Descarcă revista în format PDF - idea

obiectul artistic final øi matricea psihologicæ în care se origineazæ, de vreme ce, în cazul readymade-ului, aceastæ posibilitate e imposibilæîncæ de la început. Fîntîna n-a fost produsæ (fabricatæ) de Duchamp, ci doar aleasæ de el. Din acest motiv, pisoarul nu poate în niciun felsæ-l „exprime“ pe artist. E ca o propoziflie aruncatæ în lume færæ a fi fost sancflionatæ de glasul vorbitorului aflat în spatele ei. Fiindcæ celcare produce øi artistul sînt, evident, distincfli unul de celælalt, pisoarul nu poate, în niciun chip, sæ serveascæ drept o externalizare a stæriisau a stærilor mentale experimentate de artist atunci cînd l-ar fi produs. Iar prin faptul cæ nu funcflioneazæ în cadrul gramaticii personalitæfliiestetice, Fîntîna poate fi privitæ ca instituind o distanflæ între ea însæøi øi nofliunea de personalitate per se. Relaflia dintre American Flag allui Johns øi lectura sa la lucrarea Fîntîna este tocmai aceasta: caracterul artistic al lucrærii Fîntîna nu e legitimat prin originarea sa punct cupunct în psyche-ul privat al unui artist; într-adevær, nici n-ar putea. Aøa cæ e ca atunci cînd cineva fredoneazæ distrat øi ræmîne consternatcînd e întrebat dacæ fredona acea melodie anume sau o alta. Acesta e un caz în care nu e deloc evident în ce fel s-ar putea aplica gramaticaintenfliei.Rosalind Krauss, „Sense and Sensibility“, in Artforum, vol. 12 (noiembrie 1973), pp. 43–52, n. 4.22. Introducere, Art & Language, vol. 1, nr. 1 (mai 1969), p. 5.23. Joseph Kosuth, „Art after Philosophy“, in Studio International, nr. 915–917 (octombrie–decembrie 1969). Citat aici din Joseph Kosuth, TheMaking of Meaning, p. 155.24. Joseph Kosuth, The Sixth Investigation 1969 Proposition 14.25. Hans G. Helms, Die Ideologie der anonymen Gesellschaft, Köln, 1968, p. 3.26. Roland Barthes, Mythologies, pp. 152–153 [285].27. Guy Debord, The Society of the Spectacle, Detroit, Black & Red, 1970, paragraful 13. Publicatæ pentru prima datæ la Paris, în 1967 [Societateaspectacolului. Comentarii la societatea spectacolului, traducere de Ciprian Mihali øi Radu Stoenescu, Bucureøti, EST, 2001, p. 43].28. Donald Judd, in Lucy Lippard, „Homage to the Square”, in Art in America (iulie-august, 1967), pp. 50–57. Cît de omniprezent a fost, de fapt,pætratul în arta de la începutul øi pînæ la mijlocul anilor 1960 e cît se poate de evident: lucrærile de la sfîrøitul anilor ’50, ca, de exemplu, picturiale lui Reinhardt øi Ryman øi un mare numær de sculpturi realizate începînd cu prima parte a anilor 1960 (Andre, LeWitt øi Judd), au desfæøuratforma tautologicæ într-un numær nesfîrøit de variaflii. În mod paradoxal, chiar øi lucrærile lui Kosuth de la mijlocul anilor 1960 – deøi atragatenflia asupra desprinderii lor de statutul obiectului øi de proiectul vizual/formal din pictura tradiflionalæ – continuæ sæ expunæ definiflii ale cuvintelorpe pînze mari, negre, pætrate. Dimpotrivæ, trebuie doar sæ ne gîndim la lucrærile lui Jasper Johns sau Barnett Newman ca predecesoriimediafli ai generafliei, pentru a descoperi cît de puflin frecvent, dacæ nu chiar absent, era pætratul la acea vreme.29. Michel Claura, criticul care, la vremea aceea, susflinea cæ trebuie sæ li se acorde atenflie artiøtilor afiliafli Buren, Mosset, Parmentier øi Toroni, aconfirmat, într-un interviu recent, cæ referinfla la Warhol, în special la seriile sale The Thirteen Most Wanted Men, expuse la Ileana SonnabendGallery în 1967, a fost o decizie cît se poate de conøtientæ.30. Sol LeWitt, „Serial Project #1, 1966”, in Aspen Magazine, ed. Brian O’Doherty, nr. 5–6, 1967.31. Importanfla pe care o avea aceastæ publicaflie în 1962 a fost menflionatæ de mai mulfli artiøti din cei intervievafli în timpul pregætirii acestui eseu.Aceastæ întrebare are o importanflæ specialæ, fiindcæ multe din strategiile formale ale artei conceptuale timpurii par a fi, la prima vedere, tot atîtde apropiate de practicile øi procedurile avangardei constructiviste/pozitiviste pe cît de dependentæ pærea sculptura minimalistæ de materialeleøi de morfologiile sale.32. Lucy Lippard, „Introduction“, in 955.000, Vancouver, The Vancouver Art Gallery, 13 ianuarie – 8 februarie 1970.22