1 June 2007 Cluj-Napoca, Romania - Lighting Engineering Center ...

International Conference ILUMINAT 2007
ILUMINATUL INTEGRAT NATURAL-ELECTRIC, CONDIŢIE
DETERMINANTĂ ÎN EFICIENŢA SISTEMULUI ENERGETIC CLĂDIRE
INTRODUCERE
BIANCHI Cornel, BIANCHI Ana-Maria, BĂLTĂREŢU Florin
Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Romania
Prezenta lucrare va detalia aspectele sintetizate în prima prezentare a influenţei iluminatului în
ansamblul energetic al clădirii, tratând atât modul de utilizare şi prelucrare a luminii naturale prin ferestre,
cât şi accesul suplimentar realizat la clădirile mari prin structuri spaţiale centrale, laterale sau mixte.
De asemenea, în partea a doua vor fi tratate structurile moderne compactizate de transfer al
luminii naturale şi anume: tubul de lumină monovalent şi bivalent şi tubul solar (monovalent, bivalent
sau trivalent), care permit şi alimentare dublă sincronizată şi integrată (lumină naturală şi electrică), iar
la cel solar trivalent şi ventilare naturală controlată.
Utilizarea eficientă a luminii naturale, ca o componentă necesară prin calităţile sale în sistemele
de iluminat interior, a devenit azi un aspect deosebit de important în tratarea modernă a concepţiei
sistemelor integrate.
Lumina naturală, extrem de variabilă, prezintă efecte pozitive şi poate conduce la economie de
energie (Figura 1), cu condiţia unei armonizări cu cea electrică, care trebuie să realizeze permanent
compensarea variabilităţii printr-un sistem integrat dinamic, capabil să asigure mediul luminos interior
confortabil, funcţional şi estetic.
Desigur, acest proces se poate realiza printr-o procesare automată şi sincronizare a celor două
componente.
Figura 1 Efectele luminii naturale în iluminatul interior al clădirilor
1 TRANSFERUL LUMINII NATURALE ÎN INTERIORUL CLĂDIRILOR
În general accesul luminii naturale în clădire se poate realiza clasic prin ferestre sau prin structuri
interioare, de regulă centrale, atrium-uri, vitrate la partea superioară şi care oferă posibilitatea
transferului luminii naturale către zona centrală cât şi către încăperile tangente amplificând şi
echilibrând transferul prin ferestrele uzuale. De asemenea sunt practicate şi structuri de transfer al
luminii către zonele adiacente prin oglinzi care dirijează şi concentrează „jetul luminos”.
Există posibilitatea, deocamdată mai rar aplicată, de utilitare a „tuburilor de lumină” şi a tuburilor
solare pentru realizarea transferului luminii, soluţie extrem de eficientă şi uşor de aplicat. În Figura 2
sunt schematizate sistemele de acces ale luminii naturale.
5 - 1