivele, ea
fiind format din dou provincii autonome (autonomna pokrajina) –
Voivodina i Kosovo, i Serbia Central ca parte integr a Serbiei. Cele trei
provincii se împart în 29 de districte (ocrug) i 200 de raioane (numite i
comune, în sârb opština). În Voivodina exist 46 de opštine, iar în Serbia
Central 134 de opštine. În Kosovo în ultimii ani s-au produs modificri
administrativ-teritoriale, pe criterii etnice, doar 3 opštine (Leposavic,
Zvecan i Zubin Potok) rmânând sub administraia Serbiei.
Cât privete arealul studiat, acesta este format din 4 districte (ocrug):
Branicevo, Pomoravie, Bor i Zaicear (fr opštinele Sokobanja i
Knjazevac) i 20 comune sau opštine, ce se întind pe o suprafa de 11.867
kmp.
Principala diviziune administrativ cu prerogative reale, este cea de
raion (opština), cea mai stabil diviziune pe parcursul ultimelor decenii ca
structur teritorial.
Tabel nr. 2 Împrirea administrativ-teritorial a Serbiei de
Rsrit 151
Populaie
estimat
la
30.06.09
Ocrug/Opština/ Aria, Numrul
Ora
kmp aezrilor
Total Per/kmp
88
SERBIA
361 6 167 7440769 …
Serbia Central
55
968
4 251 5427851 97
Estul Serbiei 11867 532 613419 51
151 Date preluate din Statistica oficial a Serbiei, (2010), Municipiile din Serbia, Belgrad, p.
17.
71

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Ocrug Branievo 3855 189 189556 49
Opština V. Gradište 344 26 19495 57
Opština Golubac 367 24 8931 24
Opština Žabari 263 15 11680 44
Opština Žagubica 760 18 13569 18
Opština Kuevo 721 26 16738 23
Opština Malo Crnie 273 19 12629 46
Opština Petrovac na
Mlavi
650 34 32051 49
Oraul Požarevac 477 27 74463 156
Ocrug Pomoravie 2616 191 216186 83
Opština Despotovac 626 33 23093 37
Oraul Jagodina 470 53 69949 149
Opština Parain 542 35 55973 103
Opština Rekovac 365 32 11567 32
Opština Svilajnac 326 22 23917 73
Opština uprija 287 16 31687 110
Ocrug Bor 3505 90 132464 38
Opština Bor 854 14 50779 59
Opština Kladovo 630 23 21757 35
Opština Majdanpek 932 14 20458 22
Opština Negotin 1089 39 39470 36
Ocrug Zajear 3600 173 124423 35
Opština Boljevac 822 20 13767 17
Oraul Zajear 1068 42 61446 58
Regiunea studiat, datorit aezrii prielnice între Dunre, Morava,
Timoc i munii Râtani, a oferit dintodeauna omului bogate i variate
resurse de trai, atrgând astfel, de-a lungul timpului, diferite comuniti
umane în aceste locuri, factorii naturali având un rol favorizant în aceast
evoluie, ei intervenind activ în relaiile dintre societatea uman i natur.
Fragmentarea i energia reliefului, precum i elementele morfologice
ale acestuia au condiionat dezvoltarea aezrilor din regiune. Indiferent c
sunt sate de vale, de versant sau de contact între dou uniti de relief
distincte, satele sunt situate, în primul rând, în apropierea surselor de ap.
Aezrile umane din rsritul Serbiei sunt rezultatul unei evoluii
îndelungate a procesului de umanizare a acestui spaiu geografic, fiind un
teritoriu de strveche i continu locuire, toponimia fiind un element
esenial în dovedirea acestui fapt.
72

IoneliaToarc
ATESTAREA DOCUMENTAR A AEZRILOR UMANE
În unitatea studiat, o prim generaie de aezri atestat documentar,
este cea a aezrilor din perioada roman. Amintim cetile i bastioanele
romane: Zanes (Cladovo), Taliata (Donji Milanovac), Cuppae (Golub),
Viminacium, Gamzigrad, Horreum
Margi (upria), Idimus (Medvegea),
Capu Fossae (Techia) etc…
Datarea unora dintre aezrile
actuale începe îns cu secolele XII-
XIII, fiind menionate chiar în hrisoave
sârbeti din timpul lui Stefan Nemanja
(1198-1199) 152 .
Aezri umane sunt atestate în
Foto 13 Centrul satului Metovnia
regiune i în secolul al XIV-lea:
Brighenia, Zidilje, Brodia, Kucevo,
Sena, Srpce, Voluia, Bucovcea, Orlievo, Jdrelo, Petka, Topolovnic, Osania
(tabel nr. 6). Este consemnat îns, anul primei atestri cunoscute a
localitii, cu numele actual sau altul cunoscut de populaia local. Multe
localiti sunt mai vechi decât anii menionai, dar nu exist o certitudine
asupra anului fondrii.
Între secolele XIV-XVII, aezrile umane din estul Serbiei apar
menionate fie în recensmintele turceti, fie sporadic, în scrierile unor
învai care au cutreierat acest inut.
Începând cu secolul al XVIII-lea apar mai multe informaii cu privire la
aezrile omeneti, datorit întocmirii documentelor cartografice cu un
coninut mai exact i mai diversificat. Primele hri pentru aceast zon,
sunt realizate de austrieci. În acest sens menionm harta “Karte von dem
Konigreich Servien” – hart militar austriac (1717), hrile întocmite de
G. Lejean (1861), L.N.Maicov (1873), prof. dr. Weigand (1900), L.T.Boga
(1913), G. Vâlsan (1910), N. Popp (1921), Ion di la Vidin.
În 1740, în harta “Banatului Timioarei”, regiunea dintre Timoc i
Morava este împrit în ase districte: districtul Klutscher, Krainaer,
Krivinaer, Die Omoli, Kutschainer, Kollumbaczer 153 .
152 Silviu Dragomir, (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV, Bucureti, p. 286.
73

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Este tiut faptul c la începutul secolului al XVIII-lea, regiunea era sub
ocupaie austriac, hrile din aceast perioad având o deosebit valoare.
Documentele cartografice austriece pun în eviden o serie de
localiti, atestate în
timp (Oritioara,
Costeti, Vlaca,
Clodul-Cladova,
Btua, Vlaseu,
Vlaskita, Vltura,
Gura Sergun,
Vlachi Dol,
Drestie, Stana,
Cestuga,
Resestuga) pe care
G.Vâlsan nu le mai
regsete
reproduse în hrile
sârbeti de mai
târziu, unele fiind greit transcrise, altele falsificate în mod intenionat, iar
cele mai multe nefiind trecute deloc 154 .
În aceste condiii, pe harta “Serbia Austriac”, apar localitile:
Podgoraz(Podgorac), Popovac, Slot(Zlot), Vrashogrnaz, Krivelj, Tyuprya,
Medvedya, Svilainatz(Svilajnac), Porodin, Posharevaz(Požarevac),
Gradichtye(Gradište), Golubatz(Golubac), Milanovatz(Donji Milanovac),
Maidanpek, Grabova, Tekia, Kladova, Zrnaika(Crnajka), Krepolyn,
Radayevatz(Radujevac), Negotin, Gornyane(Gornjane), Sikole,
Krively(Krivelj), Bukovaz(Bukovac).
În 1861, apare “Harta etnografic a Turciei Europene i statelor vasale
autonome”, întocmit de G. Lejean, ce constituie un document foarte
valoros în ceea ce privete numele localitilor precum i structura etnic a
acestora, Lejean susinînd prezena elementului românesc în majoritatea
aezrilor: Kladova, Golubinje, Brsa Palanka(Brza Palanka),
Mossna(Mosna), Topolnitza(Topolnica), Tabakovatz, Rudna Glava,
Vlaolze(Vlaole), Gornjan, Malainitza(Malajnica), Tanda, Stubika(Štubik),
Plavna, Djanovatz (Geanov), Koroglasch (Koroglaš), Mokrani
(Mokranje), Karbelova, Sikol(Sikole), Salatz (Salaš), Duboschian
153 Harta Banatul Timioarei, (1740), seciunea cu regiunea dintre Morava i Timoc.
154 Trâpcea, Th. N, op. cit., p.125.
Harta nr. 19 (sursa: harta “Banatului Timioarei” ,1740)
74

IoneliaToarc
(Duboane), Tchokonjatz (okonjar), Zaichar (Zajear), Grljan,
Osnitz(Osni), Podgoratz(Podgorac), Zvesdan, Nikolitchevo, Hamzigrad,
Metovnitza, Slatina, Ostrel, Brestovatz, Bor, Krivel(Krivelj),
Boutchen(Buje), Schagubitza(Žagubica), Bolievatz(Boljevac),
Dobropoli(Dobropolje), Gurgussovatz, Valiakom(Valeaconje), Lukovo,
Jidel(Židilje), Krupaia, Trojanje, Busur, Burovatz, Bobova, Vitejevo,
Porodin, Tchestobroditza (estobrodica), Lapuschnik, Krepolin,
Jdrlo(Ždrelo), Milanovatz(Donji Milanovac), Debelilug, Maidanpek,
Boletin, Duboka, Mirievo, Dvorisch(Dvorište), Kisilevo,
Gradischte(Gradište), Dobra, Golubatz(Golubac), Pojarevatz,
Kostolatz(Kostolac), Rama(Ram), Tchourakovo(Giurakovo).
Harta lui L.N.Maicov, “Harta etnografic a regiunii estice a
Principatului Serbiei” (1873), scoate i ea la rândul su în eviden o serie
de localiti: Dubravica, Petka, Kostolac, Drmo, Zaton, Popovi, Poljana,
Mal. Crnie, Veliko Crnie, Tribrode, Rabrovo, Mustapi, Ponikva,
Cašljeva Bara, Tumane, Rakova Bara, Turia, Bukovce, Kobilje, Kladurovo,
Orljevo, Dobra, Boljetin, Milanovac-Donji, Meljnica, Dubokica, Setonye,
Roanda, Medvjedja, Isakovo, Bigrenica, Krupaya, Vlaško, Srbska, uprija,
Giurakovo, Topolovnik, Kusiljevo, Dobro polje, Zlot, Osni, Šarbanovac,
Lasovo, Baevica, Nikulievo, Grljan, Prlita, Vražogranica, Oštrelj, Buje,
Krivelj, Salaš, Gornjani, Crnajka, Vratna, Tekya, Petrovo Selo, Sin,
Kladušnica, Podvrska, Brloga, Gegerac, Kostol, Korbovo, Vajuga, Bordelj,
Jabukovac, Dupljane, Karbulovo, Radujevac, Negotin, Mokranje,
Kobišnica, Zlokua, okonjar.
În harta întocmit de prof. Weigand în 1900, aprut în Linguistiescher
Atlas, “Volkerkarte des rumanischen sprachgebietes–Harta etnic a
arealului lingvistic românesc“, apar numeroase localiti în care elementul
românesc este majoritar: Urovita, Klokocevac, Plavna, Kobisnica,
Radujevac, Bukovice, Jasikovo, Duboane, Topla, Bue, Tanda, Crnajka,
Miro, Vlaole, Gorniani, Krivelj, Debeli Lug, Dâlboca, Dobra, Kuajna,
Cerevica, Kaono, eremosnik, Ždrelo, Sena.
Chiar dac forma denumirii aezrilor a fost schimbat adesea, datorit
transcrierii adaptate la grafia statului respectiv, hrile din secolul al XVIIIlea
au pstrat numele iniial al localitilor, dat de ctre localnici.
Ion di la Vidin în “Harta Tribaliei”, trece localitile din arealul
moravo-timocean, cu numele românesc, aa cum era pronunat de locuitori,
unele localiti trecându-le chiar cu denumirea din perioada roman: Castelu
(în prezent Costol), Grdite, Podu Lung (Pozarevac), Golumbei (Golubac),
Melania (satul nu mai exist), Pincum, Adâncata, Lenia, Cuclova,
75

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Ranov, Melnia, Piatra Mlavi (Petrovac na Mlavi), Ursoaia, Despotova
(Despotovac), Vlaca, Podu Nou (Ciupria), Popia, Balta Rece, Valaconie,
Lucova (Lukovo), Podgoria (Porgorac), Prahova (Prahovo), Cdâna,
Mihil (Mihajlovac), Clococei (Klokocevac), Claudia, Techia etc.
Dup 1833, din momentul alipirii întregii regiuni dintre Timoc i
Morava la statul sârb, ca urmare a politicilor de deznaionalizare, numele
aezrilor încep s fie modificate oficial, hrile statului major sârb artând
c regiunea din estul Serbiei este un inut cu denumiri sârbeti numeroase.
Denumirile de alt origine, în marea lor majoritate româneti, au fost
traduse, adaptate la grafia chirilic sau pur i simplu schimbate 155 .
Reeaua de aezri. În prezent, în estul Serbiei se afl 532 de
localiti, dintre care 20 orae i orele, i 512 aezri rurale 156 , a cror
populaie însuma la recensmântul din 2002 -712.050 de locuitori. În anul
2009 se estima o scdere a populaiei, pân la 613.419 de locuitori, ultimul
recensmânt al populaiei având loc în toamna anului 2011.
Condiiile de clim, relief, de distribuire a apei (de suprafa i
freatic), de sol, reprezint un complex natural ce justific preferinele
artate de populaie pentru utilizarea rural a regiunii. Satele concentreaz
mai mult de jumtate din populaia
regiunii (peste 60%). Totodat, ele au fost
acelea care au asigurat continuitatea
populaei în zon, spre deosebire de orae,
a cror existen a fost în unele perioade
atenuat pn la dispariie. Totodat, satul
a participat din plin la îmbogirea
patrimoniului civilizaiei i este pstrtorul
artei populare, al etnografiei i folclorului
în mare parte, românesc, în multe cazuri
în forme originare.
Foto 14 Partea rural a oraului
Donji Milanovac
155 Detalii se gsesc în capitolul referitor la elementele de toponimie.
156 Statistical Office of the Republic of Serbia, (2010), Municipalities of Serbia, Belgrade,
p.17.
76

IoneliaToarc
AEZRILE RURALE
Tipologia satelor. Relieful se constituie ca suport principal al
aezrilor umane. În cadrul factorilor naturali, rolul determinant în apariia
i dezvoltarea aezrilor umane l-a avut apa.
Cele mai multe sate din estul Serbiei sunt aezate îndeosebi pe vile
fertile ale apelor care le strbat, în depresiunile largi dintre muni i ulterior
de-a lungul drumurilor. Ele fac parte din categoria satelor aglomerate 157 ,
compacte, adunat-alungite, cu o uli principal i cu mai multe secundare,
care cad pe oseaua principal.
Pentru inutul cuprins între râurile Pek, Timoc i Dunre (Craina
iniial), Vâlsan gsete dou “rânduri de sate. Unul pe lâng Dunre i altul
ascuns pe vile râurilor, restul în terenul aluvionar al teraselor” 158 .
O alt categorie de sate, sunt
cele de tip dispersat, acestea
întâlnindu-se pe platformele netede
ale munilor Homolje, Deli Iovan,
Beljanica i Kuaj, “în inutul
muntos culmile fiind în realitate
câmpii înalte (300-400m), unde se
întâlnesc moiile, slaele
(colibele), satele muntelui având o
Foto 15 Sate de tip dispersat din
zona muilor Homolie
77
form mixt: o parte îngrmdit în
vâlcea, alta risipit pe înlimile
din jur” 159 .
Aceeai împrire o face i C.
Contante, “satele de la Dunre sunt îngrmdite, cele de la munte au case
rspândite” 160 .
Dup tipologia aezrilor rurale din întreaga Peninsul Balcanic,
fcut de geograful sârb Cviji, satele din teritoriu cuprins între râurile
Timoc i Morava, sunt de tip timocean 161 . Cviji caracterizeaz satul
timocean ca fiind unul de tip adunat, cu o form rotund, oval, uneori
157 Zecevic Slobodan, (1970), Negotinska Krajna, Etnografski muzei, Beograd, p.34.
158 George Vâlsan, (1911-1912), Românii din Craina Serbiei, p.150.
159 Ibidem
160 C. Constante, (1929), Românii din Valea Timocului i a Moravei, p. 247-248.
161 Jovan Cvijic, (1918), La peninsule balkanique, Armand Colin, Paris, p. 221-222.

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
neregulat, cu case adunate, construite în cea mai mare parte din piatr.
Casele sunt aezate unele lâng altele, fr o ordine anume, cu ulie
întortochiate, la rscrucea din mijlocul satului fiind lasat loc, de obicei
pentru biseric, pentru puurile de ap, crâm, sau pentru organizarea horei
“oro”, sau “kolo” (în limba sârb).
Altitudinea medie a satelor din
estul Serbiei este cuprins între 100-
300m. Cea mai joas altitudine o
întâlnim la aezrile de pe valea
Timocului i valea Pekului. În
optina Negotin, satele Radujevac i
Srbo sunt situate doar la 40m
deasupra nivelului mrii, în optina
Kaldovo, satul Ljubicevac (fost
Bordei) la 40m, iar în optina
Maidanpek, satul Velesnica la
40m i Vaiuga la 46 m. Satele
aflate la cea mai mare altitudine
se întâlnesc în optina Despotovac – satul Ravna Reka (620m) i în optina
Maidanpek: satele Vlaole la 600m, i Jasikovo la 700m.
Astfel, densitatea cea mai mare de aezri umane o întâlnim de-a lungul
vilor râurilor Timoc cu afluenii lui, Dunre (în aval de Techia), Pore,
Pec, Mlava, Morava, i a afluentului su, Rešava (tabel nr. 2).
Satele difer ca mrime, form i construcii, în principal în funcie de
treapta de relief pe care sunt amplasate. Cu toate acestea, satele de pe întreg
arealul pstreaz elemente comune, evidente în modul de organizare al
gospodriilor, al activitilor rurale, precum i în viaa spiritual.
Din punct de vedere al mrimii demografice, specific este aezarea de
mrime mijlocie, cu valoarea cuprins între 500-1000 locuitori.
În urma analizei hrilor din mai multe perioade, s-a constat c
localizarea vetrelor actuale nu difer mult de cea din trecut. Aezrile apar
îns, în marea lor majoritate cu numele transcrise în funcie de fonetica
respectiv, fiind adaptate la grafia chirilic, folosit de statul sârb. De-a
lungul timpului, în cadrul satelor, structura etnic a suferit cele mai mari
modificri.
Structura etnic a aezrilor rurale. Din totalul de 512 sate, chiar
dac majoritatea populaiei este recenzat ca fiind sârb, în realitate, în urma
informaiilor obinute în teren, în 160 de localiti populaia este majoritar
româneasc, iar în 39 de sate populaia este mixt (sârb i român), îns
78
Foto 16 Sat de tip compact, situat în
interiorul depresiunii

IoneliaToarc
cu important componen etnic româneasc, dând un total de 199 sate în
care întâlnim români.
În 1906, Tihomir Georgevici afirma c “pe toat întinderea Serbiei sunt
485 de localiti locuite i de români, dar numai în 165 din ele exist români
într-un numr mai însemnat” 162 .
În 1907, dup Delatimoc, zona cuprindea 587 sate, în 425 de aezri
populaia era mixt, iar în 165 de sate populaia era româneasc 163 .
Pe lâng etnicii români i sârbi, în satele Podvrka (optina Kladovo),
Urovia (optina Negotin) i Lukovo (optina Zajecar), se gsete i un
numr important de etnici igani, fr a se ti cu exactitate numrul acestora,
statisticile oficiale nefiind concludente. Interesant este faptul c în satul
Lukovo, ca i în alte sate din zon, iganii nu tiu limba lor, vorbesc
românete, considerând-o limba lor matern.
De asemenea, în urma deplasrilor în satele de pe valea Moravei, în
apropierea drumului naional Požarevac-iuprija, între localitile Poljana i
Vlaški Do, am constat existena unui sat format aproape numai din etnici
igani, satul Toka 164 . Dei marcat cu plcu indicatoare de localitate,
localitatea Toka nu apare pe hrile rutiere actuale ale Serbiei, probabil
datorit numrului mic de locuitori, nefiind considerat o localitate
important.
Lucru interesant este îns faptul c nu am reuit s aflu structura etnic
Foto 17 Case moderne din satul Tocka
162 Dr. Tihomir Georgevici, op. cit., p.21.
163 Delatimoc, (1907), Românii din Serbia: monografie etnic i statistic, T.G.A.
Lzreanu, Bucuresci, p.11.
164 Roata din sârb. toak, demunirea satului fcând referire cel mai probabil la vechea
îndeletnicire a acestora.
79

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
i numrul locuitorilor, din surse oficiale, deoarece conform
recensmântului pe localiti din 2002, acest sat nu exist, el nefiind
înregistrat. Din pcate nu am putut obine mai multe informaii nici de la
locuitorii satului, pentru în numele lor nu vorbete decât eful lor, acesta
fiind plecat din localitate. Singurul lucru constatat a fost faptul c în locul
unui sat ignesc tradiional, am avut surpriza s gsesc un sat format din
case moderne, construite în ultimii ani, satul fiind aproape pustiu, cu cei mai
muli locuitori plecai în strintate.
Nici în studiul fcut de Centrul de Cercetri Etnice 165 nu se specific
numele aezrilor în care locuiesc etnicii igani, identificarea acestora
fcându-se numai la nivel de judee. În cele patru judee care se suprapun
peste arealul studiat, exist 54 de aezri (în Branicevo-34, Pomoravie-9,
Bor-7 i Zaiecar-4), în care etnia rom (peste 15 familii sau mai mult de 100
de persoane în fiecare sat), convieuiete alturi de alte etnii, fr a se da un
numr exact de persoane.
Pe lâng satele cu etnici majoritari fie sârbi, români sau igani, de-a
lungul timpului, între oraele Zajecar i Negotin, pe partea dreapt a râului
Timoc, s-a fcut referire la existena mai multor sate bulgreti. A fost îns
o confuzie, voit sau nu, în realitate fiind vorba despre cele opt sate cu
populaie majoritar româneasc i un singur sat cu populaie majoritar
bulgreasc, ce fceau parte din teritoriile obinute dup primul rzboi
balcanic de ctre Bulgaria i pe care aceasta a fost forat s le cedeze
Serbiei dup 1919 166 .
Cele opt sate cu populaie româneasc: Coilova (Kojilovo), Zlocutea
(Zlocue), Târnomania, picova (Šipkovo), Mlaua (Mali Jasonovac),
Isânov (Veliki Iasenovac), Grscov (Gradskovo), Alova (Halovo), sunt
recunoscute în teritoriu, de ctre locuitorii satelor vecine, ca sate de români,
pstrându-se totui termenul generic de “sate bugreti”, deoarece în
contiina local este înrdcinat ideea c aceste sate au intrat în
componena statului sârb, din cadrul Bulgariei, de unde i denumirea
respectiv, neavând îns nici o legtur cu structura etnic a satelor în
cauz.
În 1922, toi locuitorii acestor sate au primit cetenia sârbeasc, fiind
obligai s renune la cea bulgreasc.
165 Jaki Božidar, Baši Goran, (30 decembrie 2002), Romany settlements, livind
conditions and possibilities of integration of the roma in Serbia, Belgrad, p. 9-12.
166 Conform Tratatului de Pace între Puterile Aliate i Bulgaria, Protocolul i Declaraia
fiind semnate la Neuilly-sur-Seine, 27 Noiembrie 1919.
80

IoneliaToarc
Satul Brte (Braevac), în momentul cedrii lui Serbiei, era un sat cu
locuitori venii din Bulgaria de sud, în prezent satul trecând drept sârbesc
din punct de vedere al etniei, din cei 533 de locuitori, 515 declarându-se
sârbi.
Singurul sat bulgresc care se mai afl în regiunea cuprins între
râurile Timoc i Morava, recunoscut în teritoriu, este satul Veliki Izvor
(lâng Zaicear), chiar dac sunt recenzai doar 6 bulgari din totalul de 2684
de locuitori.
AEZRI ROMÂNETI
Originea locuitorilor din satele româneti este adesea complex. Cert
este faptul c populaia veche româneasc (în majoritatea cazurilor
populaia româneasc din aceeai localitate nu este omogen la origine), a
rezistat tendinelor de asimilare. Totui, poate c nu ar fi supravieuit mult
timp acestei lupte, dac nu ar fi împrosptat-o, de-a lungul timpului mai
multe valuri de români venii din România i chiar Basarabia, acetia
amestecându-se cu locuitorii autohtoni.
Locuitorii din satul ovârl sau ai mnstirii Tismana din Mehedini,
fug în Serbia în timpul lui Mihai Viteazu, fiind chemai a reveni la locurile
lor printr-o carte dat de domnul rii, Alexandru Ilia 167 , promiându-li-se
o scutire de dare, vreme de un an.
Un alt document, din 1635, are un coninut asemntor, emis de
cancelaria lui Matei Basarab, de data aceasta fiind vorba de locuitorii a
apte sate mehedinene: satele mnstirii Tismana – Jidotia, Bucina,
Precistia, Clinovul, Breznia, uia i Erhovia. Acelai lucru se întâmpl
cu locuitorii satului ovarlighiu, în 1649, alii fug în 1739 în satul
Coblinia 168 .
Au existat îns i cazuri de migraie local, cu populaie venit din alte
localiti româneti din cadrul Serbiei sau Bulgariei.
Dorin Lozovanu îi d ca originari din Banat i Ardeal pe românii din
numeroase localiti din regiunea Moravei (Porodin, Bobovo etc.), Mlava
(Stamnica, Ranovac etc.), Homolje (Osanica, Krepoljin etc.), Zvižd (Kaona,
Turija, Duboka, Bukovska, Neresnica etc.), Crna Reka (opštinile Bor i
167 N.G.Dinculescu, Documente privitoare la starea ranilor, în “Arhivele Olteniei”, anul
II, p.29.
168 I.C.Filitti, Condica Poenarilor Almjani, p. 293.
81

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Boljevac, în diverse localiti, ca Brestovac, Podgorac, Krivelj etc.); din
Oltenia i Muntenia românii din localitile actualelor opštine Kladovo,
Negotin i Zajecar; originari din Basarabia, dup surse istorice înc din
secolul XVIII - XIX, exist în satele Podgorac (opština Boljevac), în
localiti din opština Majdanpek sau chiar în unele la vest de Morava
(Suvaja, opština Varvarin) 169 .
De asemenea, etnonimul de ungurean este legat de o posibil origine a
locuitorilor din regiune, din arealul Banatului i Transilvaniei i cel de ran
pentru cei venii din “ar” (ara Româneasc), mai precis din Oltenia i
Muntenia.
Fenomenul migraiei este cunoscut i de la sud la nord. Românii dintre
Morava i Vidin treceau Dunrea înot în ara Româneasc din diferite
motive, acest fapt artând pe deplin caracterul fluctuant al populaiei
româneti de pe ambele maluri ale Dunrii. Fenomenul migraiei se
oglindete i prin numeroase dublete folosite de o parte i de alta a fluviului:
Orevia (Banat), are dublet în Mehedini i Urovia în Craina; Corbova,
Craina – dublet în dou sate din Dolj; Vârbia/Craina – Vârbia i
Vârbicioara/Dolj; muntele Râtanu/Craina-Irtanu/Mehedini, Vratna/Craina
– Vrata/Mehedini.
Unii trec Dunrea înotând i se stabilesc în Ostrovu Corbului 170 . În
1833, zeci de familii trec în Oltenia i Banat din cauza epidemiei de cium.
Atestarea satelor româneti. Regiunea dintre Timoc i Morava, este
un areal compact de localiti româneti formând majoritatea de facto în mai
multe opštine. Identitatea român este mai slab exprimat fiind substituit
oficial prin cea de vlasi (vlahi), iar majoritatea declarându-se chiar sârbi.
În prezent tendina este de cretere a numrului celora care se consider
români, procesele de renatere naional fiind foarte active în ultima vreme.
În ceea ce privete chestiunea vechimii românilor în aceast regiune,
exist mai multe opinii.
Aa cum se arat în capitolul de toponimie, înc din secolul al XII-lea
se atest existena localitilor româneti, inclusiv antroponimia din
diversele documente indicând caracterul etnic românesc al populaiei. O
serie de localiti de munte i deal sunt considerate ca fiind foarte vechi,
necunoscându-se anul înfiinrii lor i neexistând vreo legend despre
originea din alte pri. Identificarea unor tradiii i obiceiuri foarte vechi,
169 Dorin Lozovanu, op. cit., p. 62.
170 T. Bulat, (1925), Un caz interesant de migraiune în Oltenia, în “Arhivele Olteniei”,
noiembrie-decembrie, p. 417.
82

IoneliaToarc
uneori specifice doar românilor din aceast regiune, completeaz aceste
argumente.
Cert este faptul c populaia româneasc cea mai veche, care poate fi
considerat fr dubii ca fiind autohton, cunoscut sub numele de munteni,
este în satele din regiunea de munte-deal, acetia fiind iniial preponderent
pstori. Sate ca Jidove, Reavia, Dâlboca, Porodin, Voluia, Ranov,
Camna, Topolnic, Boneacu sunt sate vechi româneti, unele dintre ele
datând din sec. al XIV-lea.
Geograful sârb Cvijic aprecia c în inut ar fi vorba de o veche
populaie româneasc deznaionalizat.
Gustav Weigand remarc îns c românii sunt, în inutul dintre Timoc
i Morava dintr-o epoc anterioar venirii sârbilor 171 .
Giuglea scria c ,,neamul românesc e pomenit în mase în sudul Dunrii
înc din vremea rilor sârbeti" 172 . El d nume româneti de locuri: Glamia
Povârscii, Viuga, Snuni (lespede pe care se pune sare la oi), Arar, Peri,
Geanova (de la gean de deal), Corbova, Tchia, Mistrioi (aceia care fac
cstorii mixte luând fete de peste Dunre).
L.T.Boga în lucrarea “Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania,
Bulgaria i Serbia”, aprut în 1913, public situaia pe plase i localiti cu
numrul de locuitori.
Se constat îns i dispariia unor sate precum Oritioara, Costeti,
Vlaca, Clodu-Cladova (cu ume de târg lâng Negotin), Btua, Vlaseu,
Vlaskita, Vltura, Gura Sergun, Vlaki Dol, Drestie, Stana, Cestunga i
Resestuga 173 , pe care Vâlsan le gsete pe hrile austriece. Ele nu se mai
regsesc pe hrile srbeti de mai târziu.
Din satele Iasrebrenia, Zelenike, Milenovi, Srednevo, Mariani,
Cliceva, Biscupie, Calite, Zatonia i Cusilievo, elementul românesc a
disprut într-o msur însemnat. Aceste sate, la 1733, însumau un numr
de 236 de case dintre care jumtate erau locuite de români 174 . Satele
Chisilievo 175 (în harta austriac fiind trecut Kisilowa) i Cliceva 176 , sunt
171 G.Weigand, (1900), Die Rumanischen Dialekte der kleinen Walachei, Serbien und
Bulgariens, în “Jahresbericht des Institut fur Rumanische Sprache”, tom VII, Leipzig, p.18.
172 G. Giuglea, op. cit., p. 184.
173 G.Vâlsan, (1927), Românii din Serbia, în “Buletinul Societii Regale de Geografie”,
Bucureti, p.16-18.
174 G.Vitkovic, (1884), Izvestaj, Nepisao 1733 god Maksim Radkovic, exarh Beogradskog
mitropolita, în “Glasnig Srpskog Ucenog Drustva” Knjiga 56, Beograd, p. 136-138.
175 Fr. Miklosich, (1875), Monumenta Serbica spectantia historiam Serbiae, Bosnae
Ragusi, Wien, p.194.
83

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
sate româneti vechi: primul ca metoc al mnstirii din Jdrela, iar al doilea,
la 1444, ca metoc al mnstirii Tismana. În judeul Zaiecar, satul Gornea
Reca era alctuit la 1783 din 50 de case româneti. În secolul urmtor
populaia româneasc a disprut cu desvârire 177 .
Exist o alt categorie de sate unde elementul românesc mai dinuie,
dei e ameninat s fie deznaionalizat: Suhodol, etonia, în apropierea
creia se gsea satul românesc Izvor, Cusilovo, Malo Laole, Vezicevo,
Prugovo 178 .
În unele sate românii au disprut total, doar indicii toponimice, ca de
exemplu: vlaske nijve, vlaski cladena, vlaske zgrade etc., atest existena
lor într-o epoc mai veche. Din aceast categorie fac parte: Burov
(pl.Ram), Ceterej, Donia Livadia, Topolnia (pl. Pojarevac), Jivia, Dârmno
(pl. Žabari), Boniane i rcvena (pl. Svilajnac), ultimul sat fiind întemeiat
chiar de români 179 .
Un capitol important îl contituie solicitarea lui Milo Obrenovic, dup
alipirea Crainei la Serbia, de a popula inuturile recent cucerite, încurajândui
pe doritori prin scutiri de dri, împroprietriri. Este cazul locuitorilor din
Ostrovu Mare din România, care dup anexarea Crainei, s-au vzut lipsii de
pmânturile ce le aveau acolo. Acetia, în numr de 250 de familii au cerut
acordul prinului de a se muta acolo, luând cu ei tot avutul, “chiar i uile
bisericilor” fiind aezai în satul Mihajlovac, numit astfel dup numele
motenitorului.
Îns la scurt timp dup aezarea lor în noul sat, când a expirat scutirea
de dri în noul sat, abia se mai numrau 69 de familii, restul înapoindu-se pe
insul 180 .
Aceste câteva exemple arat caracterul fluctuant al populaiei româneti
de pe amblele maluri ale Dunrii, precum i faptul c Dunrea nu a
constitutit un obstacol de-a lungul secolelor, întrind astfel spusele
etnografului sârb Lj. Jovanovic despre inexistena vreunui sat în care s nu
176 D.Pantelic, (1921), Uhodjenie Srbije pred Kocinu Krajinu, în Glas Srpska Kraljevska
Akademija, Knjiga CLIII, Beograd, p.133.
177 M. Miladinovic, (1928), Pozarevacka Morava, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga
XLIII, Beograd, p.71-73 i p.75.
178 Th. N. Trâpcea, Op. cit.: Cea mai veche familie din Popovi se numete Brânzari. În
acest sat se mai gsesc câteva familii de aromâni din satul Gopei.
179 M. Miladinovic, op. cit., p. 68-123. Donia Livadia i Topolnia dateaz înc din 1381
180 T. Bulat, op. cit., p. 415-418.
84

IoneliaToarc
fie o mahala româneasc, o familie de români sau mcar reminiscene
toponimice i de port românesc 181 .
Un argument convingtor despre vechimea românilor aici, îl contituie
i realitatea geografic. Bazinul încadrat de cele dou râuri Timoc i
Morava, este umplut aproape în întregime de masivul carpatic, de Munii
Serbiei, care se continu de la Dunre i pân la izvoarele Timocului.
Nicolae Iorga consider c acest inut se prezint cu caractere
geografice, etnice i lingvistice asemntoare cu inuturile olteneti i
bnene 182 .
i dup prerea lui Vâlsan, caracterul inaccesibil al munilor a fost
motivul determinant pentru care nici un alt popor, exceptând pe cel
românesc, nu a ptruns în interiorul lor. “Cuibrii în fundoane, zbeguri 183 ,
fcând puin agricultur, pstorit sau pescuit, românii s-au perpetuat în
ciuda vremurilor grele, inutul Porilor de Fier, mai mult ca oricare altul,
ascunde taina formrii i conservrii poporului românânesc” 184 .
Vicisitudinile vremii au fost potrivnice oricrei tentative a românilor de
a coborî la es i de a întemeia sate. Migraiile popoarelor barbare dar i
desele rzboaie dintre bulgari, pe de o parte, francezi, apoi unguri i sârbi,
pe de alta, au obligat populaia autohton, româneasc, s-i caute un
adpost mai sigur, pe care l-au gsit în munte, fiind constrâni s rmân în
ascunztorile lor “zbguri s-a zâs când lumea fuge i s-astrânge într-un loc,
s pitul”(B.N. 185 ). Mai mult decât toate, invazia turceasc, i-a obligat pe
români s rmân pe platforma munilor pentru totdeauna 186 .
Ca urmare a acestor consideraii geo-istorice se poate înelege
ptrunderea numirilor strine în toponimia dintre Timoc i Morava, mai ales
181 Lj. Jovanovic, (1903), Mlava, Antropogeografska proucavanja, în Srpski etnografski
zbornik, Knjiga V, Beograd, p. 294.
182 N. Iorga, (1922), Histoire de Roumains et de leur civilization, p.6: “Oltenia se apropie
mai mult de Serbia, Oltul al crui nume îl poart, fiind o Morav a rmului stâng al
Dunrii”
183 sbeg (zbéguri), în DER, are mai multe sensuri: poate sbg (cea, pâcl) de origine
necunoscut, sau blrie, buruian (probabil din zbg). În regiune este folosit cu sensul de
ascunztoare, posibil fcut printre hiurile de munte, unde populaia nu putea fi gsit de
prdtori; refugiu.
184 George Vâlsan, George Giuglea, (1911), Românii din Serbia, Atelierele Socec,
Bucureti, p.16.
185 În vederea pstrrii confidenialitii, s-au folosit doar iniialele informatorilor din teren,
alte date personale regsindu-se în anexa nr. 1, de la sfâritul lucrrii.
186 Acest proces se poate urmri i la satele aromâneti. Cf. Th. Capidan, Macedoromânii,
Etnografie, Isorie, Limb, p. 30.
85

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
în zonele joase. Dar, în timp ce esul a fost strin, muntele a rmas
românesc, de unde i numeroasele denumiri româneti pentru marile uniti
geografice.
Acest fapt este confirmat i de prezena masiv a satelor româneti
grupate compact, în zona montan.
Satele sunt i în prezent împrite pe mahalale sau cdlâce, ce poart
numele familiilor, iar altele veritabile nume topografice, fiind desprite
uneori de ogae. Ele erau înconjurate de puni i câmpii, ce ajungeau
nevoilor vieii pastorale. Îns dup defriarea pdurilor, tot mai multe sate
devin agricole.
Dup tipul grupelor etnografice, aezrile româneti din regiunea
Serbiei de rsrit, se împart în aezri de “munteni-ungureni” i aezri de
„rani”.
Dup cum se poate constata, aezrile din prima categorie sunt
dominante, situate în marea lor majoritate, la vest de munii Miro, Veliki
Graben, Deli Iovan, pân înspre bazinul Moravei. Sunt sate montane,
ocupaia principal a locuitorilor fiind creterea animalelor.
Satele de rani sunt mai puine ca numr, i le întâlnim aezate în zona
de câmpie din bazinul Dunrii i Timocului, ocupaia de baz fiind
agricultura.
Legende despre întemeierea satelor. Legende despre întemeierea
satelor nu sunt foarte numeroase, îns ele exist.
Despre satul Cesljeva Bara, stenii cred c numele provine de la „vreo
fat s-a dus s s spele, c s duce la turc. A fost vreo fat, a chemat-o
Zlotana, mi frumoas fat-n sat. Cu cosâa blond, cum zâcei voi,
galben, i acu turcu a venit din deal de sat dup poriz (bir) i cheam s le
dea porizu, bani, grâu. Mora s s dea i-n natur. Fata mi frumoas,
muierea, mora s s duc s doarm cu turcu, vrei, nu vrei. i s duce fata
s s spele la bara aia, acia, c cileva –
s-a pieptinat, c la noi s zâce peptini, a
bara-râu” (B.N.).
Numele satului Ram, se crede c
provine de când au fost “râmlenii
(romanii) aicea, la 2000 de ani, este
aicea deasupra, a fost Lederato, a fost
logor, voiska(armat), rimleni, ce a fost,
p pe urm când a venit turcii la noi, ei
a stricat aia Lederata i a fcut
86
Foto 18 Ruinele cetii romane
din satul Ram

IoneliaToarc
încoace, de acui biseric, de acolo a scos piatra, a lucrat, i aicia a fcut
raia, ala e fcut înainte la 500 de ani”(M.M.).
Despre denumirea satului Šerbanovac (erbanov), locuitorii cred c
vine de la numele de cerbi. În grai local, cerbilor li se spune erbi, satul
fiind întemeiat se pare, pe locul unde
veneau cerbii s bea ap, acest loc
altdat acoperit de pduri, fiind
strbtut de un râu cu ape calde,
termale. Legenda pare s fie
adevrat, prin prisma faptului c
acest râu cu ape calde curge i astzi
prin centrul satului, unde localnicii au
amenajat dou bazine. Unul este
destinat bii publice, iar altul amenajat
pentru splarea hainelor, mai ales pe
timp de iarn, apa fiind foarte cald.
Altor sate li s-au dat nume dup
personaliti importante din istoria
Serbiei: Mihailovac, Milutinovac,
Foto 19 Bazin amenajat pentru
apele termale din satul
erbanovac, unde localnicii spal
rufele
Dusanovac, Alexandrovac; alte aezri se pare c îi trag numele de la
animale: Carb-Carbulovo, Vidra-Vidrovac, Corbu-Corbova; Brestovac ar
proveni de la un loc cu ulmi-brest în limba sârb; numele satului Kriveli
poate s fie din limba latin:gribelius-sit; Osnicea „numele satului nu s
tie de unde e. Zâc unii, c e din magari(mgari), în latin, osinus, asinus.
Mi întâni Osnicea e scris în popis(registre de recensmânt). Turcii când
a scris lumea i s-a zâs Asnici, Asnice” (F.P.). Numele satului Rešanac –
poate proveni de loc cu mult secar, “ei (sârbii) îi zâc c-a fost mult scarrajen,
sârbete, aici a fost Stigu, mi mare câmp, mi mult s-a pus scar.
Noi zâcem românete Raanu”(A.D.).
Studiul satelor, al vechimii lor, al numrului i originii locuitorilor, dei
bazat pe un material documentar insuficient, ca i realitile geografice, au
darul, în primul rând, s confirme adevrul, care se degaj în mod firesc din
capitolul istoric: vechimea elementului românesc dintre Timoc i Morava.
87

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
OCUPAIILE TRADIIONALE
Condiiile geografice, climatice i pedologice favorabile au dus la
dezvoltarea agriculturii, creterea animalelor, viticultura, cultura pomilor
fructiferi i pescuitul (pentru riveranii apelor).
Slobodan Zecevic remarc afinitile unor grupuri etnice ctre anumite
ocupaii: locuitorii venii din Kosovo se
ocupau mai mult cu viticultura,
“imigranii dinarici i valahi, numii
Ungureanu” s-au orientat ctre creterea
animalelor, iar “valahii numii rani”,
erau agricultori, în opinia cercettorului,
“fluxurile migratoare cutând un climat
analog celui din inutul natal, care
Foto 20 Fabricarea ciumurului,
sat Clococevac
favoriza practicarea vechilor
meserii” 187 .
În aproape toate zonele se cultivau
cânep, in, care se topeau în apele
curgtoare sau în bli special amenajate, ”în topil”.
În zona Clococevului oamenii i în prezent se mai ocup cu
fabricarea crbunilor de pmânt (a ciumurului), precum i cu confecionarea
din rchit a diferitelor obiecte casnice.
Fabricarea de rogojini era recunoscut în satele Bukovce i Kobinica,
iar prelucrarea pietrei în satele Vidrovac i Mokranje.
BCIA. Creterea animalelor în trecut, se remarca prin înfiinarea de
stâne i angajarea de ciobani. Pentru prezent, numrul animalelor fiind mai
Foto 21 Stân pe moia satului
Brezovia
187 S. Zecevic, op.cit., p. 37
Foto 22 Însemnarea oilor
88

IoneliaToarc
mic, se practic paza cu rândul, în funcie de numrul de animale pe care le
are fiecare familie. Activitatea de îngrijire i folosire în comun a oilor, de
ctre mai multe gospodrii, poart în regiune i în prezent numele de
“bcie”.
Prerile sunt împrite în privina provenienei acestui obicei.
Geograful sârb Cviji constat înc din 1918, c în zonele în care creterea
animalelor s-a diminuat ca importan, ranii se grupeaz i “in oile cu un
cioban comun. Ei fac la comun brânza i laptele” 188 , el considerând c
aceast instituie a “beciei”, este de provenien sârbeasc.
Pe de alt parte, Zecevic la 1970, amintind de obiceiul “batchija” 189 , nu
d nici o origine a obiceiului, el afirmând c nu exist nici o diferen în
organizarea creterii animalelor între grupurile entice care triesc în aceleai
condiii geografice i economice, diferene existând doar între satele de
câmpie i cele de la poalele munilor, indiferent de originea populaiei
respective.
Totodat i românii din satele de munteni-ungureni îi revenic
obiceiul, aducând ca argument faptul c sunt singurii pstrtori ai
ritualurilor legate de obiceiul bciei (ritualuri descrise în capitolul legat de
Obiceiuri calendaristice).
GOSPODRIA TRADIIONAL I MODERN. i în regiunea
Serbiei estice, aezrile au evoluat, ca peste tot, de la cele primitive i
provizorii, pân la structuri arhitecturale dezvoltate.
Ca form iniial de locuire,
sunt menionate bordeiele, aezri
primitive, pe jumtate îngropate în
pmânt. Le întâlnim în memoria
celor mai vârstnici localnici,
existena acestora fiind confirmat
atât de etnografii sârbi sub numele
de “burdelj”, cât i de toponimele
din teritoriu, pân nu demult numele
satului Ljubicevac fiind Bordei
(Bordelj).
Acest tip de construcii s-a
Foto 23 Gospodrii concentrate în
vatra satului
188 Jovan Cvijic, op.cit., p. 182.
189 S. Zecevic, op.cit., p. 38.
89

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
pstrat în regiune, pân în a doua jumtate a secolului al XIX-lea 190 .
Gospodriile din trecut, ca i cele actuale se caracterizeaz prin
concentrarea lor în vatra satelor. Localizarea vetrelor nu difer mult de cea
din trecut, în unele sate fiind totui semnalate schimbri de vatr: “da la noi
s zâce c satu n-a fost aicea, da a fost în deal. Aici a fost tot pdure.
Lumea care a venit aicea, a cistit(tiat) pdurile alea i s-a fcut sat. Ali
Foto 24 Cas veche ipikovo
cum s-a fcut sat: mijlocu lu sat a fost, unde a fost primariu, a fost iaca
aicia di la noi din vale, s zâce la fântâna mare, naci ea a fost pi lâng
izvor. Al nostru cotun a fost vreo 500 de m, aicea-n vale, iast o fântân
mare, frumoas, a fost, ali acu nu e lume, nu-i nimica, satu-i pust”(B.N.-
Cesljeva Bara).
În funcie de condiiile locale
(poduri întinse de terase sau linii de
izvoare în lungul zonelor de contact),
satele din regiune prezint fie form
poligonal neregulat, fie alungit prin
înlnuirea lor pe kilometri întregi.
Tipologia locuinelor. Dup
tipologia lui Cvijic, casele fac parte
Foto 26 Cas veche renovat, sat
Metovnica (Metonia)
Foto 25 Casa veche cu podrum, a
lui Cucuvic Branislav (a lu Ioni)
din ipikovo (ipicova)
din tipul morav, la 1918, el gsind mai
ales pe vile râurilor Pek, Dunre i
Timoc i case moderne alturi de cele
tradiionale. Tipul morav de cas se
caracteriza prin casa masiv, ptrat, construit din lemne sau tugl
190 National Museum Zajear, (2011), Collecions and Exhibition, Zajear, p. 39-40.
90

IoneliaToarc
(crmid) fr “finisaje”, acoperit cu crmid (igl). Era caracteristic
vatra din lemn, de mari dimensiuni.
De asemenea, în satele care erau situate în apropierea pdurilor, pân
în secolul al XIX-lea, casele erau construite în întregime din lemn, cadru
fiind construit cu lemne uoare i flexibile, iar pereii umplui cu materiale
corespunztoare. Defriarea pdurilor a dus la dispariia acestui tip de case.
Foto 27 Case moderne, construite lâng case vechi, sat Porodin
Majoritatea caselor vechi aveau temelia construit din piatr, iar partea
de sus construit din bârne i scânduri de lemn i câte o fereastr
“penger 191 ” mic la fiecare încpere. Ele erau acoperite (cutrupite) cu
“crmid” 192 (este de fapt o inversare de termini, denumirea de crmid
fiind dat de fapt iglei, crmida propriu zis, fiind denumit la românii din
191 Termen turcesc pentru fereastr, folosit în anumite sate: erbanovac, Porodin etc...
192 cramida, este denumirea dat iglei, igla fiind numit de românii din estul Serbiei,
tugl.
Foto 28 Planul unei gospodrii din
Porodin: ptulul/ambarul lipit de
magazie (st.), tucnaua (în spate),
casa (dr.), cocina i coteul (în
spatele casei)
91
Foto 29 Organizare gospodrie, sat
Voluia

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
estul Serbiei, tugl).
Dup primul rzboi modial, casele încep s fie construite din piatr i
de tugl, cldite pe podrum, lipite cu tencuial i acoperite cu olane (numite
rep 193 în Isânov 194 ).
Plan general de gospodrie: 1-obor/bttura, 2-casa, 3-
tucnaua, 4-ptul/ambar, 5-cocina/cote, 6-grdin
legume în cazul gospodriilor mari
Organizarea gospodriei “plaului”. În
vatra satelor este specific i în prezent,
existena unei singure locuine în perimetrul
gospodresc. În majoritatea cazurilor, chiar i
dup cstoria copiilor, în cazul în care unul dintre ei, de regul cel mic,
este oprit în cas, acesta locuiete în aceeai cas cu prinii, nu separat.
Mrimea i numrul construciilor a depins întotdeauna de averea familiei,
dar i de spaiul disponibil dat de configurarea terenului.
În cadrul “plaului”, gospodriei, fiecare construcie îi are locul ei bine
stabilit. Anexele sunt aceleai în toate satele din regiune, singure denumirile
unor anexe fiind diferite de la sat la sat, funcie de zon, dar i de grupa
etnografic din care fac parte locuitorii satelor respective. În mijlocul
gospodriei este “oborul”, „aria”, „bttura”, în trecut de obicei
nepietruit. În prezent, este pavat cu dale sau cu beton.
În gospodriile cu pmânt mai mult, casa se construia în mijlocul
193 rep – igl [din sârb. crep]. Termenul este foarte rar folosit.
194 G. Zicereanu, B.Abraevici, (2007), Isânovul în timp i spaiu, Editura Banatul
Montan, p.41.
Foto 30 Tucna veche, din piant cu chirpici (dr.) i tucna modern (st.)
92

IoneliaToarc
„oborului”, în spatele casei râmânand loc pentru lucrarea pmântului,
semnându-se de obicei „crâmpei” (cartofi) i legume. Dac plaul era mic,
casa se construia pe lateral, de obicei în partea opus intrrii principale. În
funcie de aezarea casei de jur înprejurul curii, urmau anexele “leaurile”,
necesare oricrei gospodrii.
“Tucnaua 195 ” era cea mai important dup locuin. Format din dou
pri, desfurat pe vertical, era utilizat pentru adpostirea animalelor, (în
partea de jos) i a fânului, mai târziu i a “tulenilor” (cocenilor) pentru
hrana animalelor (în partea de sus).
În unele sate tucnaua era folosit doar pentru depozitarea furajelor,
pentru vite fiind construite “coerele”.
În alte sate, coerele erau folosite
pentru depozitarea porumbului.
Urmau “ptulele” sau “ambarele”
pentru porumb i grâu, “tot s-a fcut
mi nalt, s bat vântu, s usche,
ambar de grâu, a fost”(A.D.), în
prelungirea lor sau în faa acestora fiind
amenajat un spaiu pentru uneltele
necesare lucrrii pmântului, care de
obicei se fcea cu boii.
Mai erau anexele pentru porci i psri, denumite diferit în satele de
rani i munteni. Dac în satele de munteniungureni
porcii stau în “cocin”, iar psrile
în “cote” (erbanov), în satele de rani
denumirea este inversat: “coteul” este
pentru porci, iar “cocina” pentru psri. O
alt denumire întâlnit pentru locul unde se
ineau ginile este cea de “curitnic” sau
“curelnic”.
Foto 32 Cas btrâneasc
din erbanov
Foto 31 Ptul/ambar folosit
pentru cereale
Unele gospodrii mai aveau în “obor”
(curte) i fântân sau “cemea”. În prezent,
acestor anexe li se adaug garajele pentru
maini.
195 Termen folosit în toat regiunea
93

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Spre sfâritul secolului al XIX-lea, locuinele cele mai vechi erau
compuse de cele mai multe ori din dou piese: “sob 196 ” (încperea de
locuit) i încperea cu vatra, unde se pregtea hrana, denumit “ogeac” în
satele de rani: “casa câte dou sobi. La vatr, pe vrâjnic(est), pe lanuri
s-a pus cldarea, s-a aninat(atârnat), apoi s-a fcut pâinea în vatr, muma
mea când am fost mici, fcea mlai, c atunci nu s-a mi mâncat pâine, ma
mlai. Încint, face focu-n vatr,
face mult, mult, mult i pune
vrânicu deasupra i pe urm când
s-ncint desupra bine vatra, in
jos ea trage focu i mtur, mtur
bine i pune mlaiu. i desupra
pune vrânicu c e fcut aa, are un
Foto 33 Soba/camera de dormit a
babei Petria, 91 ani, sat Luchia
94
la de rdicat, i deasupra puni
crbuni, de vrânic. i-l lai. Tu
acuma cu o lopeâc, ceva, rceti
câta vrânicu. Vez cum e el,
frumos, s-a copt, îl cunoti când e copt, i pe urm iai vrânicu i scoî
mlaiu. A do margine fierbe oala. Oala a fost de pomânt. i o
astruci(acoperi), n-a fost atuncea ca acuma. i pân sara s-a pus cotaua,
faci coleaa(mmliga), frigi slnin, jumreî i gata cina”(N.S.).
În camera de dormit “în sob”, pe plafon, erau fixate culmi de lemn, pe
care se puneau hainele. Mai târziu, acestea au fost înlocuite cu belciuge de
fier.
Sub “ogeac”, de cele mai multe ori
se gsea “podrumul” (locul de
depozitare a produselor agroalimentare),
în “podrum s-a ânut ciuberele cu
carne”(P.S.), “ardovu” sau “îrdovu”
(butoaie mari) cu vin i rachiu, “putin
i ardov pentru comin”(B.C.). Unele
locuine, înainte de intrarea în cas,
aveau într-o parte tind, iar în partea
opus înc o camer, folosit ca
magazine de alimente.
Foto 34 Cas btrâneasc cu
tind, sat Slatina, Bor
Dup Cvijic casa era format din trei peise: marchiz, kua i soba sau
ultimele dou, întâlnindu-se exclusiv în satele aglomerate.
196 Soba-camer în limba sârb, termen preluat i de românii din regiune.

IoneliaToarc
Dup C. Constante, la începutul secolului XX, locuina era format din:
“casa -unde arde focul, in varnicu-stul, coleeru, glei, cobilc 197 , cârli
pentru mlai, plosca de pmânt. Soba de dormit, pivnia i podrumul pentru
iarn, case cu paie, scânduri i puine lespezi. Lâng cas curelnic pentru
gini, toblari 198 pentru vaci, obor îngrdit cu nuiele pentru porci, iar mai la
o parte ambarul i cazanul pentru rachiu. Unele au i grdin-baccea” 199 .
Materialele de construcie. Îniial, atât locuinele cât i anexele erau
fcute din nuiele împletite, lipite cu pmânt; din piant i chirpici “pmânt
cu pleav, pmânt de boce, de-al galben”(B.C.); “din lemn, lipit cu imal.
Cu pleaua. Colnici, aia s-anvluit, s-a pus grinzî, din grind pân-n
grind, s pune cu pmânt i s lipesc i pr urm cu imal de jos i s
vruie cu var”(A.D.) sau lipite cu noroi, în care se punea pleav i paie.
197 Termen întâlnit în prezent în satele de munteni-ungureni, în satele de rani întâlnim
termenul de “cobili”.
198 În satul Metovnica l-am întâlnit cu sensul de “ur”.
199 C. Constante, op. cit., p. 247-148.
95

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Începând cu perioada interbelic, crmida ars (tugla), a înlocuit
Foto 35 Evoluia în timp a gardului: gard împletit din nuiele (st. sus), gard
din stobori (dr. sus), gard din piatr (st. rând 2), gard plci beton (dr. rând 2),
gard modern (jos)
aproape în totalitate celelalte materiale de construcie.
Gardurile erau din nuiele împletite pe orizontal (cele mai multe), din
tarab sau blan (scânduri puse una lâng alta), i chiar din chirpici,
96

IoneliaToarc
crmid sau piatr. Mai nou se fac din beton, în partea inferioar i fier (în
form compact sau plas) în partea superioar. Unele garduri sunt în
totalitate construite din beton, chiar i pân la înlimea de 2m.
Obiceiuri de construcie. S-au pstrat de-a lungul timpului. La temelie
se mai îngroap înc, în mod constant, un cap de coco, cu variantele: cap
de gin, de miel, “când pui temeliu, iast care taie coco, ali iast care
taie berbec, i-i pune capu-n col. Capu i ce bani lapd, acia în col îl
taie”(N.S.). Acestea sunt interpretate ca substitute ale jertfei umane i ca o
Foto 36 Case moderne, sat Malainia (s.) i Veliko Gradite (d.)
plat a simbolic pntru obinerea bunvoinei fiinelor supranaturale.
La cpriori, când se ridic construcia „când s face sus, s pune
leamnu deasupra, în urm s face fa de flori, coroan i s-anin sus, s
leag o kil de vin, dou, câte vrei i toî maistorii s pune la darurile alea.
Care mi bun maistor e” (P.S.).
În teren, în prezent am gsit cu mare greutate case mai vechi de 50 de
ani, casele btrâneti fiind o raritate, iar cele gsite erau într-o stare avansat
de degradare. Fie proprietarii nu le mai folosesc, ei construindu-i locuin
în ultimul timp pe locul fostelor slae, fie urmaii proprietarilor fiind
plecai din sat, nu se mai întorc.
Din pcate, majoritatea locuinelor actuale nu se mai încadreaz într-un
tip anume de case (în special casele din vile Moravei, Dunrii i optina
Negotin), modelul fiind preluat din zonele în care proprietarii îi au locul de
munc (muli dintre acetia fiind plecai înc din anii ‘70 în strintate). Cu
toate acestea, este de remarcat faptul c locuitorii pstreaz acelai tip de
organizare a spaiului gospodriei actuale, precum i denumirile date cândva
anexelor.
97

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Slaele/colibele. O caracterisic a românilor dintre Timoc i Morava,
cu precdere a românilor munteni-ungureni, o constituie aezrile lor,
numite “slae” sau „colibe”: „toat
casa, sate rumâneti, cum noi zâcem
vlahe, obavesno or avut colibe. În
coliba aia (iast cu tind), bunari
(fântân), tot ce trebuie de o femilie.
Îninte s-a fcut zbgurile”(B.N.).
Astfel de aezri se regsesc cel
mai adesea în satele situate pe
dealuri, la poalele muntelui i mai
puin în cele de câmpie.
Acest gen de aezare specific
românilor are un trecut îndeprtat,
probabil din primele zile ale venirii
turcilor în acest inut. Devastrile
Foto 37 Colib-sla transformat în
aezare permanent, pstreaz acelai plan
de funcionare al gospodriei
pricinuite de ei, înclcrile zilnice, nesigurana zilei de mâine, au determinat
populaia btina, s se retrag în locuri mai ferite, în aa-numitele
zbeguri, unde, construindu-i o csu din nuiele i “astrucmânt”
(acoperi) de frunze, i-au creat un adpost pentru familiile lor i “imania”
(averea) lor 200 .
Aceste slae sunt rsfirate pe întinderi uneori considerabile: “n-a fost
ci, ma colibe de animale, de lea. Lumea trage la colib. O colib de la
alta a fost câte 20 de km, e c s-a bgat pin pdurile alea”(B.N.). Acestea
se întâlnesc i la românii din Banat i Bulgaria, slaul iniial reprezentând
numai o cas pentu adpostul vitelor 201 . Cu timpul românii s-au mutat cu
totul, slaul reprezentând: casa ranului, adpostul vitelor, împreun cu
averea sa, punea, livada i arina. Sunt i situaii în care colibele nu s-au
mai întrebuinat, fiind lsate în ruin, ca urmare a scderii numrului de
animale.
Românii mai au i o cas în satul propriu-zis, unde nu coboar decât în
anumite cazuri: când trebuie s mearg la ora sau îl cheam optina
(primria), la srbtori sau s aib grij de casa din sat.
200 Th. Capidan, (1943), Simbioza albano-român, în Revista Fundaiilor Regale, Bucureti,
p.247.
201 St. Manciulea, State i slauri din Câmpia Tisei, p. 145-174. cf. I. Conea, Carpaii
hotar natural, p.66.
98

IoneliaToarc
De cele mai multe ori, în jurul celui care i-a durat o gospodrie
trainic în sla, s-au adunat i alii, încât dup un timp s-a nscut un sat
întreg, slaul fiind astfel forma primitiv a multor sate din regiune. De
exemplu, satul Zlot era în sec. al XVIII-lea un loc acoperit de slauri, fr
s aib mcar un nume de sat, de aceea un cartograf austriac îl reproduce în
hart corect: Salasch 202 . Belaica, pân în sec. al XV-lea era locul unor
slae, care abia în a doua jumtate a acestui secol a luat aspectul de sat.
Satul Busur a fost întemeiat de locuitorii unor slae din Cestobrnia.
Mai pot fi citate multe exemple, pe culmile munilor numrul slaelor
fiind impresionant. Sate ca Tanda, Podgor, Boletin, Vratna, Volnia, Colibe,
Dobârne, Lescov, Poliana i multe
altele sunt propriu-zis slae 203 .
Geograful Cvijic amintete i el
de asemenea aezri în spaiul Serbiei
de Rsrit, “pstorii sârbi locuind în
sate temporare numite katun” 204 .
Pe lâng slae, mai apar i
construciile numite “pivnice”,
destinate producerii i conservrii
vinului, construite la marginea satului
propriu-zis, pe care Zecevic le atribuie
locuitorilor de etnie sârb 205 .
Cimitirul, cu denumirea generic
Foto 38 Pivnice – locuri de
depozitare a vinului
“la mormini 206 ”, sau “grobite 207 ”, se afl de cele mai multe ori la marginea
satului.
La fiecare mormânt se pot vedea prunul (acolo unde se mai pune),
crucea tradiional din lemn, care în ultimul timp tinde s fie înlocuit cu
cea cumprat i monumentul funerar din marmur “spomenicu”, care
trebuie pus pân la pomana de un an.
În trecut, crucile funerare, pe lâng prun, au fost singurele care au
marcat mormintele.
202 Al. Vasilescu, Registrul tuturor localitilor cuprinse în harta Olteniei, p.351.
203 L. Boga, op. cit., p.13-14, G.Vâlsan, Românii din Serbia, p.11 “La noi cânt cocoul mai
mult pe deal decât la vale”, spun locuitorii acestor sate.
204 Jovan Cvijic, op.cit., p.178.
205 S. Zecevic, op.cit., p. 34.
206 Denumirea ete caracteristic pentru satele româneti din întreaga regiune.
207 Termenul este rar folosit, l-am întâlnit numai în satele Ram i ipikovo.
99

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
„Crua“, crucea tradiional din lemn, se face din lemn de slcâm,
stejar sau gârni, pentru c aceste specii de copaci rezist foarte mult.
Crucile funerare se construiesc dup anumite norme generale, îns forma lor
poate diferi de la sat la sat, funcie de
meter, acesta punându-i amprenta asupra
confecionrii acestora, în aa fel încât
crucile se pot identifica dup cel care le
lucreaz. Ele se lucreaz fie dintr-o
singur bucat de lemn, fie din dou
buci de lemn. Dintr-o bucat de lemn se
Foto 40 Petrectoare din satul
fac în Podgorac, Bogovina, Valakonje,
Metonia
Savinac, Lubnica i în zonele marginale
din Osni i Mali Izvor. Din dou buci de lemn, puse în cruce, se fac în
Baevica, Dobro Polje, Osni - în partea veche a satului, Gamzigrad,
Šarbanovac, Lukovo,
Metovnica i Zlot 208 . În
anumite sate, crucile au
forme diferite de la femeie
la brbat.
Crucile funerare se
vopsesc cel mai des în
culoarea roie, dar în unele
sate, se dau cu vopsea de
protecie albastr sau
verde.
La fiecare mormânt
din satele româneti se
afl puse la picioarele
mortului i câte o msu
i cu o banc sau dou,
Foto 39 Valakonje (s.) i Bogovina (d.): cruci
pentru femei i brbai
deoarece în timpul anumitor srbtori, când se d de poman mortului i în
cimitir, e bine s se ia câte o gustare acolo i de ctre cei vii, ca mortul s nu
mnânce singur.
În cimitirele vechi din majoritatea localitilor, se pot observa i cruci
din piatr de diferite forme, care au fost folosite în trecut, pentru a marca
mormintele.
208 informaii culese de la F. P., sat Osnicea.
100

IoneliaToarc
Cimitirul satului Criveli. Cele mai interesante dar i mai bine
conservate cruci de piatr le-am întâlnit în cimitirul satului Criveli, multe
dintre ele datând din secolul al XIX-lea. Dup strmutarea vechiului sat
Foto 41 Cruci de piatra din secolul al XIX-lea, din cimitirul satului
Criveli
Criveli, datorit extinderii minei din Bor, crucile i osemintele din vechiul
cimitir au fost mutate într-o margine a noului cimitir, aceast parte
constituindu-se ca un adevrat muzeu în aer liber al monumentelor funerare
vechi. Simbolurile sculptate în aceste cruci sunt pline de semnificaii
strvechi, oglindind foarte bine credinele românilor din regiunea estic a
Serbiei, aceste simboluri regsindu-se i pe pâinile rituale.
Cimitirul vechi al oraului Bor. În 1903, mina de cupru din Bor, una
dintre cele mai
mari din Europa,
a fost deschis
pentru prima
dat, fiind un
moment
important pentru
dezvoltarea
oraului. Timp de
aproape 100 de
ani, populaia
oraului a fost
una dintre cele
Foto 42 Cimitirul vechi al oraului Bor
mai diverse,
mina atrgând ceteni din multe state europene. Astfel, cimitirul vechi al
oraului Bor este o important motenire a perioadei comopolite a oraului,
fiind martorul convieuirii, dar i al morii laolalt a diferitelor naionaliti.
101

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Se mai disting înc, alturi de mormintele populaiei btinae, în mare
parte româneasc: Munanu Dimitrai (1893-1966), Staicovic Stoian (1844-
1934), Radovanociv Darinca (1888-1974), Munion Dimitria (1868-1928),
Bogdanovic Elena (1828-1963), Pavlovic vetco (1897-1968), Kalinovic
Velco (1898-1953), Aleksandru Guranu (decedat în 1939), i mormintele
unor ceteni francezi: Mocq Jeanne (decedat la 1914), Maria Katerine
Marchand (decedat în 1927), Henry Marc de Rotalier (decedat în 1909),
Gelisse Jean (decedat la 1923); ceteni italieni: Berti Batista (1884-1937),
Berti Maria (1873-1949), Jeanne Barbieri (1920-1923), Stefano Bracco
(1870-1940), Piacenti Carlo (decedat în 1907); ceteni nemi: Albert
Vaidinger (1902-1969), ul Jovan (1905-1973), naider Rudolf (1908-
1955), Ferdinand Ketterlin (decedat în 1952); ceteni rui: Korovaev
Alexei (1884-1964), Veleaev Mihail (1869-1951), Veleaev Natalia (1873-
1953); ceteni musulmani: Redzepovski Ahmet (1902-1975); ceteni
unguri: Fugo Iano (decedat în 1966).
Mormintele "într ua casii sau într ue, într poarte". Un fapt
deosebit de interesant l-am constatat în satele Duboka (Dâlboka) i Voluja
(Voluia), morii fiind îngropai ca i în Platforma Luncanilor din România,
pe proprietile particulare “în imanie”, în faa casei, în curte sau între
gospodrii.
Acest tip de înmormântare nu l-am gsit consemnat în nici unul
dintre documentele consultate pentru realizarea acestei lucrri, singurul care
mi-a confirmat acest obicei fiind etnologul Paun es Durlic, fostul director al
Muzeului de Etnografie din Maidanpek.
Etnologul Paun es Durlic afirm c înmormântarea în curte, sau
cum “se zice aici într ua casii sau într ue, într poarte”, se întâlnete
numai la românii munteni-ungureni, în multe sate din inutul Zvižd (Zvijd),
dar i în unele sate de pe valea Mlavei: satele Ranovac, Rasanac i
Kladurovo.
Obiceiul ar fi de "când a trit lupii ai albi" (P.D.), acest tip de
îngropare fiind legat de faptul c populaia autohton îi avea în trecut,
locuinele (iniial bordeie, colibe-slae i mai apoi case), rspândite, puse
pe moie, departe de mijlocul satului, pe culme, aceasta fiind singura
modalitate de a-i îngropa morii.
Chiar dac în prezent populaia triete în sate de tip adunat, obiceiul s
se îngroape în moie, persist i în ziua de astzi. Cu toate c oficial,
biserica sârb i autoritile nu sunt de acord cu acest fapt, tacit se permite
practicarea acestui obicei, din moment ce la înmormântare preotul oficiaz
102

IoneliaToarc
slujba religioas. Locuitorii din inutul Zvijd, cred c este mai bine pentru
om "când s-ngroap în moia lui"
(P.D.).
Foto 43 Morminte pe punea
de lâng cas, sat Voluia
Dup cum s-a putut constata,
regiunea este una preponderent
rural, condiiile geografice
punându-i amprenta asupra mrimii,
morfostructurii, funionalitii i caracterului permanent sau temporar al
aezrilor rurale. Aezrille mari, în general cu structur compact-adunat
sunt situate în câmpii (Câmpia Moravei i Câmpia Negotinului), în
depresiunile i vile largi dintre muni. În restul zonei predomin aezrile
mijlocii i mici, cu structur risipit, regiunea fiind preponderent muntoas.
Mulimea i varietatea tipologic a aezrilor din Craina Serbiei
relev condiiile favorabile de locuire a acestora, iar în timpuri istorice de a
adposti un numr sporit de locuitori ca urmare a pericolelor iminente din
zonele de locuire vecine.
În general se constat o zonalitate a aezrilor în funcie de mrimea
lor, cele mari fiind situate la altitudini joase, iar cele mici fiind risipite pe
versani sau p platformele de eroziune.
Numeroasele aezri permanente de azi provin din transformarea dea
lungul timpului a aezrilor temporare sau sezoniere, numite slae sau
colibe, ca urmare a extinderii agriculturii montane, a creterii animalelor sau
a defririlor. Aceste colibe erau considerate ca a doua cas, ca nite anexe
ale satelor de pe vale. Alturi de slae-colibe, se remarc stânele, care se
regsesc în toat regiunea.
103

Tabel nr. 3 LOCALITILE CU POPULAIE ROMÂNEASC I MIXT DIN ESTUL SERBIEI
CARACTERIZARE DUP NUMR LOCUITORI, ALTITUDINE MEDIE, ANUL ATESTRII
DOCUMENTARE, GRUP ETNOGRAFIC, CERCETRI DE TEREN IONELIA TOARC
1 1 2 3 3 3 4 5 6 7 8
Estimri
pop. Recensmânt 2002 210
2000 209
Nr.
Denumire
oficial
Denumirea
româneasc,
dat de
localnici
Români/
Vlahi
Populaie
total
Români
Vlahi
Altit. 211
Anul
atestrii 212
Grup
rom. 213
Grai 214
Localiti
Cercetate 215
SRBIJA TIMOK SERBIA TIMOC 236384 712.050 2342 39736
1 OPŠTINA BOLIEVA 11167 15849 83 4162
209 Date preluate de la Micarea Democrat a Românilor din Serbia, Republica Serbia, Împrirea pe judee, prelucrare date Svet.
Karabasevic, martie 2000.
210 Date preluate din Oficiul de Statistic al Serbiei, Recensmântul populaiei pe localiti, Belgrad, 2003
211 Altitudinea medie este dat în metri deasupra nivelului oceanului planetar, conform estimrilor geodezice din hrile topografice sârbeti
ale regiunii, scara 1: 50 000
212 Este consemnat anul primei atestri cunoscute a localitii pe vatra actual. Multe localiti sunt mai vechi decât anii menionai, dar nu
exist o certitudine asupra anului fondrii. Datele sunt preluate din Trâpcea Th. N., Românii dintre Timoc i Morava, Domino, 1999.
213 Caracterul etnografic al populaiei româneti din localitate: U: Ungureni (munteni), T: rani, B: Bufani, R: Rudari, igani, dup
cercetrile fcute de etnologul Paun es Durlic
214 Graiul românesc vorbit: B: de tip bnean, T: de tip mixt bneano-oltean cu specific local, timocean, O: de tip oltean, R: mixt,
olteano-muntean, graiurilor rudarilor, iganilor de limba român. Date preluate de la Asociaia cultural Ariadnae Filum, Bor
215 Sunt notate cu semnul V localitile vizitate pe parcursul cercetrilor de teren din anii 1999, 2000, 2001, 2008, 2010, 2011
104

IoneliaToarc
BOLJEVAC
1. BAEVICA BAEVIA 533 409 1 208 315 1887 U B
2. BOGOVINA BOGOVINA 1611 1348 6 362 250 1455 U,R T
3. BOLJEVAC 1/3 216 BOLIO 1310 3784 7 209 291 1834 U,R T V
4. DOBRO POLJE DOBRO POLIA 590 415 0 150 350 1455 U B
5. LUKOVO LUCOVA 704 19 45 330 1455 R,U R
6. MALI IZVOR 1/3 IZVORU ÂL MIC 245 565 4 140 300 1455 U T
7. OSNI OSNIEA 1668 1340 14 826 300 1454 U T V
8. PODGORAC PODGOR 2475 2218 19 1157 260 1560 U T V
9. SAVINAC SAVINA 301 365 0 161 200 U T
10. VALAKONJE VALEACUANI-VALEA 1084 1378 13 881 240 1455 U T V
CU ANINI
20 TOTAL
2 OPŠTINA BOR BOR 22842 55817 107 10064
1. BOR 1/10 BUOR 4060 39387 47 2352 1718 U T V
2. BRESTOVAC BRESTO 3140 2950 14 732 300 1736 U T V
3. BUJE BUIA 789 666 0 555 560 1466 U T V
4. GORNJANE GORNIANA 1446 1114 1 905 350 1730 U T V
5. KRIVELJ CRIVELI 1586 1316 7 779 323 sec.XVI U T V
6. LUKA LUCHIA 702 612 4 373 380 sec.XVI U T V
7. METOVNICA METONIA 1569 1331 17 997 200 sec. XV U T V
8. OŠTRELJ OSTRIELI 789 654 0 219 280 sec.XVIII U T V
9. SLATINA SLACINA 1116 921 6 366 237 sec.XV U T V
10. ŠARBANOVAC ERBOV 2161 1836 5 953 210 sec. XVI U T V
11. TANDA TANDA 442 350 0 185 400 1783 U T V
12. TOPLA TOPLA 154 100 0 61 540 U T
13. ZLOT ZLUOT-ZILOT 4280 3757 6 1600 265 sec. XV U B V
14 TOTAL
3 OPŠTINA UPRIJA CIUPRIA 5764 33567 32 1356
216 Ponderea elementului românesc în localitatea respectiv
105

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
1. BATINAC BATIN 1267 871 2 236 170 sec. XIII U B
2. BIGRENICA BRIGHENIA 1510 979 11 677 540 1381 U B V
3. IUPRIJA CIUPRIA 500 20585 7 50 123 U B V
4. ISAKOVO ISACUVA 1181 646 4 361 230 U B V
5. KOVANICA COVANIA 190 0 3 350 U B
6. MIJATOVAC MIATOV 1712 1 4 117 Sec.XVII U B
7. SUPSKA ¼ SUPSCA 450 1434 2 1 140 U B
8. VLAŠKA VLACA 856 372 1 23 120 U B
16 TOTAL
4 OP. DESPOTOVAC DESPOTOV 25611 38 427
1. BELJAJKA BELAICA 354 265 0 67 330 Sec.XVIII U B V
2. DESPOTOVAC 1/10 DESPOTOV 400 4363 1 2 195 U B V
3. DVORIŠTE DVORITE 565 0 0 320 U B
4. JASENOVO ISÂNOA 1247 882 17 317 200 U B
5. JEZERO IEZERU- LACU 433 0 0 390 Sec.XVIII U B
6. ORAŠJE (PLAŽANE) ORA 0 U B V
7. POPOVNJAK POPOVNIC 337 0 0 360 1796 U B V
8. RAVNA REKA RÎMNA RECA 380 0 0 620 U B
9. RESAVICA DUTOVA(RÂSVIA) 2524 1 37 400 U B
10. ŽIDILJE JÎGILIU (JÎGILI) 70% 80 158 4 3 480 Sec. XIV U B
33 TOTAL
5 OP. GOLUBAC GOLUMB 9913 65 870
1. BRNJICA BÂRNIA 531 391 3 60 70 Sec.XVIII U B
2. DOBRA DOBRA 1/5 150 678 2 0 70 1733 U B
3. DVORIŠTE DVORITE 532 305 1 181 166 1467 U B
4. GOLUBAC 1/3 GOLUMB 665 1896 19 88 77 U B V
5. KRIVAA CRIVAEA 649 429 8 368 340 U B
6. KUDREŠ CUDRE 328 193 2 37 150 U B
7. PONIKVE PONICVA 97 0 0 128 1428 U B
8. SNEGOTIN SNEGOTIN 354 201 1 73 384 1467 U B
9. ŽITKOVICA JÎTCOVIA 290 142 3 37 180 Sec. XIX U B
106

IoneliaToarc
24 TOTAL
6 OP. JAGODINA IAGODINA 758 70894 230 30
1. JAGODINA IAGODINA 35589 14 0 116 1399 U,R B
2. DOBRA VODA GLADNA(DOBRA VODA) 758 430 5 15 240 1819 U B
3. STRIŽILO STRIJILE-STRIJILA 479 178 12 170 R R
53 TOTAL
7 OP. KLADOVO CLADOVA 29031 23613 216 568
1. BRZA PALANCA PLANCA-PLNCUA 1557 1076 10 50 60 1740 T,R O V
2. DAVIDOVAC GEGERAI 626 610 4 13 45 1783 T O V
3. GRABOVICA GRABOVIA 2051 880 11 31 40 1530 T O
4. KLADOVO CLADOVA 7000 9142 67 112 45 1524 T,R O V
5. KLADUŠNICA CLDUNIA 904 727 1 6 50 1530 T O V
6. KORBOVO CORBOVA-CORBU 1481 1067 8 50 53 1530 T O
7. KOSTOL COSTOLCASTELLUM- 1177 1053 20 10 50 1736 T O
PONTES
8. KUPUZIŠTE CUPUZÎCEA 657 317 10 37 80 1844 T O
9. LJUBIEVAC BORDEI (BORGII) 1366 458 4 6 40 1783 T O
10. MALA VRBITA VÎRBIA MIC 1155 783 13 30 80 1740 T O V
11. MANASTIRICA MNSTIRIA 356 250 1 4 190 1844 T O
12. MILUTINOVAC BÎRLOAGA 275 186 3 0 50 1844 T O
13. NOVI SIP SÎP 812 909 6 5 75 1740 T O V
14. PETROVO SELO PETROVA SELO 129 1 0 410 1850 T O
15. PODVRŠKA POVÂRCA 1944 1143 5 42 160 Sec.XVI T,R O
16. REICA RCIA 106 45 1 0 75 1844 T O
17. REKA RECA 438 278 5 4 90 1820 T O
18. RTKOVO RÎTCOVA (ÎRTCOVA) 1553 1012 7 58 65 1530 T O
19. TEKIJA TECHIA 1129 967 2 0 80 1741 T O V
20. VAJUGA VIUGA 843 563 11 2 46 1530 T O V
21. VELESNICA VELESNIA 668 265 2 17 40 1530 T O
22. VELIKA KAMENICA CAMENIA MARE 1393 757 19 76 67 1530 T,R O
23. VELIKA VRBICA VÎRBIA MARE 1540 996 5 15 90 1530 T O
107

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
23 TOTAL
8 OP. KUEVO CUCEVA 17954 18808 122 5204
1. BRODICA BROGIA 1297 468 5 213 300 1359 R,U R
2. BUKOVSKA BUCOVSCA 674 503 5 420 350 U B
3. CEREMOŠNJA RMONIA 425 317 3 53 450 1718 U B
4. CEROVICA EROVIA 436 381 2 94 200 1733 U B
5. DUBOKA DÂLBOCA 1646 1110 4 92 210 1721 U B V
6. KAONA CAMNA 937 712 4 245 250 1381 U B
7. KUEVO 1/5 CUCEVA 1000 4506 15 143 220 1378 U B V
8. LJEŠNICA LENIA 386 236 1 90 230 1725 U B
9. MALABRESNICA MALABRESNIA 135 2 2 180 1467 U B
10. MUSTAPI MUSTAPICI 1319 740 8 512 180 1725 U B
11. NERESNICA NERESNIA 3128 2365 20 1175 310 Sec.XV U B
12. RABROVO RABROVA 1219 2 5 130 1467 U B
13. RADENKA RADÂNCA 1288 803 11 555 420 Sec.XVIII U B
14. RAKOVA BARA RACOVA BARA 806 464 10 360 300 1718 U B
15. SENA SENA 354 232 1 61 240 1381 U B
16. SRPCE SÎRB 293 151 0 22 140 1381 U B
17. ŠEVICA EVIA 1157 809 9 349 250 Sec.XVIII U B
18. TURIJA TURIA 932 599 9 153 230 1725 U B V
19. VUKOVI VUCOVICI 486 301 1 207 150 1467 U B
20. VOLUJA VOLUIA 1318 1123 7 429 240 1380 U,T B V
26 TOTAL
9 OP. MAJDANPEK MAIDANPEC 17143 23703 67 2817
1. BOLJETIN BOLIECIN 803 672 0 70 180 1733 U T
2. CRNAJKA ÂRNAICA 1256 1099 8 312 320 1718 U T V
3. DEBELI LUG DBI LIUG 507 458 1 131 290 Sec.XVIII U T V
4. DONJI MILANOVAC 40% MILANOV (ORA) 1335 3132 5 19 70 1733 U T V
5. GOLUBINJE GOLUBINIA 1305 1079 2 2 290 Sec.XVIII U T
6. JASIKOVO IASÎCOVA 822 717 0 349 700 1818 U T
7. KLOKOEVAC CLOCOIO 880 711 10 45 300 1524 U T V
108

IoneliaToarc
8. LESKOVO LESCOVA 516 431 0 178 400 1833 U T
9. MAJDANPEK 30% MAIDAN 3528 10071 17 386 400 1560 U,B,R T,F V
10. MIRO MIROI 468 406 0 0 500 1872 U T
11. MOSNA MOSNA 920 787 1 15 220 1733 U T V
12. RUDNA GLAVA RN GLAUA 2549 2309 3 636 490 Sec.XVIII U T V
13. TOPOLNICA TOPOLNIA 1305 1064 13 153 300 Sec.XVIII U T
14. VLAOLE VLAOLEA 949 767 7 521 600 U T
14 TOTAL
10 OP. MALO CRNIE 3752 13853 76 401
1. ALJUDOVO LIDOVA 257 159 1 3 140 1467 U B
2. CRLJENAC TÂRLEN 969 2 4 115 R B
3. KOBILJE COBILIA 1547 930 13 296 215 1467 U B
4. KULA CULA 699 7 2 110 Sec.XV U B V
5. MALO CRNIE ÂRNIU MIC 882 2 0 88 1467 U,R B
6. SALAKOVAC SALACO 768 0 0 91 1467 R B
7. ŠLJIVOVAC LIVOV 214 123 0 0 200 U B
8. VELIKO CRNIE ÂRNIU 611 1 0 101 1467 R,U B
9. VELIKO SELO 1/5 VELICO SELO 140 493 0 0 98 R,U B
10. VRBNICA VÂRBNIA 779 462 9 58 90 U B
11. ZABREGA ZABREGA 387 247 7 37 200 U B
19 TOTAL
11 OP. NEGOTIN NIGOTIN 40128 43418 269 3000
1. ALEKSANDROVAC ZLOCUCIA-ZLOCUTEA 994 588 18 283 110 1491 T O
2. BUKOVE BUCOPCEA 2399 1442 14 103 50 1381 T O
3. CRNOMASNICA ÎRNOMASNIA 426 272 3 45 110 T O
4. DUPLJANE DUPLIANA 1011 564 9 1 210 1784 T,U O
5. DUŠANOVAC GEANOVA-GEAN 14 2320 882 19 146 95 1736 T O
6. JABUKOVAC ICUBOV 2988 1884 32 268 176 Sec.XV T,U O V
7. KOBIŠNICA COBINIA 2507 1355 11 246 50 1530 T O
8. KOVILOVO COILOVA 623 411 10 227 70 1530 T O
9. MALAJNICA MLAINIA 971 683 4 225 250 Sec.XVII U T V
109

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
10. MALA KAMENICA CAMNIA MIC 998 392 8 0 105 1530 T O
11. MIHAJLOVAC MEILOV 1449 718 6 77 60 1833 T O
12. MILOŠEVO(KOROGLAŠ) COROGRA 913 517 4 14 55 1530 T O
13. MOKRANJE(MILANOVO) MOCRANI 1140 710 9 15 100 1491 T O
14. NEGOTIN
NIGOTIN (NIGOCIN) 8677 17758 49 266 50 1530 T,U O V
1/2
15. PLAVNA PLAMNA 1127 953 4 188 350 1530 U T
16. PRAHOVO PRAOVA 2296 1506 11 47 60 1530 T O V
17. RADUJEVAC RDIV 2715 1540 16 143 40 1530 T O
18. SAMARINOVAC SÂRMÂNOV 1021 464 1 68 50 1530 T O
19. SLATINA SLATINA 1009 479 5 143 60 1530 T O
20. SRBOVO SÂRBOVLA 951 502 3 22 40 1530 T O
21. UROVICA UROVIA 2826 1191 14 384 80 1530 T,U,R O
22. VELJKOVO BLIVANOV(BLIVANU) 316 206 1 0 110 1530 T O
23. VRATNA VRACNA 451 316 4 81 120 1530 U T
39 TOTAL
12 OP. PARAIN PARACIN 58301 102 1
1. LEBINA LEBINA 715 0 0 240 1453 U
2. TREŠNJEVICA TRENEVIA 1137 90 0 250 1737 R R
35 TOTAL
13 OP. PETROVAC PETROV 19315 34511 251 3535
1. BOŠNJAK BONIAC ½ 348 481 7 0 160 Sec.XVII U T
2. BUSUR BUSUR 1704 1171 17 553 218 1820 U T
3. DUBOKA DUBOCICA 918 582 9 171 176 1467 U B
4. KLADUROVO CLADUROA 796 476 3 300 252 1428 U B
5. LESKOVAC LISCO 616 390 3 26 141 1467 U T
6. MANASTIRICA MÂNSTRIA 1122 748 23 516 166 1820 U B
7. MELNICA MENIA 1473 924 7 419 230 1382 U B
8. OREŠKOVICA OREKOVIA ½ 623 911 15 0 166 1380 U B
9. ORLJEVO ORLEVA 546 260 1 0 124 1381 U T
10. PANKOVO PANCUVA ½ 284 416 1 1 202 1467 U B
110

IoneliaToarc
11. PETROVAC PETRO (MEDVEGE) 1/3 2576 7851 19 57 124 1467 U B V
12. RANOVAC RÂNOV 2787 1779 56 513 250 1467 U B
13. RAŠANAC RAAN (RAAVE) 1264 815 8 247 205 1467 U T
14. STAMNICA STAMNIA 1786 1424 7 220 262 Sec.XIV U T
15. STAREVO STARCIVA 891 585 7 350 178 1467 U T
16. VELIKI POPOVAC POPO 1244 5 1 188 1718 U T
17. VELIKO LAOLE LAOLEA MARE 1925 5 0 141 Sec.XIV R T
18. VITOVNICA VITOVNIA 319 167 1 76 230 1390 U T
19. ŽDRELO JDRIELA 1262 756 10 83 200 1380 U T V
34 TOTAL
14 OP. POŽAREVAC 7614 74902 95 109
1. KOSTOLAC COSTOLA 10% 9313 13 16 81 1380 R,U B V
1000
2. PETKA PETCA 1285 3 0 78 1381 R,U B
3. POŽAREVAC POJAREV 5% 4000 41736 36 86 90 1467 R,U B V
4. REICA RECIA 816 518 0 0 100 1467 U B
5. TRNJANE TÂRNIANA 915 1 2 90 1467 R,U B
27 TOTAL
15 OP. SVILAJNAC SVILAINA 7036 25511 81 235
1. BOBOVO BUBUA 2265 1349 29 110 195 Sec.XIV U B
2. DUBNICA DUCNIA ¼ 808 607 2 0 163 1381 U B
3. LUKOVICA LUCUVA 778 0 2 114 1467 U B
4. MAEVAC MACIU 355 217 3 0 135 U B
5. PROŠTINAC PROÂ 463 254 5 34 220 U B
6. SUBOTICA SUBOCIA (SUBOIA) 1265 757 13 27 138 Sec.XIV U B
7. SVILAJNAC SVILAINA(SVILAIA) 1/5 1804 9395 9 5 100 1467 U B
8. TROPONJE TROPONIA (TOPONE) ½ 685 901 5 54 160 U B
22 TOTAL
16 OP. VELIKO GRADIŠTE VELICO GRADITE 20659 117 354
1. EŠLJEVA BARA CELEVA BARA 489 7 84 115 1467 U B V
2. DOLJAŠNICA DOLIANIA 409 5 36 180 1467 U B
111

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
3. ÐURAKOVO GIURACOVA 338 2 0 100 1467 U,R B
4. KUSIE CUSICE 742 5 5 78 1467 U B
5. RAM RAM 294 3 0 140 Sec.XII U B V
6. TOPOLOVNIK TOPOLOVNIC 1098 13 143 81 1381 U B V
7. VELIKO GRADIŠTE GRAGETE-GRDITE 5658 29 81 72 1467 R,U B V
26 TOTAL
17 OP. ZAJEAR ZAIECIAR 16827 65969 221 2981
1. OKONJAR
CIOCONIAR 204 173 1 21 125 Sec.XVIII T O
(KOPRIVNICA)
2. DUBOANE DÂLBOEANA 593 455 15 368 370 1725 U,T O
3. GAMZIGRAD GÂZÎGRAD 961 945 1 167 170 1887 U T V
4. GLOGOVICA GLOGOVIA 604 484 12 232 400 Sec.XVIII U O
5. GRADSKOVO GRADSCOVA-
947 666 6 179 310 Sec.XVIII T O V
GRADCOVA
6. GRLJAN GÂRLIANA ½-1706 2839 4 4 280 1690 T O V
7. HALOVO ALOVA 1141 856 73 169 320 Sec.XVII T O V
8. LUBNICA LUBNIA 1452 1052 1 374 225 Sec.XV U T
9. MALA JASIKOVA ISÂCOBA MIC 411 332 6 229 330 Sec.XVIII T O
10. MALI JASENOVAC MALA 407 284 48 68 300 Sec. XV T O V
11. NIKOLIEVO NICOLIEA 1061 833 1 96 200 Sec. XV T O V
12. PRLITA PÎRLITA 250 142 0 2 270 1887 T O
13. ŠIPIKOVO PICOVA 672 511 4 335 230 T O V
14. ŠLJIVAR LIVAR 411 329 1 71 210 Sec.XV T O
15. TABAKOVAC TABACOV 281 208 3 17 125 T O
16. VELIKA JASIKOVA ISÂCOVA MARE 1239 998 17 356 220 Sec.XVII T O
17. VELIKI JASENOVAC ISÂNOV 525 370 1 94 270 T O
18. ZAJEAR ZICERI (ZIERI) 1/10- 39491 19 159 130 1466 T,U O,T V
3962
42 TOTAL
18 OP. ŽABARI JABARI 13885 13034 107 342
1. ALEKSANDROVAC ALEXANDROV PÂRVA 1546 8 1 98 1467 U B
112

IoneliaToarc
2. KOETIN COCETINU 611 404 5 101 150 Sec.XVIII U B
3. MIRIJEVO MIRIEVA 74 474 11 69 180 1467 U B
4. OREOVICA OREVIA 862 5 0 120 Sec.XVIII U B
5. POLATNA POLATNA 387 281 2 0 230 1457 U B
6. PORODIN POROGIN 6454 2036 30 39 108 Sec.XVIII U B V
7. SIBNICA SÎBNIA 407 1 1 170 Sec.XVIII U B
8. SIMIEVO RACHIN (SIMICEVA) 1005 1465 6 0 105 Sec.XIX U B
9. SVINJAREVO SVINIAREVA 371 213 2 21 195 1381 U B
10. TIEVAC TICIO (CICIO) 539 265 1 8 170 Sec.XVIII U B
11. VITEŽEVO VICEJVA 1402 863 14 101 190 1467 U B V
12. VLAŠKI DO VLACHI DOL 1/3 1310 17 0 150 1467 U,R B V
15 TOTAL
OP. ŽAGUBICA JAGUBIA 14823 54 3268
1. BLIZNAK BLIZNA 1/2 361 1 34 380 Sec.XVIII U B
2. BREZNICA BREZNIA 367 211 1 110 250 1467 U B
3. KREPOLJIN CREPOLIN 1/2 1696 10 260 240 Sec.XVI U B
4. LAZNICA LAZNIA 2063 7 1308 400 1467 U T
5. LIPE LIPA 15 0 0 580 U T
6. MEDVEÐICA MEDVEGIA 44 0 42 300 1822 U B
7. MILANOVAC MOGODIA
618 445 2 108 235 1783 U B
(MAGUDIA)
8. OSANICA OSNIA 1880 1187 2 671 310 1380 U B
9. SELIŠTE SELICE (SELITA) 585 453 6 189 380 U T
10. SIGE SÎGA 704 11 462 250 1467 U B
11. SUVI DO SUVI DOL 1320 2 0 310 1467 U B
12. ŽAGUBICA IAGUBIA 1/2 2823 6 74 315 1467 U B,T
18 TOTAL
113

VI. ELEMENTE DE TOPONIMIE
Studierea toponimiei a aprut ca o necesitate obiectiv, ea furnizând
prin vocabularul su, informaia transmis de inutul respectiv sub
nenumrate faete, aceasta constituindu-se ca un martor al zonei studiate, în
dimensiunile lui spaiale i temporale. Numirea, denumirea, renumirea
locurilor pot spune multe despre impactul societii asupra învelisului
forestier, valorificarea resurselor de subsol, formarea reelei de asezri,
despre condiiile i motivele modificãrilor survenite de-a lungul istoriei în
nomenclatorul localitilor unei ri. 217
Principalele categorii de toponime gsite în documente provenind din
cancelaria otoman, hri medievale i moderne, însemnrile de cltorie ale
unor istorici, geografi, militari sau simpli cltori strini i români prin
zon, articole i monografii scrise fie de oameni ai locului, fie de cercettori
strini, la care se adaug i propriile informaii culese în timpul deplasrilor
pe teren, efectuate în ultimii ani în aezrile româneti dintre Timoc i
Morava sunt oiconimele, morfotoponimele, hidronime, hileonimele. Din
punct de vedere structural, exist dou tipuri de toponime: nume simple
provenite de la un singur element sau compuse, din dou sau mai rar din trei
elemente.
Numele simple provin de obicei de la o trstur proeminent (munii
tirbii, Mgura, Coarna, Culme). Numele compuse sunt formate dintr-un
element adjectival si unul topografic (Culmea al mic, Cotu lui Milcu,
Glmia Povâcii, Cracu lipei, Dealul Mare, Valea Cârenilor, Între vi) sau
ce ine de obiceiurile din zon. Toponimele simple i compuse constituie
majoritatea numelor de locuri din arealul moravo-timocean.
Din punct de vedere funcional exist dou tipuri de toponime:
antroponime, cele care provin de la nume de oameni (satele
Mihailovac, Milanovac, Milutinovac, Dusanovac, Alexandrovac,
Radujevac, Popovac), sau de la nume de triburi (de exemplu Tribalia
Occidental–teritoriu tracilor dintre Morava i Timoc);
toponime provenite din apelative (Bordeie-sat format numai din
bordeie, în timpul turcilor, satul Snuni – locul, lespezile de piatr pe care se
d sare la vite, Ceret – loc cu cer, Peri – loc cu peri).
217 Ion Nicolae, Bogdan Suditu, (2008), Toponimie româneasc i internaional, Editura
Meronia, Bucureti, p. 3.
114

IoneliaToarc
Toponimele zonei au la origine o varietate de limbi: o posibil trac,
latin, român, turc, german, slav. Fiecare din aceste limbi a contribuit
cu noi toponime i a influenat forma toponimelor deja existente.
Toponime din perioada trac. În trecut, regiunea era cunoscut sub
numele de Tribalia, denumire provenit de la tribali- populaie de neam
tracic (dup Strabon, Diodor etc) sau iliric (dup tefan din Bizan), atestat
aici înc din sec. VII-III î. Hr) 218 .
Populaia tracic de aici a început s fie romanizat înaintea celei de la
nord de Dunre, romanizarea începând în ultimele decenii ale erei trecute i
terminând în anul 15 d. Hr.
Toponime din perioada roman. În arealul studiat, în categoria
toponimelor de origine latin, mai cunoscute se înscriu hidronimele, care
sunt i limitele acestei zone.
Fluviul Dunrea – se poate constitui ca cel mai important hidronim la
nivelul regiunii, cunoscut din timpuri istorice, sub numele de Istro/Istros în
perioada lui Herodot, sub numele de Danubius/Danuvius în perioada latin,
în timp ce geto-dacii l-au numit Donaris. Popoarele slave l-au nimit Dunav,
fie Duna, fie Dunavis. Pornind îns de la terminologia latineasc Danuvius,
se consider a fi element de provenien celt dânu (fortis), dar vechiul
nume traco-getic Donaris (reprezentând o transformare a lui Dunavis), care
într-o perioad mult mai târzie a devenit Dunaris. Destul de important i
bine fixat, este i explicaia lui D.Puchil, preluat de I.Conea i L.Badea
(2005), ce argumenta originea româneasc a fluviului Dunrea din aromânul
Duna la care adugm apelativul românesc “rea”.
Velika Morava/Morava Mare este un alt hidronim important, denumit
de romani Margus, fiind cel mai mare sistem hidrografic din Serbia.
Râul Timoc este râul ce desparte Serbia de Rsrit de vestul Bulgariei.
Denumirea lui deriv din vechea denumire latineasc: Timacus 219 , dar
neputându-se traduce, sârbii au convenit s înlocuiasc “c”-ul latin cu “k”
ruso-germanic.
Râul Pec(Pek)/Pecus, poart nume latin, ce vine de la „pecus, pecoris”,
care înseamn oaie 220 . Din vremea aceea i pân azi, în inutul acesta,
îndeletnicirea de baz a populaiei, este aceea de cretere a oilor i a vitelor.
218 ***, (1996), Dicionar de istorie veche a României, Bucureti, pagina 584.
219 John Boardman, (1996), The Cambridge Ancient History Vol. 10, p. 579.
220 Dup Sandu Cristea Timoc.
115

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
În privina munilor Homolje – sunt câteva interpretri în ceea ce
privete originea numelui: numele ar proveni din limba român
“omul/omului”; o alt explicaie arat c ar veni din cuvântul slav “hlm”, ce
înseamn deal, munte; pe când a treia ipotez sugereaz c numele ar
proveni de la un tip de brânz de capr sau oaie, pe care slavii o produceau
aici 221 .
Alte urme ale latinizrii zonei se gsesc i în denumirile aezrilor:
Oraul "Kladovo" () în limba sârb, este cunoscut în român ca
i "Cladova", iar în limba german "Kladowo" sau "Kladovo". În timpul
Imperiului Roman, numele oraului a fost "Zanes" în timp ce fortificaiile
au fost cunoscute ca "Diana" i "Pontes" (de la grecescul "pontos"-"mare",
sau latinescul "pontem" - "pod"). Mai târziu, slavii vechi au fondat aici o
aezare, care a fost numit Novi Grad ( ), în timp ce otomanii au
construit aici o cetate numit "Fetislam". Numele Kladovo de astzi a fost
menionat pentru prima dat în 1596 într-un document militar austriac.
Exist mai multe teorii cu privire la originea numelui actual al oraului 222 :
În conformitate cu o teorie (Ranka Kuic), numele oraului deriv de la
cuvântul celtic "kladiff" care înseamn "cimitir". Conform altei teorii
(Ranko Jakovljevic), denumirea provine de la cuvântul "klad" (un dispozitiv
folosit pentru închiderea oamenilor). Conform teoriei a treia, numele este
derivat din cuvântul slav "kladenac" care înseamn "bine" sau din cuvântul
slav "klada" care înseamn "ciot". Exist, de asemenea, o teorie care spune
c numele oraului deriv de la voievodul Glad, care a domnit peste aceast
regiune în secolul al IX-lea.
Pentru oraul Negotin, exist teza de origine slavon: proto-slavicul
"nga" înseamn "grij" i sufixul "-ota /-otina" înseamn "aciunea suferit
sau efectuat" dându-i demnificaia, denumirii de Negotin ca "un loc de
refugiu pentru vindecare" În sprijinul acestei ipoteze vine i faptul c oraul
istoric este situat în mijlocul mlatinilor. Exist, de asemenea, ipoteza
originii latine a numelui, ca loc de negustorie (în spaniol "Negocios"),
precum i faptul c Negotin este într-o regiune cu prezena unui
semnificative minoriti vlahe (români). În cele din urm, "Negotin" poate a
fost derivat din cuvintele celtice "neges" i "tin", însemnând "cetate de
221 Kostic Stanko, http://homoljetourism.org/homolje/index.html
222 Statistical Office of Serbia. Municipalities of Serbia, 2006
116

IoneliaToarc
rzboi" 223 . Ca aezare, oraul Negotin este menionat pentru prima oar în
1530.
Cetatea Taliata din perioada roman, a devenit orasul Donji Milanovat.
De la înfiinarea sa, iniial pe o insul a Dunrii, în sec. XIX, oraul a fost
mutat de dou ori. În 1830, din cauza inundaiilor frecvente, prinul Milo a
ordonat ca oraul s fie mutat pe malul drept al Dunrii, astfel fiind primul
ora din Serbia construit dup un plan de urbanism. Dup construirea
hidrocentralei Djerdap/Porile de Fier în 1970, oraul a fost mutat din nou,
în locaia sa prezent.
Cuppae, un bastion în timpul romanilor (sec. I-VI), transformat apoi în
orasul Columbria, în latin, 554/5
AD 224 , a devenit peste timp, orasul
Golubac () în sârb, în
român ca Golumbei sau Columbaci,
în limba maghiar ca Galambóc i în
turc ca Güvercinlik ceea ce înseamn
"porumbar". Numele actual este
derivat din golub, cuvînt de origine
sârb pentru "porumbel" i este, prin
urmare, adesea tradus ca "oraul de
porumbei".
Dup Cristea Sandu Timoc
denumirea de “musc columbac” din legenda Iovan Iorgovan ar proveni de
la numele oraului: “legenda spune c musca columbac de la Golub (din
stânca Babacaia), de atunci îi are originea” 225 .
Cetatea roman Viminacium, situat pe teritoriul satului Stari
Kostolac i Drmno, la 13 km de la Kostolac, a fost tabr militar roman i
capitala provinciei Moesia Superior.
Site-ul arheologic ocup un total de 450 de hectare. Oraul dateaz din
secolul 1 AD i conine vestigii arheologice de temple, strzi, piee,
amfiteatre, palate, hipodromuri i bi romane. Acesta se afl pe drumul
roman Via militaris.
223 Prof. Dr. Ranka Kui of the Philology Faculty of the University of Belgrade "Red &
White-Serbian-Celtic Parallels" (Crveno i belo - srpsko-keltske paralele, Glas srpski, Banja
Luka, 2000.)
224 Notitia Dignitatum, the Synekdêmos and Prokopios’s Buildings IV.v.-vii, x
225 Sandu Cristea Timoc, (1967), Cântece btrâneti i doine, Editura pentru literatur,
Bucureti, p.42.
117
Foto 44 Cetatea Golubac

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Gamzigrad (sârb: , latin: FELIX ROMVLIANA) este un
sit arheologic din sec. IV A.D. i staiune balnear, situat în apropierea
oraului Zajecar i aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO 226 . Este locaia
unui complex de palate i temple antice romane Felix Romuliana, construit
de imparatul Galerius (nscut în aceast zon) în memoria mamei sale
Romula. Principalul domeniu acoper 10 de acri (40.000 m). Dintre cei 80
de împrai romani, 40 au fost de origine traco-iliro-dac 227
Oraul Horreum Margi (horreum: Grânar, Margi: Morava),
însemnând “Grânarul Moravei” a fost fondat de ctre romani ca un fort, pe
drumul de la Constantinopol la Roma, unde se traverseaz râul cunoscut
acum sub numele de Velika Morava. Acesta a servit drept baz militar
roman, a avut o fabric de scuturi i a câtigat statutul de municipium
înainte 224AD 228 . Românii din zon îl numesc Podu Nou, îns sub
stpânire slav, a devenit cunoscut sub numele de Ravno ("plat"), deoarece
râul pe care este aezat trece printr-o vale plat. Actualmente oraul este
cunoscut sub numele de uprija, nume ce provine de la cuvântul "köprü"
din turc i înseamn "pod", acesta fiind dat de turci în timpul stpânirii lor.
Alte aezri de mai mic importan care s-au pstrat din epoca roman
sunt: satul Ram, în apropiere de Viminacium, ce ar proveni de la numele de
Roma, satenii spunând i azi: Râm; Municipium a devenit Calite; Idimus –
Medvegea; Pontes – Castellum-iar în 1856 devine Costol; Caput Fossae –
satul Techia de astzi.
Toponime româneti. Pân în secolul XVIII, teritoriul cuprins între
râurile Timoc i Morava, abund de denumiri româneti, permanena
elementului românesc fiind susinut i pe baza toponimiei, chiar dac
istoricii bulgari i sârbi nu o admit. Unii dintre acetia presupun o migrare a
românilor din Banat i ara Romîneasc în sec. al XV-lea, alii în sec. al
VXI-lea sau mai degrab în sec. al XVII-lea i al XVIII-lea.
În inutul iniial al Crainei (teritoriul cuprins între râul Timoc, munii
Deli Iovan, Veliki Greben i Miroci) i Kliuc (Cheia), frecvena denumirilor
româneti este mult mai mare, decât înspre Valea Moravei, unde întâlnim
deja un amestec de topomine româneti cu sârbeti, cele din urm fiind
majoritare. Motivul este acela c teritoriul dintre Valea Timocului cade în
226 http://whc.unesco.org/en/list/1253
227 Iosif Constantin Drgan le înir numele în “Istoria românilor” , Bucureti, Europa
Nova, 1994, pag. 46.
228 Arnold Hugh Martin Jones, The later Roman Empire,: a social economic and
administrative survey p. 284-602.
118

IoneliaToarc
stpânire sârbeasc relativ târziu (1833), fa de teritoriul cuprins între
râurile Pek i Morava, care înc din secolul al XII-lea ajunge sub stpânirea
sârbeasc, chiar i vremelnic, procesul de deznaionalizare fiind unul de
durat.
În sec. XIV urmele vlahilor dintre Timoc i Morava se întâlnesc în mai
multe acte oficiale ale rilor sârbe.
Silviu Dragomir gsete 39 de documente sârbeti ce îi menioneaz pe
vlahi, unul din sec. XII, un hrisov sârbesc fiind chiar din timpul lui Stefan
Nemanja 1198-1199 229 .
În cuprisul regiunii, Vâlsan consider c ar fi existat nu mai puin de
250 de denumiri de sate alctuite din cuvântul vlah, afar de alte denumiri
de râuri, muni i chiar inuturi întregi (Stari Vlah) 230 .
În Karte von dem Konigreich Servien – hart militar austriac din
1717 i dup raportul exarhului mitropoliei din Belgrad, cu numele de
Maksim Radkovic, privitor la situaia bisericilor i mnstirilor dintre
Morava i Miroci, întocmit dup vizitarea lor în anul 1733, apar satele
Boletin i Colubina – Golubina.
Tot G. Vâlsan citeaz o serie de hri vechi din sec. XVIII, ce abund
de denumiri româneti 231 . Astfel la 1723, acesta noteaz munii tirbii,
Deli-Ion, pârâul Alb, satul Costeti. La 1769: Btua, Vâltura; la 1799: Cotu
Timoc, Stâna, Cestuga. De asemenea, nici hrile topografice austriece
1:200.000, publicate în preajma anului 1900, sau publicaiile de Vâre,
Orova, Kraguiev i Zajecar nu erau lipsite de toponimie româneasc. Iat
câteva numiri extrase, dintre care cele de muni abund: Tâlva Budii, Tâlva
Scoruului, Cornet, Grâpciunea, Malinicu, Câru, Straja, Busur, Culme,
Tâlva Fget, Culmea al mic, Cracu Lipei, Piatra Neagr, Mastacn,
Curmtura, Porumba, Gorun, Tâlva lui Bla, Stupina, Vcari, Cornet,
Faa lui Bui, Custure, Tâlva Înalt, Dealul Mare, V. Cârenilor, Între vi.
Denumiri curat româneti întâlnete i Giuglea: satul Viuga, derivat
din vale, numirea fiind dat dup locul unde e aezat; satul Snuni – locul,
lespezile de piatr de pe care se d sare la vite, el fiind un sla pe dealurile
de lâng Povârca. Ceret – loc cu cer, arar, Peri – loc cu peri, care sunt
presrai peste tot în Craina, în apropiere de Geanova 232 .
229 Silviu Dragomir, (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV, Bucureti, p. 286.
230 George Vâlsan, op. cit., p.17.
231 N. M. Popp, (1941), Craina - O verig a spaiului etnic românesc, Bucureti, p. 134-135
232
George Giuglea, (1911-1912), Romanii din Serbia, Anuarul de geografie i
antrolopogie, anul II, Bucureti, p.48.
119

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Unele denumiri româneti de muni (tirbii, Vâscul, Deli Ion, Vile
Severineti, Costeti, Podior, Casa Verde, Culmea lui Milcu), râuri (Cotu
Timoc, Prâu Alb) i sate (Oritioara, Costeti, Vlaca, Clodul-Cladova,
Btua, Vlaseu, Vlaskita, Vltura, Gura Sergun, Vlachi Dol, Drestie,
Stana, Cestuga, Resestuga), care se regsesc reproduse în hrile austriece
de la începutul i sfâritul sec. XVIII (1769-1789), lipsesc aproape total din
hrile sârbeti de mai târziu, unele fiind greit transcrise, altele falsificate în
mod intenionat, iar cele mai multe nefiind trecute deloc 233 .
Pentru oraul Zaicear, exist dou preri privitoare la originea
denumirii. Prima dintre ele merge pe ideea c denumirea ar fi de origine
turc. Cea de-a doua prere spune c numele oraului ar fi de origine
româneasc, format din sintagma „Zii cer” [un sacrificiu, o ofrand], cu
alte cuvinte: „Zeii cer” 234 . Locuitorii oraului îi cunosc i astzi oraul sub
numele de Ziceri 235 .
inutul dintre râurile Timoc i Morava, fiind un inut de margine dar i
de legtur între dou mari uniti geografice, este în acelai timp i un inut
de amestec al populaiei.
În secolele V si VI, actuala regiune din rsritul Serbiei a fost de
nenumrate ori atacat de huni, gepizi, ostrogoi, avari i ali migratori. În
secolul al VII-lea îi fac apariia i sârbii.
La începutul sec. VII dominaia romano-bizantin cedeaz sub
presiunea slavilor, iar la sfâritul secolului XIV (1396), Imperiul Otoman,
îi impune stpânirea asupra zonei, pân în sec. XVIII. Apar în perioada
turceasc toponime noi, ca: Baragim actuala localitate Paracin, Kara
Burum – Crna Reka, Gurusa care din anul 1833 va fi transformat în
Gurgusovac, ca mai apoi în Kniajevac.
Toponime din perioada otoman. Kadân Konak (Casa Cadânelor)-
locul de relaxare pentru cei mai înstrii-, va deveni Miloeva Kula.
Originea numelui Oraului Majdanpek, renumit pentru minele de cupru
înc din antichitate, este bazat pe cuvântul majdan (din turc – madan/min)
i râul Pek, deci mina de pe râul Pek. De-a lungul istoriei, minele s-au
dezvoltat fiind în stpânirea mai multor proprietari: cehi, belgieni, austrieci,
fiind intens exploatat.
233 Th. N. Trâpcea, , op. cit., p.125.
234 Este vorba de o etimologie popular.
235 Este denumirea pe care o folosesc românii din zon, în vorbirea zilnic.
120

IoneliaToarc
Peste primul strat etnic, acela al vlahilor/românilor, din 1378 odat cu
migraiile dinspre sud, s-au adugat i elemente sârbe. Un curent migrator
puternic a fost i cel macedo-român din Pind i din Balcani, de unde i
originea unor sate, fiindc ârna Reca, inutul din jurul Zaicearului avea o
populaie de care se spunea c este alctuit din români, pe care sârbii îi
numeau Goga (pl. Goghi): satele Râgotina, Sumracov, Vrajogârna,
Gamzigrad, Zvezdan, Osnice, Planinia, Slivar, Lenova, Vrbora, Bacevia
i Lasovo 236 .
Unul dintre cele mai vechi curente de migraie a fost cel kosovar
(Kosovo Polje-Metohia), în aceast perioad fiind înfiinate satele Vârbia,
Livage, livova, Porodin, Lucia, Popova.
Muntenegrenii i-au întemeiat pe înlimile munilor Miroci, un sat
Petrovoselo, sat pe care românii îl numesc Petroel 237 .
Pe terasele de deasupra Costolului, chiar în faa Severinului a existat
pân nu demult un sat, Osoina, cu români venii din „fundoane” (din regiuni
îndeprtate), din „Bugrie” (Bulgaria).
Gustav Weigand remarc faptul c românii sunt, în inutul dintre Timoc
i Morava dintr-o epoc anterioar venirii sârbilor, când acetia au putut
împrumuta de la o populaie bulgreasc numirile bulgreti ca Dâlboca,
Topolnia, Stol i Camna 238 .
Popovici Atanasie, spune despre cercettorul Karic 239 , c acestuia îi
este greu s constate dac printre românii de azi mai sunt aceeai cu cei pe
care sârbii i-au gsit când s-au aezat pe acest teritoriu. Este posibil ca la
1481 teritoriul sa fi fost ocupat de români, atrai de fertilitatea solului.
Un exemplu de stratificare etnic îl reprezint dou cazuri lingvistice.
Satele Geanova (denumit mai târziu Dusanovac) i Corbova s-au numit în
sec. al XIV-lea Gean i Corbu. Dup btlia de la Cosovo (1389), valurile
de metanati sârbi au inundat inutul Timocului i Moravei, modificând
toponimia lui, cele dou sate româneti primind sufixul – ova 240 .
Evoluia elementelor de toponimie dup 1800. Însi denumirea
regiunii, aceea de Krajina, este un toponim slav, însemnând în primul rând
hotar sau grania unei ri cu delimitri militare de aprare, iar în al doilea
236 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, Buletinul Socetii Regale Române de
Geografie, LVI, Bucureti, p. 150.
237 Idem, p. 24.
238 Gustave Weigand, (1909), Atlas Linguistique, Leipzig.
239 Istoricul sârb care a aprofundat toponimia româneasc din zon.
240 Th. N. Trâpcea, op.cit., p.125.
121

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
rând însemnând o regiune. Acest toponim a înlocuit în timp, vechiul
toponim românesc Margina, folosit pentru desemnarea acestui teritoriu.
Geograful Vâlsan i lingvistul Giuglea constat în 1910, în urma
consultrii hrilor statului major sârb 1/75.000, c regiunea Crainei este un
inut cu denumiri sârbeti numeroase, dând exemplu satele Vârbia, (din
slav Vârbia – slcioar) i Povârca (slav Podvrska), ultimul însemnând
sat de sub vârf, acesta fiind aezat sub un deal ce domin prin înlimea lui
împrejurimile: Glmia Povârcii. Acest fapt era contrazis îns de studiul pe
teren fcut de cei doi cercettori. Ei descoper c ofierii au trecut pe hri
denumiri sârbeti, care proveneau din unele nume româneti ce au fost
traduse, i numai unde nu a existat nici o denumire sârbeasc sau nu s-a
putut traduce denumirea româneasc, au fost trecute denumirile ca atare,
gsite pe teren 241 .
Din cercetrile acestora, reiese faptul c s-au tradus astfel pe sârbete,
atât denumiri de culmi sau de râuri, cât i de sate: Izvorul mic – Mali Izvor,
Câmpu Bun – Dobropolje, Satu mare – Veliko Selo, Piatra Mlavii – Petru I
Karageorgevic –Petrovac na Mlavi, Tâlva Neagr–Crnivrh, Buiefu–
Bolievac, Brtei–Bracevac, Cestobrdia–Cestobrodica, Dâlboca–Doboka,
Brighenia-Bigrenica.
Alte denumiri au fost înlocuite: satul Degerai a devenit Davidovac,
Bârloaga-Milutinovac, Gladna – Dobra Voda, Bordei – Ljubievac, Vidra -
Vidrovac, Geanova – Dusanovac, Sârbovlah – Srbovo, Camna – Kaona,
Corogla – Miloševo (Koroglaš), Cioconiar - Koprivnica (okonjar).
Alte denumiri de sate au fost adaptate: satul Valea cu Anini
(Valakoane – Valakonje) împreun cu satul Podgor formau iniial un singur
sat Baraleva (Paralovo) – pe râul Timoc. În perioada turc, locuitorii au
fugit din sat, unii s-au dus i s-au aezat în actualul sat Podgor, iar alii mai
la vale, pe râul din Valea cu Anini, unde era mult anin (alnus glutinosa), de
unde au dat i numele satului 242 .
Unele nume de sate au rmas netransformate, îns au fost adaptate la
ortografia sârb: Pârlita – Prlita, Gârleana – Grljan, Artani – Rtanj, Corbu-
Korbova, Carbu-Karbulovo, Cuciova – Kucevo, Isânov – Veliki
Jasenovac, Metonia – Metovnica, Mocrani – Mokranje, Podgor –
Podgorac, Nicolicea – Nikolicevo, picoca – Sipicovo, Zlocutea – Zlocue,
Alova – Halovo 243 .
241 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op. cit., p. 38.
242 T. Georgevici, op. cit., p. 42.
243 N. Th. Trâpcea, op. cit., p. 138-194.
122

IoneliaToarc
La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc Banatul dar i teritorii la sud
de Dunre (Semedria, Columbac i Negotin). Din aceast perioad oraul
Podu Lung primete denumirea de Passarowitz (1718), urmând ca în anul
1856 s fie redenumit în Pozarevac.
Oficial, de-a lungul timpului, statul sârb, a încercat prin diferite
metode, diminuarea importanei denumirilor româneti întâlnite în întreg
inutul dintre Timoc i Morava, mergând pân la dispariia acestora.
Constatrile lui Vâlsan de acum 100 de ani, conform crora majoritatea
toponimelor de origine român fie au fost traduse, schimbate, transcrise
greit sau adaptate la grafia chirilic, sunt înc valabile.
Actualizând cercetrile lui Vâlsan, în urma analizrii hrilor 1:50000,
întocmite între anii 1951-1970 de Vojnogeografskog Instituta, Institutul
Geografic Militar al Serbiei, pe baza sondajelor topografice din anii 1925-
1935, se constat înc prezena a numeroase toponime româneti, în cadrul
respectivelor hri.
Denumirile româneti au fost fie notate în graiul locului, de multe ori
transcrierea fiind greit, voit ori nu, fie au adaptate într-adevr la grafia
sârb, cartarea regiunii fiind îngreunat de necunoterea limbii române:
Ogašoreu (Ogaul Ru), Dosu Moraluruj (cel mai probabil Dosu-Pdurea
Morarului), Kraku Kumušuroj (Cracul cu Muuroi), Poljana Kusanunj
(Poiana cu snuni), Kulmea Mormentulj (Culmea Mormântului), Kulmea
alu Šerban (Culmea lui erban), ej (Tei) etc.
Denumirile româneti apar cel mai frecvent în zonele deluroase i
montane din arealul moravo-timocean, i anume: Crna Reka (Bolievac,
Bor), Pore (Maidanpek, Doni Milanovac), (H)omolie, Zvižd i Krajna
iniial (partea înalt a Negotinului), fiind majoritare în aceste inuturi.
Treptat, se înregistreaz o scdere a toponimelor româneti cu cât se
înainteaz spre zonele joase, de câmpie: valea Timocului, valea Dunrii,
denumirile de origine româneasc disprând aproape în totalitate, mai ales
spre Valea Moravei.
Frecvena mare a toponimelor româneti în zonele înalte se datoreaz
concentrrii masive a aezrilor româneti în aceste inuturi, populaia
româneasc fiind nevoit de-a lungul timpului, datorit migraiilor
popoarelor barbare precum i a deselor rzboaie dintre bulgari, francezi,
unguri i sârbi, s îi gseasc un adpost sigur în zona montan.
Ca urmare a acestor consideraii geo-istorice, în zonele joase
ptrunderea denumirilor strine în toponimia dintre Timoc i Morava s-a
fcut cu uurin, deznaionalizarea i asimilarea populaiei autohtone fiind
mult mai mare, de unde i frecvena redus aici, a denumirilor româneti.
123

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Cele mai mari modificri se întâlnesc, aa cum constata i geograful
Vâlsan în 1910, la nivelul oiconimelor i hidronimelor locale.
Se întâlnesc pe hrile studiate, doar câteva denumiri ce atest existena
unor slae româneti: Sek, Popadjia, Zbeg (Donji Milanovac), Radulovac,
Ramna, Radolug, Magarceva Cula (Petrovac).
Foarte puine vi i râuri locale, mai pstreaz denumirile româneti:
Lac, Zamna, Grindu Raduluj, V. Poljana, Stana Bara, Adamova Bara, Balta
(Negotin), Valja Grabova, Stana Bara, Balta Lunga (Donji Milanovac),
Balta, Saka (Petrovac), Rakitova Bara, Faca(Faa) Mare, Balta Dop, Nasip,
Balta Luduci, Turski Branik, ardak, Balta Perilor (Petrovac), Valja
Srbaska, Valja Repire(probabil Repede), Valja Mare, V. Polak, Albina, V.
Spinja (Veliko Gradite), Valja Stankule, Valja Strnjak, Valja Prvul (Bor).
În privina oronimelor, în regiunea din estul Serbiei, predomin înc
denumirile româneti, chiar dac sunt transcrise în limba sârb. Pentru
ramificaia unor lanuri muntoase, se întâlnete frecvent în toat regiunea,
termenul de crac transcris krak. O frecven foarte mare o înregistreaz i
apelativul culme transcris kulme, precum i apelativul cioac transcris oka
sau uka.
În general, toponimele româneti din arealul studiat provin fie de la
numele proprietarilor ce dein terenurile, pdurile de pe culmile munilor i
câmpurile cultivabile: Kraku Bogdan, Kraku Simi, Kraku lu Pejdonj, Kraku
Olar, Kraku Brani, Kraku Firizan, Kraku Krš, Markov Krak, Kraku Brlan,
Kraku Šindra, Kraku Lordi, Kraku Japa, Kraku Bauca, Kraku Pervuli,
Kraku Srbuluj, Kraku Stepan, Kraku Bugarescku, Kraku lu Vizurini, Kraku
Floresku, Kraku Draguluj, Kraku Kiridesku, Kraku Barbuluj, Kraku uri,
Kraku ulin, Kraku Alat (Cracul cellat-alalt), Kulmea ani, Lisa Poljana,
Patulu Avramu (Ptulul lui Avram), Poljana uroni (Poiana Giurgionilor),
oka Babi (Cioaca Babii), oka Pauli, Kulmea Milku, Kulmea Mickovi,
oka George, oka Jankuli, Kulmea Turkuli, oka Deljia, oka lu Berlan,
oka Mošu, oka Jonji, Kulmea alu Šerban, Kapufeci, oka Trujkoni,
oka Preda, oka Stanuluj, oka orban, oka Stan, oka Babe, Kosta
Iljia Lisa Poljana, Vlaška Livada, Poljana uroni, Kulma Lupan, Dosu
Moraluruj, Dos Labiš, fie provin de la o trstur proeminent a peisajului:
Kraku Mnjalt, Dalu mare, Dalu al Mare, alu Mare, Kampu Lung, Dosul
Mare, Dos Mare, Kulmea Mare, oka Njalta (Cioaca înalt), oka Lunga,
Kraku Long, Kraku Lung, Kraku Lat, Kraku Alat, Kulmea Repide, Kulmea
Mare, Goli Krš, Golo Br., Golaš.
Se întâlnesc de asemenea, numeroase hileonime, cu ajutorul acestora
putând reconstitui atât formaiunile forestiere sau vegetale cât i unele
124

IoneliaToarc
activiti legate de domeniul forestier, existente în trecut în acest areal:
Ulmu, Skoruš, K'mpušeret (Câmpu cu Cer), Goruniš, Frisinej (Frsinei),
Cetina, Arcari (Arari), Faca prunuluj (Faa prunului), Na ereš (la cere),
Karpiniš (Crpini), Tri goruna (trei goruni), Tilva cu Frasinj, Prun, Alun,
Stupinj (Stupi), Kulmea Kuratur (Culmea Curturii), Sanunj (Snuni), oka
Prljite (Cioaca Pârlit), alu Perilor (Dealul Perilor), Dubrava
(Dumbrava), oka Vinjilor (Cioaca Viilor), Tilva ku Bužoru (Tâlva cu
bujori), Kulmea Flori, Oskoruša, oka Gorunj, oka Vinjilor, Kulmea
Albine, Kuratur, Kustur, Petriš, eret, Periš, Frasan, Gorun, Poljana
Kusanunj, Kraku Žugatri, Kraku Karpin, Kraku Kueru etc.
Redau mai jos i alte denumiri româneti gsite pe hrile întocmite de
Institutul Geografic Militar al Serbiei, dovezi de necontestat, care probeaz
înc o dat existena i continuitatea elementului românesc în arealul din
moravo-timocean; culme-cioac-deal: Kraku Krag 244 , Kraku Kalafir,
Kraku Graba, Kraku Reu, Kraku Šukuri, Kraku Dupeš, Kraku irbi, Kraku
Hadžjie, Kraku la Kruš, Kraku Venturiša, Kraku Kumušuroj, Kraku Skorca,
Kraku Pet, Kraku Smidos, Kraku Plopi, Pripor, Tilva Urosa, Kraku Pripor,
Somnik, Koš, Kraku Proulj, Cracu Kani, Kraku Dobrii, Kraku Ursuli,
Kraku Balta, Kraku Karamida, Kraku Ursoii, Kraku Koriti, Kraku Togaj,
Kraku Krastavec, Kraku Ursuli, Kraku Ograda, Puturoasa, Baja, Dilma,
Magura, Liljak, Flamanda, oka Rošja, Okna, Padina, oka Grljej, Krua
Fei, Kulmea Mormentulj; câmpuri-terenuri: Porkarec, Drum, Pojenj,
Koturi, Strana, Buum, Sapatura, Intra drumi, Mogila, Zbegovište, Tavan,
Kalaura, Kukuluj, Pester Ponor, Vakarija, Buda, Cuc, Ogoru, Karamid,
Desupra, Veriga, Brsanj, Poljana Feaska, Stupunj, Bivoljaa, Zbeg,
Krušar, Kolai, Stupinj P., Kulmea Satuluj, Lakur, Susulejka, Padure.
În schimb, în hrile generale turistice i colare 245 ale Serbiei, în
prezent, majoritatea toponimelor apar ca fiind de origine slav, grafia este
predominant chirilic, doar câteva denumiri mai amintesc de originea lor
româneasc (Poljana, Vlaski Do, Valja Fundata -lac pe râul Pek-, Tilva
Goronjit, Vajuga, Popadjia, Goli krs, Kopita) 246 .
Totui, în unele hri turistice regionale actuale, emise de organizaiile
de turism ale optinelor, se preiau informaiile din hrile întocmite pân în
244 Denumirea de krceag este dat urciorului.
245 Srbija, Skolska geografska karta, 1: 1 200 000, Beograd.
246 Srbija, (2007), Auto-turistiko-geografska karta, 1: 480 000, Merkur SV, Beograd, p.14-
21.
125

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
anii 1970, aprând astfel i denumirile româneti întâlnite în hrile mai sus
amintite. Amintesc doar harta “Ruralni turizam, Istona Srbija-Bor” 247 , unde
pe lâng denumirile sârbeti de râuri: Borska reka, Kriveljska reka, Borsko
jezero, majoritatea numelor de vârfuri i culmi care apar pe hart, sunt
româneti: vârful Kurmatura (979m), vârful Pjatra Rošlja (744m), vârful
Mikulj (1023m), vrh Goli (1037m), Kulmeamare, Goli krš, Stobori.
În urma cercetrilor în teren, am constatat c situaia în teritoriu este
total diferit de cea prezentat în hrile oficiale actuale, fapt consemnat i
de Vâlsan acum 100 de ani. La nivel local, în zonele locuite de comunitatea
româneasc, toponimele se pstreaz în forma iniial, stenii folosind zilnic
denumirile româneti. Dau câteva exemple de toponime, pe care localnicii le
folosesc frecvent: dealuri: Dealul Cerâ, dealul Târleiche, Padina
(Isânov) 248 , Dealu al lu Râtu, Dealu al mare (Celevabara), Cioca
(însemnând deal mai mic), ealu al mare(Osnicea), Cioaca Borului (Bor),
dealul Pincum (Ram); Cârcioara (cu sensul de piatr goal), Cleanu al
Mare(Criveli); ogae: ogaul Pietrii, ogelul de pe Pisc, de la Râp, de la
Salc, Ogaul Slitei ce izvorte aproape de Într Drumuri, ogaul din
Poieni, ogaul de la Mormini, Drumul Morii (Isânov), Ogau al Sc,
Dumbrava (erbanov); mori pe ap: Moara Nou, Moara Badi, Moara din
Cot, Moara de la Vârtej, Moara lui Van al Nicolii, Moara lui Iaa, terenuri:
terenul Vârca, terenul Seciu, terenul La Ulm, terenul Poiana Mare, Seci
(Pamânt bun i neted), terenul Njilova, terenul Porcre, terenul Funduri,
es, terenul Olrii, Valea mare, Tufa mare, Tufa mic (Celevabara), Între
rugi(Ram) culmi: Cracu Rou, Cracu, Grzii, Coasta Golii, Stârmin,
Botior, Cioac, Cracu Iacov, Coasta Feregi(Isânov), apa Arnuta
(Osnicea), apa alb, “încoace s cheam ada (insul), pi lâng Dunre, unde
apa s-apropie” (Ram).
NUMELE DE FAMILIE (PATRONIMELE). Foarte multe
toponime au existat sau exist ca nume apelative în limba de toate zilele. O
parte din toponime sunt nume de persoane, adesea purttorii de nume slave
fiind românii – mulimea de toponime de origine slav nu este totodat, o
dovad despre numrul mare al slavilor în timpuri mai vechi, uneori
247 Hart emis de organizaia de turism din Bor, care face parte din RARIS-Regionalna
agencija za razvoj istone Srbije.
248 G. Zicereanu, B. Abraevici, op.cit., p.138-140.
126

IoneliaToarc
toponimicul slav nefiind decât traducerea celui românesc. Numele de
familie (înaintea srbizrilor lor), i mai ales poreclele, sunt pur româneti.
Început în timpul lui Milos Obrenovic, programul agresiv de
discriminare naional i de asimilare forat a românilor din Serbia de
Rsrit, continu i în prezent. Învtorii români au fost înlocuii cu cei
sârbi, iar preoii au fost gonii în România i înlocuii de asemenea cu preoi
sârbi, ce cântau liturghia în slava veche. Pân la acea dat, numele date
copiilor erau româneti, naul fiind
cel care alegea numele copilului, fr
a-i întreba pe prini: “vreodat
lumea s-a chemat cum s-a chemat la
noi: Lica, Rdosau, Cola, Jâlcu,
Florea, Nasta, Ana, Petra, Nua,
Polca, Voica, Maria, Dinca”(A.D.,
Rean); „baba sava, burcea lu iano
Foto 45 Baba Petria, 91 ani (2001) i
mo Ilici, 73 ani (2001), sat Luchia
(P.S., Porodin); „a fost îninte:
Stana, Floarea, Iovana, Gheorghe,
Stoian, Pera, Ilia, Licu, Gicu, Nicula,
Bogdan” (M.M., Ram); Van, Paun,
Pn (F.P., Osnicea); Cucu, Lpdat,
Beac, Ciortan, Preda, Ioni (B.C.,
ipicova).
Mitropolitul de atunci a întocmit
o list cu câte 20 de prenume
Foto 46 imanovic Polca, 98 ani
(2010), din neamul giurgionilor,
Porodin
masculine i feminine sârbeti, pe care le-a împrit preoilor sârbi pentru a-i
boteza pe copiii românilor (treptat numele i prenumele româneti au
început s dispar) 249 .
Chiar Tihomir Georgevici recunoate c în “urma interveniei
autoritilor bisericeti, astzi nume ca cele de mai sus (Pârvu, Ion, Truca,
Tril, Iancu, Martin, Jurca, Ana, Stana, Petra, Brândua, Dumitra etc....),
249 Dr. A. Popovici, (1916), Sârbii despre românii din Serbia, în Tribuna, nr. 14, p. 246-249,
p.247.
127

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
nu se pot da copiilor, preoii având grija de a le înlocui prin alte nume
curat sârbeti” 250 .
Pe lâng biseric i autoritile încep sârbizarea numelor româneti de
familie dup 1919-1920. Procedura era, ca la toate numele care nu erau
slave s li se aduge un “-ici” în coad, precum: Ursulovici, Popovici,
Budalovici, Andreevici, Barbucici, Musteici, Fusulevici, Stangacilovic,
Balasevic, Lapadatovic, Blagoevic, Miloievici, Ciulinovici, Antici,
Bagevici, Balacovici, Predovici, Lenarevici, Pîrvulovici, Calinovici,
Ciocoievici, Zaicereanovici, Alexandrovici, Durlici, Perici, Marinovici,
Constantinovici, Predovici, Karabasevic (nume ce provine de la termenul de
carab “cimpoi” în grai local, adic Cimpoierul).
Alte nume au fost pur i simplu schimbate: Ghi Cioc a devenit
George ucovici, Gog Pârvu Dinu – Gheorghi Marinov, Lapadati –
Ciosici, Liubu Chiu – Milosevici, Stancu Buzatu – Petrovici, vetcu Tran
– Iovanovici, Uro Grgzal – Miloevici, Van a lui Plioant – Ivan
Bagevici, Voia Nicoli – Calinovici, Nistor Stncuu – Nestor Stankovici,
Marin al lui Dândac – Marin Danducovici, Toader – Todorovici 251 , sau
cazul dr. Atanasie Popovici, al crui nume era de fapt Furnic 252 .
Cu toate acestea i în prezent satele româneti din estul Serbiei sunt
împrite pe mahalale sau cdlâce (termen întânit mai mult în partea estic
a regiunii), numele folosite fiind curat româneti: Pietri, Dobreti –
Ciocoieti, ai lui Dumitracu, Semeneti, Mancovenii, Miloetii, Floiereti,
Abreti, Anuti, ai lui Dndâc, ai lui Mtii, Zicereni (Isânov) 253 ;
“cadalucu tot i s zâce Voinetii, p da altu ughinetii, Mrinconi,
Drguleti, Stnconii, Todoreti„ (P.F., Osnicea); “este familii giurgioni,
iuconi, predoni, vuiconi, cicioni, a lu pelea, a lu aniu, a lu turtoni, marconi,
a lu ruji, a lu pauneti, branconi, stanconii, ciciricu, bolobonii, mogonii,
cimenii, stoilonii, a lu raicu, a lu beân, milenconii, blonii, zâmbrenii,
olconii, a lu micoloni, chitonii, zoroicheni, porconi, a lu fiioni, bajonii,
bornii, miculetii, mengionii, orgoat, dolonii, frenonii, brâgleti, a lu
raconi, a lu parc, a lu edu, a lu pca, paionii, a lu toporu, a lu vârzobu, a lu
teâtu, a lu brâcheni, a lu mârta, marcuoni, tot rumuneti..........iast i o
familie de sârbi, al lu guteru, bugaru, a lu maghiaru, a lu srba, vezi e aia,
poate vezi a fost vreo sârboiac” (N.S., Porodin); “ca a mea fmilie mi
mult este: Markovici, este patru-cinci ci în sat, au fost alî Nicolici, al ei
250 T. Georgevici, op. cit., p. 69.
251 G. Zicereanu, B.Abraevici, op.cit., p.138-140.
252 D.A.N.I.C., Font Stoica Vasile, dosar I-155, f.37.
253 G. Zicereanu, B. Abraevici, op.cit., p.150-154.
128

IoneliaToarc
s-au dus în Banat. Na primer, de noi s spune Mrconi, este Giurgioni”
(M.M., Ram); “iast Giurgevici, Balanovici, Carabaici, Simonovici, mi
mulî sînt Adamovici. De aicea sînt, de unde rumânete, p rumâni am fost
bre, numa am învat coli, m-a dat tata al meu i pr mine i fraele meu, s
învm sârbeate. Noi aicea 9 sate avem româneti i 2 sate sârbeti. Ei
(sârbii) îs veniî” 254 (Z.C., erbanov).
Zagorca Ciulinovic tie i de unde li se trage numele de famlie: “a fost
aicea samo(numai) o tuf i a venit un om cu vreo muiere, i a pornit, avem
fântn colo, a gsît izvoru i a fcut muierea aia copii, i a venit mora
vreunii din vreo tineri, da ei zâcea c caii au fost clcaî copii mulî i a
mâncat urechile la vreun copil, i de acia le-a rmas numele de ciulin. i
aveau fmilie i peste Timoc, da i acia”.
Oamenii în sate se recunosc i în prezent mai uor dup porecle
(policre), decât dup numele oficiale de familie: a lui Putiu, Ni lu Ilie,
Zarcu lu Stancu Badi, Anghel al lui Buric, Mladen al lui Moac, Milia lui
Bobocu, Dancu lu Cioc, Ceda al chioapii, Tnasie a lui Dud, Toader al lui
Meag, Vidu lu Stncuu, Milan al Raini, Vancu lu Lenariu, Bojic lu
Tru, Duana lu Predui, Dnil al Ionii, Ilie al lu tefan Ghi, Natalia lu
Pipe, Violetca lu Van lu Clin, Nic al lui Cluelu, Dania lu Pârvu Peri,
Pârvu lu Micu, Ghi lu Trântipa, Sandu lu Stârcea, Ghina lu Lip, Ilie al
lui Gan, Maria lu Tlcin, Slavca lu Gog al lu Stan, Biu lu Chioru,
Veselina lu Ciocoiu, Sreten al lui Gâsc, Mil a lu Costia âganu, Marin
âganu, Slavia lu Puia, Stoic a lui Pil (Isânov) 255 ; a lu mutu, Dragomir
al lui Râc, Dusan al lui Paicu, Vlaicu lu Tril, (N.S., Porodin); “a lu Lab,
mou a fost surd i le-a zâs a lu Surdu, Iancu, a lu Bugariu, c mou al bâtrîn
a fost din Bugria, la vale a fost a lu Piloni, a fost 12-15 ci, acu nu mi e
nima, a lu Rusu, Cioconi-ciocni, de la cioc, a lu Gârcu, s-a ugit(a rmas)
vreunu aici i aa ia rmas numele, a lu Turcu” (F.P., Osnicea) etc 256 ...
Analiza elementelor de toponimie din rsritul Serbiei, prezentate în
lucrarea de fa, poate oferi dovezi incontestabile privind populaia
româneasc autohton, prezent pe aceste meleaguri în mod permanent,
începând cu strmoii traci i romani pân în zilele noastre, fie c s-au aflat
sub dominaie bulgar, otoman, austriac sau sârb.
254 Informaie culeas de la Zagorca Ciulinovici, 86 ani, erbanov.
255 Zicereanu G., Abraevici B., op.cit., p.149-157.
256 Denumiri culese din teren, în ultimii ani, din satele Bresto, Metonia, Bucea, Luchia,
Osnicea, Isânov, Ram, Celevabara, Slatina, Porodin, Malainia, Bigrenia, Petrov etc...
129

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
VII. VIAA SPIRITUAL
LA ROMÂNII DIN ESTUL SERBIEI
Datorit unei etnogeneze complexe cât i a influenei limitate a
bisericii, aproape inexistente în regiunea moravo-timocean, multe elemente
precretine au supravieuit de-a lungul timpului, viaa spiritual a populaiei
din regiune fiind una arhaic i divers. Viaa spiritual a românilor din
arealul studiat, compus fiind din tradiii orale i muzicale, obiceiuri,
credine i rituri magice, are adesea, puternice rdcini precretine.
Regiunea Serbiei de rsrit este foarte bogat în obiceiuri care joac un
rol important chiar i astzi în viaa cotidian a locuitorilor. Multe ritualuri
se practic i în prezent, în timp ce altele mai supravieuiesc doar în
amintirea oamenilor mai în vârst. Nu exist evenimente care s nu fie
însoite de tradiii corespunztoare, acestea fiind nite reguli, coduri
tradiionale de comportament, aprute din experien i obinuin care,
asemenea legilor, dei nu sunt scrise, conduc din umbr întreaga societate i
reprezint o caracteristic etic esenial a oricrei comuniti etnice.
OBICEIURI I SRBTORI DIN CICLUL VIEII DE
FAMILIE
Momentele cele mai importante ale vieii fiecrui om sunt un pretext
pentru folosirea obiceiurilor corespunztoare, care au drept scop fericirea
persoanei care este în centrul evenimentului.
Obiceiurile populare din ciclul familial au avut rol decisiv reglarea
nupialitii, natalitii i mortalitii. Trecerea era pregtit cu mult timp
înainte, prin obiceiuri, acte rituale, i practici magice.
OBICEIURILE LEGATE DE NATERE constituie un grup
important de practici i obiceiuri ce are în vedere sosirea pe lume a unei
fiine noi, având menirea de a-l ajuta pe copil s se intregreze în familie,
neam i comunitatea rural. Aciunile care stimuleaz fecunditatea începeau
chiar din timpul ceremoniei nupiale, se prelungeau pân în momentul
cstoriei, fiind încununate de naterea copilului.
În regiunea cuprins între Timoc i Morava, dup cstorie, în vederea
procrerii toat familia are grij de tânra soie, în special soacra i bunica,
130

IoneliaToarc
dar se stabilete o colaborare consultativ i între mamele celor doi soi, cu
privire la conceperea i îngrijirea sarcinii.
Regulile stabilite erau urmate cu sfinenie: în cazul în care locuina era
format dintr-o singur camer cu vatra la mijloc, de cele mai multe ori, toi
ai casei au dormit împreun pe rogojini, cu picioarele întoarse ctre foc.
Aproape de u cu securea alturi, dormeau bunicul i bunica, apoi nora sau
fiica cu soul, lâng el fiul sau ginerele cu soia. Copiii minori au dormit
între prini. Locurile de dormit s-au schimbat în funcie de vârsta copiilor i
dominarea sexelor în familie. În asemenea condiii, actul sexual, chiar i în
cazul proaspt cstoriilor, nu s-a efectuat în cas, nici noaptea în timpul
somnului celorlali membri ai familiei. Tinerilor cstorii le-au ales lucru în
câmp i în gospodrie, acolo unde puteau fi singuri. Era ruine s îi
exprime dragostea reciproc fa de cei btrâni. Pentru conceperea copilului
i alegerea sexului, tinerii soi erau sftuii s fac dragoste cu capul întors
spre rsrit, cel mai bine sub corn ca s fie copilul sntos tun, iar motivele
practice fiind: sub corn nu erau erpi, iar cornul ca arbore tufos asigura o
bun protecie vizual. Despre toate acestea femeia trebuia s aib grij, fr
a avea obligaia s-l iniieze i pe brbat 257 .
Absena sarcinii mai mult de un an provoca nelinite în familie. Prima
msur era aceea ca femeia steril s mnânce aproximativ zece flori de
„iarb moale” care crete pe câmp i în vie: flori roii pentru fat i flori
albastre pentru biat. Dup discuiile avute cu soacra i cu mama, mergeau
dup sfaturi i la „mue irie“ (femei care posed cunotine).
O alt msur era trecerea femeii printr-o crcan (copac crescut
dintr-o rdcin dar cu 2 tulpini), procedeul considerându-se eficient i
curativ pentru femeia steril. Înainte de trecerea prin crcan, femeia
trebuia s poarte în sân un mr i un ou, iar la brâu busuioc. Femeia începea
trecerea, întoars cu faa spre rsrit. Trecând prin cracan de la stânga la
dreapta, îi fcea cruce i zicea: „Ajut-m Senta-Maic Marie i aia e am
venit, sî rmân greuae ca tuae muierii, sî fac î uo copi ca tuat muma
î muaa“(F.P.). Acest act era întotdeauna efectuat în prezena unei alte
persoane, de obicei soacra. Un astfel de copac, unul dintre puinii, a existat
la hotarul Gamzigrad numit „Opštine“. S-a considerat c are mai multe
aciuni eficiente asupra sntii.
Totodat, se mergea i la vrjitoarele satului dup sfaturi, aceastea
încercând prin vraj stabileasc un echilibru între so i soie, echilibru care
dup prerea lor, era tulburat prin vrji aruncate asupra soilor de ctre
257 date culese de la P.F., 65 de ani, sat Osnicea.
131

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
anumite persoane care le vroiau rul, atunci când s-au cstorit, la nunt sau
înaintea nunii.
Exista i reversul medaliei, când femeile foloseau anumite plante
pentru protecie, împotriva sarcinilor nedorite: “un etnolog, a auzât c-n
Craina, muierile tiu vreo iarb care o pun unde trebe de s nu rmân
greoanie, c prinîî o mrit cu vreun slut, cu vreun cinr, da ea, la
muiare în sânge s aib brbat zdravn, de s fac copii puternici, de s
poat s lucre”. Secretul era pstrat cu grij de femei: “Ama e secret, nima,
nu spun muierile, i eu dup 10 ani am întrbat, a gsât, mi-a spus muierea
ce iarb. i aia s v art: s tii c nu e nici o filozofie, c lumea nu s-a
lovit cu filozofia, numa cu viaa, ea s rade rdcina i o pune unde trebe,
7-8 pân la 10 ceasuri, i nu rmâne greoanie. Am auzât i de la veterinari
c iarba aia poate s fac contracie în matri i poate s lapege, mi
lesne s fiace vaca ori oaia. Este cicoarea. Aa muiare btrân din Zlot mia
spus, c alîî n-au tiut. La noi aia a fcut, sârbii, ârnogorîî, âganii i
acuma fac. Mie îmi spune copilu, c copilu al mi mic e muzicant”(F.P.).
Obiceiurile de natere în aceast zon, implic mai multe momente
importante: naterea copilului, ursitorile, botezul, tiatul moului, ridicatul la
grind.
Dr. Slobodan Zecevic afirma c: “Exist o serie de obiceiuri privind
actul în sine al naterii: noul-nscut trebuie înc de la natere s fie pus în
contact cu pmântul care îi d fora vital; sunt urmele culturii preistorice
ale Mamei Pmânt. Citm în continuare msurile de precauie împotriva
demonilor la care sunt supui atât mama cât i ftul pe durata unei anumite
perioade: actul bii rituale, folosirea unor amulete sau a altor msuri de
protejare. Ciclul se termin prin obiceiuri ce însoesc copilul pân la
iniierea lui – introducerea în cercul adulilor” 258 .
Aceeai credin în fora vital pe care o d Pmântul, se întâlnete i la
Ion Ghinoiu, care crede c venirea dintr-o lume (preexistena) la natere, a
pruncului i plecarea în alt lume (postexistena), la moarte a muribundului,
are nevoie de o energie suplimentar oferit de Pmântul Mam 259 .
Naterea copilului prilejuiete i acum în estul Serbiei o mare
concentrare de aciuni, acte rituale i practici rituale, menite a uura venirea
pe lume a copilului.
258 Zecevic Slobodan, op.cit., p. 43-44.
259 Ion Ghinoiu, (1999), Lumea de aici, lumea de dincolo, Editura Fundaiei Culturale
Române, Bucureti, p. 148-149.
132

IoneliaToarc
Nu trebuie neglijate nici aciunile i interdiciile la care erau i sunt
supuse femeile însrcinate, al cror scop este de a duce sarcina pân la
capt, de a asigura fora pentru o natere normal i în acelai timp fericirea
i dezvoltarea noului-nscut.
Femeia gravid “greoanie“ sau „încrcat” – trebuie s in srbtorile,
s in posturile i s se fereasc de eventuale influene negative ale vieii
cotidiene. Ea lucra mai mult în acas, iar în afara casei avea grij de grdin,
mulgea vitele i efectua alte activiti mai uoare.
Ea nu avea voie s pun lemnele pe foc cu vârful întors în jos, sau s
fac focul în vatr punând lemnele cu vârful înainte, deoarece copilul se va
nate cu picoarele inainte. În timp ce turna ap cu paharul într-un vas sau
când turna ap membrilor casei s se spele pe fa sau pe mâini, nu are voie
s fac aceasta turnând apa „peste mân”. Femeia gravid nu are voie s
fure un fruct sau s mnânce fructe de la alii, pentru c acel fruct va aprea
pe corpul copilului ca o pat. Exist credina c dac în timpul sarcinii
lovete cu piciorul un câine sau o pisic, copilul va fi pros ca animalul pe
care l-a lovit. Este interzis s i se fac vrji femeii gravide pentru c i
copilul va avea de suferit. Dac totui se întâmpl ceva din cele menionate,
femeia gravid trebuie imediat s pun mâna pe pmânt, în acest fel rul
transmiându-se pmântului.
În trecut, femeile nteau de cele mai multe ori acas, cel mai adesea pe
pmânt, stând în picioare sau pe vine: “moaa era la nscare: când s-a fcut
copilu, mi întâni în cas muierile: soacra fetii i muma ei dac e, dac nu,
vreo muiere ia ajutat de s fac copil, din picoare. Nu ezut, numa
stârcit. Aa a fcut rumânele copiii”(F.P).
Nteau în faa vetrei focului sau lâng pat, pe un bra de fân sau paie.
“Pân, na primer (de exemplu) s punea jos i punea fân, acolo am
fcut-o”(I.P.).
Naterea era asistat de mam sau soacr, împreun cu o femeie cu
experien, moaa.
Ele înfurau i strângeau partea de sus a stomacului cu o estur, o
presiune suplimentar fcând-o i prin cuprinderea de la spate a gravidei. Pe
piept îi turnau ou sau ap ca s alunece copilul din mam ca oul sau ca apa.
Motivul practic al acestui procedeu este explicat de F. P. prin faptul c
rceala oului sau a apei provoaca contracia muchilor i astfel se crea o
presiune suplimentar a pântecelui asupra copilului (F.P.).
Tierea cordonului ombilical. Imediat dup natere s-a „gat buricu“.
Cordonul ombilical era în trecut, când femeile nteau acas, tiat prin
punerea acestuia pe tiul unei seceri sau a unui cuit i lovit „cu rastu“ (cu
133

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
rsteul) de la boi: “moaa a tiat buricu. Mi întâni rstu, la jug, ce s
pune s bag la lact i seacera ori scurea. Ma pe seacere mi mult, s
pune buricu pe seacere i s-a dat cu rstu, aa l-a tiat”(F.P.). Restul
cordonului se usuc si se pstreaz pentru tratarea sterilitii: “i acuma
moaa l-a legat buricu, da crâmptu la e buric care a rmas, l-a pzât i
l-a uscat. C a fost bun, care nu rmâne greoane, s bea di pi el, c s fac
copii”(F.P.).
Faa sau aa de înfat. Moaa trebuie s aduc o sfoar din estur
din lân numit „faie“ sau „a i înfuiat“, cu care se înfa copilul. Un
capt al acesteia este prins de un scutec, iar la captul cellalt se coase o
bucat de tmâie s nu vin ai nepomeniî, a roie, un ban i în unele sate:
ale btrâne, a pus i usturoi i nite iarb. Faa are rolul de a apra copilul
boal i de deochi. Copiii au fost inui numai în scutece i legai cu faa
mult timp:„i dai pr urm pr dup copil pân la vâru(vârful) lu deget,
c-aa a fost vreodat, da i mâinili i s-au legat. Îninte, de btrânea s-a
ânut legat mult”(P.S.), crezându-se „c-o s fie irept”.
La natere, mai important decât naia este moitul. Moaa este din
neam, moa de batin, moic sau rud cu familia în care se nate copilul:
“Sor bun/dac nu altcineva, cineva apropiat”(P.I.), “muiere mi btrân,
când muierea trebuie s fac copilu, ajut”(S.M.), fiind aleas din partea
tatlui sau a mamei, foarte rar o rud de sex masculin. Moaa, singur sau
împreun cu soul ei îndeplinesc numeroase funcii ceremoniale i rituale,
fiind ca o adevrat instituie: ajut femeia la natere i tie buricul
copilului, dac aceasta nate acas, îi face prima scald, îl pzete de forele
malefice prin descântece, pune masa ursitoarelor, scoate copilul din spital,
dac acesta se nate în “bolni” 260 , duce copilul la biseric pentru botez, îl
d la grind de Sf. Vasile: “Moaa e s sprimeasc de beba, în ce s scoace
beba. Ea cumpr duni, pelene, oba vesno, aia bengi i tot aia ce duce
moaa, predai la babi, o-nvluie-n aia i moaa-l i ia din bolni (spital).
Când ajunge acas’, ea-l scald i-l îmbrac i pe orm e ruceac. Sprimesc
care ce are. Dac e de post, posno s-a fcut pe post, el atuncea face de post.
Da’ dac e perion slasta, tu atuncea faci ili care ce are. i aa”. (N.S.)
Dup etnologul Ghinoiu, cuvântul moa, este “sigur preroman, se
înrudete cu forma albanez i face parte probabil, din graiurile ilirico-traco-
260 Spital în limba sârb, termen preluat i de românii din estul Serbiei
134

IoneliaToarc
dacice, deci aparine vechiului fond autohton carpato-balcanic, termenul
fiind preluat din limba român de bulgari, unguri ucraineni, polonezi” 261 .
În satul Porodin, dar i alte sate dinspre Valea Moravei, termenul de
moa se regsete sub numele de “Babi”, locuitorii recunoscând c:
“demult i la noi avea numele de moa”(P.S.).
Prima scald a nou-nscutului. Moaa face prima baie a nounscutului
la 3 zile dup natere. În prima scald se pune ap sfinit:
“molivda otma te duci i pui samo cât, câta pân la 40 de zâle, din
molivd”(A.D.), alturi de “pene e gâsc, s nu-i fie frig, s-i fie cald
întoeuna”(L.B.) i câteva crengue de busuioc, acesta protejând copilul
împotriva rului. În timpul scldatului moaa nu are voie s vorbeasc
pentru ca acest copil s nu fie plângcios. Dup tergere, copilul se afum
cu fum de suntoare, iar apa de la prima scald se toarn la rdcina unui
pom roditor, de obicei “apa o duc la mru e Sâmpetru”(A.D.), sub care
urmeaz s se fac mai apoi i ritualurile de la luatul din mo i nunta.
Scldatul copilului de ctre moa timp de patruzeci de zile, se mai
întâlnete doar în satele dinspre valea Timocului, în satele dinspre munii
Homoli i valea Moravei, scalda de ctre moa fcându-se doar în primele
zile de la natere.
Cândva, tatl i ceilali membri ai familiei puteau s vad nou-nscutul
abia dup prima baie.
În unele sate se mai pstreaz înc interdicia de a scoate copilul afar
pân la patruzeci de zile pentru fi protejat de influea oimanilor, „pîntru
oimani. i acuma pân la o lun de zâle, nu o scos copilu afar s nu s
bage oimanii în copil. i dac l-a scos, nu cuteza ca scutecele, dac sunt
uscate afar, oalele nu cuteza s-negureaz, cu faa aia a copilului, dac a
uscat-o pe prjin, trebuia s le ia înuntru pân nu zvârne(apune)
soarele c s nu s bage oimanii în ele“(N.S.), s nu fie expuse
“trimesturilor” (vrjilor). Dac în sat sau în apropiere exist o biseric, se
aduce apa sfinit de acolo i copilul este înscris în crile bisericeti.
Obiceiuri de protecie a copilului. Protecia nou-nscutului a fost
continu pentru c „nu se tia de unde poate veni rul“. Existau anumite
ritualuri de protecie, de care mama trebuia s in cont. Rul cel mai
frecvent, care putea s afecteze copilul este deochiul. Împotriva deochiului
se folosea a roie care era cusut pe faa copilului, s-a legat la încheietura
de la mâna dreapt sau s-a pus în leagn sub copil. Întodeuna „a tiut care
261 Ion Ghinoiu, op. cit., p. 152; cf. V. Scurtu, (1966), Termeni de înrudire în limba
român, Editura Academiei, Bucureti, p. 236.
135

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
sînt muieri reale de ochi. Le-a primit, numa i-a fcut la copil cruce la
frune, pân n-o tunat(intrat) ea în cas. i tmânia a fost iar e eochiat,
întoeuna. Ori mum-sa a pit copilu pân nu........p copilu a fost jos,
pete, trece peste el” (A.D.).
Descântecele erau folosite ca tratament împotriva unor boli ale copiilor.
Dac membrii familiei au presupus c este deochiat copilul, cea mai btrân
femeie din cas lua ap în gur, stingea în ap o bucat de jeratic i cu
aceast ap stropea copilul. Pentru un somn linitit, în fiecare noapte înainte
de culcare, copilul era afumat cu o cârp aprins. Ca s nu urineze în somn,
între picioare era afumat cu mtura.
Lehuza, trebuie de asemenea izolat. Dup natere, ea era i înc este
considerat necurat timp de 6 sptmâni, “pân la cetrideset dana (40
zile), leuza nu s culc cu omu”(P.S.), nu are voie s ias afar, „nici mama
nu a ieit” i “nu avea voie în mnstire (biseric)”(Z.C.).
Ea este protejat de familie, nu are voie nici “s fac munc grea” timp
de ase luni dup natere. Nu bea ap, ci „40 de zâle bea numa vin, c ea
cic a pierdut sângele, a slbit, credina fiind c ”mora 262 s bea vin, s snzdrveneasc.
i a mâncat care mi bun, a dus lumea grij i de s-i
întoarc puterile”(F.P.).
„Ursatuarele-Urstorile“- reprezint un moment deosebit al integrrii
noului-nscut în lumea cea trectoare. Din toate timpurile i la toate
popoarele, în special la cele indoeuropene 263 , credina în predestinare a fost
una dintre coordonatele principale ale modului de via tradiional. Dei se
credea c înc de la natere, viaa omului este ursit, de trei ursitoare (cel
mai frecvent) i c împotriva destinului nu se poate face prea mult, deoarece
“ce i-e scris, în frunte i-e pus”, omul societilor tradiionale a cutat, prin
diverse datini, practice, ritualuri i ceremonii specifice, s-i cunoasc
viitorul i în limita posibilitilor, s-l îmbunteasc.
Credina în Ursitori este bine înrdcinat i înc vie în aceast regiune,
orice întrerupere a lucrrii lor devenind malefic:“mama mea spunea c-a
auzit pân a zis: ‘a, bodaproste, c ne-a fcut focu s ne-nclzim, în casa
asta nime de bube s nu moar. Aa ne spunea, s-a-nclzit lâng foc”(P.I.).
Ursitorile vegheaz ca fiecare om s-i aib soarta proprie.
Nimeni nu le tie numele, fiind numite ursitoarea cea mic, cea
mijlocie i cea mare: „n-au nume. Iast a mic, a mare i a
mijlocie”(M.M.).
262 “Trebuie” în limba sârb, termen preluat i folosit frecvent de românii din estul Serbiei
263 Ion Ghinoiu, op. cit., p. 157.
136

IoneliaToarc
Foarte puini le-au dat i un nume: “P ai btrâni, spune c sunt jenske
(femei), p tiu cum s chiam: Vârbura, Vârbarea i Mizlcua”(P.I.).
Masa ursitorilor se pune a 3-a noapte dup natere, “p da, la trei
nopî”. Funcie de regiune, turta se pregtete de ctre moa, acas la ea:
“al treilea zî, ea(moaa) aduce turta”(B.N) sau este pregtit acas la luz:
“turta o punea ai din cas”(A.D.). De asemenea variaz i numrul turtelor,
de la sat la sat, punându-se o turt sau 3 turte, nedospite i nesrate: „trei
colaci înguriî i 3 lumnri i 3 paare de ap i 3 grundeni de
miere”(Z.C.). Turtiele pân nu se pun la copt “pe tabl, pe poret (cuptor)”
se orneaz cu o cruce la mijloc pentru cea tînr, dou pentru cea mijlocie i
trei pentru cea mai mare. Acestea se ung cu puin miere, „aia s pune
lumânare i s pune trochi i s pune i miere de stup i miere de
trest(trestie), cât sare i le dai de poman la urstori”(L.B.). Ele se pun
pe o bucat de pânz sau pe o msu rotund, la capul copilului i lâng
fiecare turt se pune câte o „trochi de ap, numa s pierdur i trocile
alea”(N.S.) sau un pahar cu ap i diverse obiecte, cu scopul de a cpta
bunvoina ursitorilor i prezicerea unui destin cât mai bun. Pentru viaa
copilului este decisiv hotrârea celei mai tinere ursitoare:„noaptea vin alea
3 ursâtori, 3 fee. i acu ele resc(decid). Zâce una, alalalt i a treilea
din mijloc. Cum ea zâce, aa are s-i fie jivotu, viaa, de când s-a fcut,
pân moare”(P.I.).
Soarta se interpreteaz pe baza visului pe care l-a avut mama în acea
noapte. Ea trebuie s-l rein i s-l spun, astfel încât femeile mai btrâne,
din vis s interpreteze mesajul destinului: „i ce a visat într-o noape de aia,
muma, ea a povestit visu la muieri i iale pe visu la a ghicit”. “Dac visz
rom, atuncea o s fie tii, nu norocos, dali o s fie vozacili(ofer), da’nu s
tie cum. Dac visz sngire(sânge), e, tuncea sngirele alea amu poa’ s
duc i-n ztvor, închisoare, inim rea. Dac visz vrun poclon, vreo floare
frumoas, palice, bogato, ili -a dat pâine, ili ete aa, atuncea o s fie gusto
liubivi. Tako(aa). “ (P.I.)
Moaa, pe lâng turt: „nu vine cu turta goal, dac e de slast(de
dulce) aduce un pui, o kil de vin, pune vreun ban, c s fie cu strece, cu
noroc, copilu ori fata. i-acuma duce, i-acuma pune, la cap aia la pat
unde doarme”(N.S.).
Chiar dac femeile nu mai nasc acas, obiceiul de ursitori se pstreaz,
ritualul fiind îndeplinit, funcie de locul naterii: „Aa a fost demult. Acuma
ele s fac mi mult prin bolni(spital)”(Z.C.).
Masa de ursitori se ridica în prezena a trei biei, dac nou-nscutul
este biat, sau trei fetie dac e fat, i li se d s mnânce turile i s bea
137

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
apa din pahare: “Dimineaa, turile alea, colaii alea, le-mpar la copilai
s le mnânce cu mierea-aia, cu apa aia din pru, ce s-a pus
prst(peste) noape, ce-a sttu”(A.D.). Turtele trebuie mâncate în cas,
credina fiind aceea c dac sunt consumate în afara casei, copilul va fura
când va crete.
Dimineaa dup ateptarea ursitoarelor, moaa înf copilul, aranjeaz
„agân“ (leagnul). În leagn se pune lân:”iai un caer de lân i când pui
caeru’ zici aa: S fie moale ca lâna, s nu zbieri pre ai ti, s fii bun cu
vorb molcu cum e lâna pre oaie, nicicând s nu fii sprios”(P.I.), se
pune un aternut din pânz i o ptur.
Mai întâi, în leagn se pune o pisic, s-i fie copilului mereu cald în el,
iar dup aceea se pune copilul înfat i se acoper (astruc) cu o alt
ptur, când se scoate din cas sau când doarme: „puni mâu’: s fii moale
ca mâ, s ai uvek voie bun cum e mâu’ bun i clduros, s dai cu el prin
câte ape re(rece), s fie zdravn i nicicând s nu fie friguros. E, pe
orm, nu e mora(neaprat) ba atuncea ziua cân’ vini, ali când îl ia, îl puni
care vrea pre moar, pe piatra di la moar i zici: s fie vorbitor ca ochiu
morii”. (P.S.)
Copilul s-a inut în leagn, acesta având “bieri” pentru a putea fi legat
la spate, iar în cas s-a legat de verigi la grind i s-a folosit pentru
legnarea copilului. Ca s adoarm mai uor copilului, mama îi cânta
cântece de leagn.
Povoinia este un obicei recent: “când vine acas (de la spital), la o
sptmân dup ce s face, ali n-a fost de btrânea”(A.D.). Se pune o
mas în cinstea copilului i a mamei, la care
particip familia, rudele i vecinii.
Ridicatul la grind -“Când faci grânei”.
Un alt rol important pe care îl are moaa, în zona
montan între Homoli i valea Timocului, la
românii munteni-ungureni, este acela ca în ziua
de Sf. Vasile s-l ridice pe copil la grind:
“Atuncea moaa fae colac, aa cao cap. i pr
colacu al ia(aci), puni, frigi coast i fierbi
oau i flie e brânz i o kil cu vin i cu
soc(suc) i rchie i tot aia moaa adue. i
pân nu pleai cu prânzu’, tu iai colacu’ i
copilu/fat ce s fie i zâci aa, stau pre prag la
u i zici: cum âne grinda greutae atât s
ân copilu sntae. De 3 ori zici aa i-l rdici
138
Foto 47 Ridicarea la
grind a lui Jurj Andrei, 2
ani, sat Metovnia

IoneliaToarc
i pân-n grind i pro urm frângi colacu i cao zici aiasta e un
prcel(bucat) de moa. la-l ia moaa, da’llalt s taie i s d la
goti(oaspei). La aillal’ ce-s aciia.”(J.Z.)
Atunci “moaa o druie pe leuz cu: cptâi(pern), o prechi de
cirepi, o cârp(basma)”(P.S.).
Acest obicei, cu cât înaintm în satele dinspre vest, spre Valea
Moravei, s-a pierdut, nu se mai regsete, în schimb în satele româneti din
est, pe valea Timocului, am întâlnit echivalentul ritualului în aa numita
ceremonie Muaa-Moaa, ceea ce demonstreaz înc o dat rolul important
pe care aceasta îl are la naterea copilului.
„MUAA“ (MOAA), este o festivitate mai mic i poart numele
persoanei care are rolul de a tia buricul nou-nscutului. Ceremonia se face
în cinstea moaei i a copilului, petrecerea organizându-se în perioada dintre
Sfântul Vasile i Boboteaz, în casa moaei.
Ea pregtete o pâine special cu decoraiuni pentru aceast ocazie, iar
prinii aduceau altdat coaste de porc fcute la cuptor, uic i vin. Acum
aduce fiecare ce crede de cuvin. Înainte de ora dousprezece pân în
prânz, moaa se pune în capul mesei întoars cu faa spe rsrit, cuprinde
copilul de la subrae, care este, deasemenea întors spre rsrit îl ridic de
trei ori pân la grind i zice: „Copilu sî traiasc, pru alb smpeasc!“(F.P.).
Un sfert din pâine se atârn pe cuier în cas pentru
creterea i sntatea copilului, unde rmâne timp de trei zile. Masa se d în
sntatea i norocul copilului.
În ultimul timp, numrul invitailor s-a mrit, petrecerea fiind
organizat cu muzic. Au existat cazuri în care mai multe familii s-au
îneles s organizeze serbarea într-un singur loc, în acelai timp, cu moaa i
oaspeii si. Muzica au pltit-o împreun: “i moaele s-a împreunat, 2-3
ci s-a fcut i toî la un loc, o veslie mi mare, toî a pltit
lutarii”(F.P.). Astzi se organizeaz din ce în ce mai rar „moaa“.
„Luvatu in chic“-Tiatul moului. Este prima tunsoare a copilului
i este de datoria naului s o fac. Se taie moul doar la biei: “s ia din
chic numai la bie”, deoarece fetelor nu li s-a scurtat prul. Se face pân
la sfâritul primului an de via al copilului sau în al treilea an, în nici un caz
în al doilea an.
Pân la acest eveniment, prinii nu au voie s tund copilul, indiferent
de lungimea prului, nici cciul nu îi puneau altdat pe cap. Pentru a-i
proteja de frig, copiilor li s-a pus batic pe cap. Dac nou-nscutul era biat,
botezul i luatul din mo se puteau organiza în acelai timp. Stenii mai
bogai organizau aceste ceremonii separat. Luatul din mo se organizeaz în
139

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
cas dac e toamna sau iarna, iar primvara sau vara, în curte, sub aer liber.
Pentru aceast ocazie prini copilului trebuiau s pstreze uic i un butoi
cu vin.
Actul tunsului îl efectueaz naul i naa în prezena prinilor,
bunicilor i a rudelor. Ritualul are loc sub acelai mr: “s duc iar la mru
de Sâmpetru”(F.P.), de regul tot acela unde s-a aruncat apa de la prima
scald a copilului. “Vine nau aduce pânz alb i puni copilu pre pânz
alb i ce duci sub mru-l care rodece”(C.D.). Ar fi fost bine dac mrul
era cu rod, dar nu neaprat. Ritualul are loc totdeauna înainte de prânz.
Mama se aeaz pe un scunel, ”îi duc la mum un scamn”, întoars spre
rsrit, iar bunica pune copilul în poala mamei. Cineva d naei o pâine
“îngurit”, cu o lumânare aprins, iar ea o pune copilului deasupra capului.
Naului i se d o foarfec, i el trebuie s tie, prin colac, uviele în form
de cruce: deasupra capului, de la cretet, mai sus de urechea dreapt, apoi,
mai sus de urechea stâng: „i acolo le taie câta dici i câta dii. S face
cao crue i pru la ce-l taie”(P.I.) îl d mamei care îl pune pe un bnu,
„pr banu’ la”, ca s fie copilul harnic i curat ca bnuul, “îl lipeace cu
cear di la roi, gi la stup i zici aare: s fie curat ca banu’ i s fie falnic
ca mierea, ca seara s ai zdravelie i ponom i lipeci pru de aia, de banu’
la cu cear.”(M.I.) Prul este pstrat ca un talisman, pentru norocul
copilului. Acesta poate fi folosit mai târziu pentru descântat sau vrjit: ”i-i
d la mum pru la ce l-a tiat, i ea îl pune-n cear, i îl pzte, cât e
vie. C e bun e descântat. Da în ce descântece, nu tiu”(A.D.). Apoi, naul
îi pune copilului cciula pe cap pentru prima dat dup natere, iar prinii
au voie s tund copilul începând de a doua zi sau dup câteva zile.
Petrecerea poate s înceap imediat dup ce naul binecuvânteaz
pâinea, purcelul fript, uica i vinul cu urmtoarele cuvinte: „Mîncaria î
butura i pi mas sî fie în sanataa finului mieu, lu ......., cu striee(noroc)
sî-i fie luvatu -in chic!“ (F.P.)
În timpul petrecerii, naul lua copilul în brae i mergea în jurul
mesei cu el de la oaspete la oaspete pentru a primi cadouri.
Numele copilului i „Boedzul“ (Botezul). Dac la naterea
copilului, rolul cel mai important îl are moaa, la ritualurile legate de botez,
de copilrie în general, incluzând i obiceiurile de nunt, rolul important va
reveni naului.
„Naâia“ (Nia), are o semnificaie important pentru familie, chiar
dac este o form de rudenie artificial. Naului îi se spune „na“, sau
“nun“, iar naei, „nan“, sau „ni“. Cel care este nit i se spune „fin“.
Respectarea reciproc este profund i permanent.
140

IoneliaToarc
Dreptul de a alege numele i-a aparinut exclusiv naului: „nau
s-antrebat e nume. Prinî nu a zâs numele, acuma întreab nau
prinîî.”(P.I.) Numele erau date dup strmoi, de obiei dup bunic. Dup
tat s-a dat numele, numai în cazul în care în familie au existat copii care au
murit înainte de botez. Copilul n-a fost strigat pe nume pân la botez, ci
doar „copil“, dac era biat, sau „fat“, dac era feti. Copilului trebuia s i
se dea numele pân la sfîritul primului an sau în al treilea an de via, în
niciun caz în al doilea an.
Un obicei interesant întâlnit în teren, era acela în cazul în care o familie
nu avea na, acest lucru având mai multe cauze: pieirea naului în rzboi,
decesul natural i stingerea gospodriei, înstrinarea cumetrilor prin
destrmarea gospodriei sau refuzarea naului s mai accepte acest rol.
În cazul în care nou-nscutul nu avea na de botez, acesta nu era cutat
mergând din familie în familie. Înainte de timpul stabilit pentru botez pe
parcursul primului an de via a nou-nscutului, prinii au dus copilul la o
intersecie, “rspântece” lâng drum, sau sub o punte unde trecerea
oamenilor este mai frecvent. Lsau copilul acolo, iar prinii se ascundeau
în apropiere. La plânsul copilului cltorului care se apropia, prinii îi
comunicau intenia lor. I se ddea trectorului un prosop, pechir, o turti i
un pui fript i-l s accepte rolul de na al copilului. În asemenea situaii
cumetria n-a fost refuzat niciodat. Astzi obiceiul s-a pierdut, în cazul în
care copilul nu are na din diferite motive, acesta se alege pe baza de
prietenie.
Nia este ereditar, se transmite din tat în fiu, iar în cazul cstoriilor
când biatul trece la casa fetei, este ginere în cas, de la socru la ginere i
fiic. Altfel, unele nii dureaz de mai mult de un secol.
În prezent, muli au renunat la nie, mai ales familiile care au
motenit-o din timpuri strvechi, datorit obligaiilor financiare foarte mari
pe care naul le are la toate evenimentele importante, când se ateapt de la
na cadouri mari i scumpe.
Numrul de invitai la „boedz“ (botez) a variat în funcie de
posibilitatea financiar a gospodriei. La biseric, naul inea copilul în
brae, pe tot parcursul slujbei religioase: “nau, el âne copilu pân îl
boteaz”(M.M.).
Mama copilului nu avea voie s merg la biseric, ea trebuia s rmân
acas, i s se gândeasc la viitorul copilului, fcând anumite lucruri în
privina aceasta: “pân popa-l boteaz la biseric, ce e bine s fac mumsa
acas: eu am uit(rmas) acas. i acu, ce eu m gândesc ce s lucre el
în viaa lui, ce a vrea s fie, eu aia s lucru, s fac aicea acas. i eu mi-a
141

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
fost ciud pre tia c ei n-a tiut s bat sapa. i eu am luat i am btut i
sapa, i coasa i la nicoval am lucrat colo”(N.S.). Nu tot timpul copiii au
fost de acord cu meseria aleas de mam: “pe mine m-a ztrit....... nu e zî s
nu bat cu ciocanu”(fiul lui N.S).
Când se întorceau de la biseric, se fcea petrecere, “ili dac e de
slast, cu carne, e atunci tai purcel, i faci sup, sarme, tot din carne de
purcel i chemi femilie, nau i struica, moaa, aia toî vin la prânz.
Vreodat, s-a tiut, s-a dat lu na pechir, chime, irepi, lu nâ isto
aa, lu copii, iar aa, lu moa iar aa, i lu llaî”(N.B.).
Pentru botez se frmânt un colac decorat cu bilue la mijloc i cu o
coroan (pâine împletit) pe marginea de sus, dar capetele coroanei nu se
împreun pentru c este pâinea vieii. La mijlocul pâinii se înfige o
lumânare. Aceast pâine se pune în faa naului, care d pâinea în sntate:
„Sî fie în sanataa lu Iancu (Marii), în sanataa parinîlor, a naului, a
naîî, i a finulu. Sî traasc copilu, perin alb (pentru biat) – bercu
albe (pentru fat) sî-npeasc!“(F.P.) Oaspeii rspund: „S’ajue!“. Acest
moment marcheaz i începutul mesei.
Moaa muc din pâine ca s fie copilul vorbre, naul frânge sau taie
pâinea i împarte oaspeilor câte o bucat.
Apoi, naul ia copilul în brae i, mergând de la invitat la invitat, îi
întreab cum se va numi copilul, pân când cineva ghicete: „mi întâni
merg cu copilu, pi lâng mas, i tot nat îi d vreun dar, ce a avut i s
ghiceasc numele. i când vreunu ghiceate, i îi d la copil vreun grunden
de miare, vreo cciuli. i a ghicit, a ocolit, a adunat darurile di la toî,
atuncea s-a dus în fruncea mesîî, nau a dat în sntacea copilului, în
sntacea prinâlor, a moaii i a naului”(M.S.). Celui care a ghicit, naul
îi d drept recompens o moned. Pân în acel moment nici prinii nu tiau
numele copilului. Dup ghicirea i comunicarea numelui, copilului i se dau
daruri: mai întâi naul, moaa i apoi ceilali. Darurile au fost sub form de
pturi sau haine: cama, cciul, osete, mnui.
Botezul copilului s-a fcut cu întârziere: “dac nu l-a fcut pân la
cptâniu la al lui, pân n-o împlinit anu, în anu de doi nu l-a fcut. Numa
în anu de trei. În anu de doi nicicând. Ama unu i trei i când l-a botezat ia
dat i nume”(J.Z.). Se proceda astfel, pân familia s-a convins c acesta va
supravieui i pentru c s-a crezut c înscrierea în crile bisericeti va
permite forelor rele s-l gseasc fr greuti i s-i duneze cu boal sau
cu deces, deoarece moartea alege oamenii din cartea vieii, ce poate vedea
din coninutul bocetului „petrectura“ care se cânt la înmormântarea
decedatului.
142

IoneliaToarc
Copilului nelegitim i se spunea simplu „cópil“, acesta nefiind dorit.
Mamei care a nscut un asemenea copil nu i s-a zis ca „a nscut”, ci „s-a
cópilit“. În astfel de cazuri, aceti copii aveau de suferit din partea
comunitii, fiind de cele mai multe ori izolai, expui tachinrii din partea
altor copii. Multe msuri de protecie au fost omise, nu au avut moa, nici
na, nu li se fceau petreceri sau festiviti de familie. Totui, în familie
btrânii ocroteau copilul i mama, acetia spunând c: „E pcat s moar,
de la Dumnezeu e dat”(F.P.). În cazul în care mama se cstorea i lua
copilul în familia nou, acesta era tratat ca un strin. De obicei erau
îndreptai s fie slugi la famili bogate sau au fost adoptai de ctre familiile
fr copii. Copilul înfiat a fost îngrijit ca i propriul copil i a avut dreptul la
motenire. A fost numit „fiuor i sufit“. În Bacevia (Baevica) pomana
decedatului nscut în afara cstoriei a fost altfel pregtit, indiferent c el,
ca om matur sau btrân, a putut fi om bun i cu reputaie.
OBICEIURILE LEGATE DE CSTORIE
Sunt un complex ceremonial ce marcheaz în mod srbtoresc
schimbarea existenei unui tânr cuplu. Nunta include în satele din estul
Serbiei, chiar i astzi, numeroase momente rituale, prin care e reglat
“trecerea” dintr-o etap într-alta. Obiceiurile nu au nici o legtur cu
cstoria civil sau religioas, ele precedând cu mult actul nupial în sine,
scopul fiind acela de iniiere a tinerilor în viaa conjugal, de cunoatere a
viitorului so, de protecie a tinerilor cstorii.
Iniierea se fcea începând cu vârsta de cincisprezece ani, când aveau
voie s participe la festiviti, bieii sub optsprezece ani fiind considerai
„danaei“ (flciandri, dncei), iar dup optsprezece „dana“ (dnaci).
Fetia devenea fat din momentul în care începea s poarte „muo“, i
anume o coad împletit trecut peste frunte. Ea se acoperea cu „propuada“
(broboad), iar mai târziu cu „cherpa“ (basma), astfel încât coada s se
poat vedea.
Din momentul apariiei menstruaiei prinii îi pregteau haine de
srbtoare asemntoare persoanelor adulte de sex feminin, fata având voie
s mearg frecvent la petrecerile satului. Ea era învat acas s joace, “sî
nu ias în lume, da sî nu ie juca“(F.P.), ea având voie s se prind în hor
abia când a învat s joace, sub supravegherea atent a prinilor în vederea
pstrrii puritii.
143

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Aceast responsabilitate revenea mamelor i bunicilor, „copiii n-o putut
s s vad de lucru, i nu le-a lsat ai btrâni. Fetele le-a pzât
mumânile”(B.N.). Ele mergeau cu fetele la eztori, nuni, hramuri, clci,
bâlciuri, având grij s nu intre cu bieii în relaii „interzise”: „cum a pornit
s s duc la hori, atunci a dus muierile grij de ele s nu s împreune cu
vreun biat”(F.P.). “Îninte s cunoteau la joc. Ieeau cu prinîî, cu tata,
cu muma. A trecut pe drum, ali nu cuteaz s vie s vorbeasc cu
mine”(A.D.). Singura ocazie când fetele puteau s se întâlneasc cu bieii
fr supravegherea prinilor a fost duminica, în timp ce pzeu oile îns i
atunci niciuna nu s-a izolat de grup. În timp ce bieii le fceau curte, ele au
tors sau au rsucit. Nici la petreceri fetele nu se izolau de grup: “ama când
s-a dus la veslie, la zavecin, a fost negur, a fost vreun furconi înpat in
furconi, lamb la petrol, la gaz. A putut s joace, a putut s vorbeasc cu
ea, ama n-a cutezat s ias în negur. i nici nu ieit, fetele au tiut”(B.N.).
De obicei, se anuau reciproc despre petreceri, eztori i conveneau
asupra urmtoarei întâlniri. i cu aceast ocazie prinii aveau grij ca
cineva mai mare s fie cu ei: „nici cât am pzât oile nu m-a lsat s vorbesc
cu copiii”(N.S.).
La petreceri, fetele se grupau, înelegându-se lâng ce biei vor juca în
hor, în timp ce însoitoarele lor (mama sau bunica) stteau deoparte: „eu
joc lâng care m cheam. Noi sîntem, na primer (de exemplu) fee, ei
copii doi, i vine i te cheam. El pltete colo viraci, i vine i te cheam:
vrei s joci înainte, aa s-a zâs”(N.B.).
Fata tia dinainte lâng cine au voie s joace, dup ce criterii s îi
gseasc un baiat: s fie de familie bun, s nu fie mai în vârst cu mult
decât ea i s aib pmânt: „i s nu joc cu toî, samo cu de-ai gazd, nu cu
de-ai sraci, i mi btrâni decât mine s nu fie. Eu am fost, cum a mers ai
btrâni, ma n-a vrut muma mea, s m dea c e mi btrân dect mine, cu 6
ani. N-am întrebat, c am tiut lâng care cutez, lâng care nu cutez. Am
vrut s dobândesc odat i btaie”(A.D.). Dup ce se termina hora, bieii
se apropiau de grup i fiecare stabilea cu fata care îi era drag „petracutu“
(însoirea pân acas). Fata putea s accepte sau s amâne, ateptând alt
ocazie de la un biat mai de seam i mai frumos. i bieii au încercat la
alte fete. Dac de fat se apropie un alt biat care îi place mai mult, ea îl
anun pe cellalt c nu poate s mearg cu el oferindu-i o alt ocazie.
Bieii fcând acelai lucru. Fata alegea însoitorul dup voia ei, fr a avea
obligaia s mearg cu acelai biat mai multe ori. Biatul refuzat n-a avut
dreptul s se supere pe ea pentru aceasta. Dac între timp, între cei doi apar
anumite sentimente, atunci la petreceri erau în cea mai mare parte împreun.
144

IoneliaToarc
Acest comportament al fetei era aprobat de familie, în acest fel
începând pregtirea pentru cstorie. Tinerii îndrgostii comunicau prin
mesaje, cu ajutorul prietenilor i rudelor.
Vârsta de cstorie pentru brbai a fost între 22-25 de ani, iar pentru
femei între 18-22 de ani. Au existat situaii când aceast regul a fost
înclcat: în cazul în care trebuia adus ginere în cas, cstoria fetei avea loc
pe la cincisprezece ani. În timpul rzboaielor balcanice:”copiii s-nsurau de
14-15 ani i feaile. A noastr bab a spus, c mama ei a spus c vreodat
de 20 ani, nu s-a mritat înintea lu 20. Ali a fost rzboiu, i câta la 10-15
ani rzboi. i are omu un copil, doi, îl iau în rzboi. S gândete, n-are
nimic, casa goal. Ei atuncea iut’, mi iut’ îi însoar, ca s aib gloat i
dac piere el atuncea s le râmie, aia vreme de Turcie. Turcu, copil care a
fost cununat, nu l-a luat. Care n-a fost însurat, l-a luat turcu, di de 5 pân
la 17-18 ani”(B.N.). i în primul rzboi mondial când au fost ucii foarte
muli brbai, pentru asigurarea forei de munc i continuarea gospodriei,
femeile au luat de nurori fete mai mari pentru fiii care înc nu erau supui
obligaiilor militare, tiind c ei vor pleca în rzboi, dar vor rmâne urmaii
i nora care vor continua „viaa” gospodriei.
Unele femei i-au mritat fiicele minore cu brbai mai în vârst, întori
din rzboi, dar i cu invalizi de rzboi.
Regula cea mai important ce era pstrat cu sfinenie, era aceeea ca
potenialii soi s nu fie rude de sânge, considerându-se rude de sânge pân
la gradul al aptelea de rudenie. Limita de rudenie pentru cstorii s-a
schimbat dup al doilea rzboi mondial, pân la gradul al cincilea de
rudenie, persoanele în vârst fiind îngrozite de acest lucru, spunând c „a
venit sfâritul lumii”.
Alte condiie pentru o cstorie reuit, pentru ca urmaii s fie
sntoi, harnici i cinstii, era ca biatul neaprat s fie de familie bun:
“vreodat a ezut tot aa ai btrâni, s-a vorbit, ete aicia este copil bun, de
bun femilie, colo la nu e bun, la câta bea, uvec s-a ctat i animalul de
femelie, aia s tii tu. Iaca vaca care-npunge, bate cu cracii, bou care
omoar nu e bun, ala ili s castreaz ili s taie. S tii ce v pun acum, c-i
100% asigurat: care de femilie ar omorât, omor i-ai lor copii, care de
femilie fur, au s fure, care femilie de curvari, e curvari, care-s brbi, îs
brbi, care e femilie bun, e femilie bun”(B.N.).
În privina soilor, propunerea era fcut de prini, în multe cazuri
respectându-se cuvântul tinerilor, iar alegerea era fcut împreun, ”da’
n-au ales copiii, au ales ai btrâni”(N.B.). Dac tinerii nu erau de acord cu
sugestia prinilor, btrânii casei erau de partea tinerilor i pledau pentru
145

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
alegerea lor: ”au fost jocuri, eztori, ali n-au întrebat prinîî dar vreau
copiii pr care vreau. Da au btut. Care a avut imanie(pmânt), aia fat s
d imanie, atâta i-atâta”(M.M.).
În caz contrar, de multe ori fata se mrita dup biatul ales fr voina
prinilor, fugind de acas. Copiii singuri la prini au fost într-o situaie mai
dificil dac prinii se opuneau alegerii fcute, pentru c ei „nu aveau unde
s se duc de acas”, în aceste cazuri trebuind bgat un ginere în cas, îns
în astfel de cstorii adesea se întâmplu cazuri de divor i înfidelitate între
soi.
Ritualurile la o nunt rneasc erau respectate cu sfinenie.
Organizarea i desfurarea întregii suite ceremoniale la românii din Serbia
de Rsrit, se bazeaz pe coordonate fundamentale ale mentalitii specific
satului românesc tradiional: respectivul moment i valoarea transmis de
antecesori i preocuprile pentru asigurarea triniciei noii familii. Se începe
cu acte prenupiale, ca: vorba, peitul, gostâia (logodna) i nunta.
Vorba este primul act din complexul ceremonial al nunii. La vorb s-a
mers la fat dup ce prinii celor doi au schimbat mesaje, de obicei, prin
intermediul prietenilor comuni sau a rudelor: „atuncea tremete vreo fmilie,
vreun neam, i el vine, i strâg la vracni, la poart, i spune de ce-a
venit, acu dac tata meu i muma mea vreau, ei îl primesc. Dac nu vreau,
ei nu-l primesc”(P.I.). În unele cazuri, alturi de prini, la vorba au
participat biatul i fata. „P da, acuma mie mi-e drag de ine (tine). Cum
s fac? Vin prinii lui mai întâi, ea tace, ea st-n gânduri, ama ei pe orm
s zborsc (vorbesc), vin prinii lui i el, i s zborsc ei ai btrâni, p pe
orm s zborsc ei amândoi, a fcut c vin s o-mpeasc”(P.I.).
În satul Celevabara, fata nu avea voie s participe la discuii: “acu, toi
a ezut dup astal 264 , fata nu e acia”(B.N.).
În discuii, era o „rânduial”, despre care toi tiau, regulile fiind
respectate întocmai: „nu s spune otma la ce a venit. Am venit s vedem ce
fceî, aia toî a tiut, ali a fost un rând, cum a mers proedura. Ali s-a tiut
care vorbete, care tace. Tot ei s-a vorbit înainte, de aia”(B.N.).
Cu acordul celor doi, s-a stabilit peitul. Prinii s-au îneles asupra
darurilor, iar în urma înelegerii, prinii biatului i-au dat fetei „arvun” din
bani, aceasta fiind o sum simbolic. Prinii biatului se interesau totodat
i de zestrea „mirazul” miresei „care are miraz s dea, care n-are, n-are.
Care-s bogai ei a ctat miraz, care n-are, sângur s fie fata frumoas.
Dac fata nu avea bani, mora (trebuie) s afli pe unu care vrea s o ia.
264 Mas, în limba sârb, termen de asemenea preluat i folosit frecvent în regiune
146

IoneliaToarc
Ieste care nu vrea s ia fr miraz. Lumea din aia a trit. Ai stoac,
pomânt, poi s trieti, n-ai ce. Slujb n-a fost, care a fost în sat unu chitr
i pop care a avut plat, altu n-a avut nima”(M.M.).
În continuare viitorii cuscri au precizat când va avea loc „împenia“
(peitul), „gostâia“ (logodna) i nunta. Gazda trebuia s serveasc oaspeii
cu uic numai dac s-au îneles, în caz contrar, peitorii n-ar fi fost servii.
Dac fetei nu-i place de biat sau refuz propunerea de cstorie,
prinii o susin. În cazul în care ea se rzgândete în privina cstoriei
propuse, prinii fetei trimit mesaj prinilor biatului s vin din nou.
Atunci totul s-ar încheia dup procedura stabilit i „acordul” este
confirmat.
„Împenia“. Împeit la fat au venit biatul cu prinii si ducând un
colac simplu, ”într-o duminic s face tocma, s-a zâs”(M.B.). Biatul,
înainte de prânz, îi prinde fetei în pr, pe partea dreapt, o bucat de pânz
alb pe care erau cusute “parale”, monede de argint „bani care nu o fost
umbltori”(M.B.), ce n-au fost în circulaie. Acest ornament se numete
„chit“, iar procedeul „dat bani“. Fata nu mai poart „muo“, iar „chita“
este purtat pân la „gostâie“ la toate petrecerile, ca semn c e împeit. În
Osnicea, biatul trebuia s-i dea i “un ban umbltori, cât de mic”. În alte
sate, s-a fcut o chit (legtur), chit de flori i-n mijlocu’ei taniri
(bani)….i ia dat chita (legtura) ei. Vez’ aa e…Chita, îi dau chita aia i
împreun nu c cu dulugeaua, c cu przneal nu s-mpreun, numai când
i-a dat chita i i-a împreunat i ea s-a dus i…aa a fost”(P.I.).
În satul Podvârca biatul a dat fetei: “ la mân verig, îi dai galben,
dac ai avut, dac n-ai avut, vrun inel, vro cârp(basma), ceva, un rând de
mrgele, tocmete lutari, muzic”(K.S.)
Dup peit familiile s-au ajutat la munci „s-a dus unii la alî la ajutur,
la lucru, la una alta”(B.N.), tinerii putând s se întâlneasc mai des, au ieit
împreun la petreceri, încercând s se cunoasc reciproc, „ama copiii n-o
dormit unu cu altu”(F.P.), ca s nu fie mireasa “gravid la nunt“. Dac
peitul se întrerupe, „chita“ este întoars la biat.
„Gostâia“ (Logodna). „Gostâia“ se fcea cu o sptmân, cel mult o
lun înainte de nunt. Ea se organiza duminica în casa viitoarei mirese, toate
cheltuielile fiind suportate de prinii fetei cu un ajutor mai mic de la
prinii biatului. Au fost invitate în primul rând rudele apropiate din partea
fetei, fraii i surorile ambilor prini, naii, ambele „muae“ cu familiile,
prietenii apropiai i viitorul cavaler de onoare. Se proceda ca i la tiatul
moului, oaspeii au adus o parte din alimente, iar gazda a pregtit pentru
petrecere pîine de mlai, varz fiart cu carne de oaie, ciorb gras i
147

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
friptur. Nu s-au adus daruri. Dac prinii se înelegeau la peit asupra
darurilor pentru logodn, însemna c nunta nu se mai fcea, aceasta fiind
singura ceremonie organizat, dup care fata trecea în casa biatului. În
acest caz erau invitai mai muli oaspei, iar cheltuielile erau suportate de
ambele pri. Acest obicei s-a practicat mai ales dup primul rzboi mondial
i cel mai adesea în cazul familiilor srace. Altfel, fata trecea la biat abia
dup nunt.
OBICEIURI LEGATE DE NUNT
Reprezint evenimentul cel mai important din viaa unei persoane,
marcând printr-un ceremonial fastuos momentul întemeierii unei familii, în
scopul procrerii, al începerii unui nou ciclu vital 265 .
Nunta se fcea de obicei “numa’ toamna”, (când începea s fiarb
vinul), la o sptamân dup „gostâie“ sau cel târziu la o lun. Ziua pentru
nunt a fost duminic, eventual joi. Nunta nu s-a organizat sâmbta, pentru
c este „ziua morilor”. Invitaiile la nunt erau fcute de obicei de ambii
cuscri, împreun sau fiecare la nuntaii lui, aproximativ cu o lun înaintea
nunii. Se mergea pe la fiecare invitat cu o plosc sau un clondir de uic
“rachiu” decorat cu o uvi de lân vopsit i cu o floare înflorit, „pus o
floare desupra, legat cu o sfacm de lân”(A.D.).
Au fost chemai toi cei care au fost datori, la care s-a mers la nunt cu
cadouri, dup urmtoarea regul: „dac la nunt am dus purcel fript, îmi
întoarce purcel fript, dac îmi dau o curc vie, aceasta le voi întorce”(F.P.).
Pentru invitarea naului la nunt se ducea plocon. Lui i-au dus trei turte
puse una peste alta, deasupra turtelor s-a pus ficat, brânz i ou fierte. Cu
astea, un clondir cu uic i plosca cu vin.
Participanii la nunt erau mirii, prinii mirilor, rudele i toi cei
invitai, fr de care nunta nu se putea face.
„Nau î naâa“, “nunu i nana”(Naul i naa) sunt nuntaii care
au un rol foarte important, “la noi nau s-a postit 266 , ca pe apa puân.
Care nau i-a lsat, sree(noroc) n-a mi cptat”(B.N.). Ei au fost primii
care au aflat de la prini intenia finului de a se cstori i de alegerea
265 Ion Ghinoiu, (1997), Obiceiuri populare de peste an, Dicionar, Editura Fundaiei
Culturale Române, Bucureti, p. 138.
266 Cu sensul de “respectat”.
148

IoneliaToarc
viitoarei soii. La nunt ei se aeaz în capul mesei. Naii miresei se aeaz
lâng naii mirelui, dar ceremoniile de nunt le-a efectuat naii mirelui.
Starostele apare ca participant abia dup al doilea rzboi mondial sub
influena obiceiurilor de nunt sârbeti în urma cstoriilor mixte între sârbi
i români. Cstoriile mixte s-au fcut i înainte, dar fr nunt, doar prin
trecerea miresei sau a mirelui în viitoarea familie.
„Cumnatu i mîn“ (cumnatul de mân/Cavalerul de onoare) este,
de obicei, fratele sau veriorul miresei. El poart numele de „cumnat i
mîn“ în satele dintre munii Homoli i Timoc, i “conobat” sau „apciu” în
satele de pe valea Moravei.
Acesta are mai multe obligaii de îndeplinit. Atept nuntaii alturi de
mireas i îi servete cu butur. La mâna stâng a avut legat o
„propuad“, i a dus cu sine o plosc mic cu uic i una cu vin care au fost
decorate cu o uvi de lân i cu siminoc. Lor li se altur i mirele, numai
dac vrea. Cumnatul de mân st mereu în partea stâng a miresei, în timp
ce partea dreapt îi aparine mirelui, chiar i în hor.
Tot el este cel care are în grij naul pe toat durata nunii, “s duce la
na, întreab nau cum e, s scoal nau de la mas, aa a fost de
btrânea, el s mânie, s pitul, dac nu la îmbiat cumnatu de mân, s
bea, s mnânce. Care a fost lsat s asculce pr na, s mânie nau dac
nu îi faci pe voie”(F.P.). „S-a zâs apciu, acu iast conobat, care o gândit
samo de na. Ce îi trebuie la na, tu mora s-i faci. A crat nau i pr
roile de plug, a poftit nau s fie crat pr roile de plug”(B.N.).
Îns cel mai important rol pe care îl are cavalerul de onoare la nunt
este s „pzeasc” mireasa. De când iese mireasa din casa printeasc i
pân duminic noaptea, când “el o pred la mldjenie, ama mora s o
pzasc, s n-o fure vreunu”. Mireasa
este însoit permanent de acesta:
doarme cu ea în pat la mire acas în
noaptea de sâmbt, joac lâng ea în
hor, îi este alturi la mas, “ama
dac mldjenia s scoal de lâng ea,
el mora s o pzasc”.
„Dârzarii“. Acetia sunt clreii
care transportau, în ziua nunii,
“mirazul“ (zestrea) de nunt a
miresei, de la casa ei pân la casa
mirelui.
Zestrea era format din pturi de
149
Foto 48 Zestrea transportat cu
tractoarele, sat Cisljeva Bara

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
aternut, hainele ei de srbtoare, perne, pânz esut, vasele i hainele de
folosinta zilnic: “ce-a fcut, custuri, s-a fcut cilim, pichere, eu am avut
de trei camere”(N.M.), „s-au sprimit oamenii mult, au lucrat atuncea, eu
tiu pe bunica mea ea a sut mult, cilime, tot, ali tot de nunt”(P.S.).
Dârzarii crau zestrea “cu cociile” (cruele) trase de cai, “s merge
prin 5-6 sate, de la Camna, ete aa, 20 km a mers cu caii”(B.N.). Caii erau
„chitii”(aranjai) cu “pechire”(prosoape) i cu flori.
Obiceiul se mai pstreaz, îns pentru transportul zestrei, crua cu cai
a fost înlocuit de tractorul cu remorc sau recent de autoturisme.
„Stagarii“-Stegarii erau cei care animau petrecerea. Câte un stegar sau
câte doi au avut mireasa, mirele i naul. Ei au fost prietenii sau rudele lor.
Steagurile le-au fcut stegarii prin legarea unei marame in varful bului
(înainte, în loc de maram s-a folosit o bucat de pânz esut): ”da steagu
s-a fcut dintr-o cârp de îmbrobodit, legat într-un bât”(S.P.). Stegarii au
mers alturi de cel cruia i-a aparinut în timpul efecturii anumitor ritualuri,
fiind glgioi i veseli, prin strigt îndemnând la but i la veselie.
Moaele au avut un loc de onoare la nunt. Obligaia ei a fost s
“participe” la cununie. Moaa mirelui cu familia s-a aezat în partea dreapt
a nailor, iar moaa miresei cu familia s-a aezat în partea stâng a nailor.
Desfurarea nunii. Nunta propriu zis începea sâmbt dup
amiaz, evenimentul desfurându-se în paralel la cele dou familii
implicate.
„Învlitu guovii“/Învelitul miresei are loc acas la fat împreun cu
pregtirea asteia.
Prietenele i verioarele „samo(numai) fee mari, care nu s-a mi
mritat” (S.S.) o pieptnau i îi aranjeau „sovuonu“ – voalul, i „a chicit-o,
a îmbrcat-o”. Fata purta la gât, “care a avut la gu” o salb de “galbeni, 6
de-ai mici i unu de-al mare”(M.M.), iar dac era din familie mai bogat
“erau mi muli, ar ia au avut câte 100”(P.S.).
„Sovonul“, voalul se facea din „propuad“, aceasta fiind o pânz de in
cu o lungime de un metru i lime de aproximativ treizeci de centimetri, cu
dou – trei vergi esute de culoare bordo i negr i cu ornamente scurte la
capete. Modul de îmbrcare al miresei, în ce privete celelalte pri ale
îmbrcminii, nu s-a deosebit de cel de la ocazii speciale: opinci, osete din
stof, cma, pestelc cu ciucuri, cingtoare i gheb.
În casa mirelui sâmbta a început pregtirea mesei pentru nunt.
„Gituorii“ (buctarii) au splat cldrile în care vor gti, au tiat porcul
pentru frigare, i oaia pentru gtit varza i ciorb gras. Femeile care au
150

IoneliaToarc
venit s ajute, numite „gaituae“ (buctresele), au pregtit estul i au
copt pâine de mlai i pâine.
„Asculttuorii“ (servitorii) aranjau masa de nunt i grinzile pentru
ezut “s punea loitrele jos, i s incinge câte-o pânz. C tot natu i-aduce
pânza lui, dac are, dac nu aa pe blan i gata, lumea a fost
srac”(F.P.). Ei aezau nuntaii, puneau cunun de flori la poart i tot cu
flori împodobeau ua de la intrare. În curte, vizavi de mas, de obicei pe
partea de vest, s-a pus o prjin pe care, în ziua nunii, se va aeza la vedere
mirazul (zestrea) miresei care va îmbrca viitoarea ei cas. În acelai timp,
mldujenia (mirele) s-a pregtit cu prinii s aduc mireasa.
Mirele poart numele de “mldujenie”, în satele dinspre valea
Timocului, i „bechean sau bechear” în satele din vestul regiunii. Biatul se
pornea spre casa miresei „în cap de murg”, pân nu se întuneca, cu prinii
i cu muzic. Venirea acestuia era anunat prin pocnituri, în casa miresei în
acest timp pregtindu-se o turt pentru primirea mirelui. Pe pragul casei
câteva femei cântau cântecul „Scuae mum turta, ia-c vie nunta“
(„Scoate mam turta, ia-c vine nunta“)(F.P.).
Scuae, mum, turta,
Scoate, mam, turta,
scuae, mum, turta
scoate, mam, turta,
a-c vie nunta.
ia-c vine nunta.
a-c vie nunta,
cuapt i do cuapt,
cuapt i do cuapt.
Ras i do ras,
ras i do ras,
câ tunar-n cas.
Câ tunar-n cas
sâ ad la mas,
sâ ad la mas.
Sâ ad la mas,
sâ s mâ vorbasc,
sâ s mâ vorbasc.
Sâ s mâ vorbasc,
fata s-o n-peasc,
fata s-o n-peasc.
Iac vine nunta.
coapt ne coapt,
Coapt ne coapt.
Ras ne ras,
ras ne ras,
c intrar-n cas.
C intrar-n cas.
s ead la mas,
s ead la mas.
S ead la mas,
s se mai vorbiasc,
s se mai vorbiasc.
S se mai vorbiasc,
fata s-o în peeasc,
fata s-o în peeasc.
151

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
“Mdujenia/becheanul“ este primit cu un troc de vin pe care trebuie
s-l bea pe pragul casei: „acuma st îninea cii. i ias tata feii, i cu
vin îl roag pe mldujenia, i zîce: sntace socrule, i el bea. Odat,
atunci mi întâni îi zâce socru, i le d i la aillai”(M.I.).
Nuntaii nu intr în cas. În satele din estul regiunii, mireasa merge de
sâmbt seara la mire, condus i pzit în acelai timp de cumnatul de
mân: „i s duc acas’, fata cu cumnatu dorm, vreundeva colo, pe vreun pat,
am cumnatu n-o d la mldujenie”.
În satele dinspre Valea Moravei, “govia nu vine sâmbt sara”,
nuntaii vin dup mireas duminic dimineaa.
Duminic, înainte de prânzul de nunt s-a pregtit rântaul, strchinile
de lut sau de lemn, butura s-a turnat în vase mai mici, pâinea de mlai s-a
tiat buci.
Mirele s-a îmbrcat în haine noi, nepurtate pân atunci. Peste cciul i
s-a pus „cunun i smiic“ (cunun din siminoc). Peste umrul drept i s-a
pus „propuada“, ale crei capete au fost legate cu o sfoar pe partea stâng.
Duminic diminea veneau i stegarii cu steagurile pregtite, i de la
casa mirelui se pleca dup na: “mâine zî ne-am dus dup na, nau ne-a
fost din alt sat, ne-am dus toî cu nunta, i venim aicea”(P.I.). Începutul
nunii este marcat de sosirea nailor, care erau ateptai la poart cu muzic
i butur. La primire au participat toi cei care erau în casa mirelui, inclusiv
mireasa cu cumnatul de mân, în cazul în care aceasta venea de sâmbt
seara.
Dac mireasa nu era în casa mirelui, toat nunta mergea s o aduc: “cu
cociile (cruele), cu caii, chitii cu pechire când e din altu sat, când e din
sat pr picioare s merge. Pechire au avut caii i samo 3-4 copii care m-
au scos din sob 267 . i care cumpr cocou alb. Iast dou fete la mine
care pun în piept, aici, lea, florile lea, i vând cocou alb, lu ia-i doi, ili
trei i li s pune pechirile i ei cumpr, dau bani câta de govie i de
florile lea care îi pune aicea i pltesc cocou”(N.S.).
Pân acolo, am mers bre, cu crua, cu clre’…4-5 clre’. ia îi
chicesc(aranjeaz) cu cunun, pechire(prosoape) i ia merg îninte, da’
noi cu crua, ai tineri i cu nau’…dup clre’. In cptâiul(captul)
satului ateapt nunta toat. Pân venim noi. Vin clreii-nainte, da, e, p
mândru a fost, ama(dar) acuma nu e nimica…”(P.I.).
267 Camer, în limba sârb, termenul fiind folosit i de români.
152

IoneliaToarc
Sosirea alaiului de nunt, ca i sâmbt seara, este anunat de pocnitori,
numite “pranghii” în satul Celevabara: “a pocnit, a fost i pranghie: aa
de gros fier, i este groap înuntru, i s pune prau(praf de puc)
deasupra, aa s bate i s bate cu rtie (hârtie), i duci fitil, s-aprinde,
dedesupra, aia s las mi departe, colo, i când aia s aprinde prau la
când pocnete, ias sângur fieru, ea nu poa’ s-l sparg, c-i groas, fieru
de tri dete, l-arunc mi departe. A’ pocnete tare. Aia îi spune pranghia,
atuncea pornete i nunta. Tot satu a avut câte 2-3 pranghii: la Crciun, la
Patiu, la biseric când pocnete pranghia, c-i srbtoare, lumea nu
lucr”(B.N.).
Când nunta ajungea la poarta miresei, trebuiau s plteasc pentru a
intra în cas, poarta fiind închis: “îi ateapt din fmilia aia ineri, nu
poate nima s treac pân nu pune banu, la poart colo”(Z.C.).
Dup ce pltesc intrarea, naul i mirele sunt supui unui test. Întâi li se
aduce “o feti mic, o mântunesc(aranjeaz) ei. Ali fata aia mic merge i
ea la toi gotii(invitaii) s ia câta vreun ban”(C.D.). Dac nu o accept, în
unele sate li se aduce i „vreun mo bâtrân, îl pun govie, îl fac mireas.
Doamne apr, au dus-o la unu: au, lele, râsu pdurii. Nu e aia”(P.S.).
Fata nu ieea nici ea foarte repede, în întâmpinarea nunii, „n-am ieit
otma (imediat) din cas, mora s plteasc” i abia atunci “fata trece lâng
bechean, lâng brbat, ei joac, nau pornete jocu, iast jocuri
multe”(P.I.).
Cununia. De la casa miresei, tot alaiul pleac spre biseric, unde sunt
cununai. Lumânrile de cununie sunt inute atât de na cât i de moa:
“dou lumânri âne nau la lele lu govia i lu mldujenia, dou âne
moaa, i material, aa peste mâini, pânz. Mldujenia a mers i partea
ireapt, i întodeuna al omenesc a avut parea ireapt, înc di la Rim a
fost aa”(F.P.).
Dup cununie pe drum spre casa mirelui, au grij îns ca lumânrile s
nu “stâng, c a cui s stânge întâni, la moare mi întâni”(P.I.).
Îns obiceiul de a se cununa la biseric, este unul recent, “mult vreme
nu s-au cununat la beseric, samo în sat. Acu vd c merg”(B.N.).
În trecut a existat un alt obicei de cununie la românii din estul Serbiei,
pstrat în amintirea celor mai în vârst, fiind un mod arhaic de cununie, plin
de simboluri i semnificaii. Ritualul s-a desfurat “pân e ziua în cretere”
sub un mr, de regul acelai „mr e Sâmpetru“, întâlnit în ritualurile de la
natere i tirea moului.
Mirele i mireasa, împreun cu alaiul de nunt au mers la mr. Se
punea pe pmânt un jug. Mirele se aeza pe partea mai groas a jugului în
153

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
partea dreapt, iar mireasa în partea stâng, ambii întori cu faa spre rsrit.
Naa scotea o „cârpu” roie pe care o punea pe maiul de umplut cuburul
pe care naul îl inea în mân. Naul punea bucata de pânz mirelui peste
cciul, iar el, cu micri uoare din cap, o d jos. Naul lua cu maiul cârpa
i o punea miresei pe cap. i ea o ddea jos în acelai fel. Se proceda aa de
trei ori, numai c, a treia oar, mireasa lua cârpa i o punea la brâu. Atunci
naul trgea cu pistolul în mr i rupea o crengu. Mirele cu mireasa se
ridicau, i luau jugul trecând mâinile prin partea unde se înjug – mirele pe
partea dreapt, mireasa pe partea stâng. Mergând spre rsrit, naul îi
biciuia uor cu crengua zicînd „is, a, is, a“. Dup câiva pai, aruncau
jugul în fa, tot spre rsrit. Tot timpul lutarii cântau „i duor“. Tot
grupul, însoit de muzic, pleacau spre cas (F.P).
Ajuni aici, soacra se aeaza pe un scunel lâng vatr, iar de la prag
pân la ea se “aternea“ pânz alb esut. Mireasa se apropia de soacr
clcând pe pânz. Aceasta îi descoperea sânul drept, iar moaa mirelui, lua
miere de albine cu o pan de pasre dintr-o farfurie i ungea sânul soacrei.
Mireasa trebuia s ling mierea, procedeul repetându-se de trei.
Semnificaia s-a uitat în timp, cei mai muli spunând c: „cic s-i fie dulce
soacra ca mierea, da’ nu e e aia”(F.P.). Credina la cei btrâni,este îns c
prin acest ritual soacra lua mireasa de fiic, iar nora lua soacra de mam,
linsul mierii de pe sân simbolizeazând alptarea.
Începând cu anii douzeci ai secolului trecut, modul acesta de cununie
s-a eliminat parial, iar în prezent nu se mai practic deloc. În schimb s-a
pstrat un alt ritual, dup ce nunta se întoarce de la biseric.
Ruperea turtei i aruncarea sitei pe cas. În faa casei, aproape de
prag, se pune o msu rotund, i “pr mas colo pus pâinea cu sarea, cu
zciru(zahr), dou pâini i cât o kil cu vin. O pâine o iau eu, una el. i-n
urm îmi d sâta”(P.S.). Mireasa urc pe msu întoars spre rsrit, cu
pâinea de mlai într-o mân i cu sita numit în unele sate “ciur”, în
cealalt. În sit s-au pus “grâu i boab i caeru de lân, alb i bani”(Z.C.).
Ea pune sita pe cap, în ea rupe turta, i apoi arunc bucile spre nuntai
“lapd, prst toat lumea care-a venit, care cat la mine i-n urm lapd
sâta pr cas. i acua, dac st sâta pre cas, s-anin, ede govia, dac nu
s-anin, cic nu ade”(N.S.). În funcie de poziia sitei-ciurului czut pe
cas, se afl sexul primului copil.
Nuntaii încearc s prind buci din turt, deoarece se crede c
„trateaz frigurile”, frisoanele.
La sfârit, în unele sate, mireasa arunc i securea peste cas, ce
semnific alungarea rului din curte.
154

IoneliaToarc
De pe mas, mireasa este luat de mire, “când am lpdat ciuru, el
mora s m ia în bra i s m bage-nuntru”(N.S.). În cas, tinerii soi sunt
ateptai de soacr cu pâine i sare, care îi face cruce i le ureaz s se
îneleag în csnicie ca pâinea cu sarea.
În satul Luchia, se proceda la legarea mirilor cu frâul de la cal sau cu
un tergar peste mijloc sau de gât de ctre na i bgarea acestora în
cas:“Nau’ ia armu(hamul) sta, frâu’ de la cal i îi pune pe amândoi,
govia înainte, da’ modojinia pe orm, i-i leag, da’ nau’ s bag în cas,
-aa îi bag-n cas lega”(P.I.).
Un obicei rar întâlnit este acela ca în cas, mireasa s fie ateptat i de
un copil mic, care „ede pre un cptâi (pern) mic”(F.P.). Lâng el se pune
un colac i lân. Mireasa st puin lâng copil, pe o pânz, dup care ia
copilul i îl ridic, iar pânza pe care a stat ea, o “lapd, l-arunc pr la s
s-anine pr cas s s udeasc(rmân) gravid”(F.P.).
Toate aceste ritualuri s-au terminat pân în prânz. Mai trebuie s
soseasc „dârzarii“, i s înceap masa. Acetia îi anunau sosirea prin
pocnituri. De îndat ce au aprut la poart, ajutoarele de la nunt au alergat
s prind caii de frâu ca s poat coborî zestrea. Clreii forau caii s fac
salturi, s alerge, s se ridice, ca s nu poat fi prini. Spectacolul dura
aproximativ zece minute, apoi clreii împreun cu ajutoarele au coborât
zestrea i au aranjat-o pe prjina pregtit sau pe o sfoar întins aproape de
mas: “s-anin i cergi, i cilimuri i tot, c s vad lumea, ce-ai pr
sat”(S.P.).
Masa de nunt. Începea cu servirea rachiului i numai dup ce naul
binecuvânta masa cu petale de flori „fluori mari“. Servitorii aduceau pâinea
de porumb i strchinile cu varz, apoi ciorba groas. Ca i la botez, oaspeii
aduceau i ei de acas mâncare: “tot nat are cu el o pâine, ori dou, cât
vrea, i piprci, brânz, are pui fript, a dac a dus friptur, îi întorc
jumtae de friptur, din purcel ori miel”(F.P.).
Mireasa mergea cu cumnatul de mân la nuntai i le sruta mâna, iar ei
îi ddeau mai demult un mr, un cub de zahr sau vreun bnu. În timpul
mesei se ofereau daruri reciproc. Dup aceasta s-au strâns darurile. O parte
din friptur, care a fost adus cadou, a fost tiat i servit nuntailor, iar
jumtatea cealalt întoars celui care a adus-o. Dac darul nu era sub form
de friptur, se aduceau i vase de pmânt, pânz esut, dar i câte vreun
curcan sau coco viu. Dup ce s-au strâns darurile, invitaii se servesc cu
friptur i mmlig, vin, în ordinea în care a fost servit uica. Nuntaii au
consumat buturile pe care i le-au adus de acas.
155

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Pân nu se termin masa, mirele i mireasa împreun cu cumnatul de
mân au mers cu turta în jurul meselor ca s strâng banii. Nuntaii au dat
fiecare cât a avut. Dup-amiaz, nunta se continua cu jocul, iar seara la
petrecere au venit oamenii din sat care n-au fost ziua la nunt. Putea s vin
oricine, nu s-au fcut diferenieri între nuntai i celali care participau la
joc. Persoanele în varst au prsit nunta mai devreme ca s hrneasc
vitele, iar tinerii au rmas pân noaptea târziu.
Pe la miezul nopii petrecerea înceteaz i nuntaii plec. Mai rmân
rudele apropiate i naul. Pentru el se pregtete mmaliga “mora s fac
colea, di na”. Pân naul bea, stegarii au trebuit s zic „amiiiin“ i s
reziste pân ce se bea tot vinul din pahar. Aceasta se repet i dup cin,
pân cand naul decide s plece, dar cu obligaia ca înainte de plecare s
„împrtie nunta”, ce a constat în stricarea voalului – „strîcat sovonu
guoviii“.
S-a dat jos de la gâtul miresei salba de galbeni, se rupe aa care ine
voalul prins de pr i puin se strâmb. Aceasta e semnul c mireasa devine
femeie. Aici se oprete obligaia cavalerului de onoare s mai protejeze
mireasa.
Luni, nunta se continua, fr ca mireasa s mai poarte îns voalul
“samo ce nu pune govia sovoniu în cap, numa s pieptin aa, i s-mbrac
în alte oale. i dimineaa s scoal i mtur câta, i numa vine alta din
fmilie, ili o fat i m piaptin, i feate zâc la penger(fereastr): eu mi-s
aicea la fereastr, da-n afar iracii (muzicanii)”(F.P.). Se procedeaz ca
i duminic, se merge dup na, dup moa, sunt invitai din nou la mas,
cu muzic.
Seara se termina nunta, se aduceau paie de grâu care erau puse pe jos,
iar “acu unii cossc cao paiele alea la grâu, a govia strânge i face bra, a
mldujenia leag. i odat ei s-apuc i s bat din mâini, i noi dm fuga.
i eu i el i ne-ateapt, înintea noastr ies i ne d câte-o pâine în mân,
i dm fuga i ne pitulm. i nunta gata s-a gtat”(N.S.).
Mari se face curenie, se aranjeaz toat casa i sunt întoarse lucrurile
împrumutate: “vin, ai ce-a tiat porcii, înaintea lu nunt, marî vin i s
dogostsc, spal vasle i duc astalele, c atuncea a fost, de la cas la cas
s-a mers, s-a strâns astale de nunt”(M.I.).
În a treia zi dup nunt (miercuri, dac nunta a fost duminic, sau
duminic dac nunta a fost joi), prinii miresei au mers s viziteze fiica: “s
vad cum e, cum e în pat, cum e una alta. Aia muierile duc grija pentru
copii, pentru fcut copii, s vad, da e biatu cadâr(capabil) e fcut copii,
ori nu”(F.P.). În vizit se mergea cu un colac simplu, o turt.
156

IoneliaToarc
Au fost cazuri, când nunta se fcea mai târziu, odat cu botezul
primului nscut. Cu explicaia dat de unii interlocutori, conform creia din
cauza srciei se proceda astfel, nu au fost de acord alte persoane
intervievate, ei crezând c era un alt motiv, mult mai întemeiat: “de multe
ori fac nunta, s trujejesc(se ceart) i s despart. Aa când are un copil,
femeia s las la munc”(B.N.).
Modul de cstorie descris mai sus este cel general, fiind modul oficial,
acceptat i verificat prin normele sociale i morale, un procedeu fr
consecine. Au existat îns i alte moduri cstorie, îns violente i nedorite,
repercusiunile fiind dure: damnri morale, excomunicare din comunitate,
lipsa de ajutor i colaborare la munc, omisiunea din practicile i ritualurile
sociale obinuite.
„Furat fata“ (furatul fetei). Dac biatul i fata se iubesc, dar el nu e pe
placul prinilor ei, fata se înelege cu biatul, i fuge de acas, folosindu-se
expresia „a dat fuga“. Furatul avea loc cel mai adesea la eztori sau
petreceri, unde comunitatea putea repede s afle, acest lucru împiedicând
fata s se întoarc la prini sau pe acetia încercând s-o foreze s se
întoarc, având în vedere faptul c deja exista posibilitatea s fi rmas
însrcinat.
Cum se proceda: Biatul venea cu câiva prieteni care izolau fata în
mulime i se îndreptau cu ea spre marginea petrecerii, iar apoi în întuneric.
O prindeau de mâini i de picioare sau „treceau prjina prin brâul ei”(M.I.),
o luau „pe ciobârneac” i fugeau în întuneric. Pân femeia care a însoit-o
observa dispariia ei, prietenii rpitorului se întorceau i rspândeau vestea
c fata este rpit sau c a fugit. Fata trebuia s se împace cu situia, tiind
c nu mai are cale de întoarcere. Prinii celor doi se împcau foarte greu i
dup o perioad lung de negocieri prin intermediul rudelor.
În multe cazuri, o asemenea cstorie rmânea fr cadourile obinuite.
Fata care a avut relaii sexuale înainte de cstorie, se mrita foarte
greu de team c nu se va tii al cui e copilul. Ea putea s se mrite numai
dup un vduv, dup un srac sau în alt sat.
La începutul secolului al XX-lea, în timpul rzboaielor, dar i dup, au
fost cazuri când fata s-a cstorit cu soul surorii ei în cazul decesului
surorii, pentru a avea grij de copiii surorii i a nate copiii si. S-au
întâmplat cazuri i unde brbatul s-a cstorit cu vduva fratelui din acelai
motiv. Aceste cstorii au fost acceptate îns, mai ales dup greutile
provocate de rzboi.
„Jiie în cas“, biatul care s-a mutat în casa soiei, este un alt mod
de cstorie. De asemenea cstorii aveau parte brbaii ce proveneau din
157

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
familiile cu doi sau mai muli biei, dintre care unul, dup legile nescrise
ale satului, trebuie s plece din cas. Gineri au primit acele familii care au
avut una sau dou fiice. În caz contrar gospodria disprea.
Prinii fetei erau cei care hotrau ce ginere vor aduce în cas pentru a
menine gospodria, fata fiind obligat s se supun deciziilor luate de
prini. Ea a fost îndrumat spre un anumit biat la petreceri, doar lui i-a
permis s-o însoeasc, iar prinii prin rude i prieteni au negociat încheierea
cstoriei.
Dac n-au putut s gseasc un ginere într-o familie cu aproximativ
aceai stare material, l-au cutat în familii mai srace. Familiile srace au
gsit mai greu gineri, astfel de familii de obicei stingându-se prin cstoria
fiicei în afara familiei.
Ordinea obiceiurilor înainte de nunt a fost ca i la celelalte cstorii.
Cheltuielile pentru nunt le-a suportat familia miresei cu un mic sprijin de
ctre familia mirelui, mai ales dac a fost într-o stare financiar mai mic.
Din obiceiurile de nunt a fost omis obiceiul de a merge dup mireas,
deoarece mirele a venit în casa miresei în ziua nunii împreun cu nuntaii
si.
Proprietatea pe care ginerele o aducea în noua familie, era numai a lui,
ca drept de motenire din averea printeasc. Ginerele a fost tratat ca un
membru egal al familiei, a participat la luarea deciziilor i a fost îndrumat în
sensul intrrii în ritmul de via i de munc al gospodriei noi. Cu totul alt
comportament s-a avut fa de ginerele care a provenit dintr-o familie
srac, situaie sintetizat foarte bine în proverbul:„Jiie în cas, ca mâu
sup mas“(F.P.).
OBICEIURI LEGATE DE ÎNMORMÂNTARE
În comunitatea tradiional a românilor din estul Serbiei se crede c
ceea ce au ursit la natere ursitoarele, aa se va întâmpla i nu altfel. Ritul
funerar i cultul morilor constituie poate partea cea mai important din
viaa spiritual a oamenilor din aceast regiune. El este foarte dezvoltat,
“fiind unul din atributele spirituale caracteristice al populaiei vlahe, în timp
ce pentru celelalte grupuri de populaie, obiceiul de a celebra srbtoarea
satului Slava, este momentul cheie în cursul anului” 268 .
268 National Museum Zajear, op.cit., p.42.
158

IoneliaToarc
Credina profund în viaa de dup moarte, a dezvoltat o serie de
obiceiuri de înmormântare la românii din Serbia de rsrit, conform crora
sufletul mortului nu-i va gsi odihna pe lumea cealalt dac nu sunt
îndeplinite toate ritualurile. Acestea încep din momentul morii i dureaz
pân dup înmormântare.
Omul satului se pregtete i în prezent treptat, material i sufletete,
pentru moarte, cu mult timp înaintea anilor de btrânee, de unde i grija lui
pentru desfurarea întocmai a obiceiurilor la înmormântare. Uneori
pregtirea i cheltuielile sunt fcute înainte, în timpul i dup înmormântare.
Pentru a trece dincolo împcat, sunt necesare dou condiii – s fie pregtit
pentru marea trecere i s i se fac rânduielile.
În plus, românii din dreapta Dunrii au o Carte a Morilor – nescris,
cuprinzând texte de iniiere a sufletului pentru lumea de dincolo. Mesajele ei
sunt adresate mortului strigat pe nume.
Dac unele obiceiuri legate de naterea copilului i cele de cstorie,
s-au pierdut ori au fost adaptate în funcie de modernizarea societii, nu
acelai lucru s-a întâmplat cu credinele i obiceiurile legate de moarte,
acestea fiind pstrate înc cu sfinenie, cel puin în sate. Majoritatea
ritualurilor practicate pe care le-am consemnat, sunt credine i straturi
culturale anterioare cretinismului.
Întrucât moartea este recepionat ca o disociere a sufletului de trup,
românii din Timoc practic un biritual funerar: plecarea trupului la 3-4 zile
(înhumarea) i plecarea sufletului la 40 de zile (slobozirea apei sau
izvorului).
Semne prevestitoare de moarte. În estul Serbiei, se crede i azi c
moartea este anunat prin semne. Printre cele mai puternice semne
prevestitore de moarte pentru o persoan, sunt cântatul cucului i al
cucuvelei în curte sau aproape de cas, apariia ursului în vis, chemarea în
vis de cineva decedat, la el.
„Muara“ (moartea) este prezentat ca un demon, fr chip, urât, cu
dini mari, îmbrcat în negru. Moartea se mai arat omului i în form de
fluture sau pasre care zboar în jurul lui. Celui care i se arat în vis sau în
realitate, devine contient de faptul c va muri i anun membrii familiei
despre asta. Din acel moment cineva trebuie tot timpul s fie pe lâng el. Se
numete „somoiva“ i este de sex feminin.
159

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Se crede de asemenea, oamenii buni mor uor, iar cei care au fcut
fapte rele, mor greu. Pentru astfel de oameni se sfinete apa în biseric i cu
ea se stropete mortul.
Lumânarea de moarte se aprinde atunci când se observ c
muribundului îi iese sufletul. Muribundul are nevoie de lumin. Moartea
fr lumânare eludeaz normalul. Moartea “fr lumin, nu este lucru
curat”(P.I.).
Acelai lucru îl constata i T. Georgevici 269 : “Românii au grij ca
nimeni s nu moar fr lumânare, cci cine moare fr lumânare, pe
lumea cealalt este desprit de ceilali oameni”. De asemenea se crede c
cel care moare fr lumânare, pe lumea cealalt va fi venic în întuneric.
Lumânarea aprins se pune în mâna dreapt a muribundului, i se ia la
câteva ore dup moarte. Ea nu trebuie s ard pân la capt în mâna
rposatului. Acestuia îi se aprind cel puin trei lumnri. Cu ele se merge
cimitir, numit “la mormini”, în majoritatea satelor, i ocazional „grobite”.
Dup înmormântare cele trei lumânri se iau acas i se aprind la fiecare
poman, iar la pomana de un an se las s ard pân la capt.
Înainte de a i se lua lumânarea din mân, cu o bucat de pânz se
msoar mortul începând de la picioare, dup care
pânza se rupe deasupra capului. Ea se va folosi ca
acopermânt.
Crucea (Crua) e o lumânare care se face în
cas din cear, în form de svastic având o
prelungire în form de mâner, la mijloc punându-se
un bnu. Ea se pune pe pieptul decedatului i
rmâne acolo, fr s se aprind.
Lumânarea Raiului sau Lumânarea Mare
Foto 49 Crucea, sat
Osnicea
este o lumânare special, confecionat pentru cei care mor fr lumânare
(în rzboi, accidente, singuri sau ucii), ea numindu-se în unele sate
„lomanaa raulu“ iar în alte sate „lomanaa mae“ (lumânarea mare).
Aceast lumânare o fac femeile în cas ori mai nou se pot cumpra de la
magazinele de pompe funebre. Timp de patruzeci de zile de la moarte se
duce lumânarea raiului în biseric, la slujb i se aprinde la fiecare poman
pân la apte ani. În satele dinspre Valea Moravei, aceast lumânare nu se
confecioneaz.
269 Tihomir Georgevici, op.cit., p. 48.
160

IoneliaToarc
Foto 50 Lumânarea Raiului, în diferite variante: model lucrat în cas, sat
Criveli (s.), model nou din comer, sat Bacevia (d.)
Scldatul muribundului se face înainte ca acesta s îi dea sufletul:
“Când s-a vzut c bolnavul e gata s moar, cineva din ai si, dup voina
lui, îl scald cu ap cldu sau rece. Scldatul nu se face nici în cas si
nici în albie, ci la câmp. Bolnavul este aezat pe fân sau pe iarb, dezbrcat
în pielea goal i apoi scldat. Dup aceea este din nou îmbrcat, cu haine
noi sau cu cele vechi, ca moartea s-l gseasc curat. Iar dup ce a murit, a
doua oar nu-l mai scald. Se ine seama îns ca bolnavul s nu moar gol;
cci aa va fi i în lumea cealalt. Muribundului i se pune în sân i un
bnu, ca s moar cu dânsul” 270 .
De regul, hainele se pregtesc din timpul vieii. Dac muribundul este
mai mult timp în com i nu se tie sigur dac va supravieui, se încearc s
se afle stadiul în care este. Într-o strachin se toarn ap, iar de o parte se
pune o pâine i de partea cealalt un tciune stins. Din fus se face un fir cu
plumb care se ine deasupra capului. Dac fusul se leagn spre pâine, va
supravieui. În caz contrar, va muri. Atunci se scald, se îmbrac în haine
noi, “îl raz’, îi tai unghiile. Tu stai, taci, dac te plângi, nu te-ntorci ctr
el, c poate s mi triasc, s s-ntoarc, c-i pare ru i s mi chinuie.
i nu zâci nimic ctr el, s nu vorbeti, c dac vorbeti tu, el s-ntoarce,
îl întorci”(N.s.) i se pregtete sau se aprinde lumânarea.
Sufletul mortului. Dac a murit de moarte natural, pentru momentul
morii, se spune „ia ieât suflitu“, dar dac moartea e provocat: „ia luvat
suflitu“.
270 Dragutin Mihailovici – din satul Valea cu Anini, îi relata în 1905 lui T. Georgevici.
161

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Se crede c sufletul, dup moarte zboar spre cer, pe lumea cealalt, în
form de corp uman, el meninându-i „chipul“, având puterea s apar i s
dispar.
Pentru ca sufletul s ajung pe lumea cealalt, trebuie s treac peste
„puna raiului“(L.B.) („puntea raiului“) care e îngust ca o frânghie, doar
sufletele curate putând s ajung la cellalt capt al podului.
Imaginea despre lumea cealalt este descris de femeile clarvztoare
i cei care cad în trans, raiul fiind vzut ca o poian mare, verde, plin de
flori i fructe cu oameni veseli, iar separat femeile cu copiii, care se joac.
Iarba nu se îndoiete de la mersul lor.
Dup trezirea din trans, se descrie pe cine au vzut, unde se afl morii
respectivi, transmit mesaje de la mori celor vii.
Se crede sufletul rposatului se întoarce acas pân la patruzeci de zile
în form de pasre, pisic, câine sau de alte animale. Întoarcerea o anun
prin lovirea în tavan, prin rsturnarea vaselor, prin lovirea sau ciocnirea în
u sau geam. Dac nu reuete s intre în cas, se ascunde prin scorburile
copacilor, coere i case prsite. Se poate vedea la intersecii în form de
animal sau om. Pentru a se proteja, dar i pentru protecia animalelor,
familia decedatului desena o cruce cu catran la ua casei, la ua oborului, la
ua grajdului, la ua strungii i la ua coteelor. Acum obiceiul nu se mai
practic.
Dac decedatul tot încearc s se întoarc, unul dintre membrii familiei,
cu capul gol i pe jumtate dezbrcat, înconjoar casa având în mân o
opinc aprins i un topor, iar cu cealalt vars mei. Se credea c aceste
obiecte au puterea s îl întârzie pe mort, mortul putând s se taie în topor,
opinca ars s-i miroase urât i s piard timpul adunând meiul, pân cânt
cocoii.
Oglinzile i tablourile se întorc cu faa spre perete ca semn de doliu.
Sub patul pe care se afl mortul pân la înmormântare, se pune un vas cu
ap. Femeile îi pun basmele negre, iar brbaii îi dau cciulile jos. În
trecut nu s-a purtat doliu, femeile exprimându-i starea de doliu prin faptul
c n-au purtat ornamente pe cap, iar fetele au îmbrobodit basmaua peste
prul despletit. În perioada de doliu brbaii nu se tund i nu se rad, nu
joac, nu pltesc muzica, dac sunt prezeni la petreceri.
Msura mortului se ia cu un fir de bumbac sau cu o sfoar i se
folosete la confecionarea statului.
Statu este o lumânare care se face din cear de albine, “lumânarea o
faci lung, de cear i iai i o msori cât e el, de la frunce pân la vârvu lu
162

IoneliaToarc
degete. i numai o iei i o faci ca crucea, i i-o puni aicea în piept, lipeti un
ban i s-groap cu ea”(S.P.).
Ea se face în form de spiral i când moare omu’, femeile îl spal i pe
pept(piept) s pune statu’ pân la înmormântare. Apoi statu este adus acas
i “Arde pân la 6 sptmâni, pân s due (duce) la tmâiat. Când due
(duce) fata, apa. Atuncea îl aprinde i el s aib
pân la 6 sptmâni (N.S.), alturi de o turt i
un pahar de ap. Pe turt se pune: brânz, carne
sau fructe, un cub de zahr, iar în zilele de post
trebuie s fie de post.
Pentru plata vmilor pe care mortul trebuie
s le treac, se pun bani pe mort, dar i în
buzunar.
Când bolnavul moare, toat apa din cas
trebuie s fie vrsat, cci nu mai este bun, fiind ap de mort. De aceea se
aduce alt ap proaspt.
Imediat ce a murit, familia are grij ca cel mort s nu plece cu norocul
din cas, în acest sens: “la noi, demult a fost, s d cu un cucuruz i cu
tbchera de bani, pr sub mâna lui, de 3 ori, i numai iai din cucuruzu la
i sameni. Poace fi c lui i-a fi mers, în cucuruz, în smânâi, în bani, s nu
s duc norocu dup el”(N.S.).
Iar dac familia vrea s zugrveasc mai apoi camera în care a murit,
trebuie s aib grij „dac vrei s vrui soba, pn la an, bagi cât e el mort,
câta var i câta pmânt în sob s fie. La noi dac nu i-ai bgat pomânt i
var, 1 an de zâle nu poî s vrui”(P.I.).
Sicriul se numete “tron”, “leagn” sau “snduc” i este lucrat din
lemn. Alturi de mort în leagn, într-un scule, sunt aezate alimente i
buturi (mere, dulceuri, sticl de vin, friptur); precum i toate accesorile
de buzunar ale rposatului, bul i instrumentul la care a cântat, dac a fost
lutar, i o moned ca s aib de drum sau în rai.
Dac se întâmpl ca s moar doi oameni din cas, “pr un an, mora
s tai un coco s-l îngropi cu la al doilea, ca s nu moar din cas i al
treilea”(A.D.).
T. Georgevici, amintete i un obicei de la începutul secolului, când
românii din satul Brestovi-Bor i din satele învecinate, la înmormântarea
cuiva, “obinuiesc s pun în sicriu, alturi de cadavru, între altele i un
ciomag. Aa e rânduiala. Dar sârbii pretind c dup explicaiile date chiar
de români, acest lucru se face pentru ca mortul – în lumea cealalt – s se
poat apra de sârbi”, cercettorul venind cu explicaia c românii ar avea
163
Foto 51 Statu

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
“– nu tiu de unde – dac nu chiar înnscut în ei i un fel de ur de ras sau
naional împotriva altor naiuni, deci i împotriva sârbilor” 271 .
Unde are loc decesul “îi pui (mortului) tri(trei) oale (de ap), o bucat
de pâine i o bomboan”. (N.B.)
Asemenea practici sunt motivate de credina c sufletul mortului
colind 40 de zile prin locurile cunoscute. În aceast cumpn pentru suflet,
este bine s-i asiguri acestuia cele necesare i grij permanent, altminteri
poate deveni malefic.
Dac un copil moare nebotezat, el nu este îngropat în cimitir, ci în alt
parte. Tot aa nu se înmormânteaz la cimitir nici sinucigaii.
ÎNMORMÂNTAREA are loc a doua zi dup deces „24 de ceasuri la
noi, s treac pân îl îngropi, nu cutez mi ninte”(N.S.).
Sunt anunate rudele i se cheam oameni care vor ajuta la
înmormântare: cinci brbai vor spa mormântul, trei – cinci femei vor
pregti mâncarea, doi – trei meteri vor construi sicriul, un meter pentru
crucea funerar i o feti care va duce ap. Ea trebuie s aib în jur de zece
ani, s fie „curat“. Am constatat c, din ce în ce mai mult se renun la
construirea leagnului i a crucii de ctre meterii din sat, familia preferând
s le cumpere din comer.
La înmormântare, vin obligatoriu cei care au avut un deces în propria
familie la scurt timp înainte de acesta. Aceste familii vin cu „pomat“.
Aceasta este o bucat de pânz pe care se pune un („colac mae cu gaur“)
cu lumânare, o strachin cu mai multe feluri de alimente, ap, uic i vin în
sticle mai mici i un buchet de flori. Toate aceastea se pregtesc în dou
pachete: unul se d de poman decedatului ca dar de mulumire c va
înlocui mortul lor de la straj în faa porii raiului, i al doilea decedatului
su. Cu aceast ocazie, actualul rposat, cedeaz rposatului lor locul.
Ambele pachete le primete brbatul din casa decedatului dac i decedatul
este brbat. Azi obiceiul s-a modernizat, alimentele se pun pe o tav. În
arbanovac (Šarbanovac) acest ritual se repeta la urmtorii apte decedai,
îns azi se merge doar la trei. În Bacevia (Baevica) se merge la trei
decedai, dar acest ritual se face în aa fel încât se toarn ap peste cel mort,
dup ce se las în mormânt. (F.P.)
Petrectura are un coninut invariabil i înlocuia altdat preotul, fiind
mai veche decât ceremonia bisericeasc ce se desfoar în prezent. Pân nu
se scotea rposatul afar, un grup de dou – trei femei cântau „petrectura“
271 T ihomir Georgevici, op. cit., p. 79.
164

IoneliaToarc
ezând de partea dreapt a mortului i inând câte o lumânare. Atunci când
menioneaz în text izvorul, cineva din cas d de poman mortului un
pahar cu ap.
Femeilor care cântau li se pltea o sum mic de bani: “a fost câte 3
petrecturi, în zâua aia ele vin, le cheam, i isto s sprimete cîrp i le
pltete. Ili cirepi, i câte o lumânare, i ele ed, afar, toate trei, i ele
petrec cu lumânrile lea aprins-n mini. i pe
urm lor li s plteate, i li s d în urm dup
aia de mâncare”(P.S.). În „petrectur“ se dau
mortului îndrumri despre drumul spre lumea
cealalt, despre pericolele care îl ateapt pe acest
drum, a c din ea se poate afla totul despre
înelegerea lumii cereti.
Acest obicei s-a pierdut în primul rând datorit
faptului c petrectoarele ori au murit, ori mai sunt
foarte puine i în vârst, iar dintre fete nu mai vrea
nimeni s învee: “petrectoarele, alea la noi a
murit, nu mi este. Baba tot a sprimit de-ale trei
petrectoare, noi nici n-am tiut c-a murit una. Aia
ce am avut aici, în Dubocica, n-am avut, c-a murit
babele ce-a tiut s petreac. A fost mule ’ninte,
ama nu vrea nima s-nve”(A.D.). Un alt motiv este faptul c în prezent,
înmormântarea se face cu preot, aceste practici nefiind aprobate de biseric.
Mortul este scos din cas cu picioarele înainte. În timp ce leagnul este
scos din cas, cei din familie se prind de el, “câta tragi de leagn, i zâci:
eu te trag pr tine, s nu m tragi tu pr mine”(B.N.).
În Lubnia, în locul unde a stat mortul, imediat dup ce l-au scos afar,
în podea se fixeaz oul cu un cui i aa st peste noapte. A dou zi fata care
car apa mtur oul.
În alte sate, imediat dup scoaterea mortului din cas se mtur de ctre
o femeie, stabilit dinainte, aceeai care a primit i lumânrile. Ea mtur,
are o “oal a lu mortu la i nu vorbeate. Pn mtur nu vorbete cu
nima. i pune gunoiu la în oala aia, i ia oala aia cu câte lumânri s-a
ugit, ali vreodat s-a pus scândur sub mort, cao punce de trecut, i
astrânge gunoiu la, i-l pune colo în oala aia i ia mtura i ia oala, i s
duce i-ntr-un cot, în grin, lapd oala i gunoiu i mtura, i s-toarce
înapoi, te speli pe mâini i s bag-n sob. Prst prag, acia unde a fost
mortu, s bate în sob, un pironi, i s sparge un ou aci, ca acia s s bage
boalili, moartea, tii, s nu s duc-n fmilie, ma în pmânt. i-n urm vine
165
Foto 52 Petrectoare,
sat Bogovina

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
alt muiere, prst prag, îi d o lumânare, i îi pltete câa bani, i o
cârp, un pechir, un cirepi, un spun, i d de poman i zâce: bogdaprost,
i pe urm te apuci i vorbeti”(Z.C.).
Se crede c oul trebuie spart pentru ca decedatul s nu se transforme în
“moroni”, în strigoi.
Gunoiul este dus în grdin i îngropat, sau în alte sate “s lapd pe
ap” deoarece se crede c “la noi iast muieri care mi fac vrjuri, nu-s
multe în Rean, a fost 3 ali mi iaste”. „i din banii care îi iau de pr pipt,
i maramia care o ia de la gur”. „i inelu de pe mân. tii cum fac. Am
avut noi aicea nite vecini, care a a vut. Iau curaua i cu aia fac, leag. i
cu lumânarea de suflet, cu care moare, i cu aia fac”(A.D.).
Dup ce moare omu’, ei scot
oalele (hainele), patu’ lui i le
lapd (arunc). Unii, bine, naravno
(desigur), le spal i le bag-nuntru
(P.I.).
În camera unde a murit, la geam
s pune un pahar cu ap, unul cu vin
i unul cu rachiu, “s stea, cic bea”.
Se las fie numai o noapte, fie “mare
aia pn la 40 i s las i lumina
aprins” (N.B.).
Mortul era dus odat cu carul, iar acum cu tractorul. Se pune cu
picioarele înainte, lâng sicriu se pune crucea funerar i florile care au fost
date de poman i lsate. Se pregtete o gleat sau o cldare cu ap i
busuioc. Pân e înc în cas se stropete i mortul i sicriul, iar afar tot
cortegiul funebru.
Cortegiul funerar se oprete la fiecare trecere peste ap curgtoare.
Atunci se stropete din nou decedatul, carul i cortegiul funerar, deoarece se
crede c în ap va cdea tot rul.
În procesiunea funerar în spatele decedatului, merg membrii familiei
i rudele cele mai apropiate. Înainte puteau s mearg doar cel care
conducea carul sau tractorul, cei trei care duc steagurile, doi care duc tvile
cu pomana, fata „cu dou vedre cu ap, chitite cu flori, în mân, ar în ele îi
pune ili cârp, ili pechir. Am înintea lu fata ce duce apa, mearge
crucea”(B.N.) i preotul dac familia apela la acesta i cel care duce prunul,
dup caz. Procesiunea trebuie s treac cel puin pe la trei rscruci.
Nunta neagr se face tinerilor care mor necstorii, înmormântarea
fiind cu muzic. În faa cortegiului merg stegari, pentru c n-au avut nunt,
166
Foto 53 Trecerea punii de ctre
cortegiu funerar, sat Bacevia

IoneliaToarc
“vin copii, fete, pretini, drugari care a fost, umbl pe câmp pe unde a
trecut”(M.I.).
Prunul este un element important în ceremonialul funerar, întâlnit în
toat regiunea. În unele sate, s-a renunat îns la prun: “bine, s-a pus, ama
prunu s-a lsat acuma”(N.S.). În cazul
înmormântrii cu prun, s-a ales cel care a rsrit
de la sine. Prunul se scoate cu rdcin i i se pun
pe crengi, înainte de plecare, fire colorate de
lân, prosoape, batiste, oglind i prjituri din
turt dulce, “s-anin i cirepi, i pechire i
cârpe, i chiuri, i lu la ce-l duce, dc e om,
s d chime, i pechir i cirepi. A, dac e
muiere atucea s dea cârp, cirepi, chi, ili
combilizon, ili mai” (Z.C.). Prunul se planteaz
la mormânt dup cruce, dar nu e bine s se
prind. De aceea se clatin mereu, în timpul
urmtoarelor vizite la cimitir.
În satul Valea cu Anini (Valeacoanje), înc
din 1905, Tihomir Georgevici consemneaz
obiceiul, dar numai în cazul tinerilor.
Groapa se sap dup anumite reguli: unul dintre sptori înfige
târncopul în mijlocul terenului stabilit pentru groap. O femeie din cas sau
din neamul decedatului, stropete cu vin negru târncopul i locul însemnat
în pmânt, apoi vars vin în cruce i
stabilete unghiurile gropii. Restul de vin
se d preotului pentru slujba de
înmormântare în cazul în care acesta se
va desfura.
Înainte de a lsa decedatul în
groap, în ea coboar o femeie care n-are
so, în unele sate o femeie care este
curat, „mtur” groapa cu un col de
fust de la dreapta spre stânga i o
tmâie de trei ori tot de la dreapta la
Foto 54 Prunu, sat
Valeacoanie
Foto 55 Coborârea în
mormânt, sat Criveli
stânga. În Podgor (Podgorac), intr o femeie creia i-a încetat ciclul
menstrual, fiind socotit curat. Mortului nu i se acoper picioarele, ca s nu
se împiedice pe lumea cealal.
167

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Dup ce las decedatul în groap, omul care a început s sape groapa,
trage pmântul în cruce peste
sicriu luând cu sapa câte o
dat din fiecare parte a gropii,
iar de la dreapta la stînga,
începând de la cap. Apoi toat
lumea arunc o mân de
pmânt rostind: „Sî-i fie
râna uuar!“ Pe partea
Foto 56 Dup întoarcerea de la
înmormântare, lumea se spal pe mâni i
arunc jrgi peste cap, sat Bacevia
168
principal, întoars spre
rsrit se pune crucea de
lemn. Toi din cortegiu se
apropie de mormânt i sunt
stropii cu restul de ap, primul care se apropie fiind cel care a început
groapa. O femeie din casa mortului, stând de partea dreapt a decedatului,
d de poman peste groap fiecrui sptor câte un colac cu gaur, o
lumânare i un prosop.
Atunci când se întorc de la cimitir, toi se spal pe mâini în prima ap
curgtoare pe care o gsesc. O femeie din familie pleac întotdeauna ultima
de la cimitir. Ea ia o glie de pmânt de pe mormânt i o sfrâm pe drum
pân la prima ap curgtoare, în aa fel încât dac decedatul devine strigoi,
s piard timpul adunând pmântul sfrâmat.
Pân la patruzeci de zile se merge în fiecare zi la cimitir. Mai întâi se
împodobete mormântul i crucea funerar, apoi se tmâie, se dau de
poman flori i o lumânare, câte unul sau mai muli colaci, fructe, cuburi de
zahr i dulciuri, ap i cel puin o butur alcolic i se bocete i se d de
poman mâncarea adus. E bine s se ia câte o gustare acolo de ctre cei vii,
ca mortul s nu mnânce singur. Acesta este i motivul pentru care, la
fiecare mormânt din satele româneti se afl puse la picioarele mortului câte
o msu i cu dou bnci. În ultima zi de vizit la cimitir, în ziua pomenii,
se sparge cdelnia cu o lovitur în cruce.
Dac rudele greesc cu ceva în tot ceremonialul funerar i dac el însui
nu se pregtete cum se cuvine de plecare, exist riscul rtcirii: va fi plecat
de aici i nu va ajunge dincolo. Pericolul întoarcerii vizeaz mai ales rudele
i pe cei apropiai. De aceea, un sistem coerent de rituri funerare efectuate
dup tipare strvechi se desfoar în zilele care preced înhumarea trupului,
în timpul înmormântrii, la 40 de zile, i apoi la diferite date pân la 7 ani,
când mortul se integreaz în rândul strmoilor fiind pomenit împreun cu
ei.

IoneliaToarc
Pomana este un ciclu de festin ritual, care se repet la intervale bine
determinate. Scopul acestor festine este de a trimite mortului mâncare, haine
i alte obiecte necesare pe lumea cealalt. Cratul apei, aprinderea focurilor
rituale, muzica i dansul pentru sufletul celui mort, au aceeai destinaie.
Prin aceste ritualuri, se presupune c i se asigur mortului, ap rece, foc i
distracie pe lumea cealalt.
Pentru românii de aici, a fost mai important cum se moare decât cum se
triete, cultul morilor fiind mai puternic decât toate celelalte. Exist
ritualuri care nu s-au schimbat de secole. Sistemul de pomeni are cele mai
precise i stricte reguli, chiar dac acestea au început s se modernizeze,
unele detalii fiind în prezent omise, coninutul lor depinzând în mare msur
i de situaia economic a familiei. Cu toate acestea, ritualul în sine nu s-a
schimbat.
Termenul arhaic pentru poman în anumite sate, care în prezent nu se
mai folosete a fost acela de „cumând“, fiind treptat înlocuit cu cuvântul
“poman”.
Pomenile se dau de ctre cei vii morilor, ca acetia s aib pe lumea
cealalt tot ce le trebuie. Pomenile sunt „mese“ cu pâini rituale, diferite
feluri de alimente i buturi, lumânri, flori i foc, care se organizeaz pân
la 7 ani. Grija celor vii pentru cei mori nu se oprete nici dup apte ani,
existând numeroase srbtori peste an când li se
d de poman foc,
ap, lumin, hran,
fructe, flori.
Pomenile
moderne difer de
cele din trecut pentru
c pâinile se pregtesc
în brutrii dar i
datorit bogiei i
coninutul meselor în
hran i buturi.
Anterior, pâinea a fost
preparat din fin de
mlai amestecat cu
fin de secar sau de
Foto 57 Pomana în satul Criveli (s.) i pomana în
satul Bacevia (d.)
grâu, iar din mâncruri s-a gtit varz cu carne de oaie i ciorb gras.
În trecut masa s-a pus pe canate i pe scânduri, peste care s-a aternut
pânz de cânep esut pentru asemenea trebuine. Azi pomenile se pun pe
169

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
mese. Întotdeauna se tinde ca pomana s se pun în direcia vest – est,
numai c începutul pomenii este în partea de vest, aa cum i mortul e situat
în mormânt, respectând principiul solar dup care estul simbolizeaz natere
i via, iar apusul soarelui i vestul simbolizeaz sfâritul i moartea.
Pomenile pentru sufletul mortului au loc imediat dup înmormântare, la
1 sptmân, la 6 sptmâni, la un an, i în fiecare an, pân la 7 ani: “Morttot
anu’ pân la 7 ani”. (N.B.)
Aceste ritualuri sufer mici modificri de la un sat la altul, în special în
privina numrului de colaci i capete (cpeele): “Cinci la sâmbta, da’
noau(nou) la jumtacea (jumtatea) de an, da unpreae(11) la anu’. Ete
aa… Ama(dar) care poace(poate), câte unu. Da’ care poace (poate) 2,3,7,
i atunci pun 7 i to e kraj (asta este)”(P.I.).
“Ii pui poman sara(seara), când îl îngroap. Ii pui trii(trei) pâini i
legume, butur i dai luia de poman, la la ce-a murit i mnânc
oamenii ce-or lucrat. i iar, pe urm la sptmân, îi pui. Pune: cinci
pâini i cinzeci de colaci i…iar aa butur, mâncare, lturghie(liturghie)
pe pâine, colac de b de poman. i iar-aa, îi pentru ia ce-or fost la
lucru i mnânc, cin. i colacii ia ce rmân, la noi, aa îi adun i-i
dau…(N.S.).
„ara“. Aceast poman se pune imediat dup înmormântare. Pomana
va fi de post dac înmormântarea a fost în zi de post. “Pomana mortului s
fae (face) mai întâi atunci când el a murit, p’ ”ar”, aia i s zâce(zice)
“ar”. Aia care tot God (Dumnezeu) a lucrat, tii am cistuit(lucrat) pi(pe)
la leagn (tron), pi(pe) la groap, ia vin i acolo fac nite colaci, i pun i
câte-o cârpu(batist, basma) la tot colacu’ i le d la to’, na primer (mai
întâi) la ia care-a venit aia (aici), mi întâi la cei ce-au lucrat. S d, da
bone, de bodaproste…E, i aia, i s zîce “ar”. Da’ pe orm sâmbt, la
sptmâna – asta ce vine, îi pun poman sâmbt, sâmbta aia. Da’ pun
aia cao(cum) s zîce cape’(cpeel),
la noi, tii un colac, doi, trei, patru
mi mari i na primer (mai întâi)
câce(câte) capece(capete) s pune
cao mi mul”(N.S.).
Pentru aceast poman se
pregtesc trei sau cinci colaci, aa se
continu pân la al aptelea an,
Foto 58 Prescura cu bilue, sat
pentru care se pregtesc apte pâini
Gamzigrad
principale. Pentru fiecare poman
urmtoare se mrete de câte dou uniti de pâini pân la un an. Numrul
170

IoneliaToarc
celorlalte pâini, „colacul lung“, depinde de numrul oamenilor care sunt
chemai la poman. Lumânrile se aprind atunci când oamenii se aeaz la
mas i se tmâie. Lumânrile se pun doar în pâinile principale i se d de
poman doar celui mort. În cazul în care înmormântarea a fost sâmbt,
regulile permit s se pun imediat i „sptmâna“, adic pomana de o
sâptmân.
Dac cineva a murit fr lumânare, pentru pomana care se d în ziua de
înmormântare, se coace un colac special pe care se pun 44 de bilue din
aluat, în ele se pun 44 de lumnri mici, 44 de bnui, 44 de buci de zahr
i se d de poman separat. El nu face parte din întregul de pâini.
Nu exist o regul cu privire la cantitatea i tipurile de pâini, dar toate
trebuie s fie pregtie într-un numr impar. În arbanova (Šarbanovac) se
pune la începutul mesei „prescura cu apte bilue“ (o turt cu apte bilue
care înlocuiete „liturghia“ în varianta din Osnici (Osni), iar la captul
cellalt al mesei o turt cu cinci bilue.
„Stmâna“ (sptmâna), este denumirea pentru pomana de apte zile.
Dac înmormântarea e sâmbta, i aceasta se pune în ziua înmormântrii,
iar în alte cazuri i în zilele de mari sau joi. Este important s nu treac mai
mult de apte zile de la ziua înmormântrii.
Pentru aceast poman se pregtesc „5 capete“, iar cel principal se
numr de 22 de ori. Parastasul se d de poman doar celui mort.
Dimineaa, se dau de poman hainele pe care mortul le-a purtat în
fiecare zi – „uae purtria“ (haine purtate). Hainele se pun jos pe o
ptur, în curte sau în cas, alturi de alte obiecte plcute decedatului. Pe
lâng haine, pe partea dreapt, pe un aternut sau pe o msu, se pune un
vas cu ap i apte colaci mici „colac cu gaur”: pentru cel mort, pentru
lun, pentru soare, pentru Dumnezeu, pentru Maica Domnului, pentru
Sfântul Ioan i pentru Sfântul Arhanghel. Lumânrile se pun i se aprind pe
colaci, cu excepia celor care marcheaz soarele i luna, deoarece acestea au
lumina lor proprie. Urmeaz cântecul de jale prin care se cheam mortul în
cas i în familie, s se alture celor vii, s vad cum îi se dau hainele de
poman i s le îmbrace. O femeie care d de poman, tmâie hainele i
colaci i cheam pe cineva care s fie „marturie“ – martor, c hainele vor fi
dedicate mortului. inând în mân colacul i lumânarea care sunt menite
pentru cel mort, rostete, repetând de trei ori, dup cum urmeaz:
Suae fraîuae,
Soare frioare,
Lun, suor bun,
Lun, sor bun,
patrudzî patru prazie, patruzeci i patru de srbtori,
Svei ovae,
Sfântul Ioan,
171

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Sînta majk Marije, Sfânta Maic Marie,
î tu Iancue,
i tu Iancule,
sî fi marturie
s fii martori
cî s dîm lu Pîtru ca s-i dm lui Petru
uaii i poman?(F.P.) Hainele de poman?
Martorul rspunde: „Sî fiu!“. Aceeai femeie menioneaz hainele
care se dau de poman i prile din care sunt compuse. Cei prezeni
confirm cu: „bogdaproste“. Tot ea, inând în mân acelai colac îl întinde
spre martor, rostete acelai text de trei ori, dar în form de confirmare, iar
martorul rspunde: „bogdaproste“ i primete pâinea cu lumnarea.
Brbaii care sunt rude mai îndeprtate înceteaz de a mai fi în doliu, se
rad i încep s poarte cciul.
„Patrudzii“ (patruzeci de zile). Cea mai important în
semnificaii este pomana de 6 sptmâni. Ea se face dup acelai ritual ca la
„ar“ i pomana de o sptmân: “Pe urm pui poman la patruzeci (40 de
zile). Iar-aa. Iar faci capu’, aicea, cu sococeli(rânduieli) i, iar aa, dai din
el tot. Ei, dar din pâinile alea care rmân, bagi în cas. i colaci faci iaraa
i mlai iar aa pui. i mi pui o chit(legtur) de flori aicea, acolo
pui o chit de flori, în ailalt pune alt chit de flori…” (M.S.).
Acum îns se dau de poman i hainele noi ale decedatului, pe care le-a
purtat doar la anumite ocazii: “dai oale la 40, ali i mi purtre, de-ale
lui, dac are mi noi. Mi întâi dai lu fratele lu muierea lui”(F.P.) Se
cumpr îns i ceva nou care se
adaug costumului. Dup ce se
aranjeaz hainele, se tmâie i femeile
cânt cântecul de jale. Se dau de
poman dimineaa, cu „mrturie”, ca la
pomana precedent, celui cruia i se d
seara un colac. Cel care va purta
hainele le îmbrac, i se dau de poman
i pe el.
Pentru patruzeci de zile se d de
poman o pâine, patru colaci, o
strachin nou, o lingur i o mas cu scaune. Toate acestea se pun la capul
mesei i se dau de poman înainte de a da pomana de pe mas, “la 40, s
pun 50 de colaci, într-o cmar i 50 de vedre de ap” (B.M.). Începutul
mesei se marcheaz cu o cunun din flori de sezon în form de arc. În arcul
cununii se pune o oglind, câteva prosoape, un spun, uneori i o fotografie
înramat a mortului i acestea de dau de poman împreun cu masa rotund.
172
Foto 59 Haine date de poman

IoneliaToarc
Cu acest prilej se împodobete i bâtul, acesta fiind confecionat dintr-o
ramur de alun i este împodobit cu un mr, cu monezi i flori. El va sta în
capul mesei “la cptâi”. “Dac a murit muiere (în capul mesei) se pune
fat; dac e om, un copil”.
(N.S.).
La pomana de 40 de zile are
loc i “slobodzâtul apei”, fata
care a crat apele pentru mortul
respectiv timp de 40 de zile,
fiind acum rspltit.
Pomana de „Žumatae i
an“ (jumtate de an) se „pune“
în luna în care se împlinete
jumtate de an de la moarte. Se
fac nou capete, iar „capul al
numrat“, se numr de 55 de ori. Dac familia dorete s mai dea cuiva
poman (de obici celui care a murit înaintea celui pentru care se pune
pomana), se mai pregtete un „cap“. Pomana nu se abate de la regulile
generale.
„Anu“. La pomana de un an se încheie perioada de doliu. Brbaii îi
rad barba i încep s poarte cciul, iar femeile înlocuiesc basmaua neagr
cu una nou de alt culoare. Cea
purtat este atârnat într-un mr
i se las acolo. Aceasta se face
pentru membrii vii ai casei,
pentru copiii, pentru sntatea
lor, pentru via lung.
Pomana de an nu se
deosebete de celelalte pomeni,
Foto 61 Slobozitul apei, sat Bacevia
Foto 60
Colacul de bât i bâtul la pomana de 40
zile, sat Bacevia
173
se adaug doar câteva detalii.
La „anu“, se pregtesc i se
pun unsprezece capete. Pâinea
principal – „capul al numrat”, se numr de 110 ori „îi numeri, dac
fmilii mi multe, 110, 115”(N.S.)
În ziua pomenii, fetia care „trae ap“ – aduce ap în gospodrie, dar
vasele nu se numr.
„Slobodzâtul apei“ se face ca la patruzeci de zile, cu mici excepii. Pe o
bucat de dovleac care trebuie s pluteasc pe ap cu lumnrile, în loc de
noduri care au fost legate în timpul notrii numrului de pahare cu ap date

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
de poman, se pun semine de dovleac folosite pentru numrarea paharelor,
în timp ce se d apa de poman.
I se dau iari mortului haine de poman, de aceast dat toate noi, o
mas nou i o banc, înlocuit azi
cu scaune dar i un pat, patul
nefiind obligatoriu: ”oale s dau
tot nou. i Gode în ce puni
mâncarea, tot nou. i la anu s
pune, cum s spune spomenicu la
(crucea de marmur)” (A.D.).
Pentru aceast poman se taie
obligatoriu un purcel. Femeilor
care au participat la pregtirea
pomenii i brbailor care au ajutat
Foto 62 Colaci dai de poman la
slobozitul apei, sat Bacevia
la înmormântare, li se d câte o batist, un prosop sau osete ca semn de
mulumire pentru ajutor.
Aa se pun pomenile pân la 7 ani, “capu al numrat“, socotindu-se de
220 de ori la 2 ani, la 3 ani de 330 de ori, iar la 7 ani se numr de 770 de
ori.
Numrul acestora difer, de la sat la sat. La 40 de zile se fac 44 de
colaci, “la jumtae de an 55, la anu 110, la alt an 117, la 7 ani, câî a fost
vreodat 120 i 7 capece, unu îngurit, unu neîngurit. i merg zacoanile,
legea. Câe un cap i pe urm la 7 ani pune 7 capee. În alte sae s pune
2,3,4, câî ani face. Cum e satu aa i obiceiu”(F.P.).
„ape a“-pomana de apte ani este ultima poman care se d de la
moartea decedatului. Pentru pomana de apte ani totul trebuie s fie nou:
strchinile sau castroanele, lingurile, vasele pentru butur, cerafurile de pe
mese etc...
Dimineaa se dau de poman haine noi. Acum, cel care este în via,
so/soie, poate s îi dea i el haine de poman. Ambele rânduri de haine se
pun pe un pat nou, care se d de poman împreun cu hainele. Pân în orele
dousprezece trebuie s se „slobad apa“.
Se dau de poman i acum o mas nou cu dou scaune care se pune în
fruntea celorlalte mese. Pe mas se pun patru „colaci“ cu lumânri (câte
unul în fiecare col al mesei), la mijloc o pâine mai mare cu o lumânare
mare, dou pahare, dou tcâmuri, dou farfurii, un ulcior, vase cu vin i cu
uic, serveele, oglind i pieptene i o vaz cu un buchet de flori, un miel
174

IoneliaToarc
sau purcel “fript întreg”, câteva prosoape, osete. Masa se d de poman
mortului separat de masa principal.
Tuturor celor care au ajutat la pomenile de-a lungul celor 7 ani, li se d
câte un prosop, osete, traist drept mulumire. Când se d cadoul gazda
zice: „S fie lui ...., s fie iertat ce ai lucrat!“. Cel care primete cadoul
rspunde: „s fie iertat!“.
Când pomana de apte ani se organizeaz cu muzic, lutarii se pun la
captul mesei. Cânt în timp ce se d masa de poman, dar se d de poman
i melodia. În timpul mesei lutarii cânt i melodii mai vesele, iar dup
mas cânt o melodie de hor, care se d, de asemenea, de poman.
Priveghiul. În majoriatea satelor se întâlnete ca fiind focul ritual care
se d de poman la Zpostit, „o zî ninte pân nu tun 272 postu” (M.M.), în
special morilor fr lumânare.
În unele sate, pomana de apte ani se numete „privieg'“ (priveghi),
focul fiind dat de poman pentru mori, el aprinzându-se în aceste sate la
ultima poman, la apte ani. Anterior, focul pentru mori s-a fcut i la
pomana pentru un an.
Focul se face aproape de mas. Pe lemn uscat se aeaz crengi i apoi,
butuci spari. Peste ele, la vârf, se pune un cerc sau se leag cu vi de vie
slbatic. Dup ce se aprinde focul, gospodina casei arunc tmâie în foc, i
d de poman în felul urmtor: „Fuocu priviegiului, caldura sî vearia,
miruosu i tamîe, cînicu in lau, sî fie lu Ptru i ape a i la noi, sî
s încaldzasc, sî s veeriadz, sî s vesaasc cu noi, sî chiame la fuoc, la
caldur la vesaie soîi(prietenii) lu!“ (F.P.) Dup care, toate cele
pregtite se dau de poman.
În satul Zlot, priveghiul, are loc în sptmâna brânzii, “la Zilot, este
obiceiul ca toi stenii s duc în vatra satului grmezi de lemne, din care
aprind unul sau mai multe focuri mari, în jurul crora joac. Aceste focuri
se aprind pentru oamenii care au murit fr lumânare”(B.N.).
Dup toate pomenile, rudele viziteaz regulat mormintele, trimiând pe
lumea cealalt prin „dat i poman“ (datul de poman), tot ce se crede c ar
avea nevoie morii.
272 Cuvântul are mai multe sensuri. În cazul de fa, este folosit cu sensul de „a începe”. Un
alt sens este acela de a intra undeva: „tun în cas”.
175

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
TIPURILE DE PÂINI RITUALE
Pâinea este unul dintre elementele eseniale în cadrul desfurrii
diferitelor ritualuri. În privina pâinilor rituale, exist mai multe feluri de
pregtire a pâinilor cu aceeai semnificaie. În toate satele se pot gsi
aceleai detalii, îns cu diferite variante. Diferena const în modul i
mrimea simbolurilor dedicate pâinii principale, în timp ce formele lor sunt
identice. Funcia ornamental este simbolic i are anumite roluri în anumite
ritualuri.
„Capu“-Capul. Aceasta este denumirea pentru pâinea principal în
toate satele. Printre acestea e cel mai important „capul numrat” (pâinile
care se numr) i el se pune întotdeauna în captul mesei, pe latura de vest.
„Socoeluile“ 7 , simbolurile din aluat care se coc odat cu baza
pentru pâine sunt: „luna“, „suarili“ (soarele), „mâna“, „puna“ (puntea),
„ireptaa“ (dreptatea), „strîmbataa“ (nedreptatea), „fuarfi“ (foarfeca),
„dzae“ (zale – lanuri) „cocaa“ (svastica), „furca pomântulu“ (furca
pmântului, stâlpul), „vântura“ (vijelia), „înpeita“ (împletita), „ispeita“
(despletita), „scara“, „înpropoita în sus“ (îmbrobodita în sus), „înproita
în juos“ (îmbrobodita în jos), „ispropoita“ (dezbrobodita), „vulturu“
(vulturul), „lunga“ (lunga), „lata“, „imba“, „prazicu - 3“, „crua“
(crucea), „spândzuratuaa” (spânzurtoarea), „papua“, „brebaii“
(vrabia) (F.P.).
În timp, s-a mai uitat din simboluri, femeile în vârst menionând
doar 25 de simboluri. Etnologul Pun Es. Durlic meioneaz îns circa 40 de
semne antice pe pâinile rituale, dintre toate cel
mai mult impresionându-l svastica, ea ocupând
locul central printre simbolurile tainice ale
pâinilor rituale ale românilor din regiune.
Pe pâinea numit Muo, s-ar afla dou
simboluri strvechi: svastica (Luafur-
Luceafrul) i crucea cu luna nou, “crucea cu
cele patru semilune îl reprezint pe cel care a
murit, iar svastica st pe pieptul lui pentru a-l
învia pe lumea cealalt”(P.D.).
Foto 63
Alte pâini rituale sunt laturgia (liturghia) - Colacul numit Mo
o turt mic cu apte bilue care se aeaz în
partea central a pâinii principale, malai se face din fin de porumb, pîa
7 Denumirea comun pentru simboluri în diferite sate.
176

IoneliaToarc
i sup cap (pâinea de sub cap)- nu se decoreaz i se pune peste pâinea de
mlai, colacu i bât care se d de poman împreun cu un b, decorat cu un
buchet de flori i cu o batist, colac lunguiat (colac lung), colac mic cu
gaur, colac mare cu gaur, cociaia, talari, priescura, papua i vrabianu.
Ultimele dou pâini se coc separat i se dau copiilor ca s nu înjure sau s
„murdreasc” pomana, în cazul în care sunt nerbdtori i vor s mnânce
din poman.
O analiz complex a pomenilor, pâinilor rituale, a simbolurilor i
semnificaiilor acestora o face etnologul Paun es Durlic, care întocmete i o
hart cu tipurile de pomeni întâlnite în satele româneti din estul Serbiei. 273
În lucrarea sa, “Limba sfânt a pâinii vlahilor”, acesta afirm c o parte din
semnele scrierii sistematizate de arheologul Marija Gimbuta se regsesc pe
pâinea ritual a românilor din Serbia, dar i pe numeroase cruci vechi de
piatr, din cimitirele româneti din regiune.
Comparate între ele, semnele de pe tbliele de la Trtria i Vinca pa
s fie aceleai cu cele de pe pâinile rituale ale românilor/vlahilor din arealul
moravo-timocean. Simboluri ca spirala, crucea Sfântului Andrei, crucea,
luna nou, soarele sau svastica se regsesc atât pe tblie cât i în decoraia
pâinilor.
OBICEIURI LEGATE DE CULTUL MORILOR
SLOBOZITUL APEI este poate cel mai important dintre aceste
obiceiuri. El se practic i în prezent.
Apa are un rol foarte important în ritualurile postume. Etnologul sârb
okic Danica, recunoate faptul c ritualul de trimitere a apei decedailor, în
Serbia rsritean este total diferit de cel al popoarelor slave. Dac la acetia
din urm apa se toarn peste morminte, în “nord-estul Serbiei, Banat i
satele sârbeti de la Djerdapul românesc exist un ritual special de trimitere
a apei, persoanelor decedate” 274 . Cercettoarea consemneaz ritualul, ca
fiind practicat atât în satele româneti cât i cele sârbeti din zona
Branicevo, bazinul Moravei, Stig, bazinul râului Mlava, Zvijd i Homolie.
Îns arealul de desfurare a ritualului “slobozitul apei” se întinde în toat
regiunea moravo-timocean.
273 Durli, es Paun (2010), Sveti Jezik vlaskog hleba, fondacija Balkankult, Beograd, p. 49
274 ocic, Danica (2000), “Puštanje vode”(Flow of water) for the dead in the region
Branicevo, Viminacium 11, Pozarevac, p.2
177

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Apa se car pentru sufletul celui mort de ctre o fat, nu mai mare de
10 ani, dar e “curat“, care nu e din casa mortului, imediat dup moartea
acestuia i pân la 40 de zile. Ea poart numele de “apar” sau “sacagiu” în
unele sate, i în fiecare zi duce în cas câte un vas cu ap “e la izvor, ori
acuma din bunari (fântân)” (Z.C.), pe care o d de poman mortului. Apa
se folosete pentru but i pentru mâncare: “Fata car ap toat ziua cum a
murit. De trei ori duce în toat
ziua pân la 6 sptmâni.
Uglavno (neaprat) s nu treac
ziua. A fost demult, dimineaa,
ali(dar) acuma, care e aproape i
s duce la coal dimineaa. Car
pân când s zvârete
(termin). E numrat i legat,
când God (Dumnezeu) a dus apa.
Aia are o a i când God
due(duce) apa. Duce fata
Foto 64 Slobozitul apei, sat Bacevia
pin(prin) sat pân la 6 sptmâni la toat casa cât ajunge, i are a i
acuma câte vars îmi faci atâtea noduri. C la la aa, la la aa”.(P.I.)
În ziua pomenii de 40 de zile, fata duce 44 de vase cu ap pentru
pregtirea pâinilor i a mâncrurilor pentru poman, dar aceast ap nu se
d de poman deoarece se va da de poman mâncarea care se va pregti cu
aceast ap.
Foto 65 Slobozitul apei acas (st.) i colacii pregtii (dr.)
“Vedrele le-a însemnat fie cu boabe e psui, ori e cucuruz, pune
acolo în grmad, când a dus vasu, pune un bob” (A.D.), fie le numr „pe
bât de mr, urma, i cu cuâtu încrestez” (F.P.), fie le numr pe „rabo, s
face rabo de lemn, i la toat vadra, la toat cofa o taie”(Z.C.).
178

IoneliaToarc
La patruzeci de zile, se face „slobadzîtul apei“. Dou–trei femei,
dintre care una bun cunosctoare al obiceiului, împreun cu fetia care a
crat apa, merg la o ap curgtoare sau o fântân (în inuturile Homolie,
Zvijd, Mlava, Timoc) i cur locul unde curge apa i-l decoreaz cu flori
i cu bnui.
Femeia martor, nu trebuie s fie din casa decedatului. Se pregtesc trei
sau apte colaci rotunzi cu gaur, numrul lor variind de la sat la sat, cu câte
un cub de zahr, lumânri aprinse, i se pun pe o pânz lâng ap. Unul se
las fr lumnare. Acolo “pune cârpa jos i pune trei pitioare cu cucoei”.
“P’ pe orm când slobod apa, una toarn i una, ete(uite) aa, le
deznoad. S fie ap la mortu’ la, s fie ap la mortu’ la. Ete, aa
e”(P.I.). Femeia care d de poman se adreseaz martorului i întreab: „Sî
fii marturie sî slobadzîm apa lu ......?“(F.P.). Ea rspunde: „Sî fiu!“. Fetia
începe s dea apa de poman, ia ap cu un trochi, o d de poman „Sî fie lu
......!“. Femeile prezente pentru fiecare pahar rostesc: „Sî-l prostasc
Dumnezu!“ (s-l ierte Dumnezeu), i apoi o vars în josul apei de la locul
de unde a luat-o. Aa fac pân d de poman i vars 44 de pahare, iar
pentru fiecare pahar, o femeie din cele prezente, leag câte un nod pe sfoar.
Ia sfoara care a fost folosit pentru însemnarea paharelor vrsate, se taie
între noduri i se pune peste lumânri, iar ele aprinse la fiecare capt se las
pe cursul apei. Lumânrile i apa care curge se dau de poman mortului, „s
fie lsat ca s se duc totul la sufletul lui“.
Colacii se dau de poman „lu Dumnizu“, „la muma lu“ (Maicii
Domnului), „lu Sfîntu Iovan“ (Sfântului Ioan), „Lui“ (Lunii), „Suarilui“
(Soarelui), „la-l muort“ (celui mort), iar colacul fr lumnare „lu Aranel“
(Sfântului Arhanghel).
În Porodin i Reane, se mai d de poman un colac i lui “Sveti
Nicola”, zilei în care se face pomana, dar nu se d Maicii Domnului.
În cazul în care murea o persoan logodit, la patruzeci de zile,
logodnicul cel viu trebuia s se culce pe mormântul mortului. Acest obicei
nu se mai practic.
În satele din Valea Moravei i Stig, nu se mai merge la o ap
curgtoare, slobozirea apei se face acas, la fântân, în grdin sau în
camera unde s-a murit: “i când e do gata, taie rabou, 40 a încrestat, pre
urm taie rabou pe crâm, mrunt, cu cuâtu i-l astrânge cu cârpa, i
când s-ncepe apa s ia cofa, vadra, i o lumânare, i s bag-n sob
acolo, unde a murit la. S nu mi s ias afar, s încinde sta, geamu, s
vars prst sta. i-n urm, s pune o mas aa, a fost odat o mas aa
179

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
rotat, jos, de lemn. Pe asta s pune iar colaci, s pune unu mare, de bât,
rotat, s face i bât, de leamn de prun, i câta s cistate, iaca atâta, s
albete i s face chit de flori, i s leag cu a roie, chita aia i s pune
colacu la, isto vreo cârp de asta s pune, s pune un blid, i-n blid puni
veluca i cuâtu, lingura i puni ceua de mâncare, brânz, pete, i puni
ali 7 colaci de-ai mici, s pune în ocol, lumânri în ei. i acuma iar iei
cârpa aia ce-am astrâns cu rabou la i s-ncinge iar pr geamu la. i
toarn apa aia din vedre, s fie slobozât i oprostât(iertat) apa” (N.S.).
Apa se sloboade la 40 de zile, la apomana de un an i la 7 ani.
Apa scump. Când s sloboade, aia e tras apa. Pe urm este apa
scump. Ea se car tot aa, de o fat. În arbanov ea se introduce în cas
în timpul postului Sfântului Petru i Pavel. În Metovnica „apa scump“ se
aduce în cas de la „zuoima“ (Joia mare) pân la „muoî i fra“(Moii de
fragi, prima mari în postul Sfântului Petru i Pavel). Ca s nu se ajung la
confuzii, fiecare intoducere a apei se înseamn cu legarea unui nod pe
sfoar. În aceast perioad, o feti tras apa la mai multe gospodrii, iar
pentru aceasta, la sfârit, a cptat cadou o bucat de pânz.
HORA DE POMAN. Este dat mortului, mai ales pentru cei care au
murit cei care au murit tineri i cei mori fr lumin: “Hora e
plcit(pltit) pentru l de-a murit. Plcesc(pltesc) copiii mortului,
rudele. Se d ou, flori”.(P.I.)
Sunt cazuri când prinii decedatului au organizat petrecere în curte sau
la vreun loc public pentru a da hora i petrecerea de poman prietenilor lui.
Hora se organizeaz i în timp ce rudele sunt în doliu.
Se face un colac mare, decorat dup voina mamei, se pune o lumânare
mare, un buchet de flori i multe dulciuri, i pe colacii mici câte o lumânare
mic i câte un cub de zahr. Se aduce un purcel “fript” i cel puin dou
tipuri de buturi. Toate se pun pe o msu rotund sau pe mas. Lutarii
cânt melodii de doliu i femeia d de poman decedatului lumina
lumânrilor, mâncarea i sunetul muzicii, chemându-l la petrecere.
Dup ce se d de poman se invit fetele i bieii în hor. Fiecrui
juctor i se d în mân câte o lumânare aprins i un buchet de flori legat cu
o batist. Femeia d buchetul de poman: „Chita-sta i fluo sî fie la copilu
mieu, sî-i fie uora prostît!“. Juctorii rspund: „Sî prostasc Dumnizu!“.
Dup ce fac câteva cercuri jucând lent, ritmul melodiei se schimb, juctorii
las buchetele i joac un joc adevrat. Mama d de poman i aceast hor
cu chemarea mortului s se alture lor.
180

IoneliaToarc
„SLOBADZÎT JUOCU“ -SLOBOZITUL JOCULUI este un act
prin care o persoan care a încetat s poarte doliu, se elibereaz de
interdicia de a juca în hor.
O femeie din familia mortului pune o batist persoanei care trebuie s
se ias din doliu în faa piciorului drept, deoarece prin aceasta se termin
doliul pentru cel care n-a jucat pân acum. Persoana care înceteaz de a mai
purta doliu, se pune de trei ori pe batist rostind, împreun cu femeia care
pune batista: „Sî prostasc Dumnizu!“
„POMANA I AI VII“ SAU „SARANDAR“ (srindar) este obiceiul
de a face poman pentru oameni care înc sunt în via. Când cineva nu are
motenitori sau îmbtrânete i îi este fric, pentru c dup moarte familia
lui nu va voi sau nu va putea s-i fac pomenile dup rânduieli, atunci îi
face singur pomana în timpul vieii, în orice anotimp al anului, fie în timpul
postului, fie când se mnânc de dulce. “Eu mi-am pus spomenic(cruce de
marmur) cu omu când mi-am pus. Aici iast oameni vii i-a pus
spomenice, i pomeni, s nu chinuie copiii s fac”(A.D.).
Aceste pomeni se fac ca i cele
svârite pentru sufletul unui mort, cu
singura deosebire c de ast dat nu se
frmânt turte. Acest obicei, consemnat
i de T. Georgevici la începutul
secolului, este cât se poate de prezent i
astzi, etnologul Paun Es Durlic,
înregistrându-l în satul Rudna Glava.
Filmul su documentar “Eu,
decedatul”, a câtigat premiul
Muzeului Etnografic din Beograd.
DEZGROPATUL MORTULUI. Este un obicei consemnat de ctre
cercettori, dar care nu s-a mai pstrat de-a lungul timpului, acesta
disprând în ultima 100 de ani. T. Georgevici, în 1905, înc îl mai gsea
activ: “în unele sate româneti din Serbia exist un obicei foarte interesant
care const în aceea c familia, în ziua care se împlinesc 40 de zile de la
moartea cuiva îl dezgroap pentru a-l mai vedea înca o dat, dup care îl
îngroap la loc. Cu toate ca preoii au cutat s-l stârpeasc, unii din românii
notri continu, totui s-l svâreasc în tain noaptea” (Georgevic T.,
2004: 57).
Unii btrâni intervievai i-l mai amintesc îns: ”Acu’ nu mi
dezgroap mortul, demult a dezgropat la 6 sptmâni i pe orm ba eu
181
Foto 66 Pomana fcut din
timpul vieii

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
ân(in) minte pe tata când l-a dezgropat, la 6 sptmâni i alea acum
hotrâi nu mi face nima aia…S punea numa’ pmânt, trgea pomânt pe
el, apoi lemne…” (P.I.).
Toate aceste ritualuri: pomenile, cratul apei, aprinderea focurilor
rituale, muzica i dansul pentru sufletul mortului, toate au aceeai destinaie.
Prin aceste obiceiuri se asigur, se spune, mortului ap proaspt, foc i
distracie.
Credina în supravegherea sufletului dup moarte este un reper de
spiritualitate a românilor de pretutindeni.
Un fapt consemnat de T. Georgevici în satul Ranov, i anume c pe
vremuri, când oamenii îmbtrâneau i deveneau o povar pentru ai lor, erau
omorâi nu l-am mai gsit decât în amintirile locuitorilor din satul Celjeva
Bara.
În satul Celjeva Bara, acest obicei s-a numit “Lapot”: „Pita a fost de
cucuruz, de prâmb. Îi pune mlaiu-n cap, s nu-i dea-n cap, s nu ia
pcate, d în mlai, a p’ la moare. Lapot s-a zâs. Îl iau pe al btrân i-l
duc undeva, în vreo pdure” (B.N.).
În majoritatea satelor din regiune bradul are simbol de moarte. De el nu
este legat nici un obicei: “i nu e bun s fie brad în obor. Une este brad în
obor, s stânge casa. Care pune bradu în obor, a lui s stânge casa” (F.P.).
OBICEIURI CALENDARISTICE
Ciclul anual al obiceiurilor, vzute în ansamblu, este total diferit de
ciclul anual al srbtorilor cretine, unele dintre acestea având ca baz
srbtori precretine, creându-se astfel o simbioz între obiceiuri. Dând la o
parte ptura superficial cretin, putem foarte uor descoperi ciclul riturilor
pgâne de altdat. Astfel, Sfântul Ilie a preluat atributele tunetului, Sf.
Vartolomeu cele ale vântului, cavalerii mitici ai apocalipsei numii todorci,
se regsesc în srbtoarea sfântului Toader, cultul ursului, de asemenea este
legat de srbtorile cretine, chiar dac el nu se mai practic demult.
Respectul pentru “zapis” – copacul sfânt din spaiul moravo-timocean,
care este i reedina zeului tunetului, sub protecia cruia se afl satul în
timpul hramului, are legtur cu cultul pdurii.
Calendarul popular s-a pstrat foarte bine la românii de aici, în bun
parte i datorit zonei (de deal i de munte), unde emanciparea este înc
puin vizibil, activitile economice desfurate i în prezent, fiind aceleai:
creterea animalelor i lucrul pmântului. ranul din aceast zon înc mai
182

IoneliaToarc
cunoate destul de bine perioadele favorabile de cele nefavorabile pentru
muncile agricole i tie s delimiteze zilele lucrtoare de cele nelucrtoare,
chiar dac de cele mai multe ori a uitat semnificaia srbtorii sau a
interdiciei, rspunsul fiind unul singur: aa am pomenit, aa e bine, mora
s fie aa. Acelai calendar îi indic zilele de petrecere dar i zilele de post.
Un astfel de calendar asigur omului legtura cu mediul, natura, dar i cu
divinitatea.
Slobodan Zecevic, în urma studiului fcut în Craina Negotinului
constata c: “dac despre credinele populare se poate spune c sunt
consecina unei false relaii între cauz i efect care ne duce spre domeniul
imaginaiei, cunotinele populare pe de alt parte sunt bazate pe observaii
empirice. Aplicarea acestora din urm se gsete în primul rând în medicina
popular, apoi în meteorologie, astronomie (determinarea vremii dup
poziia corpurilor cereti) i în alte ocazii legate de viaa cotidian” 275 .
Românii din Craina foloseau calendarul lunar, srbtorile fiind stabilite
în funcie de fazele lunii.
Anul s-a numrat dup vizibilitatea lunii i urmrirea fazelor lunare,
luând în considerare când începe luna nou. Prima sptmân din luna nou
s-a numit „duminic inâr“ (duminica tânr). De la ea s-au numrat
sptmânile ca s calculeze durata lunii care începe i srbtorile în cursul
aceleai lunii. Luna nou a avut i alte semnificaii: se fceau vrji, începeau
activitile agricole, nu se lucra în anumite zile, se ddeau sau se luau bani,
se fceau sau nu împrumuri i altele.
În calendarul popular exist i în prezent un ir de srbtori cu
denumirea „ziua“: ziua ursului, ziua ciorilor, ziua oarecilor, ziua cârtiei,
ziua lupilor, ziua erpilor, ziua iepelor, ziua cailor.
În credinele populare de aici, zilele sptmânii, au o mare influen
asupra vieii umane. Zile bune sunt considerate: luni, miercuri i joi.
Sâmbt e ziua morilor i este cea mai potrivit pentru pomeni. Se crede c
cel mai greu este pentru persoanele care sunt nscute mari pentru c toat
viaa vor vedea fenomene supranaturale, miracole i vor avea multe
neplceri, iar cei care sunt nscui vineri vor fi nefericii în via i
întotdeauna vor avea parte de nenorociri.
Duminic este ziua când nu se muncete i nu s-au înjugat vitele pentru
c i „jugul trebuia s se odihneasc“. Duminic este zi favorabil pentru c
nu poart nume dup corpurile cereti, este ziua pmântului.
275 Slobodan Zecevic, op. cit., p. 46.
183

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Obiceiurile anuale i durata anotimpurilor sunt legate de schimbrile
climatice. Iarna s-a stabilit dup activitile cârtiei i dureaz de la primul
ger puternic de la începutul sau mijlocul lui noiembrie pân la
„Dragobiae“ – „Dragobete“ pe 10 martie, srbtoare ce marcheaz
începutul primverii.
Sfâritul primverii i începutul verii se arat atunci “când teiul
întoarce dosul frunzei spre soare“. Aceasta se întâmpl, de obicei, pe la Sf.
Apostol Bartolomeu.
Toamna începe cu coacerea strugurilor, de obicei pe la “Zâua ursului“,
pe 14 august. În cele mai multe sate Sf. Mare Mucenic Dimitrie este
considerat prima srbtoare de toamn.
Fiecare anotimp are srbtorile lui specifice, majoritatea regulilor fiind
înc urmate cu sfinenie, în caz contrar existând riscul de repercusiuni
nedorite. Unele srbtori se regsesc în calendarul ortodox (Serbia folosete
calendarul vechi, gregorian, care este cu 13 zile în urma celui iulian), altele
se pstreaz vii în memoria populaiei prin transmiterea lor din generaie în
generaie.
SRBTORILE DE TOAMN
Dzîua ursului-Ziua ursului, se suprapune cu Sfinii 7 Mucenici
Macabei, 14 august. Se d de poman o turt cu o lumnare i mâncare de
post, în special legume i fructe. Dac este miere, se d de poman cu turta.
În acea zi femeile i-au fcut vase de lut, „iri“ (sturi). Pmânt au
adus dintr-un loc special, fr calcar i pietricele. L-au turnat într-o groap
care a fost anterior spat, au pus ap i l-au lsat câteva ore s se înmoaie
dup care l-au frmântat clcând alternativ cu picioarele. Spre sfârit se
adaug pr de porc care a fost un fel de armtur. Modelarea irinilor se face
în cas. Uscarea a durat o perioad mai lung deoarece nu s-au scos imediat
la soare ca s nu crape. Astfel de vase au durat i câte treizeci de ani. În ele
au copt femeile pâine, pâine de mlai, plcint, carne, mâncare de cartofi i
alte mâncruri. Pentru pregtirea pomenilor i a srbtorilor familiale s-au
folosit mai multe irini.
La executarea stelor nu au putut participa femeile care nu sunt curate
i gravidele.
În “ziua ursului” „nu s lucr c te mnânc câinii ti din obor, i
mnânc scroafele purceii, mnânc mieii, mnânc ginile”(N.S.).
Pobrajîmi (Schimbare la Fa a Domnului) se srbtorete pe 19 august
i în aceast zi dup ce se dau de poman, se mnânc primii struguri pe
anul în curs.
184

IoneliaToarc
Sînta Maria (Adormirea Maicii Domnului) se srbtorete pe 28
august, iar Maria Mic (Naterea Maicii Domnului) pe 21 septembrie.
Ambele se srbtoresc ca hram i se d de poman morilor. Pentru prima
dat de la începutul anului se d de poman porumb fiert.
Sfânta Maria este considerat protectoarea femeilor. Când se gsesc în
dificultate îi fac semnul crucii i totdeanua pronun: „Sînta maic Marie,
cu nuoi sî fie!“ (F.P.)
Urmeaz Svei Iovanu (Tierea Capului Sf. Ioan Boteztorul) pe 11
septembrie, Crîstuvu (Înalarea Sfintei Crucii), pe 27 septembrie, Viniria
mare (Sfânta Parascheva), 27 octombrie.
Sf. Mihoiu sau Panagiuru se serba pe 12 octombrie, “de la mioi, s
ating oile, s mârlesc, s fete i mai amânat, în primovar. Demult mihoi s-
a zâs. Sfântul Mihoiu”(M.M.) i
Luinu (Sfântul Luca) pe 31
octombrie. În aceast zi nu se înjug
boii, nu se lucreaz la câmp,
deoarece se crede c lupii vor sfâia
oile.
Muoî i grîu (Moii de
toamn) coincid cu începutul lunii
noiembrie. În Mali Izvor se d de
Foto 67 Bâlci de Panagiur, sat
erbanov
poman grâu fiert cu pâine i
lumânare Domnului, Maicii sale,
câmpului, pentru creterea grânelor
i pentru protejarea lor de intemperii. Separat se d de poman morilor.
Sîmiedru (Sf. Mare Mucenic Dimitrie), 8 noiembrie, este urmat de
Dzîua ocîîlor (Ziua oarecilor) 9 noiembrie. Atunci nu se toarce, nu se
cârpete, nu se ese i nu se croeteaz, deoarece oarecii vor roade firele
toarse i hainele.
Aranilu i tuamn (Sfântul Arhanghel de toamn) este srbtorit pe
21 noiembrie ca patronul casei. În aceast zi se d de poman morilor, nu
se înjug vitele, nu se ar i nu se lucreaz pe lâng cas.
Fiipii (Sfinii Martiri) încep pe 24 noiembrie ca „Filipi ai mari“ i
dureaz trei zile înainte i patru zile dup Lsatul secului de Crciun. În
acest timp nu se d nimic din cas, mai ales alimente, nici nu se lucreaz în
cas sau la pmânt. Nu se lucreaz lâna. Dac ceva trebuie s se lucreze în
aceast perioad, trebuie început în prima zi. Se crede c prin nerespectarea
acestor reguli lupii vor sfâia oile în timpul anului.
185

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Urmeaz Zpostîtu crunului (Lsatul secului de Crciun) pe 26
noiembrie, Oveea (Intrarea în Biseric a Maicii Domnului), pe 4
decembrie, i Aimpia (Sfântul Alipie), care se serbeaz trei zile, începând
din 9 decembrie.
De Sfântul Andrei pe 13 decembrie, nu se lucreaz de frica lupilor
acum, a urilor în trecut.
SRBTORILE DE IARN
Încep cu Barbura mare, Sf. Mare Muceni Varvara, 17 decembrie,
fiind srbtoarea care marcheaz începutul ciclului anual. Acum se aflau
seminele a ceea ce va fi semnat, cu intenia de a influena rodul
semnturilor i fertilitatea animalelor domestice.
Nu se lucreaz, iar în acest timp nimeni nu trebuie s se loveasc, mai
ales copiii, deoarece se crede c în dreptul loviturii va aprea un semn. Sf.
Varvara împreun cu cele dou surori ale ei, sunt considerate ocrotitoarele
copiilor.
Acum se pune i „cluoa“ (cloca), „ca s stea ginile pe ou“(A.D.).
Dup u se face un cuib cu puine paie, se pun câteva nuci i se pune un
copil în locul ginii ca, în timpul anului, s stea cloca pe ou. Lui i se
arunc câteva boabe de porumb, copilul imitând gina. Copilul se elibereaz
de acest dtorie dup o jumtate de or pân la o or. Pe vremuri copiii
trebuiau s-i petreac timpul acolo de dimineaa pân la amiaz. În cazul în
care copilul flmânzete în timp ce îndeplinete sarcina de cloc, i se d
mâncare în mân i trebuie s-o mnânce ezând în cuib.
Dac nu exist copiii în familie, femeile pun o ppu pe care o fac din
cârpe i materiale care se afl la îndemân.
Svei icuola (Sfântul Nicolae) de iarn este pe 19 decembrie, se
srbtorete trei zile, cu mâncare de post, srbtoarea fiind foarte rspândit.
Ignatu (Sfântul Ignatie) pe 2 ianuarie, marcheaz începutul srbtorilor
de Crciun. Se taie porcul de Crciun, îns nu în toate satele se mai
pstreaz acest obicei, în unele sate, acum porcul se taie i în alte zile. Se
folosete expresia: “Ignatu, cic rupe ficatu”(B.N.). De Ignat se topea
untura, pielea de porc se întindea i se punea la uscat pe un copac pentru
confecionarea opincilor, iar carnea s-a srat i s-a pus în ciubr. În aceast
zi se mnânc de dulce. Pân la Crciun se fierbe spunul i se pune la
pstrare.
În satul Celevabara, tiatul porcului este recent. În trecut, se tiau oi
sau vaci: “noi la Crciun, la Pati, n-am tiat porci. Noi am avut oi, vaci,
186

IoneliaToarc
îninte. De când a venit turcii la noi, vine maica lui, ia mielu, îl ia dinintea
lu copii. Ali ai notri au bgat de sam, turcii nu mnânc carne de porc, i
atunci a tiat purcelu. Îninte s-a tiat, a zâs peceneac, purcel de 40-50 de
kile, pân la 70-80, ala e grsun, mari porci. Îl taie, pun pe frigare. Spal
ou de gin, care ce a avut, îl bag-n purcel, când ou pocnete, purcelu e
fript, îl iau de pe foc” (B.N.).
Ažunu- Ajunul Crciunului este ziua dinainte de Crciun, pe 6 ianuarie
i este zi de post. Dimineaa cei din cas mnânc dovleac fript, iar brbaii
plecau în trecut la vântoare.
Întori de la vântoare, brbaii pregteau
coinda sau colindra. Aceasta este un b de
salcie sau alun, curat de coaj în fâii, apoi
înfurat cu coaja în spiral i expus la fumul de
paie aprinse. Dup afumare colida rmâne în
Foto 69 Colindre - Colindtorii dou culori: alb i negru.
Aceste bee le purtau toi
brbaii, mai ales copiii. Spre sear brbatul introduce în cas o creang de
cer pe care o acoper cu crbuni în vatr. Cândva, în arbanova, gazda se
ducea dimineaa devreme dup o creang de cer, cu ea aâa focul prin
rostirea dorinelor de Crciun, iar la sfârit o aga pe lanurile de la vatr.
Colindrie, sunt colindtorii ce se organizeaz tot în Ajunul
Crciunului. Sunt grupuri numai de brbai ce colind fiecare cas, dorind
gazdei noroc i un an roditor. Fiecare poart o traist pentru alimente i o
„coind“. Prin sat s-au anunat cu un strigt de cor „Berecheeeet!“ (belug).
Fiecare grup este condus de un om cu experien în desfurarea ritualului i
care tie cel mai bine cuvintele de desfurare a obiceiului.
La intrarea în cas, gazda ateapt colindtorii cu ua deschis. În cas
intr un grup mai mic cu capul aplecat în fa. Ei aâ cu „coinda“ focul în
vatr, rostind cuvintele:
„Bun dzîua la Ajun
cî mî bun la Craun.
187
Foto 68 Colind(r), sat
erbanov

Uoi în strung,
ba la pung,
va la vacaria,
puor la porcaria,
mielušii,
calušîi,
vialuš,
puraluš,
bereciet în puod!“(F.P.)
Alt variant de urare:
“Bun sara la Ajun
î mi bun la Craun
Cluei, mieluei
Vilui, purcelui
Câte ceape, atâtea iape,
Câi usturoi, atâia boi,
Câte miare, atâtea astale
Câi purici pe cojoc,
Atâia copii la joc
Colindrei, ua deschidei
Putilii ………” (Z.J.)
ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Cu colind(r)a se atinge tavanul camerei, iar ceilali din grup strig
„berecheeeet!“. Aceasta se repet de trei ori. Gospodina casei le împarte
porumb, fin, carne, ou, brânz, fasole, nuci i alte alimente care se afl în
cas. Fiecare participant primete câte ceva. De aceea s-a avut grij ca
grupul s nu numere mai mult de douzeci de
membri. Gazdele bogate au invitat tot grupul
în cas i au servit colindtorii cu uic i cu
vin. Dup ce ies din cas, gospodina, arunc
ap dup ei, iar unele îi ud – pentru noroc i
an roditor.
În cazul în care au dat peste o gospodrie
în care a murit cineva, i nu s-au împlinit Foto 70 Plata colindtorilor
patruzeci de zile de la deces, gospodina d
188

IoneliaToarc
poman peste fereastr 44 de colaci cu lumnri întinzind fiecrui colindtor
cu rostirea: „Sî fie lu ....“, iar ei rspund „Sî fie prostît“ sau „Bogdapruost“.
Azi acest obicei se prelungete pân la împlinirea unui an.
Dac dau peste o gospodrie care nu primete colindtori, urrile sunt
dintre cele mai urâte. Obiceiul se practic, în mai toate zonele, îns acum
particip din ce în ce mai mult i copiii. În satul Reana, obiceiul nu se mai
practic: “Colindat, aici s-a lsat, da încolo la rsrit, mi merg copii.
Mergeau cu un bât de-al lung, colindr, i pe urm îl fceau, din alun”
(A.D.)
Dup cercettorul sârb T. Georgevici, obiceiul de colindat al românilor
din estul Serbiei, ar corespunde obiceiului sârbesc “colenda” 276 .
Dup ce termin casele de urat, se întâlnesc toi la casa unde s-au
hotrât s atepte Crciunul împreun. Din alimentele primite pregtesc
cina, aceasta fiind completat de gazd. Ei sunt însoii i de muzic i totul
se transform în petrecere.
În seara de ajun, dup cin, se pun “iast nuci, vreodat în 4 coturi ete
aa, încruci s pun câte o nuc, s pzasc casa prst tot anu de boale,
de nebunii. i nu ric masa, rmâne aa, o astruc (acopr), pân mâne zî,
s-atepte, aa udeti (faci), la ajun” (A.D.). În noaptea de ajun focul trebuie
pzit s nu se sting.
OBICEIURI ÎN ZIUA DE CRCIUN
Crciunul se serbeaz pe 7 ianuarie i în fiecare cas, dimineaa
devreme se face „colea 277 ”, i se prjete carne. Dup cântatul cocoilor
de diminea “s scoal baba”, femeile pregtesc “borându, aa s zâce,
cu carne de la porc de pr burt, s fierbe
i s gtete cu fnin de cucuruz. i aia s
mânânc diminea pân nu s face zâua,
s fierb ma, zvârtiuc, sângereî,
cârnaî, i ficaî s frig ili carne i
colea“(N.S.) i se pune masa, care se
începe cu brânz – pentru sntatea oilor.
Se frmânt mai apoi aluatul pentru pâine,
fierb varza i prjesc carnea în vase de
pmânt mai demult, acum la cuptor.
276 Tihomir Georgevici, op. cit., p. 43.
277 Este termenul folosit în toat regiunea pentru mmlig, termenul de mmlig nefiind
cunoscut .
189
Foto 71 Coleaa din
dimineaa Crciunului

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Tot acum, se afl i îndatoririle celor din cas, pentru anul viitor, „s-a
ezut c tot natu a avut lucru lui” (M.I.). Se face mlaiul de prânz, iar în
mlai “a pus smne în el”. Se pun bani, grâu, “psui, cucuruz, s pune toate
smânâile din ptlgele, din piparc, de curcubt (de la mare galben,
dovlece, de porci), piatr de la oi, s pune i corn, dac ai, ala este bun de
sntace. Care-l afl la este sntos” (N.S.). Câte persoane sunt în cas,
atâtea buci se rup i „care ce afl”. „Mou taie mlaiu, mi întâi lui, pa lu
baba lui, p merge .........a, baba a ogodit colo i cum rdic coaja la mlai,
s vede smnu. În lea smânâi, lu la-i merge în anu la, care a aflat
prâmb, el e bun s samene, tu ai luat banu, tu eti bun s te duci la pia,
poate s-î mearg banii” (B.N.). „Care a dobândit oile, ala lucr cu oile.
Care a dobândit vacile, ala lucr cu vacile, ei au împrât munca d prst
an, naci la anu al nou, au tiut care ce s lucre. Ala a fost obicei” (F.P.).
Jumerica sau Jumeriche, este un obicei care se practica în dimineaa
Crciunului i se adresa mai ales fetelor i bieilor. Aceasta era o persoan
din familie, mascat în zdrene, uns cu funingine, i cu un lan la gât. Intra
în cas cu zgomote, strigte, bti din lan i verifica cât de harnice au fost
fetiele, cât au tors, au lucrat, i cât de cumini i asculttori au fost bieii.
Dup al doilea rzboi mondial obiceiul n-a mai fost practicat, decât
izolat (se mai practic în satele Porodin, Rean), unde se fac grupuri de
„Jumeriche: când s îmbrac, s ia ceva în cap, s fac, s bat, s duc în
sat dup cârnaî, aia iast la noi. Întreab fetile, unde este fat mare, ce ai
sprimit tu de toat vara, ce ai lucrat, ai tors, ai sut, ai împleit, ai fcut
irepi de iarn. Dac n-ai nimica s le-ari, ei au troc cu paie, i cic
atunci s-i dea foc în mâini, ce de ai mâini dac n-ai lucrat prst var
nimica” (S.P., N.S.).
Apoi, ei iau vtraiu „sângertoriu”, înteesc focul în vatr i ureaz:
“câte schintii, atâtea s fie bani, miei, purcei, s fie sntee i le dai s bea
câta rchie cald, ce vreu ei. i le dai un cârnat, le dai câta carne, le dai
câta slnin, i ei pe urm iar pleac, de la cas la cas. Au i bât lung ca
mciuca, au i trti aninate ca s pun cârnaî, slnina, au aninate i
iruri de piparc, este care îi d i usturoi, îi pune dup cap”. De acest
obicei îi aduc aminte cu nostalgie i unii dintre informatorii mai în vârst
din alte sate: “la mine-n sat, s-a fcut, la Crciun, s face aa un om, s
mschirete, s unge cu ceua, pune în cap” (S.P.).
Sub masa de Crciun, în trecut, s-au pus paie, iar pe paie s-au pus
nuci. În Mali Izvor, peste paie i nuci, se pune o creang de cer pe care a
rupt-o gazda în aceea diminea. În cas se lsa câinele s se plimbe în jurul
mesei – ca s intre norocul în cas (F.P).
190

IoneliaToarc
Masa de prânz începe cu datul de poman i binecuvântarea colacilor
i mesei de Crciun: „Mîncaa e ie pi mas, cara î bautura, sî fie pântru
dzîua i acuma, pântru Craun, sî fie în sanataa nuastr, în sanataa
viiluor, în striea(norocul) cšî!“. (F.P.) Se rspunde „s-ajue“. O parte
din mâncarea pregtit se d de poman celor mori, dar în vase diferite, lui
Dumnezeu i Maicii Domnului.
Copiii au mâncat separat, la o msu, iar “astalu al mare, a fost de
femilia mare”(M.M.).
Exist numeroase reguli în cele trei zile de Crciun, pe care nu ai voie
s le încalci: dup mas nu se doarme ca s nu plece roiul de albine; în
timpul zilei nu se face curat ca s nu se alunge norocul din cas; nu se
merge în vizit ca s nu-i duci norocul altcuiva. Mari, joi i smbt dup
Crciun nu s-a muncit pentru c altfel
te înbolnveai. În prima sptmân
dup Crciun nu s-a tors pentru
sntatea oilor, mieilor,
“pcurarului”(ciobanului) i a altor
membri ai familiei, deoarece se credea
c cei care vor purta haine din lâna
toars în acest timp, se vor înbolnvi
sau s li se va întâmpla ceva ru. Furca
a fost, ca precauie, înlturat din cas
sau a fost ascuns la grind.(F.P.)
Se prognoza, de asemenea vremea
pe anul urmtor, prin observarea celor 12 zile dintre Crciunul vechi
gregorian i Crciunul srbtorit pe stil nou. Fiecare zi reprezenta o lun.
Stiepînu-Sfântul tefan este a treia zi de Crciun. În aceast zi se d de
poman sfântului menionat o pâine, o lumânare i brânz. Dimineaa, se
pun dup u coji de ceap i se las peste noapte – ca s rodeasc ceapa. Se
srbtorete i ca patronul casei.
Sîn-Vasîiu (Sfântul Vasile cel Mare) se srbtorete pe 14 ianuarie. În
ajunul Sfântului Vasile, fetele au dus busuioc i l-au pus unde curge apa din
izvor, iar în ziua Sfântului Vasile au mers s se spele pe fa, au luat
busuiocul i l-au pstrat pentru vrjit i ghicit. În satul Valeacoani, femeia
care are dou fete, îneap pe mal dou fire de busuioc, ca s afle starea
material a viitorilor soi, în fucie de prinderea chiciurei pe cele dou fire,
fiind tiut faptul c întotdeauna chiciura apare doar pe un fir.
În aceeai sear, în ajunul Sfântul Vasile, tinerii s-au adunat într-o cas
ca s descopere cum le va fi ursitul. Ritualul se numete „s pun
191
Foto 72 Pomana de Crciun,
sat Criveli

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
uoburi“(s pun cioburile), ori „vražît“, (ghicit). O femeie din cas,
ascunde sub “blide, inere, le întorci cu faa aa în jos” (farfurii) mai multe
obiecte: pieptene, oglind, inel, tciune, uvi de lân, achie, un bob de
porumb, piparc (ardei iute), un cui i o bucat de slnin, mlai, fiecare
obiect reprezentând trstura dominant din personalitatea ursitului sau
usitei. Porumbul însemna c alesul va fi bogat, pieptene – colos, oglind –
frumos, inel – subirel, tciune – negru, lâna – pcurar (cioban) sau pros, în
alte sate, mlai-srac, achie – meter, cui – fierar i slnina – comerciant.
În prezena bieilor apar glume i bun dispoziie. În plus, dac este i
muzic, grupul transform ghicitul în petrecere. Farfuriile se amestec, dup
care fiecare tânr are dreptul s aleag de trei ori.
În ajun de Sfântul Vasile existau i practici prin care se fcea prognoza
vremii pentru anul în curs. Cpâni înjumtite de ceap se despart astfel
încât s se separe dousprezece coji din partea comestibil. Se pun în patru
grupuri câte trei aa c fiecare s poarte semnul unei luni. În fiecare coaj se
pune câte jumtate de linguri de sare i se las la fereastr peste noapte.
Dimineaa se verific cojile. Acolo unde apare ap, aceea lun va fi ploioas
sau cu zpad, iar coaja fr ap arat c luna va fi fr precipitaii. Se mai
poate ghici i în ziua înainte de Boboteaz.
În rstimpul de la Sfântul Vasile pân la Boboteaz, se ddea i
nou-nscutul la grind, sau se desfura obiceiul numit Moaa.
Boadza-Boboteaza. În ajunul Bobotezei fetele au pus în zpad sau în
gard trei fire de busuioc. Fiecare fir a fost numit cu numele unui biat. Acel
fir care în timpul nopii va fi acoperit cu chiciur, este semnul c biatul al
crui nume poart este viitorul, so.
În Osnicea femeile din fiecare familie, în ajunul Bobotezei, au mers la
pârâu sau izvor i pe mal au înfipt câte un fir de busuioc. Tot acolo ddeau
i ap de poman celor mori, pentru fiecare mort vrsându-se câte o can de
ap. Într-o gleat sau cldare se ia ap i cu busuiocul de la izvor, se
stropete casa, pe cei din cas, vitele, anexele casei, ogoarele, punile i
pomii fructiferi, pentru sntate i rod bun. Restul de ap, împreun cu
busuiocul, s-a pus într-un vas ca „ap boedzat“ (ap botezat). În timpul
anului aceast ap s-a folosit pentru vrjit, ca leac pentru ameliorarea dureii
de cap sau s-a but pentru durerea de stomac. Restul de ap s-a pstrat pân
la Boboteaza urmtoare.(F.P) Aceast practic a apei este cunoscut i în
alte sate din inutul Crna reka.
Cârdalesa se organiza în ajunul Bobotezei. Se proceda ca i la Crciun,
numai c de data aceasta, grupul de colindtori era format numai din femei,
care colindau casele din sat, pe care le stropeau cu busuioc i cu ap sfinit,
192

IoneliaToarc
urând prosperitate gospodriei, sntate celor din cas, rodnicia ogoarelor i
înmulirea vitelor:„sî fi sanatos šî labduruoš, copiii s traiasc, ani mul sînpiniasc,
luocurlii sî roasc, viii sî s plamaasc ...“ (F.P.). Au
existat i case care nu au primit colindtoarele. Din alimentele adunate din
sat, grupul pregtea cina i au organizat veselie i hor.
În cas au intrat membrii grupului, iar o fat cu lumânarea aprins de
trei ori a înconjurat lanul de la vatr, mutând-o dintr-o mân în alta. Acest
obicei a fost cunoscut în toate satele, îns astzi nu se mai practic.
Mai exist credina, c în ziua de bobotez, care vânt bate, acel vânt s
boteaz i “are s bat prst tot anu de zâle. Dac bate de la deal, Coaua
mare, vânt urât tare, friguros, dac bate de la vale al de la vale, s zâce,
Severeu e di la rsrit” (B.N.).
Svei Iovanu-Sfântul Ioan Boteztorul-20 ianuarie i Svei Sava-
Sfântul Sava-27 ianuarie, se srbtoresc ca patroni ai casei, cu oaspei.
Prânzul i colacii, se dau de poman sfinilor respectivi, iar o parte din
alimentele pregtite pentru mas, separat se d de poman morilor. La sf.
Ioan înainte de amiaz se merge la cimitir.
Urmeaz srbtorile Sîm-Pietru i iarn sau (Cinstitul lan) pe 29
ianuarie. O zi înainte i o zi dup Sfântul Petru se srbtorete verijili lu
Sîm-Pietru (Lanul lui Sfântul Petru). Nu se lucreaz pentru sntatea
vitelor i membrilor casei.
De dzîua lu Ruican (Ziua lui Ruican) pe 3 februarie, se face iari o
prognoz a vremii, pe anul în curs. Dac e înainte de amiaz vremea
frumoas, iarna va dura înc ase sptmâni. Dac e înorat cu precipitii i
frig, lumea sper c va veni vremea frumoas i c anul va fi roditor. Pe
vremuri s-au dat de poman o pâine i o lumânare. Acum obiceiul s-a
pierdut.
iricuva, este ziua dedicat ciorilor, stncuelor, mierlelor, coofenelor,
uliilor i a altor psri care atac psrile de curte, grdinile, semnturile,
cânepa, via de vie, cireii i alte plante. Întotdeauna e miercuri, cu dou
sptmâni înainte de lsatul secului mic. Aceast sptmân se numete
„sptmâna pistri“ (sptmâna pestri) i este penultima sptmân din
luna lui februarie. Se fierb boabe de pomumb i se dau de poman psrilor,
ca s se hrneasc i s nu provoace daune. O parte din boabele fierte se
arunc în câmp, iar alt parte se mnânc în timpul zilei. Femeile torc ca s
se „usue“ psrilor ciocul precum firele de lân dac nu sunt mulumite
cu ceea ce au primit.
Muošî i pipei (Moii de piftii). Srbtoarea coincide cu Moii de
iarn. Ei sunt mereu smbta, înainte de lsatul secului mic. Se fierb piftii i
193

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
se dau morilor de poman împreun cu colaci. În (Mali Izvor) se pregtete
pentru aceast zi i „psat“. Copiilor nu li s-a dat voie s mnânce piftii a
doua zi, ca s nu încruneasc devreme i la btrânee s nu tremure ca
piftiile.
Zîpostîtu al mic-Lsatul secului de carne/mic începe pregtirea pentru
întâmpinarea postului de Pati. Se merge de obicei la “mormini”, înainte de
prânz, cu flori, lumânri, un colac, ceva dulciuri, vin i uic. Se d de
poman la ultimul mort din cas.
Priveghiul “s face samo la zpostât”(P.S.). Spre sear familia
pregtete „priveghiul“, focul ritual dat de poman pentru cei mori, de
regul cei mori fr lumânare. În satele satele Valeaconie (Valakonje),
Savina (Savinac), Podgor (Podgorac) i Bogovina, acesta se face numai la
pomana de apte ani, indeferent dac a murit cu sau fr lumânare.
În jurul focului se adun toi ai casei. Cea mai btrân femeie din
familie, arunc în continuu câte o bucic de tmâie în flacr, iar lumina i
cldura flacrii, împreun cu mirosul de tmâie, se d de poman tuturor
morilor. Obiceiul de priveghi variaz de la sat la sat. În Vitejeva, “în satu
meu”, ritualul de priveghi e „altmintrerea. C-a murit i tatal meu i fratele
meu fr’ de lumânare. La ei s face priveghiu samo(doar) de lemn de prun
rou, i-l face nalt, i-l leag, ca sarcina, i ia o mas de atia, nou. i un
scamn nou, i ia inere, blide, i ia isto colaci, i face cmar aici. i oale
cu sup, cu sarm, cu carne de pui, dac e de slast(de dulce). Dac e
duminica când s d carnea. Da la masa aia, s pune pânz alb, i s
pune-n ea, jos pân la cmara aia unde a fcut s aprind focu”(N.S.).
Priveghiul se face i în centrul satului. Pân la al doilea rzboi mondial,
“chinezul 278 ” primarul comunei asigura lemne din pdurea local. În jurul
focului se aduna tot satul i cu voce tare fiecare ddea de poman focul
morilor si.
Sptmâna alb dureaz de la Lsatul secului de carne pân la Lsatul
secului de brânz (mare). În timpul sptmânii albe se mnânc, cel mai
des, mâncare de dulce, dar s fie alb: lapte, brânz, ou i mmlig.
Copiilor le este permis s mnânce carnea care a rmas de la Lsatul secului
de carne.
În timpul sptmânii albe, se pregtete pomana alb, pentru mortul
cruia nu are apte ani de la moarte. Zilele pentru pomana alb sunt mari,
278 Termenul chinez – face trimiterea la cneaz., conductorul cnezatelor, a formaiunilor
politice româneti din zon, din sec. X-XVIII. Termenul este folosit frecvent în satele
româneti din estul Serbiei.
194

IoneliaToarc
joi i sâmbt. La pomana alb nu se cheam oaspei, iar pe pe mas trebuie
s fie totul alb: 44 de colaci „colac mic cu gaur“, lumânri albe pe ei, câte
o bucat de brânz, ou fiert, turt dulce alb, iar separat orez cu lapte, lapte
i, mai recent prjituri. În fiecare turt se înfinge i câte o floare alb dac
este. Toate aceste se dau de poman mortului.
Pomana umi (Pomana ciumii) se pregtea i se ddea în timpul
sptmânii albe. Se fcea la o intersecie cu trei sau patru “craci“ (drumuri).
Se organiza pentru sntatea vitelor i a familiei, împotriva ciumei i altor
boli, pentru înmulirea turmelor.
Ciuma era personificat în form de femeie urât, cocoat, neîngrijit
i toat în zdrene. Vizitând casele i satele, seamn boala la oameni i
turmele de vite. De aceea trebuie inut cât mai departe de oameni, de vite,
de sate.
În alte sate, pentru aprarea de cium, cu o cârp aprins au afumat în
jurul gospodriei sau în jurul satului când aceasta a fost organizat de
autoritile satului.
Sîmbîta lu Lazr este la sfâritul sptmânii albe i nu coincide cu
srbtoarea ortodox „Sâmbta lui Lazr“. În aceast zi se pregtesc
obligatoriu „plain“ (plcini), care se dau de poman lui Lazar i celor
mori. Se spune c el a murit în acea sâmbt de dorul plcintelor: „în
sâmbta lu Lazr s face plcinî (cu brânz i cu ou) i s d, s împarte,
mi ninte lui, de poman lu Lazr, c-a murit cic de doru lu
plcinî”(A.d.)
Zîpostîtu al mare-Lsatul secului de brânz, coincide cu începutul lui
martie dup fazele lunii. Se pregtete numai mâncare alb care se d de
poman. Se merge la cimitir i seara se face „privegi“, în acelai fel ca i
pentru Lsatul secului de carne. A doua zi începe Postul Patelui.
Sîm-Tuairi/Sfântul Teodor, todorci sau sptmâna lui Teodor, aa este
numit prima sptmân din postul Patelui, ea începe mari la miezul
nopii, la „mara vasâlor“ (mara vaselor), i se termin marea viitoare la
miezul nopii.
În timpul sptmânii lui Teodor nu s-a lucrat lâna. „Dac lucri, te iau
Sântoaderii”(Z.C.). Nu s-a tors i nu s-a esut ca s nu se tâmpeasc oile, iar
mieii, purceii sau vieii s nu se nasc mori, dar s-a lucrat în afara casei, la
câmp, în funcie de vreme. Dac se scotea mâncare din cas, chiar i pentru
câini, trebuia s fie acoperit, pentru a nu fi expus todorcilor. Pentru
protecia împotriva lor trebuie s pori “pelin i usturoi i boji, s pune la
perin, în pat. Alea 3 zâle nu te speli pe cap” (B.N.). Exist numeroase
poveti despre relele pe care “todorcii” le pot face.
195

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Fiecare zi din sptmâna lui Sân Toader are o anumit semnificaie i
anumite interdicii, ce trebuie respectate întocmai, pentru protecia
oamenilor i vitelor.
Luni este Lunea uarîlor-Lunea ciorilor sau „Lunea psrilor“. În
timpul zilei se fierb boabe de porumb. O parte se mnânc, iar o parte se
arunc peste acoperiul casei i se d de poman ciorilor i altor duntori
de câmp ca s nu mai provoace daune. Nu s mnânc cu lingurile,
duminic “sara s pitul lingurile, i nu s mnânc luni cu lingurile c s
nu scoat cioarele pe loc cucuruzu, s nu fac tet, ce iast pin bteale,
pin pomi”(A.D.). Are aceeai semnificaie ca i „iricuva“, dar e srbtoare
de post.
Mara vasâlor-Marea vaselor, numit i marea albastr, este dedicat
splrii vaselor de grsime. Toate vasele folosite, mai ales cele dn timpul
postului, s-au splat cu nisip i cu leie “s face din cenu i ap fiart”.
Cârpele cu care s-au splat i s-au ters vasele, se usuc i se pstreaz
pentru afumarea în ziua de Sfinii 40 de Micenici, la Buna vestire i la
Florii. La miezul nopii „sî pun Sîm-Tuairi“, începe sptmâna lui Teodor.
În seara aceasta “nu s cânt, nu s uier, nu s vorbeate tare, nu s duce
afar, nu s ias din cas, lumea st în cas, i dac face ceva, el nu mi
ias, nu mi deschide ua, s ias noaptea afar” (P.S.).
Miercurea naruad-Miercurea neroad este a doua zi din sptmâna
lui Teodor. Oamenii nu lucrau „pântru lume nacajât“, pentru oameni
invalizi i de team s nu li se întâmple i lor acelai lucru.
În alte sate se numete miercurea ocââlor (miercurea oarecilor) i nu
se lucreaz, “lumea âne, nu lucr s nu fac socâî, obolii s nu fac rle
pi la ci, pi la vite, pi la grâuri, pi la aia ce iast, ce tot nat are-n casa lui”
(A.D.).
În Juoia iapilor-Joia iepelor, nu era bine s se prelucreze cânepa, s se
ese, mai ales dac cineva are “are vite greoane, demult a fost iape i de aia
s-a zâs joia iapelor. Da iast vaci, iast oi, ce God e, lumea pzte, toate
ce sînt greoane” (B.N.) ca s fie caii blânzi, sntoi, s nu bat cu copitele.
Cine are cai, în acea zi îi hrnete i îi esal mai bine.
Viniria buiedzîlor-Vinerea buruienelor, este ziua când toi din cas, în
special fetele, se spal pe cap cu anumite plante, s miroase frumos i s
creasc prul mai repede, dar era i un tratament pentru prevenirea cderii
prului. Se spal dimineaa deveme, cu “buiedzî”(buruieni): cu rdcin de
oman, odolean i salvin, culese în acea diminea, se pun în leie i se spal.
În Gamzigrad, în fiecare an, lâng cetatea roman Felix Romuliana, s-a
organizat o întrunire, iar mai târziu a fost mutat în casa de cultur din sat.
196

IoneliaToarc
Fiecare poart o rdcin de oman pentru miros, dar i cu convingerea c va
fi aprat de boal i de todoraci. În alte sate omanul se pune sub pern unde
a stat pân a lsat miros (F.P).
Buiezii se toac i se dau i la vite ca s fac lapte. O plant bun
pentru ca vitele s dea lapte este Barba caprii.
Tot acum nu este bine s “vezî gini pn nu speli cu oman, pui, c s
creasc pru mare” (Z.C.)
Sîm-Tuairu al mare, dup calendar „Smbta lui Teodor“ este cea
mai grea zi din sptmâna lui Teodor “i „atunci s face mlai cu copit
(copite de cai), alea s fac pe mlai, s d cu cucuruzu frânt, s face ca
copiâle i s d la sântoaderi, la zâua lor, s numeate la zâua lor ala
mlai” (Z.C.). Dei todorci pot aprea în fiecare zi din acea sptmân, în
sâmbta lui Teodor nu a fost voie s se lucreze absolut nimic. În acea zi
todorcii puteau s apar i printre oameni, cu chip de om. Pot face ru oricui
care îi întâlnete. De aceea noaptea nu se iese din cas. Noaptea se pot auzi
btând pe pod. Dup înfiare se aseamn cu pisica, dar au copite. La
eztori pot aprea îmbrcai i transformai în biei. Cozile, similare cu
cele ale cailor, le ascund între picioare deoarece nu dispar în timpul
transformrii. Odat cu primul cântat al cocoilor acetia dispar. În satul
Zlot, în aceast zi se tund cozile cailor.
În Duminic pi sîmtuairi-Duminica lui Teodor, nu e voie s se
lucreze nimic în cas pentru copii i pentru vite, s nu se îmbolnveasc. Nu
se lucreaz nici cu lâna, pentru sntatea oilor. O oaie din turm au numit-o
„Tuaira“ sau un berbec „Tuair“, dup credina c va aciona ca o
protectoare asupra celorlalte oi.
Lunia paztuorilor-Lunea pzitorilor sau „lunea ciobanilor“ este
dedicat brbailor, pzitorilor i cresctorilor de vite. Nu e voie s se taie
sau s se coase cu acul nimic ce ar purta pe sine, deoarece cel care nu
respect interdicia poate s se taie sau s se înjunghie în timp ce lucreaz.
Mara încuniat-Marea încuiat este ultima zi din sptamâna lui
Teodor. Nu e voie s se lucreze deoarece todorcii pot s „te-ncuie, nu tii
nimica-n urm”, dar i pot paraliza pe cineva din familie. La miezul nopii
se încheie sptamâna lui Teodor. Sântoaderii pleac, “sara s duc, nu s
lucr nimica, numa ce s cur smâna, aia s cur câta la mara
vaslor, câta la Sântoaderu-al mare, i-allalt s do cur atunci la
mara-ncuniat. Cucuruzu, tulenii s lapd pe ap, bobilii s samn
primvara, i pe urm miercuri, dup ce e miercurea bobilor, atunci s
slobod zâlili, s lucr de toate, ma’ s fierb boabe, i s dau la ia care a
rmas, la ai chiopi, la ai orbi, s aibe de drum, de cai, s duc, s nu mi
197

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
fac tet-n urm, la ci, la lume la care are vite, c ei aa s-a zîs, c ei
mi mare tet fac la vite” (A.D.).
SRBTORILE DE PRIMVAR
Dragobiae-Dragobetele, se serbeaz pe 10 martie i nu se lucreaz.
Este prima dat în acel an când ies la suprafa cârtiele i oareci de câmp
i omul trebuie s le hrneasc. Se fierb boabe de porumb i se arunc pe
pmânt pentru hran. Se crede c ele in minte acest lucru i dauna va fi mai
mic. Dac omul nu face acest lucru, ele vor nvli pe semnturi i vor
pricinui daun mare.
Babii-babele sunt între Dragobete i Sfinii 40 de mucenici, în total 12
zile. Sunt zece babe, la începutul i sfâritul lor fiind câte un „muo“ mo:
dragobae“ (Dragobete) i „Sîmîî“, Sfinii 40 de Mucenici. Acest rstimp
de dousprezece zile se folosete pentru prevederea timpului din cele 12
luni ale anului, data de 11 martie fiind considerat luna ianuarie, iar 22
martie luna decembrie.
Sâmîî-Sfinii 40 de Mucenici se srbtoresc pe 22 martie. Numele
srbtorii de Sâmî, vine de la credina c de de acum “pornete s lucre
pmântu”, pmântul simte c vine primvara i trebuie începute muncile la
câmp. S crede c de la Sâmî, “ias 44 de boî de cldur din pomânt. Cum
acuma, poate s ias cldura s s msure cu boile. Da boat e aia ce s
bate, s bat parii, s bate cepu la butoi, s bate pomânt când s face-n
cas, demult cu pomânt s-a pus pe jos, în cas. P, când s d la un loc cu
boata de 44 de ori, locu la unde s-a dat cu boata, e câta mi cald decât
allalt ping el. i acuma, când s pune mâna acia, unde s-a dat cu boata,
s sâmte c e pmântu mi cald. Sama de aia i s zâce Sâm, c s sâmte
c pmântu s-apuc s lucre, pmântu s-apuc s fie mi cald, s-apuc
lucrurile s s lucre pe cîmp” (P.S).
Dimineaa devreme în ziua Sâmilor, se face foc în curte i mult fum.
Se ia apoi cârpa, “râza s zâce”, pstrat de la „mara vasâlor“ (marea
vaselor), se aprinde, “sri prst focu la, prst fumu la, de trei ori i
aprinzi râza aia i iei i dai cu râza aia pe dup craci. i iei râza aia i
mergi prin obor, te bagi în cas, în sobi, la c s nu s bage gongilii în
cas” (N.S.), se afum casa i vitele împotriva erpilor. Acelai ritual se
face i la Buna vestire i la Florii.
În ziua de Sâmî, nu e bine s se umble cu sforile, nici cu furcile de
strâns fânul, ca s nu plece albinele din stup, “aia e mi bun dac s ia
miere din zâua aia di la stupi, atunci e bun i de stup, s d i în sntatea
stupilor, s-i pzasc Sîmîî, s s-nmulasc i ete aa. S numete: s fie
198

IoneliaToarc
la zâua de Sâmî, p s fie la vâlve care duc ploaia, p la vâlve care pzsc
izvoarele, la stele, la lun, la Dumnezu, la soare, la luceaferi, la furcilii
pomântului, în sntatea vielor, i aa, în berechet, în sntatea copiilor,
la toî, de sntate, aa s d” (B.N.).
Se frmânt colaci mici cu sare. Mijlocul se marcheaz cu o eav de
esut, se coc i se ung cu miere. Se dau de poman srbtorii i morilor, i
se mnânc la prânz. Pentru prânz se pregtete i un colac ce se d de
poman zilei respective, împreun cu o lumânare. În ziua aceasta nu s-a
lucrat de teama erpilor. Cine lucreaz, tot anul va vedea erpi i v tri cu
team. Înainte sau dup prânz, se merge la cimitir, se împodobesc
mormintele, se tmâie i se aprind lumânrile. Dac înc ar fi zpad, lâng
copaci se afl floare de spânz pentru împodobirea mormintelor cu flori
proaspete.
„Blogovešana“ (Buna Vestire) este pe 7 aprilie. E prima dat în an
când se aude cucul. La Buna Vestire morilor li se d de poman colac,
lumânare, cartofi i pete. Nu se lucreaz de teama erpilor, iar dimineaa, se
afum gospodria cu cârpa “râza” care a rmas de la Sâmî, pentru
alungarea erpilor.
„Fluriii“ (Floriile). De Florii, fetele i femeile tinere merg în câmp s
Foto 73 esturi scoase la aer de Florii, sat Metovnia
culeag flori slbatice. Fiecare s-a împodobit cu cele mai frumoase flori din
care fac buchet, fiind pstrate pân la Pati. Tototdat sunt scoase la aer
toate esturile din cas, pentru a se aerisi. Astfel se marcheaz începutul
cureniei generale din fiecare gospodrie înainte de sarbtoarea Patelui.
La Juoi-mari-Joia mare se aprind „focorele“. Dimineaa devreme,
gospodina aprinde trei, cinci sau apte focuri, neaprat în numr impar, din
tulpini de boji, “joi dimineaa ne sculm, fcem focurelu, în obor, pe urm
la morminî” (F.P.).
199

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
În satele de pe munte, focurelele se fac din “ubeli” (amestec de flori de
munte) uscate, care se culeg miercuri, îninte de Joimari. „Muierile culeg
ubeli uscate, le pun pe trast i le-atârn la grind, nu e bun s le pun
jos. S duc muierili i copiii pe dos, i culeg flori: mix, brebenei, cucoi,
priboi i vioreale. Priboiu s gaste numa pe câr. Când ajung la colib,
fac ile de flori” (J.Z.).
Primul foc este pentru Dumnezeu, iar celelalte pentru mori, i se dau
de poman împreun cu cldura, lumina i mirosul de tmâie. Locul în jurul
focurilor s-a stropit cu ap. În unele sate stropirea cu ap nu se face.
Înainte de amiaz femeile din cas, neaprat fetele pentru a înva
obiceiurile, merg la cimitir cu colaci, cartofi prjii în ulei, pure de fasole,
bob, pete, prjituri de post sau stafide, mere i pere uscate, lumânri i
flori.
În satul Vitejva la cimitir se duce
joi dimineaa, “denoapte, mora nici
nu rsare soarele, nici nu s
vede”(N.S.).
La cimitir se duce o legtur
de boji cu care se face focul. Se
împodobete mormântul cu flori
culese pe câmp la Florii, lâng
mormântul ultimului membru decedat
al familiei, se întinde pânza pe care se pun colacii i vasele cu mâncruri,
apoi se tmâie, se aprinde focul i se d de poman decedatului i tuturor
morilor din familie. Dup ce se d de poman toi iau acolo masa: “i-n
urm iai i mi ninte iai din grâu,
din miere, din ce iast, c-aa-i bun, ca
s vad i mortu la ce te-ai dus la el,
ce i-ai dus“ (S.M.). Pe timpul
comunismului autoritile au interzis
s se mearg la cimitir cu mâncare.
Pentru a pstra ritualul întreg, femeile
au mers la cimitir miercuri, ceea ce, în
unele sate, s-a pstrat pân azi. La
joimari, „aicea, la noi, în Porodin, cu
de cusara, miercuri, cu o zî nainte, s
duce la morminî” (P.S.). La fel se
procedeaz i în satul Zlot. Prin anii
200
Foto 74 Focurele aprinse în curte
Foto 75 Focurele aprinse la
mormini dimineaa devreme, sat
Podgor

IoneliaToarc
aptezeci au încetat s aprind i s dea focul de poman la cimitir, în unele
sate limitându-se la focurelele de acas.
Vinieria uaulor-Vinerea oulor. Aceast zi este destinat fârbuirii
(vopsirii) oulor, mai demult din coji de ceap i alte plante naturale, mai
târziu vopseaua se procura din comer. Pentru colorare femeile au folosit
cear de albine pe care au topit-o i cu un pai sau cu o pan au pus pe ou
care s-au vopsit prin scufundarea într-un vas cu vopsea. Brbaii au putut, în
aceast zi, s mearg la arat sau s desfoare activiti mai mici pe imanie
sau acas.
Oule le vopsete de regul, cea mai btrân femeie din familie. De
obiecei pentru fiecare membru de familie s-au vopsit câte zece ou sau câte
o sut de ou de familie. Primul ou s-a vopsit în culoare roie, “el s las s
pzasc casa pân la Patile allalt”, astzi numrul i culoarea lor variaz.
Cu vopseaua ce rmâne, se vopsesc puin vitele, s fie sntoase ca oule.
Se crede c toat familia va fi sntoas anul respectiv dac unul dintre
copii fur ou roii. În unele regiuni, coul cu ou vopsite se aeaz, vineri
seara, într-un pom roditor din spatele casei.
OBICEIURI DE „PAŠI“ PATE
Patele este asociat i la românii din Serbia de rsrit, ca la toi
românii, cu o serie de alimente rituale, dintre care, pe lâng oule roii, cel
mai important este colacul
Foto 76 Colacul de Pati (st.) i mâncare de Pati (dr.)
Patelui. Acesta este fcut din fin de grâu i are diferite forme, în funcie
de regiune. Uneori este împletit, apoi înconjurat cu o cunun, alteori este
simplu i rotund. Pe el se aeaz ou roii, de regul în numr impar,
lumânri, sare i o bucat de carne.
Perioada în care biserica celebreaz moartea i învierea lui Isus Cristos,
se suprapune de facto peste alte srbtori de sorginte pgân, cu caracter
echinocial. Srbtorile cretine ale Crciunului solar i Patelui lunar sunt
201

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
suprapuneri culturale noi peste structuri sezoniere pgâne, srbtori dedicate
Soarelui i Lunii. In felul acesta se justific srbtori care aparin altor
straturi culturale anterioare cretinismului.
Ritualul de Pati din satele româneti din estul Serbiei ilustreaz cel
mai bine afirmaia de mai sus.
În ziua de Pate, înainte de a rsri soarele, gazda „domacinul" scoate
cu sapa o brazd de pmânt cu iarb, “glie” cum este numit i o pune în
faa uii, pe partea exterioar, în unele sate pe prag sau lâng prag. De
asemenea exist sate în care se scot dou brazde,
care vor fi puse una înaintea i una înapoia
pragului. Gospodina pregtete un colac, un pahar
sau un castron de vin, în vin se pune floare de corn
i urzic. Pe glie se st cu faa spre rsrit. Cu
mâna stâng se ine paharul, pâinea i oul, se st
pe gile cu faa întoars spre rsrit, se face cruce,
se ia câte o înghiitur de pâine i ou, se bea vin
spunând: „cum a venit Patile acuma, aa s vin
i la timp(la anul), numa’ anul s ne afle vii i
zdraveni, pe mine i copiii mei i omu’ meu, s ne
Foto 77 Glia în
ritualul Patelui
dea ponom i bereghet”(A.D.). Apoi se învârtete
în cerc spre partea dreapt. Aceasta se repet de
trei ori, apoi se sare de pe glie spre est. Aceast
împrtanie se numete „luvat pašii“. Toi din
familie repet ritualul, de la cel mai în vârst (bunicul) i terminând cu
copiii. Glia se ine pe pervazul ferestrei trei zile, iar a patra zi se întoarce la
locul de unde e luat – ca s nu rmân ran pe sol.
Exist mici diferene în executarea ritualului de Pate, esena fiind
aceeai.
În Luchia, sâmbt seara sau
duminic dimineaa într-o strachin
nou se pune floare de mr, un ou
curat i tocat, urzic, floare de
corn, o plant alb numit pati,
buci dintr-un colac care a fost
pstrat de la Joi Mari i vin rou,
toate acestea formând „Pacile",
care va fi but duminic dimineaa.
În unele sate unde „Pacile" se
prepar sâmbt seara, înainte de
202
Foto 78 Ritualul de Luatul
Patelui

IoneliaToarc
apusul soarelui strachina respectiv, cu o lingur în ea, se pune în pom, în
coul cu ou, unde va sta pân a doua zi de diminea.
Este bine ca în timpul ritualului fiecare participant s aib un ou rou în
sân sau în buzunar.
În Valeacoanie glia se pune pe partea interioar a pragului, i se sare
peste prag. În Mali Izvor ritualul s-a fcut pe pajite uitându-se spre soare.
În Podgorac i Zlot, împrtitul se face pe secure, care este aezat pe glia
de pmânt, cu tiul în afar, spre u.
Cândva oul pentru împrtire s-a spart de capul berbecului conductor
de turm, iar alt ou s-a îngropat în arc pentru sntatea i fertilitatea turmei.
Vitelor li s-a pus în nutre sau în hran.
Dup ce se spal pe fa toi membrii familiei aleg câte un ou cu care
au trecut peste fa i cap, s fie sntoi i rumeni ca oul. Copiilor le-au
trecul oul prin sân ca s preia de la el sntate i for. În acelai timp,
aceasta a putut s aib i semnificaia de transmitere a fertilitii.
Oule de Pate se ciocnesc dup mas, cojile fiind adunate într-un
anumit loc i îngropate.
Pentru masa de prânz se pregtesc diferite feluri de mâncare i purcel la
frigare (la proap). În colacul de Pate se pune un ou vopsit înainte de a se
pune la copt. Se dau de poman colaci, lumânare, din fiecare mâncare câte
un castron i friptur, atât Patelui, cât i morilor. În cele trei zile de Pati
nu se lucreaz.
În ziua de Pate nu se merge la cimitir, numai “la a doua zî. Îninte, s-a
dus i zâua dintâi, dimineaa” (P.I.).
Mâtcalu-Mtclul se srbtorea a dou mari dup Pate i era
srbtoarea fetelor. Acest obicei nu se mai întâlnete astzi decât în
povestirile celor în vârst, unii dintre cei chestionai, aducându-i aminte cu
greu despre srbtoare: “Mtclu, la 9 zâle dup Pati. Românii di la
rsrit 279 fac jocuri, i a dus tot nat aa, câte ceva, pun la mas, i dau de
poman, aprind lumânri”(P.S.). i la “Petrou, a fost mare srbtoare,
pn mi napoi” (B.N.).
Mai la sud de satul Valeacoanie, numele este menionat pe o cruce:
“iast aa, la un pod aa la stânga, iast cruce de lemn i scrie Mtclu”
(S.P.).
Luni, la „Lunia mâtcalulu“, fetele au vopsit ou iar mari, la
„Mâtcalu“, oule se ddeau de poman împreun cu colaci, pentru norocul
279 Informatorul fiind din satul Rean, de pe valea Moravei, el fcând referire la românii
dinspre valea Timocului.
203

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
fetelor. În timpul zilei de mari, acestea se vizitau, fceau schimb de ou, în
unele sate spunând c s-au „învarucat“ (învruicit). Aceasta era o relaie de
prietenie foarte strâns, se puteau invita una pe cealalt la nuni, puteau s-i
încredineze secretele una celeilalte. Prietenia dura pân la cstorie, dar
uneori chiar i pân la sfâritul vieii dac nu se cstoreau în alt sat.
În Zlot i Podgorac fetele au organizat eztori i au invitat biei.
Fiecare a adus câteva ou ca s fie suficient pentru toi pentru a se ciocni.
În Metovnica fetele i bieii s-au întâlnit lâng foc pe care l-au aprins lâng
râu sau pârâu. Fetele au adus ou vopsite i le-au împrit bieilor. i
urmtoarele 2 zile ale srbtorii Patelui, abund de danii i pomeni.
Insuritul sau Invruicitul - se practic a treia zi de Pati, la fântân
sau la pâru. Obiceiul const în schimbarea simbolic a copiilor, trecerea
oulor roii prin cunun i viza în special sntatea copiilor, dar avea poate
i un rol iniiatic. Acum, copiii îi caut frai de cruce sau vruici, de care se
vor lega pe toat viaa:
“S-nvruicesc prima zi sau la trei zile dup Pate, la Rpotin. E,
atuncea s-a întâlnit, s-a adunat doau fete, în ziua aia, or doi copii i ei s-
anvruicit, fetele. Ama(dar) i-a schimbat acolo oau, una la alta i ei deaicea-n
colo zice verioar or vruic, or surat, or cumnat, în tot felu’.
Da’ p’, copiii(bieii) când s-anfrit i-a tiat aicea, s-anpat la
deti(deget), i când a izbit(ieit) o âr(puin) sânge, aa am auzit pe mama
mea, da’ bine ei, i-a supt sânge unu di(de) la altu’. Nacia(tii), e aia, zice
înfral. El când s-anfrât de-la, ama s ia în cârc(spate) i s trece
peste oga, trec încolo i te-ntorci îndrt i d-aci-ncolo, naci(tii), s-
anvruicit, verioar, vruic, ce este…Fetele i-au dat ou una la alta, a
schimbat oau(ou), iar aa i-a dat ou una la alta i s-a trecut în
gârg(spate) piste(peste) oga, cu el în gârg(spate) i pe orm l-antins iar
piste(peste) oga i naci(tii), atunci s-a legat înfrala aia, învruiceala
aia. S-a vorbit aia. De aci îninte, sîntem frai, vruici or de-acia ce…Tu-mi
eti verioar, eu sînt verior. Nu s-a cântat nimic”. (N.S.).
Ropainu-rpotinul are loc a treia mari dup Pate. Nu se lucreaz la
câmp, de fric s nu fie trsnii, iar femeile nu torc.
Ziua stelor – are loc tot la Rpotin, care se spune c este i ziua
femeilor, obicei relatat de Tihomir Georgevici la 1905, în satul Luchia: “In
ajunul sfântului Bartolomeu, cunoscut aici sub numele “Rapacin”, femeile
fac nite ulcele de pmânt, în credina c de sunt fcute în ziua aceea vor
dura mai mult. Ulcelele sunt lucrate de mai multe femei laolalt; pentru
facerea lor, pe lâng pmânt special, rou, se mai întrebuineaz: cenua,
baliga de cal i câli. Acest material se amestec cu apa, se calc bine, apoi
204

IoneliaToarc
se ia dintr-însul atâta cât trebuie pentru o ulcea i i se d forma cu mâna.
Ulcelele gata, se pun la rcoare s se usuce”.
În satul Gradscov se întâlnete o alt variant a acestui obicei:
“Muierile în ziua lor trebuie s-i fac lapte i ele caut ste. stele sunt
de pmânt, duc ap acolo i caut nroi i fac ste. i aa a fost atuncea,
c atuncea na primer(de exemplu), voi oamenii(brbaii) nu cuteaz s zic
la muieri nimica, c ei iau btaie. Postiete(circul) o variant, zice c:
Atuncea c fiindc Dumnezu a îndrgit ziua aia s fie ziua la muieri.
Ama(dar) muierea când a aflat c e ziua ei i s-a pus pe om(brbat) i l-a
luat de diminea s-l bat pân sara. i-atuncea Dumnezu a zis c ce
muierea svarno(într-adevr) poag pe ea, l-ar omorî pe om, da mi bine
ziua ei când este s s zdueac(transpire) s fac ste, ca s-i treac
ziua s nu bat omu’.”(N.S.). În satele din vestul regiunii (Valea Moravei)
nu se cunoate obiceiul.
Sîm-uordzu, (Sfântul Gheorghe) se srbtorete pe 6 mai. Este ziua
în care se face stâna, în satele de munte,
ziua în care se urc cu oile la munte, ziua
când se mulg oile prima dat în acel an.
Ziua dinainte de Sfântul Gheorghe se
cheam „napruour“ (zori). Oile se scot
devreme la pscut, undeva mai la “dos, s
pitul, c-n zîua de Sângeorz iast muieri
Foto 79 Obinerea brânzei, sat
Bacevia
care tiu s descânte i fur laptele la
oi”(M.M.).
Dup întoarcere de la pune
se efectueaz primul muls, iar
laptele se încheag pentru ca a doua zi, de Sfântul Gheorghe, s se dea
brânza de poman morilor.
Foto 81 Pomana dat
Sfântului Gheorghe
205
Foto 80 Mulsul oilor, sat
Brezovia

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
În aceast zi poate s se are. Pe câmp s-au cules plante care s-au
amestecat, la Sfântul Gheorghe cu uruial, cu care s-au hrnit vitele, în
special oile.
În ziua de Sfântul Gheorghe oile se întorc devreme de la paune i se
mulg, iar gospodina împodobete poarta, “buiandrugul” casei i intrarea în
„obor” i în grajd. Pentru împodobit s-a folosit crengi de salcie i leutean.
Este folosit i frunza de fag, care pune la u, la „tal la vie, la gini, la
porci, la oi, la vaci, la toate cile într u”(Z.J.).
Mulsul s-a fcut prin spat i prin colac rotund în
form de cerc. În pâine se afl un bnu. Fiecare oaie
se mulge cu câte trei jeturi, pentru fiecare micare a
mulsului se întoarce partea cealalt a spatei. Gazda,
sau ciobanul, cu brbaii din familie, prind colacul cu
ambele mâini i îl învârtesc, rostind: pcurarul –
„cucu“, i rspunsul
– „rascucu“. (Acest
amnunt e pstrat în
Foto 82 Însemnarea
oilor pe rbo
Osniea, Zlot i
Metovnica) (F.P.).
Acest ritual se face
de trei ori i apoi rup colacul. În a crui
bucat se afl bnuul, va fi fericit tot anul
sau va fi “pcurar” tot anul. Pâinea se d la
oi, i apoi se termin de muls, laptele fiind
fiert mai apoi pentru prânz.
Foto 83 Msuratul laptelui
Dimineaa devreme se taie un miel sau un purcel i se prjete. O pâine
i o lumânare mai mare, brânza, laptele i carnea, se dedic srbtorii, iar
celelalte se dau de poman morilor. Dup prânz au mers la hor.
Înainte de Sfântul Gheorghe nu s-au muls oile i nici miei nu s-au taiat.
Cei care au avut în cas mori, în primul rând copii, sau membri de familie
care au murit dup Sfântul Gheorghe de anul trecut, n-au mâncat lapte i
carne de miel înainte de a da de poman celui mort în ziua de Sfântul
Gheorghe.
Tot la Sângiorz cândva, „atuncea haiducii s-astrâng (se
adunau)”(B.N.).
În satele de munte, dup Sfântul Gheorghe, are loc obiceiul “bcia”. De
acum, se înarc mieii i oile se mân în munte, unde se face stâna, care ine
pân la sfâritul seceriului.
206

IoneliaToarc
La “bcie”, toi stenii adun oile la un cioban, “împreun lumea oile
sara”, dup care fiecare mulge oile altuia, niciodat pe ale lui. Dimineaa, se
duce “pcurariu” (ciobanul) cu ele la pune, iar la prânz când se întoarce,
le adap, le bag pe toate în strung i le msoar. Aceast msurtoare
const în faptul c “tot nat mulge oile lui”, pune laptele într-o gleat i îl
cântrete. Dup ce este golit laptele, se arat gleata i se zice: ”S-artm
sâmbrai fundu la glei”. Aa procedeaz toi cei care au oi, dup care se
compar numrul de litri de lapte, pe baza acestei numrtoare stabilindu-se
ordinea i numrul de zile pentru paza oilor. Ale cu oi au dat mai mult lapte,
acela le va pzi mai multe zile. Primul care începe s le pzeasc, zice ctre
steni: ”chit le-ai adus, chit le luai”(Z.J.). Pe durata stânei, cine le
pzete în ziua respectiv, acela le mulge i face brânz pentru familie.
“Oile sînt în stân pân toamna, pân nu ninge. Pe orm tot nat ia oile lui
i stâna s sparge” (Z.J.).
Svei icuola (Sfântul Nicolae) de var se srbtorete ca hramul casei
pe 22 mai, urmat de Ispasu al mic-Înalarea Domnului care se serbeaz a
patra joi dup Pati i Ispasu al mare a cincia joie dup Pate. Se srbtoresc
ca hramul casei i al satului.
Duminica mae sau Pogorârea Sfântului Duh se srbtorete în a
aptea sptmân dup Pate ca srbtoarea satului. În aceaai zi sunt moii
rusaliilor, „muošî rusailor“. Pentru cimitir se pregtea „colac cu gaur“ i
lumânri. Pe fiecare colac s-au pus ciree i aa s-a dat de poman
morilor.
Rusae-Rusaliile se crede c sunt fiine invizibile care apar doar pe
sptmâna rusaliilor. Omul care le întâlnete, nu le vede, dar le simte
consecinele devenind ameit, absent, tot timpul tace sau nu tie ce vorbete
– „la šoimanit“, e ameit, „la luvat rusalilii“. Pe care-l iau rusaliile, aa va
fi pân la rusaliile de anul viitor. Nu exist descântece împotriva rusaliilor,
singura arm fiind purtarea de usturoi i pelin. De-a lungul întregii
sptmâni trebuie s se consume cel puin un cel de usturoi pe zi. Sub
pern se pun pelin i un cel de usturoi ca s nu fie vrjit omul în vis. Este
bine ca oamenii s se mite cât mai puin posibil, mai ales noaptea. Nu era
voie s se fac baie copilului dup apusul soarelui. Treburile în gospodrie
s-au efectuat în mod regulat, dar nu au cutezat s coase, s cârpeasc, s
toarc, nu au avut voie s planteze i s sape grdina, s coseasc, s înhame
i s transporte. Nu au îndrznit s se odihneasc la umbra nucului. A fost
de dorit ca o parte a îmbrcminii s fie îmbrcat pe dos, s se doarm în
“cirepi, s nu vin rusaliile, s te ia când dormi”(S.S.)
207

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Prezena rusaliilor se putea gsi în locurile unde iarba a crescut în
form de cerc. Se distinge iarba dup înlime i culoare (este mai mare i
mai întunecat), tiindu-se c înainte de sptmâna Rusaliilor nu au existat
asemenea locuri. Ele au jucat hora acolo sau au prânzit. Rusaliile sunt
considerate srbtori rele, ca i Sântoaderii.
Dac se îmbolnvete cineva în timpul rusaliilor, familia anun vecinii
s vin s-i dea ocol bolnavului, jucând (F.P.).
Pericolul înceteaz între smbt i duminic, astfel încât oamenii au
putut s srbtoreasc linititi lsatul secului pentru postul Sfântului Petru i
Pavel.
Obiceiul Rusaliilor sau Crielor, este consemnat i de Tihomir
Georgevic, el considerând c obiceiul ar corespunde obiceiului sârbesc
Crallia (regina).
Cândva, în zilele Rusaliilor, în satul Valea cu Anini (Valeacoanie)
umblau prin sat “crie”, care cântau i jucau. ranii aduceau în faa lor pe
cei bolnavi i ele îi zgâlâiau spre a-i lecui. Acest obicei a disprut astzi din
regiune, dar muli îi mai aduc aminte. Se mai pstreaz totui, în plasa
Svijd, în satul Dâlboca (Duboca), care a devenit foarte cunoscut din cauza
acestui obicei. În acest sat vine i acum lume mult numai pentru a vedea
“cum vor cdea Rusalele i cum crbuul le va readuce în simire prin
glasul crbielor lui”(D.P.).
În trecut, Cderea Rusalelor se numea cderea femeilor într-un somn
hipnotic, din care erau readuse în simire prin cântecul “crbuului”.
Obiceiul, aa cum l-au gsit T. Georgevici i M. G. Milichevici, nu mai
exist, astzi pstrându-se doar pentru spectacol.
Juoia viare-Joia Verde este în sptamâna Rusaliilor i nu se lucreaz,
credina fiind c cine încalc regula poate s înverzeasc i s moar sau
“bate piatr”.
Viniri pi rusale-Vineri pe Rusalii/Rusalnica, este cea mai important zi
din sptmâna Rusaliilor. Nu s-au scos vitele la pscut, ci se hrnesc în
arcuri sau în grajduri ca s nu fie expuse „rusaliilor“ care ar putea s le
înbolnveasc.
Duminica mic-Duminica Mic, Lsatul secului pentru postul
Sfântului Petru i Pavel, se srbtorete ca hram în majoritatea satelor. Nu
se lucreaz i se d de poman.
Muoi i fra-(Moii de fragi sau de primvar) se serbeaz în prima
mari a postului Sfântului Petru i Pavel. Cine a avut copii mori, nu a
mâncat cpuni pân în acea zi când se da de poman copilului mort
cpuni, i abia apoi a mâncat. În aceast zi a morilor se d de poman
208

IoneliaToarc
cpunii i celorlali decedai, astfel încât pentru fiecare decedat din cas se
frmânt câte un colac, pe ei se pun cpuni, câte un cartof fiert i câte un
cel de usturoi. Dac nu sunt cpuni se pune frunz de fragi în loc de
fructe.
Vârtaluomu-Sf. Apostol Bartolomeu este în data de 24 iunie, i a
preluat atribuiile zeului vântului, el fiind foarte periculos pentru c poate
aduce distrugeri cauzate de trsnet i de grindin. Este considerat stpânul
stihiei. De aceea nu s-a lucrat: “Vârtolomu, nu s lucr, frunza de tei s-
antoarce, când pe-o parte când pe alta, în aia zî. Aia tot srbtoare rea e,
tot ce a strâns omu, l-a învârtit, l-a luat” (N.S.).
SRBTORILE DE VAR
Sîmdzîiai“-Sâmzienele sunt pe 7 iulie. Dimineaa s culeg sâmziene,
“florile alea galbene”, se face una-trei coronie i se d de poman. Întâi se
d lui Dumnezeu, zilei de Sâmziene, i la cei mori i le “anini”(agi) la
cas, i la poart afar. Împreun cu coroniele se d de poman i un colac,
lumnare, cpuni i ciree dac mai sunt, sau alte fructe. Înainte de amiaz
femeile au mers s culeag suntoare. Ea se usuc i s-a folosit pentru
împotriva erpilor, pentru vindecarea trsririi din somn, i durerilor de
stomac, de piept, de cap. Tulpina aprins (care scoate fum) se trece din
mân în mân, în jurul capului i corpului celui bolnav, acestora punându-lise
i în mâncare. Suntoarea se folosea i pentru vrjit.
Sîm-Pietru-Sfinii Apostoli Petru i Pavel, se serbeaz pe 12 iulie.
Pentru masa de prânz au tiat un miel sau un purcel. Nu se merge în vizit.
i nu se lucreaz. Dac pic miercuri sau vineri, se d de poman mâncare
de post.
Pân în aceast zi, prinii crora le mor copiii, sau sunt mori tineri în
familie, nu mnânc mere, pân nu se d de poman mrul de Sâmpetru.
Urmeaz pe 13 iulie, Fraii lu Sîm-Pietru-(Fratele lui Sfântul Petru i
Vrai-Vracii. Aceast srbtoare se suprapune peste Sf. Mucenici Doctori
fr de argini, Cosma i Damian) în 14 iulie. În aceast azi nu se lucreaz,
deoarece este considerat una dintre cele mai “grele“ srbtori.
În ziua de Procoplia-Sf. Mare Mucenic Procopie, 21 iulie, nu se
lucreaz ca s se pstreze fânul i grâul de incendii i fulgere. Se d de
poman o pâine i o lumânare. În Mali Izvor aceast zi se numete i „baba
surd“(F.P.).
Tot de frica fulgerelor nu se lucreaz nici pe 26 iulie, de ziua
Aranilului-Soborul Sf. Arhangel Gavril i în ziua de Pria-Pârlie/Sfânta
Mare Muceni Marina, în 30 iulie.
209

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Sveiia-Sfântul Ilie se serbeaz pe 2 august ca patronul casei i ca
hram. Nu se lucreaz de frica trsnetelor: “muma lu St. Ilie nu i-a spus când
s-a fcut c s-i fi spus, care tie ce ar fi fcut, c dudie la Sf. Ilie. Dac ar
fi tiut cine tie cum ar fi duduit, cum i-ar fi mânat caii i cocia (crua), s
dudie i s sfulgere. Când a trecut zâua lui, iar atuncea muma lui i-a spus”
(N.S.).
Dimineaa se frmânt pâine i se d de poman împreun cu o
lumânare i cu alimente Sfântului Ilie. Sunt sate în care se organizeaz bâlci.
(Šarbanovac)
Urmeaz Viniria mare-Sfânta Parascheva de var (8 august),
Paneiu-Sf. Pantelimon pe 9 august i Zîpostîtu Sîni Marii -Lsatul
secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului pe 13 august. În aceste
zile nu se lucreaz i se d de poman zilelor rspective i morilor.
„ZAVEINA“ (HRAMUL SATULUI)
Este un tip de srbtoare care se face pentru protecia culturilor
agricole, prin care se încearc îmbunarea i mulumirea sfântului care de-a
lungul timpului a provocat pagube respectivului sat. Alegerea a depins i de
perioada când s-au întâmplat pagubele: la ziua srbtorii, înainte sau dup.
Pentru locul desfurrii se alege de obicei, un loc înalt sau care a fost cel
mai mult expus intemperiilor.
Pentru organizarea hramului se alege un „colcar“, care are obligaia
s organizeze sculptarea amuletei, executarea
adpostului, s aduc mese i bnci, s aleag i
s tocmeasc muzica, s anune gospodriile
despre srbtorirea hramului. El conduce
întreaga srbtoare.
Pentru sculptarea „smnului“, se alege,
dac este posibil, un copac roditor. Altdat se
alegea un arbore înalt i gros, despre care se
credea c este sfânt. Dimineaa, în ziua
hramului, colcarul cu un grup de vecini
“comii”, iau cu ei un colac în form de inel, un
fel sau dou de buturi, lumânare, flori i o
uvi de lân. Semnul în form de cruce de
aproximativ zece centimetri, este fcut prin
scrijelirea, prin decojirea copacului pe partea de
apus. Dup ce îi face semnul crucii, colcarul zice:„S-ajue Dumnidzu sî
faem sîmnu zavieii Vrtaluomulu!“ (F.P.) iar cei prezeni rspund:
210
Foto 84 Copacul ales
pentru zapis

IoneliaToarc
„S-ajue“. Aceast cruce se decoreaz cu flori i lân, în crptur se pune
un bnu, lâng el se pune o lumânare mare aprins, iar colacul cu o
lumânare mai mic se dedic Sfântului: „Sî fie pântru dzîua i astâdz,
pântru Vrtaluom, sî i apie câmpu, berechetu šî câšîi i patr, i sîait,
i tuae rîaii!“(F.P.) Cândva demult, dup sculptarea crucii, s-a tiat
mielul care s-a fript pentru hram, iar colcarul pentru fiecare familie a
împrit câte o bucat de friptur.
Acest copac i se spune “zapis” în
limba sârb, termen folosit tot mai des
i de românii din estul Serbiei, dar
adaptat oarecum, find numit “zpisc”,
în Isânov. Termenul românesc pe care
T. Georgevici în îl gsete i îl noteaz,
este “zpârg”.
Etnologul sârb oki Danica,
ajunge la concluzia c ritualul
“zapisului” reprezint un simbol
convenional al graniei ce separ
lumea experienelor umane de lumea
credinelor metafizice i c întregul cult al copacului sfânt “zapis”, este o
form de comunicare cu lumea supranatural 280 .
Fiecare familie aduce totul ce trebuie pentru masa de prânz. Dac e
hramul în timpul postului, acas se dau de poman colacul, lumânarea i
mâncarea de post sfântului i zilei care se srbtorete, iar pentru mas s-a
tiat mielul sau purcelul. S-a considerat c sfinii pedepsesc oamenii prin
diferite pagube pentru c nu le respect numele. Aezarea la mas a fcut-o
colcarul. Dup mas fiecare primete oaspei, iar spre sear, începe hora
pentru toi cei care doresc s viziteze, chiar i pentru cei din alte sate. Hora a
avut loc în jurul stâlpului pe care l-a pus colcarul la un loc adecvat cu
câteva felinare agate sau cu lmpi de carabit.
Dup masa de prânz, reprezentanii gospodriilor au ales colcarul
pentru anul viitor. Semnul se face în fiecare an i se decoreaz din nou.
Astzi hramul satului, se organizeaz foarte rar în sate, deoarece prin
modenizarea vieii la sat, ritualurile îi pierd funcia, dispare credina în
scopul srbtorii, tinerii nu mai respect tradiiile satului, ei fiind pe deplin
legai de ora.
280 Danica ocic, (1986), “Zapis”, as a village cult tree in old Kostolac, Centar za culturu
narodni muzei, Pozarevac .
211
Foto 85 Semnul pe zapis

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
OBICEIURI ANUALE DISPRUTE
Muma pluoii (Mama ploii). Ritualul a fost aplicat pentru a opri ploile
din perioada verii, aceasta împiedicând executarea lucrrilor de câmp.
Dup cinci sptmâni de ploaie neîncetat, în jur de Rusalii, sub
îndrumarea persoanelor în vârst, „copiii s-adun, mai mruî, 10,12, 13, 15
ani: prind mâ negru i îi fac leagn in coaj e tei. Coaja o iau, o
dejghior, pun înuntru mâu, ama pân nu îl pun înuntru îi coas gura cu
acu, mâtu viu. i acuma mearge, mi mult feae, a fost care a dus leagnu,
i i-a fcut cruce in bâte, i merg i pe drum cânt: moare muma ploii,
învie tata-al soarelui. Piu, piu, paraschiu!, i pân ajung la rspântie, i
acolo îl îngroap, aa de viu. Lumea a crezut în aia, jertf, s opreasc
ploaia. i alea sînt pierdute”(F.P.). Intersecia trebuie s aib cel puin trei
drumuri. S-a crezut c ploaia va înceta când moare pisica, copiii fiind
convini c prin acest ritual au contribuit la reducerea suferinei umane prin
posibilitatea de a continua lucrul i a salva semnturile deteriorate.
În Valakonie, pentru a opri ploaia, iau trocul cu ap, ies pe pragul casei
i se adreseaz celui care dirijeaz ploaia cu urmtoarele cuvinte: „Sî duc
pluaia la mun, la mîri, în pustîne, une cucu nu cânt, une iarba nu
caše, sî nu las satu la fuamie, pi nuoi, copiii nuotri î viii
nuatre!“(F.P.). Apoi se toarn apa din pahar.
Mugaiala. Denumirea obiceiului provine din onomatopeea sunetului pe
care îl provoac participanii în timpul efecturii acestuia. Aciunea
obiceiului s-a practicat pentru a alunga seceta: “e dudit sceta, nu de
chemat ploaia, c ei a gândit c seceta e vreun duh, care a tunat în sat i
s-l goneasc”(F.P.). Potrivit povestirilor, în Osnicea acest obicei a fost
efectuat ultima dat spre sfâritul secolului XIX. În alte sate nu e cunoscut
nici sub alt denumire.
Din cauza secetei prelungite care amenina cu foamete, brbaii dintr-o
anumit mahala s-au îneles s organizeze „mugaial“. Se adunau în grup
dup cântatul primilor cocoi, în jur de orele 22. Într-un anumit loc i-au
dezbrcat hainele, iar pe cineva, care e fricos, l-au lsat s le pzeasc. Dup
distribuirea direciilor, au încetat s vorbeasc i s comunice între ei.
Înarmai cu bastoane, au plecat individual prin sat lovind în garduri, case
prsite, grajduri, guri în copac, poduri, bârloguri i alte obiecte în care ar
fi putut s se ascund seceta. Tot timpul au strigat: „Mmm, mmm“. Dac ar
fi ieit bufnia din vreun obiect sau alt pasre de noapte, au crezut c au
212

IoneliaToarc
alungat seceta. Interdicia de vorbire a durat pan la reîntoarcerea la locul de
unde au plecat.
Paparuda. Poate proveni din cuvintele „bab rud“. Aceasta este
modul în care “dodola” (iganca) se adreseaz gospodinei. Pe baza lor a
aprut denumirea grupului i a obiceiului care, cu timpul, a fost simplificat
în pronunie.
Dodole au format igncile care au mers în grup, de la cas la cas, au
cântat i au jucat chemând ploaia pentru recompens în alimente. Românii
nu au considerat dodole ca practica sa obinuit, dar sunt acceptate ca
înlocuire pentru ritualul pierdut „mugaiala“.
Dodola a fost o fat împodobit cu crengi, frunze i flori. Ea a colindat
fiecare cas în compania femeilor adulte. Cântând i jucând, au rugat pentru
ploaie:
„Duduluaie, pluie,
rud, bab, rud,
ia ie i i ud,
cu gaata pin,
pluaia sî i vin.
Duduluaie, pluaie,
grîu sî i casc,
grîu sî i casc,
luocu sî roasc,
rud, bab, rud,
ia ie i i ud,
cu gaata pin,
pluaa sî i vin.
Une dau cu plugu,
Dumnji-Dzîu cu udu,
une dau cu sapa,
Dumnji-Dzîu cu apa!“ (F.P.)
213

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
FIINELE SUPRANATURALE ÎN CREDINELE
ROMÂNILOR
În privina credinelor în anumite fiine supranaturale, se mai gsesc în
prezent în satele româneti din Serbia de Rsrit, nu numai urme, ci chiar
credine în desfurare.
Demonii 281 sunt urme ale personificrii diferitelor fenomene naturale
sau ale unor fiine care dup moarte se transform în “moroni” (strigoi),
fcând ru persoanelor din jur.
Se împart în demoni ai naturii i demoni care influeneaz destinul
omului. Din prima categorie, fac parte demonii apei, demonii pdurii care
stpânesc peste întinsele pduri din zon, “muma pdurii” fiind des întânit
în povetile btrânilor din regiune, i dragonul care influeneaz fenomenele
atmosferice, având în acelai timp caracterul predecesorului mitic. Printre
demonii care dirijeaz destinul uman, cele mai importante sunt: “ursitorile”,
care determin soarta omului pentru toat viaa sa.
Demonii naturii sunt împrii în demoni buni i demoni ri, ei fiind
menionai în descântece sau anumite rituluri, chiar dac i-au pierdut
funcia demonic original.
Amintim câteva dintre fiinele supranaturale consemnate în povestirile
subiecilor intervievai:
Milostân-binefctoarele(F.P.), sunt slujitoarele lui Dumnezeu. Ele
sunt în numr de trei. Credina oamenilor în cele trei binefctoare este
foarte puternic, fiind convini c dac au un necaz i se roag Domnului,
acesta îi trimite binefctoarele. Niciodat nu se anun, dar se simt peste
tot. Ele apr omul respectiv, îl ajut s înving nenorocirile, îi aduc linite
i bunstare. Când se nate copilul ele protejeaz lehuza i copilul, îl
linitesc atunci când plânge i îl apr de rele.
Dup îndeplinirea datoriei, binefctoarele pleac de lâng om, dar
revin din când în când, la srbtori, la pomeni.
Sâmdzâiana (F.P.) se crede c este o fat frumoas, invizibil, care se
plimb pe câmp. Se îmbrac în diferite culori: alb, albastru sau roz, funcie
de situaie. Ea plutete în aer toat vara, aducând verdea copacilor i
punilor. Adaug punilor flori de toate culorile, fluturi i psri. Sânziana
281 ***, (1970), Negotinska Craina, Etnografscki Muzei, Beograd, p. 46-47.
214

IoneliaToarc
este considerat protectoarea tinerilor, deoarece i ea e tânr. În fiecare an,
ea druiete omului planta medicinal, suntoarea, care-i i poart numele.
Muma pdurii (Z.C., A.D., I.P.) este unul dintre peronajele mitologice
cele mai rspândite în toat regiunee, ea trind în pdure. Totui, evit
pdurile cu întindere mic sau cu copaci mici. Prezena ei se recunoate
dup vârfurile copacilor, care se rotesc, “bat ca vijelia”, pe timp de calm
atmosferic. Uneori ea uier, fluier. Este periculoas doar pentru copii, pe
care îi chinuie, urmrindu-i înc de la natere. Atunci când copilul tresare
din somn i plânge, se crede c “muma pdurii“ îl chinuie, prezena ei fiind
alungat doar prin descântec. În cazul în care nu se iau imediat msuri de
protecie, ea poate ucide copilul. Dac cineva aude plâns de copil în pdure,
înseamn c l-a luat „muma pdurii“.
Exist i o plant numit „muma pdurii“, folosit ca medicament, dar
i în ritualurile de protecie a copiilor, gsirea i utilizarea ei fiind fcut de
anumite femei.
Šojma- oimanii (P.S., N.S., A.D.) sunt fiine invizibile care iau
form de brbat. Ei pot duna mai ales copiilor nou-nscui. De aceea, copiii
nu erau scoi din cas dup natere, timp de patruzeci de zile.
Omul pe care l-au luat „šojmai“ este recunoscut dup privirea vag,
neatenie, nu se exprim clar, nu tie unde merge. Despre el se spune c „a
šojmait“ (a oimnit).
I se poate întâmpla acest lucru numai dac încalc anumite interdicii
din timpul sptmânii lui Sântoader: dac brbaii merg cu capul gol i
femeile fr basma, dac cineva lucreaz în sptmâna respectiv, dac
doarme timp îndelungat sub nuc, dac se culc pe iarb verde sau pe pmânt
umed, dac merge pe rou i pe iarb ud, mai ales dac e descul. oimanii
pot poseda omul i noaptea, în timp ce merge pe drum. Atunci el nu tie pe
unde merge, iar diavolul îl poate trage în ap sau în prpastie.
Posedarea omului de ctre oimani se crede c poate dura de la câteva
ore, zile, pân chiar la sfâritul vieii. Singura protecie împotriva lor, este
descântecul „pentru alungarea oimanilor“.
Vâlvele (Z.J., B.N.) sunt zâne ce triesc pe cer. Credina este aceea c
ele „dirijeaz“ norii, ploaia, grindina, vijelia. Ca i “milostânile”, ele sunt
ajutoarele lui Dumnezeu, îndeplinind voina acestuia. Exist zâne bune i
rele. Cele bune aduc ploaie, iar cele rele aduc grindin, vijelie i vreme rea.
Se crede c ele sunt într-o întrecere continu.
Aceste vâlve se prindeau în hor, de obicei sub un copac. În acel loc
iarba i pmântul erau bttorite, femeile care-i luau copiii la muncile
215

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
câmpului, îi puneau în acel, în hoara zânelor deoarece credeau c acestea au
grij de ei, pân mamele îi terminau lucrul.
Exist îns i credina în zâne rele care se pot transforma în arpe sau în
balaur, fr îns a ucide pe nimeni. Ele pot doar s posede oameni, mai ales
nou-nscuii, singura protecie fiind suntoarea, imediat dup natere copilul
i lehuza trebuind s fie afumai cu fum de suntoare uscat.
Zmu-zmeul sau zburtorul (B.C., Z.C., Z.J.), este personajul mitologic
legat de vârsta adult din viaa omului (latura sa erotic). Este perceput ca o
fiin asemntoare opârlei, dar de mari dimensiuni i cu aripi de liliac. El
se poate vedea doar noaptea i triete în scorburile copacilor din pduri, în
peteri sau locuri izolate departe de oameni. Oamenilor nu le face ru, dar
poate s s sperie vitele. Când se împrtie oile i toate pleac în aceeai
direcie, se spune c este “zmul” sau „muma padurii“.
Acesta se poate transforma cel mai adesea în brbat, care poate avea
relaii intime cu o femeie vduv sau cu o fat btrân, de aceea ele evit
mritatul. În cas el intr i iese prin co, în form de flacr. Din asemenea
relaii se pot nate i copii. Localnicii cred despre aceti copii c sunt mai
mereu sntoi i neînfricai.
Dracu triete în ap. Se gsete de obicei în jurul morilor, în ape de
mic adâncime, pe sub poduri i puni: „Pândete trectorii ca s-i trag în
ap. Conductorul tuturor este tarturu al batrân“ (tartorul cel btrân)
(F.P.).
În forma sa adevtrat diavolul e negru, pros, are cap de câine,
picioare i urechi de capr i coada lui e bifurcat. Poate s ia orice form,
chiar i de om. Nu face ru femeilor care spal rufele în râu i oamenilor
care înmoaie cânepa.
Miazanuopca–Miaznoaptea este un alt personaj mitologic întâlnit mai
ales la românii munteni-ungureni: “Miaznopî a fost, acua nu e” (M.M.).
Ea aprea ca o fiin cu form de grmad de fân. Se mic repede i cu
zgomot mare, ca un dangt de clopot, i poate depi omul în fug. Poate s
surprind cltorul neatent i îngândurat, pe timp de noapte s alerge dup
el sau s-l striveasc. Pentru a se salva, omul trebuie s se dea la o parte i
„mnadza nuopcâ“ va trece bubuind pe lân el.
Moruoni viu - Strigoiul viu poate s devin un brbat sau o femeie care
sunt bolnavi de o lung perioad de timp, care nu se pot ridica din pat.
Acesta se recunoate dup privirea schimbat, se umfl, se mic puin sau
st constant culcat, mai mult tace, mnânc puin, îns are o fa “rumen i
zdravn“, ceea ce înseamn în credina românilor din zon, c el se
216

IoneliaToarc
hrnete cu sângele cuiva „suge sânge din creaturile vii“, din aceast cauz
pot s se îmbolnveasc i s moar animalele din gospodrie i din vecini.
Singura protecie atât pentru oameni cât i pentru animale, erau
descântecele „i moruo“. Toat gospodria i oamenii se stropeau cu ap
descântat, se ddea foc la planta numit „mtura“(ttar) i cu aceasta
afumau totul. Pericolul de posibil strigoi viu exist atâta timp cât e acel om
în via. Dac devine strigoi dup moarte, se iau alte msuri de aprare
„împotriva strigoilor“ (A.D.); “De moroni s-a temut 40 de zâle, când vine
acas, da pe urm nu s-a temut nima” (M.M.).
CULTURA POPULAR
Folclorul românilor din rsritul Serbiei îsi are rdcinile în vremuri
strvechi, ancestrale, cu obiceiuri dintre cele mai autentice. Cultura popular
este de o mare vitalitate, fcând astfel posibil pstrarea identitii românesti
prin: legende, pilde, poezii, poveti, zictori, fabule, glume, balade, cântece
i dansuri etc.
Între aceste categorii exist uneori o strâns legtur, fiind unite prin
valoarea lor estetic, graniele dintre ele nu sunt precis delimitate deoarece
unele producii literare presupun i existena muzicii i a dansului.
Atât specialitii români, cât i cei sârbi au fost preocupai de specificul
acestei populaii i de cultura sa popular, chiar dac cercetrile lor au urmat
traiecte diferite. Din pcate, numrul lucrrilor publicate în România este
destul de mic, nefiind înc editat nici o lucrare tiinific de mare amploare
despre comunitatea românilor aflat între valea Moravei i valea Timocului,
în majoritatea studiilor cultura popular ocupând doar câteva pagini.
Chiar dac folclorul din regiune nu reprezint obiectivul principal al
cercetrii, voi prezenta câteva aspecte ale vieii spirituale din zon, care miau
fost semnalate de ctre interlocutori.
Într-o perioad în care comunitile tradiionale i conservatoare se
sting treptat, românii din estul Serbiei au reuit s îi menin aproape
nealterat patrimoniul cultural immaterial, prezent mai ales în satele de deal
i munte, în satele de câmpie deja fcându-se simit expansiunea
modernului în gospodriile tradiionale.
CÂNTATU. Cântecele au fost deosebit de importante, muzica i
poezia, având în satul românesc din estul Serbiei, forme i sensuri de o
217

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
neobinuit bogie. Cântecul în îneles de muzic i poezia în îneles de
vers cântat, alctuiesc în mintea stenilor o unitate organic de nedescris.
Cântecele se pot împri în cântece de lume, din care fac parte
cântecele lirice i cântecele epice i cântece rituale.
Cântecele lirice aveau o tematic foarte larg, ele cântând despre
frumuseea iubirii, despre secretele iubirilor ascunse, despre dorul de familie
i altele. Ele persist înc, fiind întâlnite în repertoriul majoritii
persoanelor din generaia a treia, numite “cântece de btrânea“: “Cucu
cânt, mierla zâce“, „Negotine, Negotine“, „ede una la o lun“,
„Gherghin, Gherghin“, „Fugi, urâte e pe prag“, „Departe, naic,
departe“, „Frunzâoar, iarb crea“, „Foaie verde, spic de grâu“,
„Dunric, Dunric“ 282 .
Cântecele epice au avut texte cu coninuturi tematice diferite, balada
fiind aici caracteristic.
În funcie de coninutul lor, baladele din regiunea Serbiei de rsrit pot
fi gupate în:
a) Balade pastorale, ce aveau ca teme întâmplrile i nenorocirile
ciobanilor, despre câinii lor, despre lupta dus s-i salveze turmele de hoi,
de animale slbatice sau de intemperii.
b) Baladele vitejeti (eroice sau voiniceti) i haiduceti, aveau ca
teme: vitejia i înelepciunea btrânului Novac, ale fiului su „Gruia lu
Novac“, nedreptatea fcut prizonierului „eu“, lupta pentru dreptate dus
de haiducii „Ptru i-n Cobiia î Milan i-n Rabruva“ (Petru din Kobilje i
Milan din Rabrovo), problemele haiducului „Cuosta Bala“ i vitejia
haiducului Velcu. Ali eroi sunt cântai în legendele: Ptru di la Izvor,
Marcu Viteazu, Gruicea, Novac, Doiecin, Ghi Ctni 283 .
c) Baladele istorice cântau despre uciderea cneazului Mihajlo
Obrenovi, suferinele soldailor din desele rzboaie din aceast zon, bine
ilustrate în cântecul „Fia, muc, blastamat“ („Fire-ai, muic,
blestemat“), suferinele soldailor de pe râul Drina din anul 1944 în
baladele „i la Drina“, „in cîmpu Jedenulu“ 284 .
c) Baladele fantastico-mitologice erau: balada Iana Sîmdzîana, în care
aceasta se lupt împotriva cstoriei cu fratele ei, Soarele; balada meterul
282 Aceste cântece sunt cântate de Saronic Persa, sat Gorneana i Nestorovic Miriana, sat
Criveli.
283 Cristea Sandu Timoc, (1967), Cântece btrâneti i doine, Editura pentru literatur,
Bucureti.
284 Aceste legende mai erau cântate înc în anul 1985, în satul Gornjana, de Saronic Persa,
85 ani, când au fost culese de Miladin Šaronji.
218

IoneliaToarc
„Manuoa“ (Manole), balada „Sînta maca Viia“ (Sfânta Maic Vinerea),
balada Iovan Iorgovan, Vântu Crivetu, Mizlcua, Mizl Craiu 285 . Într-un alt
cântec mitologic este vorba de lupta dintre vânturi, care se bat cu grindin i
cu pietre, cu copaci i cu pmânt, dar îi desparte Soarele dup o lupt de o
lun. Aproape toate piesele se terminau cu o pild.
Baladele mai sunt cântate în prezent doar de câiva btrâni, Miroslav
Ciulin i Slobodan Bâzu fiind cei mai în vârst, dar i cei mai buni
performeri. Cristea Sandu Timoc afirma înc din 1967, c “balada mai
triete în fiecare comun doar la câiva barzi pasionai, cu memorie
capabil de a putea reine între 5.000-15.000 de versuri, dintre care muli
sunt netiutori de carte” 286 .
Bogia repertoriului lutarilor i exuberana lor stilistic au fascinat pe
parcursul acestui secol pe etnologii care au venit în contact cu ei, repertoriu
acestora fiind de câteva sute i mii de versuri. Ei se grupeaz în dou
categorii, cei btrâni cu un prestigiu
incontestabil în zon i cei tineri
crora li se transmite întreaga
motenire cultural.
Urmrind contextul geografic
al zonei, se observ c cei mai
muli lutari fac parte din satele
Foto 86 Slobodan Markovic zis Bâzu (st.)
i Miroslav Ciulin (dr.), printre puinii
rapsozi de balade din regiune
219
montane, izolate, deci
conservatoare în privina pstrrii
cântecului.
Slobodan Markovici, mai
cunoscut dup porecl, Slobodan
Bâzu este poate cel mai cunoscut lutar de factur tradiional, repertoriul
lui fiind impresionant, putând s cânte dup cum mrturisesc localnicii fr
s reia melodiile sau versurile de “astar pân mâine diminea”, fapt
consemnat i de noi în anul 2001, când a cântat fr întrerupere, o noapte
întreag. O atare prestaie atrage atenia unei predispoziii native cultivate în
timp. Chiar el recunoate: c “a fost greu de astea lucruri. N-a putut s
cânte tot nat, ama a putut atunci s cânte la care l-a druit Dumnezu.
Dar acuma poate tot nat, c s sloboade astea (reportofon n.m.) de zece ori
i înva”. Din bogatul su repertoriu amintim cântece de factur local:
“Rândunic mic”, „Ilencu, fat mare”, „Cât ieream cinr ca salca”,
285 Cristea Sandu Timoc, op.cit.
286 Cristea Sandu Timoc, op. cit., p. 21

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
„Giegiu”, „Ruia Ruiculi”, „Biau, mnânc, mâncarea nu-mi plae”, dar i
variata baladei „Mioria” cunoscut în regiune sub numele “Pe-un crac de
munte”, „Strig o fat din cetate”, „Iovan Iorgovan”, „Meteru Manoile”
etc.
Regretatul Draghi Cârcioab, elevul lui Slobodan Bâz i unul din stâlpii
micrii de renatere a românilor din Slatina Borului, a deinut de asemenea
un repertoriu impresionant de piese autentice, îns a dobândit i faima de
“restaurator” de cântece, deoarece unor vechi texte locale le-a dat ritm,
cântându-le „câta mi iut”.
Foto 87 Transmiterea folclorului
tinerei generaii
Cântecele de joc, erau expresii
ale ritmului interior, fiind cântece
legate de dans, hora identificânduse
cu jocul.
Cântecele rituale, religioase i
magice, cântate în situaii bine
definite, sunt un alt fragment din
bogatul folclor românesc dintre
Timoc i Morava.
a) Cântecele de srbtoare, înc active, sunt periodice i comemoreaz
diferite întâmplari din istoria religioas (colindele) sau pentru înduplecarea
naturii (cântecele pentru oprirea ploii “muma ploii”, cântecul crielor,
cântecul paparudei); nu insist asupra lor, deoarece ritualurile au prezentate
detaliat în subcapitolul legat de obiceiuri i tradiii.
b) Cântecul de înmormântare “petrectura”, este poate cel mai
important i cunoscut cântec ritual propriu-zis. Ea are un coninut invariabil,
în „petrectur“ dându-se adesea mortului sfaturi despre drumul spre lumea
cealalt, despre pericolele care îl ateapt pe acest drum. Din pcate, acest
cântec este pe cale de dispariie, datorit faptului c petrectoarele ori au
murit, ori mai sunt foarte puine i în vârst, iar din generaia tânr, nu mai
vrea nimeni s învee textele. Un exemplu de petrectur, este Cânecu
raiului, cântat de baba Piersa din Gornjana, Bor, 85 de ani.
220

IoneliaToarc
INSTRUMENTELE 287 cele mai folosite au fost:
Buen (buciumul), în prezent nu se mai folosete, era un instrument al
ciobanilor, fcut din coaj de tei.
Fluer (fluierul), este un instrument care a fost fcut din lemn de
jugastru sau de frasin împrit în dou jumti pe
lungime, jumtile fiind scobite i reunite prin
legarea cu coaj de cire. Este instrumentul cu cea
mai lung utilizare în muzica popular, folosit i
astzi.
Crbii (cimpoiul). Cimpoaiele s-au lucrat pe
dou voci, piesele din lemn fiind fcute din lemn
tare i cimpoiul din lemn de corn. Pentru burduf s-a
folosit pielea netbcit de miel. Mutiucurile au
fost fcute din lemn de soc.
Lauta (vioara) apare, dup prerea
cercettorilor, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea.
Ea ofer cântreului posibilitatea de interpretare a
melodiilor într-o gam larg de tonuri.
Claet (clarinetul), se face dintr-o bucat de
lemn de lungimea fluierului, care se îngurete.
Are în jur de ase guri pentru interpretarea sunetului în partea din fa i
una pentru degetul mare în partea din spate.
Tuoba (tob). Tobele au fost fcute de igani – „eganari“ prin arcuirea
unei buci de fag, iar pielea a fost strâns cu o sfoar. Toba a fost un
instrument obligatoriu în toate ansamblurile muzicale.
Dup al doilea Rzboi Mondial, a aprut trompeta, înlocuind unele
instrumente tradiionale.
JOCUL-Jucatu era învat de la o vârst fraged, nu aveai voie s iei
„în lume, fr a ti juca”. Srbtorile satului au fost locul i momentul când
omul a putut s se descarce i s se elibereze de greutile cotidiene. De
aceea petrecerile i horele au fost organizate foarte des, ele având i o
funcie social puternic. La aceste adunri tinerii fceau cunotin, se etala
îmbrcmintea, se scoteau în eviden abilitile de joc.
287 Informaiile despre denumirea i confecionarea instrumentelor mi-au fost oferite de
domnul Filip Paunelovici, 65 ani, din satul Osnicea, acesta pe lâng faptul c este un foarte
bun cunosctor al folclorului din zona Timocului negru (Crna Reka), este i specialist în
confecionarea tobelor.
221
Foto 88 Trucu Ciulin,
satul erbanov

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Hora s-a numit „uor“ i se juca închis 288 . Deschiderea horei este o
apariie recent, spre sfâritul anilor treizeci ai secolului XX sub influena
modului sârb de a juca. Jocul era iniiat de conductorul petrecerii (gazda
sau colcar) sau cel mai nerbdtor, în acelai timp i cel mai bun juctor.
Dac începea hora un brbat cstorit, în hor se prindeau mai întâi soii i
soiile, i apoi cei necstorii. Având în vedere c a fost ruine ca o fat s
joace lâng un brbat cstorit sau un biat lâng o femeie cstorit,
trecerea era fcut de rude sau juctorii de acelai sex. Dup deschiderea
horei, brbatul, dup regul, a fost conductorul horei.
inutul în hor a fost strâns, doar
de centur, mâna stâng peste cea
dreapt. Libertatea micrilor se
reflect în rotirea ritmic în timpul
pirii i legnarea în timpul tresririi,
acest procedeu fiind caracteristic mai
ales la românii din zona Timocului
Negru (ârnoreca).
În timpul rotirii, femeia inea
privirea înainte i capul se legna uor
pe umeri. Brbaii, în timpul jocului
puteau s fac micri improvizate, dar
n-aveau voie s ias din sistemul de baz al jocului.
Solul era atins întotdeauna cu talpa întreg, iar pasul fr ridicare de
la sol, cu încovoierea genunchilor în jos. În timpul jocului, se strigau adesea
glume. Acestea mai sunt cunoscute i astzi, de majoritatea femeilor din
regiune.
„i cînd muica ma facut
Urs în uor n-am vadzut,
Da acuma, vai i mie,
Uoe-l juac lîng mie!“(F.P.)
„în-e daico pîn mîi puot!“(F.P.)
„Cîtr mie, cîtr ie,
cîtr nuoi amînduoi!“(F.P.)
288 Explicaiile legate de desfurarea horei, sunt culese de la acelai Filip Paunelovic,
Osnicea, care de peste dou decenii, este conductorul ansamblului folcloric din sat.
222
Foto 89 Ansamblu folcloric

IoneliaToarc
Când termin strigtura, celelalte femei din hor încuviinau, ipând
„iii-i“.
Džadževi Dragoslav, într-un studiu etnologic extins identific în toat
regiunea, prin cercetarea sistematic a 75 sate, toate jocurile româneti i
sârbeti. Lista cuprinde 394 jocuri sârbeti i 324 jocuri româneti.
Jocurile româneti se pot împri în jocuri cu i fr tremurat –
„tramurat“. Se crede c jocurile fr tremurat sunt mai vechi. Acestea sunt:
„batrîna, cošteca, tri pazîae, iar cele
mai noi - dauic dac, epura, ocîe.
Printre jocurile mai vechi sunt i cele cu
bti: ropîta, tobašanca, minta, cu
lovituturi tari a picioarelor în sol. Unele
jocuri, pe lâng denumire, poart i
apartenena satelor dup care au putut fi
identificate. Acestea sunt: soana ca la
arbanu, tramuria ca la Lugia,
tobašanca ca la Baevia, tramuria ca la
Dobropuoa, brestovana ca la Zluot.
Jocurile româneti din zona
Timocului negru (Crnoreka) sunt: batrîna, cošteca, tri pazîae, ruopîta,
tramuria, tramuria pi piuor, brestovana, vacaaa, sojana, prorupta,
piuoru al mae, cuapa, op zdrn-zdrn, minîta, ocîe, tobaanca, dauic
dac, epura (boboica), cisîu, jijiana, poluanka (F.P).
În celelalte inuturi: inutul Moravei, Homoli, Valea Dunrii, jocurile
frecvent întâlnite sunt: btârna, btrâniasc, batuta, btârna pistpior,
dodorca, gruianka (Zaiecear), gruianka, coconiete, (Craina, Pojarev,
Alexin), danca (Craina), metoviceanca, miroceanca, paracinca, nodu,
ora, ora-n loc (Osnici, Valeacoanie, Lubnia), ora-npleit (Turia), ora de
doi, ora de tri, ora nostra, ora feilor, ora a opta, ora a patru (Miro),
ora ursu (Bucovcea), ora rumuniasc (Bârnia), omolianca, orantoars
(Tanda), prepior, prorupta, perina, pari, ruzmarin, rastau, stara vlahinia,
vlahinia, frunzariu, cuca, ocâ 289 .
Dintre jocurile sârbeti amintesc: Žikono kolo, zaplet, katanka,
kukunješte, koštanka, levka, levakinja, lesa, minota, neda grivne, orlovka
etc 290 …
289 Dragoslav Džadževi, (2006), Narodne Igre Severnoistone Srbije, Pojarev,p. 147-177
290 Ibidem
223
Foto 90 Ansamblu folcloric
de copii

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Astzi, de jocurile tradiionale se ocup doar ansamblurile culturale i
grupurile folclorice steti, care din pcate, nu mai pstreaz în totalitate
caracteristicile i coninutul stilistic de exprimare a jocului motenit,
introducând i elemente noi, strine, fiind influenate de mass-media i din
dorina de spectacol.
Totui, chiar dac ansamblurile
folclorice nu mai pstreaz toate
elementele tradiionale, acestea au
meritul de a menine vie identitatea
românilor din zon. Ansamblurile
folclorice sunt înc numeroase la
românii dintre Timoc i Morava, cu
precdere în partea de est a regiunii,
acestea regsindu-se în majoritatea
satelor de aici.
Amintim cele mai cunoscute
ansambluri folclorice: din satele
Lubnia – Zajecar, Cobinia –
Negotin, Bogovina – Boliev, rnaica, Brestov, Luchia, Tanda,
Metovnia, Criveli – Bor etc.
Aceste ansambluri folclorice au o activitate bogat, dat i în prezent de
manifestrile „susreti sela”, (întreceri folclorice între sate), desfurate
frecvent, dup un calendar bine stabilit, mai ales primvara i toamna, fiind
trecute i ca atracii turistice ale zonei.
Pe lâng aceste manifestri, au loc periodic i numeroase festivaluri
folclorice naionale i internaionale, la care ansamblurile folclorice sunt
invitate s participe, transmind astfel generaiilor viitoare valorile
identitare ale românilor din regiune.
Au existat i jocuri de ritual (jocul Sâmdzienelor, jocul Rusalelor),
dar nu mai sunt cunoscute, nu se mai pstreaz în amintirile informatorilor,
excepie fcând ritualul pentru oprirea ploii, „muma pluoii“.
Jocul Rusalelor sau „cadzutu“, este un obicei legat de cultul morilor i
însemna cderea în trans a anumitor femei înzestrate cu capaciti de
medium, care fceau legtura între oamenii de pe „aceast“ i cei de pe
„cealalt lume“.
Obiceiul este consemnat de Tihomir Georgevici, înc din 1905, în
satele Valeacoani i Duboka, când prin sat umblau “criele”, care cântau i
224
Foto 91 Întâlnirile satelor -
Susreti sela

IoneliaToarc
jucau, încercând s vindece oamenii bolnavi prin zgâlâire. Cercettorul
asociaz acest joc, obiceiului sârbesc “Krallica” (Regina) 291 .
M.G. Milichevici amintete i el de “ Criee sau Rusale”, care în satul
Duboka au devenit celebre, jocul adunând mult lume pentru a vedea “cum
vor cdea Rusalele i cum crbuul 292 (cumpoierul) le va readuce în
simire, prin glasul crbielor(cimpoiului) lui”.
Ritualul este descris i de ali cercettori, în 1938 i 1939, G.A.
Küppers asistând la „caderea Rusaliilor” în acelai sat, a fost uimit s
regseasc exact acelai ansamblu ritual consemnat cu o jumtate de secol
înainte.
Important de menionat, e c acest obicei se pstreaz i astzi în satele
din inutul Zvijd, cu precdere în satul Duboka, dar numai la nivel de
spectacol, ritualul propriu-zis i scopul în sine al ritualului, nu se mai
întâlnete.
De la ritmul tribal al horei-dansul colectiv inconfundabil al regiuniipân
la “clb” sau “clb”, cciulile originale ale muntenilor din zon,
tezaurul folclorului românilor din zon, este imens pentru patrimoniul
cultural românesc i universal.
PORTUL POPULAR
Regiunea din estul Serbiei Centrale este considerat de specialitii
sârbi i nu numai, ca fiind una dintre cele mai interesante regiuni din
Balcani, atât din punct etnic cât i din punct de vedere etnologic 293 .
Costumul popular reprezint o trstur important, ce caracterizeaz
un grup etnic i contribuie la o mai bun cunoatere a tradiiei i culturii
populare a acelui grup.
Co-existena naionalitilor român i sârb în regiunea cuprins între
Timoc i Morava, a dus la o bogie i o varietate de elemente în
îmbrcmintea tradiional.
În privina portului tradiional la românii din regiune, caracterizat prin
elemente arhaice, etnologul Zecevic constat câteva mici diferene, date
cum era i firesc, de zonele în care acetia locuiesc, costumul românilor
291 Tihomir Georgevici, op. cit., p. 43 i pp. 91-94.
292 Termenul de crbu face referire la cimpoier, cimpoiul în grai local fiind numit
“carab”.
293 National Museum Zajear, op. cit., p. 38.
225

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
ungureni, adic al locuitorilor zonelor montane, numii i munteni, venind
cu câteva elemente în plus fa de cel al ranilor, care triesc la câmpie 294 .
Toate costumele au îns caracteristici comune: piese de îmbrcminte
din aba alb, cingtori cu ornamente tipice, custuri minuioase, opinci de
porc.
MATERIALELE DIN CARE SE CONFECIONAU HAINELE
Îmbrcmintea, ca de altfel i totul pentru cas, erau lucrate în trecut de
femei, erau esute în cas, populaia bazându-se complet pe propriile
resurse. Materialele brute obinute, erau prelucrate dup tehnici transmise
din generaie în generaie. Principalele materiale brute pentru confecionarea
hainelor au fost: cânepa, inul, lâna i pielea.
„Cîipa“ (cânepa), adaptându-se la toate condiiile climatice, a fost
principala plant folosit: „p tot s-a sut, bre, de in, de fuior, câlî, s-a
tors, s-a fcut pânz, a fost în 6 locuri, de la podu sta pân la Duboca, a
fost cânepite” (B.N.). Era semnat primvara, cânepa, fiind de dou feluri:
„o soart alb i o soart roie i iast o soart care s pune primvara,
da’ o soart s pune toamna” (A.D.). „Aldani“ (cânep masculin) era
culeas prin smulgere în iulie dup polenizare, iar cânepa feminin spre
sfâritul lui august. A fost legat în „valuog“ (snop mic). Seminele erau
separate prin frecarea între palme i apoi cânepa era scufundat în ap
curgtoare, la topil, „topil i s-a zâs, s face bptân, la oga, s pune
pietre pe ea, c ea s ridic de pe ap sus, ea mora(trebuie) s fie în topil
în ap, cotropit în ap” (N.S.), i „s muriadz“ (proces de înmuiere), care
a durat dou sptmâni. Dup uscare, urmeaz procedura de „batut cîipa“,
separarea fibrelor de tulpini. Aceast lucru se realiza cu ajutorul unui
„proap“ (meli) i „nabuoinic“ (naboinic), astfel obinându-se „cîl“
(câli), “muierile a lucrat aia mi mult”.
Urma procedeul „drâglat“, în unele sate „brâglat”, cânepa brut fiind
eliberat de resturile de tulpin i de fibrele mai scurte cu ajutorul unei
“drâgle“ sau „brglete“. Când se bregla, „s scoate fuior de cânep, nu
caer, numa i s-a zâs fuior“(F.P.), era legat i pregtit pentru toarcerea
firelor, iar restul, „zgriabi“, a fost folosit pentru bteal de esut saltele i
saci.
Tot acest procedeu era unul de durat i foarte greu, amintirile celor în
vârt nefiind unele plcute: “Culegi cânepile, le bagi în ap, pân le murezî,
294 *** (1970), Negotinska Craina, Etnografscki Muzei, Beograd, p. 41.
226

IoneliaToarc
pe urm le usci, p le baî, p pre urm le drceti, p cât chin a fost”
(B.N.).
„In“ (inul) a fost prelucrat în acelai fel. Cânepa i inul nu se mai
cultiv de la începutul anilor aizeci.
„Lîna“ (lâna). Tunsul oilor a fost fcut de ctre brbai, în iunie i iulie,
dup înrcarea mieilor. Lâna se spla “cu ap fiart, la oga, unde a fost
ogaele, unde a fost ap mi mult, din ap fiart cu ap rce, s
limpezte, s pune pe gard”(A.D.). Dup spalare, lâna era „dârndait“,
scuturat prin lovirea cu un b i apoi „scarmanat“ (ruperea uvielor),
activitate realizat manual de femei. „Darait“ (drcitul) a fost efectuat cu
ajutorul unui „darac“ (drac). Prin drcit au obinut „pâr“ (lân de
calitate) sub form „caer“, din care au obinut fire toarse mai subiri sau mai
groase, pentru de esutul fustelor, a pturilor, tritilor, feelor de pern,
orurilor i executarea ciucurilor pe ele, pentru cingtori i brodrii.
„Canur“ (lân de calitate mai proast) a fost toars pentru bteal. Mai
târziu a fost prelucrat în atelier de drcit lâna.
„Tuors“ (torsul) lânii era efectuat folosind „furc“ (furca) i „fus“
(fusul). Furcile de tors erau fcute de brbai, iar fusele luate, la schimb, de
la igani. Toate
aceste activiti de
prelucrare a lânii
erau executate de
femei, în cadrul
clcilor sau
eztorilor, fiind o
form de ajutor în
comunitate.
esturile nu se
vopseau, predomina
îmbrcmintea
monocromatic.
Foto 92 Modele de furc
Pentru obinerea unor fire vopsite folosite pentru decorarea anumitor pri
ale îmbrcminii, “a fost cernele”, se foloseau anumite plante i frunze:
„negru“, era obinut prin fierberea firelor toarse în coaj de „frasân negru“
(frasin negru) i mai târziu adugând sulfat negru. „Braun“ (maron) a fost
obinut din frunze de nuc în combinaie cu coji de nuci crude. Maron
deschis s-a obinut din frunze de gutui. Pentru obinerea culorii „galbin“-
galben, a fost folosit coaja de ceap, iar pentru nuana de portocaliu,
227

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
„scumpin“ (scumpie). Se mai folosea coaj de anin i coaj de “ceroni”
(cer).
esutul a fost precedat de un ir de
aciuni. Urdzal (urzeala) este depnat de
pe fus pe „râcituor al mare“ (rchitor
mare), transformat în „muotc“ (motc,
scul), din care se face ghem. Cu ajutorul
„vrani“ (vârtelniei), a fost mutat pe
„mosuar“ (mosoare). Urmtoarea etap
în pregtirea firelor de esut pentru
lungimea esturii este „urdzît“ (urzitul)
“pe gard, s-a urzât pe gard, i s face
natr”(P.I.), montarea rzboiului de
esut, „navait“ (nvditul) în „i“ i
„spat“. Se esea cu una sau cu dou ie.
Lungimea urzelii a fost planificat în „frimbie“, i a fost precizat dup
rchitor a crui lungime a fost nou palme de brbat (în jur de 200
centimetri).
Baal-bteala e toars mai aspru (mai groas i noduroas), din lân
de calitate mai proast care a fost separat în timpul drcitului sau, dup
splare, a fost prelucrat la atelierul de
drcit.
esutul propriu zis se fcea cu
ajutorul rzboiului de esut, existând câte
unul în fiecare gospodrie: „rzboiu s
fae din lemn, i are dou suluri, i,
brâgle, spat, talpi i fuii”(F.P.). De
obicei, se esea iarna.
Ultimul proces în procurarea
hainelor, era acela de a le face bune de
purtat, deoarece dup ce erau esute,
acestea nu puteau fi îmbrcate, fiind foarte
Foto 93 Model estur, sat
Porodin
Foto 93 Rzboiul de esut,
sat Brestov
aspre: “când s-a fcut cioarecu, el aa nu e bun, numa-l mân la vial, i
la vial, a fost viala la ap, i acolo s bate cioarecu de s-ngroeaz,
s-n flocoeaz” (Z.C.).
228

IoneliaToarc
PORTUL TRADIIONAL
Inul a fost folosit pentru esutul „propuadei“(broboad). Cmile
pentru brbai i femei se confecionau din cânep sau in, sau prin
combinarea lor cu bumbacul. Din estur de lân (postav) se confecionau
„uarici“(cioareci, pantaloni) i prile de sus ale hainelor. Materialul pentru
cingtoare i pestelci se obinea printr-o tehnic de esut a firelor din lân,
diferit de felul în care s-a esut postavul.
Toat îmbrcmintea a fost cusut de mân, încheierea ei fcându-se
„cu ciptuo“ (se îndoia).
Câlan-cma brbteasc sau „chime alb” era cusut din pânz de
cânep esut în dou ie. Camaa a avut mâneci largi i totdeauna s-a purtat
introdus în pantaloni.
uari-cioareci. Pantalonii de brbat au fost confecionai din postav,
esut în patru ie. În timpul verii, purtau pantaloni din cânep, numii
„izmae“ (izmene).
ituo-cingtoarea era înfurat peste cma. Ea a fost mai lat,
având i funcia de protejare a pântecelui de efectele efortului.
Zabun este haina brbteasc ce se îmbrca
peste cma. Lungimea lui este pân la
jumtatea coapsei, iar lungimea mânecelor –
pân la coate. Toate marginile sunt decorate cu
nur, iar partea din piept cu mai multe rânduri de
nururi. Aceste decoraiuni au fost numite
„braî“. Peste „zabun“ au înfurat „brai“
(brâu mai subire).
Caula-cciul 295 sau “clb”, “clb 296 ”,
a fost fcut din piele de oaie brut, netuns. Era
purtat numai de românii munteni din zonele
înalte.
A fost cusut de mân, din dou buci
triunghiulare. Purtarea acestei cciuli a fost
interzis prin Ordinul nr. 3820 de ctre eful
districtului Boljevac, pe 23 noiembrie 1883 297 cu
295 Termen întâlnit la românii rani .
296 Termen folosit de românii munteni-ungureni.
297 Publikacija Istorijskog arhiva, (ediia 1988), Zajear, p. 55.
229
Foto 95 Clbul sau
clbul

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
scopul „rezolvrii“ igienei la români, deoarece „cciulile de astzi nu sunt
deloc practice...“ ceea ce a fost pretextul pentru eliminarea mrcii de la
costumul popular. Aceasta s-a întâmplat i cu basmelele purtate de femei,
câiva ani mai devreme.
Opin-opincile au fost confecionate din piele brut de porc „de
poarc” i mai târziu de vit. Pielea se jupuia cu cuitul, se punea sare pe
ea, „câta piatr vânt”, i se punea la uscat. Prul a fost tuns sau ras de pe
piele cu o bucat de sticl. Au fost cusute cu sfoar de câli, iar pentru
legarea pe picior s-a folosit sfoar de lân. Aceleai opinci au fost purtate în
fiecare zi i la ocazii speciale. Iniial, opincile erau fcute fr clcâi, “c la
noi a fost srcie mare, c a fost copii mulî, porcu mic, pielea mic, i cât
a fost pielea atât a fost opinca de mare, fr clcâni”(B.N.).
Opincile au fost înclate peste obiele. Pe perioada iernii piciorul a fost
înfurat cu piele de miel brut, peste care se trgeau opincile. Pentru ocazii
festive pentru brbai se cauut „calcio“, ciorapi scuri din aba. Mai târziu
apar ciorapii de lân.
Cmaa pentru femeie, dup croial i cusut nu diferea de cea
brbteasc. În timp ce cmaa brbteasc a ajuns pân la genunchi, cea de
femeie a fost msurat dup înlimea persoanei, de la umeri pân la clcâi.
A fost cusut din pânz de cânep, iar mai târziu dintr-o combinaie esut
din cânep i bumbac. Erau brodate partea de la gât i piept a cmii,
mânecile pe partea exterioar, tivul mânecelor i tivul de jos al cmii.
Lungimea cmii
era reglat cu
cingtoarea, astfel
încât s acopere
genunchii.
Pe partea din
fa i din spate a
fost legat câte un
„oprieg“ sau
„zvelc cu
ciucuri“. Acestea
sunt pistelci cu Foto 96 Port femeiesc i brbtesc caracteristic satelor de
ciucuri care au
munteni-ungureni
fost compuse din
partea de sus esut, i partea de jos creat din ciucuri.
230

IoneliaToarc
Peste cma femeile au îmbrcat „ceb“, hain fr mâneci, care a
fost cusut din postav alb. În unele sate se numea „ain“ sau “bibrac“.
Aceast îmbrcminte a fost înlocuit cu vest „ilâc“ spre sfâritul secolului
al XIX-lea. Ele au fost confecionate din postav vopsit (culoare neagr sau
brun-închis), cusute i împodobite la maina de cusut.
Foto 97 Port femeiesc specific satelor de rani
ubcojoc
este
îmbrcminte
comun (ca o
hain de
iarn)
confecionat
din postav
alb. A fost
purtat peste
„zabun“ sau
„an“ în
condiii de
iarn.
Acoperirea capului s-a fcut în funcie de statul femeii 298 . Femeile
cstorite îi confecionau „pei“(mee) din prul czut în urma
pieptnrii, dup care se împletea cu prul „viu“ i cu uvie de lân în jurul
capului sub diferite forme. Deasupra au purtat „aps“, iar peste aceasta
„propuad“.
În urma interdiciei de a purta aps, pentru acoperirea capului s-a
folosit numai „propuad“, care se obinea prin esutul inului sau a
bumbacului cu in. Basmaua de culoare alb sau galben, cu o bordur
floral de culoare neagr începe s fie purtat pe la începutul secolului al
XX-lea. Se legau pe sub brbie cu nodul fcut la cretet.
Pentru decorarea i împodobirea basmelelor s-au folosit penele rare de
psri, legate în buchet numit „cocuori“ i împreun cu buchetul de colilie
uscat, a fost prins la ceaf. Faa au decorat-o cu o floare a crei coad a fost
vârât sub basma: fetele au purtat floarea de partea stâng, iar femeile de
partea dreapt.
298 National Museum Zajear, op.cit., p. 38.
231

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Opincile de femei erau înclate peste ciorapi treisferturi din aba pe
care le-au numit „uari“. În perioada iernii femeile, la ocazii festive, au
înclat peste aceti ciorapi, „caluo“ (ciorapi mai scuri din postav), urmai
fiind de ciorapii de lân.
Maina de cusut a intrat în uz prin anii
1880, femeia scpând de cusutul hainelor la
mân. Modelele vechi au fost pstrate pân la
sfâritul Primului Rzboi Mondial. Dezvoltarea
mineritului în Valea Timocului i construirea
cii ferate Zajear – Parain, au dat
posibilitatea populaiei s procure mai uor
hainele necesare. A început vopsirea esturii cu
sulfat negru cumprat din comer i înlocuirea
postavului alb cu cel negru.
Costumul popular a fost purtat pân la începutul secolului al XX-lea,
astzi foarte greu se mai poate gsi, acum “aa port se gsete decât pe la
vreunele care i pstreaz îmbrcmintea btrân în lacr (lada de zestre) i
rar o îmbrac” 299 . În general costumul popular se folosete în cadrul
festivalurilor folclorice sau la anumite srbtori. Singurul element folosit
frecvent i azi de btrânii satului, este traista.
Dup cum s-a vzut, interesul pentru
comunitatea de români din regiune, nu este
de dat foarte recent, primele însemnri
despre acetia fiind fcute acum un secol si
jumtate, specialitii români cât i cei sârbi
fiind preocupai de specificul acestei
populaii i de cultura sa popular, chiar dac
Foto 99 Modele de traist
cercetrile lor au urmat traiecte diferite.
Regiunea din Serbia de rsrit, este
foarte bogat în obiceiuri care joac un rol
important chiar i azi in viaa cotidian a locuitorilor. Multe rituri se
practic i în prezent, în timp ce altele mai supravieuiesc doar în amintirea
oamenilor mai în vârst. Obiceiurile românilor din aceast regiune se
caracterizeaz printr-o unitate terminologic, structural-fenomenologic,
simbolic extrem de mare.
Civilizaia i cultura carpatic au rmas imortalizate în costumele i
custurile specifice. Portul popular, alimentat permanent de aria montan i
299 Ion Zicereanu, Boja Abraevici, op. cit., p. 91.
232
Foto 98 Ciorapi de lân
model nou, pentru
femei

IoneliaToarc
adaptat la condiiile geografice de deal i câmpie, prezint pe fondul unor
elemente autentice de baz, variaii care îi sporesc valoarea artistic. Portul
popular reflect de asemenea i ocupaiile principale ale comunitii
românei din zon.
Din pcate, datorit faptului c numrul lucrrilor publicate în România
este destul de mic, viaa spiritual a românilor din arealul moravo-timocean
nu s-a bucurat de atenia care i s-ar fi cuvenit, în mai toate studiile tiprite la
noi în ar existând câteva pagini despre obiceiurile i folclorul acestei
comuniti, îns pân acum nefiind editat nici o lucrare tiinific de mare
amploare despre comunitatea românilor aflat între valea Moravei i Valea
Timocului.
S-a constatat c tipul, graiurile, portul, obiceiurile, tradiiile i toate
manifestrile de via sunt aproape identice cu cele ale românilor din
Oltenia, Muntenia i Banat.
Chiar dac aceast regiune a fost vizitat de o serie de cercettori în
ultimele dou veacuri, este una extrem de bogat din punct de vedere etnocultural.
Arealul studiat fiind un spaiu extrem de tradiional, constituie o
adevrat arhiv etnografic, un adevrat muzeu viu, în care se pot întâlni i
culege obiceiuri i tradiii care s-au stins de mult în alte zone.
Regiunea din estul Serbiei pstreaz elemente inedite provenite atât din
valorificarea resurselor specifice muntelui, cât i din obiceiurile i cultura
pastoral transmis de-a lungul generaiilor.
Este, pe scurt, un teren aproape necercetat, pentru o cercetare
complex fiind nevoie îns de echipe de cercetare interdisciplinare care s
studieze elementele istorice, geografice, etnografice, lingvistice,
etnomuzicologice etc.
233

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
VIII. CONCLUZII
Datorit proceselor politice i socio-economice prin care a trecut Serbia
în ultimul deceniu, aceasta fiind afectat de o puternic criz politic,
social i economic, cu repercusiuni i asupra arealului studiat, la nivel de
populaie se înregistreaz tendine accentuate de depopulare a regiunii, în
special prin emigrarea la lucru în statele Europei de Vest.
O alt problem deosebit de delicat ce se adaug celor de ordin social
i economic o constituie situaia minoritilor etnice din estul Serbiei,
aceasta nerespectând faptic acordurile internaionale cu privire la drepturile
minoritilor naionale.
Dup cum s-a artat în lucrarea de fa, minoritatea româneasc,
recunoscut oficial ca minoritate vlah abia în anul 2007 de ctre statul
sârb, întâmpin numeroase dificulti în afirmarea propriei identitii entice
i în recunoaterea ei ca minoritate româneasc.
Într-o vizit de documentare tiinific în septembrie 2005, acad. Eugen
Simion constatând realitatea lingvistic a românilor din spaiul moravotimocean,
a afirmat c "doleanele acestora mi s-au prut rezonabile. Sunt
ceteni fideli ai statului sârb! Vor doar coli în limba matern, biserici în
care s slujeasc în limba român, acces la mijloacele de comunicare". 300
Dac în perioada otoman românii din estul Serbiei au avut o anumit
form de autonomie local i libertate religioas, de la anexarea regiunii de
ctre Serbia din 1833, s-a început un puternic proces de deznaionalizare i
asimilare a comunitii româneti.
Spre deosebire de situaia minoritilor etnice din Voivodina, unde
exist drepturi pentru dezvoltarea etnocultural, românii din regiunea
Morava-Timoc, n-au beneficiat de aceste drepturi.
Datorit presiunilor exercitate de diferite organisme internaionale,
statul sârb a fost nevoit în anul 2007 s recunoasc minoritatea român din
arealul moravo-timocean, care pân atunci era înregistrat ca grup etnic
distinct.
300 Eugen Simion, (octombrie 2005), Academia Român în Valea Timocului, interviu
realizat de Elena Solunca Moise, în Academica, XV, nr. 43, p. 30.
234

IoneliaToarc
Folosindu-se îns de termenul de vlah utilizat în epoca medieval de
ctre slavi pentru desemnarea tuturor românilor i cu care unii locuitori ai
zonei se identific, recunoaterea s-a fcut la nivel de minoritate vlah cu
limba matern româna, i nu de minoritate român, aa cum era normal. S-a
încearcat în acest fel o difereniere de minoritatea româneasc din
Voivodina, acionându-se pe principiul "divide et impera", urmrindu-se
totodat i diminuarea influenelor etno-culturale i politice româneti în
regiune.
Faptul c acest grup etnic a fost "ascuns" în mod intenionat de vecinii
notri, a dus la confuzii nu numai în rândul cercettorilor i diplomailor, ci
i al localnicilor, acetia în prezent asumându-i mai multe identiti entice.
Identitatea de vlah. Termenul de vlah sau valah, se întâlnete în diferite
variante la mai toate popoarele europene. Polonezii au denumirea de wolah,
bulgarii pe cea de vlah, germanii–welch sau wallon, ungurii–olah, italienii–
valacha, francezii–valaques, englezii–walach, grecii–vlahos i cuovlahi
pentru aromâni (Cristea Sandu Timoc 1996: 2). Referiri mai numeroase cu
privire la cuvântul vlah apar în izvoarele scrise bizantine, slave i
occidentale dup anul 1000 301 .
La majoritatea popoarelor europene denumirea de vlah desemna
populaia de origine latin roman 302 ce tria alturi de popoarele respective,
pentru slavi i maghiari apelativul vlah fiind sinonim cu cel de român. În
cazuri particulare, termenul de vlah a cunoscut i alte sensuri, fie legate de
ocupaie, respectiv de pstorit, fie cu sensul de apartenen la ortodoxie, fr
îns ca sensul iniial s dispar. (Zbuchea Gh., Dobre C. 2005: 7)
În privina românilor din arealul moravo-timocean, sârbii i în prezent
le dau numele de vlah/valah sau vlas, chiar dac acetia de-a lungul
timpului n-au purtat alt nume distinct, în afara celui de "rumân" sau
"român", termeni folosii i astzi. Învatul sârb Karic afirma c: “pe aceti
ciobani, cresctori de vite, sârbii îi numeau vlas (români)”. (Zbuchea Gh.,
Dobre Cezar 2005: 208)
Înc din anul 1349 arul Duan ddea o lege, zakon Valahom (Jus
Valahorum) prin care fixa drile în oi ale vlahilor din Serbia i totodat
interzicea cstoria sârbilor cu româncele (valahele). (Cristea Sandu Timoc
1996: 10)
Chiar dac apartenena româneasc a vlahilor din Serbia a fost sesizat
de-a lungul timpului de numeroi cltori, diplomai, cercettori, autoritile
301 Gh. Zbuchea, C. Dobre, , op.cit., p.7.
302 Cristea Sandu Timoc, op.cit., p.2.
235

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
sârbe încearc înc s ascund caracterul lor românesc, prin substituirea
apelativului de român sau rumân cu cel de vlah, bazându-se i pe teoria care
susine faptul c vlahii/valahii sunt de fapt descendenii unor sârbi,
românizai în secolul al XVIII-lea (Cristea Sandu Timoc 1996: 3). Acestei
teorii i se opune în principal realitatea lingvistic, vlahii din estul Serbiei
vorbind o limba neslav, respectiv româna.
Pân în anul 1921, la recensmintele oficiale, termenii de vlah i român
alternau, sinonimia celor doi termeni fiind acceptat, putându-se face astfel
comparaii în privina identitii român-vlah cu unele cazuri asemntoare:
ungur-maghiar, german-neam, igan-rom, grec-elin, francez-gal, belgianvalon
etc...
Începând cu anul 1948, românii dispar brusc de pe listele de
recensmânt, intenionat sau nu, aprând în schimb o rubric aparte, cea a
vlahilor. Se sugereaz treptat c acetia ar alctui o etnie distinct cu o
limb diferit, fr nici o legtur cu Romania, care se tie c în perioada
medieval se numea ara Româneasc sau Valahia, iar slavii îi ziceau
Vlaka (Cristea Sandu Timoc 1996: 2). Cauza este de natur politic, pentru
a evita eventualele revendicri teritoriale ale populaiei româneti,
urmrindu-se totodat i diminuarea influenelor etno-culturale i politice
româneti în regiune.
Din considerente politice, sârbii au transformat denumirea de vlah,
utilizat pentru numirea tuturor românilor în perioada medieval de ctre
majoritatea vecinilor României, într-un instrument eficient de
deznaionalizare i asimilare a comunitii româneti din arealul studiat,
creându-se astfel în timp, o schimbare a identitii populaiei româneti.
Se încearc prin aceast metod convingerea localnicilor români c
acetia sunt sârbi românizai, din constatrile noastre în teren, fr prea
mare succes îns. Totui se creaz adesea confuzii, între noiunile de
cetenie i naionalitate, din aceast cauz întâlnindu-se mai multe identiti
la nivelul populaiei româneti din arealul studiat.
Faptul c denumirea de vlahi dat românilor, era generalizat în evul
mediu, pentru întreaga Peninsul Balcanic, creaz în continuare numeroase
confuzii i în rândul diplomailor, cercettorilor, opiniei publice, atât la
nivel de localizare geografic cât i ca identitate etnic. Nu de puine ori,
românii din estul Serbiei sunt confundai fie cu românii din Banatul sârbesc,
fie cu aromânii din Peninsula Balcanic, cu toate c ei nu am nici o legtur
cu acetia, aa cum reiese i din capitolul legat de geodemografie.
Identitatea sârb se întâlnete frecvent la românii din regiunea studiat,
în contiina lor aceast identitate fiind îns de cele mai multe ori sinonim
236

IoneliaToarc
cu cea de cetenie sârb, datorit faptului c se afl în componena statului
sârb. Contiina propriului specific etnic i lingvistic se manifest prin
recunoaterea identitii de vlah sau rumân, din pcate, acest lucru românii
din regiune îl recunosc numai la nivel local sau când e vorba de deosebirea
de sârbii din satele sau regiunile vecine, i nu la nivel de declaraii oficiale.
Motivele sunt fie de ordin politic, în general persistând frica de a nu
avea neplceri din cauza declarrii unei alte identiti decât cea majoritar,
fie din dorina de identificare cu populaia majoritar titular în statul care îl
reprezint, precum i dorina de a depi marginalizarea politic, socioeconomic,
cultural, psihologic creat pe parcursul mai multor decenii la
care au fost supui locuitorii de aici.
Identitatea de român s-a diminuat mult începând cu perioada de dup
ce de-al doilea rzboi mondial, datorit politicilor agresive de asimilare
etnocultural, precum i crearea din partea statului sârb a unei imagini a
românilor inferioare celei de sârb, adesea cu sens peiorativ. Un alt motiv de
negare a identitii române l-a constituit situaia politic i socio-economic
din România post revoluionar, românii din regiune refuzând s se
identifice cu românii venii la munc în Serbia, deoarece li s-a creat o
imagine negativ despre România. Pe parcursul deplasrilor realizate în
regiune în perioada 1999-2002 fiind i primii ani în care am luat contact cu
realitile din teren, în discuii legate de identitatea locuitorilor, m-am lovit
de multe ori de afirmaii de genul "eu nu sînt român, nu sînt ca cei care îmi
lucr pmâtul, eu sînt sârb".
Abia dup 2001, datorit schimbrii conjucturii internaionale, precum
i a raporturilor politice i socio-economice dintre cele dou ri, România
îmbuntindu-i în ultimul timp imaginea în raport cu Serbia, micrile de
emancipare etnic româneasc au început s reapar.
În prezent s-a ajuns în situaia c vlahilor vorbitori de limb român,
dei numr aproximativ 40.000 de oameni conform recensmântului din
2002, cu mult mai mult fa de românii din Voivodina i cca. 200.000-
300.000 în realitate, acordarea drepturilor fundamentale la învmânt i
religie în limba matern, s se fac doar la nivel declarativ, realitatea din
teritoriu susinând acest fapt.
Din pcate învmântul în limba român lipseste total, nu exist nici
mcar predarea facultativ a limbii române în vreo coal din regiune.
Iniiativa înfiinrii Protopopiatului de Dacia Ripensis în 2004 de ctre
preotul Boian Alexandrovici în satul natal Malainia a fost întâmpinat
negativ de ctre oficialitile Bisericii Ortodoxe Sârbe care au creat o serie
de probleme, împiedicând mult timp oficierea slujbelor în limba român.
237

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Au fost înfiinate o serie de organizaii culturale i politice care au ca
scop promovarea drepturilor românilor/vlahilor din regiune. Au aprut
câteva publicaii cum ar fi „Vorba Noastr”, „Curcubeul Timocean”, unele
cri, fr prea mare impact îns, deoarece necunoscându-se limba român
scris, acestea au trebuit s fie editate tot în limba sârb.
S-a creat agenia de pres Timoc Press ce produce i unele emisiuni
TV, tiri, precum i documentare despre activitile comunitilor româneti
din regiune.
Emisiunile radio se limiteaz îns la programele folclorice i muzica
româneasc local, comunicarea tirilor între programe fcându-se din
pcate tot în limba sârb.
Alturi de emaniciparea religioas în limba român, o activitate intens
este i în rândul formaiunilor politice. Prima a fost Micarea Democrat a
Românilor din Serbia, înfiinat în 1993 i condus pân în prezent de
Dimitrie Crciunovici. Mai târziu se înfiineaz i Partia Democrat a
Rumânilor din Sârbie, condus de dr. Predrag Balaevici, la ora actual
existând i o serie de partide mici, cum ar fi Partidul Vlahilor Sârbi, de
orientare radical pro-sârbeasc, condus de Zaichescovici, apoi Partidul
Democrat Român de la Petrov si altele practic inactive.
Diversele asociaii culturale sunt în prezent sub egida Consiliului
Rumânilor din Sârbie, care a fost înfiinat în 2007 i este recunoscut de stat
ca reprezentând interesele minoritii vlahe din Serbia.
La nivelul tineretului, situaia este destul de grav. Datorit puternicii
politici de asimilare, precum i în lipsa unor servicii de ordin culturaleducaional
(ore de studiu în limba român, reviste i publicaii în limba
român, televiziune, radio, biseric), tinerii cu mici excepii, renun s mai
vorbeasc în limba matern. Chiar dac acum exist posibilitatea realizrii
studiilor în România, puini tineri aleg aceast opiune, datorit
inconvenientului lingvistic în primul rând. Se constat din ce în ce mai
multe cazuri în care prinii opteaz pentru învarea de ctre copii, numai a
limbii oficiale de stat, în vederea unei mai bune integrri în societatea
sârbeasc.
Singura soluie const în implicarea mai activ a statului român precum
i a instituiilor i asociaiilor nonguvernamentale de profil, în vederea
respectrii în fapt a drepturilor minoritilor i acordurilor internaionale,
referitoare la dreptul minoritilor pentru învmânt i biseric în limba
matern.
238

IoneliaToarc
Regiunea studiat, dup cum s-a constatat, datorit aezrii prielnice
între râurile Dunre, Morava, Timoc i munii Râtani, precum i a cadrului
natural favorabil, a oferit dintodeauna omului, bogate i variate resurse de
trai, atrgând astfel, de-a lungul timpului, diferite comuniti umane în
aceste locuri.
În absena izvoarelor istorice i a unor argumente solide referitoare la
arealul în discuie, originea i istoria exact a populaiei spaiul moravotimocean
este greu de studiat, necesitând anchete de teren îndelungate i
foarte detaliate.
Numit generic Craina Serbiei sau Valea Timocului, regiunea este,
astzi, din punct de vedere demografic, un amestec de populaie sârbeasc i
româneasc, fr a se putea preciza îns cu exactitate numrul românilor,
identitatea etnic adesea confuz, precum i presiunile exercitate de statul
sârb asupra minoritarilor îngreunând acest demers. Totodat, recensmintele
oficiale nu pot fi luate ca un reper credibil, datorit politicilor de
deznaionalizare i asimilare întreprinse de-a lungul timpului de autoritile
sârbe, proces ce continu i în prezent foarte activ.
De un real folos în înelegerea i clarificarea multor necunoscute ale
acestei regiuni au fost lucrrile diverilor cercettori care au inclus mcar i
tangenial acest areal în preocuprile lor.
Analiza elementelor de toponimie din arealul moravo-timocean, poate
oferi dovezi incontestabile privind populaia româneasc autohton,
prezent pe aceste meleaguri în mod permanent, începând cu strmoii traci
i romani i pân în zilele noastre, fie c s-a aflat sub dominaie bulgar,
otoman, austriac, apoi sârb.
Influenele sârbeti se resimt mai ales în ultimele decenii, datorit
reducerii izolarii comunitii româneti din regiune în raport cu populaia
înconjurtoare, ocupaiile tradiionale devenind secundare fa de migraia
pentru lucru în orae i strinatate dar i a unor îndeletniciri comune cu
populaia majoritar.
Fiind o regiune mai mult montan, românii din zon au pstrat în
obiceiuri i tradiii toat frumuseea sufletului românesc, rezistând de cele
mai multe ori prin fore proprii, prin profundul ataament fa de limb i
tradiii. Cu toate c au fost mai mereu lipsii de biserici i coli care s le
cultive contiina etnic, acest fapt uurând opera sistematic i masiv
promovat de deznaionalizare i asimilare etnic, românii din arealul
moravo-timocean nu i-au pierdut, nici dup sute de ani, graiul i obiceiurile
strmoeti, aproape identice cu cele din Oltenia, fapt ce demonstreaz
239

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
apartenena acestora la neamul românesc. Reprezentanii lor cer în primul
rând minime garanii de a-i pstra identitatea etnolingvistic.
Având în vedere complexitatea acestei zone, lucrarea de fa nu e decât
o încercare de a scoate în eviden individualitatea spaiului moravotimocean
în ansamblul regiunii înconjurtoare, de a face cunoscut mai
concret condiiile pe care le prezint acest teritoriu.
Totodat ar fi salutar demararea unor proiecte de cercetare
inderdisciplinar comune cu specialiti sârbi, pentru a cuprinde într-o
sintez integratoare toate aspectele înc puin cunoscute ale regiunii.
Studiul de fa se vrea un instrument de lucru în mâinile celor
preocupai de problematica românilor din dreapta Dunrii, a cror identitate
româneasc se pstreaz înc, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei, fiind
totui alterat de influenele celor care îi domin.
240

IoneliaToarc
Subieci intervievai, vârsta, localitatea
i anul în care s-a fcut culegerea 303
B. N., brbat, 54 ani, agricultor, Cesljeva Bara, 2010
L. B., femeie 53 ani, studii liceu, Gornejana, 2000-2002
D. C., brbat, 54 ani, lutar, Slatina, 2001
Z. C., femeie, 83 ani, casnic, erbanovac, 2010
B. C., brbat, 82 ani, pensionar, Sipikovo, 2011
A. D., femeie, 70 ani, casnic, Reanac, 2010
P. D., brbat, 63 ani, etnolog pensionar, Majdanpek, 2011
M. I., brbat, 73 ani, agricultor, Luchia, 2001
P. I., brbat, 52 ani, agricultor, Tanda, 2008
P. I., femeie, 91 ani, casnic, Luchia, 2001
Z. J., brbat, 34 ani, studii superioare, Metovnica, 2001, 2010, 2011
D. K., brbat, 30 ani, studii superioare, erbanovac, 2011
M. M., brbat, 85 ani, pensionar, Ram, 2010
S. M., brbat, 70 ani, lutar i agricultor, Slatina, 2001
B. N., femeie, 63 ani, casnic, Zlot, 2000
F. P., brbat, 65 ani, învtor pensionar, Osnicea, 2010
S. P., brbat, 28 ani, studii superioare, Porodin, 2010
N. S.,femeie, 60 ani, casnic, Gradskov, 2011
N. ., femeie, 60 ani, casnic, Porodin, 2010
P. ., femeie, 98 ani, casnic, Porodin, 2010
303 S-au trecut doar iniialele interlocutorilor, din dorina de a respecta confidenialitatea
acestora, luându-se în considerare ca relevante din punct de vedere tiinific alte date
personale (sexul, vârsta, ocupaia, studii, localitatea).
241

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
GLOSAR
a – iar [din sârb. a]
adângia - procesul prin care oamenii bolnavi se ard cu un fier incins la ceaf
pentru a se face bine
adunatuare, adunatuori - unelt de lemn în form de roat pe care se pun
mosoarele pentru a urzi
aiduc, aidui - haiduci
ain, aie - hain
al, ae - 1. monstru; 2. arpe
ali – dar, îns [din sârb. ali]
aluvat, aluvaturi - aluat
alergtuare, alergtuori - unelt în form de b, uor înconvoiat pe care se pun
mosoarele
ama – îns, zu c
ambar, ambare – hambar pentru cereale: porumb i grâu
amei - a omeni, a da de poman
a anina – a aga, a atârna
a postit – a respectat, (din sârb. poštovati)
ardov – butoi mare în care se ine vinul i uica
arie, ari - hârtie
ascultutorii – persoanele care ajut la servirea mesei în timpul nunii
astal, astale - mas
astrâns – adunat
a astruca - a acoperi
rtie – hrtie
baal - firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeal
pentru a forma estura, bteal
baetank, baetanke - înclminte supiri pe care le folosesc balerinele, dar le
mai folosesc i femeile care joac în hor
bara – râu mare
basama - probabil
ba - chiar
baau, baae - grdin
batiere, batiri - lamp electric portabil cu baterie
bârabar - paralel
bek’iar – flcu, holtei, mire
bibarac, bibarae - baibarac, hain scurt pân la brâu, fr mâneci i fr guler
btrâa – de btrânee, în vremea veche
242

IoneliaToarc
bât, bâe - bât
bâza - bâza, joc de copii
blan, blan - blan de lemn, scândur
blâgoveana - Buna Vestire
blit – vas din pmânt
bolni - spital
borug, boru - viroag, vale mic, mocirloas
brâgl, brâge - parte mobil la rzboiul de esut, care susine spata
bribrel, bribrei - brebenel
brui - a bruci, a înepa, a înpunge
buat, bu - unealt format dintr-un corp greu de lemn, de diferite mrimi,
fixate pe un mâner, folosit manual la btut
Bugrie - Bulgaria
buiee, buiedz - plant
bunari - fântân
butuarc, butuor - buturug, copac cruia i-a putrezit miezul
cadâlm - drum asfaltat
cadâr – a fi capabil de ceva
caier, caiere - caier de lân
cap – colac mare, cpeel
cazan, cazae - cuptor
cazn, cznuri - pedeaps
cat – caut, se uit
clb, clb – cciul, fcut din piele de oaie
cptat - primit
crbi - cimpoaie
crmid - igl
cptâ, câpatâe - pern umplut cu paie
cânta (a s) – a se boci
cârceag – ulcior pentru vin sau uic
cârp, cârpe - 1. cârpa, basma; 2. bucat de pânz (veche), folosit de obicei în
gospodrie, pentru tersul prafului sau tergerea vaselor
cârâie, câri - stânc
câta - puin
cât–godze - oricât
ceturi – brâu de lân
chimea – cma
chinez, cnez – conductorul satului, primar [din cuvântul cneaz]
chit – mnunchi, legtur, buchet
chitesc - aranjeaz
cioac – deal
cistit - curat [din sârb. isto]
243

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
cima – cimea, fântân
ciumur – crbune de pmânt
ciur – sit, ciurel
clac, cl - clac, munc colectiv organizat de steni pentru a se ajuta reciproc
cobilc, cobi - bucat de lemn pentru a duce dou glei o dat
cobili – termenul pentru cobilc, folosit de românii rani
cocie - cru
cocin – anexa pentru porci sau pentru gini, funcie de inut
coc(u)o - floricele de porumb coapte
colac, cola - colac
colael, colaei - prjitur
colea - mmlig
coleriu - fcle, folosit la mestecarea mmligii
coib, coibi - colib, sla, cas
colind(r), colindz - b de alun sau de salcie care se decoreaz i se d de pomana
la ajunul Crciunului, folosit de colindtori
colindre - colindtori
colore - acolo
combilizon - combinezon
comâie, comâi - vecin [din sîrb. komšija]
conac, conae - conac, cas
conei, coneie - condei
cori, cori - batic cu trei coluri, pe care îl puneau femeile pe cap ca s le in
prul
cornuri – coluri (pentru basma sau faa de mas)
cosâ – coad
core, cori - coar, construcie special din nuiele pentru adpostirea
animalelor domestice
cot - curb
cote – anexa pentru porci sau gini, funcie de inut
cotria – co de nuiele
cotun - ctun
craci - picioare
crâ(u)mpiel, crâ(u)mpiei- cartof
crâmptu – rest de ceva, bucat
crean, creae - fust crea
crug (în) – în cruce
cuaf, cuafe - cof, gleat
cucurudz, cucurudz - porumb
cuedza - a cuteza, a îndrzni
cum-godze – oricum
cumnatu de mân – însoitorul miresei
244

IoneliaToarc
curcubt - dovleac
curitnic – coteul ginilor
erau, erauri - ceraf
ebe, ebi - ptur dintr-o estur de fire sintetice, de bumbac, care servete la
învelit
irini- vas de pmânt, cu marginile ridicate, în care se coace pâinea la cuptor
cilim – covor
inr – tânr, mire
ineriu - tineret
irepi - ciorapi
dalt, dl - dalt
daic – mândr, iubit
drac, darae - darac, unealt de pieptnat i de scrmnat lâna
dmâzluc - animal domestic, bun pentru reproducere
dârai - a drci, a pieptna lâna cu daracul
dârjal, drji - mâner
dârjeav – ar, stat
dârzari – tinerii care aduc zestrea miresei la casa mirelui
deda - bunic
descunie - descuie
destruci – dai la o parte, descoperi
dogostsc – petrec, srbtoresc
domin – stpânul casei [din sârb. domain]
drâgla - a drâgla, drci, prui, pieptna, scrmna
drâgee, drâge - pieptene pentru drâglat
drugari – prieteni, tovari [din sârb. drugar]
drumi - a cltori
dudie – tun
îl dudie – îl gonete
dudit – 1. gonit, 2. a tunat
duliae - dovleac
duos, duosuri - pdure
durmit – a dormit
emper, empere - pulover
inuape - dimineaa devreme
isupra - deasupra
dzae - a zcea, a sta mult timp bolnav la pat
farin - fin
frbui - a vopsi
fârc – sfresc, termin
fârtat, fârta - fârtat, prieten
femilie - familie
245

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
focurelu – focurile date de poman morilor la Joimari
frigare, frigri - frigruie, vergea de lemn ascuit la un capt, în care se înfige
carnea spre a o frige deasupra jraticului
friguri – frisoane, boal
fuior, fuioare - fuior, mnunchi de cânep, meliat i periat, gata de tors
fund, funduri - fund, taler de lemn pe care se rstoarn mmliga, se toac
zarzavaturile
fus, fus - fus
galbii- salb de galbeni, bani de aur
gazd - bogat
gtitorii – buctari, buctrese
gâltân, gâltâi - gâldan, cel mai adânc loc în râu
glogin, glogii, s.m. - arbust cu flori albe, pducel
gloat – copii muli
glie, gli - glie, bucat de pmânt
god - Dumnezeu
gongili - erpi
gostâie – petrecere, ospeie, logodn
goti - oaspei
govie - mireas
greoae - gravid, însrcinat
grobite - cimitir
gropariu - gropar
gutân, gutâe - gutuie
i - ei
iair - ieder
ibomic, ibomi - ibovnic, amant
iertat (bab) – femeie trecut de menopauz
ieke, ieki - achie
ili - sau [din sârb. ili]
imal – noroi, lut
imanie - pmânt
ispravi - a isprvi, a termina
isto – la fel, exact [din sârb. isto]
i, i - i
iut - iute, rapid
înconia - 1. a încondeia; 2. a decide despre soarta cuiva
încuniat - încuiat
înisar - spre sear
înfuiat - înfat
îninta - a (se) încinge, a (se) înfierbânta, a (se) înclzi tare
joavin, joavii - jivin, vietate, fiin
246

IoneliaToarc
joimari - Joia Mare
jumieriee, jumirie - jumri
Jumerichele - oameni mascai, ce umbl prin sat în dimineaa Crciunului. O
întruchipeaz pe Joimrica, fiin suptanatural care se intereseaz mai ales de
hrnicia fetelor i a nevestelor tinere
jivotu – via
lacr – lad de zestre
lapti - laptele cucului
lavi – banc lung din lemn, aflat în interiorul locuinei sau la poart
leac - leac, mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament
leagn - 1. leagnul copilului, 2. sicriu
legume - mâncare gtit
lemn, leme - lemn, copac
lesne – uor
leâie - leie, obinut din ap fiart cu cenu
leauri - acareturi
litr - litr, sticl de jumtate de litru, în care se pune de obicei uica
a se lia – a se spla pe cap
loviu, lovi- vântor
luoc, luocuri - poriune de pmânt cultivat
lumin - lumânare
lunaic – nscut în aceeai lun
ma – dar, îns, numai
mai – maieu
malaua - mahalaua
maramia - basma
maistor - persoan care d dovad de pricepere, de iscusin într-un anumit gen de
activitate, maistru
marie, -ia. - mare, care trezete admiraie, care se impune prin caliti
deosebite
matioaic – mam vitreg
mlai - turta, aliment preparat din fin de porumb
mnstire - biseric
mrunî - mici
mschirii - mascai
Mtclu – srbtoare popular, în saptmâna de dup Pate
mâna - a mâna, a îndemna la mers; a sili s urmeze un anumit traseu; a dirija
mândru - frumos
mâu - pisic
megiutim - dar, ins, (din sârb. meutim)
Miaznopi – Miaznoapte, personaj mitologic
Milostâni – zâne, iele
247

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
miraz - zestre
mics - zambil
mia – ânar, joc de copii
mldujenia – mire
molidv - agheasm
mora - trebuie [din sârb. mora]
moroni – moroi, strigoi
mormin - cimitir
mostocheaz - amestec
mosuor, mosuar - mosor
motc - scul (lân depnat)
muiere - femeie
mum - mam
murg (în) – apus de Soare
naboinic – 1. pan de lemn cu care se despic butucii, 2. unelt din lemn, în form
de cuit, cu care se bate cânepa
naic - neic
na primer – de exemplu
naci – tii
naruod, naruodz - nrod, nebun
natu tot – ins, om, tot omu
natr, natre - natr, parte a urzelii dintre ie i sulul de dinapoi sau de dinainte al
rzboiului de esut
nâvai - a nvdi, a trece firele urzelii prin ie i spat, în ordinea cerut de
modelul esturii
nigura,- a (se) întuneca
niv – câmp, pmânt lucrat [din sârb. njiva]
nopârc - arpe
obavesno - obligatoriu, (din sârb. obavezno)
obor - curte, bttur
oii - a (se) odihni
oga, oga - oga
ogeac – încperea tradiional în care se afl vatra, unde se sttea, se prepara
mâncarea, se mânca i uneori se dormea
ogoit – aranjat, îmbrcat
ogoi - a (se) ogoi, a hrani animalele
olal - drojdie
oman – plant rdcinoas de culoare alb, cu care fetele i femeile se splau pe
cap în ziua de Sfântul Toader
Omoli – munii Homolje
opleaci – brichet (din sârb. upalja)
or - hor
248

IoneliaToarc
oriz - orez
ostai - a osteni, a obosi
otma – imediat, îndat [din sârb. odmah]
paar – pahar
pacl – pachet
pain - depresiune
pali - a se ofili, a se veteji
para-deda - strbunic
pcurari - cioban
psui - fasole [din sârb. pasulj]
paaua - (în practicile pgâne) amestec de pâine, ou, urzic, floare de corn, vin,
care se ia în dimineaa Patelui
patent - caps, buton de închidere (la cercei)
pazdare - buci de cânep
ptul – anexa pentru grâu sau porumb
pzânari - buzunar
pecinile – pecie, carne fr grsime, muschi de porc
penger - fereastr
pechir - prosop
petrectoare – bocitoare profesionist
piegl - 1. fier de calcat; 2. rindea
pieglui - a netezi
pieri - prul strâns in coad, împletit
piparc, pipr- ardei iute
pironi – cuie mari
pistec, pist - pistelc, pies dintr-o estur dreptunghiular, împodobit cu
broderii i purtat peste poale
pit - pine
pitula - a (se) ascunde
piv - bere
plâmai - a frmânta aluatul
plâtoan - ptlgea, roie
poac - potec, crare
podrum – beci sub cas, unde se ineau alimente
policr - porecl
poluc - sticl
pomânt – pmânt
popis – recensmânt fcut în timpul turcilor
porconi – ur de fân
poriz – bir, taxe
prajân - prjin, bucat de lemn lung i subire, de obicei folosit pentru a fixa
sau a susine ceva
249

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
pranghie – instrument de pocnit, pocnitoare
prau – praf de puc
praznic – serbarea patronului, sfântului casei
prvaie - obor
priboi – plant cu frunze plcut mirositoare i cu flori mari, roii, folosit ca
medicament
primovara - primvara
puale - poale, jupon, fust (scrobit) care se îmbrac pe sub rochie
putragan - putregai
rabo - rboj
rachie - uic
raion - jude
rat - rzboi
raspânie - rspântie, intersecie
raial - garnitur din mmlig cu oet
razbuoi - razboi de esut
rdioane – aparat de radio
rscucu – formul rostit în ritualul de redresare a lactaiei vitelor
rstu – resteu, component a jugului
râmleni - romani
rânduiete – se organizeaz
râchia - a rchia, a depna firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe rchitor
râchitor, râchituare - rchitor, unealt pe care se deapn tortul, lâna de pe
fuse sau de pe gheme pentru a le face scul
râz, râz - cârp, petec, lucru prost; hain rupt, uzat cu care se afum casa,
oamenii, animalele cu ocazia diverselor srbtori de primvar, mai ales la 9/22
martie – Sâmîî (40 de Mucenici), contra erpilor
rtui - a lupta, a participa la razboi
riecl- bluz pentru femei confecionat din pânz subire
rumai - mueel
samo - numai [din sârb. samo]
sanduc - snduc, lad, sicriu, cutie de lemn în care se pstreaz hainele [din sârb.
sanduk]
sain - sanie
Sâmpietru - Sfântul Petru
Sâmii – cei 40 de Mucenici
sâmzian - suntoare
sângire – lanuri
sânereriei – cârnai în sânge
Sânta - Sfânt
Sântuaer, sântuai - Sfântul Teodor
Sânurdz - Sfântul Gheorghe
250

IoneliaToarc
sârme - sarmale
sât - sit
scamn - scaun
scârmana - a scrmna
schimburi - haine, îmbrcminte
scrobi - a scrobi
scruob - scrob
sfacm - bucat
sficipietru - Sfântul Petru
slast - (despre zile sau perioade) în care este îngduit s se mnânce orice fel de
aliment; de dulce
slic – fotografie [din sârb. slika]
sloboae – d drumul, elibereaz
soba – camer de dormit
soc - suc
solomândr – opârl
sovoniu – voalul miresei
spat - spat, pies din rzboiul de esut
sprimete - pregtete, prepar (din sârb. spremiti)
spomânta - a înspimânta, a speria
spomenic - piatr funerar din marmur
spudz - spuz, cenu fierbinte
stania - staie
stmâna - sptmâna
stroica – domnioara de onoare a miresei
stârcit - adunat
stegari – tinerii ce duc steagurile la nunt
stoac – arc de vite
strâctori – strecurtoare din pânz, folosit pentru a face brânza
stree - noroc
storî - a pieri
struia – curent electric
strug - strung
strung - strung, încpere special amenajat pentru adpostirea oilor
suart, suare - sort, fel, tip
sucal, sucae - sucal, unealt cu ajutorul creia se deapn pe evi firul
sucn, suce - fust
sul - sul, pies de lemn folosit la rzboiul de esut
sumoiv - moartea
suvieic - suveic
svai - a se sfdi, certa
sviciovan - Sfntul Ioan
251

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
c (c) - cic
ep, epuri - cep, dop de lemn cu care se astup gaura butoiului
erap, erapi - ciorapi
ero, eroi - stejar
irie, iri - st
itoare, itori - brâu de lân
iuare, iuori, s.f. - cioar
uaric, uari - stof alb, groas, de lân
âfoeri - sifonier, dulap de haine
et - pagub
echiru- zahr
ele – spate
iraci – cântrei, lutari
ocâe, ocâ - oarece
ubiau, ubiee - tulpini de plante uscate, crengi subiri de prun sau de gutui
tal, tluri - staul
talpi, talpi - tlpi, ching la rzboiul de esut
tan, t - geant mic esut din lân
tatar - plant din care se face mtura de curte
tmeliu – temelia casei
tmâneriu – vasul cu care se tmâie, cdelnia
tmânie - tmâie
tmnit - aranjat
târn, târe - târn, co mare de nuiele
tind - pridvor
tilarai - meseria de tâmplar
toblari-ur
tocheaz – toac, mrunete
topil, topii - topil, loc îngrdit în albia unui râu sau într-o ap stttoare, unde
se pune cânepa la topit
trast, tri - traist, obiect în form de sac, confecionat din lân i prevzut cu
baiere, care serveste la transportarea obiectelor
trochi, troc – tigv, plant cu fructe cu coaj tare, glbuie, în form de par, de
dimensiuni variate, din care se bea apa
tucna – anexa destinat vitelor i pstrarea fânului
tugl - crmid
tuleni - tulean, cocean
tun – intr într-o încpere (tun în cas)
turt, ture - turt, pâine mic care se d de poman
ar - pomana de dup înmormântare
st, sturi - est
oal, uale - hain
252

IoneliaToarc
rep – igl [din sârb. crep]
uc – pup, srut
ui – a rmâne
uica - unchi
usche – usuce (s se)
uvec – întotdeauna [din sârb. uvek]
vaial - main din lemn pentru batut esturile din lân
vârai - vârtelni
ve - deja
veluca - lingur
vâlve – fiine supranaturale care stpânesc grindina i furtunile
vâr – vârful
vlah, valah - român
voiic - voinic, soldat; tânr bine fcut, curajos, viteaz, îndrazne, care are o mare
putere fizic
voiska - armat
voz - tren
vraci - poart de lemn
vrjuri – vrji, farmece
vrenici – vrednici, harnici
vruniva - undeva
zacuan, zacuae - un fel de pine mic, rotund ornat cu diferite semne i
simboluri, care se d sfânilor de poman
zacon - lege
zavelc - fot
zavisate - depinde (din sârb. zavisi)
zapi - a face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva, a opinti
zaraf, zarafi - vânzatori de bijuterii, de obicei la blci
zcir - zahr
ziin - ulei
znat - meserie, meteug
zpis, zpârg – loc sfânt
zâpostât - lsatul secului, seara înainte de începerea celor patru posturi în care se
mnânc de dulce
ztrit – omorât, nimicit, terminat [din sârb. zatrti]
zvârnit – apus, scptatul Soarelui [din sârb. zavrnuti]
zvârit - terminat
zvecin – srbtoare mare, hramul satului [din sârb. zavetina]
zbg – refugiu în pdure, fcut din buruieni
zuita - uita
253

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
INDEX FOTOGRAFII
Foto 1 Ansamblu folcloric copii, sat Brestovac, 2011, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 2 Muntele Stol, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc i Munii Veliki i
Mali Kr, 2011, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 3 Râul Morava în apropierea oraului Paracin 2010, arhiv personal Ionelia
Toarc
Foto 4 Râul Timocul Negru în amonte de satul Gradskov, 2011, arhiv personal:
Ionelia Toarc
Foto 5 Exploatrile miniere de la Majdanpek (st.) i Bor (dr.) , 2010, 2011, arhiv
personal: Ionelia Toarc
Foto 6 Ruinele bisericii Lpunea, 2010, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 7 Biserica din Loznia, 2010, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 8 Mnstirea din Crepicevac, 2010, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 9 Bisericile din Malainia i din Isacova (Jasikovo), 2011, arhiv personal:
Ionelia Toarc
Foto 10 Preotul vicar administrativ pentru Timoc, Boian Alexandrovici, 2011,
arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 11 Ansamblu folcloric din Bogovina, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 12 Ansamblu folcloric din Negotin, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 13 Centrul satului Metovnia, 2010, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 14 Partea rural a oraului Donji Milanovac, 2011, arhiv personal: Ionelia
Toarc
Foto 15 Sate de tip dispersat din zona muilor Homolie, 2011, arhiv personal:
Ionelia Toarc
Foto 16 Sat de tip compact, în interiorul depresiunii, satul Crnajka, 2010, arhiv
personal: Ionelia Toarc
Foto 17 Ccase moderne din satul Tocka (jos), 2010, arhiv personal: Ionelia
Toarc
Foto 18 Ruinele cetii din satul Ram, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 19 Bazin amenajat pentru apele termale din satul erbanovac, unde localnicii
spal rufele, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 20 Fabricarea ciumurului, sat Clococevac, 2009, arhiv personal: Ionelia
Toarc
Foto 21 Bcia, moia satului Brezovia, 2010, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 22 Însemnarea oilor, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 23 Gospodrii concentrate în vatra satului, 2011, arhiv personal: Ionelia
Toarc
Foto 24 Cas veche ipikovo, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 25 Casa veche cu podrum, a lui Cucuvic Branislav (a lu Ioni) din ipikovo,
2011, arhiv personal: Ionelia Toarc
254

IoneliaToarc
Foto 26 Cas veche renovat, sat Metovnica, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 27 Case moderne, cosntruite lâng case vechi, tradiionale, sat Porodin
(stânga jos) i sat Vlaki Do (dreapta jos), 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 28 Planul unei gospodrii din Porodin: ptulul/ambarul lipit de magazie (st.),
tucnaua (în spate), casa (dr.), cocina i coteul (în spatele casei), 2010, arhiv
personal: Ionelia Toarc
Foto 29 Organizare gospodrie, sat Voluia, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 30 Tucna veche, din piant cu chirpici (dr.) i tucna modern (st.), 2010,
arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 31 Ptul/ambar folosit pentru cereale, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 32 Cas btrâneasc din erbanovac, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 33 Soba/camera de dormit a Petriei Ilici, sat Luchia, 2001, arhiv personal:
Ionelia Toarc
Foto 34 Cas btrâneasc cu tind, sat Slatina, Bor, 2001, arhiv personal: Ionelia
Toarc
Foto 35 Evoluia în timp a gardului: gard împletit din nuiele (st. sus), gard din
stobori (dr. sus), gard din piatr (st. rând 2), gard plci beton (dr. rând 2), gard
modern (jos), 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 36 Case moderne, sat Malainia (st.) i Veliko Gradite (d.), 2010, arhiv
personal: Ionelia Toarc
Foto 37 Colib-sla transformat în aezare permanent, pstreaz acelai plan de
funcionare al gospodriei, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 38 Pivnice, loc depozitare vin, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 39 Podgorac: cruci pentru femei i brbai, 2008, arhiv personal: Filip
Paunelovic
Foto 40 Petrectoare, sat Bacevia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 41 Cruci din secolul al XIX-lea, din cimitirul satului Criveli, 2011, arhiv
personal: Ionelia Toarc
Foto 42 Cimitirul vechi al oraului Bor, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 43 Morminte spate pe punea de lâng cas, sat Voluia, 2011, arhiv
personal: Ionelia Toarc
Foto 44 Cetatea Golubac, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 45 baba Petria, 91 ani i mo Ilici- fiul, 73 ani, sat Luchia, 2001, arhiv
personal: Ionelia Toarc
Foto 46 imanovic Polca, 98 ani (2010), din neamul giurgionilor, Porodin, 2011,
arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 47 Ridicarea la grind a lui Jurj Andrei, 2 ani, sat Metovnia, 2009, arhiv
personal: Zavia Jurj
Foto 48 Zestrea transportat cu tractoarele, sat Cisljeva Bara, 2010, arhiv
personal: Bane Nicolic
Foto 49 Crucea, sat Osnicea, 2008, arhiv personal: Filip Paunelovic
255

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Foto 50 Lumânarea Raiului, în diferite variante: lucrat în cas, sat Criveli (drp.
sus), model nou din comer, sat Bacevia (jos)
Foto 51 Statu, 2008, arhiv personal: Filip Paunelovic
Foto 52 Petrectoare, sat Bogovina, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 53 Trecerea punii de ctre cortegiu funerar, sat Bacevia, 2009, arhiv
personal: Zavia Jurj
Foto 54 Prunu, sat Valeacoanie, 2001, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 55 Coborârea mortului în mormânt, sat Criveli, 2010, arhiv personal:
Ionelia Toarc
Foto 56 Dup întoarcerea de la înmormântare, lumea se spal pe mâni i arunc
jaragai peste cap, sat Bacevia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 57 Pomana în satul Criveli (st.) i pomana în satul Bacevia (drp.), 2009,
arhiv personal: Sneja Lpadatovic i Zavia Jurj
Foto 58 Prescura cu bilue, sat Gamzigrad, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 59 Haine date de poman la 40 de zile, pentru Sanea, sat Gamzigrad, 2009,
arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 60 Colacul de bât i bâtul la pomana de 40 zile, sat Bacevia, 2009, arhiv
personal: Zavia Jurj
Foto 61 Slobozitul apei, sat Bacevia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 62 Colaci dai de poman la slobozitul apei, sat Bacevia, 2009, arhiv
personal: Zavia Jurj
Foto 63 Colacul numit Mo, 2008, arhiv personal: Filip Paunelovic
Foto 64 Slobozitul apei, sat Bacevia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 65 Slobozitul apei acas (sus st.) i colacii pregtii (dr. jos), 2009, arhiv
personal: Sneja Lpadatovic
Foto 66 Pomana fcut din timpul vieii, 2004, arhiv personal: Paun es Durlic
Foto 67 Bâlci de Panagiur, sat erbanov, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 68 Colind(r), sat erbanov, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 69 Colindre – Colindtorii, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 70 Plata colindtorilor, sat Criveli, 2010, arhiv personal: Sneja Lapadatovic
Foto 71 Coleaa din dimineaa Crciunului, 2010, arhiv personal: Sneja
Lapadatovic
Foto 72 Pomana de Crciun, sat Criveli, 2010, arhiv personal: Sneja Lapadatovic
Foto 73 De Florii se scot toate esturile se scot la aer, sat Metovnia, 2009, arhiv
personal: Zavia Jurj
Foto 74 Focurelele aprinse în curte, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 75 Focurele aprinse la mormini dimineaa devreme, sat Podgor, 2009, arhiv
personal: Zavia Jurj
Foto 76 Colacul de Pati (st. sus) i mâncare de Pati (dr. jos), 2009, arhiv
personal: Zavia Jurj
Foto 77 Glia din ritualul Patelui, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 78 Ritualul de Luatul Patelui, 2010, arhiv personal: Zavia Jurj
256

IoneliaToarc
Foto 79 Obinerea brânzei, sat Bacevia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 80 Mulsul oilor, sat Brezovia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 81 Pomana dat Sf. Gheorghe2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 82 Însemnarea oilor pe rbo2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 83 Msuratul laptelui 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 84 Copacul ales pentru zapis, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 85 Semnul pe zapis, sat ebanov, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 86 Slobodan Bâzu (st.) i Miroslav Ciulin (dr.), printre puinii rapsozi de
balade din regiune2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 87 Transmiterea folcorului tinerei generaii, 2010, arhiv personal: Zavia
Jurj
Foto 88 Trucu Ciulin, satul erbanov, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 89 Ansamblu folcloric Metovnia, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 90 Ansamblu folcloric de copii, sat Bretovac, 2009, arhiv personal: Zavisa
Jurj
Foto 91 Întâlnirile satelor - Susreti sela, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 92 Modele de furc, Muzeul Zajecar i sat Porodin, 2010, arhiv personal:
Ionelia Toarc
Foto 93 Model estur, sat Porodin, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 94 Rzboiul de esut, sat Brestov, 2009, arhiv personal: Ionelia Toarc
Foto 95 Clbul sau clbul2009, arhiv personal: Zavia Jurj
Foto 96 Port carcateristic satelor de munteni-ungureni, 2011, arhiv personal:
Ionelia Toarc
Foto 97 Port femeiesc specific satelor de rani, 2011, arhiv personal: Ionelia
Toarc
Foto 98 Ciorapi de lân model nou, pentru femei, 2011, Muzeul Zajecar, arhiv
personal: Ionelia Toarc
Foto 99 Modele de traist, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc
257

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
BIBLIOGRAFIE
Ansbertus, Ystoria de expeditione Frederici.....în Fontes Rerum Austriacarum, I
Abteilungen: Scriptores, I Band, p. 15; cf. L.Ranke, Die Serbische Revolution.
Bal, G. (1911), O biseric a lui Radul cel Mare în Serbia la Lopunia, Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice, anul IV, Bucureti.
Bârsan, A. (1968), Mic Atlas Geografic, Editura tiinific, Bucureti.
Berciu-Draghicescu, Adina (1996), Românii din Balcani. Cultura si spiritualitate,
Editura Globus, Bucuresti.
Boardman, John (1996), The Cambridge Ancient History Vol. 10.
Bobcev S.S., Coup d’oeil sur regime juridique des Balkans sous le regime
ottoman, p. 188; Novakovic St., Stara srpska vojska, p.33.
Bojanic Luka D. (1968-1969), Negotinska Krajina u vreme turske vladavine,
GEM 31-32, p. 104; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14.
Boga L.T. (1913), Românii din Serbia, în Anuarul Geografic i Antropogeografic,
Bucureti.
Boga, L. T. (1913), Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania, Bulgaria si
Serbia (note etnografice si statistice), Tipografia “Vocea Poporului”, Bucuresti.
Boškovic, Ð. (1950), Srednjovekovni spomenici severoistone Srbije, Starinar, I, ,
p. 196-197; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 15.
Bucua, Emanoil (1927), Românii din Bulgaria, Editura Cartea Româneasc,
Bucuresti.
Bucua, E. (1923), Românii dintre Timoc i Vidin, Bucureti.
Budi, Monica (2001), “Comunitatea româneasc de pe valea Timocului
bulgresc”, editura Militar, Bucuresti.
Bulat, T. (1925), Un caz interesant de migraiune în Oltenia, în “Arhivele
Olteniei”, noiembrie-decembrie, Craiova.
Burada, Th. (1908), O cltorie la vlahii (românii) din Kraina, Croaia i
Dalmaia, Tipografia i Papetria Progresul, Iai
Butur Valeriu (1978), Etnografia poporului român, Dacia, Cluj Napoca.
Capidan, Theodor (1926), Românii nomazi. Studiu din viaa românilor din sudul
Peninsulei Balcanice, Cluj.
Chapman, John (2000), Lepenski Vir, in Fragmentation in Archaeology,
Routledge, London, p. 194-203.
Ciachir, N. (1968), România în sud-estul Europei, Bucureti.
Choniates Nichita I, 4, p. 482, în : Izvoarele istoriei României, III, Bucureti,
1975, p. 254 -255
Cojocaru Boboc A. (iunie-octombrie 2010), Boian Alexandrovic – simbol al
contiinei naionale a românilor timoceni, Constelaii ieene, anul V, nr. 2-3 (18-
19).
258

IoneliaToarc
Constante, C., Golopenia A. (1943), Românii din Timoc, Bucureti.
Constante, C. (1934), Despre români, Bucuresti.
Constantinescu, N.A. (2000), Chestiunea Timocean, Litera Internaional,
Bucureti.
Copcea, Florian (2008), Istoriografia românilor din Serbia de sud-est, Autograf
MJM, Craiova.
Costachie, S., Ion, D. F. (2010), Geopolitica spaiului balcanic, Editura
Transversal, Bucureti.
Cucu, Vasile (2009), Satul românesc-tradiie, contemporaneitate i sperane de
viitor, Editura Transversal, Bucureti.
Cucu, V. (1974), Geografia populaiei i aezrile omeneti, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti.
Cvijic, J. (1918), La peninsule balkanique, Armand Colin, Paris.
Cvijic, J. (1923), Românii dintre Vidin i Timoc, Bucuresti.
Dinculescu, N.G.(1923), Documente privitoare la starea ranilor, în “Arhivele
Olteniei”, anul II.
Dobrescu I.F., Dobrescu N.L. (2005), Românii din Serbia, Geopolitica, Nr. 1(5),
anul IV.
Dolha,V., Totul despre românii din Timoc, în Revista Asociaiei Învtorilor din
judeul Arad i a Casei Corpului Didactic Alexandru Gavra, Arad, anul LXXVII,
serie nou, nr. 3, aprilie 2007.
Donat, Ion (1947), Despre toponimia slav din Oltenia, Fundaia Regele Mihai,
Craiova
Dragic, Dragomir (2004), Istraživanje zaturene istine o vlasima, Forum za kulturu
vlaha, Bor.
Draghia, Konstandinovic-Traian (2008), Românii din nord-estul Serbiei între
anii 1804-1948, Liga Cultural pentru Unitatea românilor de pretutindeni i editura
Semne.
Dragomir, Silviu (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV, Bucureti.
Dragomir, Silviu (1924), Vlahii si Morlacii. Studii din istoria românismului
balcanic, Imprimeria Bornemisa, Cluj.
Drgan, Iosif Constantin (1994), Istoria românilor, Europa Nova, Bucureti.
Džadževi, Dragoslav (2006), Narodne Igre Severnoistone Srbije, Pojarev.
Drzavopis Srbje, sveska XVI, p. VIII i XVII.
Dumitrescu, Jipa, Metea A. Octavian (1943), Revista Timocul, Bucuresti.
Durli, es Paun (2010), Sveti Jezik vlaskog hleba, fondacija Balkankult, Beograd.
Filitti, I.C., Condica Poenarilor Almjani, în “Arhivele Olteniei", mai-august,
Craiova, 1929, p. 293.
Florescu, F. (1937), Românii din dreapta Dunrii, în Sociologie Româneasc,
Bucureti.
Gamillscheg, E., Originea românilor, p.8-9, apud Gh. I. Brtianu, Tradiia istoric
a desclecatului rii Româneti în lumina noulor cercetri.
259

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Gacovic, Slavoljub (2008), Kud se dodoše rumuni Tihomira orevica, Bor.
Gacovic, Slavoljub (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spaiul
zonei Timocului, Bor.
Georgevici, T. (2004), Printre românii notri, Note de cltorie, Ariadnae Filum,
Bor
Geraud, M., Leservoisier, O., Pottier, R. (2001), Noiunile cheie ale Etnologiei,
Editura Polirom, Bucureti.
Ghinoiu, Ion (1999), Lumea de aici, lumea de dincolo, Editura Fundaiei Culturale
Române, Bucureti.
Giuglea, G. (1988), Fapte de limb, Bucureti.
Giuglea, G., Vâlsan G. (1913), De la românii din Serbia, Culegere de literatur
popular, Bucureti.
ocic, Danica (2006), Jenska Oglavlia, Narodni Muzei Pozarevac.
ocic, Danica (1986), “Zapis”, as a village cult tree in old Kostolac, Centar za
culturu narodni muzei, Pozarevac.
ocic, Danica (1999), Ornaments and symbols of ritual breads in the area of
Branicevo, Etno-culturoloski Zbornik, k. V, Svârlig.
ocic, Danica (2000), “Puštanje vode”(Flow of water) for the dead in the region
Branicevo, Viminacium 11, Pozarevac.
Gravier, Gustave (1919), Les frontieres historiques de la Serbie, Librairie
Armand Colin, Paris.
Guvernul Serbiei (1992), Districte din Serbia, Belgrad.
Hagi-Gogu, T. (1939), Romanus i Valachus sau ce este romanus, roman, român,
aromân, valah si vlah, Bucuresti.
Hedean, O. (1999-2000), Interferene etnofolclorice, în revista Mioria, nr. 6-7,
Timioara.
Hydropower and navigation syustem "Morava" (Concepts of regulation of
rivers Great Morava and South Morava for navigation and hydropower
production.)
Ion di la Vidin, Românii din Tribalia, în Naiunea nr. 5/1990.
Iorga, N. (1922), Histoire de Roumains et de leur civilization, Cultura Naional,
Bucarest.
Jaksic, B. (1873), O plamenon sostav naselenia v. Kniajeste Serbskom, St.
Petersburg.
Jaki, Božidar, Baši, Goran (2002), Romany settlements, livind conditions and
possibilities of integration of the roma in Serbia, Belgrad.
Jiricek K., Radonic J. (1911), Istorija Srba, Beograd.
Jones, Arnold Hugh Martin, (1964), The later Roman Empire, 284-602: a social,
economic and administrative survey, B. Blackwell.
Jovanovic, Lj.(1903), Mlava, Antropogeografska proucavanja, în Srpski
etnografski zbornik, Knjiga V, Beograd, p. 294.
Kanitz, F. (1985), Srbija. Zemlja I stanovništo, II, Beograd.
260

IoneliaToarc
Kanitz, F. (1868), Serbien, Leipzig.
Karic, V. (1887), Srbija, Kraljevsko-srpska drž. Štamparija.
Karadjic, Vuk St., Danilo Aleksijevic I knezovi Karapandjici, p. 284-288; cf.
D.Djurdjiev, Nešto o vaških starješinama pod turskom upravom, p. 53-54; cf.
Chopin-Ubicini, Provinces danubiennes, p. 272; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 60.
Kiepert, H. (1869), Volker und Sprachen Karte vor Osterreich und die unter
Donaulandern.
Kui, Ranka, (2000), Red & White-Serbian-Celtic Parallels, (Crveno i belo -
srpsko-keltske paralele, Glas srpski, Banja Luka.
Kneževic, B., Manastiri u istonoj Srbiji, p. 293-320; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 45
Parlamentul Serbiei, Legea privind organizarea teritorial i Autonomia Local
Lejean, Guillaume (1869), Carte etnografique de la Turquie d’Europe et des etats
vassaux autonomies.
Lozovanu, D. (2008), Populaia româneasc din Peninsula Balcanic, Studiu
uman geografic, teza de doctorat, Iai.
Mackenzie G. Muir si Irby A.P. (1867), Map of the soud Slavonic countries”.
Mallat, I. (1902), La Serbie contemporaine, Paris, p.31, vol.I.
Manciulea St., State i slauri din Câmpia Tisei, p. 145-174. cf. I. Conea,
Carpaii hotar natural, p.66.
Marinkovic Sorescu Annemarie, Cultura popular a românilor din Timoc,
Institutul de Balcanologie, Serbia.
Markovi, Jovan . (1990), Enciklopedijski geografski leksikon Jugoslavije;
Svjetlost-Sarajevo
Marinovi, B., Šuti, M., Viski (2005), Excerpt from the book I.: Baina:
Prošlost Baine, Udruga Pagania, Ploe.
Marsigli, A.F. (1726), Danubius-pannonico-mysicus, Haga, tom I, p. 27.
Martonne, de Em. (1908), L’Evolution des Alpes de Transylvanie, Librairie
Armand Colin, Paris.
Matei, Horia C., Negut, S., Ion Nicolae, Steflea, N., (1993), Statele lumii. Mica
enciclopedie, Editura Rombay, Bucuresti.
Mihaescu, H. (1993), La romanité dans le Sud-Est de l-Europe, Editura Academiei
Române, Bucuresti.
Mihu, A. (2002), Antropologie Cultural, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Miladinovic M. (1928), Pozarevacka Morava, în Srpski etnografski zbornik,
Knjiga XLIII, Beograd.
Milicevic, M. Ð., Kneževina Srbija, II, p.113; cf. Gacovic S. (2010), Obiecte
sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spaiul zonei Timocului, Bor.
Milivojevi, M., Martinovi, M. (2003), Utilisation of Geothermal Hydrology in
Serbia, International Geothermal Conference, Reykjavik.
National Museum Zajear, (2011), Collecions and Exhibition, Zajear.
Ion, Nicolae (2005), Etnografie i toponimie, Credis, Bucureti.
Notitia Dignitatum, The Synekdêmos and Prokopios’s Buildings IV.v.-vii, x
261

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Olteanu, Marius-Album de fotografii, (2010), Timoc-Lumea de dincolo, editat de
Institutul Cultural Român.
Panea, N., Blosu, C., Obrocea, G. (1996), Folclorul românilor din Timocul
bulgresc, Editura Omniscop, Craiova.
Pantelic, D.(1921), Uhodjenie Srbije pred Kocinu Krajinu, în Glas Srpska
Kraljevska Akademija, Knjiga CLIII, Beograd.
Passarowitz, Nicopole si Svistu, Dunonia, (1994) Sacra Tribalia, Editura
Erasmus, Bucuresti.
Paunovic, M. (1970), Ðerdap I Krajina, Zagreb, p. 104; cf. S. Gacovic, Obiecte
sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spaiul zonei Timocului.
Pcurariu, M. (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, E.I.B.M.B.O.R.,
Bucureti.
Pelar, I., Pisar umruka Beogradskog, Okružie Ktainsko, Glasnik Društva srbske
slovenosti, IX (1857), 216, br.19; cf. Gacovic S. (2010), Obiecte sacrale ale
voevozilor ugrovlahi în spaiul zonei Timocului, Bor, p. 14.
Petrovic, Dragoljub (1966), Iredenta fašisticke Rumunije u Severoistocnoj Srbiji
1941-1944, Beograd.
Popp, N. M. (1941), Craina - O verig a spaiului etnic românesc, Bucureti.
Popa, Cristian, Iona (2009), Cultura Coofeni, Univ. Alba Iulia.
Popa Lisseanu G.(1939), Românii în isvoarele istoriei medievale, Tipografia
Bucovina I.E.Toroutiu, Bucureti.
Rizinic, M. St. (1888), Razvalinama manastira koroglaškom, Starinar, V, 3 p.103.
Romansky, St. (1926), Românii dintre Morava i Timoc, Sofia.
Sanfeld, Kristian, (1926), En oversigt over dens resultater og problemer,
Copenhaga.
Stanojevic, M., Crna Reka, p. 61; cf. Godisnjk, XIX, 1905, p. 264
Stojkovic, Sr. J. (1893), Na lepom srbskom Dunavu, Beograd.
Ion, Nicolae, Suditu, Bogdan (2008), Toponimie româneasc i internaional,
Editura Meronia, Bucuresti.
Szabo, Jozsef (1923), Note de drum din Serbia din punct de vedere etnografic i
geografic, Bocu Sever, Recenzie de în Anuarul Institutului de Istorie Naional,
Cluj.
tefan, Gheorghe (1962), Formarea limbii si a poporului român. Apariia
primelor state feudale pe teritoriul rii noastre, Editura Politica, Bucuresti.
tefnescu, C. M. (1997), Populaia i habitatul românesc în Balcani, ed. Carro,
Bucureti.
Tasic, N., Historical picture of development of early iron age in the serbian
danube basin, Belgrade, Balcanica XXXV, p.17.
Timoc, Cristea Sandu (1996), Tragedia românilor de peste hotare (9-13
milioane), ed. a-II-a revzut, ed. Astra Român, Timioara.
Timoc, Cristea Sandu (1995), Mrturii de la românii uitai, Editura Astra
Român.
262

IoneliaToarc
Timoc, Cristea Sandu (2008), Românii timoceni, din robie turceasc în robie
„strâmbeasc”, Dacia Aurelian - Revista românilor din Timoc.
Timoc, Cristea Sandu (1997), Vlahii sunt români, editura Astra Român,
Timioara.
Timoc, Cristea Sandu (1967), Cântece btrâneti i doine, Editura pentru
literatur, Bucureti.
Toarc, I. (2011), Românii din bazinul Timocului, revista Societii de Geografie
din România „Terra”, Anul 2010-2011, Editura CD Press, Bucureti.
Toarc, I. (2010), Românii din Serbia de Rsrit, în Buletinul Societii de
Geografie din România, Filiala Prahova, nr. 3/2010, Ploieti.
Toarc, I. (2011), Elemente de toponimie în Craina Serbiei, în GEIS “Referate i
comunicari de geografie”-vol XV, Editura Casei Corpului Didactic Deva.
Trâpcea Th. N. (1999), Românii dintre Timoc i Morava, Domino.
UNECE, (2008), Environmental and Risk Assessment of the Timok River Basin.
Vasilescu, Al., Registrul tuturor localitilor cuprinse în harta Olteniei, Arhiva
Olteniei, II.
Vâlsan, G. (1918), Les roumains de Bulgarie et Serbie, Paris.
Vâlsan, G. (1927), Românii din Serbia, Buletinul Societii Regale de Geografie,
Bucureti.
Weigand, Gustave (1909), Atlas Linguistique, Leipzig.
Weigand, Gustave (1900), Die Rumanische Dialekte der kleinen Walachei,
Serbien und Bulgariens, în “Jahresbericht des Institut fur Rumanische Sprache”,
tom VII, Leipzig.
Wilkes, J. J. (1992), The Illyrians, Oxford: Bleckwell.
Vitkovic, G. (1884), Izvestaj, Nepisao 1733 god Maksim Radkovic, exarh
Beogradskog mitropolita, în “Glasnig Srpskog Ucenog Drustva” Knjiga 56,
Beograd.
Vlduiu, Ion (1973), Etnografia româneasc, istoric: Cultura material.
Obiceiuri, Editura tiinific, Bucureti
Zaicereanu, Grigore, Abrasevici, Boja (2005), Isânovul, în spaiu i timp,
Zaiceri
Zbuchea Gheorghe, Stelian Brezeanu, (1997), Românii de la sud de Dunre,
documente, Arhivele Naionale ale României, Bucureti
Zbuchea, Gheorghe (1999), O istorie a românilor din Peninsula Balcanic
secolul XVIII-XX, Ed. Biblioteca Bucuretilor, Bucureti.
Zbuchea, Gh, Dobre, C. (2005), Românii timoceni, vol. I, Editura Cd Promotions,
Bucureti.
***, (1970), Negotinska Craina, Etnografscki Muzei, Beograd.
***, (1992), Istoria României în date, Chiinu
***, (1996), Dicionar de istorie veche a României, Bucureti.
***, (1971), Monografia economic RSF Iugoslavia, Osdem, Bucureti, pag. 10
263

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
***, (1997), Românii de la Sud de Dunre. Documente, Arhivele Nationale ale
României, Bucuresti, (rom.)
Revista Timocul, nr. 3-4, din martie aprilie 1934.
***, (2007), Românii din afara granielor rii, Coordonate istorice i naionale în
cadrul european, Casa editorial Demiurg, Iai.
***, (2006), Românii din afara granielor rii. Evoluie istoric i situaie
prezent în perspectiva integrrii României în Uniunea European, Casa
Editorial Demiurg, Iai.
***, (2007), Românii din nord-estul Serbiei (Valea Timocului), Ed. coala vremii,
Arad.
***, (1993), Spaiul istoric i etnic românesc, Editura Militar, Bucuresti.
***, (2007), Srbija, Auto-turistiko-geografska karta, 1: 480 000, Merkur SV,
Beograd,.
***, Srbija, Skolska geografska karta, 1: 1 200 000, Beograd.
***, (2010), Statistica oficial a Serbiei, Municipiile din Serbia, Belgrad,
***, (2010), Statistical Office of the Republic of Serbia, Statistical Yearbook of
Serbia, Belgrad.
***, Statistika Kraljevine Srbije, Kniga XXIV2, p.CIX
***, (2006), Atlas of Serbia; Intersistem Kartofragija.
***, Popis stanovništva, domainstava i stanova 2002. Knjiga 1: Nacionalna ili
etnika pripadnost po naseljima
Group of authors (1969), (in Serbo-Croatian).
, vol. 3. Novi Sad/Zagreb: Matica
srpska/Matica hrvatska. p. 30.
Group of authors (1972), Krajina. In colonel-general Nikola Gaževi (in
Serbian). Vojna enciklopedija, vol. 4. Belgrade.
(1882), Serbia, Geographisches Handbuch zu Andrees Handatlas.
http://whc.unesco.org/en/list/1253
http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia
http://homoljetourism.org/homolje/index.html
264

IoneliaToarc
Anexe
Prezena elementului etnic românesc confirmat de hri întocmite de
diveri cercettori i cltori prin spaiul moravo-timocean, începând
cu secolul al XVIII-lea
RomâniidinvaleaTimocului,MlaveiiPekuluiiSârbiidin
Banat, hart întocmit de prof. Sc. Demetresco, C. Polyso, prof.
A.D.AtanasiuiEd.Borcea,1919,Paris
265

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
PopoareledinPeninsulaBalcanic
AndreesAllgemeinerHandatlas,primaediie,Leipzig(Germania)1881,
Pagina64
266

HartaetnograficaTurcieieuropeneiastatelorvasaleautonome
întocmitdeG.Lejeanla1869
267

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
HartaetnograficaPeninsuleiBalcanice,întocmitdeJovanCvijic(1914)
268

IoneliaToarc
HartaetnograficaTurcieiînEuropa,
întocmitdeErnstRavenstein,1880
269

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
HartaetnograficaAustroUngariei,conformrecensmântuluidin1890
270

IoneliaToarc
Hartaetnograficapopulaiilordin
TurciaEuropean
dupG.Lejean,Kanitz,deGzoernig,1876cu
nota:aceasthartnupoateaveadecâto
valoareaproximativ,ceamaimarepartea
populaiiloraparinândraselorilimbilor
diferite,fiindamestecateinusuprapuse
271

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
272

IoneliaToarc
Hartalumiislovene,
întocmitdeprof.Jos.Erben (1868)
273

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
274

IoneliaToarc
275

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
HartaadministrativaRegatuluiJugoslav,întocmitdeVladMarinkovic
276

IoneliaToarc
277

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Harta
etnografica
priiesticea
Principatului
Serbiei,
întocmitde
L.N.Maicov,
Sankt
Petersburg,
1873
278

IoneliaToarc
279

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei
Hartacuaezrileumanedinspaiulmoravotimocean,
întocmitdeL.T.Boga,1913
280

IoneliaToarc
281