Zodia aburelii

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
Zodia aburelii
Ar fi fost sã scriu, în acest numãr, despre atât de discutata sesiune din varã a
bacalaureatului, soldatã cu rezultate care au scandalizat multã lume, dar care, faþã de ceea ce
se întâmplã în învãþãmântul românesc, au fost, totuºi, bune. Cãci dacã examenul ar fi fost cu
adevãrat corect, promovaþii ar fi fost mai puþini cu vreo douãzeci de procente. De ce toate
astea? Rãmâne sã-mi exprim o pãrere într-un numãr viitor, dar presimt cã, în sesiunea de
toamnã, abia începutã când redactez aceste rânduri, responsabilii din domeniu vor drege
busuiocul, cãci altfel nu se poate. Va rezulta cã, graþie intransigenþei ministrului erijat în
specialist în gramaticã, elevii, renunþând sã mai aglomereze plajele, ºtrandurile sau discotecile,
s-au pus cu burta pe carte, în plin sezon de distracþie. ªi asta, în ciuda faptului cã, ieºiþi de la
prima probã de examen, mulþi s-au fãloºit cã n-au învãþat nimic, dar „i-au aburit” pe examinatori.
Opinie care demonstreazã o naivitate specificã vârstei, cãci, în realitate, nu ei i-au aburit pe
profesori, ci profesorii s-au lãsat (ºi se vor lãsa) aburiþi.
Dar chestia asta cu abureala e mai generalã ºi, în fond, nu mai mirã pe nimeni. O întâlnim
în politicã, în finanþe, în sport, în dragoste, în literaturã. La urma urmei, e o problemã de nivel
naþional ºi, dacã extindem ºi mai mult lucrurile, de nivel european ºi chiar mondial, cãci
românaºii noºtri, prin reprezentanþii lor de la cârma þãrii, sunt convinºi cã pot aburi pe oricine,
inclusiv pe marii licurici ai planetei. Ignorând faptul cã respectivii se lasã aburiþi doar când le
convine, la fel ca examinatorii din bacalaureatul mioritic.
Mã opresc, pentru moment, din zugrãvirea acestei chestiuni de-a dreptul homerice (dar
desprinsã nu din Iliada, ci din Batrachomiomahia!) ºl restrâng discuþia la abureala din biata
noastrã sferã de activitate – literatura. Aici lucrurile nu stau deloc mai bine ca în învãþãmânt,
iar dacã s-ar face un examen corect, el s-ar solda cu niºte rezultate ºi mai jalnice decât cele ale
bacalaureatului din varã. De fapt, ca ºi în privinþa învãþãmântului, toatã lumea ºtie acest lucru,
doar cã ne place sã ne aburim unii pe alþii sau sã ne lãsãm aburiþi. Singurii care nu mai sunt
dispuºi la aºa ceva sunt cumpãrãtorii de carte (tot mai puþini), care preferã sã se ocupe cu
altceva sau se limiteazã la autorii strãini, cât de cât verificaþi. Asta nu-i împiedicã, totuºi, pe
românaºii de azi sã scrie în draci ºi sã publice tot aºa, luându-ºi, nu o datã, pâinea de la gurã
(ºi chiar de la gura copiilor) spre a-ºi satisface orgoliul de a deveni autori. Chit cã tirajele sunt,
de regulã, simbolice, difuzarea e limitatã la cartierul sau la scara de bloc a autorului ori, cel
mult, la cenaclul sau la asociaþia literarã din care el face parte. În acest din urmã caz, în
aparenþã fericit (dar, nu o datã, ºi în celelalte), apare ºi reacþia criticã. Ea e, de obicei, elogioasã,
mai ales dacã e vorba de criticii de serviciu ai cotidienelor judeþene, care scriu, la nevoie, atât
despre meciurile din campionatul local de fotbal sau de popice, cât ºi despre debutanþii în
poezie ºi prozã de opt sau de optzeci de ani. Iar dacã ar colecþiona cineva respectivele
recenzii, ar afla cã, în fiecare judeþ, apar anual câteva zeci (dacã nu ºi sute) de cãrþi remarcabile,
unele chiar geniale. Astfel cã în zadar utilizeazã cronicarii revistelor literare mai serioase (cãci
sunt multe din celãlalt soi, la care colaboreazã comentatori fãrã moral ºi fãrã prinþipuri – care
va sã zicã cã nu le au) critica prin omisiune. Iar dacã îndrãznesc sã exprime un punct de vedere
mai sever, se trezesc cu reacþii vehemente prin publicaþiile locale sau pe bloguri (cãci veleitarii
sunt, de obicei, nu doar orgolioºi, dar ºi agresivi), unde li se servesc si citate din recenzenþi
cãrora, pe necitite, li se nãzare cã opul ridicol al unui moºulicã este „o prozã modernã” ºi
„reprezintã o certã valoare instructivã, conceputã strãlucit, cu o fineþe artisticã desãvârºitã.”
Verdict în faþa cãruia criticului onest îi încremeneºte, pur ºi simplu, în gurã apostrofa
maiorescianã atât de necesarã ºi astãzi: „În lãturi!”.
Tudor Cristea

Revistã lunarã de culturã
a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ISSN 1582-0289
Distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I Aur
de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România
REDACÞIA
DIRECTOR
Tudor Cristea
SENIORI EDITORI
Alexandru George
Mircea Horia Simionescu
Barbu Cioculescu
Mihai Cimpoi
Mircea Constantinescu
Henri Zalis
Florentin Popescu
Liviu Grãsoiu
George Anca
Radu Cârneci
Ioan Adam
REDACTOR-ªEF
Mihai Stan
REDACTORI ASOCIAÞI
Daniela-Olguþa Iordache
Dumitru Ungureanu
Margareta Bineaþã
Victor Petrescu
Mihai Gabriel Popescu
George Coandã
Nicolae Scurtu
Emil Stãnescu
Corin Bianu
George Toma Veseliu
Ion Mãrculescu
SECRETAR DE REDACÞIE
Ion Anghel
Dan Gîju
Niculae Ionel
SUBREDACÞIA CHIªINÃU
Iulian Filip
Vasile Romanciuc
Ianoº Þurcanu
Aurelian Silvestru
TEHNOREDACTOR
Ioan Alexandru Muscalu
GRAFICÃ – Iulian Filip
Alexandru Coman
În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã
de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)
Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã
pentru conþinutul articolelor revine exclusiv
semnatarilor acestora ca persoane individuale.
Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa
www.bibliotheca.ro/reviste/litere
CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
iulie
1.VII.1929 - S-a nãscut Costache Olãreanu (m. 2000)
2.VII.1905 - S-a nãscut Victor Brânduº (m. 1989)
4.VII.1943 - A murit N.O. Dallocrin (n. 1877)
5.VII.1980 - S-a nãscut Andrei Gheorghe
6.VII.1954 - S-a nãscut Ioan Vintilã-Fintiº
7.VII.1988 - A murit Mihail Cruceanu (n. 1887)
9.VII.1943 - S-a nãscut Mihai Stan
10.VII.1929 - S-a nãscut Marin Ioniþã
10.VII.1947 - S-a nãscut Maria Mirea
12.VII.1797 - A murit Ienãchiþã Vãcãrescu (n. 1740)
12.VII.1816 - S-a nãscut Ion Ghica (m. 1897)
13.VII.1947 - S-a nãscut Iosefina Olimpia Tulai
13.VII.1954 - S-a nãscut George Ioniþã
14.VII.1943 - S-a nãscut Mihai Oproiu
15.VII.1919 - S-a nãscut Aurel Iordache (m.1975)
15.VII.2000 - S-a nãscut Marta Anineanu (n. 1914)
16.VII.1916 - S-a nãscut Bucur Stãnescu (m. 1999)
17.VII.1882 - A murit Pantazi Ghica (n. 1831)
17.VII.1945 - S-a nãscut George Sânpetrean
17.VII.1976 - S-a nãscut Roxana-Magdalena Bârlea
18.VII.1931 - S-a nãscut Nicolae Neagu (m. 2009)
18.VII.1947 - S-a nãscut Florin Gheorghe Mageriu
18.VII.1950 - S-a nãscut Mircea Drãgãnescu
18.VII.1951 - S-a nãscut Dan Grãdinaru
20.VII.1960 - S-a nãscut Maria Tufeanu
20.VII.1879 - S-a nãscut Ilie El. Angelescu (m. 1964)
22.VII.1955 - S-a nãscut Ionuþ Cristache
21.VII.1971 - S-a nãscut Anda Alecu-Prioteasa
23.VII.1924 - S-a nãscut Vladimir Diculescu
25.VII.1927 - S-a nãscut Radu Urziceanu (m. 1998)
25.VII.1978 - A murit Petre Iosif (n. 1907)
26.VII.1925 - S-a nãscut Theodor Nicolin
27.VII.1942 - S-a nãscut Erich Kotzbacher
29.VII.1938 - S-a nãscut Aurelian Trandafir (m. 1999)
29.VII.1946 - S-a nãscut Nicolae Rãdulescu
31.VII.1906 - S-a nãscut Gheorghe Mareº (m. 1982)
31.VII.1939 - S-a nãscut Tiberiu Cercel
2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

CUPRINS
EDITORIAL: Tudor Cristea – Zodia aburelii ............................................. 1
BREVIAR: Barbu Cioculescu – În ºi la Cuibul cu barzã ........................ 5
RECITIRI: Henri Zalis – Accepþii realiste la un narator naturalist ............ 9
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Eminescianism ºi caragialism ...... 11
NOTE DE LECTURÃ: Iordan Datcu – Marin Constantin ne-a relevat
un univers sonor inedit ..................................................................... 15
AFINITÃÞI SELECTIVE: Ioan Adam – Lecturi sincere............................... 17
ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu – Perenitate arghezianã.. 20
NOTE DE LECTURÃ: Niculae Ionel – Firescu ca excepþie ..................... 23
LECTURI: Liviu Ofileanu – Un supermodernist ....................................... 26
STEIURI: George Anca – Trãdarea Basarabilor. 41 apud Gabriela N. .. 28
CONFERINÞÃ-LECTURÃ: Matei Viºniec – Despre senzaþia
de elasticitate când pãºim peste cadavre ........................................ 31
ARS LONGA...: Dan Gîju – Vulturul nu zboarã-n stoluri.
Confesiunile din anii crizei (7) .......................................................... 34
EVOCÃRI: Eus. Platcu – Radu Cosmin – cum l-am cunoscut eu ............. 37
DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Hienele ......................................... 40
NOTE DE LECTURÃ: Mihai Stan – Religie – ºtiinþã – filosofie ................. 42
IN MEMORIAM: George Anca Zricha, sati întru Eminescu ..................... 44
RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu – „America”
lui Franz Kafka.................................................................................. 45
PROZÃ: Ionuþ Cristache – Nero, brac german ........................................ 49
PROZÃ: ªerban Tomºa – Sãrbãtoarea cãlãului ....................................... 51
PROZÃ: Dumitru Ungureanu – O chestiune de lenjerie. Intimã ............. 54
PROZÃ: Ion Mãrculescu – Jurnalul de la Marcona ................................. 58
POEZIE: Poeþi din cenaclurile literare „I.C. Vissarion” – Gãeºti ................. 61
POEZIE: Cãlin Sãmãrghiþan – Eroare criticã ........................................... 63
POEZIE: Vali Niþu – Salvat de un mugur ................................................... 64
POEZIE: Florea Turiac – Sub masca mãsurii ........................................... 66
AMPRENTE: Gheorghe Istrate – Iuliana Paloda-Popescu.
Cu privighetoarea pe umãr ............................................................... 68
SEMNAL: George Coandã – Îndreptãþit la cãderea în gol ...................... 69
DICÞIONAR: Victor Petrescu – Cronici ale epocii brâncoveneºti ........... 71
PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu – Un teleormãnean
premiat de Academie: ªtefan Mitroi ................................................. 74
FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – Noi completãri la biografia
lui Vasile Harea ................................................................................. 76
BASARABII DE TÂRGOVIªTE: Gabriela Niþulescu – Radu cel Mare
(Radu IV Basarab) ............................................................................ 80
RIDENDO: Corin Bianu – La Buºteni, progresul devine tradiþie .............. 83
REGULAMENT: Concursul Naþional de Literaturã
„Moºtenirea Vãcãreºtilor” .................................................................. 87
REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea – Stupiditãþi... aniversare .......... 88
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
3

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
august
2.VIII.1933 - S-a nãscut Mihai Gabriel Popescu (m. 2011)
3.VIII.1921 - S-a nãscut Radu Gioglovan (m. 1979)
4.VIII.1935 - S-a nãscut Gabriel Mihãescu
4.VIII.1941 - S-a nãscut Constantin Condrea
4.VIII.1948 - S-a nãscut Dumitru Radu Luca
4.VIII.1951 - S-a nãscut Virgil Voinescu- Orãºanu
4.VIII.1972 - S-a nãscut Simona Cristina Noveanu
5.VIII.1973 - S-a nãscut Veronica Dumitrescu
9.VIII.1948 - S-a nãscut George Piteº
11.VIII.2000 - A murit Vivi Anghel (n. 1956)
13.VIII.1982 - S-a nãscut ªtefan Peca
14.VIII.1941 - S-a nãscut Alexandrina Dinu
14.VIII.1969 - S-a nãscut Carmen Patraulea-Moraru
16.VIII.1941 - S-a nãscut Victor Petrescu
17.VIII.1944 - S-a nãscut ªtefania Viorica Rujan
18.VIII.1937 - S-a nãscut Ion Coca
18.VIII.1951 - S-a nãscut Marian Curculescu
20.VIII.1924 - S-a nãscut Alecu Vaida-Poenaru (m. 2004)
21.VIII.1915 - S-a nãscut Ion Crãciun (m. 2001)
21.VIII.1916 - S-a nãscut Zoe Enãchescu (m. 2008)
21.VIII.1926 - S-a nãscut Mihai Constantinescu (m. 1987)
24.VIII.1872 - S-a nãscut Raicu Ionescu-Rion (m. 1895)
24.VIII.1938 - S-a nãscut Emil Vasilescu
26.VIII.1948 - S-a nãscut Constantin Geambaºu
30.VIII.1927 - S-a nãscut Radu Petrescu (m. 1982)
30.VIII.1993 - A murit Valeriu Liþã-Cosmin (n. 1937)
31.VIII.1985 - A murit Ion G. Vasiliu (n. 1910)
PREMIILE
SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI
(cãrþi apãrute în anul 2010)
Premiul Grigore Alexandrescu pentru poezie
Emanuel Toma, Miraculos cuvântul, Ed. Premier, Ploieºti, 2010
Premiul I.Al. Brãtescu-Voineºti pentru prozã scurtã
Victor Davidoiu, Mona (schiþe ºi nuvele), Ed. Bibliotheca, 2010
Ana Hâncu, Soacra mea trãsnitã, Ed. Premier, Ploieºti, 2010
Premiul I.L. Caragiale pentru dramaturgie
Emil Stãnescu, Liberus nocturnus, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2010
Premiul Radu Petrescu pentru roman
George Toma Veseliu, Colonia. Noi exilaþi la Pontul Euxin, Ed. Bibliotheca,
Târgoviºte, 2010
Premiul Nicolae Scurtescu pentru monografii etnografice (postum)
Mihai Gabriel Popescu, Dâmboviþa 1810-2010. Micromonografii. Documente,
Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2010
Premiul Alexandru Stark pentru publicisticã
Mircea Constantinescu, Noaptea, când toate blondele sunt brunete. Bârfe despre
vedetele cu douã sau mai multe picioare, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2010
Premiul Vladimir Streinu pentru istorie literarã
Liviu Grãsoiu, Ferestre spre trecut, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2010
4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

BREVIAR
Barbu Cioculescu
ÎN ªI LA CUIBUL CU BARZÃ*
Pe strada ªtirbei Vodã vis-à-vis de
mãreaþa ruinã a palatului ce ar fi trebuit sã
fie o nouã Casã radio prosperã o pãdurice
maturã de foioase, pe locul unde, în anii
copilãriei mele strãjuia tribuna Venus,
gazda echipei campioane de fotbal a þãrii
de sub protecþia lui Gavrilã Marinescu,
potentat carlist ºi iubitor al sportului cu
balon rotund. Aici Bodola, înaintaºul echipei
Venus se confrunta cu Baratki, golgeterul
echipei Rapid, aici evoluau echipe
precum Juventus, Unirea Tricolor ºi chiar
Macabi, echipa minoritãþii evreieºti. Se mai
practicau tot aici ºi alte sporturi precum
boxul, în gale nocturne.
Cãlcasem o singurã datã în arena Venus,
acompaniindu-l pe tata la meciul de
box al anului, partidã având în joc centura
de campion european la categoria uºoarã.
S-au luptat românul, în plinã formã, Toma
Aurel ºi italianul Gino Cattaneo. Doi aºi ai
mobilitãþii, pãrând în ring mai degrabã
dansatori, decât pugiliºti. Cã loviturile erau
totuºi dure, o dovedeau arcadele deschise
ale românului, din chiar primele reprize.
Când italianul a mai dat ºi o loviturã de
frunte, cu pãrul, în arcada sângerândã,
arbitrii au oprit lupta, descalificându-l ºi
fãcând astfel din Toma Aurel, primul campion
european român. Dupã decizia arbitrilor,
fiecare din luptãtori plângea
nestãvilit, în colþul lui. Mai boxa încã, la o
categorie superioarã, Mielu Doculescu, iar
la cea grea, Moþi Spakov. La radio, Radu
Vasilescu, ginerele lui Liviu Rebreanu,
urmãrea meciurile, confruntarea dintre
mititeii Oanã ºi Dunãreanu, de la Echipa
ploieºteanã ºi greii Ripensiei Timiºorene.
Îi recunoºteam vocea, radiogenicã, înainte
de inventarea termenului. Puia Florica,
tânãra lui soþie, blondã, vioaie, ºpicheriþã
la radio România, trecea pe bulevard cu
glezna prinsã într-o brãþarã de aur.
Pe când Rebreanu îl lua de mânã pe
Camil Petrescu ºi nu pierdeau nici un meci,
* Din volumul în pregãtire la Editura Bibliotheca
intitulat Amintirile unui uituc – Exerciþii de
memorialisticã
tata ºi cu mine le urmãream la postul de
radio cu satisfacþie când, trecând de Sfera
ºi de Albu, Baratki pasa balonul lui ªipoº,
iar acesta, trecând de Bodola, înscria pentru
Rapid. Tata cumpãrase un mic aparat de
radio americãnesc în cutie de ebonitã la
care ascultam noutãþile zilei ºi lumii. Nu
lipseau conferinþele culturale, acolo am
ascultat vocea piþigãiatã – tata o imita foarte
bine – a profesorului Iorga, vorbind despre
regina Maria. M-a mirat uºurinþa cu care
vorbitorul trecea de la un subiect la altul,
dupã o logicã al cãrei fir îmi scãpa. De
pildã, cum sãrise de la regina Maria la
Tudor Vladimirescu. Vocea revenitoare era
a muzicologului Manole Ciomac, neobosit
povestitor al tematicii muzicale a
concertului din program. ªtiam din timp
cã va avea loc o furtunã, dacã nu o
plimbare prin cimitir. Un demn înaintaº al
Viorelei. Case bãtrâneºti, cu lungi curþi
dosnice strãjuiau Calea ªtirbei Vodã, pe
care am pornit cãtre noua mea ºcoalã,
situatã pe la jumãtatea ei. Pe frontonul
impunãtoarei clãdiri stãtea scris Scola
Comunale Nr. 4, Cuibul cu barzã, ºi dacã
memoria nu mã înºealã, un an – nu 1804,
cum îmi trece prin minte. Dar, oricum,
intram pe poarta unei instituþii venerabile,
cu aspect prietenos. Am bãnuit spontan
cã aici am s-o duc mai bine. Am luat loc
într-o bancã din clasa a treia, spaþioasã,
cu tavan înalt, un perete de ferestre lungi
ºi strâmte mai adesea închise, pompa
luminã. Mi-am cunoscut îndatã noii colegi,
vecinul de bancã se numea Valentin
Peternelli ºi radia tipica simpatie a italienilor,
sã zic aºa din albul dinþilor. Aveam în fine,
colegi zgomotoºi, puºi pe harþã, în banca
din faþã Piki Harnagea arunca cocoloaºe
de hârtie, în spatele lui Dionosie
Craifãleanu, premiantul clasei, Volanschi,
foarte stilat arãta a-ºi menþine podiumul –
era ºi el frumos, precum Chiraleu.
Directorul ºcolii, domnul Radu Lefescu,
bãrbat în putere ºi chipeº, energic ºi parcã
nãscut în funcþie mã prezentã noilor colegi,
deºi nu mai era nevoie. Partizan al
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
5

autoritãþii, directorul nu glumea în privinþa
disciplinei: se bãtea, pe atunci, pe tot
întinsul anilor de ºcoalã. ªi încã nimic nu
vestea vremea rãsturnãrii lucrurilor, a
profesorilor altoiþi de elevi.
La un loc cu manualele, dl. Lefescu
ne recomanda ºi un album istorie, de el
scris, cu ilustraþii – chipuri de voievozi,
dintre care unii legendari, câmpuri de luptã,
fotografii. Aceea care încheia albumul îl
reprezenta pe þarul Nicolae, pãzit de gãrzi
roºii, într-un parc, pe un butuc. Preotul
ºcolii, Marin Ionescu, de la biserica Sfântul
ªtefan de lângã ºcoalã, era ºi el autor de
cãrþi, cea pe care am citit-o avea titlul biblic
„Luminã linã”. Printre bucãþile moralizatoare,
una zicea de un bãiat care ieºind
prea des serile sã ia aer, cu timpul îºi lua
aere. Aveam ore de religie ºi de istorie,
ne înflãcãram de un trecut glorios, la o
depãrtare stelarã de manualul lui Roller,
dupã care, vezi gluma stupidã, voievozii
patriei s-ar fi numit Mircea Altman, Miºa
Braver, Fane Grosman. O compoziþie de-a
mea, despre Mihai Viteazul, cel care
realizase prima unire a tuturor românilor,
din pãcate cu spada, fãcuse senzaþie în
clasã. Era ºi firesc, mi-o dictase tata. Era
vremea când O.E.T.R-ul (Oficiul pentru
Educaþia Tineretului Român) devenise mai
cuprinzãtor în Strãjerie, de sub conducerea
fotogenicului maior Teofil Sidorovici.
La intrarea în clasa, când bântuia
gripa, fãceam gargarã cu un lichid violet,
care mai scãpa ºi pe gât, în perioada de
iarnã ni se servea, tot la intrarea în clasã,
câte o lingurã de unturã de peºte, pe care
mulþi dintre colegi o vãrsau. Nu ºi eu, care
îi gãseam un oarecare gust. Totuºi,
acasã, mi se dãdea Pangaduin, un extract
de aceeaºi provenienþã, dar rafinat.
Tocmai acesta îmi plãcea mai puþin. Cu
vorba lui Manolescu-Strunga, ce-i era
dragã tatei ºi anume, am spus-o, dar dacã
n-am spus-o, o repet, voi aminti aici acea
caracteristicã a mea de a alege spontan
soluþia cea mai puþin bunã. Dintr-un complex
pe care mi-l voi lãmuri, poate,
cândva. Curios, aceastã propensiune cãtre
alegerea sã-i zic greºitã, mi-a adus în viaþã
mai multe beneficii decât pagube. Dacã
nu cumva am fost mai ºiret decât mã
cunoºteam. Este însã o învinovãþire care,
într-o viaþã, o singurã datã mi-a fost adusã
pe o filã de manuscris. Suna aºa: „Din
partea unui om care n-a ºtiut niciodatã sã
fie ºiret”. Semnat: Constant Tonegaru. Fila
era ciorna unei poezii în care iubita era
invitatã pe un meridian unde nimeni nu i-ar
mai fi tras de ºiret. Persoana în cauzã
trãsese însã spre mine, îngãduitor cu
producþia ei liricã.
Ceea ce trebuie sã precizez este cã,
aºa sau altfel, am avut parte de un înger
pãzitor deosebit de atent, de o nesfârºitã
prezenþã la datorie. Dar unde sunt oiþele
noastre, ca sã putem reveni la ele? Cum
ziceam, între colegi asemãnãtori mie m-am
simþit bine, am înaintat fãrã dificultate cãtre
premiul întâi, pe care fãrã supãrare,
Volanschi avea sã-l împartã cu mine.
Printre obligaþiile premiantului revenea ºi
aceea de a fi monitor în cancelarie, în
rãstimpuri regulate, mãsurã care trebuia sã
nascã în elev simþul curãþeniei ºi al ordinei.
Era o cinste, dar ºi o datorie. În ziua când
mi-a cãzu mie sarcina fusese invitat tata la
ºcoalã. Dl. Lefescu l-a poftit în cancelaria
unde tocmai fãcusem curãþenie ºi acolo
ridicã marginea covorului, ca sã se vadã
unde ascunsesem praful. Cu asigurãri cã
Volanschi nu fãcea niciodatã aºa. Urma sã
împãrþim premiul dar partea lui era ceva
mai mare. La mijloc era ºi indicaþia cã aº fi
mai potrivit pentru profesia de mandarin,
decât de pavator de ºosele. Pentru
delicateþea cu care a procedat i-am rãmas
recunoscãtor dlui profesor Lefescu, chiar
dacã lecþia nu mi-a folosit. Piki Harnagea
l-a considerat totdeauna o brutã pentru cã
bãtea. Dar nu pentru ignoranþã la ore. Ci
din motive etice. Colegul Roºca avusese
nefericita idee de a-i fura portofelul uitat
pe catedrã. I s-a administrat o bãtaie sorã
cu moartea, cu o stinghie smulsã din gard,
pânã ce tot trupul i se înroºise, sub privirile
îngrozite ale clasei. N-ar avea acum rost
sã discut cum e mai bine, atunci ori acum.
ªi care ar fi modelul ideal. Într-o societate
care nu cultiva violenþa, cum a fost a mea,
se bãtea în ºcoli, într-o societate care
cultivã violenþa, cum este cea de astãzi,
bãtaia este interzisã. Unde mai pui cã în
cazul de faþã nu existã o cale de mijloc!
Generaþia mea a studiat într-un sistem
de învãþãmânt care de-a lungul a decenii
nu a trecut prin nici un fel de reforme –
pânã la sovietizarea þãrii. Elementul de bazã
a fost încrederea nezdruncinatã în ºcoalã,
respectul faþã de corpul didactic, absorbþia
continuã a elementului þãrãnesc, puterea
diplomei. Iar dacã excepþiile de la regulã
n-ar fi lipsit, noi, elevii, n-am mai fi fost
elevi, ci novici de lamaserie.
Materia de studiu nu-mi ridica nici o
problemã, aveam ºi destul timp pentru alte
lecturi. Era anume momentul când editura
„Cugetarea” a tipografului autodidact
Georgescu-Delafras, suficient de
întrematã dupã succesele la public cu
romanele lui Pitigrilli ºi Dekobra, trecuse
la integrala romanelor lui Jules Verne.
Volumele, pe hârtie ieftinã ºi cu cotoarele
date cu clei casant conþineau, totuºi,
6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

gravurile originale – ºi textul corect
tãlmãcit. Tot atunci, colecþia celor
cincisprezece lei – cu toate felinele pe
copertã – îºi dãdea duhul. Liber sã citesc
pe îndelete epopeea lui Michel Strogoff,
uluitoarea cãlãtorie spre centrul pãmântului
a unui pumn de viteji, aventurile unui
cãpitan de cincisprezece ani sau ce se
petrecea în Insula Misterioasã, nu mã
cruþam. Câte nu învãþam, din bãtaia
tunurilor – vezi „Nord contra Sud”, din
odiseea cãpitanului Nemo, din
supraomeneasca stãpânire de sine a lui
Phileas Fogg. Te-ai fi mulþumit suflete, ºi
cu rolul lui Passepartout, cãci ºi el ocolise
pãmântul tot în optzeci de zile într-o lume
clar împãrþitã în buni ºi rãi, în ulii ºi
porumbei, cum îi pare copilului literatura
lui Jules Verne, în care binele triumfa cu
panaº, fãcând de ruºine rãul, dupã aventuri
ce puneau la încercare forþa caracterului,
limitele rãbdãrii, imaginaþia purificând o
personalitate în formaþie, cu efectul unui
elixir. Cunoºtinþele geografice, sporindu-le
pe cele ºcolare, nãºteau plãcerea pentru
acea materie ce dezvoltã în cel mai înalt
grad memoria geograficã. Ocolul
pãmântului în 80 de zile ocupã vreme
îndelungatã locul lecturii favorite. Iar în
cazul în care voi fi fost mai dezvoltat decât
îmi place sã cred, atunci voi fi simþit ºi
boarea balsamicã a gratuitãþii aventurii.
Incredibila diversitate a bibliotecii
paterne, în care eram liber sã citesc ce
vroiam, cu condiþia de a respecta corpul
cãrþii – interdicþia de a apuca o carte cu
degete murdare de grãsime era absolutã –
îmi întindea ispititoare dar ºi labirintice
capcane. Volume de istorie, cu altele de
ºtiinþe naturale, de medicinã, filozofie coexistau
paºnic în trei limbi. ªi chiar patru,
cãci ªerban Cioculescu citea curent ºi în
limba italianã. Desigur, cãrþile de literaturã
dominau, un raft întreg, bunãoarã, era
ocupat de operele lui Paul Valéry, în
vecinãtatea altuia cu André Gide, un altul
adãpostea cãrþile lui Lucian Blaga. Pe când,
dintr-o primã bibliotecã proprie citeam, cu
un interes mâncat de teama cã voi fi, în
final, dezamãgit, Fram, de Cezar Petrescu,
în una din bibliotecile de pe peretele vestic
al biroului tatei zãrii, în copertã cartonatã
verde, volumul cu titlul În slujba Satanei?,
de H. Sanielevici. Pierzând din vedere
semnul întrebãrii care încheia titlul, l-am
lãsat pe Fram între gheþurile regãsite ºi am
deschis misteriosul op. Curiozitatea fu
pedepsitã, nimic ezoteric, nimic ocultistic,
niciun paragraf care sã-mi treacã fiori prin
ºira spinãrii. În text se propunea o altã
înþelegere a formãrii raselor umane,
clasificate dupã alimentaþia lor. Mâncãtorii
de tubercule alcãtuiau o rasã, cei de peºte –
o alta.
Te puteai crede evreu, luându-te dupã
acte ºi, în realitate, ca urmaº al unui trib
consumator de fructe de mare ºi moluºte,
sã aparþii unei cu totul altei etnii. Probã la
vedere stãtea chiar poza autorului, cel care,
alcãtuind teoria, descoperise cã nu era
evreu. Din fotografie te privea un bãrbat
brun, la jumãtatea vieþii, care ar fi putut fi
ºi român ºi maghiar ºi sirian. Pe figurã, un
lector mai avizat decât mine, ar fi distins
trãsãturile tipice ale insului cu certitudini.
Însã pentru asta ar fi trebuit sã-l fi
aprofundat ºi eu pe Lamark. ªaptezeci ºi
cinci de ani mai târziu mã gândesc cu altã
înþelegere la acel intelectual care, în plinã
primejdie, – iar primejdie e încã puþin spus
– s-ar fi dezbrãcat de naþionalitatea lui.
Cât priveºte fondul problemei, tata,
colecþionar de anecdote cu tâlc o avea ºi
pe aceasta: „Într-o crâºmã de subsol, într-o
searã cu burniþã de noiembrie, se aflã la
douã mese depãrtate doi consumatori,
fiecare cu pãhãrelul sãu în faþã, un cocoºat,
reputat antisemit ºi un evreu. Mâncat de
plictis, cocoºatul îi face semn evreului sã
se aºeze la masa lui. «– Eu vin, zice dânsul,
dar trebuie sã-þi spun un secret», «– Care?»
întrebã celãlalt. «– Sunt evreu» «– Secret
contra secret: sunt cocoºat!»”. În arhiva
de scrisuri a lui ªerban Cioculescu se aflã
ºi testamentul lui H. Sanielevici, întocmit
la o vârstã înaintatã. Pe o singurã foaie se
înºirau ºtiinþele de studiat, spre a þine
cãrarea adevãrului. O simplã clasificare…
Lectura lui Fram fu reluatã ºi
încheiatã, ursul alb nu rãmase þintuit pe
bucata de gheaþã unde nimeni nu-i servea
prânzul. A fost doar un aperitiv la cine ºtie
ce altã lecturã în care am plonjat. Acest
du-te vino, printre cãrþi dintre care unele
grabnic pãrãsite ar indica ºi o anume
superficialitate. Fuga de ceea ce nu-mi
trezea un interes imediat avea sã-mi procure
rebele necazuri ºi o pierdere treptatã
a încrederii în mine, în anii liceului. Precum
ºi incapacitatea de a mã gândi la o facultate
severã, medicina, politehnica. Cu corolarul
fericit de a izbuti sã trec uºor de la o
profesie la alta – vezi anii când, pe mãsurã
ce se înteþea lupta de clasã, coboram spre
cele din urmã trepte profesionale, cu
dramã, dar fãrã tragedie.
În clasã, colegul Navrea colabora deja
la „Mugurelul”, revista celor mai mici,
scrisã pânã ºi de ei. Povestirea în chestiune
relata viaþa tristã, sfârºitul apoi, al unui
mãgãruº nãpãstuit de stãpâni. Personal,
aveam pretenþii mai mari, în clasa a patra
citeam „Ziarul ªtiinþelor ºi Cãlãtoriilor” ºi
trãgeam cu coada ochilor, la chioºc, la
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
7

evista Sãnãtatea, unde, pe copertã,
apãreau modele anatomice. Un regim de
largã înþelegere îmi îngãduia sã frecventez
ºi singur cinematograful din capãtul ºoselei
Cotroceni, al cãrei nume, de altfel îl ºi purta.
Programul fiecãrui spectacol, plin de
greºeli tipografice, rezuma subiectele celor
douã filme ale sãptãmânii ºi costa un leu.
Sala era aerisitã, înaltã, cu balcoane, curatã,
primitoare. În timpul rulãrii filmelor se
pompa, dintr-un aparat manual numit Flyt,
destinat iniþial nimicirii muºtelor, un parfum
înviorãtor, care rãcorea cu infime picãturi
rândurile de spectatori. Ruperile de film
dãdeau rãgaz spectatorilor sã-ºi revinã din
emoþii. Atunci sosea de la alt cinematograf
rola urmãtoare ºi pleca cãtre un al treilea,
cea rulatã.
Primul film al dupã-amiezii se adresa
spectatoarelor, urca în tren un bãrbat de
treabã, cu barbã ºi mustãþi – actorul de
caracter Akim Tamiroff – ducând cu sine
o valijoarã cu bani. Era casier, trebuia sã
depunã, a doua zi, banii. Cu generozitate,
primeºte în compartiment un cuplu de tineri
simpatici ºi politicoºi, care-l drogheazã ºi-i
furã banii. Înainte sã disparã, îi rad barba
ºi mustãþile. Este ce se poate întâmpla
oricui, într-un ceas nenorocit. La trezire,
omul se regãseºte cu greu, singur în
compartiment, trenul e în garã, spaima de
a nu mai gãsi valiza cu bani sporeºte la o
privire în oglindã, din care-i întoarce
privirea un chip buimac ºi smead, în care
refuzã sã se recunoascã. Înþelege cã ºi-a
pierdut nu numai slujba, dar ºi onoarea, cã
oprobriul va cãdea asupra întregii lui familii.
Alege, în consecinþã, cea mai asprã soluþie,
care e ºi o pedeapsã pentru clipa de
neglijenþã: dispare din societate. Dat ca
mort, va vagabonda, asemeni multor
nefericiþi. ªi iatã-l, încovoiat de ani, pe timp
de iarnã troienitã, înaintând cu greu printre
nãmeþi, pe drumul spre casã. E noaptea de
Anul Nou, ferestrele sunt luminate, bãtrânul
ºterge un colþ de geam, ca sã poatã privi
înãuntru. În salon, cei doi fii ai sãi, bãrbaþi
în toatã firea, desfac sticla de ºampanie,
lãsând sã curgã o picãturã pentru cel de
douãzeci de ani dispãrut fãrã urmã. Bãtrânul
priveºte, apoi se întoarce pe cãrare, pe
drumul cãtre nicãieri. Este chiar momentul
în care în salã se aude clinchetul
închizãtorilor de genþi din care doamnele au
scos batistele, grãbite sã-ºi ºteargã lacrimile.
Omul ºi-a dus crucea pânã la urmã…
Al doilea film, adresat bãrbaþilor, aduce
în prim-plan un cãtun de coloniºti din
Vestul Sãlbatic, clasicã înjghebare de
cãsuþe din lemn, cârciumã, poliþie, cu stâlpi
de legat caii. Bãrbaþii sunt plecaþi departe,
în goanã dupã aur, femeile alãpteazã
pruncii, duc treburile gospodãriei, unde,
alãturi de tingiri pe pereþi se mai aflã atârnate
ºi puºti. Ale celor care nu le-au luat
cu ei. Pare o dupã-amiazã paºnicã, numai
cã prin preajmã foiesc piei roºii ostile, pe
atunci în filme – ca ºi în literatura lui Mark
Twain – elementul rãului, într-o lume
alcãtuitã exclusiv din buni ºi rãi. Iscoade
ale indienilor au aflat cã localnicele sunt
fãrã apãrare, luptãtori cu arcuri ºi sãgeþi
înconjurã, pe tãcute ºi mânaþi de o decizie
fãrã apel, mica, inocenta comunitate. Cei
dinãuntru sting lãmpile, e ceasul rugãciunii,
încordarea devine insuportabilã, când
þipete de luptã izbucnesc, indienii atacã,
sãgeþi se înfig în uºi ºi ferestre, sãgeþile
au foc în vârfuri, cresc flãcãrile, la
ferestre, femeile, adolescenþii trag cu
puºtile în þinte fugare, totul pare pierdut,
suplii indieni pãtrund pe uliþe, mãcelul va
fi complet. Totul e pierdut, dar nu, apare
cavaleria federalã, tineri în uniforme
impecabile, 1a trap, cu steagul în frunte.
La vederea ticãloºiei trapul se transformã
în iureº, ucigaºii de copii se topesc,
colonia e salvatã, în salã câte un rând de
scaune se trânteºte, bãrbaþi în picioare
aplaudã, pe toate feþele se citeºte
mulþumire. Se va ieºi, prin fund, pe uºa
din stânga, ieºirea dã într-o grãdinã de
varã cu fleicile pe grãtar ºi cu vinul roºu
în ulcele de la gheaþã. În toate filmele, la
ultima scenã pe ecran apãrea, cu litere
mari: Happy End. Peste ani, la filmele
sovietice, ultima inscripþie suna: Koneþ
filma”, ca sã ºtie spectatorii...
Se terminau cu bine toate filmele
americane? În Cruciadele Richard Inimã
de Leu, interpretat de un blond trupeº,
uriaº în armurã, se întâlneºte în tainã cu
adversarul sãu neîmpãcat Saladin, un arab
suplu într-un cojocel pe piele, ins cu ten
mat ºi adânci ochi negri. Ei stau de vorbã
fãrã ameninþãri, de parcã ar fi vechi
prieteni. Actorul ce-l întrupeazã pe Richard
– Wilcox, oare? – cere sã i se aducã
o caprã de lemn, pe ea se întinde o barã
de fier. Va avea loc o întrecere între
campioni… Cruciatul ridicã la cer spada
grea ºi dintr-o bufniturã frânge în douã
drugul, ale cãrui bucãþi lunecã la sol.
Saladin scoate din teacã o sabie lucie de
Damasc, o întinde. Cineva aruncã în sus
un voal, acesta cade pe tãiºul sabiei.
ªi se taie în douã. Înþelegeþi
dumneavoastrã cum devine de se întâmplã!
În ultimele secvenþe, cavaleria cruciatã
izbeºte furios rândurile cavaleriei sarazine,
le risipeºte, goneºte cãtre capul câmpiei.
Acolo e o râpã, rândurile de cavaleri se
prãbuºesc cu caii lor mari, pânã la unul.
Koneþ happy!
8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

RECITIRI
Henri Zalis
ACCEPÞII REALISTE
LA UN NARATOR NATURALIST
Istoria acestei proze recente, diferitã
cumva de a altor sublimãri pedagogice ºi
psihologice, nemaivorbind de componenta
eroticã în dimensiunile ei pasionale ieºite
din pana lui Radu Aldulescu, rãspunde
unui apel.
A venit din partea femeii care ruga
editura „Cartea româneascã” sã culeagã
confesiunea, s-o descifreze
ºi sã o restituie în amarul ei,
trist, adânc, unul multiplicat
de planuri care se suprapun,
se întreþes în iubire, durere,
pocãinþã, mãcinare.
Aºa cum l-am citit,
mereu cu interes deosebit, pe
autorul – permanent legitimat
de un legãmânt naturalist –
aºa am convenit cu mine
însumi sã-i citesc lui Radu
Aldulescu ºi scrierea deacum.
Este în „Ana Maria ºi
îngerii” istoria, în registru
epic, alternant cu inserturi lirice difuze,
înrãmate portretistic, al mai multor amãgiri.
Toate þâºnind dintr-un cerc al speranþelor.
Fiecare contur trece prin proba drumului,
de la iubire la deziluzie, de la maternitate la
eºec, de la sacrificiu la cãderea în crizã letalã.
Modul în care Radu Aldulescu ºi-a
construit povestea (el o considerã roman)
þine de abilitatea celui stãpân pe destinaþie
însã ispitit sã-i confere diverse ipostaze,
exprimate pe canale nuvelistice. Verigile
rânduite sã treacã de la una la alta, au
cauzalitatea mãsurabilã a speranþei. Care
mobilitate, la sfârºit, poate fi consideratã,
eventual, ºi incursiunea în romanesc al
destinelor femeii care îºi cautã iertarea
dupã ce – în nume propriu – parcurge un
întreg labirint de experienþe decupate din
trãiri de spaimã ºi înþelepciune printre
promisiunile îngerilor.
ªi unde sunt îngerii? Dincolo de titlu,
mai apar pe undeva? Sunt, desigur, în
sensul incifrat al unei tragedii, încorporate
în traseul parcurs de mama-eroinã, de
rezistenþa ei la tot felul de suferinþe. Mama,
în fapt dacã acceptãm cartea ca roman al
mitosului matern, mama este în peisaj
prezenþa tutelarã sau poate, ºi mai mult,
ceasornicul puterilor ascunse pe care le
exercitã îngerii asupra celorlalte prezenþe,
fiecare de plan secund, toate
deconcertate, esopice,
smulse perisabilului.
De la mama-personaj
central, la feminitatea
acesteia, sursã centralã de
stratageme, lovituri, evadãri,
apoi la fiica ei pentru care se
organizeazã instalarea de la
Arad la Viena, suntem plasaþi
într-o imersiune egalã cu
plonjonul într-un cerc de
cruzimi, de succesive
complicaþii biografice,
medicale, erotice, amor
neptunice. Ba, uneori, filmul pare cã le
cultivã din unghi trãznit, ca biograficul sã
acþioneze precum substanþa revelatoare în
cazul în care egoismul, ceremonialul
instinctelor, încãlcãrile uzanþelor sã
intensifice eºecul, refuzurile, trecãtoarele
adeziuni la universul necruþãtor.
De la un moment dat, câmpul narativ,
deºi rãmâne cam acelaºi, îºi modificã
tonalitatea. Mariana, devenitã un munte de
carne, are tot mai mare dorinþã de sex; deºi
se extinde în comerþul ei cu gustãri ºi
bãuturi la colþ de stradã, cade, încet-încet
într-o dezabuzare crâncenã (agravatã ºi de
nesãbuitele cheltuieli ale Anei-Maria), în
fine, intrã în tablou un anume Gabriel – un
gen de playboy, bãiat de companie, pe
urmã de pat al Anei Maria, gen de trântor
fãrã urmã de sensibilitate, totuºi adorat de
fatã. Cât o priveºte pe Ana Maria, boala ei
înainteazã neîncetat (lupus eritomatos,
antrenat sã-ºi chinuie bolnava), iar dacã
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
9

ea, fata, vrea sã facã faþã necazului, propria
viaþã alãturi de un golan ºi de o mamã
îngenunchiatã de lumea micilor ei poveºti
de tot genul (amanþi, firmã în dificultate,
fiica expusã maladiei ce nu iatã) dovedeºte
cã tabloul este întunecat spre negru. Va fi
o dramã, în toatã legea.
Din acest punct de vedere, Radu
Aldulescu izbuteºte o picturã de mediu în
cãutarea salvãrii care nu mai vine. Povestea
aglomereazã pe ultima treime a cãrþii
cãutãri, toate infructuoase, iubiri clãtinate
de vicii, minciuni mari ºi mai mici,
rugãciuni, întru milostirea Celui de Sus,
înlãcrimãri ºi beþii.
Va fi de observat cã pe secþiuni
limbajul naturalist se dezvãluie precum un
joc al atingerilor corporale, ispitelor,
osmozei cu plânsul.
Astfel, „Ana Maria ºi îngerii” îºi
rotunjeºte profilul. Cum eram sigur,
naraþiunea, cu subiect, intrigã, epicã,
desfãºurare în lãmurirea comportamentelor,
se defineºte ca infiltrat naturalistã. Era normal,
dat fiind cã Radu Aldulescu este – în
acest moment – cel mai important ºi înzestrat
prozator de esenþã naturalistã pe care îl avem.
Nãscut sã audã ºi sã împlineascã muzica
neantului îndepãrtat-apropiat.
Finalul, moartea Anei-Maria, nu aduce
nicio surprizã. Dacã este totuºi o nedoritã
surprizã ea constã în înveliºul „istoriei”,
înveliº cu îngeri, ca o experienþã trãitã
dureros ºi, cumva, purificator. Tenacitatea
luptei tinerei fete, a mamei ei, cu boala
nemiloasã a copilei avea nevoie de aburul
metaforic, mai degrabã literar-sentimental.
Albumul aduce în pagini un fel de naivitate
curatã ºi dramaticã. Iar moartea mai aduce
necesarul corespondent la naturalismul ce
trebuia reconciliat cu mizeria
înconjurãtoare, a mariajului care nu este
mariaj, a rememorãrilor greu de reconciliat,
implicit a structurii narative construitã pe
o sumã de legãturi accidentale ºi care,
totuºi, deºi nu au nici caracter conjugal
nici mãcar unul definist familiar, rezistã
pânã la capãt.
Cum rezistã traseul, mereu amintit,
Viena, Arad, Viena drum al proiectelor
avortate, al conjugãrilor fãrâmiþate, al
recompunerilor înmormântate.
Radu Aldulescu ºi-a fãcut datoria. A
scris un „roman” nu tocmai strãin de
acþiunea glandelor, dozat fiziologic ºi
psihologic. Structuratã pe câteva
cauzalitãþi, cele mai multe juxtapuse într-o
retrospectivã dureroasã. I-a ieºit planul,
chiar dacã nu toate legãturile faptice evitã
nucleele melodramatice, intercalate teatral.
Sã recunoaºtem, avea de dat seamã
câtorva solicitãri de senzaþie. Pe tema de
actualitate acceptatã generos. Radu
Aldulescu nu a partiºat genul de istorisire
uºor de tras spre agrement. A resuscitat
în paginile lui una din sursele vieþii,
edificându-ne în consecinþã.
Prin exprimarea acestei atitudini (a
ataºamentului la subiect), prozatorul, chiar
dacã nu realizeazã la modul clasic-declinat
clasificãri tipologice (proprii expunerilor
naturaliste) probeazã, încã o datã,
calitãþile deja dovedite de observator ºi de
constructor.
Portretul lui Mami, al Anei-Maria,
ambele ascultând ºi de cerinþele meditaþiei
succinte ºi de cele ale halucinaþiei, vegetative,
pe urmã senzoriale, la final trecând
de fruntariile procesului psihic, confirmã
în Radu Aldulescu pe autorul celorlalte
poveºti din „Amantul Colivãresei”, din
„Istoria eroilor unui þinut de verdeaþã ºi
rãcoare” sau „Proorocii Ierusalimului”,
toate, absolut toate probe de sincronism,
cronism post-naturalist.
În fond, freamãtul pornirii materne,
pulverizat de viaþa printre strãini, dar ºi
întãrit de procesul inferior, cel care
înfrãþeºte mama cu fiica, atât de bolnavã,
vine din natura umanã. Radu Aldulescu îl
descifreazã atent, deloc marcat de
considerente sau scrupule cenzurative. El
nu atenueazã acele experienþe crude,
stârnite de instincte, în buna tradiþie a
naturalismului ºi postnaturalismului. Prin
aceasta ne probeazã cât de necesarã este
revenirea la esenþele subiectivitãþii impulsive
în condiþii de degradare fiziologicã,
pe cât ºi de studiu al moravurilor. Iar pe
de altã parte de colportare psihoticã.
„Ana Maria ºi îngerii” iese din
tendinþa generalã de a dramatiza epicul
cu artificii autoscopice. Nu avem acces
la un funcþionalism hibrid; a spune,
dimpotrivã, optica naratorului fixeazã
unul sau douã puncte de observaþie (ce
se petrece la Viena, ce se petrece în
ancheta întreprinsã la Arad) ca, în
spiritul decupajului de la dragoste la
durere, sã aflãm cum opereazã destinul.
Suntem chemaþi la o anchetã a
suferinþei. Ca în orice suferinþã obiectivul
ei, de astã datã romanesc autoamendat, nu
poate sã fie atenuat.
Editura „Cartea româneascã” þinteºte
bine dând continuitate colaborãrii cu un
scriitor disjunct de patetisme periferice,
denivelate, greu credibile. Alegerea, de
facturã cinematograficã, are deplinã
motivare nonfictivã.
10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

VALENÞE LITERARE
Mihai Cimpoi
EMINESCIANISM ªI CARAGIALISM*
Brãtescu-Voineºti eminescianizeazã ºi
caragializeazã, fiind înfeudat conjunctural
aerului / curentului eminescian al epocii ºi
intuind forþa neantizatoare a limbajului care
lucreazã, ca la Caragiale, în fiinþa personajelor
(faptul acesta a fost observat în cazul
cocoanei Leonora).
Eminescianizarea / caragializarea se produce
nu doar la nivelul unor procedee lirice
(în tinereþe gãsim un mimetism formal ºi
motivic, poeziile sale fiind hipotextual
eminesciene; „a fi e o pãrere, dar Moartea ce
e oare?” ne duce direct la Mortua est, la
interogativitatea existenþialã din poeziile de
tinereþe, din Împãrat ºi proletar: „În orice om
o lume îºi face încercarea, / Bãtrânul
Demiurgos se opinteºte în van; / În orice
minte lumea îºi pune întrebarea / Din nou: de
unde vine ºi unde merge floarea / Dorinþelor
obscure sãdite în noian? (...) În veci aceleaºi
doruri mascate cu-altã hainã, / ºi-n toatã
omenirea în veci acelaºi om – În multe formeapare
a vieþii crudã tainã, / Pe toþi ea îi înºalã,
la nime se distainã, / Dorinþi nemãrginite
plantând într-un atom / Când ºtii cã visuacesta
cu moarte se sfârºeºte, / Cã-n urma-þi
rãmân toate astfel cum sunt, de dregi / Oricât
ai drege-n lume – atunci te oboseºte / Eterna
alergare... ªi-un gând te-ademeneºte / Cã vis
al morþii eterne e viaþa lumii-ntregi”.
Brãtescu-Voineºti a consimþit –
programatic, electiv – sã fie din familia
spiritualã din care a fãcut parte ºi Eminescu.
A întreþinut, ca ºi Vlahuþã, un cult al lui
Eminescu, versurile eminesciene fiind citate
des în nuvelele ºi schiþele sale.
Eminescianismul sãu este unul
constructural, de fond sufletesc, apãrând,
însã, în tonalitãþi minore, sentimentale,
„duioase” („duioºia” a fost observatã de
criticã drept dimensiune esenþialã) ºi de
viziune asupra lumii (fãrã adâncimea,
bineînþeles, a marelui poet). Marca
existenþialã eminescianã se aplicã – în chip
* Fragment din volumul Ioan Alexandru Brãtescu-
Voineºti. Prefacerea firii, în pregãtire la Editura
Bibliotheca.
conºtient sau inconºtient – inadaptabilitãþii
generale (care vine nu atât din
incompatibilitatea cu mediul, dupã cum
sugera Lovinescu, ci este „o expresie a tinereþii
melancolice ºi totuºi grãbite”, Scrieri, op. cit.,
p. 288), determinismului destinal, soarta
lovind în orice împrejurãri, thanatofiliei chiar,
antitezelor cer – pãmânt, trecut – prezent
(forme vechi – forme nouã), real – ideal,
modului de a concepe scrisul ce presupune
perfecþiunea clasicistã, cãutare a „cuvântului
din urmã” singurul care exprimã „fãrã sfialã”
(precum spune povestitorul într-o nuvelã)
adevãrul.
În secvenþa Furtunã trecãtoare din
Firimituri mãrturiseºte cã s-a ruºinat de
„înfuriarea” asupra unui tânãr modelat de
epoca „concepþiilor amare” ºi pornit sã obþinã
genialitate, slavã, prosperitate („grabnica
dobândire a unei însemnate situaþii materiale
ºi sociale”) cã avea pe masã „versurile lui
Eminescu, ce-mi pusesem în gând sã i le
propun ca motto: „Când prin aceastã viaþã
sã trecem ne e scris, / Ca visul unei umbre,
sau umbra unui vis”.
Motto-ul eminescian, pe care avea de
gând sã-l propunã tânãrului la volumul Sete
de sânge, se dovedeºte o sugestie absurdã
cãci ura, setea de rãzbunare, setea de sânge
cu care-ºi intituleazã volumul nu sunt
sentimentele normale care trebuie sãdite în
sufletul cititorului, ele nefiind, pe de altã parte,
sincere.
Încã din adolescenþã Eminescu devine
pattern-ul lui Brãtescu-Voineºti, primul contact
cu poeziile sale fiind de ordinul unei
revelaþii a înseºi Divinitãþii: „Pe când eram în
clasa a V-a am cãzut sub influenþa poeziilor
lui Eminescu pe care le-am învãþat de le ºtiu
ºi acum pe dinafarã. Cetirea poeziilor lui a
produs în mine o schimbare care a neliniºtit
câtva timp pe tatã-meu. Deasupra patului meu
îi pusesem portretul cu versurile: «Din haos
Doamne am apãrut ºi m-aº întoarce în haos /
ªi din repaos m-am nãscut / Mi-e sete de
repaos». Ceva din neliniºtea tatii ºi a mea am
cercat sã zugrãvesc mai târziu în schiþa
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
11

intitulatã Inimã de tatã” (Conferinþã þinutã în
seara de 8 martie 1932, la facultatea de litere;
a se vedea vol. Din pragul apusului, gânduriamintiri,
Bucureºti, [1935], p. 70-71).
Rãspunsul lui Maiorescu constã în
istorisirea convorbirii cu Eminescu în care a
invocat infidelitatea Veronicãi, inclusiv cu
Caragiale ºi l-a îndemnat sã renunþe la
cãsãtoria cu ea.
Admiraþia faþã de Eminescu, Brãtescu-
Voineºti i-o împãrtãseºte ºi lui Maiorescu,
care-i mãrturiseºte, la rândul sãu, detalii
privind încercarea criticului de a împiedica o
cãsãtorie a poetului cu Veronica Micle. În
aceastã secvenþã, prozatorul vorbeºte despre
o pãrere a sa personalã despre Luceafãrul:
„ – Cum sã mã explic eu mai clar?... Vedeþi,
Luceafãrul lui Eminescu e o baladã. De
obiceiu, baladele produc cetitorului mare
încântare, un fel de beþie fermecãtoare, o stare
sufleteascã asemãnãtoare cu aceea pe care
ne-o pricinuieºte o sonatã sau o simfonie.
Mã gândesc la cele mai frumoase balade pe
care le cunosc, – citirea nici unei din ele nu
mi-a sugerat gândul cã ea trebuie sã fi izvorât
dintr-o adâncã sfâºiere sufleteascã înduratã
de autor. Ei bine, citirea Luceafãrului mã face
sã cred cã Eminescu a fost îndemnat sã-l scrie
de o mare durere pe care trebuie s-o fi îndurat.
Ce ziceþi?”.
Lumea lui Brãtescu-Voineºti nu e pusã
sub senul unei fenomenalitãþi distincte, cu
contururi clare, ci sub semnul unei
procesualitãþi difuze, al nietzscheenei
schimbãri a tablei de valori. Formele noi nu
derivã din formele vechi, venind din afarã cu
o potrivnicie agresivã, neantizatoare. Sunt
formele fãrã fond maioresciano-eminesciene,
care genereazã – caragialian – verbiajul,
„marea trãncãnealã”, automatismele
limbajului. Ibrãileanu intuia esenþa acestei
epoci a ciudatei întâlniri – la polurile opuse
ale spiritului – a lui Eminescu ºi Caragiale.
„Am spus aiurea cã limba eroilor lui Caragiale
– prin stropºirile ei, prin felul ºi gradul stropºirii
– redã exact spoiala de civilizaþie,
caricaturizarea culturii strãine primite,
debilitatea organului receptor etc. între Ricã
Venturiano ºi Eminescu (sã-mi ierte Dumnezeu
aceastã alãturare de nume) stã toatã cultura
noastrã modernã – stãm noi toþi ceilalþi pe un
punct oarecare al liniei” (G. Ibrãileanu,
Campanii, Bucureºti, 1971, p. 317-318).
Brãtescu-Voineºti se aflã, cu o
exemplaritate indiscutabilã, pe un punct
anumit al liniei ce trece între Caragiale (Ricã
Venturiano) ºi Eminescu.
Meditaþia lui Miºu Gerescu, din finalul
Scrisorilor, este eminescianã prin dorinþa
personajului de a se proiecta „departe de
ropotul lumii”, ºi „mai presus de trebuinþele
vieþii de toate zilele” ºi prin setea de a pricepe
lucrurile, „de a pãtrunde tainele, prin nãzuinþa
de a oglindi o cât mai mare parte a lumii în
care trãieºti”.
Personajul brãtescian reflecteazã, ca ºi
Moºneagul din Archaues, asupra unui punct
saliens „care apare în mii de oameni, dezbrãcat
de timp ºi spaþiu, întreg ºi nedespãrþit” ºi care
„miºcã cojile, le mânã, una-nspre alta, le
pãrãseºte, formeazã altele nouã, pe când
carnea zugrãviturilor sale apare ca o materie,
ca un Ahasver al formelor, care face o
cãlãtorie ce pare vecinicã”: „Azi stând singur
pe marginea izvorului vorbãreþ mã gândeam
aºa: Nu e a ta setea asta de pricepere, de
pãtrundere a tainei care te-nconjoarã. E setea
lumii de pricepere, de pãtrundere a tainei care
te-nconjoarã. E setea lumii întregi, e setea
substanþei din care e alcãtuitã. Urmeazã cu
mintea înapoi de-a lungul nenumãratelor mii
de veacuri ºi ai s-o gãseºti necontenit arsã,
mistuitã de dorul de a se destãinui ei însãºi.
La început una ºi aceeaºi fãrã deosebiri în
sânul ei, învârtindu-se nebuneºte în haos.
Din aceastã învârtire pesemne, ºi din locurile
deosebite pe care le ocupau, faþã de osia
împrejurul cãreia se învârteau, pãrþi dintr-însa
capãtã însuºiri deosebite”.
Omul se vede chinuit de setea de a
pricepe „lucrurile mici, lucrurile depãrtate,
dincolo de hotarul simþurilor slobode”, chinul
fiind de fapt al matricei – „cãci ce eºti
dumneata decât o formã trecãtoare în care
s-a îmbrãcat ea, ca sã-ºi potoleascã dorul de
a se cunoaºte?”.
Eminescianismul profund al lui Brãtescu-
Voineºti constã în aceastã viziune
„ahasfericã” a formelor materiei care e
cuprinsã, ea însãºi, de „setea de ºtiinþã”, de
chinul perceperii. Fiinþa ºi nefiinþa se îngânã
în necuprinsul cosmic. Ca ºi Eminescu,
Brãtescu-Voineºti surprinde, în reveriile sale
nocturne, muzica sferelor: „goarna miilor de
aºtri ce fug în spaþiu” produce „sunete care,
toate la un loc, sã întocmeascã o simfonie
uriaºã ºi divinã” (la Eminescu: „Ca un maistru
ce-asurzeºte în momentele supreme, / Pân-a
nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere, /
Ce-o aude cum se naºte din rotire ºi cãdere”
– Scrisoarea V); „Colo, unde te-aºteaptã toþi
îngerii în cor, / Ce-ntoanã tainic, dulce a
sferelor cântare” – La mormântul lui Aron
Pumnul; „Eºti tu nota rãtãcitã / Din cântarea
sferelor, / Ce eternã, nefinitã, / Îngerii o cântã-n
cor?” – La o artistã).
Personajele multor nuvele mor sub
„acompaniamentul” acestor cântãri a sferelor
în chip ritualic, mioritic (Dan Mãnucã observã:
„Cunoaºterea biologiei i-a fost de folos lui
Brãtescu-Voineºti pentru aflarea unui
echilibru în atitudinea faþã de moarte a
12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

acceptat fenomenul printre cele cosmice, care
trebuie privite fãrã „revoltã”, ca o lege a
integrãrii. Într-un fel, scriitorul se înrudeºte
cu atitudinea pe care o presupune concepþia
popularã, în Mioriþa: moartea personajelor se
produce sub o boltã ademenitoare: aºtrii
rotindu-se calm, fac sã rãsune în sferele
celeste sunete celeste, sunete ce însoþesc
împlinirea destinului acceptat. Sfârºitul mai
tuturor personajelor este aproape apoteotic,
dar cu discreþia pe care o reclamã efectuarea
unui ritual de intimitate” (Dan Mãnucã,
Introducere în opera lui I. Al. Brãtescu-
Voineºti, Bucureºti, 1997, p. 107-108).
Armonia cosmosului ce transpare în
cântarea sferelor, revelatã în momentul trecerii
în nefiinþã, dar de fapt, într-o fiinþã universalã,
apoi armonia naturii care, alãturi de cea a
cosmosului, împresoarã sufletul lui Miºu
Gerescu pe malul unui „izvor vorbãreþ”, unite
– amândouã – într-o armonie a transcendentului
contrasteazã cu dizarmonia contingentului.
Contrapunctarea se face, iarãºi, în
spiritul mitopo(i)eticii lui Eminescu (haos din
care se încheagã formele armonioase, antiteze
pãmânt – cer, naturã – civilizaþie, integrare
prin moarte în cosmos, cântare a sferelor, fuga
în naturã ca spaþiu securizant, ca otium,
„izvorul vorbãreþ” ca simbolizare a lui
Demiurg, a lucrãrii eterne – „vecinic este numai
râul: râul este Demiurg”).
Totul se exprimã prin armonia – clasicistã –
a limbajului. E un limbaj, însã, care se preface,
în consens cu prefacerea firii. Mai mult decât
atât: este stropºit, conform intuiþiei magistrale
a lui Ibrãileanu.
„Stropºit”, conform vorbirii populare,
înseamnã „care este pronunþat sau scris
incorect, pocit, schimonosit, stâlcit” (cf. DEI,
Ch., 2007). Referitor la obiecte ºi fiinþe
înseamnã „care este zdrobit, strivit în
picioare”, cu privire la obiecte semnificând ºi
„care este stricat, deformat”, iar la oameni „care
este mutilat” ºi „care este zãpãcit, nebun,
îndrãcit”.
Poporul vede, astfel, în stropºealã o
deviere – de ordin etic, psihic, fenomenal –
de la natural ºi normal. „Stropºire” este
echivalent cu „zdrobire”, „stricare”,
„deformare” (a obiectelor), „mutilare”,
„zãpãcire”, „nebunire”, „îndrãcire” a
oamenilor, exprimare ºi pronunþare
„incorectã”, „pocire”, „schimonosire”,
„stâlcire” (a limbajului).
Ca sã înþelegem în chip nuanþat ce are în
vedere criticul Vieþii Româneºti prin
stropºirea limbajului e cazul sã apelãm la
studiile sale consacrate chiar dramaturgului.
„Beþia de cuvinte”, remarcatã de
Maiorescu, ia proporþii uriaºe la mahalagiul
„cult” Ricã Venturiano: ea „e frazeologie
pretenþioasã ºi dezordonatã, e o invenþie
verbalã pricinuitã de asociaþii incoerente de
cuvinte, e fraza care merge (subl. în text –
n.n.) fãrã niciun substrat de gândire, într-un
fel de ameþealã care ucide orice putere de
inhibiþie”. Starea aceasta se produce „mai ales
atunci când falsul intelectual vine în atingere
cu idei ºi probleme mai presus de interesul
real ºi de înþelegerea individului”. Tipurile cele
mai caracteristice, precizeazã criticul, sunt
Farfuride ºi Caþavencu, conu Leonida fiind
mai degrabã un palavragiu, cãci: „Palavra e
altceva decât beþia de cuvinte. E plãcerea unui
om mediocru ºi lipsit de seriozitate de a spune
tot ce-i trece prin cap” (G. Ibrãileanu, Studii
literare, Bucureºti, 1968, p. 198).
Prostia devine ridicolã atunci când e
ajutatã de culturã ºi – mai cu seamã – de
pseudo-culturã, ori simili-culturã, ori semiculturã:
„Sã se observe cã aproape toate
duºmãniile lui Caragiale se reduc la profunda
lui versiune pentru prostia pretenþioasã,
potenþatã ºi exhibatã cu ajutorul unei spoieli
de culturã” (Ibidem, p. 203).
„Iubirea de simplicitate ºi natural fãcea
sã urascã „prostia pretenþioasã”.
Caragiale dã dovadã de „o perfectã
cunoaºtere a limbajului de mahala ºi de
siguranþa de a ghici cum ar estropia
mahalagiul un nou cuvânt”: „El avea în grad
înalt simþul limbii ºi al posibilitãþilor ei. Pe baza
analogiei ºi a ceea ce numesc lingviºtii
etimologie popularã, el putea sã spunã fãrã
greº cum ar schimonosi palavragiul de cutare
grad cutare cuvânt nou. Ne este imposibil sã
mai ºtim azi ce anume cuvinte stropºite din
comediile sale sunt datorite divinaþiei lui, dar
desigur cã dacã nu ar fi cuvântul „pamplezir”,
el ar fi ºtiut cã în mahala „par plaiser” trebuie
sã capete aceasta” (Ibidem, p. 207).
Într-o ipostazã ridicolã apare conu Nae
din Inimã de tatã atunci când încearcã sã
înþeleagã pasaje din cãrþi franþuzeºti, citite de
fiul sau Miºu de la care aºteaptã sã aibã mai
multã învãþãturã decât el ºi pe care-l sfãtuieºte
sã citeascã numai cãrþi ce sã-i fie prietene,
adicã acele prin care sã-l cunoascã mai bine
pe Dumnezeu: „De la, despre… quadruple…
racine, rãdãcinã… de principe, …a
principiului… de la raison suftisante… asta
nu ºtie”.
În fond, bãtrânul tatã îl vindecã pe fiu de
culturã falsã, de „duhul de tãgãduire ºi de
rãzvrãtire” pe care l-a generat „întâia cãlãtorie
în þara gândurilor despre rostul lumii”.
În mod caragialian Niþã Ionescu este
obsedat de „gândul aducerii unui reghiment
de antilerie în oraº”: „– Nu vezi dumneata,
domnule Alecule, cã nu merg treburile de loc?
Înainte vreme aveam ºi noi viile. Mai miºca
ceva toamna, dupã cules. Acum, de când cu
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
13

filopsera, s-a dus… Ia sã ai dumneata aici un
reghiment de antilerie, care va sã zicã
aproape o mie de oameni, atâþia cai, ofiþeri,
paraofiþeri. Tii! Ce asta, e joacã? Odatã se
ridicã oraºul de nu-l mai cunoºti”.
Încercând s-o convingã ºi pe soþia sa de
foloasele aducerii reghimentului, îi vorbeºte
„filosoficeºte”: „Miþo dragã, omul dacã nu
trãieºte-n viaþa lui ºi pentru un ambiþ…”.
Povestitorul deschide paranteza: „În redusul
vocabular al domnului Niþã, dupã cum se
vede, ambiþ avea înþelesul de ideal”.
Caragialesc este ºi limbajul color din
„lumea dreptãþii”: „M… da… bãiat bun… cam
prezumþios… cam încãpãþânat… cam prea dese
divergenþe, care pierd vremea tribunalului…”.
Un întreg tabel de nume comice, aducând
aminte de cele din comediile lui Caragiale, ne
este prezentat în Coana Leonida care comparã
ºi o gãinã ce a stat fãrã mâncare douãzeci de
zile prinsã între lemne cu cãlugãriþa
portughezã Barbara Ubryk (în pronunþarea
coanei: Balbara Ulbricht), încarceratã
arbitrar timp de 21 de ani într-o mãnãstire:
„Ca ºi coana Leonora, fiecare lighioanã îºi
are ghenealoghia ei. Aºa, canarii sunt din
prãsila lui Iancu Cornoveanu, vestit pentru
canari; unul din câini, Garsonica, ãl de curte,
este nepot de frate al vestitului Osman, adus
de „dumnealui” de la Braºov; iar cãþelul de
casã, Bijulicã, este strãnepot al altui Bijulicã,
dãruit cocoanei Leonorii de Hristache Mincu,
în vremea când era prefect”. Dupã toatã
evidenþa numele pitoreºti de aici contrasteazã
cu numele simple pe care le poartã personajele
din nuvele: Andrei Rizescu, Niþã Ionescu,
Miºu, Miºu Gerescu; Niculãiþã Gropescu,
conu Nicolae, Gheorghiþã al Anghelinei…
Dupã Roland Barthes, „a scrie înseamnã
a frânge lumea (cartea) ºi apoi a o reface”
(Roland Barthes, Critique et verité”, Paris,
Seil, 1966, p. 76).
Scriitorul modern ar avea de-a face cu o
dublã „frângere”, deoarece trebuie sã „frângã”
o lume deja „frântã”. Limbajul vine sã exprime
aceastã dublã frângere, sã refacã o lume
refãcutã.
Lumea veche, epopeicã, în care poetul ºi
noi ne simþim (dupã cum spune Hegel) acasã,
se „frânge”, astfel încât ne pomenim într-o
lume dinafarã, strãinã, ostilã, într-o straneitate
(freudianã). Suntem strãini ºi în limbaj, în care
ne simþim repovestiþi – eminescian – de „o
strãinã gurã”.
Unitatea Ontosului ºi Logosului s-a
destrãmat, arhetipalitatea (naturalitatea) a
fost înlocuitã de artefactualitate
(nenaturalitate). Poetul nu mai este un rostitor
de zeu, ci (anti) rostitor al lipsei de zeitate.
Brãtescu-Voineºti se impune în mod
programatic ca eminescian în confraternitatea
mântuitoare cu natura, care îi oferã idealitatea
râvnitã pentru suflet, cugetare, dar ºi pentru
„cuvântul din urmã” cãutat. Povestitorul se
opune astfel „frângerii” lumii ºi „frângerii”
limbajului care se spalã, se primeneºte, se
liniºteºte ca ºi sufletul:
„Aºezaþi-vã jos pe marginea unui râu
ºi priviþi la apa care se scurge sub umbra
anilor ºi a sãlciilor, ºi o sã simþiþi cum vã vã
ºi vã duce cu dânsa toate amãrãciunile,
toate necazurile, toate gândurile rele. Peste
câtãva vreme vã simþiþi sufletul spãlat,
primenit, liniºtit”.
Povestitorul mãrturiseºte cã pe marginea
apelor „îºi dã gândurile la trior”, pleava
alegându-se singurã ºi plecând cu apa.
Nemulþumirile ºi amãrãciunile ce apãreau
catastrofale în oraº se reduc singure la proporþii
neînsemnate, credinþele ce pãreau nestrãmutate
se destramã ºi se spulberã, ambiþiile ºi dorinþele
ce pãreau grozav de legitime odinioarã apar
acum ridicole ºi vane.
Ceea ce este important pentru povestitorulscriitor
este ºi încolþirea ºi înflorirea gândului
care aduce „cuvântul din urmã”:
„ªi mai mãrturisesc cã tot ce am scris,
acolo pe marginea apelor l-am cugetat.
Acolo, gândul aiurea sãdit în mintea mea
încolþea, creºtea, înflorea. Acolo ºi numai
acolo puteam gãsi cuvântul din urmã, cu care
aveam sã termin, cuvânt ce în zadar mã
chinuiam sã gãsesc aiurea…”.
Minunea este, în fond, o parabolã despre
puterea cuvântului în mãsurã sã vrãjeascã
ºarpele. Aceastã putere este asiguratã ºi de
credinþã ºi lipsã de sfialã ºi îndoialã. Textul
pentru vrãjit este dictat cu condiþia ca sã nu
fie spus altora: „Subt o piatrã mare-nvoaltã, /
ªade-un bou negru urnit, / Din bãrbie dând, /
Din limbi scãpãrând. / Mãi Cernate,
blestemate! / Blestema-te-ar Dumnezeu / Sã-þi
curgã veninul tãu, / Ca unturã slinului. / Trei
nuiele de alun împleticite, / Gura ºarpelui
împietritã / Herendeu! / Berindeu! / Grãrãvior,
stai pe loc!”.
Este dictat ºi textul pentru dezlegatul
vrãjii: „ªarpe! / Sã fii viteaz, / Sã umbli precum
ai umblat, / Sã muºti precum ai muºcat. / Sã
treci prin vãi adânci, / Ape reci, / Du-te!”.
Crezul estetic al lui Brãtescu-Voineºti este
similar cu crezul estetic eminescian, credinþa,
„cuvântul din urmã”, lipsa de sfialã ºi îndoialã
trimiþându-ne la Epigonii („Voi credeaþi în
scrisul vostru…”, se spune despre „sântele
firi vizionare”) ºi la Criticilor mei (cu acea
pateticã ºi programaticã întrebare: „Unde vei
gãsi cuvântul / Ce exprimã adevãrul?”).
Nuvelistul impune acest crez estetic într-o
epocã a modernitãþii ce oscila între limbajul
eminescian, bazat pe armonie ºi limbajul
caragialian pus sub regimul „stropºirii”.
14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

NOTE DE LECTURÃ
Iordan Datcu
MARIN CONSTANTIN NE-A RELEVAT
UN UNIVERS SONOR INEDIT
Cele trei cãrþi au apãrut în ultimele patru
decenii, prima semnatã de Viorel Cosma
însuºi, Corul Madrigal al Conservatorului
(1971), Marin Constantin în dialog cu Iosif
Sava. Constelaþia Madrigal (1986; ediþia a
doua, 1993) ºi Madrigal sau Magia
sunetelor (1996) de Grigore Constantinescu,
au fost consacrate formaþiei corale
conduse de Marin Constantin
ºi din ele Viorel Cosma preia,
în noua sa carte, Dirijorul
Marin Constantin, portret
eseistic (Editura Magic Print,
Oneºti, 2011, 328 p.),
„esenþele tari”, însã cartea sa
îndreaptã unghiul de
observaþie, cum anunþã ºi
titlul ei, spre conducãtorul
formaþiei corale. Delimitarea
care nu se poate face foarte
tranºant, ºi Viorel Cosma
nici n-o face, pentru cã în
fond tot despre Madrigal este vorba.
Viorel Cosma, prieten de o viaþã al
maestrului, are în cartea sa o imagine de
ansamblu asupra dirijorului, însã focalizeazã
demersul sãu exegetic pe momentul de
apogeu (2000-2005) al pãrintelui
Madrigalului. Dupã o întreagã bibliografie
în care s-a fãcut risipã de formule
elogioase, absolut motivate, spune autorului
cãrþii, exegeza trebuie sã se axeze pe
nuanþe, pe elementele particularizatoare în
activitatea dirijorului în fruntea cameratei
renascentiste. Între aceste elemente,
stãruie asupra clãdirii repertoriului „dupã
chipul ºi asemãnarea personalitãþii artistice
a dirijorului”, asupra diversitãþii lui stilistice,
bogãþiei, amploarei repertorului muzicii
româneºti cântate, succeselor internaþionale
ale formaþiei, care a concertat în Canada,
SUA, Coreea de Nord, Japonia, San
Marino, Luxemburg, Lichtenstein,
Macedonia, Olanda, Republica Moldova,
URSS, Spania, Italia, Iugoslavia, Anglia,
Elveþia, Cehoslovacia, Belgia, Austria, în
1984, spre exemplu, dând 65 de concerte
în oraºe din 25 de state americane. Bogata
discografie (p. 249-317) este grãitoare
pentru zonele muzicale abordate: pagini
corale din muzica pentru copii, muzicã
contemporanã româneascã, madrigale,
colinde româneºti (de Ion Chirescu, T.
Brediceanu, D.G. Kiriac,
Sabin Drãgoi, Gh. Cucu,
Nicolae Lungu, Anton Pann,
Ilarion Cociºiu, Francisc
Hubic, Vasile Popovici,
Mihail Bârcã, Timotei
Popovici, Ion Costescu, Emil
Monþia, Ion Borgovan,
Nicolae Ursu), muzicã
renascentistã (G. de Machaut,
Orlando di Lass, G.P.
Palestrina, Luca Marenzic,
C. Monteverdi, G. da Venosa
º.a.), muzicã modernã ºi
contemporanã româneascã (Anatol Vieru,
Pascal Bentoiu, ªtefan Niculescu, Tiberiu
Olah, Cornel Þãranu º.a.), muzicã vocalã
din Muntenia, Moldova ºi Transilvania,
cântãri din ritualul ortodox cu versete din
Triod, bijuterii corale româneºti.
Repertoriul relevã orientarea celui care l-a
alcãtuit, spre cântarea bizantinã ºi psalticã,
spre colinde ºi muzica gregorianã. O
adevãratã încercare a fost pentru Madrigal
trimiterea în strãinãtate, prin Valeriu
Anania, care s-a aflat, între anii 1965 ºi
1976, la Arhiepiscopia Ortodoxã Românã
în SUA ºi Canada, a benzii cu colinde.
Preocupat sã surprindã unicitatea
dirijorului Marin Constantin, autorul cãrþii
face o retrospectivã a „constelaþiei”
personalitãþilor dirijorale: G. Musicescu,
Gh. Dima, Ion Vidu, Marcel Botez, Nicolae
Lungu ºi D.D. Botez. Faþã de aceºtia, Marin
Constantin se detaºeazã nu în primul rând
prin amploarea repertoriului (peste o mie
de piese), ci prin performanþele tehnice ºi
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
15

artistice în arta coralã: „Marin Constantin
a intrat deja în legenda muzicii corale
româneºti ca omul de sintezã al tuturor
precursorilor sãi, care a reuºit sã atingã
piscul înãlþimilor artistice, fãrã a mãsura
eforturile strãdaniilor de acumulare a
coordonatelor ascunse în subconºtientul
muzicianului de excepþie. Nu aºezarea
stereofonicã a cântãreþilor sãi pe scenã
(copiatã zadarnic de zeci de formaþii în anii
1980-1985) a constituit noutatea
Madrigalului, nu psihotehnica în
meºteºugul dirijorului l-a singularizat
printre profesioniºtii genului vocal, nu acel
imperceptibil non-vibrato la vocile grave
au sporit suavitatea ascunsã a madrigalelor
renaºterii ºi colindelor româneºti – ci
întregul complex de mijloace de expresie
descoperite în conþinutul textelor redate
publicului într-o hainã sonorã originalã a
constituit «cheia fermecatã» a pãtrunderii
la esenþã a frumosului repertoriu secular,
adus la luminã într-o viziune caracteristicã
distinctã, inconfundabilã”.
De fiecare datã, Viorel Cosma
subliniazã cu fineþe câºtigurile Madrigalului,
ca atunci când scrie cã „Acolo unde
repertoriul corului Madrigal se depãrteazã
la o distanþã fãrã egal faþã de toate formaþiile
vocale româneºti, este în domeniul
motetului, cantantei, oratoriului ºi operei
de concert, iar în privinþa colindei se poate
vorbi, în cazul, Madrigalului, de o renaºtere
a unei vechi forme vocale, de sorginte
popularã arhaicã”. Altãdatã, colindele „se
executau fãrã nuanþe, extrem de rar ca
tempo, cu voce puternicã de piept, cu
repetãri mecanice ale versurilor, fãrã nicio
legãturã între text ºi muzicã – într-un
cuvânt aproape mecanic, automat,
instinctiv. La corul Madrigal, dirijorul a
încercat sã realizeze din fiecare colindã,
o operã de artã, o micã bijuterie sonorã.
Limpezimea de cristal a cuvintelor printr-o
impecabilã dicþiune, severitatea respectãrii
ritmurilor, bogãþia de nuanþe, cu
accente subtile pe pianissime, cu înlãturarea
rubato-urilor excesive, cu
emisiunea vocalã non-vibrato – totul a
schimbat interpretarea colindelor de
odinioarã într-o paletã modernã de artã
vie, sclipitoare.
Prin cele 115 fotografii, multe dintre
ele color, cartea, tipãritã pe hârtie foarte
bunã, are þinuta unui album, care-l prezintã
pe Marin Constantin din anii copilãriei la
Urleta de lângã Câmpina pânã la ultimul
concert al Madrigalului la Ateneul Român,
cu puþin înainte de trecerea dirijorului la
cele veºnice. O singurã observaþie avem
la capitolul iconografiei: Marin Constantin
nu se aflã, în fotografia de la pagina 111,
în curtea Mãnãstirii Sinaia, ci a Bisericii
Sf. Nicolae din Scheii Braºovului.
Aflãm, din pagina a doua a cãrþii, cã
Liliana Pispiris a rãspuns de corecturã.
S-au strecurat însã o serie de greºeli. Unii
compozitori au nume greºite: Cornelia
Cezar (Corneliu), Mihail Kogãlniceanu,
G.F. Haendel ºi G.F. Handel, Krszystof ºi
Krzysztof Penderecki. Alte nume greºite:
Sanda Sandru, Nicolae Lungru, Luce
Marenzio, sin Agâi ºi sin Agãi, Mendelsshon
(pentru Mendelshon), Boccacio (pentru
Boccaccio). Opere care au douã nume:
Matona mia cara ºi Matonna mia cara,
Missa Criola ºi Missa Criolla, Missa Pater
Nostra ºi Missa Pater Noster. O altã
greºealã: Carmina Barana. Alte tipuri de
greºeli: slobozâ-ne, itinerar, înâlþat, apatiþia
(pentru apariþia), invariabil apare forma
aceiaºi piesã, aceiaºi emoþie, aceiaºi
mãsurã (în toate cazurile trebuia aceeaºi),
interpretãrile, recunoºtea, constatând,
multitudinea, marele (marile), lucrãri,
epopepeiei (epopeii), nici decum
(nicidecum). Construcþii greºite: înfrãþiri
a popoarelor (corect: ale), repertoriul de
prime audiþii a Madrigalului (ale), efectul
peste hotare a acestor concerte (al),
discuri, exclusive cu madrigaluri (exclusiv)
personalitate discretã, care nu i-a plãcut
sã facã declaraþii (corect cãreia), capabil
sã-l înlocuiascã pe Corul (sã înlocuiascã
Corul). Lista de greºeli de tipar este mai
lungã, dar ne oprim aici.
La palatul Cantacuzino, unde a fost
lansatã cartea, unul dintre vorbitori,
criticul literar Alex ªtefãnescu a spus,
între altele, cã el n-a întâlnit mulþi oameni
care sã fi citit o sutã de cãrþi, iar domnul
Viorel Cosma a scris o sutã de cãrþi.
Vorbitorul s-a bazat pe lista cãrþilor datã
în volumul de acum. Dacã acea listã ar
fi fost altfel departajatã, pe scrieri
personale, ediþii îngrijite ºi colaborãri la
volume colective, s-ar fi vãzut cã vreo
13 volume sunt ediþii îngrijite ºi vreo 11
sunt colaborãri la volume colective.
Scrisã cu erudiþia cunoscutã ºi foarte
apreciatã a distinsului etnomuzicolog ºi cu
cãldura ce o merita evocarea unui prieten
de o viaþã, cartea maestrului Viorel Cosma
este un vibrant omagiu adus celui care a
fãcut cunoscutã muzica româneascã pe
multe meridiane, celui care prin
concertele ºi discurile de colinde ne-a
revelat „un univers sonor inedit, unde
muzica a cãpãtat accente celeste,
îngereºti, diafane, din altã lume”.
16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

AFINITÃÞI SELECTIVE
Ioan Adam
LECTURI SINCERE*
Constantin Coroiu, infatigabilul ziarist
ºi critic alãturi de care am împins în ultimii
douãzeci-treizeci de ani „carele greoaie” a
douã mari cotidiane, unul mort politiceºte
în 1989, altul rãposat gazetãreºte mai târziu
(deºi continuã sã aparã), publicã la editura
ieºeanã Edict un volum format mare, elegant,
frumos, pe care-l intituleazã ºocant Lecturi
Subiective. Titlul sunã a declaraþie de
independenþã intelectualã ca ºi Lecturile
infidele ale lui Nicolae
Manolescu cu care mã
delectam în anii studenþiei.
Mã întreb însã dacã
subiectivitatea chiar trebuia
ridicatã la marele pavoaz,
dacã nu cumva aceastã
subliniere apãsatã a neatârnãrii
nu e redundantã. Orice literat
este subiectiv – criticul ºi
istoricul literar nu fac
excepþie –, aºa cã ºi
obiectivitatea (însuºirea
esenþialã a criticului dupã
Lovinescu!) nu poate însemna decât
minima subiectivitate. Mã mai pune pe
gânduri ºi o confesiune, cam imprudentã,
a autorului, care se socoteºte a fi (vezi
pagina 172) un „plaisirist”. Plãcerea nu-i
un criteriu axiologic. Poate sã-þi placã,
meloman fiind, ºi Simfonia a IX-a, ºi o
tarantelã. Sau, îndreptându-ne spre
literaturã, te pot delecta ºi Amintirile din
copilãrie, ºi Hronicul mãscãriciului
Vãlãtuc. Observ doar cã atunci când e
vorba de plãcere, domnul Constantin
Coroiu o cautã în aerul tare al înãlþimilor,
singurul care-i prieºte Operei. El nu scrie
despre minori sau, dacã o face totuºi, atunci
fiþi siguri cã e vorba îndeobºte de un
„minor mare”. Aºa cã aº intitula eseurile
lui Lecturi Sincere, având în minte când
propun aceastã încadrare vestitele Opinions
sincères ale altui ieºean: Nicolae Iorga...
* Constantin Coroiu, Lecturi Subiective, Editura
Edict, Iaºi, 2010.
Când îºi aduna, în 1899, fulminantele
articole din L’Indépendance roumaine prin
care oferea o panoramã a lumii intelectuale
a românilor din anul respectiv, Iorga nu
þinea seama de convenþii, autoritãþi, poziþia
socialã a celor vizaþi (persoane însemnate
de talia lui Hasdeu, D. A. Sturdza, Gr.
Tocilescu, V. A. Urechia) ºi indica fãrã
menajamente punctele nevralgice ale vieþii
culturale din acele vremi. Mutatis mutandis,
acelaºi lucru îl face ºi
Constantin Coroiu. Sinceritatea
lui, integralã, netemãtoare,
e o formã a curajului
sprijinit pe îndelungã
cumpãnire. Criticul este
mereu în „campanie”,
înainteazã ºi se repliazã strategic,
subordonându-ºi toate
demersurile interpretative
unui þel mãrturisit cu
francheþe: „Nicio bãtãlie nu
e mai dramaticã decât bãtãlia
pentru adevãr.” Adevãrul
(adevãrurile) lui se profileazã polemic, în
luptã cu inerþia de tip nou care presupune
„canonul”, „corectitudinea politicã”, falsa
moralitate, prostia resentimentarã a unor
frustraþi, tupeul unor nevertebraþi puºi pe
demolarea valorilor constituite. Subiectele
eseurilor sale sunt îndeobºte „refuzaþii”,
„expiraþii” terfeliþi de închizitori ajunºi în
poziþii de influenþã „graþie democraþiei
noastre de bodegã ºi de peluzã”, cum
noteazã într-un puseu pamfletar autorul
Lecturilor Subiective. El scrie despre
Eminescu, Sadoveanu, Cãlinescu, Pârvan,
Rebreanu, Buzura, despre literatura rusã
privitã de la o vreme cu un rictus dispreþuitor,
despre vechi ºi noi, integrându-i ºi
pe unii ºi pe alþii într-un flux demonstrativ
a cãrui þintã este relevarea justiþiarã a
valorilor perene.
Chiar ºi un subiect de istorie literarã –
Miron Costin – pe care s-ar putea crede
cã s-a aºternut colbul timpului, devine un
prilej de raportare polemicã la actualitate,
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
17

la dezacordul irezolvabil ºi etern dintre
intelectualul veritabil ºi puterea vremelnicã.
Tocmai de aceea Miron Costin are
anvergura unui „destin simbol”, aºa cum
se afirmã în eseul introductiv al cãrþii.
Constantin Coroiu redeseneazã harta unui
conflict medieval insistând asupra opoziþiei
ireductibile dintre inculturã (Constantin
Cantemir era un analfabet uºor manevrabil
de intriganþii din jurul lui!) ºi culturã, dintre
putere ºi raþiune. E o confruntare tragicã,
îmblânzitã în cazul dat de remuºcãrile
tardive ale ucigaºului de pe tronul
voievodal: „Cantemir-vodã dup-acee mult
se cãie ce-au fãcut ºi de multe ori plânge
între toatã boierimea ºi blãstãma pe cine
l-au îndemnat de-au grãbit de l-au tãiat.”
(Ion Neculce, Letopiseþul Þãrii Moldovei).
În alte þãri, cu mai mare trecere pe scara
civilizaþiei, „ºeful justiþiar” ºi cult ºi-a
justificat crima, prevalându-se cinic de
înalte raþiuni de stat. Nu mai departe decât
în Franþa, sora noastrã mai mare care ne
probozeºte sistematic de la o vreme,
Charles de Gaulle a semnat sentinþa de
condamnare la moarte a poetului Robert
Brasillach, a cãrui graþiere o ceruserã mari
nume ale literaturii franceze, de la Aragon
la François Mauriac, invocând
responsabilitãþile ce incumbã unui „grosse
tête”. Iar „capul” respectiv a cãzut la 6
februarie 1945, rãpus de plutonul de
execuþie. Brasillach era unul din cei 10.000-
11.000 de condamnaþi la moarte din prima
domnie a lui de Gaulle...Are ºi democraþia
occidentalã victimele ei...
Atent la dimensiunea simbolicã a unei
opere de odinioarã este criticul ºi în eseul
Ieºirea din tranºeele latinitãþii estice,
dedicat Cântecului gintei latine al lui
Alecsandri, premiat în 1878 la Montpellier.
„Dosarul” istorico-literar al respectivei ode
nu e deloc triumfalist, aºa cã nu voi insista
asupra lui. Nici Constantin Coroiu nu o
face! Dar polemismul sãu structural îl
împinge pe o cale nouã în rediscutarea unui
triumf uitat. Criticul nu omagiazã opera,
ci semnificaþia ei peste timp: „Mai
importantã decât capodopera este
perspectiva capodoperei. Mai importantã
decât valoarea în sine a poeziei premiate
era atunci deschiderea pe care poema ce
avea sã devinã atât de cunoscutã o genera
printr-o recunoaºtere a unui juriu
european.” Latinitatea rãsãriteanã, pânã
atunci ignoratã, obþinea în 1878 unul dintre
primele ei succese, la puþini ani dupã ce
Stanley ºi Michelet recunoscuserã
frumuseþea sfâºietoare a Mioriþei.
Bãtãlia pentru adevãr pe care o duce
criticul presupune fronturi multiple.
Constantin Coroiu este, desigur, un
naþionalist, un naþionalist luminat, capabil
sã observe ºi sã înfiereze cu verva
pamfletarã ce-i vine atât de bine ºi defectele
capitale ale etniei: micimea, meschinãria,
individualismul, conformismul pãgubos al
intelectualilor ce se dau dupã vremi, în loc
sã le înfrunte. Îndeosebi primul capitol al
cãrþii conþine texte de aceastã naturã în care
elogiul „pãrinþilor fondatori” de literaturã,
„repetabila întoarcere” la valori, la mituri
naþionale ºi blamul rezervat contestatarilor,
detractorilor de tip nou ocupã simultan
scena demonstraþiei. Ilustrativ pentru acest
tip de demers binar este „Dosare”
Eminescu, eseu consacrat admirabilei
iniþiative a profesorilor ieºeni Magda
Ursache ºi Petru Ursache de a face
istoricul receptãrii critice a Doinei ºi
Luceafãrului. Douã constatãri ale
eseistului meritã cu deosebire a fi
subliniate. E rectificatã în primul rând o
veche imagine a „Junimii” ca societate
„comopolitã” refractarã la patriotism.
Într-un mediu în care se vorbea îndeobºte
despre „naþionalitate în marginile
adevãrului” se produce în seara zilei de 5
iunie 1883 (ziua dezvelirii statuii ecvestre
a lui ªtefan cel Mare ºi a lecturii Doinei la
„Junimea” – n.n. I.A.) un eveniment
consemnat cu emoþie nereþinutã de Jacob
Negruzzi: „Efectul acestor versuri, care
contrastau aºa de mult cu celelalte ode ce
se compuneau cu ocazia acelei strãlucite
serbãri fu adânc indescriptibil. În contra
obiceiului Junimii, cãreia nu-i plãcea sã-ºi
manifeste entuziasmul, pentru întâia datã
de 20 de ani de când exista societatea, un
tunet de aplausuri izbucni la sfârºitul cetirii
ºi mai mulþi dintre numeroºii membri
prezenþi îmbrãþiºarã pe poet.” E reliefatã
apoi, în al doilea rând, identitatea de
structurã dintre cenzorii comuniºti ºi
„cominterniºtii mutanþi” ce-ºi ascund
apetiturile inchizitoriale sub plastronul
„corectitudinii politice”. Sub arcul încordat
al notaþiei corosive sunt adunaþi imediat ºi
scribi infatuaþi de talia lui Rãzvan
Rãdulescu, T. O. Bobe, Cristian Preda, dar
ºi un istoric nonagenar de bon ton, purtat
ca sfintele moaºte pe la diverse televiziuni
ºi radiouri, care a deplâns „naþionalismul”
lui Eminescu ºi a regretat editarea
postdecembristã a Doinei ºi a gazetãriei
eminesciene. Constantin Coroiu nu-i dã
numele, aºa cã n-o voi face nici eu, ceea
ce nu mã împiedicã sã remarc cu
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

stupefacþie lipsa de reacþie a adevãraþilor
istorici faþã de discutabilele opinii ale acestui
omniprezent Mihail Drumeº al istoriografiei
româneºti noi care are prizã la un tineret
debusolat ºi necultivat.
Mãsura – care îl caracterizeazã totuºi
pe autorul Lecturilor Subiective în pofida
polemismului – e o altã trãsãturã a criticului.
Când laudã (ºi o face nu de puþine ori!) nu
alunecã în elogii adormitoare, nu scapã
telegarii pe panta abruptã a admiraþiei
neînfrânate. (O excepþie existã totuºi ºi
când scriu asta mã gândesc la cascada
encomiasticã rezervatã bârfotecii cãreia
Marian Popa îi spune Istoria literaturii
române de azi pe mâine!) Aceastã calitate
junimistã a spiritului sãu e vizibilã în
cronicile de carte care au în majoritatea
lor subiecte de ordin istorico-literar. Cu unii
dintre cei comentaþi (Constantin Parascan,
Ioan Holban, Alexandru Dobrescu, Nichita
Danilov º.a.) Constantin Coroiu pare a fi
în relaþii de prietenie. Ceea ce nu-l
împiedicã sã punã punctul pe i când crede
a descoperi vreo fisurã în argumentaþia
preopinenþilor. Tonul înalt cu care începe
analiza cãrþilor lui Constantin Parascan:
„eminentul cercetãtor, biograf, exeget al
lui Creangã”, „lecturã captivantã”, „analizã
profundã ºi revelatoare”, „migãloasã
informare pânã la epuizarea surselor” e
temperat imediat de bemoli. „Eminentul”
mângâiat amical pe creºtet e tras imediat
de mânecã, admonestat pentru verbiajul
preþios din „categoria «mofturilor»”,
mustrat civilizat, dar energic, pentru
„demonstraþia discutabilã”, pentru
„contestaþiile juste”, poate, într-un alt plan,
dar în cazul de faþã (e vorba de reproºurile
aduse de C. Parascan lui G. Cãlinescu
pentru cã ar folosi expresii dubitative – n.n.
I.A.), sigur în afara „chestiei”. Dau doar
un exemplu de rectitudine moralã, de
sinceritate criticã ce nu se pierde în
arcanele de atâtea ori înºelãtoare ale
prieteniei dintre literaþi: „Constantin
Parascan pare sã ignore faptul cã biografi
de anvergura unor G. Cãlinescu, ªtefan
Zweig ori Henri Troyat, ca sã-i amintesc
doar pe aceºti trei mari ai secolului XX,
nu doar repovestesc vieþi, ci reîntemeiazã
mituri sau le conferã acestora o nouã
vigoare ºi o nouã strãlucire. Faptul cã G.
Cãlinescu îl portretizeazã pe humuleºtean
ca fiind: mâncãu, afemeiat, leneº etc. ar
putea pãrea cã ne contrazice. Numai cã
mitul rezistã la aceatã probã ºi, mai mult,
iese întãrit din praful istoriei reale în care a
fost coborât tocmai în scopul potenþãrii
lui. Aºa stând lucrurile, a-i reproºa lui
Cãlinescu expresiile dubitative,
condiþionale, ori unele date preluate din
Amintiri din copilãrie e cel puþin
inadecvat.” Hotãrât lucru, Constantin
Coroiu are stofã de critic!
Aceeaºi tehnicã a elogiului bine
temperat e de gãsit ºi în Sita lui Holban.
E un lucru notoriu cã laboriosul critic
Ioan Holban a publicat o galerie de 137
de portrete pe care a intitulat-o – cam
emfatic – Istoria literaturii române.
Portrete contemporane. Lipsesc din
aceastã istorie, adesea bine scrisã, tocmai
perspectiva, ierarhizarea, succesiunea de
vãi ºi dealuri proprii acestui gen de
scriere. Sita lui Holban e mai degrabã un
ciur, dacã nu chiar un dârmon cu ochiuri
mari prin care trec prozatori ca Vasile
Iancu, Dumitru Vacariu, nu ºi autori de
talia lui Octavian Paler. Aºa cã obiecþia
lui C. Coroiu mi se pare întemeiatã: „Dar
pentru cã Ioan Holban face apel la «filtrul
istoricului literar din viitor» nu-mi pot
reprima un gând: unii autori care au trecut
prin propria-i sitã vor exista, vor
supravieþui, mai mult ca sigur, numai în
panorama sa. Ba mã tem cã ei ºi în
prezent, ca prozatori, existã doar în
aceastã carte.” Fraze de acest gen sunt
sarea ºi piperul oricãrei demonstraþii
critice, dau unui comentator certificatul
de profesionist.
N-aº încheia aceste notaþii fãrã a
remarca fineþea asociativã, tehnica
digresiunii, inserþiile narative, referinþele
acide la realitãþi contemporane literare ºi
neliterare. Constantin Coroiu nu se
menþine în perimetrul rigid al cãrþii
abordate, ci-ºi coloreazã inspirat eseul
cu trimiteri aluzive la lumea din imediata
apropiere. Dau, ºi în acest plan, câteva
citate probatorii. Când Constantin Cãlin,
eruditul exeget al lui Bacovia, constatã
cã junimiºtii au înclinat decisiv spre
romanþã societatea româneascã, fiindcã
„în prelungirea euforiei nãscute de
Rãzboiul de Independenþã, se infiltreazã
în suflete oboseala ºi dezamãgirea”,
criticul nu-ºi reprimã o întrebare: „Ce s-o
fi infiltrat în sufletele generaþiei
postdecembriste de s-a «înclinat decisiv
spre manea»?” ªi încã o adnotare
corosivã pe seama unui aforism
sadovenian: „Tãtarul vinde ºi pe tatu-sãu
(Dacã aº fi maliþios, aº putea adãuga:
darmite flota)”. Din fericire, Constantin
Coroiu nu e maliþios... Dar dacã o fi,
totuºi, subiectiv cum îl ºtim?
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
19

ROMÂNUL A RÃMAS POET?
Liviu Grãsoiu
PERENITATE ARGHEZIANÃ
Este binecunoscutã soarta unor
scriitori fundamentali ai literaturii noastre
în acest moment nefast pentru români,
sfârºitul de secol ºi de mileniu. Perioada
cuprinde ºi primul deceniu al lui 2000. Sunt
ani de aºa zisã tranziþie din punct de
vedere economic, social, politic ºi (vag)
cultural, în care se sãvârºeºte cu
aroganþã, cinism, un atentat faþã de
valorile ce dau consistenþã ºi rezistenþã
spiritualitãþii naþionale. În numele unui
concept absurd (globalizarea) se duce
constant o politicã de demolare a ceea
ce nu reuºiserã comuniºtii, astfel încât
România, doar-doar, nu va mai exista ºi
nu va mai încurca triumful celor fãrã de
þarã ºi fãrã Dumnezeu.
În acest haos creat ºi întreþinut de
autointitulaþii „elitiºti” se zbate ºi numele
lui T. Arghezi, a cãrui operã a fost împinsã
meticulos spre uitare, folosindu-se abil
disputa fratricidã ºi cerinþele economiei
de piaþã, unde a fost inclus, perfid, ºi
învãþãmântul. Cu certitudine invizibilul
rãzboi antiarghezian s-a manifestat ºi a
cucerit teritorii nesperate, autorul
Cuvintelor potrivite fiind tot mai rar citat,
comentat, editat. Iatã însã cã apar în
continuare exegeze, studii nu atât
ocazionale, cât nãscute din obligaþia
moralã a cercetãtorilor de a se închina
unui idol adevãrat, a cãrui artã ºi-a
pãstrat farmecul, iar valoarea i-a sporit,
parcã, odatã cu trecerea anilor.
Recent mi-au cãzut în mânã trei
volume elocvente pentru stadiul actual al
probãrii perenitãþii impunãtoarei creaþii
argheziene. Primul dintre ele a fost tipãrit
în 2010 ºi reprezintã ediþia necenzuratã a
unui omagiu realizat sub egida U.S., la
îndemnul preºedintelui de atunci, George
Macovescu. Fostul diplomat (mare
iubitor al Maestrului de la Mãrþiºor – lucru
de care m-am convins definitiv încã din
tinereþe) i-a comandat, pentru centenarul
din 1980, d-lui Aurel Ciulei (eminent
muzeograf devotat memoriei lui T.
Arghezi) o lucrare exhaustivã, cuprinzând
un studiu introductiv, o cronologie, o
bibliografie, o sumedenie de mãrturii ale
celor ce-l cunoscuserã ºi se mai aflau în
viaþã, principalele referinþe critice, o
succintã listã a traducerilor în limbi strãine,
precum ºi o severã antologie din lirica
arghezianã.
Disciplinat, cercetãtorul a întocmit
volumul omagial, respectând normele
axiologice ºi estetice fireºti. Nu a putut
însã bãnui perfidia cenzurii ce funcþiona
ºi la „Cartea Româneascã”, unde
lucrarea a fost realmente masacratã,
autorul nemaiputând decât sã se roage
de puternicii momentului sã nu-i mai punã
numele pe copertã. Un gest de demnitate
al intelectualului care nu-ºi negocia
nobleþea ºi se retrãgea din calea
absurdului violent, ce lovea în Arghezi la
centenar ºi chiar în preºedintele U.S.
chemat la ordine cu superioritate.
Iatã însã cã dupã 30 de ani, exegetul
de atunci a încredinþat ediþia necenzuratã
Editurii PACO din Bucureºti, ºi a avut,
în fine, bucuria reîntâlnirii cu propria-i
trudã onestã, meticuloasã, iubitoare de
adevãr, de frumos ºi de Arghezi.
Prefaþa, intitulatã simplu (dar
elocvent) Tudor Arghezi conþine
observaþii de bun simþ, evitând exagerãrile
ºi interpretãrile voit originale de care se
simte atras fiecare nou redescoperitor al
acelui univers fascinant imaginat în
versuri, prozã ºi gazetãrie de „cel mai de
seamã poet contemporan care asemenea
lui Picasso, a trecut prin toate stilurile,
curentele ºi ºcolile de la sfârºitul veacului
trecut ºi din secolul nostru” (dl. A.C. are
20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

în vedere secolele al IXX-lea ºi al XX-lea
– n.n.) ºi, prin urmare, „n-are loc în nici
un curent literar”. Dl. Aurel Ciulei posedã
arta conciziei, a diagnosticelor precise.
Aºadar, în subiecte delicate, afirmã fãrã
sã ºovãie: „Religiozitatea spiritului
arghezian este astãzi un fapt evident, chiar
ºi pentru cei care interpreteazã psalmii
nu ca pe o aventurã religioasã, ci ca pe
una generalã, eticã sau de cunoaºtere.
Se uitã poate cã, înainte de a fi un spirit
cu adevãrat religios, Arghezi e un poet,
ºi experienþa lui monahalã este aceea de
poet”. Analiza curge ferm, logic,
convingãtor, caracterizãrile cãrþilor (în
versuri sau în prozã) rãmân exacte ºi
folositoare celor ce vor sã se iniþieze în
arghezianism. Nuanþarea are locul ei ºi
este bine plasatã: „Romanele lui T.
Arghezi sunt viziunile fantastice ale unui
poet, menite sã încorporeze în structura
lor narativã momente de viaþã, semne de
autobiografie spiritualã, cu personaje care
sunt proiecþii convergente ale eului, dar
ºi cu mitologii personale, în care
descoperim intuiþiile unui univers lãuntric,
ce ni se dezvãluie fragmentat, în raport
cu specificul fiecãrei cãrþi”. ªi, iarãºi
memorabil: „Romanul arghezian e un
poem liric ºi el exprimã o serie de
experienþe personale, transfigurate,
pornind din copilãrie ºi pânã la vârsta
deplinei maturitãþi”. Aurel Ciulei
convinge, sintetizând o imensitate de
opinii. Remarcabile mi se par
consideraþiile despre pamfletul arghezian,
nu însã ºi supraevaluarea plachetelor
1907 ºi Cântare omului.
În capitolul Cronologie m-aº fi
aºteptat (lipsind acum cenzura) la vreo
referire la întrebãrile mereu puse despre
mama scriitorului, ca ºi la atitudinea lui
T. Arghezi manifestatã în cartea Din
drum… redactatã în 1957, dupã o
cãlãtorie în fosta URSS.
Cu amar zâmbet se parcurge lista
de titluri ale poeziilor lui Arghezi respinse
de cenzurã în 1980 – Iatã câteva,
destinate nostalgicilor regimului de atunci:
Psalm („Vreau sã te pipãi ºi sã urlu:
„Este!”), Morgenstimmung, Inscripþie
de femeie, Inscripþie de bãrbat,
Duhovniceascã, Rugãciune, Culturã,
Dacica, Ex libris („Carte frumoasã,
cinste cui te-a scris…”) Cumplite vremi,
la fel cu acelea din Anii tãcerii (Ed.
„Vasile Goldiº” University Press –Arad
2010). Aceasta reprezintã într-adevãr o
carte eveniment, pentru cã reproduce, în
sfârºit, o parte dintre miile de versuri
aºternute pe hârtie de orice fel (chiar de
tip igienic!) în perioada când incomodul
(politic) Arghezi fusese exclus din
literaturã (inclusiv din manuale, planuri
editoriale, biblioteci) de cãtre indivizi ce
nu pot fi catalogaþi decât duºmani ai
poporului român, iar nimeni nu i-a
sancþionat prin justiþie. Volumul este o
parte a donaþiei pe care fiul scriitorului,
Baruþu, a fãcut-o întemeind ºi „Centrul
de cercetare a literaturii argheziene” în
cadrul Universitãþii de Vest – Vasile
Goldiº. Dorinþa descendentului arghezian
(acum plecat la cele veºnice) s-a
concretizat într-o apariþie luxoasã, cu
hârtie velinã, ceratã, de cea mai bunã
calitate, cu un aparat de note ºi comentarii
semnat de un tânãr cercetãtor (Mirel
Anghel – autorul unei teze de doctorat
intitulatã Viaþa lui T. Arghezi, în curs de
apariþie) de reproducerea în facsimil a
tuturor textelor selectate ºi de traducerea
în francezã, englezã, germanã a
comentariilor datorate lui Baruþu T.
Arghezi, prof. univ. Aurel Ardelean ºi lui
Mirel Anghel. Fiul lui Arghezi era parcã
dator culturii române prin punerea în
circulaþie a unor texte proscrise, ascunse
ochilor securitãþii pânã în 1955 ºi salvate
de la focul întreþinut în anii tãcerii de
manuscrise argheziene, pentru
dezmorþirea camerelor de la Mãrþiºor.
Gestul are nu doar valoare de document
ci ºi dimensiuni profund româneºti,
întrucât „Centrul de cercetare de pe lângã
Universitatea din Arad” stã de veghe la
graniþã alãturi de Palatul Regal de la
Sãvârºin, locuit de câþiva ani de
Majestatea Sa, Regele Mihai.
Mãrturiile lui Baruþu T. Arghezi,
intitulate Zile negre – nopþi albe se
referã strict la anii 1947-1955 ºi sunt, încã
o datã, cutremurãtoare pentru toþi cititorii
de poezie româneascã. Furia cu care a
fost lovit ºi înjosit T. Arghezi de cãtre
fanaticii regimului nou instalat de sovietici
transmite ºi acum perplexitate ºi revoltã,
aºa cum se întâmplã pentru cei ce se
apleacã asupra vieþilor lui V. Voiculescu,
N. Davidescu, Nichifor Crainic, E.
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
21

Lovinescu, L. Rebreanu, I. Pillat, Valeriu
Anania, V. Streinu ºi a multor altora,
sacrificaþi în numele unor false idealuri,
respinse de istorie ºi de condiþia umanã.
Baruþu T. Arghezi desfãºoarã amintirile
fãrã patimã, dorind sã se comporte ca un
cronicar obiectiv. Nu reuºeºte
întotdeauna, fiindcã sângele apã nu se
face, iar rãnile fuseserã prea adânci. În
mod firesc, mai puþin implicat este Mirel
Anghel acesta reuºind o postfaþã de
punere în temã la nivel european a ceea
ce înseamnã creaþia lui T. Arghezi, unicã
în splendoarea ei în întregul secol trecut.
Sigur însã cã interesul se concretizeazã
pe Caietul scoarþelor negre cum a
numit Baruþu scrierile salvate ºi purtate
cu sine în România, în Elveþia, vreme de
decenii. Îl redescoperim aici pe T.
Arghezi întreg, aºa cum se prezenta el
cititorilor în anii de maturitate spre
senectute. Poetul scria zilnic, aºa cum
respira sau îºi împlinea funcþiile biologice.
Viaþa lui nu era de conceput în lipsa
creionului ºi a hârtiei, martori ai
suferinþelor, lucrurilor, credinþelor ºi
deziluziilor suportate în universul creat,
de el însuºi, la Mãrþiºor. Poetul nu îºi
schimbase nici registrul, nici temele
predilecte, stãpânirea cuvântului era
desãvârºitã, iar meºteºugul fãrã reproº,
bijutierul fiind omniprezent (în pofida
absenþei variantelor) ºi confirmând
adevãrul dupã care unii creatori nu pot
sã se manifeste decât la nivelul lor cel
mai înalt. Dacã poeme întregi nu devin
antologice, din cauza nerevenirii ºi
neºlefuirii materialului, se pot cita în
schimb o sumedenie de strofe, de versuri
sclipitoare graþie exploziei metaforei ºi a
insolitului ei. Câte un scurt poem pare a
contrazice afirmaþia de mai sus, el fiind
nãscut „la prima mânã” ºi nemaiavând
nevoie de nici o virgulã, de nici un cuvânt
în plus: „Cum ne plimbam în zare printre
poteci /Te-am întrebat de ce þi-s mâinile
mai reci / ªi strugurul urechii îngheþat. /
Te-am întrebat de ce tuºeºti / Vezi, nu
þi-am spus c-ai sã rãceºti? / Þi-am înnodat
strâns basmaua de mãtase / Care pe
umeri leºinase. / Þi-am pus mãnuºile ºi
te-am certat / Tu ai surâs, pãpuºa mea /
Mi s-a pãrut ori poate ai spus ceva / /
Întâia frunzã galbenã din drum cãdea”.
Editorii considerã drept titlu, primul vers.
Cu acelaºi pronostic, dar cu un plus
de dramatism, de întrebãri chinuitoare, de
smulgere din piept a gemetelor
existenþiale, poezia Mi-e fricã mamã
„Mi-e fricã de condei ºi de hârtie, / De
lume ºi singurãtate / Mi-e fricã, suflete,
de toate. / De zi, de noapte, mai ales de
noapte. / Trec murmure, trec ºoapte / ªi
s-a oprit un cal în poartã. / Mi-e inima
aproape moartã./ Trecea un car, parc-a
trecut un dric / Mã cautã pe mine, cel
atât de mic?” (M-aº fi aºteptat, ca în
paginile de Cronologie sã se spunã ºi
adevãrul, mereu ocolit, despre mama
scriitorului).
Obsesia mamei revine ºi în Te tot
visez sãracã ºi flãmândã, paginã
rãscolitoare, printre cele mai izbutite din
întreaga liricã arghezianã. Trecerea
timpului, meditaþiile când senine
(Crepusculul începe sã semene a
amiazã) când clocotind de revoltã în
urma considerãrii injustiþiei atitudinii divine
(v. poemul amplu Când hotãrâºi
tãriei sã-i faci un început ºi Supliment
1), duioasele notaþii despre prietenii
patrupezi din preajma casei (Cuþu) se
înscriu în ceea ce fãcuse farmecul liricii
argheziene ºi stabilise nota inconfundabilã
a talentului ºi artei sale de zeu în potrivirea
cuvintelor. Dacã înþelepciunea vârstei
este vizibilã (Fabulã, În tot ce) ºi
binevenitã, tot binevenite sunt expresiile
ferme, aproape dure adresate noilor
stãpâni ai României (Eu sunt stãpân ºi
nu ºtiu sã fiu slugã, Poveste) care nu
au uitat atitudinea sintetizatã astfel: „Eu
plâng. ªi plâng adânc./ Eu plâng povestea
/ Vremurilor acestea”. Spre norocul sãu,
nu le-au citit devotaþii regimului…Un
mare regret trezeºte poemul Dacica
scris într-o francezã impecabilã, de mare
expresivitate. Un mare regret, întrucât
singurul capabil sã transpunã în francezã
lirica lui Arghezi, ar fi fost însuºi autorul
Cuvintelor potrivite. Încã o datã, n-a fost
sã fie pentru literatura românã…
Anii tãcerii ar fi trebuit sã fie
evenimentul literar principal din 2010,
confirmând revenirea criticilor spre opera
arghezianã.
Despre cea de a treia carte,
Apocalipsa dupã Arghezi (Ed. Betta –
Bucureºti 2010) datoratã lui Aureliu Goci,
într-unul din numerele viitoare.
22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

NOTE DE LECTURÃ
Niculae Ionel
FIRESCUL CA EXCEPÞIE
Textele reunite în volumul cu titlul
„Arta derivei” (Târgoviºte, Ed. Bibliotheca,
2011) sunt strâns legate de revista „Litere”,
încã de la apariþia ei, în aprilie 2000. Aceste
editoriale ºi consemnãri de prima ºi ultima
paginã, pe care autorul lor, criticul Tudor
Cristea, le situeazã între pamflet ºi tabletã,
plus câteva texte de altã facturã, incluse
complementar, se percep ca detalii ce
întregesc, în chip organic,
o imagine a României
postcomuniste, asaltatã de
crize (economice, politice,
spirituale, morale...).
„Textele din acest volum au
ca obiect viaþa noastrã din
ultima vreme. Vorbind
despre fapte ºi oameni, ele
þintesc simptomul, nãravul,
sindromul. Le privesc ºi vãd
în ele istoria unei dezamãgiri
colective ºi pe cea a unei
dezamãgiri personale. O
deziluzionare treptatã. ªi o necontenitã
derivã. Cred cã mai sunt actuale, pentru
cã lucrurile rãmân, din nefericire, aºa cum
au fost: împotmolite parcã pe veci în
mizerie – socialã, moralã, politicã. ªi chiar
literarã. Dar ºi dacã lucrurile or sã se
schimbe, cum ar fi ºi normal, trag nãdejdea
cã din înseilãrile mele va rãmâne literatura.
ªi râsul. Amar”. Râsul, ecoul absurditãþii,
ºi amãrãciunea ca sediu al pesimismului
aratã un adept al tradiþiei atât de vechi a
scepticismului moral, care însã, raþional ºi
solar fiind, rãmâne ºi un încrezãtor cã arta
va fi pentru totdeauna o formã de
cunoaºtere ºi de comunicare în sens etic.
Fãrã imboldul vreunui partizanat politic,
Tudor Cristea scrie dintr-o stringentã
necesitate a spiritului, cu supleþe a frazãrii
ºi claritate, despre o lume aflatã în derutã,
strãbãtutã de ideologism ºi nonsens,
inserând ºi avatarurile afective ºi
intelectuale proprii – totul transpus ºi
organizat textual într-o retoricã impusã de
legea eficacitãþii. Pe lângã enormitãþile puse
în scenã cu simplitate, indicând lipsurile,
proasta organizare (în învãþãmânt cu
deosebire), generalizarea dificilã ºi
convulsivã a convingerilor democratice,
cultura transformatã în distracþie, binele
în succes material ºi
frumuseþea în rafinament
pervers, se întâlnesc ºi liniile
structurale ale societãþii
civile, conduse în locul de
unde este întrevãzutã dorinþa
scriitorului pentru o viaþã
româneascã durabil
întocmitã, cu aºezãminte ºi
rânduieli sociale în care sã se
regãseascã fondul omenesc
profund ºi aspiraþiile sale
istorice. Mobilitatea
spiritului, informaþia ºi capacitatea
asociativã a eseistului
scot la luminã situaþii revelatoare ºi trec
mult peste cerinþele unei analize curente
specializate, iar dacã ne-am putea închipui
forþa polemicã ºi pamfletarã de care
dispune, lãsatã slobodã, amplificatã ºi
capricios dirijatã într-o presã angajatã politic,
ne-am convinge cã avem de-a face cu
un condei de temut. Fãrã dram de cinism,
întâlnim în aceastã carte o întreagã
dialecticã a bunului-simþ ºi o subtilã antitezã
a acestuia cu percepþia comunã. În multe
rânduri, tabletele conþin „adevãruri”
îndeobºte acceptate, pe care Tudor Cristea
le rãstoarnã ori le schimbã fizionomia,
printr-un stil colocvial dezinvolt, precis ºi
lapidar totdeodatã, ce conferã reflecþiei o
degajare fireascã: „Se aud, în presa noastrã
literarã, lamentaþii tot mai numeroase,
confirmate ºi de rezultatele unor sondaje,
privind criza lecturii. Am exprimat mai
demult pãrerea cã problema e falsã, cã, în
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
23

ealitate, cititorii de literaturã au rãmas la
fel de mulþi / puþini ca înainte, numai cã o
parte dintre cei care odinioarã citeau cãrþi,
cãutând ºi gãsind în ele altceva decât
literatura, s-au orientat în anii
postdecembriºti cãtre o presã abundentã
dar, din nefericire, senzaþionalistã,
superficialã ºi de prost-gust, când nu de-a
dreptul grobianã”.
Sunt articole ce conþin zone restrânse
voit teoretizate ºi structurate, dar de
caracter intenþionat eseistic, de însemnare
sau aparentã observaþie rapidã, marcate
de o uºoarã ºi permanentã oscilaþie ºi
curgere. Aºa sunt evitate delimitãri
excesiv de tranºante ºi limitative, sporind
capacitatea de sugestie ºi, surprinzãtor,
precizia; prin urmare, simpla observaþie
sumarã e aici neostentativ depãºitã.
Succint, printr-un act de largã absorbþie
ºi cristalizare, iatã cum identificarea unui
chip de creaþie prinde consistenþã de
efigie: „M. H. Simionescu este o naturã
borgesianã. Pentru el, ca ºi pentru autorul
celebrelor «Ficciones», viaþa e o aventurã
într-un labirint livresc, iar modelul lumii
e «Biblioteca». Spiritul borgesian se
grefeazã însã pe un substrat caragialesc,
urmuzian ºi balcanic, comic, grotesc ºi
chiar tragic, grav, fantezist ºi tentat de a
face abuz de înscenare ºi de mistificaþie.
Astfel, autorul devine, la un moment dat,
nu doar arhitect, dar ºi prizonier al pânzei
în care îºi prinde prada”. Kogãlniceanu,
I. H. Rãdulescu, Eminescu – ca atâþia
predecesori – ºtiau cât le e dat sã fie ºi
cum sã fie, pentru a rãspunde schimbãrilor
timpului ºi a rãmâne nestrãmutat cu firea
întreagã ºi rodnici. κi dãdeau seama unde
este prinsã existenþa lor ºi încotro trebuie
sã meargã pentru împlinirea unui destin
pe cât de imperios, pe atât de greu. Aveau
limpede conºtiinþa unei misiuni în matca
culturii naþionale. Se aºezau sub vreme,
potrivit vorbei ºtiute a cronicarului, nu rãtãceau
pe cãi improprii ºi amãgitoare,
dincolo de înzestrãrile ºi puterile lor,
întrucât înþelegeau bine cã valorile literare
nu se transmit în mod pasiv, ci trebuie
recucerite înnoitor de fiecare generaþie.
Eseistul, în ideea de matrice stilisticã (ºir
de prefigurãri nãscute de geniul limbii),
precizeazã, mai ales cu intenþie polemicã,
un segment de istorie literarã; realizeazã
un decupaj exemplar pentru zilele noastre
– memorie ºi previziune, douã condiþii
fundamentale ale noþiunii de culturã, în
umanistica secolului al XIX-lea:
„Kogãlniceanu, în «Introducþie», aduce
numai niºte nuanþe. Ideea cã el ar fi
generat un curent naþional-popular în
literatura epocii e una inerþialã. Curentul
exista deja, ca ºi literatura. În ce-l priveºte
pe Heliade, el s-a nãscut, poate, prea
devreme ca sã devinã scriitor mare, deºi
talentul sãu era uriaº. Dar s-a nãscut la
timp pentru a întemeia ºi a deschide drum
altora, care au manifestat uneori
ingratitudine faþa de el. Cum manifestãm
ºi noi astãzi, dar cum n-a fãcut-o
Eminescu la nici douãzeci de ani. Eminescu
a înþeles, probabil, cã, dacã s-ar fi nãscut
cu o sutã de ani înaintea lui Heliade, ar fi
îngânat tropare, ar fi scris cronici sau ar
fi ºlefuit, cu geniul sãu, în folclor,
«Mioriþa». Pentru cã fiecare miracol îºi
are vremea lui”. Deseori, puterea de adevãr
e susþinutã prin comparaþie contextualã,
ºi nu cazuistic (mod oricum obositor ºi
mai vulnerabil a stârni controverse): „Astãzi
l-am dat afarã pe Labiº din manualele
noastre alternative ºi vrem sã-1 scoatem
din literatura românã, pentru cã Labiº a
cântat comunismul. De Esenin, care 1-a
cântat pe Lenin, nu zicem nimic. Nu ºtiu
ce zic ruºii, dar mi-e greu sã cred cã îºi
permit luxul (pe care, iatã, noi ni-1
permitem) de a scoate din literatura lor un
mare poet. Eu nu spun cã e, în o asemenea
acþiune, un plan bine pus la punct, ci doar
una din boroboaþele pe care noi, românii,
jucându-ne de-a istoria (ºi de-a istoria
literarã) le facem. Dar mã vãd silit sã mã
întorc la Cioran, care avertizeazã cã «acolo
unde idolii se schimbã la fiecare generaþie,
nu e de aºteptat longevitate în istorie… »”.
Strãpungerea întunericului pânã la
sursã se limpezeºte printr-o largã privire,
ºi dincolo de spaþiul românesc. „Dintre
numeroasele întâmplãri legate de tragedia
de la World Trade Center, una mã
urmãreºte încã: un cetãþean care lucra întrunul
din turnuri a reuºit sã fugã dupã impact
ºi, ajuns în apartamentul sãu, a
deschis televizorul ºi a privit cum clãdirea
în care ºi el s-a aflat se prãbuºea. Ipostaza
mi se pare emblematicã pentru condiþia
omului contemporan, parte dintr-un uriaº
spectacol mediatic, actor, adesea tragic,
ºi spectator în acelaºi timp. În urmã cu
câteva sute de ani, o asemenea întâmplare
ar fi ajuns la noi sub forma unei legende.
Astãzi ia forma unei imagini care se propagã
instantaneu pe întreg mapamondul, e privitã
24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

pe milioane de monitoare, dar, din
nefericire, zic, adevãrul ei este supus unui
ciudat proces entropic, o entropie a
estetizãrii, a ficþionalizãrii. Totul e ca într-un
film, totul e expresiv ºi trebuie sã fie
expresiv. Privim doar imagini ale vieþii sau
ale morþii. Fugim din miezul lor (aprins) ºi
le privim doar umbra. Iubim femeile din
jurnalele de modã, facem dragoste pe
internet, murim pe micul ecran. Trãim
într-o operã postmodernistã.” Lumea de
azi – Turnul Babel (metaforã a demiurgiei
malefic-antropocentrice) – propune, prin
iminenþa propriei surpãri, dramoleta unor
biete fiinþe conºtiente de ce ar urma sã li
se întâmple. Televizate astfel, asemenea
tragice evenimente nu sunt decât un efect
post-nihilist. Cãci, pentru mulþi dintre noi,
nu se înþelege cã am avea prilejul, nici
pomenealã, de a ne vedea sfârºitul prin
prisma vieþii de apoi. Lumea se dizolvã
într-un ficþional (ca surogat al realitãþii)
ºi ficþionalul în lume, iar hibridul ce rezultã
îºi e sieºi suficient. În absenþa experienþei
creatoare a suferinþei, se trãieºte anesteziat,
plictisit ºi se cautã în compensare
senzaþii tari. Realmente, oricât ar pãrea
de exagerat, ne alungãm uneori plictisul
de moarte, distrându-ne copios cu
aceasta, fie ºi pe ecran, ca la un bal de
adio. Într-adevãr, postmodernitatea
societãþii globalizate ºi consumeriste nu are
nicio referinþã miticã.
Întreaga pledoarie a cãrþii ne lãmureºte,
pe textura tâlcului adânc, cã rãul nu se
ascunde în ordinea materialã a vieþii.
Neajunsurile sunt debordant dezbãtute de
cãtre mulþi (societatea româneascã se
cufundã de ani buni într-o vorbãrie fãrã
margini, cam pe aceleaºi subiecte), aproape
numai exterior ºi material, dar rãdãcina lor
e de gãsit în afara crizelor economice ºi
politice, în natura intimã a omului, în
absenþa orizontului sãu spiritual. În
cuprinsul restrâns al tabletelor, susþinutã
de subtilitatea stilisticã a scriitorului complet,
ideea strãbate, în ritmul nestingherit
al respiraþiei, energic ºi persuasiv, un cuplaj
textual de scenariu retoric – Tudor Cristea
fiind îndreptãþit, prin condiþia, sa de moralist
(pe deplin asumatã acum), sã-ºi
impunã opiniile. Reuºeºte, evitând pe tot
parcursul a cãdea câtuºi pe cât într-o
stânjenitoare predanie. Nicãieri în volum,
ca în aceastã tabletã intitulatã „Guiness
book” din care desprind un citat, nu e pus
mai apãsat arãtãtorul pe ranã. Amintirea
puritãþii originare ne induce dureros un
sentiment de copleºitoare vinovãþie, de
rupere a legãturii noastre sacre cu Cerul:
„Aº fi vrut sã-mi amintesc, scriind, cum
am avut într-un miez de noapte, copil fiind,
revelaþia imensitãþii stelare, a vrajei mistice
a nesfârºirii. Ieºisem din casã înaintea
pãrinþilor mei, nerãbdãtor sã mergem la
bisericã spre a primi luminã, ºi m-am
pomenit nu în curtea noastrã de la þarã, ci
de-a dreptul în univers. Aº fi vrut sã mai
vorbesc despre senzaþia, încercatã de
multe ori, cã în noaptea de Înviere aerul se
purificã ºi se sfinþeºte. Poate despre faptul
cã în satul unde am o casã moºtenitã þãranii
vãruiesc în Sãptãmâna Mare camerele în
care au locuit peste iarnã ºi pomii de la
poartã ori din livezi. ªi cã acolo, atunci
când înfloresc, în primãvarã, toþi zarzãrii
de la porþi, ai putea înþelege ce va fi fiind
Paradisul. Ori cã în satul acela, aflat nu
departe de oraºul în care mã aflu acum,
am încercat sã trãiesc timp de ºapte ani
fãrã literaturã. A fost o experienþã
interesantã, pe care am consemnat-o
(totuºi!) într-un jurnal, care este însã lacunar
ºi nici nu analizeazã, propriu-zis,
stãrile sufleteºti ale celui-care-a-renunþatla-scris,
ci evenimentele din gospodãrie sau
diferite întâmplãri cu animale: numeroasele
pisici ºi numele lor (la un moment dat
aveam ºapte), superbul câine Lãbuº ºi
sfârºitul lui întristãtor, ghiduºiile cãþeluºei
Negruþa. ªi altele asemenea”.
Deºi întâmpinate cu viu interes (citate,
adesea integral, în alte publicaþii literare),
eseistul a ezitat o vreme sã-ºi strângã în
volum parte dintre editorialele ºi însemnãrile
fragmentare din „Litere”, socotind cã, fiind
presãrate într-un timp îndelungat, ar
prezenta o notã discordantã ºi inactualã.
O astfel de punere laolaltã e un gest de
curaj pentru orice autor, ºi o probã, trecutã
cu brio în cazul de faþã. Întregul acoperã
o largã problematicã ºi conferã pãrþilor, ca
liant, un plus de vigoare precum ºi un sens
îmbogãþit, fãrã a fi, dupã credinþa mea,
prea curând, nevoie de glosse la posibile ºi
necesare reeditãri. Tudor Cristea a aruncat,
când ºi când, un ochi proaspãt în perioada
cu precãdere postdecembristã, în
desfãºurarea ei de pânã mai ieri, ºi ceea ce
ne-a dãruit, spre trezire, poate fi împreunã
socotit realitate ºi cunoaºtere, document,
recipient al culturii, dar ºi poveste cu urme
ale paºilor lui Dumnezeu pe pãmânt, din
câte mai sunt.
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
25

LECTURI
Liviu Ofileanu
UN SUPERMODERNIST*
„Capriciosul” profesor, critic ºi poet
Octavian Soviany se trage din stirpea
creatorilor pentru care mixtura ambiþioasã
de fantezie ºi disciplinã ocupã locul central
într-o selectã ars poetica, fiind
convergentã lirismului abstract pe linia
unor intelectualizanþi precum ªerban Foarþã
sau Leonid Dimov, maeºtri ai deghizãrilor
semantice ºi fini degustãtori ai sunetelor
rare, elemente care abundã
ºi în volumul Dilecta, Ed.
Cartea Româneascã (2006),
al cãrui titlu programatic,
aliniat plãcerii barthesiene a
textului, este pe cât de
simplu pe atât de incitant.
Giratã de trei texte semnate
de scriitori consacraþi,
cartea ni se prezintã astfel,
spicuim: „(…) Citindu-i
cãrþile ne lãsãm purtaþi prin
burguri medievale germane,
în vechi Italii renascentiste,
în saloane franceze (…)”,
(Nora Iuga); „Poet paradiziac
(…) a dus rafinamentul
livresc spre identificarea totalã în candoare:
candoare scripturalã, imaginarã ºi
combinatorie.”, (Al. Cistelecan). Ultimul
adagiu îi aparþine lui Ioan Moldovan, care
subliniazã la rândul sãu cam aceleaºi
caracteristici ale poeziei practicate de
poetul bucureºtean: „… propune o utopie
a poeziei, în care toate discursurile nuntesc
alchimic (…)”.
Din larma de voci pro poesis care
ipostaziazã scriitura lui Soviany pe traseul
antenumit, o adãugãm ºi pe a regretatului
teoretician Marin Mincu, premergãtoare
sentinþelor de mai sus: „… un poet autentic,
cultivând un discurs foarte personal,
înþesat cu motive ºi motiveme mitice
reactualizate ºi retrãite subtil dintr-o
perspectivã postmodernã. El este adeptul
poemului «epic», cu amplã desfãºurare
* Octavian Soviany, Dilecta, Editura Cartea
Româneascã, 2006.
secvenþialã, reiterând o aparentã schemã
narativã, implicitã unui discurs epopeic
estompat în eboºa scriiturii colocviale
(…)”, (coperta volumului Turnul lui
Casanova – ?apte capricii, ed. Pontica,
1997). Acum sã urmãrim ce ºi cum se
nareazã în „epopeile” lui Soviany – dupã
cum se poate observa din succintele
prezentãri, stilul acestui poet prinde un
anumit gen de cititor, fapt
care denotã insaþiabila foame
de livresc, „bulimie” plãtitã
(ca ºi afinii sãi pomeniþi în
primele rânduri) prin riscul
de a rãmâne niºte rafinaþi ai
saloanelor de lecturã.
Firul epic are câte un
„nod” în spiritul stãnescienei
Lecþii despre cub (e vorba
de o „neatenþie” ostentativã
în aºezarea modulelor), iar
Soviany insistã pe
demonstraþia cã poemul nu
e vidat de toate înþelesurile
nici când metatextul i-a
smuls toate „bijuteriile” (tropii); astfel cã
în strofa (7) deºi constatãm cã Dilecta e
goalã-puºcã: „În camerã ninge./ Dilecta e
goalã.” – în strofa (9) „descoperim” cã
Dilecta se dezbracã mai departe: „În dosul
unei perdele/ se dezbracã Dilecta.”,
(secþiunea Dilecta desnuda). E o scriiturã
constituitã pe o spiralã: linia porneºte dintr-un
centru nedevenit încã un „centru”, însã,
pe mãsurã ce îºi urmeazã traseul
aglutinând spaþiul (în cazul nostru, o
geografie poeticã), microcosmosul în
expansiune devine un centru al
macrocosmosului. ªi proba practicã
efectuatã de poet este o reluare în paginã a
întregii secþiuni Dilecta desnuda...
Pentru autor sunt mai relevante
tonurile variabile (jovial, cinic ºi autoironic)
ºi referinþele livreºti decât menajarea unui
simplu cititor – se întâlnesc aici
preþiozitatea vocabulelor specifice „plaiului”
arondat (Italia, Franþa ori Persia), dar ºi
26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

jocul intelectual redus la o versificaþie de
facturã trubadurescã, unde burlescul ºi
muzicalitatea atribuitã unui Casanova al
Poeziei dau acestor creaþii un aer
programatic desuet, oferit spre delectare.
Personajele sale apar ºi dispar fãrã a le resimþi
cineva lipsa, semn cã accentul cade nu pe
dicþia unui Marchiz (fie el ºi de Olivarez ori
Medina), nici pe subiectul-narator, ci pe
Dilecta sau Adora, care feminizeazã marele
poem al vieþii ºi al morþii, aºa cum reseie
mai jos: „Te-am dãltuit, Dilecta, din marmurã
de Paros,/ Iar ºoldurile tale sunt Eros ºi
Thanatos.”, (secþiunea Evantaiul Dilectei,
distihul 56, p. 32).
Astfel, ni se propune un calup de
cãlãtorii imaginare în spiritul lui Borges –
în iatacurile lui Casanova, în oazele liricii
persane, permanentizând aura culturalã
specificã perioadelor de timp extrapolate.
Erotismul ca o moarte întru ºi pentru Artã,
dozajul parcimonios, pauzele de rostire ºi
solemnitatea sunt minate de mici autoironii
care dau farmecul acestor versuri: „În altã
viaþã/ am fost/ pisica Dilectei./ Acuma/ sunt
ºoarece.”, (Dilecta desnuda, strofa 27, p.
17); sau: „Ascult cum bate vântul, mã uit
cum viscoleºte./ La ce sã-i scriu rãvaºe?
Ea nu mi le citeºte.”, (Evantaiul Dilectei,
distihul 44, p. 29). Afinitãþi cu simboliºtii
români (în special Ion Minulescu) mixat
pe influenþe siriene de rubayat à la Saadi
ori Khayyam: „Flori de migdal sub pernã
ºi-n pat sunt presãrate./ Precum Khayyam
þi-aº face, Adora, rubaiate,/ Când luna se
strecoarã-n alcov ca o pisicã,/ Privindu-þi
roºcovanul izvor de voluptate.”, (Grãdina
din ªiraz, rubayatul 1, p. 45). ªi poetul
redimensioneazã mai departe în tradiþie
postmodernã (remake) efigiile prãfuite ale
poeziei reflexive, tema dragostei, a vinului
ºi a morþii: „S-a îmbãtat ºi luna/ ªi zace
într-un peº./ V-aº întreba, prieteni:/ De ce
sã fim noi treji?// Mi-am dezlegat turbanul,/
Adora, beau ºi cânt!/ Ce-s împãraþii
Chinei?/ O mânã de pãmânt!”, (Grãdina
din ªiraz, strofa 35, p. 53).
Desfãºurate în patru secþiuni (Dilecta
desnuda, Evantaiul Dilectei, Les billets
doux, Grãdina din ªiraz), poemele Dilectei
valorizeazã nesfârºitul spaþiu imaginar, iar
în termeni thibodetieni putem afirma cã
„prin operã ajungem la om” – în cazul de
faþã, dãm peste un scriitor stãpân pe ars
combinatoria. Sunt citabile destule poeme
dar pentru cantabilitate am ales piesele 1 ºi
2 din Les billets doux: „Vezi cum îºi duc
cocorii spre miazãzi triunghiul?/ La noapte,
fi-vom singuri în parc, comoara mea./ Am
sã-þi culeg deci iriºi ºi roze cu mãnunchiul./
Din fusta ta pestriþã, în formã de lalea,/
Adora, þi se vede, puþin-puþin, genunchiul./
/ Aºtept sã se arate la geamuri aurora./ Din
nou e ceaþã multã pe chei la Saint-Malo./
O sã dormin alãturi ca fratele ºi sora,/
Roºcata mea. În patul de cedru rococo,/
Ador sã îmi plimb mâna pe coapsa ta,
Adora.”. Spiritul lui Platon înrâureºte
subiectul, ºi tonul, când reþinut, când
puternic ºi seducãtor îl face sã juxtapunã
frumuseþea Lumii peste pubisul iubitei,
desigur, cu o candoare nedisimulatã: „Caut
binele,/ adevãrul ºi frumuseþea./ În corsajul
Dilectei/ am gãsit/ douã cãpriþe”; ºi imediat
urmãtoarea: „Dilecta se mirã:/ De ce au/
pe pubis/ femeile o/ perniþã de muºchi?”,
(Dilecta desnuda, strofele 23, 24, p. 16).
Propensiunea pentru tamponãri
lexicale inedite, jocul de clovn în arena unui
”circ semantic” þin de încrederea fãþiºã în
corespondenþe parnasiene ºi simboliste,
piese în vecinãtatea lucidului Valéry (omul
care tânjea în umbra lui Mallarmé la o poezie
purã), unde cotidianul nu avea acces în
text decât prin reþeaua de simboluri… tot
o delectare. Aºa cum au afirmat
comentatorii poeziei lui Soviany, aceasta
îºi mutã centrul odatã cu ºarjarea
numeroaselor discursuri („pelerinajul”
observat de Nora Iuga) dar, nu prea
departe întrucât ar fi un pas în gol – fiind
de la sine o structurã epicã atent prelucratã,
lirismul ei încorsetat se retrage cãtre matca
modernismului nativ, acest fenomen având
loc în pofida alunecãrilor „nedorite” în
cotidian; asta pare sã însemne forþarea
binecunoscutã a „prozatorului” condus de
personaje spre un deznodãmânt în lipsa
cãruia ar pluti în derivã – acel „discurs
epopeic estompat în eboºa scriiturii
colocviale”, cum spunea ºeful de la
Cenaclul Euridice cu ceva vreme în urmã.
Însã, pentru un autor care ºi-a statuat
o logicã de incizie a realului, ºi pentru care
paradigma redimensionatã funcþioneazã
precum ornicul elveþian, o renunþare la
fluxul poetic tributar poeziei de tip modernist
apare ca un lucru indezirabil, poate ºi
nepotrivit – mai ales cã în majoritatea
poemelor Soviany mizeazã pe actul de
sudurã (epicizare), poezia recâºtigând ºi la
nivel formal mecanismele prozastice: monolog,
dialog, alternanþa eurilor (vocilor),
cultismul ºi înscenarea unor situaþii „demne
de povestit” etc. Dacã urmãm grila
manolescianã a celor patru direcþii ale
poeziei româneºti, considerãm cã poezia lui
Octavian Soviany e încadrabilã pe linia
neomodernismului de facturã simbolistã, o
niºã în care jubilaþia se rãfuieºte cu
gravitatea burghezului claustrat între tomuri.
Sau cu alte cuvinte, vorbim de un conflict
acutizat dintre mãtasea unui papion ºi o
pereche de blugi…
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
27

STEIURI
George Anca
TRÃDAREA BASARABILOR.
41 APUD GABRIELA N.
Prima ediþie a celebrului Dicþionar
Larousse prezintã în anul 1866 familia
domnitoare în Þara Româneascã/Romanian
Country. Din nou roade, incipit,
subcarpatic (turn), pe stins original în
anecdotã resuscita(n)tã. Ne vom sãri
genealogia prin grãdina muzeograficã la
talie cu mamã cumanã. Din 41 de voievozi,
33 ai lui Hristos. Cum c-au fost binder
copii legitimi, naturali sau legaþi de Basarabi
prin femei.
Cine e ãsta, cã faþã de prozator, de
analist nu are (Mazilu lui Puºi). Asta nu e
piesã, scrie tu una pânã mâine, sã mi-o
citeºti, da: addidaºii ãºtia buni ºi pentru
protezã. Sau aici, autoproiecþia
paranoicilor, bengalez la Chiuruº, pe
ungureºte. Neam de bãutor domnesc. The
biggest fight of your life, education. Teatrul
de atacuri de pe Jermyn Street. Prietena
Mihaelei Djuvara îndrãgostitã de un turc
de la ambasadã, zdup amândouã, pentru
spionaj (dar bengalezul?). Inner revolutions.
My patriotism would be dead if I
wouldn’t say, you are a spy, sahib,
si(r)culo. Frãþiorii între douã pahare Daniels
fãrã gheaþã. Cenuºã pe sub zãri, câþi, câte
morminte (replicã ºi gropii-rinocer
avangardiste ruseºti, de asearã, sub
snobism tocit post-44). Aºa Rolland, ca-n
Durban. Jean ºi-a citit chinezul, Toma,
mânzul, Doina, iepe buestrite. Nestor
edicteazã ca-n stalinism rollerist, apoi ºi
celãlalt. Apã, te-am fãcut sã suferi. Poporins,
în distrugere reciprocã. Nu era el al
Ohranei, urau Rusia, þineau cu Germania,
America le-a luat partea ºi astfel i-au futut
pe nemþi. A fugit kaiserul în Olanda. Troc,
traducerea Basarabilor pe o carte de-a ta.
„Io Basarab voevod”. Trecutul ne
obligã la prezent, iar viitorul stã în mâinile
noastre. Abbasizii, Rubenizii, Bahmanizii,
Buizii, Chota, Fatmizii, Anjou, Aragon,
Saxonia, Luxemburg, Heraclizii, Comnen,
Paleolog, Hohenzollern, Capet, Valois,
Carol cel Mare, Visconti, Sforza, d’Este,
Habsburg-Lorena, Capet, Aragon, Bourbon,
Valois, Navarra. Dintre dinastiile
europene, doar Casa de Grimaldi îºi poate
concura existenþa cu aceea a Basarabilor,
dat fiind cã principii de Monaco au condus
þara, încontinuu, din 1297 ºi pânã astãzi –
aºa cum au fãcut-o ºi românii, din 1241
încoace.
Fotografii jaine. Comunitate de
gimnosofiºti. „Namastu, swami, namastu”
(Salut, sfinte, salut). Cãlugãrii se hrãnesc
nemiºcaþi ºi fãrã emoþii. Discuþii cu puþinii
ºtitutori de englezã. Statuia lui Bahubali.
Ce cale vor apuca sufletele dupã moarte?
„Jali”, ecran de granit. Episod din viaþa
împãratului Chandragupta. Alfabet Indus.
Semne jaine. Altare ºi lãcaºuri pe stânci.
Statui de cãlugãri. Bahubali cu alþi 99 fraþi.
Credincioasã ºezând. Elefant. Templu.
Podoabe pentru icoane. Imagini de plastic.
Obiecte din cupru. Credincioasã.
Elefanþi pictaþi pe zidurile templului de la
Vindhyagiri. „Chaturdiki”, statuie de jain.
Plante cioplite. Chandragupta ºi ºarpele cu
ºapte capete. Jina din Paithan. Cãlugãr.
Ornamentaþii ºi reprezentãri celeste.
Regi care, precum alþi vecini puternici
ai noºtri, nu au ezitat sã doreascã supunerea
valahilor sau – mai târziu – anexarea lor la
puternicele imperii multinaþionale. Osman
Romanov Nebundar. Iatã cum, privind
istoria noastrã ºi a statelor europene, ne
dãm seama de adevãratele ei dimensiuni ºi
de extraordinara importanþã a dinastiei
Basarabilor, în plan intern ºi extern. ªi-au
continuat existenþa istoricã prin urmaºii lor
– mesageri ai istoriei care au avut activitate
politicã, culturalã ºi sportivã excepþionalã.
Domnii de aici au primit moºtenirea
imperialã bizantinã, dupã cãderea
Constantinopolului sub stãpânirea otomanã
(1453) ei fiind consideraþi conducãtori ai
lumii creºtine din Imperiul Otoman,
substituindu-se în mare mãsurã rolului jucat
28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

de împãraþii bizantini ca protectori ai
ortodoxismului, singurii de fapt. Sigiliul de
stat având – pe lângã acvila þãrii – ºi acvila
bicefalã bizantinã. Stema Doamnei Elina
Matei Basarab, aflatã pe Penticostar
slavonesc tipãrit în 1649 la Târgoviºte.
Neagoe Basarab poartã la Argeº mantia
de cezar bizantin, acel cavadion (caftan
bizantin de ceremonie) ºi coroana
imperialã, enormã, iar Radu Mihnea Mihail
al III-lea se încoroneazã la Târgoviºte „ca
împãraþii bizantini”. La Mãnãstirea Hurez,
„Legenda Sf. Constantin” îl aratã pe
Constantin Brâncoveanu într-o
comunitate artisticã ºi ideologicã de
excepþie cu împãratul Constantin cel
Mare, Neagoe Basarab este reprezentat la
Argeº ca „vicarul lui Christos”, iar Matei
Basarab este trecut printre cei mai de
seamã principi rãsãriteni în pomelnicul
bisericii San Georgio dei Greci, din
Veneþia, lãcaº unde domnul trimite lista
strãmoºilor sãi scrisã în slavonã.
Aceleaºi fotografii jaine. Guru Œri
Vidyâsâgar Ji Mahârâj ºi discipolii sãi.
Un ascet merge sã-ºi ia hrana. Nemiºcat
ca o statuie, cãlugãrul îºi primeºte hrana.
Cãlugãri studiind cu autorul. Bâhubali pe
Vindhyagiri la Úravana Belagola, granit,
secolul 10. Cãlugãri jaini sunt striviþi de
hinduºi; templu Kailas, Ellora. Œvastika:
Simbol al celor patru condiþii în care
sufletul poate exista. Vindhyagiri. Stone
screen depicting the life of Emperor
Chandragupta Maurya, 350-300 BC.
Amvon de piatrã descriind viaþa
Împãratului Chandragupta Maurya, 350-
300 BC. Stânca Indus principalã din
Karnataka; Vindhyagiri, Œravana
Belagola. Alfabetul Indus pe Stânca Indus
principalã din Karnataka; Vindhyagiri.
Cioplituri în stâncã îndreptând cãtre
Manastambha and temple on Vindhyagiri.
Picturã anticã pe zid: Vindhyagiri.
Cioplituri în stâncã îndreptând cãtre
Manastambha and temple on Vindhyagiri.
Persoanã spiritualã femininã; faza a 2-a
a artei; Vindhyagiri. Elephant; faza a 3-
a timpurie a artei; Vindhyagiri. Icoana lui
Chandra Prabhu; Vindhyagiri. Rishabha,
47 metri înãlþime, lângã sigiliul de 5cm.
Descrierea celor 12 cãrþi sfinte (angas)
într-un templu din sudul Indiei. Œântinâth
ºezând, cel de-al 16-lea Tîrthamkara,
2500-3000 vechime; a 5-a fazã. Jina în
picioare din piatrã kasauti, a 5-a fazã.
Parœvanâtha în templul Chandragupta pe
Chandragiri; approx: 350 ÎC. Aceastã
sculpturã într-o tehnicã ar putea fi cu mii
de ani mai veche, Paithan. Imagini ale
pietrei preþioase din „templul comorii”.
Interior dintr-un templu Svetambara
modern; Malviya Nagar, Jaipur. Interior
dintr-un templu Svetambara modern;
Malviya Nagar, Jaipur.
Acþiunile culturale ale domnilor
târgoviºteni (ctitoriile ºi daniile de la
Muntele Athos sau alte aºezãminte, cãrþile
trimise, ajutoarele acordate) reprezintã
unica formã de acþiune politicã din
cuprinsul Imperiului otoman. Paul de Alep
spune cã „numai curtea domnului are
dreptul sã întrebuinþeze culoarea roºie”
(purpura imperialã). Românii, ºi ei trãdãtori
ºi ucigaºi de principi, dar nu la nivel de
politicã internã.
N-avem decât dezimperiu creºtin,
când ne picarãm naltã sectã din aºezare
mandakranta compunãtoare de româneascã
ºi ce s-o mai gândi ziua abia
vãzându-ne solomonia, reclame de rechini
din urât în urã ne ascundem neieºiþi din
ortodoxie spre a intra în mormânt.
Mandakranta a învãþat româneºte, bucurii
descoronate ochilor usturaþi, urticaria
regelui Arthur. Furate aluaturi în etichetat
frãmânt cât sã ne însãnãtoºim exactitatea
munþilor cum ºi Dunãrea recunoasucse Olt
barat, unde vor sã ajungã ardelenii.
Rapsodic historism, anecdote pe impresii
textuale, zoile unei limbi, iertãciune spre
mortãciune.
Vlaicu I „voievod ºi domn”, Mircea
cel Bãtrân în 1424 „ … marele ºi singur
stãpânitorul domn, Ioan Mircea voievod”,
„Io” (din „ÉþÜííÞò” ), dominium eminens.
1660: la cererea Porþii, domnul Gheorghe
Ghica dãrâmã Curtea Domneascã, pentru
a sili domnia sã stea definitiv la Bucureºti
(mai aproape de graniþa turcã). 1688-1714
neoficial, sub pretextul folosirii ca loc unde
sã se retragã în timpul verii, Constantin
Brâncoveanu readuce reºedinþa la
Târgoviºte. Odatã cu arestarea domnului,
reºedinþa este pãrãsitã definitiv. Din cei 41
de domni care au rezidat la Târgoviºte,
patru nu emit aici documente: Mircea cel
Bãtrân, Mihnea cel Rãu, Mihnea Mihail al
III-lea ºi ªtefan Cantacuzino. Pe marginea
unei etichete care arãta pe „Sfântul
Gheorghe omorând balaurul de la Biserica
Mãnãstirii Viforâta”, s-a creat un fel de
curiozitate ciudatã ºi s-au pus multe
întrebãri despre cum ºi când s-a întâmplat
acest lucru, fãrã ca mass-media sã nu facã
un caz ºi sã nu arate realitatea. De fapt,
respectiva etichetã trebuia sã informeze
cititorul cã icoana respectivã, cu aceastã
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
29

temã, era cea donatã de domnul Leon
Tomºa ºi soþia sa Mãnãstirii Viforâta, la 1
octombrie 1631, rostul ei fiind – evident –
acela de a informa cititorul cã icoana se
aflã în patrimoniul mãnãstirii. Voievozii de
Târgoviºte au aparþinut mental ºi
comportamental aceleiaºi familii româneºti,
au gândit ºi au acþionat spre slava reºedinþei
domneºti ºi nemurirea ei. O nemurire
certificatã prin cei 41 de domni rezidenþi
aici (ºi nu 33, cum se susþine fãrã o bazã
ºtiinþificã serioasã), a cãror recunoaºtere
oficialã a venit deja din partea Arhiepiscopiei
Târgoviºte ºi a istoricilor din þarã. Se poate
da aici reacþia mai mult decât neºtiinþificã
ºi neelegantã a unui istoric local, pentru
care Mircea Ciobanul „n-a fãcut, bã, nimic,
pentru oraºul ãsta!”, respectivul omiþând
din perfectã neºtiinþã ºederea târgoviºteanã
a acestui domn, tratatele încheiate de el,
ca ºi prezenþa acelui arhitect trimis de
principele transilvãnean sã întãreascã
fortificaþiile oraºului, arhitect mort ºi
îngropat în oraº.
A stat intins pe o targa pe intreaga
durata a procesului. Imagine there’s no
countries. Participant to battles from Oituz
and Mãrãºeºti. Calitatea civilã a victimelor
e dincolo de dubiu, din moment ce în
groapã au fost descoperite diferite obiecte
precum nasturi de la haine, un ceas, o
cataramã de curea ºi chiar o talpã de pantof
mãrimea 35. Mã gândesc… sã revin în
politicã… pentru a determina poporul
român sã pãrãseascã UE. Empatia – nu
simpatia, nu antipatia. Conceptul UE este
unul franco-german, o organizaþie
germano-catolicã în timp ce România este
o þarã latino-ortodoxã. Dacã vã trebuie
Basarabia, s-o apãraþi. Gheorghe era secui.
Nici în þara noastrã nu avem voie sã vorbim
despre istoria neamului ºi s-o judecãm în
funcþie de ce mai ºtim ºi noi ºi nu ce aþi
vrea voi sã acceptãm! Cine ºtie tabla
înmulþirii!Corpurile celor uciºi fiind arse
la crematoriu pentru a li se pierde urma.
Falsa revoluþie din ’89 a fost organizatã
de Moscova ºi alte servicii strãine printre
care ºi Mossadul. Eu din câte ºtiu
popoarele cele mai culte ºi puternice sunt
nationaliste (în limita legii bineînþeles).
Adicã de ce numai un popor are dreptul
sã acuze iar altele nu pot deschide gura
nici la ele în þarã! Vãd cã vã certaþi ºi pe
frazele lui Cioran. Dacã îmi permiteþi v-aº
da un sfat pe care nu mi l-aþi cerut ºi
probabil cã nici nu aveþi nevoie de el, însã
cred cã este nimerit sã ºtiþi cã nu are rost
sã vã irosiþi timpul, gândurile ºi mai ales
bunele intenþii încãrcate de vorbe frumoase,
pe unul ca Etienne! Îþi spun Georges, te-am
frantzuzit, dragã Gheorghitzã, ca sã fie în
trend ºi nu în ultimul rând ca sã rimeze
cumva cu Etiennitzã! adicã ªtefan (Etienne,
care rimeazã ºi cu „hyène”), ªtefãnitzã!
Regret cã n-am rãmas cioban în satul meu
la Rãºinari. Un nesimþit cãruia nu-i pasã
nici dacã îl scuipã careva! Mãcar în post
nu mai mânca hoituri. Emil Cioran,
philosophe du désespoir, aurait eu cent ans
ce vendredi.
Mã refer aici, cu tristeþe, la portretele
celor 33 de voievozi târgoviºteni puse pe
cãrþi de joc destinate copiilor, ºi mai ales
la reprezentarea lui Vlad Þepeº pe post
de jolly-joker. Numãrul voievozilor, de 33,
a fost stabilit în anii 1967-1968 prin câteva
cercetãri documentare de nivel mediu,
grãbite în acel moment de presiunea
inaugurãrii imediate a Curþii Domneºti ºi
de vizita preºedintelui francez De Gaulle.
Aici au domnit 41 de voievozi, ºi nu 33.
Realitatea ºtiinþificã a fost corelatã ºi cu
cea de interes public, hotãrârea autoritãþilor
locale de a realiza monumente ale
domnilor târgoviºteni oprindu-se tot la cei
33 de voievozi, pentru cã aºa au decis
unii „politruci culturali” al cãror argument
nu are nici mãcar valoarea sinceritãþii: „E
mai bine sã ne oprim la cifra de 33, cã
seamãnã cu anii lui Iisus Hristos!”.
Pãguboasã mentalitate, ucigãtoare
atitudine ºi demnã de dispreþ poziþie a
celor care considerã cã este mai bine sã
triumfe, temporar, spiritul lor subcultural,
decât sã aducã Târgoviºtei o nouã
dimensiune istoricã ºi culturalã pe care,
din nefericire, alte reºedinþe nu o au, ºi
pentru care multe oraºe ar da orice sã o
punã în circuit, la dimensiunile contemporaneitãþii
ºi ale unui amplu proces de
reevaluare ºi redimensionare a trecutului
nostru istoric! Din fericire pentru istoria
Târgoviºtei ºi pentru respectul pe care ea
îl meritã, aceste idei ºi atitudini n-au avut
în realitate decât un ecou minim, realitatea
ºtiinþificã a celor 41 de domni rezidenþi aici
fiind certificatã, deja, printr-un impresionant
album scos de Arhiepiscopia
Târgoviºtei, prin aderarea la opinie a unor
istorici de prestigiu, prin folosirea
informaþiilor inedite pe care le-am publicat
încã din anul 2005, în lucrãri recent apãrute
la nivel local (în care chiar unii din
susþinãtorii teoriei „33” nu ezitã sã
foloseascã aceste informaþii, titlul lucrãrii
menþionând 33 de domni, dar cuprinsul
incluzând mai mulþi).
30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

CONFERINÞÃ-LECTURÃ
Matei Viºniec
DESPRE SENZAÞIA DE ELASTICITATE
CÂND PêIM PESTE CADAVRE
Iatã o piesã pe care am scris-o la
cererea unui teatru din sud-estul Parisului,
«Gare au Théâtre» ºi mai precis a
directorului acestui loc cu totul deosebit,
Mustapha Aouar. Cu rãdãcini algeriene,
Mustapha Aouar a creat un teatru într-o
garã din localitatea Vitry-sur-Seine, o garã
dezafectatã ºi care i-a oferit un spaþiu
extrem de generos. El dispune de o mare
salã de spectacole, de alte sãli de repetiþii,
de un bar în holul teatrului ºi de un spaþiu
convivial unde se poate mânca la etaj…
O mulþime din obiectele care fãceau parte
din arsenalul gãrii au rãmas ca decor „natural”
în acest loc dedicat tuturor
experienþelor posibile. Mustapha Aouar
este, printre altele, iniþiatorul unui festival
care se numeºte „Noi nu plecãm la
Avignon„ (Nous n’iront pas à Avignon).
Cum celebrul festival de la Avignon a
devenit unul extrem de scump iar
companiile de teatru care vor sã se
producã acolo au nevoie de un buget
considerabil, Mustapha Aouar le propune
companiilor „sãrace” sã joace în iulie la
el, la „Gare au théâtre”. Interesant este ºi
jocul de cuvinte pe care îl conþine aceastã
titulaturã, „Gare au théâtre”. Primul sens
al formulei este „garã cu teatru”, dar al
doilea sens este „atenþie la teatru”, pentru
cã în limba francezã existã acest verb la
imperativ, „gare” (gare à tes affaires
înseamnã „fii atent la lucrurile tale”).
În 2010 Mustapha Aouar mi-a
propus deci sã scriu o piesã scurtã, o piesã
omagiu în contextul în care întreaga lume
culturalã sãrbãtorea o sutã de ani de la
naºterea lui Eugen Ionescu.
Coincidenþa fãcea ca de mai bine de
doi ani mã preocupa ºi pe mine acest gînd,
în urma unei alte întâmplãri. În 2008 am
participat, la Salonul Cãrþii de la Paris, la
un colocviu Eugène Ionesco iar unul dintre
cei care au luat cuvîntul profesorul, criticul
ºi istoricul literar Nicolae Balotã a povestit
ceva cu totul extraordinar, o amintire despre
Ionesco fãrã Ionesco. „L-am întâlnit pe
Eugen Ionescu, de fapt, în închisoare”, a
spus atunci Nicolae Balotã. Frazã de
naturã sã ne facã pe toþi cei din salã sã
deschidem niºte ochi mari ºi extrem de
curioºi. Nicolae Balotã a povestit de fapt
cum, fiind în închisoare prin 1959, s-a
întâlnit cu teatrul lui Eugen Ionescu. ªi
aceasta întrucât un alt codeþinut, Nicu
Steinhardt, un alt nume ilustru de altfel,
citise Cântãreaþa chealã, celebra piesã
a lui Eugen Ionescu care se juca deja la
Paris. „Când ne-a povestit Nicu Steinhardt
Cântãreaþa chealã, eu ºi ceilalþi colegi
ai noºtri de celulã, am râs cu hohote ºi cu
lacrimi. Mai târziu, când am ajuns la Paris,
am avut ocazia sã vãd multe montãri cu
piesele lui Ionescu, dar niciodatã n-am râs
la ele cu atâta poftã ca atunci, în 1959, la
Jilava” a mai spus Nicolae Balotã (îi
reproduc spusele din memorie).
Iatã o poveste care m-a cutremurat.
Faptul cã patru sau cinci deþinuþi politici
puteau gãsi în teatrul lui Ionescu un imens
spaþiu de libertate precum ºi posibilitatea
de a se elibera (chiar pentru cîteva zeci
de minue), prin râs, mi s-a pãrut o situaþie
dramaticã cu totul deosebitã. I-am cerut
deci permisiunea, lui Nicolas Balotã, sã
folosesc aceastã situaþie trãitã de el ca o
bazã de plecare pentru piesa mea.
Extras:
Scena 13
Comandantul, Poetul.
Comandantul – Deþinut Penegaru…
Intrã… Ia loc… Vrei o þigarã? Poftim…
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
31

Poetul – Mulþumesc, tovarãºe
Comandant…
Comandantul – Buuun… Priveºte
puþin aici… (Îi aratã un dosar foarte
gros.) Ãsta e dosarul tãu… Este cã e
gros? Ascultã, Sergiu Penegaru… Vãd
cã dumneata eºti… poet… Buuun…
Hai sã fim sinceri, poezia ta, pentru
mine… cum sã zic… mie nu-mi spune
nimic dar totuºi… apreciez… nu ºtiu
exact ce apreciez dar… apreciez, sã
zicem, faptul cã nu eºti un om
oarecare… Dumneata eºti… diferit…
Deºi… tocmai cã omul nou creat de
societatea noastrã socialistã nu are
dreptul sã fie diferit… El trebuie sã-ºi
serveascã patria din toatã inima… deci
toate inimile trebuie sã conþinã acelaºi
lucru… o imensã iubire pentru patrie…
Dar sã uitãm asta, pentru moment…
Ceea ce vreau eu, înainte de toate, este
sã-þi dau un sfat… ªi vreau sã-þi dau un
sfat în calitate de om… Pentru cã noi
toþi suntem ºi oameni… Uitã cã sunt
directorul acestui penitenciar… Gata,
hai sã uitãm, pentru cîteva minute, cã tu
eºti deþinut politic ºi cã eu sunt
comandant de puºcãrie… pentru cã
înainte de toate suntem oameni… fiinþe
umane… Iar ceea ce-þi cer, în calitate
de fiinþã umanã, este sã nu mã iei peste
picior… S-a înþeles?
Poetul – Da.
Pauzã.
Comandantul – Mdaaa… Da, da…
Ascultã, Sergiu Penegaru… De ce am
eu, fir-ar sã fie, impresia cã mã iei peste
picior când spui tu „da“?
Poetul – Da’ ce ºtiu eu, tovarãºe
Comandant… Eu nu fac nimic rãu. Sunt
un deþinut model. ªi tot ce vreau este sã
pot ieºi de aici. Asta-i tot.
Comandantul – Tu vrei sã ieºi de
aici numai cã dosarul tãu este… greu…
Foarte greu…
Poetul – Tovarãºe Comandant, mã
aflu aici de aproape trei luni ºi nici mãcar
n-a fost pronunþatã vreo sentinþã împotriva
mea. Gãsiþi cã e normal?
Comandantul – ªi tu, gãseºti cã e normal
sã-þi uºurezi vezica pe statuia lui Stalin?
Poetul – Eram beat mort. Nu ºtiam
ce fac.
Comandantul – Ascultã, Penegaru, ai
fãcut de fapt un lucru atât de grav cã
judecãtorii noºtri nu îndrãznesc nici mãcar
sã te judece. Înþelegi? În mod normal ei ar
fi trebuit sã te trimitã direct în faþa plutonului
de execuþie. Iatã ce ar fi trebuit sã facã…
Poetul – Iar eu repet de trei luni cã
eram beat mort…
Comandantul – ªi în plus, ai strigat
„traiascã Stalin!“ Deci ºtiai ce fãceai.
Poetul – Treceam pe acolo ºi mã
trecea ºi pe mine o piºare, asta-i tot. Era
ora douã dimineaþa, tocmai ieºisem dintr-un
restaurant, am dovezi cã aveam vezica
plinã ochi… ce-i aºa de complicat?
Comandantul – ªi de ce dracu’ nu
te-ai piºat chiar în faþa restaurantului?
Poetul – Pentru cã… în faþa
restaurantului mã aºtepta o doamnã…
aºa cã am preferat sã trec din întâmplare
prin faþa statuii lui Stalin ºi acolo s-a
întîmplat… ghinionul…
Comandantul – Ascultã,
Penegaru… Gata cu prostiile… Nimeni
nu trece niciodatã ca din întâmplare prin
faþa statuii lui Stalin… Nimeni nu trece
ca din întîmplare, la ora douã dimineaþa,
prin faþa unei statui care se aflã în mijlocul
unei pieþe de zece mii de metri pãtraþi…
Vezi cã-þi baþi joc de mine?
Poetul – Nu-mi bat joc de nimeni.
Sunt bolnav, mi-e frig tot timpul, mi-au
mai cãzut doi dinþi, iatã problemele mele…
Tot ce vreau este sã fiu lãsat sã plec…
Comandantul – Buuun, hai sã facem
un târg. Mã ajuþi ºi te ajut. Eºti dispus?
Poetul – Sunt.
Comandantul – Pot sã te trimit, de
exemplu, la infirmerie… Ai sã ai un pat
al tãu, ai sã mãnânci mai bine, o sã te
vadã un doctor…
Poetul – Da, da, vã rog… sã mã
vadã…
Comandantul – Sã-mi spui însã
cine este „Cântãreaþa chealã“.
Poetul – Poftim?
Comandantul – Penegaru Sergiu,
terminã cu circul ºi ascultã-mã bine. ªtiu
cã e un nume de cod. ªtiu cã e un nume
de agent infiltrat. Toate numele de cod
sunt aºa… Spune-mi cine se ascunde în
spatele acestui nume de cod…
În spatele Poetului apare
Cântãreaþa chealã. Personajul are
32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

materialitate numai pentru poet,
Cântãreaþa chealã rãmâne inexistentã
pentru Comandant.
Cântãreaþa chealã – Hai, Serge,
spune-i.
Poetul (cãtre Cântãreaþa chealã)
– De ce-mi faceþi asta?
Comandantul – Cum?
Poetul – Nu, numic… sunt obosit,
vorbesc de unul singur…
Cântãreaþa chealã (cãtre
Comandant) – Ce n’est pas vrai, monsieur
le Commandant.
Poetul (cãtre Cântãreaþa cheala) –
Vous m’avez foutu dans la merde,
madame… Vraiment…
Comandantul – Penegaru Sergiu…
Nu mã lua pe mine cu franþuzisme… Eu
am lucrat timp de zece ani pentru serviciile
secrete… ªi toþi aveam câte un nume de
cod… Chiar ºi copiii ºtiu asta, cã spionii
lucreazã sub acoperirea unui nume de
cod… Într-o vreme numele meu de cod
era „Tarantula“. Am avut un coleg care
avea ca nume de cod „Castorul“… Dar
eu eram mai mîndru de numele meu de
cod, „Tarantula” sunã aºa de bine...
Numele de cod este întotdeauna foarte important…
cã te identifici cu el… ºi asta te
motiveazã… Unii aveau însã nume de cod
mai vagi… abstracte, ziceau ei… Ruºii
aveau, de exemplu, un agent infiltrat la
Londra pe care-l numeau NS55… Da’ mie
numele ãsta nu-mi spunea nimic… Prea
sec. De aia îmi place „Cântãreaþa chealã”.
E o frumoasã gãselniþã… Deci spune-mi,
te rog, cine este „Cântãreaþa chealã”.
Poetul – Da, e un agent inflitrat…
Comandantul – Veeeezi? Acum
vorbim aceeaºi limbã… Mai vrei o þigarã?
Poetul – Da…
Comandantul (îi aprinde þigara) –
Deci… Agent infiltrat francez, îmi
închipui…
Cântãreaþa chealã (în spatele
Poetului) – Dis oui, dis oui…
Poetul – Da, aºa e… e francez…
Comandantul – Sau poate cã e mai
degrabã mâna englezilor?
Cântãreaþa chealã – Dis-lui que tous
les noms dans la pièce sont anglais…
Poetul – De fapt, da… e mai
degrabã mâna englezilor… De altfel,
toate numele din piesã sunt englezeºti…
Chiar ºi pendula este englezeascã.
Comandantul – Sã-mi spui cum îi
cheamã pe toþi.
Poetul – Doamna Smith, domnul
Smith, doamna Martin ºi domnul Martin.
Toþi sunt englezi.
Comandantul – Deci e un nume de
cod care acoperã un grup?
Cântãreaþa chealã – Ouuuiii…
Poetul – Ouuuiii… vreau sã zic..
mai e ºi pompierul… precum ºi bona…
Comandantul – ªase în total, deci?
Cântãreaþa chealã – Ouuuiii…
Poetul – Ouuuiii…
Comandantul – ªase… Mda… ªi
e vorba de un paraºutaj, este?
Cântãreaþa chealã – Absolut…
Poetul – Absolut…
Comandantul – În Carpaþi?
Cântãreaþa chealã – Exactement…
Poetul – Exact.
Comandantul – În ajutorul cuiburilor
de rezistenþã reacþionare?
Cântãreaþa chealã – A cuiburilor,
da… reacþionare ºi engleze.
Poetul – Exact.
Comandantul – ªi contactul tãu este
Ionescu?
Cântãreaþa chealã – Ionesco
Eugène.
Poetul – El e.
Comandantul – Deci „cântãreaþa
chealã” este mai degrabã numele de cod
al unei operaþiuni.
Cântãreaþa chealã – Sutã la sutã,
da. Operaþiune englezã.
Poetul – Curat operaþiune…
Comandantul – Uitã-te bine la mine,
Sergiu Penegaru… Are toatã chestia asta
ceva de-a face cu pregãtirile americanilor
de a debarca în Balcani?
Poetul – Are, are… E semnalul de’
debarcare a americanilor…
Cântãreaþa chealã – Englezi… A
americanilor englezi.
Poetul – A americanilor englezi.
Comandantul – Mã, tu îþi baþi joc
de mine…
Cântãreaþa chealã – Ouuuiii…
Poetul – Nu!
Cântãreaþa chealã – Dis oui, dis
oui.
Poetul – Dar mai lãsaþi-mã în pace,
doamnã! Am spus nu!
Comandantul – Mã, tu eºti complet
sãrit de pe fix… Cu cine vorbeºti?
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
33

ARS LONGA...
Dan Gîju
VULTURUL NU ZBOARÃ-N STOLURI
Confesiunile din anii crizei (7)
De la ES la MHS…
Interviul, primul ºi ultimul meu
interviu cu Fãnuº Neagu, s-a desfãºurat,
cum am mai spus, cred, într-o încãpere
primitoare ºi foarte cãlduroasã de la
Academia Românã, sub privirile protector-admirative
(vizavi de maestrul Fãnuº,
desigur!) ale academicianului ES. Se
întâmpla pe data de 10 decembrie 2002
(mi-am notat exact data aceasta) ºi,
printre altele, ca un începãtor-major ce
eram atunci în astfel de chestiuni, l-am
întrebat, mai cãtre final, încotro crede cã
se îndreaptã literatura românã a noului
început de mileniu… „Cãtre ce tendinþe,
adicã, ºi de la ce izvoare se mai adapã?”
Fãrã sã se gândeascã vreo clipã, Fãnuº,
deºi vizibil cam obosit, dând pe gât ºi
paharul meu de whiskey (luam
antibiotice, nu de alta, þin minte exact
amãnuntul, altminteri n-am obiceiul prost
sã fac nazuri) oferit cu mãrinimie, la
cererea prietenului sãu, bineînþeles, de
domnul preºedinte ES, a dat drumul,
totodatã, ºi urmãtoarei ºarje tipice lui,
rãmasã ca martor pentru nu ºtiu câtã
vreme de acum încolo ºi pe banda de
magnetofon * : „Se adapã, ca-ntotdeauna,
din marea culturã româneascã, din cronicari,
din cultura popularã. ªi se-ndreaptã cãtre
nimic dacã factorii de decizie din
conducerea României nu vor înþelege sã
punã la dispoziþia culturii – prin culturã
înþelegând muzicã, picturã etc. – niºte bani
mulþi; de unde-i va gãsi, habar n-am!
Concret, se va-ndrepta spre balcanism.
* …ªi redatã în continuare aici, în Litere, pentru
prima oarã necenzuratã, întrucât în ziarul armatei
la care lucram atunci, redactorul-ºef, colonelul
D.V., Dumnezeu sã-l ierte ºi pe el!, nu a fãcut
imprudenþa sã o lase necoafatã ºi, mai ales,
neamputatã. Noroc cã maestrului F.N. nu-i stãtea
carul în drum pentru un cuvânt-douã... (n.a.)
Balcanismul, sã ºtiþi, nu e cel mai rãu
lucru din lumea asta; balcanismul este
rãzvrãtire... Eu cred cã în România de
azi se furã prea mult pentru ca ideea de
culturã sã mai beneficieze de alintare sau
mângâiere. Vedeþi dumneavoastrã,
cincizeci de ani de comunism sãrac au
dispãrut în zece ani de furt îmbelºugat!
Conteazã asta? Fireºte cã nu asta
conteazã! Conteazã cã ideea de
intelectualitate va dãinui. ªi þara asta nu
va sã piarã, pentru cã miroase frumos a
munþi, a spic de grâu, a iarbã ºi a Dunãre.
Nu poa’ sã piarã! ªi mai necheazã ºi caii-n
ea! Cã mulþi grohãie ca porcii? Vai de
mine!... Dar nici asta nu conteazã pânã
la urmã. Eu cred în România!”
Dupã care, desigur, spre bucuria mea
cã-l prinsesem în vervã, Fãnuº a mai
fãcut paradã, deloc forþat, ºi cu alte
rafale, cam pe aceeaºi linie, deºi unele
poate cã uzate, gen „Lumea nu e de turtã
dulce! ªi totuºi, undeva fulgerã cu
Dumnezeu prezent ºi cu morþi care se
scãlâmbãie la proºti” etc. A mai sondat
odatã paharul, care se cam golise, s-a
uitat, pe rând, când la prietenul sãu,
academicianul rãmas neutru, pe un
scaun de lângã intrare, când la mine,
ziaristul în plinã defensivã care eram, faþã
în faþã cu el, la o masã-birou, ºi a punctat
ferm: „România va înainta, împotriva
tuturor duºmanilor ei, cãtre o formulã
nepieritoare. Asta-i tot!” Deºi nu asta a
fost chiar tot, întrucât, dacã tot îl
prinsesem de muºteriu, am insistat:
„Maestre, mai permiteþi-mi o întrebare
în afara concursului, cum s-ar spune…”
„Da?!” „Noi, acum, facem parte din
NATO, suntem aliaþi, cum s-ar spune –
deºi abia ni s-a adresat invitaþia de
aderare – cu cea mai puternicã armatã
a lumii la ora de faþã. Ce pãrere aveþi
34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

dumneavoastrã, aºa, ca simplu cetãþean,
despre isprava aceasta?” S-a foit un pic
pe scaun, dar nu a evitat rãspunsul, deºi
era clar cã nu pãrea genul de întrebare
la care sã ofere un rãspuns inspirat: „Pe
mine, ca simplu cetãþean, a zis, alianþa
aceasta mã despovãreazã de coºmarul
rusesc, de toatã strania apãsare pe care
o simþeam cu toþii. Mata eºti tânãr, n-ai
simþit-o cum am simþit-o noi; cu rãzboi,
cu rãpiri de Basarabie, cu refugii, cu
sovrom-urile, cu consilierii sovietici, cu
toatã nebunia aceea... Dar eu zic cã am
pierdut definitiv Basarabia cu ocazia
asta!” „Dacã ne unim cu Europa, sau
Europa se uneºte cu noi, se mai dilueazã,
oarecum, dorul de Basarabia...” am
comentat. A clãtinat din cap, pesimist:
„Staþi puþin, sã înceapã rãzboiul în Irak,
ºi o sã vedeþi dumneavoastrã cât de unitã
o sã fie Europa!...”
N-am putut sã nu îi dau dreptate.
Europa nu se uneºte decât ca sã se
poatã dezbina ºi mai tare. ªi, poate cine
ºtie, iremediabil!, am gândit atunci…
Dar ceea ce vreau sã spun acum este
cã, evident, nici acest rãspuns nu a intrat
în ziarul la care lucram. Însã, pentru
mine, atunci, nu mai avea a face. Fãnuº
Neagu, cu o amabilitate de zile mari ºi
cu un respect fãrã margini pentru armata
românã, din batalioanele cãreia, fie ºi ca
simplu elev de liceu, fãcuse ºi el parte,
cândva, îmi oferise oricum material
arhisuficient. Iar academicianul ES, pe
care atunci îl vedeam pentru întâia oarã
mai de aproape, involutar, mi-a oferit
ºansa ca sã zâmbesc cu mare înþelegere
când, la un moment dat, în plinã derulare
a interviului, cãutat fiind cu mare
insistenþã, specific orientalã, de un
individ cam în vârstã, cu pãlãrie din
aceea tipicã pentru o anumitã naþie, cu
barba aferentã, bastonul ºi tot restul, ºi
nedorind cu niciun chip sã dea ochii cu
el, nu conteazã din ce motiv, când
respectivul a vrut sã bage capul pe uºã,
sã se convingã cã nu e acolo, cum
probabil cã fusese îndrumat, a luat
repede poziþie în spatele acesteia, a uºii
grele, de stejar, în unghiul mort… Atunci,
evident, deºi am zâmbit înþelegãtor, sub
imperiul vrajei emanate de Fãnuº Neagu
peste tot pe acolo, prin preajmã, acel gest
aproape copilãresc, la care apelasem ºi
eu odatã, demult, ca sã scap de un superior
care cãuta sã mã prindã în afara
jocului, ºi tot de faþã cu martori – ceea
ce m-a cam ºifonat ºi m-a învãþat minte,
tototdatã –, a trecut ca ºi neobservat.
Dar uite cã peste vreo trei ani, în
circumstanþe oarecum asemãnãtoare,
avea sã se repete ºi sã mã facã sã
zâmbesc iarãºi… Dupã care sã uit, pânã
acum, când soarta a fãcut ca aceºti mari
scriitori ai literaturii române, MHS ºi
Fãnuº, sã treacã în eternitate cam în
acelaºi timp, de parcã ar fi fost vorbiþi,
stârnindu-mi involuntar, ºi nu numai mie,
dorinþa de a scrie câteva rânduri în
amintirea clipelor faste, dar din pãcate
prea puþine, petrecute în umbra lor… ªi
totuºi suficiente, clipele petrecute în
umbra lor, cât sã-mi permit azi ca sã
schiþez o paralelã între ei doi. Aceasta
cu atât mai mult cu cât unii dintre
confraþi au încercat impunerea unei
ierarhii decisive, deja, pe criterii,
deocamdatã, mai degrabã tot subiectivemoþionale.
Mai înainte, însã, permiteþimi
încã o relativ amplã, ºi de data aceasta
ultimã, parantezã autojustificativã.
Ca unul care vin sã mã odihnesc în
Târgoviºte, aproape noapte de noapte, cu
toate cã veacul mi-l fac mai mult prin
Capitalã, am ºansa, nesperata ºansã!, ca
sã vãd prin cu totul alt ochean spectacolul
lumii. Baºca faptul cã mã consider ce
vreau: dacã-mi convine, mã cred
târgoviºtean ºi mã comport ca atare, iar
dacã nu, mã dau capitalist, adoptând
culoarea specificã, umbletul, ifosele etc.
tipice dâmboviþeanului sadea; deºi nu
sunt nici una, nici alta, întrucât m-am
nãscut ºi am petrecut primii 14 ani din
viaþã în „patria lui Moromete”. Dar
chestia cu balansul cotidian între cele
douã capitale – una de ieri, alta în vigoare,
încã – mã amuzã teribil uneori, ca de pildã
acum, când îmi trece prin minte cã nu de
puþine ori am fost luat drept un veritabil
provincial printre bucureºteni, în vreme
ce printre târgoveþii mei mai rar s-a
nimerit sã fiu confundat cu altceva. Ei,
dar ce mai vreau sã spun este cã nu o
datã, de-a lungul ºi de-a latul
peregrinãrilor mele, l-am întâlnit mai apoi
pe academicianul ES, ca invitat de
onoare, când la Târgoviºte – la Festivalul
naþional „Moºtenirea Vãcãreºtilor” –,
când la Piteºti (la Congresul jurnaliºtilor)
ºi, îndeosebi, în Bucureºti, la tot felul de
manifestaþii ºi manifestãri cu tentã
culturalã. ªi cum dãdeam cu ochii de el,
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
35

invariabil, în minte îmi revenea acel
interviu programat pentru deschiderea
noii serii a revistei Viaþa militarã ºi ratat
din cauza…, mã rog!, din cauza. Ceea
ce mã fãcea sã nu disper însã era
amãnuntul cã multã vreme dupã aceea,
pe mãsurã ce numerele revistei în cauzã
începuserã sã se adune, plãnuisem, ºi
chiar mã legãnam cu iluzia cã voi publica
o carte cu personalitãþi din lumea noastrã
literar-artisticã, la cele douã dialoguri cu
Fãnuº Neagu, respectiv cu MHS,
adãugându-se rând pe rând altele, cu
Cezar Ivãnescu, cu Nicolae Manolescu,
Sergiu Nicolaescu, Neagu Djuvara, cu
actriþa Florina Cercel º.a. Ca unul pentru
care timpul a avut întotdeauna rãbdare
(cel puþin pânã azi!), nici nu-mi imaginam
cã în colierul meu de perle – ca sã nu
spun între trofeele de vânãtoare! – nu va
fi prins ºi cel cu academicianul ES, între
timp plecat de la preºedinþia
Academiei… Prin urmare, mi-am refãcut
întrebãrile (între timp pierdute din nou) ºi
am aºteptat. Numai cã, n-a mai fost sã
fie!, vorba românului. ªi, în concluzie,
graþie acelei secretare-cerber – în fine,
n-aº vrea s-o jignesc, sãrmana, nu are
nici o vinã! – l-am cunoscut pe MHS cu
un ceas mai devreme. Evident cã nu-mi
pare rãu! De-a lungul vremii ce a mai
urmat, aveam sã mai public încã douã
interviuri cu el, ºi tot în presa militarã, în
total trei, între care unul mic de tot, genul
flash... Suficient însã cât sã-mi conturez
mai bine impresia despre el ca om ºi ca
bun român, cãci despre scriitorul care era,
a fost ºi rãmâne, este vreme… ªi ce sã
spun, ideea de bazã – între timp,
descoperitã de mulþi alþii – aceasta este,
anume cã târgoviºteanul era precaut, perfect
echilibrat care va sã zicã, sintagma
„ingeniosul bine temperat” caracterizându-l
cel mai bine atunci când l-am
întâlnit prima oarã, ca ºi ultima, ºi, mai
ales, pânã dincolo de mormânt. ªi am fost
onorat cã mã pot socoti printre apropiaþii
lui, fie ºi mai dinspre apusul vieþii. Însã
dacã ar fi sã pariez pe unul dintre cei
doi mari dispãruþi, cu tot patriotismul meu
local, aº înclina cãtre celãlalt, cãtre
brãilean. Pentru cã, nesimþindu-mã eu
efectiv capabil ca sã-i departajez prin
operã, ca unul ce i-am cunoscut cât de
cât, o repet, inclusiv ca oameni, cu atât
mai mult îmi vine uºor sã-i caracterizez
pe soldaþii care au fost. Soldaþi în slujba
nu atât a literelor, cât a Neamului
Românesc. De azi, dar mai ales
dintotdeauna. ªi, la capitolul acesta,
brãileanul a punctat cât se poate de
ferm, aº spune cã decisiv. Era, în primul
rând, un curajos. În ciuda anilor ºi a
pãrului alb, a greutãþilor vieþii etc.,
rãmãsese eternul expansiv, volubil ºi
voluntar, în orice caz, mult mai pe placul
massei. Într-o simplã frazã, rãmãsese
genul de soldat care te conduce în bãtãlie
cu iluzia, cel puþin, cã vei ieºi în viaþã, de
nu cumva chiar învingãtor. Gen pe cale
de dispariþie, de ceva decenii, în spaþiul
carpato-danubiano-pontic… Ce este
drept, nici primul, în speþã MHS, nu mai
puþin atent cu mersul vremurilor, nu era
un soldat de linia a doua. Nu, nici pe
departe! Însã, pe de altã parte, el ajunsese
ºi se complãcea în ipostaza în care, din
motive pe care nici nu i le contest ºi nici
nu le comentez, n-ar fi supãrat pe nimeni,
pentru nimic în lume, mai ales în scris.
Decât, eventual, pe românaºii noºtri cu
apucãturi de lachei. Dar n-ar fi tras în
vecii vecilor, în plumb, un pamflet gen
„Hoitarii”!... Pe când celãlalt, brãileanul,
era taman invers: imperial, fãrã teamã
de chiþãitul ºobolanilor, un cuirasier
înnãscut din stirpea cea mai nobilã a…
plugarului valah. E adevãrat, amândoi
avuseserã legãturã, oarecum, ºi cu
armata: unul prin tatãl sãu, fost ofiþer de
infanterie, celãlalt prin el însuºi, ca elev
de liceu militar. Inclusiv ca scriitori
avuseserã legãturã cu armata; ºi
aceasta apropo de cãrþile publicate la
Editura militarã! ªi amândoi
avuseserã legãturã, deci – ºi ce
legãturã! –, cu literatura românã. La
cel mai înalt nivel. Ce-i drept, aceasta
mai mult în vechiul regim, întrucât, în
cel contemporan, unghiul de vedere
este radical schimbat, lãsându-mi vaga
senzaþie cã amândoi deranjau al
dracului – MHS poate cã mai puþin –
gaºca de lãtrãi ºi de eunuci din stirpea
lui kir… Pisicovici, cel cu „bun numentre
pisici”, vorba lui Grigore
Alexandrescu (alt târgoviºtean
celebru). Aºa cã, dacã ar fi sã mã
pronunþ, aº înclina cãtre Fãnuº. Deºi,
cu inima, aº fi lângã târgoviºteanul
nostru. Cãruia, integrat în plutonul compact
al SST-ului, în acea tristã zi de
primãvarã mioriticã, am þinut sã-i aduc
omagiul pe ultimul sãu drum.
36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

EVOCÃRI
Eus. Platcu
RADU COSMIN –
CUM L-AM CUNOSCUT EU...
În 1957, prin dispoziþie ministerialã, am
fost repartizat în regiunea Ploieºti (a fost
opþiunea mea: doream sã fiu cât mai aproape
de Bucureºti, fiindcã D. C., absolvent I.A.T.C.
cu un an înainte, îmi promisese sã mã
foloseascã drept asistent de regie la o piesã
pe care o propusese Teatrului Giuleºti). Pe
lista catedrelor vacante puse la dispoziþia
absolvenþilor figura un singur liceu, în oraºul
P. Solicitarea mi-a fost acceptatã, ordinea
depinzând de mãrimea mediei de absolvire.
În acel moment nu ºtiam despre aceastã
localitate (nume urât mirositor) decât cã
fusese ironizatã ca staþiune balnearã de
Tudor Muºatescu în Titanic Vals.
Delegatul secþiei raionale de învãþãmânt
(inspectorat) m-a felicitat pentru alegerea
fãcutã asigurându-mã cã voi avea condiþii
splendite (ticul lui verbal).
La 1 septembrie, data la care trebuia sã
mã prezint la secþia (!) de învãþãmânt, am
constatat cã fusesem minþit splendit: distanþa
dintre Bucureºti ºi P., de aproximativ o suta
de kilometri, era parcursã de tren nu într-o
orã „ºi ceva” (cum îmi spusese splenditul
delegat), ci în douã ore ºi jumãtate. La secþie
l-am reîntâlnit pe delegat (directorul adjunct
al liceului) care m-a condus la internatul
liceului unde puteam locui împreunã cu un alt
profesor (N.S.) sosit cu un an înaintea mea. De
la acesta am aflat primele informaþii despre
istoricul localitãþii: se dezvoltase în urma
descoperirii izvoarelor cu apã sulfuroasã. În
perioada interbelicã avusese orgolii de
staþiune balnearã, frecventatã de reumatici
pensionari, mici funcþionari ºi alte categorii cu
venituri modeste, dar cu fumuri de hight-life.
În aceeaºi dupã-masã am strãbãtut strada
principalã (nu mai lungã de 2-3 sute de metri):
existau câteva „vile” (imobile, în majoritate,
cu un etaj, construite pentru pacienþii veniþi
la tratament): dupã naþionalizare în ele se
instalaserã organele puterii locale, proprietarii
aciuindu-se care pe unde a putut; oraºul,
insignifiant fãrã activitate balnearã, devenit
capitalã de raion, supravieþuia prin câteva
cooperative meºteºugãreºti de producþie ºi
desfacere, o fabricã rudimentarã de marmeladã
ºi conserve din fructe, un abator, o
întreprindere de prelucrare a lemnului, o carierã
de gips exploatatã de o fabricã de ciment.
Cu o sãptãmânã înainte de începerea
cursurilor, administratorul ne-a anunþat cã
trebuie sã ne gãsim o gazdã, camera fiind
repartizatã pedagogilor. Colegul s-a mutat în
aceeaºi searã la o elevã din ultima clasã pe
care o medita la matematicã, fizicã ºi
astronomie (poate o ºi „cobzãrea”). Pãrinþii,
oameni înstãriþi, cu gospodãrii prospere în
comuna suburbanã, s-au arãtat deosebit de
încântaþi cã vor avea meditator în casã pentru
unica lor fiicã, o frumuseþe a oraºului (de la
brâu în sus, în jos era jenant de obãdatã);
probabil, nutreau speranþa cã ºi-l vor face
ginere pe meditator.
Dupã patru zile de bãtut pe la uºi, din
spatele cãrora auzeam acelaºi rãspuns, nu
avem, încercaþi la vecini, am aflat cã în oraº
fuseserã trimise în 1944 câteva zeci de familii
de refugiaþi basarabeni, cazaþi cu dificultate
din cauza lipsei de condiþii elementare de
convieþuire. Administratorul, binevoitor (!),
s-a oferit sã mã gãzduiascã, gratis, la el acasã,
într-o camerã încãlzitã cu un godin, în care
locuia mama lui, o oarbã care dacã rãmânea
singurã în timpul nopþii, ieºea pe stradã în
pielea goalã ºi îºi fãcea nevoile la porþile
vecinilor. Când gãsea uºa încuiatã, spãrgea
geamurile. Fi-su o bãtuse de nenumãrate ori,
dar fãrã sã reuºeascã a-i schimba habitudinile;
o legase de pat. Degeaba. Simþind pe cineva
în camerã nu cobora din pat; aerul era infestat
de un miros doborâtor de closet desfundat.
Câteva nopþi petrecute în compania
oarbei mã ºubreziserã, în cancelarie se glumea
copios pe seama aventurilor mele nocturne
cu baba somnambulã. Profesorului de
matematicã (I.C.) îi murise soþia cu câteva luni
în urmã. Se mutase într-o camerã dintr-o casãvagon
aflatã foarte aproape de liceu.
L-am remarcat din prima zi.
Liceul era de curând înfiinþat; corpului
didactic (cu cea mai elegantã vorbã, eteroclit:
pensionari, învãþãtori reºapaþi ca profesori prin
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
37

cursuri de douã luni, suplinitori cu studii
nefinalizate, ofiþeri deblocaþi) i se trasase ca
sarcinã de partid promovarea fiilor clasei
muncitoare în alianþã cu þãrãnimea (de la sate!).
Elevii, navetiºti cu trenul sau rata, proveneau,
în majoritate, din satele înconjurãtoare.
Cancelaria era într-o camerã nu mai mare
de cinci pe trei: în mijloc, o masã
dreptunghiularã, de patru pe unu cincizeci,
avea sertare pe ambele pãrþi repartizate doar
anumitor profesori („cu sertar la cap”!), ceilalþi
disputându-ºi scaunele aliniate pe lângã pereþi;
în capul mesei, dinspre uºã, era locul
directorului, tuciuriu, a cãrui cardinalã grijã era
sã-ºi consulte ceasul Pobeda ºi la fix sã anunþe,
ca pe peron: S-a sunat de intrare, poftiþi la
clasã!; profesorii se decideau cu greu sã-ºi
întrerupã comentariile pe marginea bârfelor din
oraº, în lipsa acestora subiectul omniprezent
erau întâmplãrile de la clasã: enormitãþile
erorilor, impertinenþele la adresa profesorilor.
Atmosfera era aproape identicã cu cea din
piesa „Institutorii”, pe care o vãzusem ºi
revãzusem de cel puþin cinci ori, în care marele
actor Ion Manu crea un Flaxmam inubliabil.
I.C., aplecat de obicei pe o culegere de
probleme, nu participa la acest cor de afoni.
În ziua aceea, înainte de ultima orã am
trecut pe lângã el; a ridicat capul ºi privind
spre fereastrã mi-a spus ca ºi cum ar fi vorbit
singur, „Sã mã aºtepþi, vreau sã vorbim...”
Se modificase orarul, nu mai aveam ultima orã,
l-am aºteptat, era singurul care intra ºi ieºea în
timp ce suna soneria, cei mai mulþi întãrziau
câte zece-cincisprezece minute la intrare ºi
ieºeau cu un sfert de orã mai devreme motivând
cã navetiºtii pierd mijloacele de transport.
Intrarea elevilor era separatã de cea a
profesorilor, care traversa un mic parc dendrologic
pânã sã iasã în stradã.
Nu-mi aduc aminte ce am vorbit; la mai
puþin de douã sute de metri s-a oprit în faþa
unei case-vagon: un ceardac îngust de-a
lungul cãruia erau camere ce aveau încãperi
amenajate cu cadã de baie pentru tratament
cu apã sulfuroasã.
Camera era spaþioasã, aproape cât
cancelaria, mobilier strict necesar – masã, pat
dublu, douã scaune, un pat pliant, un ºifonier
cu douã uºi, o bibliotecã pe un perete întreg,
cu rafturi fãcute de un amator.
Dupã câteva luni, în ajun de sfântul
Nicolae, m-a întrebat dacã sunt de acord sã-l
însoþesc: vrea sã-l felicite pe scriitorul Radu
Cosmin, chiriaº în alt imobil din aceeaºi curte.
I.C. i-a dus o sticlã de vin negru Puterea
ursului pe care amfitrionul a destupat-o ºi
am ciocnit paharele cu un La Mulþi Ani! jenant
pentru un ins care se vedea cu ochiul liber cã
are zilele numãrate.
Îl revedeam din când în când la poartã:
intra în vorbã cu elevii care ieºeau de la
cursuri. De la schimbul convenþional de
replici am ajuns, prin februarie-martie, la scurte
conversaþii – care mã vizau, în primul rând pe
mine, ca absolvent al unei facultãþi.
În studenþie vãzusem câþiva scriitori
(Mihnea Gheorghiu, pe Magheru recent
întors dintr-un stagiu de documentare cu
privire la teatrul englez în timpul lui
Shakespeare, Victor Eftimiu, Labiº, la Capºa),
îi auzisem vorbind (Arghezi, Petru
Comarnescu, la Casa Universitarilor, Ion
Marin Sadoveanu, la Sala Dales, þinea lecþiiconcert,
Mihail Sadoveanu, la Academie,
vorbind despre Eminescu, G. Cãlinescu,
Tudor Vianu, la Universitate) Radu Cosmin
era primul scriitor cu care vorbeam (ce ºansã!)
despre acei scriitori ºi despre alþii de care nici
nu auzisem. Pe rafturile bibliotecii se aflau
dovezi care mã sãltau în nori: cãrþi ºi fotografii
cu autografe dedicate acestui bãtrânel care
se bãrbierea de douã ori pe zi ºi în casã purta
costum cu papion.
Curând, prin mai, mi-a spus cã ar vrea sã
rescrie romanul Babylon ºi mã întrebã dacã
aº fi fost de acord sã-l însoþesc în aceastã
încercare, ca secretar! Ceva mai nimerit pentru
ambiþiile mele, nemãrturisite, nu mi-aº fi putut
imagina. Dupã câteva sãptãmâni nu
depãºisem însã primele unsprezece pagini:
fiecare propoziþie, frazã, cuvânt erau întoarse
pe toate feþele ºi o discuþie de o orã se
concretiza într-o variantã, cu semne de
întrebare (adicã urma sã revenim asupra ei).
Frecvent aducea vorba despre intenþia
de a descrie frumuseþile Vãii Ialomiþei în care
sã implanteze ºi aspecte ale modificãrii
peisajului prin acþiunea oamenilor însufleþiþi
de noi idealuri; entuziasmele octogenare se
stingeau la fel de repede dupã cum
izbucniserã.
În tot timpul cât am stat de vorbã
(probabil câteva bune zeci de ore) nu l-am
auzit fãcând nicio referire la motivele care
l-au determinat sã se stabileascã în P. Nici
de la colegii mei, care locuiau la aceeaºi
adresã, I.C. (mã gãzduise cinci luni), L.L.
(refugiat din Basarabia), nici de la R.C. nu
am dedus cã ar avea domiciliul forþat: un
ins cu domiciliul forþat era un duºman al
poporului!; e de neimaginat cã ar fi putut fi
primit cu braþele deschise la început de an
ºcolar în cancelarie ºi în clase de elevi, într-un
timp când peste toþi ºi toate fâlfâia politica
partidului.
R.C. se bucurase de preþuirea unor mari
nume (E. Lovinescu, Ion Petrovici, Cincinat
Pavelescu, Mihail Sadoveanu, Perpessicius)
cu unii purtând o intensã corespondenþã pe
care mi-o citea de câte ori fãcea referire la
tempi passati.
Într-o sâmbãtã conveniserãm sã vin mai
devreme, pe la cinci dupã amiazã. Deoarece
38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

GMA mã chemase pe la ea sã facem la sol
niºte exerciþii pentru normele G(ata pentru)
M(uncã ºi) A(pãrare) am întârziat aproape o
orã; sleit de puteri abia am îngãimat niºte scuze
mincinoase. R.C. avea un musfir, domnul Jan,
despre care venise vorba de câteva ori,
geambaº de scriitori, mi-a promis cã mã
viziteazã, o sã-þi placã!, ºi aºa a fost – figurã
inubliabilã, pãr lins, frunte latã, ochi mari,
neliniºtiþi, zâmbet binevoitor, costum închis
la douã rânduri, papion cu fluturaºi
multicolori, primit cadou de la doamna general-maior
A., cãreia îi prezenta omagiile când
soþul era plecat (destul de des) la CCA unde
se preocupa de evoluþia unui corp de
dansatoare, domniºoara Auraº stãpânind
figuri dintre cele mai energizante. De la el am
aflat aproape tot ce ºtiu despre implicaþiile
revistei „Ancheta”, pe care o conducea de
ani buni, în istoria literaturii interbelice prin
întâlnirile organizate la Sala de arme între
scriitori, mai ales bucureºteni, ºi cititori locali.
Asistam la discuþia celor doi (prieteni?):
prezenþa mea pentru ei era la fel de importantã
ca a unei muºte pe marginea miniceºcuþei de
cafea pe fundul cãreia erau vagi urme de zaþ,
brãzdate de aþiºoare albe ce se desprindeau
dintr-o patã albã de forma unei prune crãpate
ºi se rãsfirau spre margini, unele ajungând
chiar aproape de buzã. În tot acest timp am
avut senzaþia cã cei doi îºi bat joc de mine,
discutând codificat despre aventuri
inavuabile cu sexul slab. R.C. susþinea cã sexul
slab frânge sexul tare, iar domnul Jan (aºa îl
apela R.C.) evoca învãluit jocuri de culise (!).
Mult mai târziu (prin 1968) am înþeles cã acele
„jocuri” nu erau metafore; eram în biroul d-lui
Corneliu Ionescu, inspector general adjunct,
când a fost introdus I.G. Vasiliu: venise pentru
„o pilã” – transferul în T. a unei suplinitoare
de francezã de la Cojasca, expertã în dat pielea
peste cap, unde practica mai multe jocuri de
culise foarte apreciate de I.G.V., care se
informa conºtiincios despre cele mai moderne
metode franþuzeºti de punere în scenã.
Dupã plecarea domnului Jan:
– Ce zici? A fost directorul ziarului
„Ancheta”. În 1934 am trimis volumele Satire
(1916), Babylon (1921), Trei femei (1923),
necunoscute lui; au fost recenzate cu
aprecieri fulminante. Satirele fãcuserã vâlvã
înainte ºi în timpul rãzboiului, iar dupã „toþi
fariseii vieþii noastre sociale, politice ori
literare s-au vãzut fixaþi în fugare crochiuri
sau portrete”.
Când scrisese cele de mai sus R.C. era
un nume întâlnit frecvent în publicaþii, nu
numai literare. La cei 55 de ani scriitorul era
un bãrbat prezentabil, elegant, cu o cotã
sigurã în high-life-ul capitalei. Mã fascina
demnitatea acestui bãrbat: nu l-am vãzut
niciodatã în pijama sau îmbrãcat neglijent; ras
de douã ori pe zi, oricând dispus sã primeascã
un vizitator, sã-l trateze cu niºte bomboane
mentolate (îl imita pe E. Lovinescu).
Constrâns de atmosfera politicã
instalatã de cãtre promotorii literaturii
proletcultiste, rãnit de evenimente tragice
din familie, are sentimentul dramatic al
coborârii de pe soclu (cei mai mulþi din
generaþia sa, trecuþi de partea comuniºtilor,
îl ocolesc, din teamã, oportunism). Se retrage
la P., un oraº liniºtit pe care-l cunoscuse în
iunie 1934, trimis la odihnã sau tratament.
(În legãturã cu aºa-zisa chestiune a
„domiciliului forþat” mã gândesc cã scriitorul,
vrând sã-ºi îndulceascã amãrãciunea
singurãtãþii, suferinþele senectuþii, a folosit
o metaforã pe care cineva a receptat-o cu un
sens concret). ªi prietenia cu I.G. Vasiliu va
fi avut (poate) o anumitã contribuþie.
La începutul trimestrului al doilea,
ianuarie/februarie 1958 am fost solicitat sã-l
interpretez pe Matei (îl vãzusem pe Emil
Bota în acest rol) din „Citadela sfãrâmatã”,
de Horia Lovinescu, regizatã de I.G. Vasiliu.
A fost o adevãratã loviturã de teatru
(pentru colegi) cã îl cunosc pe I.G.V., ºi
pentru el, cã sunt pasionat de scândurile
scenei: mi-a încredinþat mie ºi regia. Piesa a
fost reprezentatã o singurã datã, din cauza
incompatibilitãþii dintre „indicaþiile mele
regizorale” ºi modul analfabet de
interpretare a tovbeob care se considera o
Madamabulandra a oraºului.
Cu mulþi, foarte mulþi ani în urmã, când
uimit descoperisem cã statul în bibliotecã
poate fi profitabil ºi prin confecþionarea unor
lucrãri comandate, custodele, fost coleg de
facultate, mi-a semnalat existenþa unui pachet
de scrisori trimise/primite de Radu Cosmin,
despre care aflase de la mine cã îl cunoscusem
în ultimii doi ani ai vieþii lui.
Am amânat consultarea lor cu gândul cã
voi avea cândva timpul necesar sã le cercetez
cu deamãnuntul.
Mi-am adus aminte cele de mai sus când
am gãsit volumul Trei femei cu dedicaþia Lui
Eusebiu, amic cu A mare, prietenia mea,
R. Cosmin, Pucioasa,
6 decembrie 1957
* I.G. Vasiliu se stabilise în 1934 în
Târgoviºte, unde va rãmâne pânã la sfârºitul
zilelor. Radu Cosmin îl felicitã cu speranþa cã
va reuºi sã anime atmosfera vetustã din fosta
capitalã. Despre perioada când fusese
profesor la Târgoviºte, amintirile nu sunt
dintre cele mai plãcute. Presupun cã Nicolae
Teodorescu, profesor destoinic, a fost
întâmpinat de cãtre colegi cu ostilitate, ca orice
alt „venetic” concurent („sufletul multora e
plin de mâl ºi de jivine”). În timp, lucrurile nu
au evoluat sesizabil.
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
39

DIN ISTORIA...
Aurelian Silvestru
HIENELE
E mult mai uºor sã eviþi un pericol,
decât sã ieºi învingãtor din el.
Mulþi dintre noi, însã, nu þin cont de
asta ºi se avântã înainte, mânaþi de ideea
cã viaþa e o luptã în care nu poþi avea
nimic din ceea ce doreºti sã ai, dacã nu-i
înlãturi din faþa ta pe cei care doresc
acelaºi lucru.
Cele mai crâncene bãtãlii se dau,
fireºte, pentru putere. Aici, cruþarea e
sinonimul slãbiciunii, drept care nimeni nu
iroseºte timp ºi forþe, ca sã-l ajute pe
„aproapele” sãu, în schimb, cu toþii profitã
de ocaziile în care cel puternic începe sã
devinã slab sau e rãpus de miºelia
celorlalþi. O haitã de hiene îºi împlântã
colþii într-un leu rãnit nu ca sã-ºi
potoleascã foamea, ci ca sã-ºi satisfacã
„setea de putere”, de parcã un rege
muribund le-ar împrumuta ºi lor mãcar
un strop din forþa ºi din mãreþia sa.
Sã ne amintim de domnitorul nostru
Ioan-Vodã cel Cumplit...
Dupã patru zile de luptã lângã satul
Roºcani (judeþul Cahul), înconjurat de peste
douã sute de mii de pãgâni, el a acceptat
propunerea turcilor de a duce tratative.
Vizirul acestora a jurat de ºapte ori cu mâna
pe Coran sã-i lase pe români sã plece vii ºi
nevãtãmaþi pe la casele lor, dacã Ioan-Vodã
va merge la Constantinopol, sã stea de
vorbã cu sultanul.
Ajuns în tabãra duºmanã, Ioan-Vodã
s-a oprit în mijlocul ienicerilor care se
îmbulzeau din toate pãrþile sã-l vadã pe
cel care, pe parcursul a douã luni, îi bãtuse
de zece ori la rând. Înfioraþi de mãreþia
lui ºi vãzând cât este el de mândru ºi
voinic, turcii se uitau nedumeriþi unii la
alþii ºi nimeni nu îndrãznea sã se apropie
ºi sã-l dezarmeze. Dar, în clipa când
domnitorul de bunã voie a predat vizirului
sabia sa împodobitã cu pietre scumpe, un
miºel, înnebunit de urã, a sãrit pe la spate
ºi l-a lovit cu iataganul în inimã...
Fiind deja mort, trupul lui a fost legat
de patru cãmile ºi sfârtecat în bucãþi. Abia
acum, ca o haitã de lupi, pãgânii s-au
îmbãrbãtat, au tãbãrât pe el ºi au prins
a-ºi muia sãbiile în sângele lui, rugându-l
pe Alah sã le dea ºi lor mãcar o fãrâmã
din sufletul ºi tãria eroului nostru...
Dacã Alah le-ar fi îndeplinit aceastã
rugãminte mãcar cu câteva clipe înainte
ca furia sã le ia minþile ºi sã-i împingã la
acel pãcat, istoria noastrã ar fi avut, poate,
o cu totul altã curgere. Dar miºelia nu
ºtie de milã ºi, nefiind ea însãºi demnã,
nu poate respecta nici vrednicia altora.
Ea sperã sã câºtige prin necinste ceea
ce virtutea obþine prin decenþã. A trece
cu vederea peste un act de laºitate, fãrã
sã-l condamni, înseamnã a-i îndemna ºi
pe alþii sã recurgã la ea, fãrã sã se teamã
cã vor fi blamaþi...
În anul 394 înainte de Hristos, în
timpul unor ostilitãþi interne, romanii au
asediat oraºul Falera. Siguri de cetatea
lor, falerienii nu s-au intimidat. În oraº
aveau de toate ºi apã, ºi provizii, ºi oºteni
curajoºi. Aºa cã i-au lãsat pe romani sã
stea la pândã prin vâlcele, iar ei ºi-au
vãzut în liniºte de treburi. Pânã ºi copiii
au continuat sã frecventeze ºcoala. Ba,
uneori, dascãlul lor îi scotea în afara
oraºului, sã se plimbe prin pãdurile de
sub cetate.
Aºa s-au scurs mai multe sãptãmâni
în ºir pânã când, într-o bunã zi, copiii
plecaþi la plimbare nu s-au mai întors
acasã. Iscoada trimisã dupã ei le-a adus
pãrinþilor o veste înspãimântãtoare:
odraslele lor au încãput pe mâna
romanilor!
Asediaþii s-au adunat în grabã în
piaþa din centrul oraºului. Erau
dezamãgiþi, îndureraþi ºi gata sã-ºi dea
viaþa pentru eliberarea lor. Dar chiar
atunci, dinspre pãdure, au vãzut cum
40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

venea spre cetate un bãrbat cu hainele
sfâºiate ºi cu mâinile legate la spate, pe
care copiii îl bãteau cu vãrguþele,
batjocurându-l ºi râzând de el... Era
dascãlul lor care (dupã cum au aflat mai
târziu) pusese la cale o mare josnicie.
Vrând sã profite de banii romanilor,
acesta s-a prezentat, cu tot cu copii, în
faþa generalului Camillus ºi i-a spus:
– Iatã copiii celor mai de seamã nobili
din oraºul meu. Ameninþã-i cu moartea ºi
pãrinþii lor îþi vor preda cetatea fãrã luptã.
Generalul a rãmas înmãrmurit de
mârºãvia lui. Câºtigase pânã atunci
nenumãrate bãtãlii, dar nici una – cu
ajutorul unui trãdãtor. Supãrat, i-a întors
spatele ºi s-a adresat cãtre ostaºii sãi:
– ªtiu cât vã doriþi victoria, dar
spuneþi-mi fãrã ocoliºuri: nu cumva sunteþi
de acord s-o obþineþi prin nemernicie?
– Nu! i-au rãspuns ostaºii într-un
singur glas.
– Atunci puneþi mâna pe acest miºel,
legaþi-l ºi expediaþi-l cu ocarã înapoi de
unde a venit!
Aflând toate acestea, locuitorii din
Falera au decis sã înceteze rezistenþa ºi
sã-ºi plece capul în faþa generalului care
n-a vrut sã profite de ticãloºia unui
trãdãtor.
Nobleþea ºi onestitatea au
demonstrat din nou cã sunt în stare sã
obþinã mult mai mult decât necinstea ºi
nevrednicia.
E doar o situaþie – una din multe altele
pe care le putem desprinde din istoria
omenirii ºi care ne trimit cu gândul la
faptul cã pânã ºi duºmanii pot fi dezarmaþi
prin bunãtate.
Nici vorbã, norocul uneori este de
partea celor ticãloºi. Dumnezeu, însã, nu
poate fi decât de partea celor care apãrã
dreptatea.
Cãrþi ºi reviste primite la redacþie
1. Zaharia Potârniche, Noi ºi neantul, [versuri], Editura Axa, Botoºani, 2011, 172 pag.
2. Monica Patriche, Seminþe de piatrã / Graines en pierre, [versuri], Editura Brumar, Timiºoara,
2011, 148 pag.
3. Monica Mureºan, Poeme cu vedere la mare, Fundaþia Culturalã Antares, Galaþi, 2011, 72 pag.
4. Victor Sterom, Geometria fumului, [versuri], Biblioteca Revistei Sinteze, Ploieºti, 2011, 82 pag.
5. Titi Damian, Norul, [roman], Editura Editgraph, Buzãu, 2011, 388 pag.
6. Alexandru Bulandra, Mioriþa: Vasile Alecsandri ºi cazul «Mioriþa»; Tainele «Mioriþei»;
Masca pãcurarului, Editura Paideia, Ploieºti, 2011, 598 pag.
7. Mihai Cimpoi, Sinele Arhaic. Ion Creangã: Dialecticile amintirii ºi memoriei, [eseu],
Editura Princeps Edit, Iaºi, 2011, 188 pag.
8. Mihai Cimpoi, Critici. Identitate ºi alteritate, Fundaþia Scrisul Românesc & Editura Magna-
Princeps, Craiova-Chiºinãu, 2011, 206 pag.
9. Dumitru Copilu-Copillin, O viaþã de dascãl obiºnuit trãit neobiºnuit, Editura Prut
Internaþional, Chiºinãu, 2011, 244 pag.
1. Luceafãrul de dimineaþã, Sãptãmânal de culturã al USR, nr. 30 (1010), 29 iunie 2011; nr. 31
(1011), 6 iulie 2011; nr. 32 (1012), 13 iulie 2011; nr. 33 (1013), 20 iulie 2011; nr. 34 (1014), 27
iulie 2011; nr. 35 (1015), 3 august 2011; (Apare cu sprijinul Primãriei sectorului 2, Bucureºti,
primar Neculai Onþanu), director – Dan Cristea, redactor-ºef – Gelu Negrea;
2. Pro Saeculum, revistã de culturã, literaturã ºi artã, anul X, nr. 3-4 (71-72), 15 aprilie – 1 iunie
2011, Focºani, fondator Alexandru Deºliu, redactor-ºef Mircea Dinutz, secretar general de
redacþie Valeriu Anghel;
3. Poesis Internaþional. Magazin literar, anul II, nr. 5, iunie 2011, Satu Mare, director Dumitru
Pãcuraru, redactor-ºef Claudiu Komartin;
4. Dacia literarã, Revistã de muzeologie ºi reconstituiri culturale. anul XXII (serie nouã din
1990), nr. 4(97), iunie 2011, Iaºi, redactor-ºef Lucian Vasiliu.
5. Impact cultural, anul XI, nr. 380, iulie-august 2011, Târgoviºte, fondator – Vali Niþu,
director – Raluca Mariana Niþu;
6. Metaliteraturã, anul XI, nr. 1-2 (26), 2011, Chiºinãu, director fondator – Alexandru Burlacu,
redactor-ºef – Aliona Grati;
7. Nord literar, anul IX, nr. 6 (97), iunie 2011; nr. 7-8 (98-99), iulie-august 2011, apare sub
egida Consiliului Judeþean Maramureº, Baia Mare, director – Gheorghe Glodeanu;
8. Familia. Revistã lunarã de culturã, seria V, anul 47 (147), nr. 6 (547), iunie 2011, Oradea,
director – Ioan Moldovan;
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
41

NOTE DE LECTURÃ
Mihai Stan
RELIGIE – ªTIINÞÃ – FILOSOFIE*
De ceva vreme, Editura Bibliotheca,
probabil ºi ca efect al faptului cã este
membru fondator al Asociaþiei Culturale
Româno-Indiene – RICA (în Târgoviºte
existã o activã filialã RICA – SST) oferã
cititorilor, un public-þintã strict specializat
ºi prin aceasta, fatalmente, în numãr
scãzut, cãrþi despre/din fascinanta culturã
a Indiei. Câteva titluri vãdesc preocupare
constantã ºi continuitate: Dharma hindusã.
Ghid pentru profesori (2002), editor
Nawal K. Prinja, carte
menitã sã deschidã
orizonturi noi celor intersaþi
de cultura indianã ºi însetaþi
de adevãr. Gramatica
sanscritã în versiunea lui
Mihai Eminescu (2004) a
reprezentat prima tipãrire cu
litere devanagari a
faimosului manuscris
eminescian (ediþia naþionalã
îl publicã în facsimil),
incluzând comentarii de
Amita Bhose, acad. Dimitrie
Vatamaniuc, Sergiu Al-
George. Literary Anthropology
(2005), de George Anca, porneºte de
la Sakuntala lui Kalidasa, cuprinzând studii
de indoeminescologie ºi indobrâncuºologie.
Jurnal dedelhi (2005), de Rodica Anca,
evocã ºi întâlniri cu personalitãþi din Capitala
Indiei precum Satyavrat Shastri, Margaret
Chatterjee, Urmila Rani Trikha, Andre
ºi Esha Beteille. Târgoviºte-India (2008)
este o antologie poeticã, poate unicã în
lume, cu traduceri în englezã din 20 poeþi
târgoviºteni, faþã în faþã, cu versiuni
româneºti din 60 de poeþi indieni, începând
cu Rabindranath Tagore. Zrica Vaswani,
Eminescu ºi gândirea indianã – ediþie
bilingvã românã-englezã în traducerea
indianistului dr. George Anca, preºedinte
RICA (2011), jurnalul Rodicãi Anca, Jurna
Lamar, George Anca, Mantra Eminescu,
cu subtilul autoexcerpte, 2011).
* Rudi Jansma, Sneh Rani Jain, Introducere în
Jainism, Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2011,
210 pag.
Tot în 2011 Editura Bibliotheca îºi
rãsplãteºte cititorii fideli cu o apariþie
editorialã de excepþie, în colecþia Eseu,
noutate absolutã în cultura româneascã
„Introducere în jainism”, de Rudi Jansma
ºi Sneh Rani Jain. Ediþia de faþã reprezintã
varianta revizuitã ºi adãugitã a originalului
olandez „Jainisme – Een introductie” tradus
în englezã de Rudi Jansma, în româneºte,
de dr. George Anca. Evident cã rostul
acestor note de lecturã este nu de a epuiza
subiectul ci, mai degrabã, de
a ajunge la cititori. De aceea
ne vom limita la câteva date
despre autori, la o „definire”
succintã a Jainismului ºi la
inserarea unor idei incitante,
nu numai prin inedit ºi
exotism, preluate din carte
consideratã de Prakrit Bharati
Academy „o excelentã
expunere a jainismului,
îndeosebi pentru audienþa
occidentalã”.
Dr. Rudi Jansma, eminent
savant studiazã de douã
decenii jainismul rezultatul
fiind „Jainisme – Een introductie” prima
carte despre jainism apãrutã în Olanda.
Volumul, reprodus în traducere de Editura
Bibliotheca pãstreazã desigur structura
celui apãrut în 2006 la Jaipur sub egida
Prakrit Bhareti Academy, cel tradus în
englezã de Rudi Jansma revizuit ºi adãugit
fiind structurat în 10 capitole: Cine sunt
jainii; Istorie ºi Tithamkaras; Ahimsa;
Karma; Milenii înainte de Darwin; Cosmos;
Yoga ºi meditaþie; Privind o viaþã
sfântã în practicã; Calea în Paisprezece
Trepte a Libertãþii; Artã ºi arheologie.
Dintre acestea, capitolul 7 ºi 10 au fost
scrise de Dr. S. Rani Jain, renumitã savantã
ºi practicianã a jainismului. Interesant este
faptul cã în capitolul 7 autoarea, pe lângã
referirile teoretice, expune/ exemplificã din
practicarea personalã a Yoga ºi a meditaþiei.
De folos e capitolul 10 complinit cu
numeroase ilustraþii, fiindcã autoarea
expune, prin filtrul personal, opinii asupra
civilizaþiei Vãii Indusului al cãrei alfabet
42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

pretinde cã-l poate descifra în filosofia/
religia jainã. Celelalte capitole aparþin lui
Rudi Jansma. Dupã capitolul introductiv,
în „Istoria ºi Titham-Raras”, autorul
prezintã istoria jainilor din propriul lor punct
de vedere. Capitolul al treilea este
definitoriu, Ahimsa însemnând nonviolenþa
sau ne-uciderea („sã nu ucizi”), în accepþia
pasivã antitetic venerarea vieþii, în accepþia
pozitivã; cititorul va deduce cã „Ahimsa
este inima jainismului”.
Dr. Rudi Jansma este, prin formaþie,
un specialist în ecologie. Într-o altã carte
a sa pe care Editura Bibliotheca promite sã
o ofere cititorilor (Global Philosophical and
Ecological Concepts) trateazã despre
ecologie ºi evoluþie, concepte decelabile,
în capitolul 5 – „Milenii înaintea lui Darwin”
al acestui eseu. Capitolul 6, despre „Cosmos”
este prilej de meditaþie pentru cititorul
care va descoperi cã jainismul este poate
singura religie din lume care n-a avut
nevoie de „corectãri” pentru a se pune în
acord cu ºtiinþele exacte, azi într-o
ascensiune fulminantã. În fine, în capitolul
8 – „Privind o viaþã sfântã în practicã”
dr. Rudi Jansma evocã drumurile sale prin
templele jaine, popasul printre cãlugãrii
jaini din India Centralã ºi de Sud,
declarându-se uimit de puritatea ºi
ascentismul vieþii cãlugãrilor jaini.
Dar cine sunt jainii? Sunt cei care s-au
convertit, ºi-au ales drept linie în viaþã religia
nonviolenþei numitã jainism. Etimologia
cuvântului jain (derivat din Jina – învingãtor)
nu are nicidecum de-a face cu sensul legat
de lupta egoistã, de cuceriri, de confruntãri
armate fiindcã jainul se învinge pe sine
însuºi în confruntare cu natura animalã,
emoþionalã ºi mentalã a omului „acestea
trebuind sã fie îndreptate spre evanescent
personal ºi merit sau câºtig numai pentru
sine”. Deoarece gândurile ºi emoþiile insului
sunt adesea impure, neintrând în armonie
cu ceea ce adâncul sufletului încearcã sã
transmitã repetat, se ajunge la noi cauze ºi
consecinþe pe care conºtiinþa le parcurge
neplãcut. De aceea jainii „tânjesc dupã
simplitate ºi fericire pentru fiecare fiinþã vie
ºi, ca rezultat, ei înºiºi primesc o mereu mai
mare porþie de fericire”.
Proporþional cu populaþia Indiei, care
curând va depãºi un miliard ºi jumãtate de
suflete, jainii – circa 8 milioane de oameni
la care se adaugã vreo 70.000 din afara
graniþelor (în Anglia ºi SUA) – care în
trecut erau mult mai numeroºi
(Kampuchea, Thailanda, Vietnam, alte þãri
din Asia de Sud-Est) sunt puþini ca numãr
poate ºi din cauza tabuurilor impuse
practicanþilor de una dintre cele douã secte
– Digambaras (literal, „îmbrãcaþi cu
cerul”): abandonarea tuturor lucrurilor
lumeºti inclusiv a îmbrãcãminþii, a hainelor,
ºi o viaþã complet detaºatã, cerinþã ce, de
regulã, se aplicã doar cãlugãrilor.
Cealaltã sectã rezultatã din divizarea
jainilor în urmã cu 2000 de ani,
Svetambaras („cei îmbrãcaþi în robe albe”)
permite cãlugãrilor ºi cãlugãriþelor sã se
îmbrace cu haine din bumbac pur.
Indiferent de sectã, toþi sunt vegetarieni ºi
nu concep rãnirea cu intenþie a fiinþelor vii.
Deºi puþin numeroºi, ei ocupã poziþii
înalte, respectate în ierarhia socialã, având
o educaþie superioarã (alfabetizase 100%),
dominantã fiind concepþia cã, spiritual
vorbind, cucerirea sinelui este de mii de
ori mai valoroasã decât aceea a unor armate
numeroase care pot supune teritorii uriaºe,
dar distrug libertatea ºi destinul legitim al
unor mii de semeni.
Mahatma Gandhi, deºi nu era jain, a
dovedit în confruntarea sa cu colonialiºtii
englezi cã un suflet nobil poate fi mai puternic
decât o armatã ºi asta fiindcã ideile nonviolenþei
i-au fost sãdite de Srimad Rajchandra,
mentorul sãu jain. Etica jainilor îi predestinaserã
pentru profesiuni „curate”: afacerile oneste,
textile, bijuterii, pietre preþioase, avocaþi,
medici, veterinari, oameni de ºtiinþã. Cei bogaþi
fondeazã instituþii caritabile. Non-violenþa este
cheia înþelegerii jainismului de mii de ani.
Adesea – dovedind temeinicia conceptului –
oameni din alte culturi, chiar dacã nu au auzit
de jainism, se conduc dupã o eticã a
nonviolenþei interioare ºi exterioare.
Sã recunoaºtem cã în lumea
contemporanã e din ce în ce mai complicat
– vezi recentele „revolte” ale tinerilor din
Europa sau ale insurgenþilor arabi – sã fii
adeptul unei asemenea religii/ filosofii.
Azi, miºcarea modernã – Anuvrat (=
atom sau mic jurãmânt), cunoscutã sub
denumirea Anuvibha Global Organization
(fondatã în 1949 de cãlugãrul Svetambara
Acharya Tulsi) influenþeazã întreaga Indie.
Principiile de bazã sunt simple venind din
antichitate: „sensibilitate pentru
sentimentele celorlalþi; armonie socialã;
rezistenþã exclusiv nonviolentã; consum
limitat, integritate; convingerea cã
mijloacele pentru atingerea unui scop
trebuie sã fie curate; neînfricarea;
obiectivitatea, buna credinþã”.
Þinta este sã-i înveþe pe oameni
autocontrolul, independent de rasã,
poziþie socialã, naþionalitate, sex, limbã.
De asemenea, se are drept scop
stabilirea prieteniei, unitãþii, pãcii ºi eticii
ca valori de bazã. Toate acestea trebuie
sã aibã, în final, drept rezultat apariþia
societãþii nonviolente. Trecând peste
încãrcãtura relativ utopicã a Jainismului
ca religie-filozofie, trebuie sã înþelegem
cã numai aºa omenirea se poate salva.
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
43

Citãm, în continuare, cele 7 precepte
ale jainismului formulate de Anuvibha ºi
irepresibil-spontan le alãturãm decologului
creºtin: 1) nu voi ucide nicio creaturã
nevinovatã mobilã (pentru jaini aceasta
implicã un mod de viaþã strict vegetarian);
nu voi comite suicid, nici avort; 2) nu voi
ataca pe nimeni, nici nu voi sprijini
agresiunea; voi încerca sã promovez cauza
pãcii lumii ºi dezarmarea; 3) cred în unitatea
omenirii ºi nu voi discrimina pe nimeni; 4)
voi practica toleranþa religioasã ºi voi evita
crearea de conflict sectar; 5) în afaceri ºi
în comportamentul meu general nu voi
pricinui niciodatã daune pentru a-mi atinge
scopurile, ºi nu voi recurge la înºelãtorie;
6) voi duce o viaþã fãrã adicþii ºi mã voi
abþine de la intoxicante precum alcool,
canabis, heroinã, tutun etc; 7) voi face totul
pentru a preveni poluarea mediului
înconjurãtor ºi nu voi doborî copaci sau
distruge resursele naturale.
Existã, detaliat, ca o punte de emergenþã
focalizând categorii specifice: „pentru
studenþi (privind triºarea, folosirea
drogurilor ºi pornografia); pentru profesori,
care trebuie sã acorde prioritate dezvoltãrii
caracterului elevilor lor ºi care trebuie sã fie
exemplu drept în toate privinþele; pentru
afaceriºti despre negociere corectã; pentru
funcþionarii guvernamentali (refuzul de a lua
mitã). ªi pentru candidaþii în alegeri, care
se presupune cã nu vor câºtiga voturi prin
mijloace ale fricii sau momelii, nu trebuie
sã se lanseze în asasinarea caracterului
oponenþilor lor ºi trebuie sã evite frauda
electoralã ºi numãrãtoarea necinstitã a
voturilor. Electoratul, în fine, nu trebuie sã
se lase influenþat de fricã ori tentaþie dacã ºi
când se ivesc.)”.
Cititorul va fi cucerit aceastã religie-
ºtiinþã-filosofie care cuprinde în ea dorinþa
milenarã a omului de a învãþa pentru
atingerea perfecþiunii.
IN MEMORIAM
ZRICHA, SATI ÎNTRU EMINESCU
„It is with extreme sadness that I inform
you that Zricha is no more”. Vestea vine din
California, de la fratele ei, Manu Jain. Mama
lui Kuvam, vestalã indianã a lui Eminescu,
Zricha Vaswani, nu mai este. ªi-a fãcut sati?
Am sesizat, traducându-i doctoratul – „Effect
of Indian Thought on Mihai Eminescu” –
sensibilitatea pentru „Mortua est!”, dar mereu
în contextul Vedelor, Upanishadelor,
budhismului. Efectul sã fi ricoºat bumerang?
Îi dãduse adresa mea, în Delhi, profesorul
Nicolae Drãgulãnescu, mi-a scris, mi-a trimis,
capitol de capitol, poem de poem, Eminescuscripturi
sanscrite. Le-am comentat, antamând
o publicare în România, pe urmele Amitei
Bhose. Am pus corespondenþa chiar sub
egida Academiei Internaþionale „Mihai
Eminescu”, astfel încât o întâmplãtoare
recunoaºtere româneascã a putut ajuta chiar
în instanþã, dupã spusele ei, spre a nu fi
separatã de fiul adorat, Kuvam.
Cartea a apãrut la editura Bibliotheca din
Târgoviºte, editurã partener oficial al
Asociaþiei Culturale Româno-Indiane ºi al
Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni , la
începutul anului 2011. Tãcere. Probã cã nici
Eminescu, nici India, via doctoratul unei
tinere romantice, nu în Valahia, dar în Bharat,
nu prea intereseazã. Nici ea nu mai crezuse
cã va apãrea. I-am expediat un exemplar la
adresa (nouã) pe care mi-o precizase. Nu a
mai vãzut-o, se sinucisese (cât face un plic
din România în India, cu avionul). Pe copertã,
eu alesesem, Padhmapani, pictat la Ajanta,
iatã, nevãzut.
Când Urmila Trikha a tradus în sanscritã
„Luceafãrul” lui Mihai Eminescu, dupã
„Mioriþa” în hindi (Memna), fusese deja
separatã de fiica sa, încât se ataºase de a
noastrã, dar, mai sigur, de Eminescu, nu fãrã
legãturã cu doctoratul ei, „Concepþia
religioasã în Mahabharata”. Degeaba s-a
supãrat cumva, în invizibil, Amita, cã tocmai
ea o fi rãmas singura, deocamdatã, din fiicele
Bengalului care se bucurã de o recunoaºtere
sorã cu veneraþia, prin, totuºi, Eminescu.
Sergiu Al-George a murit la o sãptãmânã
dupã ce s-a întors acasã de la Congresul
mondial de sanscritã de la Varanasi. Nu l-a mai
þinut inima, m-am gândit cã l-a doborât iubirea
de India (baºca puºcãria, în lotul Noica, unde
predase Vedele în Morse). Margaret Chatterjee
a scris un necrolog în National Herald, poate
comparabil cu „În Nirvana” de I.L. Caragiale.
Moartea indianiºtilor noºtri se întâlneºte
cu a eminescologilor indieni, mahasamadhi.
Mi-e ºi teamã sã mã gândesc la toþi
traducãtorii lui Eminescu, cu care am lucrat,
cum or fi ducând-o. Sisir Kumar Das nu mai
este nici el. Mahendra Dave se credea
încarnare gujaratã a lui Eminescu.
La vârsta Zrichei, am conversat 8 ore cu
Rosa del Conte, despre Eminescu, despre
absolut, mi-a ºi scris în India. Absolutul l-am
resimþit în întâlnirea virtualã cu sora parcã a
Antei Raluca Buzinschi. Unicitatea ºi-o
învedera acut, comparatist, genial. Nu
noutatea îi era þintã, dimpotrivã, recunoaºterea
absolutului pe culmi sanscrito-române.
Altar. (G.A.)
44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

RAFTUL DE SUS
Mircea Constantinescu
„AMERICA” LUI FRANZ KAFKA
... Mãrturiseam anterior despre teama
de a mã implica în lectura acestui roman
neterminat, „America”, – stare de
(diz)graþie în care am înotat patru decenii;
în cele din urmã, riscul de a fi dezamãgit a
fost biruit de o curiozitate cumva
femeiascã: Pe Scaraoþchi! oare cum o fi
ºi cu un alt bãrbat...?
Kafka a putut trece în
ochii extrem de pãrtinitori ai
lui Vladimir Nabokov drept
„cel mai mare scriitor
german al timpurilor noastre.
Poeþi ca Rilke sau romancieri
ca Thomas Mann sunt pitici
sau îngeri de ghips în
comparaþie cu el.” Subiectiv
pânã-n prãsele, gospodin
Nabokov, creator poliglot ºi
stilist genial ºi care, sunt
aproape sigur, n-a apucat sã
parcurgã ºi „America”, editat
de prietenul-curator Max
Brod în 1927, la trei ani dupã stingerea lui
Kafka, într-un sanatoriu de lângã Viena.
Nu cunosc originalul frazelor lui
Nabokov, totuºi e nefericitã formularea
„scriitor german”, mult mai adecvatã fiind
aceea de „scriitor de limbã germanã”;
altminteri, va trebui sã-i asimilez Germaniei
(inclusiv naziste!) ºi pe Musil, Scheler,
Dûrenmatt, Brod, Trakl, Broch, (Joseph)
Roth etc., creatori de limbã germanã din
Austria, Elveþia, Polonia ºi pe aceia,
asemenea lui Kafka, trãitori în regiuni/
provincii aparþinãtoare imperiului
habsburgic. La un moment dat, solicitat
sã-ºi dezvãluie originea, personajul central,
adolescentul Karl Rossmann, declarã cã
vine din Praga, Boemia; interesant e cã –
ºi nu-i pot reproºa lui Nabokov cã n-a
cunoscut asta, – Praga chiar a fost, între
27 oct. 1918 ºi 11 nov. 1918 capitala
Boemiei. De altfel, însuºi Rilke, citat de
Nabokov, a fost nãscut tot la Praga, la 4
dec. 1875 – ºi s-a dorit, adult notoriu, un
cetãþean al lumii, dincolo de faptul cã scria
în limba lui Goethe. Dintre românii
strãinãtãþii, Panait Istrati, Eugen Ionescu
sau Emil Cioran, scriind în francezã, oare
când ºi pentru ce ar putea fi numiþi scriitori
francezi...?! (A! Cã evreul
român Ellie Wiesel, laureat
Nobel pentru Pace, a râvnit
la calitatea de scriitor
american, asta e pur ºi
simplu treaba lui, mai cu
seamã cã s-a prefãcut,
abominabil, revenit pe
plaiurile mioritice, a nu mai
ºti o boabã româneºte! Un
Blecher, un Aderca, un
Sebastian, un Peltz, un
Benador, autori mult mai
însemnaþi decât mãria sa
laureatul, nu ºi-ar fi renegat
niciodatã originea/limba maternã!).
... Înapoi la romanul de sub ochii mei.
Cine s-ar fi aºteptat ca Franz Kafka sã
tenteze picarescul citadin (afin, într-o
mãsurã, ºi unui Charles Dickens) ca
modalitate artisticã narativã?!... Probabil,
nici mãcar bunul sãu prieten, Max Brod.
Geniul lui Kafka ocupã un penthouse vast,
sobru, solemn, original, frisonant, straniu
prin exploatarea unor parabole vizînd
cutumele religioase/ucronice evreieºti.
Raportat la acest penthouse, romanul
„America” mi se pare doar un spaþiu
gãzduit generos de ansamblu, un fel de serã
suspendatã pe-o terasã impersonalã, strãinã
ºi doar amirositã accidental, cu mascã (=
în sensul în care un Proust nu suporta,
vital, miresmele anumitor flori...) ºi
fantezist de proprietarul de drept al penthouse-ului.
Foarte posibil, cunoscãtor ºi
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
45

admirator de prozã post-cavalereascã
spaniolã, glorioasã pe dimensiunea
picarescului, Kafka s-a lãsat sedus de
procedeele, subiectele genului. Date fiind
coordonatele gramaticii generative (lato
sensu) a retoricii kafkiene, abordarea
aceasta e producãtoare de confuzii ºi
surprize; evident, nu toate surprizele sunt
ºi plãcute, de multe ori rãmân doar...
surprinzãtoare. Hotãrât lucru, pot spune
cã „America” (nu fiindcã n-a fost finalizat!)
nu se citeºte cu plãcerea avutã de unii ºi
alþii, cândva, când au devorat „Mãgarul de
aur”, „Rocambole”, „Guzmán de
Alfarache” ( de Mateo Alemán), „Dupã 30
de ani” sau „David Copperfield”. Secta
cerºetorilor, aventurierilor, infractorilor sau
a inºilor fãrã cãpãtâi – din toate societãþile
ºi vremurile – ºi-a avut scriitorii ei, unii
dintre aceºtia chiar cel puþin proeminenþi.
Comandanþi de regiment ar putea fi chiar
anticii Apuleius ºi Petronius...
Acest Karl Rossmann este un adolescent
de 16 ani, expediat în SUA de familia
sa ultragiatã întrucât, sedus fiind de o
servitoare, are cu aceasta un copil. Vaporul
care-l depune la New York, în preajma
statuii Libertãþii, are drept ºef maºinist, un
român, Schubal, fireºte vorbitor de
germanã, întrucât compania maritimã
respectivã aparþine nemþilor. Conflictul,
altfel artificial cu acesta, îl aduce pe adolescent
în preajma staff-ului vaporului,
care, ca sã vezi, are onoarea sã-l
gãzduiascã ad hoc pe-un senator, Edward
Jakob, care, tocmai!, este unchiul puºtiului
fãcut colet de pãrinþi. Deºi neinvitat oficial,
cumva nici de împrejurãri, adolescentul îºi
expune motivele protestului, inclusiv acele
elemente biografice întrucâtva justificative
pentru actuala sa posturã, de imigrant care
n-a apucat decât sã-ºi termine „un liceu
european” (= sintagmã recurentã în carte,
dat fiind cã sistemul yankeu de învãþãmânt
nu era/nu este similar cu acela european).
Senatorul se înscrie ºi el la cuvânt – ocazie
pentru scriitor sã refacã biografia recentã
a lui Karl ºi picarescul întâmplãrilor într-un
stil de... cancelarie habsburgicã (id est:
Kafka a fost întreaga sa scurtã viaþã un
funcþionar public conºtiincios); am sã
demasc pe larg circumstanþa întrucât e
elocventã pentru scriitura întreagã, cu
slãbiciunile ºi punctele sale de atracþie: „De
fapt, continuã unchiul ºi se sprijini pe
bastonul din bambus din faþa lui, pentru a
evita solemnitatea chestiunii, a fost sedus
de o servitoare, Johanna Brummer, o
persoanã de treizeci ºi cinci de ani. Prin
cuvântul «sedus» nu vreau sã-mi jignesc
nepotul, dar e greu sã gãsesc alt cuvânt
potrivit... Aceastã Brummer, continuã
unchiul, a avut un copil cu nepotul meu,
un bãiat sãnãtos, care a fost botezat Jakob,
probabil în onoarea umilei mele persoane,
care se pare cã, din aluziile în treacãt ale
nepotului meu, a impresionat-o pe aceastã
fatã destul de mult. Din fericire, aº spune
eu. Pentru a nu plãti pensia alimentarã ºi
pentru a nu fi implicaþi în scandal..., ºi-au
trimis fiul, pe dragul meu nepot, în
America, cu doar câteva lucruri la el, dupã
cum se poate vedea. Fãrã vreun semn sau
vreo minune, cum se poate întâmpla doar
în America, tânãrul ar fi dat greº, ajungînd
o fiinþã decãzutã pe vreuna dintre strãduþele
din port; asta este ceea ce s-ar fi întâmplat
dacã acea servitoare nu mi-ar fi trimis o
scrisoare..., povestindu-mi întreaga
întâmplare ºi descriindu-l pe nepotul meu,
de altfel scriind ºi numele vaporului cu
care cãlãtorea...” Acum, imediat, vocea
scriitorului: „Dar Karl nu mai avea
sentimente pentru acea fatã. Într-un trecut
foarte îndepãrtat, o vedea ca prin ceaþã
stând în bucãtãria ei lângã bufet, de care
se sprijinea cu coatele. Ea îl privea, când
venea câteodatã în bucãtãrie pentru a lua
un pahar cu apã pentru tatãl lui sau ca sã
transmitã o dispoziþie a mamei. Câteodatã
scria ghemuitã lângã bufet o scrisoare,
inspirându-se când îl privea pe Karl.
Câteodatã stãtea cu capul în mâini; atunci
nu putea vorbi nimic cu ea. Câteodatã
îngenunchea în cãmãruþa ei înghesuitã de
lângã bucãtãrie ºi se ruga la un crucifix de
lemn; Karl o privea atunci timid, în trecere
prin uºa întredeschisã. Câteodatã alerga prin
bucãtãrie ºi se dãdea înapoi, râzând ca o
vrãjitoare, când Karl îi apãrea în cale.
Câteodatã închidea uºa bucãtãriei, dupã ce
intra Karl, ºi stãtea cu clanþa în mânã” (=
poate mai exact ar fi strângea clanþa în
mânã...) „pânã când el îi spunea cã vrea
sã plece. Câteodatã îi aducea lucruri pe
care el nu vroia sã le aibã, ºi i le punea în
mânã, fãrã sã spunã vreun cuvânt. Într-o
zi, fata îi spusese: «Karl!», ºi îl condusese
– el era încã mirat de familiaritatea cu care
îi spusese pe nume – suspinând ºi
46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

strâmbându-se în cãmãruþa ei, pe care o
încuiase. Se încolãcise de gâtul lui ºi, în
timp ce îl ruga sã o dezbrace, de fapt îl
dezbrãcase ea pe el ºi îl culcase în patul ei,
ca ºi cum ar fi vrut sã nu-l mai lase
niciodatã sã plece ºi sã-l mângâie ºi sã-l
îngrijeascã pânã la sfârºitul lumii. «Karl, o
Karl al meu!» strigase ea, ca ºi cum ar fi
fost firesc sã fie al ei, pe când el nu era
deloc interesat ºi se simþea incomod în
multe aºternuturi calde pe care le pregãtise
probabil special pentru el. Apoi se întinsese
alãturi de el, vrând sã-i afle anumite secrete,
dar el nu putuse sã-i spunã niciunul;
ea se supãrase mai în glumã, mai în serios,
îl scuturase, îi ascultase bãtãile inimii, îºi
oferise ºi ea pieptul ca sã-i asculte ºi el
bãtãile inimii, dar nu reuºise sã-l convingã
sã facã acest lucru, îºi lipise pântecele
dezgolit de trupul lui, îi pipãise cu mâna
între picioare, într-un fel atât de
dezgustãtor, încât Karl se ridicase dintre
perne, apoi îºi apropiase din nou pântecele
de el – la un moment dat i se pãruse cã
femeia fãcea parte din el, ºi poate din acest
motiv îl cuprinsese o imperioasã nevoie
de ajutor. Plângînd, se întorsese în patul
lui, dupã ce ascultase multele ei rugãminþi
de a-l revedea. Asta a fost tot, ºi totuºi
unchiul reuºise sã compunã o întreagã
poveste. Iar bucãtãreasa se gândise totuºi
la el ºi îl informase pe unchi de sosirea
lui. Era frumos din partea ei ºi îi va rãsplãti
gestul vreodatã.”
Am expus in extenso episodul, altfel
cel puþin stânjenitor, ca sã nu-i spun
nefiresc, ºi întrucât
aminteºte, în efigie, de
puþinele secvenþe amoroase
conþinute de prozele lui
Kafka, îndeosebi în
„Castelul”; chiar dacã
referirea la viaþa intimã realã
a scriitorului poate pãrea
prezumþioasã, bãnuiesc cã ºi
în viaþa curentã autorul n-a
fost ceea ce se cheamã,
îndeobºte, un tânãr/bãrbat
cu pofte fireºti ºi cu manifestãri pe mãsurã,
din cauze mai mult sau mai puþin înrudite
cu acelea care l-au nefericit ºi pe un
Kierkegaard; atâta numai cã ghimpele din
carne, referenþial în cazul scriitorului
filosof danez, nu-i atât de expus de Kafka,
nici în literatura sa, nici în jurnalul sãu,
astfel permiþînd cititorului o sumã de
alegaþii, bãnuieli, presupuneri.
Karl, la New York, vieþuieºte un timp
în locuinþa unchiului-senator, se
perfecþioneazã în englezã, ia lecþii de
echitaþie, cântã la pian, apoi, convenþional,
e lãsat pe drumuri din cauza unei decizii
personale, chipurile neconforme cu
programul de viaþã prestabilit, ce-l
necãjeºte pe unchi. Urmeazã o serie de
aventuri picareºti în tovãrãºia a doi ºomeri
dispuºi la un vagabondaj lucrativ. Apoi se
angajeazã într-un hotel ca liftier. Apoi îºi
revede cuplul de amici ºi locuieºte o vreme
cu ei în condiþii bizare, alãturi de o femeie
giganticã, înstãritã. Apoi se angajeazã în
condiþii ciudate la un aºa-zis teatru din
Oklahoma. Apoi – naraþiunea a rãmas
neîncheiatã.
„America” este o carte... de vacanþã
(scriitoriceascã). A socoti acest roman
drept expresia (e drept, nefinisatã,
nefinalizatã) a unei cãlãtorii iniþiatice este
a încãrca volumul cu valenþe presupuse,
nicidecum evidente. Franz Kafka, în
definitiv, n-are trebuinþa unei garoafe sau
camelii la butonierã.
Cuba socialistã (sic!) sub lupã
Cu duioasã rezervã, ca ºi în alte ocazii
similare, m-am apropiat tardiv de un autor
despre care n-am avut nici cea mai firavã
informaþie preliminarã. Mã refer, acum, la
Pedro Juan Gutiérrez ºi la romanul sãu,
de o tristeþe incurabilã, „Trilogie murdarã
la Havana” (ed. originarã, 1998, ed. rom.
2007). De la Carpentier,
„Recursul la metodã”, n-am
mai citit un cubanez artist-alvieþii-culturii.
Cartea mi se
pare o capodoperã picarescã,
pitoreascã, tragicomicã.
Desigur, Gutierrez nu este un
Cervantes, doar cã, hm,
Cervantes nu era cubanez ºi
nici un trãitor în Caraibe. Regret
c-am terminat cartea,
mi-aº fi dorit sã mai dureze,
ºeherazadic, vreo douã mii de pagini... Nu-mi
plac ziariºtii, nu-mi plac radio-televizãii, a
cãror exprimare e adeseori, pardon,
cãcãcioasã. Dar personajul-narator renunþã
la timp (deºi obligat!), – ca ºi acel
Hemingway, fostul tovar㺠de hârjoneli
bahice-erotice al încã vieþaºului Fidel
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
47

Castro, pânã nu demult guvernatorul tiranic
al insulei Cuba. Aºa cã renunþãtorul ºi-a
promis/permis sã nu fie „decât” scriitor,
poate unul mai bun decât Carpentier, nici
acesta singurul cubanez citabil.
Aº aprecia cartea drept o capodoperã
picarescã – asta, dacã aº ºti ce-i aceea o
capodoperã...
Cartea, deloc subþire, consistã într-un
monolog al unui ziarist de radio care ºi-a
pierdut slujba ºi trãieºte din expediente.
Perspectiva conferitã de privirea-auzul
necruþãtoare ºi impudice ale unui
meseriaº-al-clipei, fericit cã nu se aflã
dupã gratii ºi nici cu domiciliu forþat, este
una largã, generoasã ºi neruºinat de
realistã. Subit (...ºi nu prea!), cititorul
descoperã o Cubã deloc triumfalistã,
deloc socialistã, deloc fidel-castro-istã.
Hoþie, sãrãcie lucie, trafic cu orice ºi
oricine, curvãsãrie (de ambe sexe!),
mizerie moralã ºi materialã, puþine
speranþe ºi multe fãrãdelegi, indiferenþa
unor autoritãþi faþã de o degringoladã
endemicã sau, dimpotrivã, specularea
anomiilor întru completarea unor
buzunare goale ºi a unei legalitãþi precare,
dar mai cu seamã zugrãvirea ciocnirii
particulare/zonale dintre superstiþii
tradiþionale (vrãjitorie, ghicit etc.) ºi o
modernitate discutabilã, extrem de firavã
– iatã harta semnificaþiilor principale
degajate de romanul „Trilogie...”. De
vreme ce respectivul ziarist-radio nu-ºi
mai exercitã oficial vocaþia, el o va face
informal, observând totul, comentând
totul, permanent preocupat sã
supravieþuiascã într-un univers tropical
alunecat pe toboganul dezagregãrii sociale
ºi al unei promiscuitãþi dublate de o
propagandã exorbitant de poleitã,
amintind, în oglinda istoriei, de
potemkiadele staliniste-bolºevice. Norocul
lui ar fi acela cã deocamdatã n-a fost
otrãvit sau împuºcat sau lovit pe trotuar
de bolidul vreunui ºofer „beat” (= angajat
al Securitãþii statului). E ºi motivul pentru
care deschid citatele prin a scana complet
coperta a IV-a a romanului: „O carte
interzisã în Cuba. Confesiunea ºocantã a
unui scriitor boem care gustã din plin
farmecul ºi mizeria Havanei. Un succes
internaþional, tradus în 20 de þãri. –
«Îndrãzneala lui Charles Bukowski ºi a lui
Henry Miller strãbate romanul lui
Gutiérrez, o carte durã, simbolicã ºi
autobiograficã... Plinã de imagini vii ale
euforiei, senzualitãþii ºi izolãrii... Cu
siguranþã îi va atrage pe cei cãrora le place
sã citeascã o carte explicitã, provocatoare,
dar în acelaºi timp serioasã» [ Publishers
Weekly ] – P.J.G. s-a nãscut în Matanzas,
Cuba, la 27 ianuarie 1950. Acest scriitor
tropical, a cãrui opþiune narativã este
realismul impudic-murdar, a lucrat pânã
la vârsta de 25 de ani ca vânzãtor de
îngheþatã, tãietor de trestie de zahãr,
muncitor în agriculturã ºi construcþii,
profesor de desen tehnic, ºef de sindicat,
contrabandist, ziarist ºi jurnalist radio. În
1978 îºi ia licenþa la Universitatea din Havana.
Ziarist, editor, pictor ºi sculptor, G.
este o replicã de tip cubanez a Marchizului
de Sade, a lui Henry Miller, Rimbaud,
Nabokov sau Bukovski. A mai scris ºi...”
Dupã acest succint CV – mai doreºte
cineva sã citez rânduri din roman?... Ei
bine, ar fi mai onorant sã-ºi procure cartea
ºi s-o ronþãie în tihna unui fotoliu într-un
living lipsit de televizor. Fie-mi permis sã
înþep doar câteva fraze-mottouri: „Acum
mã antrenam sã nu iau nimic în serios. Un
bãrbat poate sã comitã multe greºeli
mãrunte. Iar asta n-are importanþã. Dar
dacã erorile sunt grave ºi-i împovãreazã
viaþa, singurul lucru pe care îl poate face
este sã nu se ia în serios. Doar aºa evitã sã
sufere. Suferinþa prelungitã poate fi
mortalã” (...) „În definitiv, aºa se trãieºte:
pe bucãþele, unind fiecare bucãþicã, fiecare
orã, fiecare zi, fiecare etapã, unind oameni
de ici-colo într-un întreg ansamblu. ªi
astfel îþi construieºti viaþa asemenea unui
puzzle... Niciodatã n-am mai reuºit sã fiu
acelaºi. Din fericire viaþa este ireversibilã.
ªi mai ales nu m-am rostogolit pânã în
infern. Sunt probe pe care viaþa þi le pune
în faþã. Dacã nu ºtii sau nu poþi sã le
depãºeºti, stagnezi. ªi poate cã nu mai ai
timp nici ca sã-þi iei la revedere.”
Doritorii (...ahtiaþii de senzaþii tari),
repet, sã-ºi procure, cum-necum, acest
volum de peste 450 de pagini – încãpãþânat
mai abitir decât un catâr, nu le voi divulga
nicio secvenþã impudicã – ºi sunt cu zecile,
– pentru cã mi le-am cazat, deja, în cele
câteva duzini de pagini deja elaborate dintr-al
meu „Catalog al frumoaselor neruºinãri”,
ce-mi va mesteca aproape doi ani de viaþã;
meritã efortul...
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

PROZÃ
Ionuþ Cristache
NERO, BRAC GERMAN*
Nu voi ºti niciodatã cum ar fi cel mai
bine sã povestesc toate câte urmeazã, la
persoana întâi sau la a doua… Sau, poate,
inventând la nesfârºit forme abstracte,
care nu duc nicãieri, dar coloreazã intens
realitatea. Ceea ce ºtiu sã spun, cu mare
precizie, este faptul cã am zãrit înãlþându-se
luna, iar norii alergau mai departe spre
pustiul vieþii mele. Dacã e vorba, totuºi,
sã povestesc, cred cã mã voi duce sã
beau o halbã mare, cu bere nefiltratã,
undeva în apropierea gãrii Rossio, iar
clapele acestea cu litere mãrunte vor
scrie mai departe, singure, cu o pricepere
desãvârºitã. Unul dintre prietenii mei îmi
repetã, dupã câteva pahare golite
împreunã, cã cineva trebuie sã mai ºi
scrie, fã-o tu, îmi zice, oricum eºti
singurul care vezi oceanul ºi poþi gândi
fãrã sã pierzi ºirul cuvintelor… Cineva
drag îmi mai spunea cã atunci când poþi
sã scrii o poveste frumoasã simþi imediat
un fel de gâdilat în stomac ºi nu te
potoleºti pânã când nu o dai mai departe.
Dacã îþi intrã un gândac în pantof sau
dacã respiri mai greu, e acelaºi lucru,
important este sã le spui ºi celorlalþi
povestea ta.
E povestea mea ºi a lui Nero, un brac
german cu pãr castaniu înspicat, un
gânditor matur, cu filosofia vârstei rostitã
într-o limbã specialã ºi groasã. Despre el
se spune cã e plin de energie, este inteligent
ºi dornic sã ne facã pe plac. Mereu vesel
ºi prietenos, loial ºi protector, îi iubeºte în
egalã mãsurã pe toþi membrii familiei, iar
rasa lui, am citit pe undeva, este orientatã
spre oamenii buni ºi suferã dacã nu se aflã
prin preajma lor. Trãieºte pânã la
cincisprezece ani, e un câine de aret,
gonaci, dar ºi de apã, e simpatic ºi
afectuos, mai ales când are lângã el copii.
Urmãreºte uºor mirosul de sânge, dar îi
* Fragment din romanul Nero, brac german, în
pregatire la Editura Bibliotheca.
place sã se joace, sã alerge o zi întreagã la
vânãtoare, iar apoi, noaptea, sã se
cuibãreascã pe o canapea. Îi recunosc
întrebãrile de departe, dar trebuie sã spun
cã nu i-am descoperit, decât foarte rar,
rãspunsurile înþelepte, lãtrate cu accente
diferite ºi, câteodatã, morocãnoase.
Eu sunt Antonio Fiuce, am împlinit
treizeci ºi doi de ani, lucrez la clinica
universitarã din capitalã, iar specialitatea
mea este aceea de medic de laborator. Am
divorþat în urmã cu câteva luni ºi am trecut
spre vârsta magicã în urmã cu zece zile,
am bãut vin verde ºi am mâncat sardine
fripte, aduse pe un pat de jar, împreunã cu
prietenii mei Smyle, avocat de succes în
baroul municipal, Ronaldo Rikan, doctor
tânãr în aceeaºi clinicã în care lucrez ºi
eu, dar ºi cu Lucky, asistenta mea cu pãr
blond ºi picioare lungi.
– Pânã de curând, zâmbea Smyle, cu
dinþii înfipþi în sardina bine friptã, mai erai
încã un bãrbat la casa ta, cu socru
barosan ºi vilã de lux.
– Se mai întâmplã ºi catastrofe, am
spus eu ºi am simþit coapsa fierbinte a fetei
din dreapta mea, lipitã de palmele calde,
strecurate sub masã.
– Eºti un burlac regãsit, glumea Rikan,
pari în formã, se uitã fetele în urma ta,
când defilezi pe coridoare.
– Te rog sã n-o superi pe Lucky, eu
toatã viaþa am fost un om serios…
În ultimii trei ani am avut o viaþã
complicatã, nu-mi place sã-mi amintesc de
ea prea des. Am fost însurat cu Rollia,
arhitectã, fiica doctorului Sally, un domn
cu pacienþi bogaþi ºi, pe deasupra,
directorul clinicii în care câºtig o pâine,
încã de la terminarea facultãþii, cum þinea
el sã-mi reaminteascã de câteva ori pe
sãptãmânã. Tata-socru nu m-a plãcut
niciodatã, cred cã l-a bucurat foarte mult
divorþul nostru. Pe fata lui o iubea peste
mãsurã, lãsându-ºi bãieþii, doi medici care
lucrau împreunã cu el, tot în clinicã, sã
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
49

simtã în fiecare zi dragostea pãtimaºã
pentru sora lor. Adicã fosta mea nevastã…
– Mi-ai furat fata, a zis el atunci când
ne-am întors acasã, de la catedrala în care
un prelat plictisit ne-a fãcut soþ ºi soþie.
– Nu de tot, am anticipat eu
evenimentele care aveau sã vinã peste noi.
A suferit, depresia lui a durat câteva
luni, ne socoteam paºii ºi ne evitam prin
palatul familiei. Cu nevasta m-am înþeles,
o vreme, apoi nevoia ei de ceremonii, de
chefuri mondene ºi prietenii simandicoase
m-a pus la pãmânt, m-a lovit din
toate pãrþile.
Au trecut trei luni de la câºtigarea
independenþei, cum zice prietenul meu,
doctorul Rikan, m-am mutat într-o
garsonierã, foarte aproape de spital ºi am
mai ajuns de câteva ori pe lângã palatul din
care am reuºit sã evadez, ocolind de fiecare
datã trotuarul din faþa intrãrii.
– Sunt cu ochii pe tine, m-a ameninþat
fostul meu socru, în seara în care mi-am
luat din casa lui ultimele lucruri, îndesate
în cutiile de carton.
Nu i-am rãspuns, din uºa masivã a
casei mã privea indiferentã fata lui,
strâmbându-ºi acrã buzele violete, grãbitã
sã închidã în urma mea porþile cetãþii.
– Doamne-ajutã… am mormãit eu,
plecând cât mai repede, cu maºina
împrumutatã, burduºitã de cutiile pline.
Am încercat sã uit cei aproape trei
ani de aristocraþie forþatã, înghesuiþi între
mofturile ºi ifosele familiei în care
intrasem mult prea repede, pe apucate,
privit în fiecare dimineaþã cu aere
rãsuflate brusc în ceafa mea delicatã ºi
subþire. Câteva luni, la început, Rollia a
fost singurul meu aliat, dar a obosit ºi
ea, fãcea parte din decorul casei cu ziduri
groase ºi arome de mucegai imperial.
Rãmâneam ore bune peste program la
spital, mã târam spre casa lor cât mai
târziu, spre searã ºi, adesea, stam singur
în cârciuma din capãtul strãzii, cu
paharul plin pe jumãtate, cu castronul de
scoici ºi sosul alb alãturi ºi cu ochii lipiþi
de geamul curat, dincolo de care zãream
umbrele grãbite, perechile îmbrãþiºate ºi
beþivii filosofi, gata sã-þi cearã pentru o
porþie de rom sau un pahar de porto,
dulce ºi leºinat, câþiva bãnuþi mititei.
Când rãmâneam, seara, în cârciuma din
cartierul lui Sally nu doream decât sã stau
în umbrã, sã nu mã cunoascã nimeni.
Deºi eram privit de clienþii obiºnuiþi,
aceastã împrejurare mã afecta foarte
puþin. Îi vedeam, ridicau ochii din pahare,
dar nu mã simþeam judecat de privirile
lor. Toate acestea îmi fãceau bine, mã
simþeam eliberat. Aº putea pretinde, faþã
de mine însumi, cã am avut nevoie de
toate acestea pentru a supravieþui, dar
nu e adevãrat. Când ajungeam la poarta
mare, neagrã, din fier forjat, care
semãna cu intrarea de la morgã, mã
sprijineam de zidul gros ºi-mi trebuiau
minute bune ca sã mã hotãrãsc sã
pãtrund în palatul regal. Oamenii îºi
poartã amãrãciunea în inimã, îi macinã
pe dinãuntru ºi suferã, numai cã eu
învãþam sã o port pe dinafarã ºi, de cele
mai multe ori, pânã astãzi, am fost salvat.
Un bãtrân înalt, slab ca o scândurã
lustruitã, umbla pe lângã mesele din
cârciumã ºi striga fãrã convingere:
învãþaþi sã descoperiþi trecutul la timp,
are ºi el un termen de garanþie…
Acum, stau în faþa microscopului
nichelat, la biroul de la etajul ºapte,
teancul de lamele cu tot felul de probe
sângerânde este clãdit lângã mâna mea
dreaptã, iar mintea o ia înaintea gândurilor
nãvãlite peste dimineaþa abia începutã. De
multe ori, intrând în cabinetul meu,
pacienþii încep cu vaaai, domnule doctor,
mi-e fricã de ceea ce-o sã gãsiþi la
microscopul dumneavoastrã! Îi înþeleg,
vor sã scape de fricã, sã o ia la goanã
prin coridoarele spitalului, iar gândul meu
de aici este unul singur, nimeni nu ºtie,
de fapt, cine este cel care povesteºte…
Meseria de doctor de laborator mi se
potriveºte bine, dintotdeauna firea mea
moale, dar scormonitoare a lãsat la vedere
virtuþi apreciate de cei care mã cunosc.
Îmi aºez faþa între palmele reci, doctore,
îmi zic, ai treizeci ºi ceva de ani, adormi
tot mai greu, spre miezul nopþii, priveºti
plictisit lumea de lângã tine ºi te ascunzi
în camera întunecatã de la ultimul etaj al
unui bloc turn, de la geamul cãreia se vede
oceanul, adesea învolburat. Dacã ies în
balcon pot sã zãresc pescãruºii bezmetici,
ca ºi mine.
Sunt trist, mi-au apãrut cearcãne mari
la ochi, semãn tot mai mult cu statuia din
faþa primãriei, din Colares, satul meu de
lângã ocean, cu casele lui din piatrã, cu
geamurile rotunde, peste care cad aburii
calzi ai dimineþilor însorite. Dacã mã uit
la mâinile mele, acum, vãd pielea subþire,
seamãnã cu probele de þesuturi bolnave,
ale cãror celule strãvezii îmi pãtrund prin
ramele transparente de pe birou în
lentilele ochelarilor.
(continuare la pagina 53)
50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

PROZÃ
ªerban Tomºa
SÃRBÃTOAREA CÃLÃULUI*
Sunt un om obiºnuit. ªtiu sã ascult ce
mi se spune ºi nu mã intereseazã deloc ce
fac prietenii, colegii sau vecinii mei. Nu
scriu, nu cred în ideile mari ºi am citit
cãrþile care mi-au cãzut în mânã. De aceea,
prin ceea ce fac, nu aº putea supãra pe
nimeni. Toate belelele mele au pornit de la
câteva împrejurãri aparent nesemnificative:
1. Eram îndrãgostit de prea multã vreme
de aceeaºi fatã; 2. Am fost confundat de
toatã lumea, în mod inexplicabil, cu un
localnic plecat de multã vreme din oraº; 3.
Din motive necunoscute, am început sã
fiu urmãrit de niºte bãrbaþi cu un aspect
sinistru. Oricum, chiar ºi pânã atunci, viaþa
mi se desfãºura ca un fir de aþã depãnat de
mâinile neîndemânatice ºi înþepenite de
reumatism ale unei babe nervoase : numai
noduri, rupturi ºi încâlceli.
Ploua urât, oamenii se acunseserã prin
case ºi localuri, iar eu trudeam la proiectul
În fiecare cartier o bibliotecã. Îl refãcusem
de patru ori, dar directorul, poreclit Attila,
tot nu era mulþumit.
– Dragul meu, îmi explica el peltic, cu
ochii aproape închiºi de o satisfacþie
porcinã, esti un om capabil, un bun
funcsionar, dar nu munþesti sufiþient. Si-a
intrat în cap cã esti mai destept decât þeilalþi
si asta nu e bine.
– Nu vãd ce legãturã are ce am eu în
cap cu treburile de la serviciu!
– Vedzi! Vorbeste orgoliul tãu
supradimensionat si nejustificat de niþio
realizare notabilã.
Voiam sã-i spun cã am oarecari merite,
cã, spre deosebire de el, care fãcuse, cu
chiu, cu vai, un liceu amãrât, eu terminasem
o facultate, cu nota zece la licenþã ºi cu
perspectiva de a ajunge un mare critic
literar. De fapt, fusese o afirmaþie
mãgulitoare pentru mine, fãcutã la o bere
de profesorul de românã. Adevãrul e cã
ani în ºir mã mulþumisem sã rãsfoiesc niºte
opuri, în timp ce ocupam postul de
* Fragment din romanul în lucru Cãlugãrul negru.
muzeograf la Casa Tineretului din
localitatea P. Dar poate cã ºi asta era ceva.
– Esti un om obisnuit, nu un dzeniu, a
ridicat zbirul tonul, parcã auzindu-mi
gândurile. Trebuie sã mã convindzi de
bunele tale intensii si sã arãsi cã esti deschis
cãtre ideili noi ale sefului tãu. Altminteri
pot sã te chem într-o zi si sã te anunþ cã
nu mai am nevoie de serviþiili dumitale. Mai
ales cã am audzit cã mã vorbeºti de rãu si
vrei sã râdzi de mine în niºte articole pe
care o sã le publici prin gazete.
Hopa, m-am gândit. Ramona cea cu
degetele lungi ºi cu sâni frumoºi, colega ºi
simpatia mea, mã bãgase în hazna.
Spusesem, odatã, chestia asta, în glumã.
Dacã aº fi scris ceva, m-aº fi gândit la
niºte eseuri pe teme istorice, referitoare la
Genghis-Han. Dar nu avusesem niciodatã
asemenea planuri. Surpriza mã zãpãci.
Cred cã aº fi stârnit râsul oricui, cu nasul
meu foarte mare, de clovn atins de inaniþie,
ºi cu mutra lungitã de nedumerire.
Înfãþiºarea-mi veselã era completatã de
pãrul crescut pânã peste umeri, în directã
legãturã parcã, spunea Cãpcãunul, cu
dimensiunile unei componente anatomice
pe care o purtam în pantaloni. Semãnam
cu Depardieu, jucând în Asterix ºi Obelix,
în timp ce mã uitam nãuc la chelia lucioasã
ca de fildeº vechi a tiranului, ca o ghicitoare
la cristalul ei miraculos. Aº fi jucat popice
cu ea, lustruind-o îndelung ºi aº fi folosit-o
ca oglindã în zilele când eram grãbit.
– Bagã-si minsile în cap si nu mai
umbla dupã cai verzi pe peresi. Idei, idei
noi vreau. Si multã muncã. Am vãzut cã
atunþi când se terminã programul, îsi iei
servieta si o sterdzi frumusel acasã. Nu
m-ai întrebat niþiodatã, cum faþe, de pildã,
domnisoara Carmen, dacã nu am þeva de
lucru pentru dumneata. Sã stai noaptea în
birou, sã te prindã dimineaþa aiþi! Asa
înþeleg eu un funcsionar onest. Ai înseles!
– Am stat ani în ºir dupã program, dar
nu a bãgat nimeni de seamã asta, am spus.
– Asa? Îndrãznesti, asadar, sã mã si
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
51

înfrunsi! Cred cã esti nebun... sau
inconstient. Nu a remarcat nimeni munca
dumitale pentru cã nu o fãþeai la ordinul
meu. Înseledzi! Nu-mi arãsi respect, nu
stii sã pui acsentili.
Asta era! Nu ºtiam sã pun accentele.
Dacã m-aº fi prefãcut cã îl respect, ar fi
zis cã râd de el. M-am întors în biroul cel
mare tocmai la timp sã o aud pe Carmen,
blonda înaltã ºi senzualã, zicând cu gura ei
glumeaþã, de rusoaicã ingenuã :
– Ce i-o fi fãcând ºeful lui Don Coiote!
L-o fi operând pã creier!
Fusesem poreclit cu numele lui Don
Quijote, în variantã localã. Cãpcãunul era
responsabil de asta.
– Bã, tu eºti un Don Quijote autohton.
Un Quijote tânãr, fãrã simþul umorului,
pornit în cãutarea unei Dulcinei orientale.
Citeºti toatã ziua, aperi cauze pierdute,
trãieºti auster, îþi mãnâncã toþi câinii din
mânã, nu vezi pe unde calci, te gândeºti la
cai verzi pe pereþi, iar camera aia a ta
aºteaptã zadarnic o paþachinã care sã punã
ºaua pe tine ºi sã-þi bage frâul între dinþi.
Crezi cã tot ce zboarã se mãnâncã ºi te
dominã o buimãcealã împãnatã cu misoginism
ºi cu mare dozã de inconºtienþã. Eºti
atât de prost încât, dacã o femeie ar trage
de tine, nici n-ai înþelege ce vrea. Ai crede
cã vrea sã-i cumperi gogoºi. Noroc e cã
eºti ºi încãpãþânat ºi îþi atingi mereu þelurile,
chiar dacã ar trebui sã traversezi un deºert.
Voinþa asta a ta anuleazã toate slãbiciunile
ºi te face sã supravieþuieºti, dar þi-ar putea
juca ºi feste.
– Nu, i-am rãspuns lui Carmen, m-a
operat pe conºtiinþã. Vezi cã urmezi tu.
Tânãra a stat câteva secunde sã rumege
informaþia înainte de a pleca, afectatã, cãtre
biroul lui Attila.
– Acum, spuse Guºteru, mucalitul
biroului, ºineva lustruieºti paloºu’ sultanului.
E o corciturã ardeleanomoldoveneascã
sau cam aºa ceva, dar are
mult umor. Are un nas bont, orientat în
sus, cãtre meºa de pãr bãlai, rãzvrãtitã, care
îi acoperã fruntea. Expresia de mulþumire
adâncã, lipitã de trãsãturile feþei sale, de
parcã omul ar fi participat la o petrecere
perpetuã, nu-l pãrãsea nicio clipã. I-am
fãcut semn cãtre Ramona ºi el, uimit, a
fãcut ochii mari. A dat din cap,
mulþumindu-mi. Toate ca toate, dar Attila
era maestru în a-ºi deconspira sursele.
Dacã o binevoitoare îl informa cu ceva, o
dãdea de gol în urmãtoarele douã minute.
Nu se putea abþine, pur ºi simplu. Ãsta e
prost rãu, zicea Cãpcãunul, dacã îºi
închipuie cã prin teroare astupã gura lumii.
– Cât de tâmpit trebuie sã hie ºineva
ca sã îi spunî ºeva lu’ Attila! zisese Guºteru
într-un rând ºi asta devenise un fel de
ºlagãr pe care îl recitau toþi care mai
cârteau împotriva tiranului.
Pe Ramona ºi pe Carmen le
protejase însã pânã acum cu grijã. Aºa
proceda cu femeile cu care se culca.
Peste puþin, mi-am amintit cã nu am
discutat cu Attila în legãturã cu costurile
locaþiei unei biblioteci de cartier.
Nevrând sã fiu pus în situaþia de a face
din nou întregul proiect, m-am ridicat
ºi m-am dus sã-l consult. Drãcoaica de
secretarã, o brunetã subþire ºi veºnic
zâmbãreaþã, se uita în biroul ºefului
printr-un orificiu cu clapã, practicat cu
mãiestrie în uºa capitonatã.
– Vino sã vezi!
Cu pantalonii în vine ºi cu ochii la
crãpãtura bãrbieritã cu grijã a lui Carmen,
despicatã acum ca o prãjiturã pe birou,
Attila îi recita tinerei o poezie pe care o
scrisese în cinstea ei. Dictatorul, care se
apucase sã scrie un tratat, Meºteºugul de
a iubi muierile dupã formule matematice,
rostea textul cu o voce înaltã, inspiratã.
Formula iubirii: Pãtratul speransei/
plus pãtratul asteptãrii/ este egal cu/ de trei
ori cubul iubirii...
– Ei, þe ziþi! a întrebat el, triumfãtor.
– Auzi! Mai bine dã-i bãtaie! Cã n-am
timp dã prostii! Ce mai aºtepþi!
– Stai, cã mai am sase poezii. Le-am
scris pe toate ieri.
– ªi nu le poþi citi decât în pula goalã!
ªtii cã e o mare greºealã ce facem noi!
– Mie îmi spui! Fireste cã stiu, a rânjit
Attila, cu o expresie de mistreþ pervers ºi
ºiret. Dar unele greseli sunt sublime.
A rânjit ºi a aºezat-o cu picioarele
desfãcute pe birou, ºi-a scos pantalonii ºi
s-a îndepãrtat cãtre uºã.
– Acum ce mai faci! a strigat Carmen
de pe pupitru.
– Fac cum fãþea tatãl lui Armand
Cãlinescu cu servitoarili mai crude, i-a
explicat Attila. Am þitit asta într-o carte.
– Pãi, cu ea... moale! s-a mirat femeia.
Attila nu i-a mai rãspuns ºi a început
sã necheze precum un armãsar în cãlduri.
– Iha, ihaaa, iha-ha-ha!
– Doamne sfinte, a þipat Carmen, ai
înnebunit!
S-a prãvãlit pe ea, interjecþiile au
devenit mai intense, apoi s-au potolit.
– Ai adormit! a zis fata nedumeritã.
– Mã gândeam... a început el ºovãitor.
Mã gândeam cã ar trebui sã faþi si tu cum
fãþea...
52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

– Nici nu mã gândesc! s-a enervat
Carmen.
– Ba trebuie. Altfel nu mi se scoalã.
Stii cã tatãl lui Armand ãla era mare moºier
ºi uza din plin de dreptul seniorului. Pe toate
fetili care se mãritau, el le dezvirghina. „Bã,
sã nu te atindzi de ea, înainte de a treþe pe
la mine”, îl avertiza boierul pe dzinere.
Prima noapte era a lui. ªi dup-aia o înzestra
pe fatã cu pãmânt, vite, o casã mai mare.
– ªi ce legãturã are asta cu noi!
– Are, cã si eu tot un senior mã simt.
– Ai fi, dacã þi s-ar scula mai repede.
– Pãi, niþi ãluia nu prea i se mai scula
la bãtrâneþe si avea parte numai de
servitoare puturoase.
– Ce vrei sã spui! Ai de gând sã faci
ceva sau plec! Cã mã doare spinarea!
M-am îndreptat de ºale ºi m-am aºezat
pe un scaun în biroul secretarei. Aceasta
privea în continuare la scena de amor la
care fusesem martor ºi eu.
– Uite, acu dã dân cur ca un cotoi
vãduv. Hopa, a ºi terminat!
– Auzi, lasã-i dracu, cã mã enervez.
Tu cu asta te ocupi!
– Îhî, o sã vezi ce o sã mã mai
spovedesc prin ziare, pã bani buni, când
mi-oi lua alt serviciu. Attila bãnuieºte ceva
ºi nu vrea sã-mi dea transferul la firma dã
transport Tecoma. Voi mai insista.
– Tecoma nu e o specie de arbust!
– Ba da.
– Ce sã zic, eºti fericitã!
Am închis uºa în urma mea, dar în
faþa ochilor îmi apãrea tot fundul ei micuþ,
bombat în dreptul gãurii fãcute în uºa
ºefului. Nu mã ispitea însã deloc.
Terminasem programul ºi ieºeam din
curtea interioarã, când am zãrit-o, trecând
pe trotuar, pe o fostã prietenã, care se
strãduise din rãsputeri sã mã facã sã mã
îndrãgostesc de ea, timp în care se bucura
din belºug de virilitatea unui instalator.
M-am întors cu spatele ºi m-am prefãcut
cã nu o vãd. M-am sãturat sã mã port ca un
domn. Parcã e mai plãcut sã-mi respect
porecla, sã fiu galant, în sensul consacrat
de Lefter Popescu, ºi sã sparg câte farfurii
vreau. La colþul parcului, Pytia, astrologul
oraºului, s-a proþãpit în faþa mea ºi mi-a spus:
– Nu vrei sã-þi fac horoscopul!
Am zâmbit ºi i-am întins orhideea pe
care o cumpãram zilnic pentru ea. Avea o
tarabã plinã cu minerale de toate felurile,
mai mari sau mai mici, dar nu vindea mai
nimic. Eram, cred, singurul ei client. Avea
cristale mari, sferice, în care îþi puteai vedea
viitorul, opale cât mingele de tenis, dar ºi
cât bostanii, multe sculpturi micuþe în jad
ºi nenumãrate ametiste. Unele pietre erau
micuþe, altele aveau dimensiunile unor
ferestre. Cãpãtasem obiceiul ca banii care
îmi rãmâneau la ieºirea dintr-o librãrie sã îi
dau pe cristale. Într-o zi am cãrat prin tot
oraºul un ametist uriaº care îmi paralizase
mâna dreaptã ºi mi-a dat o cumplitã durere
de cap. Aveam câteva broscuþe de jad – îi
dãruisem una ºi Aylei –, nouã ametiste,
unsprezece opaluri, ºapte cristale ºi douã
smaralde. Vârtejuri calde ºi reci se rãsuceau
în jurul pietrelor ºi deseori odaia mea se
umplea de forme ceþoase. Visam palate cu
chinezi nebuni care se urcau în copaci ºi
îmi arãtau ruºinea imensã, femei îmbrãcate
în voaluri care cãdeau succesiv de pe ele,
pentru a da la ivealã alte zãbranice. Când
ieºeam din casã, zãream persoane pe care
nu le mai observa nimeni ºi eram salutat
de necunoscuþi.
(urmare de la pagina 50)
Nero, brac german
Am în faþa mea bucãþi de carne
maronie, care se zbat între dreptunghiurile
de sticlã, viaþa unor oameni, ca ºi mine,
se întinde spre ochii mari ºi umezi.
Doamne, ce putere mi-ai dat, cum sã fac
sã-i întorc gândul cel bun lui, bãtrânului
care aºteaptã în holul de la intrare, pe care
l-am vãzut pândind sentinþa mea, cu miros
de moarte, de cancer ºi de putregai? Din
când în când ridic ochii din gãurile
microscopului verde ºi, dincolo, spre
geam, vãd picioarele lungi, bronzate ale
colegei mele de cabinet, îi ºtiu pânã ºi
culoarea chiloþilor de azi, urmãresc
miºcarea lentã a pulpelor ei cãrnoase,
elastice ºi pline de pofte tinere ºi nãvalnice,
cum îmi place sã cred.
– Uitã-te ºi tu, o rog pe Carmena,
nu-mi vine sã cred, asemenea celule
bolnave sunt rare, parcã e o floare de
câmp în imaginea de jos.
– Dumnezeule, face ea, aplecatã peste
capul meu, ar mai rãmâne sã simþim
mirosul de liliac.
Pãrul parfumat i s-a lipit de obrazul meu,
aerul cald mã învãluieºte cu totul, miracolul
unei dimineþi strãlucitoare iese singur în
cabinetul atacat de celulele însângerate. Pe
scurt, adesea e mai multã putere într-un
cuvânt decât în povestea neterminatã. Unul
singur, la întâmplare, poate sã schimbe timpul
ºi visarea. Bon dia, oricine ai fi…
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
53

PROZÃ
Dumitru Ungureanu
O CHESTIUNE DE LENJERIE.
INTIMÃ
Vintilã Corman puse tutun în pipã ºi-o
aprinse cu gesturi lente, obiºnuite. Nimic
din activitãþile lui nu trãda ce urma sã
spunã. Privirea i se plimba pe masa cu
sticle, pahare, scrumiere, ca ºi cum ar fi
cãutat un loc pentru futacul rãsucit între
degete. Când îl gãsi, nu depuse acolo
obiectul de metal lustruit, dar figura i se
destinse ºi fumul din plãmâni se rãsuci
domol între noi, expectorat cu tandreþe.
Mã învãlui cu aerul unuia care tocmai ºi-a
descoperit aptitudini prieteºti, nu
tovãrãºeºti. Fiindcã, imposibil de uitat,
Vintilã Corman fusese ani la rând activist
de bazã („în sensul cã eram la baza
sistemului, un pion rãtãcit pe-acolo, copil
de oameni sãrmani, dornic de-o viaþã mai
bunã eþetera. eþetera” – zicea el când îl
tratam, parodiindu-i felul de-a vorbi, de
„comunist eþetera, nomenclaturist eþetera,
securist eþetera”). Trecuse prin multe ºi
avea destule de mãrturisit. Îl îndemnam
frecvent sã scrie, sã-ºi punã faptele pe
hârtie, într-un caiet sau pe coli A4,
numerotate în colþul din dreapta, sus, dintre
cele rar folosite la birou ºi din care îmi
dãruia topuri întregi, pe timpuri. Încercam
sã-l conving, cu o jucãrie Olympus fãrã
pretenþii, sã-ºi înregistreze la dictafon
povestirile, sã le transcrie cineva, iar eu
sã le corectez, redactez etc. Efort inutil.
κi lãsase barbã imediat dupã 1989,
mai precis, dupã mineriada care ne
aruncase pe culmile scufundãrii. Tot de
atunci lucra, funcþionar, la Direcþia
financiarã, ceea ce-mi permitea sã-l las
mereu sã achite el nota de platã la
cârciumã. Avea vreo cinci ani mai mult
decât mine... Dar de ce vorbesc la trecut?
Are, ºi se þine încã bine pentru anii lui,
deºi statura-i de 1,60 m îl face parcã mai
gras decât este. Iar aspectul de bondoc
e principala sa preocupare ºi punctul de
maxim afront. Dacã îi zici „piticot”, l-ai scos
din calmu-i ancestral ºi poþi degusta o suitã
de înjurãturi suculente, servite, ce-i drept,
în doze atent frapate, chiar în pahare cu
marginea muiatã în zahãr pudrã...
Ziua în care povesti cele ce voi
transcrie mai jos era una canicularã, iar
noi luasem obiºnuita bere, la crâºma
obiºnuitã, la masa obiºnuitã, la ora
obiºnuitã, anume între douã ºi patru dupãamiazã.
Atunci încã n-au nãvãlit muºterii,
mesele par curate ºi podeaua spãlatã. Ne
plãcea sã petrecem sãptãmânal câteva
ore astfel, pe lângã restul întâlnirilor la
mine sau la el acasã. De ce, nu-i nevoie
sã explic unor consumatori atestaþi pe
post, nu?
Venise vorba de un amic al nostru,
Nae Nicolescu, profesor la nu ºtiu ce
facultate. Ca o parantezã: deºi îl
cunoaºtem de atâþia ani ºi, într-o vreme,
beam frecvent împreunã la Senator,
vechea noastrã cârciumã de suflet ºi
suferinþã, uite, acum realizez cã habar
n-avem cum se cheamã instituþia unde
Nae a ajuns profesor cu vechime! Ce
înseamnã puterea obiºnuinþei! Dar ºi
nepãsarea noastrã, din care nasc atâþia
monºtri! E, hai cã n-o dau pe moralã!
Nu-i genul care mã atrage pe mine, nici
în calitate de cititor, ºi nici, pe departe,
practicant!
Aºadar, vorbeam de Nae Nicolescu
ºi de isprãvile lui erotice. Pesemne cã ne
genera invidie calitatea lui, numitã, cu o
metaforã consacratã, armãsarul satului.
Nu ezitam nici o clipã sã-l bârfim, chiar
ºi-n faþã, nu mai zic în lipsã! El, motan
bonom, asculta cu privirea pierdutã pe
„câmpii ºi mãri interioare”, dupã expresia
favoritã. Dacã judec bine, masca
funcþiona perfect. Pregãtindu-mã sã
povestesc una dintre poveºtile sale, îmi
54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

dau seama cã ºtiu despre Nae Nicolescu
la fel de mult cât ºtiu despre gãurile negre,
groapa Marianelor sau structura celulei
canceroase. Pentru cã, deºi e o figurã
publicã nelipsitã de la manifestãrile
oficiale municipale, chiar judeþene, dacã
Nae nu vrea, nimeni nu-l gãseºte la
telefon, ca sã iau un exemplu. E puþin
probabil sã-i fi intrat cineva în apartament,
dintre aºa-ziºii amici de pahar; cât despre
cuceririle femeieºti, la drept vorbind, mai
multe rumori, decât certitudini. ªi fiecare
dintre afacerile în chestie are cel puþin
douã variante. Precum asta de mai jos,
despre care însuºi Vintilã Corman mi-a
oferit detaliile necesare.
– Eram, povesti Vintilã, întruniþi la
casa de odihnã a sindicatelor, sus la
munte, în ianuarie 1995. Iarna aia a fost
una bogatã în zãpezi, dacã îþi aminteºti,
cu ger straºnic, de parcã vrea Ãl-de-Sus
sã nu uitãm vremea Rãposatului, Cel-datjos!
Îmbrãcaþi ºi încotoºmãnaþi ca ruºii,
când urcaserãm, acolo ne-am fãcut lejeri,
cã aveam cãldurã din plin ºi condiþii de
lux, ce pizda mã-sii! Ne strânseserã ca
sã ne prelucreze, cicã, noile directive ºi
sã ne lumineze cã partidul n-a rãposat, ci
numai ºi-a diversificat oferta. Cum
„opoziþia” era cam anemicã, nu ne
bãteam capul cu strategii, ci cu chefuri.
Chefuri monstruoase, dragul meu, de
n-ai tu imaginaþie scriitoriceascã sã
descrii unul întreg! Bre, nu pot sã nu fac
o socotealã simplã, cât s-a cheltuit aiurea
în þara noastrã, dupã ce-a cãzut
comunismul ºi-a început capitalismul!
Cum dracu sã nu te-apuce damblaua,
vãzând pe ce au irosit economiile unei
jumãtãþi de secol? În fine... Ne strãduiam
sã întocmim „strategii de campanie” ºi
de amãgit poporul, a cãrui minte era tot
la chefuri, nu la muncã! De fapt, fãrã
pretenþia cã suntem deºtepþi, nu fãceam
altceva decât sã aplicãm la judeþul nostru
ce ne spuneau ãia de la Bucureºti. Ce ne
trebuia mai mult? Atunci a fost perioada
în care mi-am dat seama cã n-am ce
cãuta în jocurile astea, nu era nici de nasul
meu, nici nu þinteam sã ajung mai sus în
ierarhie, sã trãiesc la alt nivel. În fine...
Nu la fel aº putea spune despre amicul
Nae Nicolescu! Ãsta a ºtiut mereu ce
vrea, ce urmãreºte, ce-i foloseºte. Iar
foloasele sunt vizibile, nu? Maºini, vilã,
apartamente, profesor doctor inginer ºi ce
mai e p-acolo, pe la facultate, femei, copiii
aranjaþi pe posturi bine plãtite! Ce-i
lipseºte? Ne putem noi compara cu el?
N-ai vãzut cum ne trateazã? Parcã se uitã
la noi prin termopane! De-alea afumate,
cã de-alelalte are toatã lumea! În fine...
Dacã n-aº cunoaºte câteva din rateurile
lui, chiar cã mi s-ar umple fierea cu pietre.
Dar cunosc. Uite unul! S-a petrecut la
întrunirea aia de foºti activiºti PCR,
încolonaþi legal la PSDR sau cum se
numea partidul pe-atunci, cã am ºi uitat!...
Trebuie cã ai cumva habar ce fel de
oameni erau acolo, cam ºtii cine alcãtuia
grosul armatei puterii locale. Abia dupã
2000 au recrutat figuri noi, femei adecvate
timpului ºi bãrbaþi ceva mai spãlaþi, cu
care nu þi-e ruºine sã ieºi în lume. Atunci,
în ’95, predominau „foºtii”, activiºti de
rangul doi sau trei, care nu apucaserã
sã-ºi facã plinul, ºi care au recuperat
masiv. Dintre participanþi, nu ieºea nimeni
în evidenþã, iar eu ºtiam bine ce poate
fiecare. De-aia m-a surprins, în prima
fazã cel puþin, atitudinea lui Nae
Nicolescu faþã de „tovarãºa” (ai perceput
ghilimelele?) Adela Pãunoiu... Mai ºtii
cum arãta muierea în zilele ei de glorie?
N-ai cum s-o uiþi, dacã ai avut ocazia sã...
ªi mi se pare cã ºi tu þi-ai dat sfântul obol,
nu te mai eschiva cu mutra asta ipocritã,
cã nu fac aici recesãmânt pentru
dosarele X! ªtim cu toþii cã ea a fost
mereu cu iniþiativa, ºi cã dacã nu vrea,
nimeni nu putea sã i-o tragã! În fine...
Futuse peste jumãtate din activul de partid
de la judeþeanã, plus ce prindea în
deplasãri. Cum dracu sã se încurce în
fustele ei careva dintre noi, dacã nu era
la ananghie? Obiectiv discutând însã, ca
om (cã ºi femeia e om, nu?) o fi ceva de
capul ei. Ca muiere, la pat, nu pariez cã
era fãrã concurenþã. Ca însoþitoare în
lume, chiar cã te onora luându-te partener,
pânã trântea una din replicile-alea
tovãrãºeºti, de-þi tãia cheful sau avântul
revoluþionar! Exemple? Dã-o-ncolo, nu
vreau sã-mi amintesc!
Era pe-atunci, ca ºi azi, divorþatã de
succes, cum s-ar spune. Ce se înºira la
uºa sau la curul ei, nu-þi mai zic! ªtii! Nae
Nicolescu nu i-o trãsese pânã atunci, sau
nu se putea abþine? Asta mi-a fost dilema
toatã seara aia, când amicul nostru, dupã
ce s-a drojdit bine, mi-a spus: „Bãi, mã
duc s-o fut pe Adela Pãunoiu!” Ce sã
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
55

ãspunzi unei asemenea declaraþii ritoase?
„Bine, bre Nae, mult succes!” ªi aºa mai
departe, în fine... Adela plecase mai
demult în camera ei, sã tot fi fost 2
noaptea când Nae s-a ridicat greoi ºi-a
pornit-o cãtinel, urcând scãrile parcã pe
brânci! Eu, rãmas cam cu gura cãscatã,
ºi fãrã partener de dialog (nu de pat!) –
ai remarcat parantezele? – mi-am turnat
alt pahar de vodcã ºi-am scos un
castravete acru, sã înmoi tãria. Cum,
câteodatã n-am ce face ºi-mi bat capul
cu chestiuni futile, sã spun de ce am
trecut prin ciurul interpretãrii psihologice
fapta lui Nae, n-aº putea! Cert e cã restul
nopþii ãleia n-am fãcut altceva decât sã
analizez ce, ºi de ce... Slabe speranþe sã
trag vreo concluzie, la cât alcool aveam
în creier! Am eºuat!
Au trecut anii, am renunþat la cariera
de activist, s-au schimbat parcã ºi
oamenii. Vreun deceniu jumate apoi, pe
vremea preºedintelui cu chelie (urât om,
zic toate ex-activistele, mirându-se
cucernic imediat: ce-or gãsi la el unele ºi
altele?), am avut ocazia sã discut cu
Adela deschis ºi, cumva, cu regret dupã
„timpurile bune de-altãdatã”... Ce mi-a
venit s-o întreb direct dacã nu ºi-o trãsese
cu Nae Nicolescu pânã în seara cu
pricina, de care ne aminteam cu oarecare
nostalgie, ca niºte oameni la 60 de ani,
cu problemele hormonale rezolvate? Mi-a
rãspuns franc, în stilul ei plin de patos
revoluþionar, cã nu, nu ºi-o trãsese cu
domn’ Nae, ºi nici n-ar fi acceptat sã
ºi-o..., fiindcã omul nu-i place, personajul
nici atât, prea e unsuros ºi aºa mai
departe! „Bine, dar de ce ai cedat atunci,
fiindcã l-am vãzut cum a intrat la tine în
camerã, am avut curiozitatea sã-l
urmãresc, sã vãd dacã se þine de cuvânt,
prea mã intrigase decizia lui...” „Ei, ºi tu
acum, nu ºtii cum sunt unele femei? De
curiozitate, compagnero, doar de
curiozitate, cã prea i se dusese buhul cã-i
afemeiat ºi aºa mai departe! În plus,
vãzusem cum o mângâia pe buci pe una,
când o luase la sentiment, pe ringul de
dans, ºi mi-am zis cã nu trebie sã-l ratez,
ºtii ce fel de muiere sunt! Dar pot sã te
asigur: nu s-a întâmplat nimic, nu m-a
avut!” „Asta n-o mai cred!” am zis, cu
oarecare inconsistenþã. „Nae a pornit cu
asemenea avânt spre tine, cã era limpede
ce rupere o sã urmeze!” am plusat. Mã
strãduiam sã admit cã Adela Pãunoiu se
fereºte acum, la bãtrâneþe, sã-ºi
recunoascã aventurile, deºi avea acelaºi
stil direct ºi prea puþin edulcorat, ca-n
tinereþe. „Ba s-o crezi!” m-a repezit ea.
„Nu ºtiu ce ºtii sau þi-nchipui tu, dar pot
sã-þi explic în douã vorbe cum a decurs
aºa-zisa noastrã rupere de futere! Mi-a
fãcut plãcere sã-l provoc, i-am ºoptit la
ureche cã-l aºtept ºi chiar l-am aºteptat.
Vream sã i-o trag sau invers, ºi nu-mi
pãsa de alte alea! Dar când ºi-a dat
pantalonii jos ºi-vãzut ce chiloþi poartã,
mi s-a fãcut greþã! Exact, greaþã! Avea
niºte tetra fãrã nici un haz, fãrã formã ºi
fãrã vino-ncoace, fãrã nici mãcar g-ul de
la urmã, ca-n bancuri... Pur ºi simplu, o
oroare de chiloþi, ce mi-a întors simþul
estetic pe dos ºi mi-a ºters orice urmã de
apetit pentru masculul fatal! Vezi tu, noi
femeile acceptãm multe din partea
voastrã! Dar pânã ºi ultima femeie
sãrmanã are uneori pretenþia sã nu fie
tratatã ca albie de porci, nu mai zic de-o
femeie cu statutul meu! Aºa cã i-am zis
amicului s-o taie, dacã nu vrea scandal!
A plecat ºi n-am niciun regret cã l-am
ratat! Futã el pe cine-o vrea, mie mi-a
fãcut greaþã! ªi poþi sã-i zici, eu n-am
dialoguri cu el!”
În fine, ceva mai mult sau mai puþin
aºa mi-a vorbit Adela Pãunoiu, anul trecut,
prin varã, când o întâlnisem la o sindrofie
unde îºi etala un look nou, alãturi de-un
francez agãþat aiurea care, neînþelegând
bine româneºte, aproba graþios: oui,
oui!... Mãrturisirea, aºa trunchiatã, mi-a
stârnit curiozitatea, îþi dai seama! Oare
astfel s-au petrecut faptele? Nu cumva
le distorsioneazã ea, din motive obscure?
Aºa mi se pãrea, fiindcã îl ºtiu, ºi-l ºtii pe
amicul nostru, Nae Nicolescu, lesne
cuceritor ºi degrabã vãrsãtor de lacrimi
din partea împricinatelor. Iute la frânt
inimile, dibaci la amãgit credulele, jalnic
la pãrãsire ºi generos cu regretele, nu
credeam cã a comis ceea ce Adela îl
acuza! Dar cum sã aflu ºi versiunea lui?
El era, de la un timp, ocupat cu tot felul
de proiecte, care de afaceri, care de
politicã, europene sau bãºtinaºe, cu
deplasãri de-a lungul ºi latul continetului.
Abia se mai oprea ºi la „domeniul” din
satul natal, unde construise cu fonduri
nerambursabile moarã, brutãrie, gater,
crescãtorie de struþi, heleºteu de pãstrãvi,
56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

isericã, dar nu ºi cârciumã... ªi nu era
parlamentar, nici ex-ministru, nici altã
somitate de paradã, chiar dacã nelipsit la
protocoale. Greu de gãsit o breºã în
programul lui, dacã n-o decreta el. Am
stat la mare dilemã. Sã-l abordez direct,
clar cã nu se poate! Sã-i cer audienþã?
Aiurea, nu-i ceva oficial. Cu ce sã-l
momesc?
N-a fost însã nevoie. S-a potrivit sã
fiu chemat la comemorarea de 20 de ani
a ceea ce-a fost în „acel decembrie”,
cum scrie prietena ta. N-ar fi trebuit sã
mã duc, îþi dai seama cã n-am atâta
impertinenþã sã mã consider nu-º ce, ca
alþii. Dar m-a biruit curiozitatea, fiindcã,
dacã e sã-mi recunosc vreo deficienþã mai
acutã, asta e cu plus, nu cu minus: vreau
sã ºtiu eu tot, ºi ceva pe deasupra, mai
ales dacã þine de pãrþile dedesubtelnice!
ªi m-am dus sã-i vãd pe „rrrrovoluþ’onarii”
ãia de mucava, niºte jeguri, majoritatea foºti
turnãtori, nedeconspiraþi încã... În fine,
dã-i dracu! Importantã a fost întâlnirea cu
amicul Nae Nicolescu, om de vazã care
n-a uitat de unde a pornit. ªi n-a uitat nici
ce-a pãþit cu ex-tovarãºa Pãunoiu Adela,
cea care futuse aproape tot activul de
partid. La întrebarea mea ocolitã, cã de
ce s-a dat la dânsa tocmai în împrejurarea
respectivã, ce mi-a rãspuns Nae, fãrã
supãrare ºi fãrã sã lase impresia cã a
trecut mai mult de-o lunã, hai douã, de la
eveniment?
– Ei, ce? – întrebai când Vintilã
Corman tãcu enigmatic.
– De plictisealã, domnule! De
plictisealã! Cicã se sãturase de fufele
celelalte, câte se gãseau în cabanã, nu
iertase niciuna. Doar de Adela se ferise,
o ºtia agasantã ºi cam nimfomanã, or
poate tocmai fiindcã ºi ea era din acelaºi
soi ca el: nu rata nimic! Asta era cauza
pentru care nu credea sã afle vreo
satisfacþie în relaþia cu respectiva: ce
sentiment de împlinire poate sã-þi dea o
femeie care umblã din bãrbat în bãrbat,
oricât ar fi de frumoasã? Iar Adela nici
frumoasã nu se poate spune cã era, chiar
la tinereþe... Dar cum bãrbatul e un soi
de animal fãrã scrupule sau demnitate în
domeniul sexual, nimic neobiºnuit cã a vrut
s-o ºteargã pe Adela de pe lista celor
nefutute! „Uite cã n-a fost sã fie!” „Ei,
cum aºa?” l-am incitat pe amicul Nae,
turnându-i în pahar un deget de licoare
maronie, parcã JD sau JB, douã litere
de-alea celebre. ªi el a continuat: „Pãi,
uite aºa! Se mai întâmplã ºi de-astea, sã
nu meargã! Vezi o muiere de departe,
aratã bine, are forme rotunde, se
onduleazã la mers, îi curg pletele pe
umeri... ªi te apropii de ea, ºi-o ai sub
ochi parcã mãritã cu lupa: e grasã, are
gleznele umflate, îi atârnã þâþele, pãrul e
rar ºi deloc mãtãsos, pielea striatã ºi
mucigãitã, iar pe la subþiori i se spârcâie
nãduºeala, cã e plecatã de acasã de
câteva ore, iar deodorantul s-a
consumat... Aºa a fost cu Adela. Când
am intrat în camera de hotel, dupã ce-i
spusesem cã vreau sã mã duc la ea, sã
vedem ce iese, iar ea mã privise cu
zâmbet echivoc, parcã m-ar fi crezut ºi
parcã nu, ei bine, când am intrat în
camerã... Eram destul de ameþit ca sã
nu fiu în stare de performanþã imediatã,
însã ºtiam cã îmi revin dupã un pui de
somn ºi nu rãmân dator. Am vrut sã-i
spun asta, sã nu aibã vreo deziluzie, însã
mi s-au poticnit ochii pe lenjeria ei intimã
ºi s-a dus dracului toatã dispoziþia! La
orice mã aºteptam din partea unei femei
ca ea, activistã de renume judeþean,
muiere vorace, care înghiþise multe, care
tocase multe reputaþii ºi-ºi croise drum
prin ea însãºi, ca sã vorbim ca liberalii.
Dar nu mã aºteptam sã vãd cã poartã
chiloþi cu mânecã lungã, aºa cum purtau
activistele anilor ’50, de culoare prãzulie,
cu elastic în partea de jos ºi cu betelie
sus! Asta n-am fost în stare sã accept,
ceva în mintea mea s-a revoltat ºi-am
mers direct la WC-ul din camera ei, unde
am vomitat instantaneu. Ce-a urmat dupã
aia, chiar cã nu conteazã!”
Vintilã Corman scurse ultima
picãturã de bere ºi ceru nota. Mã uitam
la el ºi-mi imaginam cã-l roade ceva mai
mult decât simpla curiozitate pentru
amãnunte dintr-astea. Oare ce? N-am
ajuns la vreo concluzie, nu mi-a dat
rãgazul:
– Vezi tu, bre stimate ºi nepreþuite
amice, dacã am fi niºte detectivi ca
Hercule Poirot, am putea zice cã avem
un punct de pornire: aici e o chestiune de
lenjerie. Intimã. ªi-unul, ºi-altul au
mãrturisit cã asta i-a blocat! Ce putem
deduce de aici?
– Ei, ce?
– Eu cred cã nimic! Tu ce crezi?
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
57

PROZÃ
Ion Mãrculescu
Jurnalul de la Marcona
Într-un roman apãrut recent, se
povesteºte despre un soldat tâmpit, dar
tâmpit de-a binelea, care este trimis la
rãzboi, deºi el nu înþelege nimic din ce i se
întâmplã, pe deasupra n-are nici puºcã
pentru cã a pierdut-o odatã cu pantofii.
Dar nu e un nefericit!
Chestiunea este cã fãrã puºcã poþi
merge la rãzboi. S-a mai scris în cãrþi
despre asemenea cazuri, deºi nimeni n-a
vãzut aºa ceva cu ochii lui, mã rog, s-a
întâmplat în imaginaþia autorului. Dar...
desculþ la rãzboi!... Dracu’ a mai vãzut?
*
O poveste cu profesorul ãla cam
scrântit. Dar haios!
Odatã m-a scos la tablã ºi m-a pus sã
desenez un cerc cu compasul cu cretã.
Tabla era de sticlã. Compasul avea un vârf
de metal ascuþit, dar ascuþit, nu glumã! Ca
un ac. Ca sã se poatã fixa pe tablã când
trasai cercuri cu el, compasului i se fixa o
ventuzã de cauciuc.
În ziua aia, nu ºtiu de ce, profesorul i-a
scos ventuza, a bãgat-o în buzunar, m-a
scos pe mine la tablã ºi mi-a zis: fã-mi un
cerc, dacã mi-l faci corect îþi dau nota
zece, dacã nu, îþi dau doi! Ai grijã ce faci!
Mã emoþionasem. Încercam sã fac ce
mi-a zis profesorul, dar vârful ascuþit de
metal al compasului nu se fixa, aluneca
pe tabla de sticlã când într-o parte, când
în alta.
Atunci, el a zis: stai mã, sã te ajut! ªi
se prefãcea cã þine ºi el de compas. Dar se
prefãcea, atâta! ªi eu, de emoþie, când am
apãsat, a alunecat compasul într-o parte,
spre mâna profesorului. Iar el a început sã
strige cã aoleu, mi-ai gãurit mâna! Fugea
de colo colo prin clasã, îºi bãgase mâna în
sân, se strâmba de durere, nu puteam sã
vãd dacã îi curge sânge, aproape fãcusem
pe mine de fricã, m-am gândit cã l-am
schilodit ºi, Doamne, ce o sã pãþesc! Era
cât pe-aci s-o rup la fugã pe uºã. Iar el se
vãita, se vãita! Toþi colegii mei prezenþi în
clasã încremeniserã.
ªi, dintr-odatã, când se vãita cel mai
tare, profesorul meu de mate s-a oprit ca
ºi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, ºi-a scos
mâna din sân ºi s-a rãstit la mine cã de ce
pierd timpul ºi nu desenez cercul ãla! Abia
atunci mi-am dat seama cã nu a pãþit nimic,
doar se prefãcuse.
A râs de farsa lui ºi mi-a repetat sã
desenez cercul. Dar nu mai puteam pentru
cã chiar fãcusem pe mine de fricã! Nu mint!
*
N-aveam somn ºi am luat din raft o
carte de poezii de Fane Tãnãsescu. Mai
demult, cineva îmi spusese cã ãsta e cel
mai tare somnifer care s-a inventat pânã
acum! Citeºti, adormi ºi riºti sã nu te mai
trezeºti niciodatã! ªi mai îmi spusese acela
aºa: dacã vrei sã-þi baþi soacra ºi nu gãseºti
în tine destul nerv, destulã urã ºi forþã,
citeºte din Tãnãsescu! Nu te vei mai
recunoaºte! Vei fi mai rãu ca un luptãtor
de arte marþiale! Scos din minþi! Devii
fiarã, bestie, asasin!
Dar eu ce sã mã fac acum? De unde
sã o iau pe soacrã-mea la ora asta?
*
Memoria mea nu aratã prea bine ºi mã
doare puþin, uite aici, în partea stângã.
Oare ce boalã o mai fi ºi asta de care
suferã memoria mea?
Citesc într-un tratat ºi aflu cã memoria
mea trebuie operatã. Nu pentru ar mai avea
ºanse sã se facã bine, dar aºa se spune, cã
trebuie sã fie operatã!
Aºadar, pregãtesc sala de operaþii,
chem asistenþii, îmi pun mãnuºile, aºez la
îndemânã instrumentele, pun în funcþiune
aparatul pentru respiraþie arificialã ºi aºa
mai departe...
Fac prima incizie ºi... deodatã...
surprizã... memoria mea þâºneºte de pe
masa de operaþie, aleargã prin camerã, râde
58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

ºi tropãie ca un mânz, se ascunde pe sub
scaune ºi strigã sâc cã nu mã prinzi! A
dracului memorie!...
Se vârã în coºul cu rufe murdare ºi,
hlizindu-se, aruncã cu ciorapi împuþiþi
asupra mea. Fac semn asistentelor sã plece,
sã mã lase singur. Doamne, zic, cât este
de bolnavã memoria mea!... Mã aºez pe
un scaun ºi încep sã plâng a neputinþã.
Dacã memoria mea aratã ºi se
comportã astfel, încerc sã-mi imaginez ce
se poate spune despre memoria întregii
omeniri!
Trimiteþi-mi un fotograf priceput sã-i
facã o pozã memoriei mele! Ooo, biatã
memorie bolnavã a omenirii!...
*
Destinul îþi joacã feste! Asta e forma
supremã a libertãþii rãpite! ªi nu existã
scãpare! Tu vrei sã devii iepure, morcov
sau foaie de varzã, iar destinul te împinge
sã fii cu totul altceva, împotriva voinþei tale,
de exemplu sã fii Beethoven sau Einstein.
Te zbaþi, dai din picioare ca un copil
rãzgâiat, þipi cã nu vrei, dar destinul te
împinge sã fii Napoleon, Platon sau
Gheorghe din Vale.
A vrea sã mori prost, dar sã fii
condamnat sã ajungi genial, este la fel de
dureros cu a dori sã ajungi genial, dar sã
fii condamnat sã rãmâi pentru vecie prostul
proºtilor.
*
A naibi minte a mai avut ãla care a
inventat ºireturile pentru încãlþãri! Vã daþi
seama?
Încheiatul ºireturilor dimineaþa, trasul
ciorapilor, încheierea ºliþului la pantaloni,
suflarea nasului pe îndelete ºi aruncarea la
coº a hârtiei îngreunatã de muci...
Ca sã nu mai vorbim de cel care a
inventat tusea, strãnuturile, defecarea,
urinarea, râgâielile, bãºelile...
Din pãcate, literatura omite aceste
momente din rândul marilor teme artistice,
ca ºi cum ele n-ar exista! Nimeni nu se
grãbeºte sã le compare cu povestea lui Jules
Verne despre un copil care a ajuns cãpitan
la 15 ani, dar care n-a fost în stare sã ajungã
mãcar amiral pânã la bãtrâneþe.
Unele fapte sunt atât de grave, încât
nu ne rãmâne decât sã trecem cu uºurinþã
peste ele!
*
Plecând de la principiul contrastului
mare-mic ºi de la analogiile conþinute, totuºi,
în acest concept, cercetãtorii americani...
Dar sã lãmurim, mai întâi, ce sunt
cercetãtorii americani! Cercetãtorii
americani sunt niºte creiere excepþionale
care, pentru cã mureau de foame în þara
lor, au fost cumpãraþi pe o nimica toatã ºi
aduºi sã sporeascã gloria americanã...
Datoritã îmbuibãrii, americanul
autentic ºi-a pierdut din capacitatea
neuronului...
...aºadar, niºte cercetãtori americani
au reuºit, prin mijloace încã nedate
publicitãþii, mãrirea unui þânþar la
dimensiunile unui elefant ºi micºorarea unui
elefant la dimensiunile unui þânþar. Atât
unul, cât ºi celãlalt, aveau ºi au în
continuare trompã. De altfel, singurul lor
amãnunt comun.
Sunt ºi multe chestiuni încã nerezolvate
deocamdatã! Þânþarului, ajuns elefant, nu
i-au crescut colþii de fildeº! Elefantul
devenit þânþar, nu acceptã sã se
înmulþeascã prin ouã. Cercetãtorii
americani despre care vorbeam, n-au ajuns
la un punct de vedere comun asupra
þânþarului: poate fi el clasificat, de-acum,
în ordinul mamiferelor?
Un terorist arab a vrut sã distrugã tot
ce au reuºit cercetãtorii americani,
pulverizând spray pentru þânþari asupra
elefantului...
Eu v-am mai spus ºi altãdatã cã lumea
asta e nebunã!...
*
Reproduc aproape cu exactitate ce mi-a
povestit el.
Astãzi, zicea, m-am întâlnit pe stradã
cu Nana. De Nana am fost îndrãgostit
cândva, mai de mult, aproape o zi întreagã.
Eu am fost, zicea el, am fost
îndrãgostit de-adevãratelea ºi la o
intensitate aproape devastatoare, de multe
femei. Principiul meu este cã dacã nu te
îndrãgosteºti la maxim ºi copleºitor,
degeaba mai pierzi timpul fãcând declaraþii
amoroase ºi scriind bileþele parfumate. De
unele femei am fost îndrãgostit pe o duratã
mai scurtã, de exemplu cinci minute. De
altele zece, iar de altele chiar ºi o zi
întreagã, cum a fost cazul cu Nana. Au
fost zile când m-am îndrãgostit de douã,
trei femei ºi aproape cã mi-am dat duhul
din cauza suferinþei imense pe care am
trãit-o. Pentru cã, atunci când iubeºti,
musai trebuie sã suferi. Cine n-a pãþit-o,
nu poate înþelege!
Eu cred cã tipul ãsta e cel mai lãudãros
om pe care l-am cunoscut în viaþa mea!
Mã umple de invidie!
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
59

*
Cândva, într-o povestire despre stagiul
meu militar, îmi imaginam cum aº fi luptat
eu la rãzboi cu ciorapii în vârful baionetei
de la puºcã ºi cãpitanul nostru Miºu ar fi
rãcnit la mine cã asta e luptã, mãi soldat,
nu bãtaie de joc, ce mama dracului! Iar eu
îi rãspundeam cã asta ºi fac, mã lupt dom’
cãpitan! Ce, nu se vede cum cad la pãmânt
inamicii trãzniþi, fulgeraþi, dezintegraþi de
mirosul ciorapilor mei? Plus faptul cã mai
fac ºi un gest patriotic, economisesc
gloanþele, care sunt averea poporului meu.
Aºa erau ciorapii mei de eficienþi!
Miroseau pânã la cer ºi, la o adicã, s-ar fi
putut prãbuºi avioanele alea pline de bombe
ale inamicului! De mirosul ciorapilor mei li
s-ar fi putut înfunda turbinele de la
motoare, li s-ar fi sufocat piloþii în carlingã!
Ciorapi antiaerieni! Ciorapi antitanc! Ciorapi
antirachetã! Ce mai cumplitã armã chimicã
folositã vreodatã!
Iar eu, inventatorul ei!...
*
Moda pantalonilor Rupþi a fost un
fenomen grandios! A început pe
neaºteptate într-o searã ºi, dacã-mi aduc
bine aminte, a încetat tot cam aºa, brusc,
într-un amurg însângerat.
A fost vremea când oricare cetãþean
patriot simþea nevoia sã-ºi rupã cu forþe
proprii ºi în folosul comunitãþii, pantalonii
de pe el. Cei mai mulþi se frecau cu fundul
ºi cu genunchii de asfaltul ºoselei, chestie
care i-a pus la mare încurcãturã pe drumari
ºi pe fabricanþii de duºumele.
Tinerii, dar nu doar ei, de cum ieºeau
pe uºa croitoriei cu pantaloni absolut noi,
se repezeau imediat sã ºi-i rupã într-un
mod sau altul.
Se înþelege de la sine cã au fost acele
vremuri în care a prosperat industria
producãtoare de stofe pentru pantaloni.
Nouãzeci la sutã din populaþie lucra în
fabrici care nu fãceau altceva decât
pantaloni. În ºcoli, în orele de muzicã,
desen, matematicã, sport ºi lucru manual,
sub o dirijare atentã, copii erau învãþaþi sã
coasã pantaloni.
Un cetãþean entuziast reuºea sã rupã,
în medie, zece pantaloni pe zi.
Moda Pantalonilor Rupþi a durat destul
timp. Pânã într-o zi când, nu se ºtie din ce
cauze, interesul pentru aceasta a scãzut
brusc. Înspãimântãtor de brusc! S-a ajuns,
în decurs de o sãptãmânã, ca nimeni sã
nu-ºi mai rupã pantalonii. Nimeni nu mai
ieºea în stradã sã se frece cu curul de asfalt.
Profesorii nu mai ºtiau ce sã facã în ºcoli,
primãriile au fost bulversate de prãbuºirea
economiei locale, fabricile pentru stofe de
pantaloni ºi miile de croitorii au fost închise.
ªomeri, sinucideri ºi munþi de pantaloni
inutili acum, aruncaþi în stradã. Nimeni nu-i
mai cumpãra, nimeni nu-i mai rupea!
Acest fenomen petrecut în Pantalonia,
a avut o stranie rezonanþã în Galbenia,
unde a apãrut ca un taifun Moda
Nasturilor. O ciudatã corespondenþã
atemporalã ºi aspaþialã! Un capriciu
inexplicabil al destinului! În Galbenia,
oamenii le cereau croitorilor sã le punã
cât mai mulþi nasturi la tunici, la cãmãºi,
pe scurt, la toate articolele vestimentare.
Cei mai avangardiºti purtau nasturi ºi la
ciorapi. Alþii, care-i depãºeau pânã ºi pe
cei mai extravaganþi, îºi coseau nasturi
în creºtetul capului, pe frunte, pe urechi,
pe sprâncene, pe tãlpi, pe limbã, pe
degetele de la mâini.
Fenomenul invers s-a produs absolut
identic, în câteva ceasuri, aproape un
miliard de oameni au încetat sã mai fie
interesaþi de Moda Nasturilor. Marea
tragedie consumatã aici, a fost tot o imensã
prãbuºire economicã a Galbeniei. Cu toate
consecinþele catastrofale. ªi asta numai ºi
numai din cauza unor nasturi amãrâþi!
*
Pe sub fereastra apartamentului meu,
îºi duce veacul o haitã de câini. Poate chiar
douã. Jumãtate din haitã o reprezintã
cãþelele ºi se întâmplã cã tot timpul cel puþin
una din ele este în cãldurile împerecherii.
Atunci sunt înconjurate de toatã haita
(toate haitele) de dulãi care, excitaþi ºi
pofticioºi, cer sã participe la mirajul
perpetuãrii speciei. De regulã, sunt foarte
nepoliticoºi, se înghesuie, se împing, se
îmbrâncesc care mai de care sã intre cu
ce-o putea în mãruntaiele încinsei
domniºoare. Spectacolul oferit este mai
ceva decât în filmele porno pe care le
vedem noi bãieþii seara la televizor.
ªi, pentru cã nici nu s-ar putea altfel,
mai tot timpul ies încãierãri teribile între
aceºti nuntaºi canini, aºa cum se cuvine
între niºte masculi cu personalitate,
demnitate ºi care ºtiu ce vor. Colþii,
muºcãturile ºi pieile sfâºiate pe care le vãd,
îmi produc o emoþie pe care mi-o
stãpânesc cu greu ºi provoacã în mine
dorinþe sadice ºi plãceri sângeroase.
Atâta timp cât ai cu ce sã te delectezi,
poþi spune cã meritã sã fii om ºi sã trãieºti
privind!
60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

POEZIE
POEÞI DIN CENACLURI LITERARE
„I.C. Vissarion” – Gãeºti
Corina Livia Geacãr
Amintire
Îmi adun lãstarii
ºi curg în mine
ca o pedeapsã de început.
Pozã veche, mã plec spre ochii tãi
sorbind trecutul.
Alt soare de la care îmi culeg lumina
Alt munte-al cerului de os
Alt eu rãmas din vechiul mine.
– ecoul unui semn de întrebare -
Sub pleoapã, surâsul ironic
desfrunzeºte de ploaie
ultimul strãin din mine.
Biografie
ªi timpul nu mai oboseºte sã curgã,
sã te aºtepte la colþul strãzii în fiecare
searã...
Parcã-i simþi privirea ºi respiraþia insistentã.
Te obsedeazã cu sunetul gândirii profunde.
Ochii-i vegheazã scoºi din orbite alãturi,
pavaþi cu vopseluri pe sticlã.
Rãmân doar o imagine a nopþii
care te urmãreºte în fiecare dimineaþã
ºi rãspunde cu urlete visului tãu.
Vrei sã-l loveºti între gânduri
la rãscrucea spiritului tãu.
Timpul te priveºte din ce în ce mai strãin
ºi dimineaþa ºi seara ºi noaptea
mereu...
Somn
Mi-au cãzut crengile în inimã
ºi dorul de pãmânt mã cere.
Aº vrea
sã-i închid ochii ºi gândurile
sub amorþeala eternei rugãciuni.
Abur
Ploaia – elixirul amar
al vieþii mele;
ochii strânºi la pieptul tatãlui,
curcubeie negre ºi sânge strãveziu.
O batistã murdarã-mi acoperã
dinþii dezveliþi la plânsetul toamnei.
Orele nu-ºi mai au rostul.
Mulþimea se leapãdã de picioare
în faþa noastrã;
îºi aprinde rãnile cu fluturi.
Din cenuºa lor – un abur searbãd,
sãrac în cuvinte, sãrac în inimã
ca un animal de circ.
Amalia Soceleanu
Târziu pentru azi
În camera zugrãvitã cu minute ºi clipe
plânse
din pãr de zambile ofilite-n fereastrã nu mai
trãieºte decât fantoma
ideilor mele... colindã nebunã prin colþuri...
a uitat cã lumea e goalã, dar plinã de „poveºti”.
Orele v-au minþit ºi v-au luat ºi banii...
Aici nu e nimic, doar noaptea care-ºi
piaptãnã copiii
ªi lilieci care strivesc pãianjeni între
degete...
Lumina ºi-a pierdut ºi ea verdeaþa
ªi soarele meu a ruginit... spânzurat de
lustrã...
Plecaþi de-aici
ºi veniþi mâine, când furtuna va deveni
ploaie
ºi cerul nostru – plin de stele...!
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
61

Vis
În odaia umbritã,
Pe o faþã de masã cârpitã de pãianjeni cu
mii de suflete,
Din mine ºi din tine... doarme amorþit un
chip uitat...
Te priveºte senin ºi dulce la amiazã,
Încruntat ºi pierdut seara,
Iar noaptea învie în aer ºi gheaþã...
I se topeºte vocea în rostogoale de gânduri
Uscate într-o carte de rugãciuni...
O viseazã pe ea... în cristalul ochilor
I se citeºte luna ºi pe chip stelele...
Te prinde, te þine de pleoape
ªi nu înþelegi.... amintirea se ºterge-n colbul
de pe covor...
Trezire
Râd norii în hohote de luminã
ºi zâmbete de flori mângâie vântul...
se nasc picuri de azur
pe fruntea somnoroasã a cerului
ºi norii îºi spalã copiii....
iarba îºi ridicã glasul peste muguri de
rouã...
ºi flori de oxigen deseneazã suflete...
Eu
Un ciob de sticlã de la petrecerea de asearã,
O ceaºcã de cafea ieftinã,
zâmbetele noastre uitate pe o faþã de masã,
versuri dintr-o baladã rãsuflatã
ºi-un pahar cu vin vechi...
atât a mai rãmas din fiinþa mea,
ucisã sub trepte de scarã tocite de mersul
trenurilor...
privirea mea a devenit garã pentru fiinþe
fãrã contur,
îmbrãcate în rochii de galã.
Mi-au abandonat prezenþa
pânã ºi þânþarii... au plecat sã se-mbete...
Vocea lunii începe sã plângã albastru.
Ochii mei recolteazã uitãri...
Cãtãlin Ionuþ Ene
Searã
Cer albastru ºi hârtie albã.
Am pãtat foile cu cernealã
ºi acum scrisul doarme
sub lacurile întunecate
ºi albastre.
Povestea e gata:
linii încãlcate,
þipete roºii,
hârtie sfâºiatã.
Oare a rãmas ceva sub
rodul subþire al vieþii?
Poþi trezi lumina de sub
întuneric?
Insomnie
Nu mai ºtiu.
Culcuºul moale, bun,
curat ºi cald,
nu mai cheamã odihna.
Se topeºte zâmbetul celei
nãscute în altã viaþã.
Greu de închis ochii
de teama
viselor tipãrite în dosul
pleoapelor.
Stele
Smerenia e povestea lor
toatã.
Mici ºi tremurânde
adunã rãcoarea
albãstruie din noapte.
Puncte vesele, jucãuºe,
dar în lumina lor
sunt sorii pentru întunericul
neºtiut.
Cresc odatã cu ochii
ce se îndreaptã înlãcrimaþi
spre lumea lor.
62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

POEZIE
Cãlin Sãmãrghiþan
Eroare criticã
„Mes songes viennent en foule
Pour se désaltérer à ces gouffres amers”
(Baudelaire)
În dreptul ei defileazã stafiile strãzii,
un ospãtar vrea sã parã inteligent
ºi-i face complimente din cele mai tâmpe,
aºa cã va renunþa la soté
ºi-ºi va lua o cafea rapidã
sã scape de el cât mai iute.
Mã vãd coborând treptele-n grabã
spre strãzile mici pavate aiurea
oraºul acesta în pantã, alunecã indecent
ca o ºosetã prea largã.
Îmi amintesc cum tãcea sub lampioanele
stinse
când eu îmi doream un cu totul alt fel de
final.
Cântec
Într-o salã cu unghii lungi
ultimul ei Bach la violoncel:
La capãtul veºniciei
te voi ucide în ziua ta cea din urmã.
Tu ºtii, þi-ai însemnat ºi locul
pentru cuþit.
Lumea sfârºeºte
ºi ultima picãturã are cea mai dulce
savoare.
Vezi mâinile astea?
Au sã-þi panseze moartea,
o, zeul meu blând!
Citadela
Cu þipãt de ºoim vor trece unele zile,
se vor adânci alene
în pãduri imerse de vareci,
sub luciul apei mierii
surde
stradele de umbre
vor desena harta unei cetãþi
de necucerit.
Porþile ei le vor pãzi strãjeri
în haine de lupi veghetori
ai argintului lunii.
Vom numãra zile de sare
ºi vom numãra cãzuþii eroi din tranºeele
harfei,
lepãdaþi între fronturi.
Va rãmâne un cântec neauzit,
va rãmâne un vãl de purtat
când va fi iarnã în cer.
Anubis
Uneori piatra cedeazã cuvintelor.
Oboiul acesta al primãvérii,
intercostal.
Jalea din titlul de glorie.
Lui îi creºtea o piramidã în piept
ºi privea peste dune cu ochi de ºacal
aºteptând pe marginea drumului
otrava
ochilor
ei.
– Eºti singur? Nimeni nu ºtie cã am venit...
– Nimic, Francesca, nu comparã
cafeaua bãutã printre buzele tale,
care mã bântuie pânã-n strãfunduri
împotriva oricãror reguli.
Un cuþit sfredelind din piept
în afarã
o agãþãtoare pentru moarte.
Imago
Nãvodul lui a prins de atunci
numai pãsãri.
Luntre nu-i trebuia – lemn putrezit,
un stârc stãtea de veghe
în dimineþi.
Pãºea peste ape
ºi-atunci seminþe de paltin îºi amânau
zborul
iar luna prindea rãdãcini.
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
63

POEZIE
Vali Niþu
salvat de un mugur
m-am trezit speriat de moarte
mã alerga printre florile din grãdina udatã
undeva între petunii ºi lalele roºii
ºi-a deschis braþele un mugur din via
plantatã
iar pe marginea unei alei
ne-am îmbrãþiºat
în viaþã.
priveam spre pãmântul cel reavãn sãpat
ce parcã mã chema ºi se ruga sã stau
dar am scãpat ºi d-astã datã
din mâna cea bãtãtoritã
a unei greble cu un dinte
spart.
m-am ridicat uºor din patul alb ºi cald
ºi alergând am mângâiat în zori de ziuã
un colþ de rai dintr-o gradinã dalbã
ce are-n ea o floare ce se trece
ºi-un grãdinar ce poate fi
mai devreme sau mai târziu
o frunzã rece.
asudã aºteptarea
sunã strident telefonul mov
ºi umblã cu fofârlica printre tonuri
spoite cu fondul de ten crãpat
cât sã se vadã o palidã fantã
în oglinda exfoliatã
de sus pânã jos
obrazul gros
asudã
se enerveazã ºi bate cu pumnul în masã
ºi-i sare cafeaua fãrã nãut pe grumazul legat
cu o cravatã mov
pânã când gâtul gras
asudã
îºi tamponeazã fruntea cu hârtia igienicã mov
din diplomatul închis cu cifru
într-o culoare nedefinitã în fiºa postului
de la parterul pavat cu tablourile
conducãtorilor
plecaþi sã-ºi serveascã micul dejun
având la ei pâinea ºi cuþitul
iar la colþul strãzii desfundate de ceva timp
maºina cu portiera mov
asudã aºteptarea.
coadã la atelier
… ºtii ceva, femeie?
îngãduie-mi sã opresc la colþul strãzii
sã-mi las inima la vulcanizat
poate reuºesc sã mã ridic
la nivelul stratului de omãt
din privirea ce îngheaþã
orice speranþã
… aud ecoul
îngheþ câteva ceasuri absurde
la coada de la manufacturier
se mirã vecinul din partea dreaptã
de celãlalt absurd reper
cãci tot ce pare e mister
femeia mult visatã?
… aud ecoul
e coadã mare
la atelier.
cred cã-mi schimb cravata
– auzi mã, trebuie sã mergem la nunta
florilor
pe searã sã îþi dai cu cremã pe talpa
pantofilor
în locul unde s-a fãcut o gaurã
sã nu se vadã când dansezi „braºoveanca”
ºi ridici piciorul
sã þi se vadã ºoseta albã
aia nouã pregãtitã pentru petrecerea
burlacilor
de acum o juma de secol
– auzi dragule, am nevoie sã-þi scrobeºti
cãmaºa
gãlbuie deja
eu sunt plecatã la salonul de înfrumuseþare
de la colþ
tu trebuie sã te bãrbiereºti cu briciul din
cutia maro
a bunicului din partea mamei
ºi sã nu uiþi sã-þi dai cu levãnþica de la
geamul spart
din partea tatei
64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

– mai auzi bãrbate, am uitat sã-þi mai spun
ceva
important, de altfel
pune mâna ºi cautã în pod o cravatã
e aºezatã chiar în dulapul fãrã molii
cred cã nu mai e aºa de roºie
dar e latã
– auzi mãi femeie, eu m-am gândit în ultimul
an
serios de tot
cred cã-mi schimb cravata
cu un papion.
delete
se precipitã o situaþie albastrã
cu logoree la cabinetul unu
de la etajul doi ºi un sfert
chiar pe partea stângã
rumoare la tastatura impertinent aºezatã
în jumãtatea de jos a corpului
compus din birou negru
ºi picior peste picior
corsetul de la mouse scrâºneºte din dinþi
ºi combinã litera p cu restul alfabetului
se înroºeºte coala albã
din lipsã de toner sau altã silabã
se încearcã o resuscitare nonverbalã
a semnului victoriei totale
cu un singur deget
se apasã tasta
delete.
dregãtorul ºi tangenta
se preumblã Coate Goale ºef
pe la Cancelariile cu uºi capitonate
ºi dã nas în nas cu cerberul dulap
umflat în pene ºi arogant
de parcã ar fi absolvent de Sorbona
Magna cum laude
iar din dreptul plãcuþei aurii
pe care scrie „ªef de ªef”
se simte mirosul de creier încins
al dregãtorului cu cravata la ora 11
pe când îºi serveºte a doua cafea
cu caimacul pe stânga sus
supravegheat de secretara tangentã
viseazã la unghiul drept al deciziilor
ce par mai degrabã secvenþe
din filmul cel mai prost al anului 2010
iar în rolurile principale
dregãtorul ºi tangenta
ferchezuiþi.
fãrã dinþi
mã cramponez de virgula din salariul de
bazã
ºi-mi trag una peste degetele de la mâna
stângã
cu un creion ros de nervii ascunºi
în pachetul compus estetic
din 10 ºerveþele ºi o felie de pâine
arsã la curentul alternativ
alerg spre contorul electric
ºi mi se dilatã pupila ochiului drept
în lentila stângã ce tocmai a cãzut
pe sub biroul calculatorului plin de viruºi
se aude guiþatul netrebnic
al salariului rãmas dupã ce cumpãr
programul antivirus
mã înscriu on line la dentist
sã-mi extragã încã o mãsea
sã nu mai pot roade creionul
când socotesc salariul calculat la virgulã
dupã ce plãtesc curentul alternativ
continuu pâinea ºi ºerveþelele
e mai bine
fãrã dinþi.
potcoava unui cal de rasã
simþim cã nu mai putem înainta
ne pierdem echilibrul aºteptãrilor visate
iar întrebãrile retorice ne râd în nas
cu fiecare pas descãlþat de idealuri cumsecade
o altfel de sinucidere
ne sunã în timpane un plagiat din
neruºinarea machiatã
cu cernealã neagrã într-un colþ de viaþã
se bulucesc netrebnicii s-o coseascã
ca pe-o otavã într-un cat de iesle
un cal de rasã
necheazã prudent fãrã dinþi ºi pinteni
ºi pleacã ºchiopãtând în lumea largã
sã pascã iarbã împrumutatã de noi
la birtul de la colþ de stradã
de unul-doi
cãluþii tineri vor plãti prin sluj
iar hamul greu pe gât o ranã va lãsa
ºi-n drumul lung zãrit-au mereu
înc-o potcoavã ruginitã
a unui cal de rasã.
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
65

POEZIE
Florea Turiac
sub masca mãsurii
zorii aruncã pilule lungi de luminã
peste sãlaºul dimineþilor
spãlând spinarea vãzduhului din imperiul
emoþiilor
cu rouã de rãcoare proaspãtã
culeasã din paradisul cu flori muzicale
în cruditatea ierbii verzi ca ochii unei iubiri
ºi dupã mãturarea obiceiurilor publice
pluteºte tãcerea
cuibãrindu-se-n sângele gândurilor
gata sã înfloreascã trandafirii cuvintelor
dilataþi în amintirile încã nescrise
aºteptând distribuirea
unei recompense universale
doar limba nãduºeºte
sub greutatea vorbelor rostite
iar ochii iscoditori
numãrã paºii ce vor fi parcurºi
pânã la capãtul drumului decis
strãbãtând
vrând-nevrând
sinele ascuns în imaginaþia unei pertinenþe
sfioase
norocul se simte distinct
înfierbântat sub masca mãsurii
învãluindu-ne în zorzoane de dragoste
pentru binecuvântarea normalului din
splendoarea îngerului
rãtãcit într-un copil al strãzii zgribulit
care încã mai cautã gura canalului
ca pe un sân de mamã tãmãduitor
respirând esenþele binefãcãtoare
din celãlalt capãt al forþei onorabile
utilitate inteligentã
doar pentru noi dumnezeu
calcã apãsat
cu tãlpile de luminã
peste norii lânoºi
compresându-i pânã la epuizare
pentru a le stoarce ºi ultimele picãturi de
ploaie
spre îndestularea unei secete posibile
cãci pãmântul
împreunã cu tot ce sprijinã pe spinarea lui
sentimentalã
benchetuieºte cu emoþia forþei autentice
alãturi de primãvara decantatã în dimineþile
proaspete
independente de utilitatea inteligentã a
spaþiului
dintre ceva ºi altceva
curaj protector
înecat în singurãtate
am priponit nemãrginirile gândurilor de
þãruºul nepãsãrii
tãvãlindu-mi amintirile peste hârtia liniºtilor
ºi acum le arunc surâsul îmblânzit
în coºul pieptului unui optimist
cãci va veni timpul
când va colecþiona întâmplãri pe gratis
din sãrbãtorile luminii
în care m-am prelins
izvor de fericire comestibilã
iau prelungirile lacrimilor
drept pavãzã nepãsãrii de orice
ºi-mi spãl sângele de greutãþile nedrepte
cu rãpãitul ploilor din strigãtul nãdejdii
din nevoia de a conserva echilibrul stãrilor
în saci de emoþii inventate proaspãt
oricum
aºtept sã fiu târât de caii gloriei
prin þãrâna zaharisitã a curajului protector
refuz zdrobirea melancoliei
din lacrimile neodihnei
un fel de ecou
plimbaþi-vã ochii
peste câmpul cu maci
înflorit în sângele meu
care a depus nenumãrate cereri obiective
la secretariatul intrãrii în atenþie
adevãrul este cã acolo nu existã nici o uºã
care sã vã înþepeneascã înþelegerea
iar de pe masã lipseºte securea cãlãului
66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

cât despre butuc nici vorbã
pentru a vi se acorda un surâs suportabil
perpelit la vâlvãtaia din inima rãspunderii
sã puteþi dãrâma zidul nepãsãrii
din iubirile confortabile
care îºi plimbã farmecul
în caleaºca
trasã de fluturii nopþilor
printre stele de gânduri originale
este necesar
sã vã împãcaþi fie ºi din naivitate
cu soarta ce strigã la voi
cã dinadins o sã vã strice toate ploile
acum sunteþi doar ecoul
unui strop de omenie curãþat de mizeria
interdicþiilor
un spaþiu cosmic
de pe fruntea îmbãtrânitã a universului
ca niºte lacrimi nesfârºite
cad picãturi solide de sudoare stelarã
traversând spaþiul
pentru uimirea lumilor existente
în cãi lactee indescifrabile încã
dumnezeu
niciodatã supãrat
pe astrele aplecate peste marginile altor
constelaþii
prinse în hora formãrii
le mai încurcã în pletele lui aurii
dezlânându-le un pieptene cu dinþii de raze
ºi-atunci câte o stea se transformã într-o
gaurã neagrã
absorbind toate emoþiile cãzute
în palma golului suspendat nicãieri
odatã cu notele muzicale
ivite din înºurubarea luminilor în spaþiu
doar noi
de aici
ne înãlþãm privirea la cer ºi înþelegem
cum dumnezeu îºi azvârlã bunãtatea peste
infinit
sã sãrbãtorim cu dibãcie
facerea
încã ne rezemãm curajul de balustrada
îndoielilor
grãdinar
eu te-nfãºor iubito într-un imens veºmânt
de perle-nsãilate cãci de adolescent
paraºutat în miezul de miere din cuvânt
prin parcul poeziei sunt grãdinar decent
ºi îi sãdesc copacii împerecheaþi în vers
cu un surâs pe buze ce nu poate fi ºters
eu te admir iubito acum din alt þinut
când vântul îºi învârte vârtelniþa-n clocimp
dansând cu bucuria al cãrei conþinut
în simþurile mele se-ngrãmãdeºte-n timp –
profund gândind la toate pun vorbelor
cercei
ºi-n stratul meu de strigãt sãdesc doar
ghiocei
încã o flacãrã
din dezamãgire dar ºi din dezorientare
aprind încã o flacãrã în ºuviþa destinului
sã pot distinge mai limpede
calea ducerilor moderne
spre infinitul cunoaºterii
de prea mult soare
mi se estompeazã vederea
percepând doar negrul realitãþii
pe care am sã-l joc la bursa ideilor
odatã cu îngrãºarea imaginii
cocoþatã pe spinarea vieþii
sorcovitã cu democraþia cuvintelor
vorbitoare
din curcubeul gândurilor
acum mã lupt cu taurul
din tabloul lui Picasso
sã fiu comestibil pentru marea victorie
mai liber ca piatra de sub curgerea apei
voi coborî la prima staþie inteligentã
sã inventez copilul
mã iartã doamne dacã mi-e sufletul pustiu
dar lupul neodihnei din mine iarãºi urlã
sã inventez copilul care-a zburat târziu
la braþ c-un duh de ºoapte de pe înalta turlã
a unei vechi biserici sã intru în cuvânt
sã muºc din poezie cu dinþii ninºi de miere
cã-s fericit când truda mã poartã ca
veºmânt
ºi îmi colindã raiul de vis a mângâiere
sã-mi fie vânãtoarea poemelor pe plac
prin pleoape doar speranþa o dau spre
risipire
cã-n viaþã sunt datornic edenul sã refac
ademenind cu zahãr puterea din sclipire
sã-mi lumineze-n sânge când e hazardul
beat
îmbujorând obraji-mi care-ºi topesc
candoarea
stau la ospãþ cu vorbe din gândul ce mi-e
leat
când numai bucuria îmi deconspirã starea
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
67

AMPRENTE
Gheorghe Istrate
IULIANA PALODA-POPESCU
Cu privighetoarea pe umãr
Cu un asemenea titlu, numai un mare
dresor de înaripate poate ieºi învingãtor, în
arenã, cu miraculoasa rara avis pe umãr.
Doamna Paloda (prin transfer familial ºi
Popescu) mãrturiseºte un nume misterios
nãscut din grecescul Palladis (vezi „Mica
antologie onomasticã”), nume fãrã prea mare
rãspândire, descinzând, pare-se, dintr-un
transfer vocalic amintitor de Pallas-Atena.
Dar explicaþia enigmaticului nume poate fi
mult mai clarã prin simpla lãmurire a autoarei.
Subtilul titlu, vigneta de pe coperta I, dar
ºi moto-ul de deschidere „Cânta-voi Domnului
în viaþa mea,/ cânta-voi Dumnezeului meu
pânã ce voi fi” (Psalmul 103, al lui David),
anunþã dintru început, o pregãtire specialã a
ochiului (interior) cât ºi a sufletului cititorului
ritualizat sã pãtrundã în pridvorul unei delicate
lecturi aproape liturgice.
Desfoind-o, paginã cu paginã ºi literã
cu literã, cartea Iulianei Paloda Popescu te
îndeamnã ca multe dintre poeziile ritmice ale
cãrþii sã fie ascultate din stranã, în coruri
înãlþãtoare.
Prefaþa autorului Radu Cârneci am citit-o
intenþionat ad postem (ca pe o încheiere
concluzivã), ca nu cumva spiritul meu (destul
de sever, totuºi, în ce priveºte poezia) sã nu
fie influenþat „de aprecierile unui mare specialist”
al profunzimii. ªi cred cã am procedat bine.
Pânã ºi titlurile Cuprinsului cãrþii,
selectiv, par niºte psalmi prescurtaþi pânã la
sâmbure: Cu privighetoarea pe umãr, Inima
chema Îngerul, Îngeri de viaþã, Nenumita,
Scarã la Cer, Schitul mãrii, Aure de fum,
Cum picurã în faguri mierea, Îngere Alb!,
Jertfa de searã, Copilul gândului, Îngerul a
închis cartea, Manuel cu flori de cais, Poeme
spre cer, Fluturele memoriei, Pasãre cu aripi
de mãtase etc, etc... La care se adaugã alte
strofe de aceeaºi simplã dar magicã putere:
„Trimite Îngeri de departe,/ Sã-mi spunã
semnul ce-ai ascuns/ Întru aceastã simplã
carte/ Deschisã-n rana Lui Iisus!...”
Rugãciuni de ziuã ºi de searã, de cãutare
ºi iubire, îngenunchieri pe pardoseala durerii
par ºi sunt aceste poezii.
Uneori, un abur curat de celulã,
purificatã prin durerile lui Radu Gyr extrase,
în libertatea vieþii posibile, se revarsã prin
ferestrele sincer-deschise ale poetei Iuliana
Paloda-Popescu, precum aceastã piesã
admirabilã, „Iisus este singur”: „Cu fruntea
plecatã spre câmpul pustiu,/ Cu braþele aripi
spre Cer, cum îl ºtiu,/ Iisus este singur în lanul
de grâu!...// Prin noapte viseazã, ori plânge
pe Cruce,/ Din rãnile-i grele curg lacrimi ºi
sânge,/ Iar Maica Fecioarã în suflet le strânge/
/ ªi le-mpleteºte-n cununã de spice!.../ Când
lanul dospeºte o pâine mai dulce,/ M-apropii
de Domnul cel singur al meu// ªi-L vãd cum
pogoarã de sus, de pe Cruce,/ Aºazã Potirul
în sufletu-mi greu/ ªi-mi pune pe creºtet lumina
din spice!... ”
Mi-a fãcut bine lectura acestui florilegiu
sacral în vremea trecerii mele nevoite printrun
tunel al morþii nemãrturisite aici.
Conceput din douã cicluri „rotunde” –
„I. Scarã la Cer” ºi „II. Manuel” – volumul
Doamnei Iuliana Paloda-Popescu trebuia sãnceapã
(dupã umila mea pãrere) numai cu
partea a II-a, care este extazul unei cãrþi târziu
observate de criticii miopi ºi de profesie de
pânã acum.
Trunchiul cãrþii „Cu privighetoarea pe
umãr“ purcede simplu ºi înºelãtor, pregãtind,
în viziunea autoarei un adevãrat allegretto
care chiar i-a ºi reuºit („Manuel”). Ecouri vagi
din lirica „religioasã” a Ilenei Mãlãncioiu sunt
inerent atinse doar prin febrilitatea
„subiectului”. În acest ciclu „Manuel”,
penelul Iulianei atinge orizonturi pur
personale ºi profund convingãtoare.
Pe rampa „Scãrii la Cer”, poeta ne aratã
unele versuri memorabile: „sângele-nroºiva
timpul”; „Doamne,/ sufletul are trepte de
lacrimi”; „eu tãiam viespea timpului” º.a.
Iuliana Paloda-Popescu scrie o poezie
iconicã, prin serafismul ei, dânsa fiind ºi în
realitate – o rafinatã restauratoare de artã
sub altarele Muzeului Satului. „Meserie“
subtilã, în care ºi-a luat un Doctorat
binemeritat.
Dar ce mai aºteptãm ºi pe celãlalt umãr?
68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

SEMNAL
George Coandã
• IOAN ÞEPELEA
Îndreptãþit la cãderea în gol
Editura Helicon, Timiºoara, 1996, 128 p.
Am în faþã un volum în format mic
bibliofil, semnat de Ioan Þepelea. Este un
volum de versuri, iar autorul este un nume
cunoscut în lirica româneascã. Dar mã simt
obligat sã adaug cã este mai mult decât atât,
este un zelos om de culturã cu înclinare spre
acte de ctitor (reviste,
organizator al unor manifestãri
ºtiinþifice, concururi etc.).
Revenind la volum, am avut
satisfacþia unei lecturi in de
profundis, ca ºi cum aº fi
ascultat un concert de Bach. De
altminteri are în volum un poem
pe aceastã temã: „Înspãimântãtor
de înalt Muntele / ºi
imposibil luxul de-a mãsura
cerul / puhoiul de stele… /
Sufletul meu în neant / sufletul
meu transparent / trupul
aºiºderea / ºi prelinse-n paharul
de votcã / note din concertul de Bach” („Concert
de Bach”). Poemul acesta este, cred, una
din cheile acestui volum în care sunt
transfigurate experienþe umane cotidiene,
generale ºi personale, producându-mi impresia
unui jurnal de existenþã sui-generis. ªi trebuie
spus cã Ioan Þepelea este poetul unor stãri
existenþiale care þin de viaþa obiºnuitã
dezghiocând din coaja acestei vieþi sensuri cu
înþeles filosofic: „Dincolo de doruri mãºtile s-
au ascuþit / la rãspântii / biciuite de ploaie / se
mai închinã, se mai închinã / se mai închinã… /
ªchiopãtând calul orb în lumina
pustie / tropotul lui / tropotul
lui, tropotul lui / se aude în
orizontul-potcoavã!” („La
rãspântii”). Ceea ce mã liniºteºte
în poetica lui Ioan Þepelea este
eludarea programaticã a postmodernismului
violentat de
discursuri suprarealiste
abracadabrante, epatant ilizibile
ºi narcisiste. Fenomen care din
pãcate, se manifestã, într-un
mod aiuritor, la poeþii tineri,
dar, de neînþeles, ºi la unii poeþi
de la vârsta a doua ºi a treia
închipuindu-ºi cã e de bine sã fie „în pas cu
moda” derapajelor… democraþia inutilului. El
este un poet al luciditãþilor, iar îndreptãþirea
cãderii sale în golul unui timp debusolat ºi
dezabuzat este ca o exorcizare eliberatoare
de spaimele sinelui.
• DANIELA-OLGUÞA IORDACHE
Rezervaþia Zoil
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2011, 70 p.
Poetã intelectualistã, Daniela-Olguþa
Iordache, în volumul sãu „Rezervaþia lui Zoil”
ne oferã în varii ipostaze, un peisaj
liric în care, pe mãsurã ce înaintezi
în lecturã, te laºi integrat. Te
învãluie cu mreaja unei poezii care
nu-ºi refuzã tehnicismele de tip
high-tech ºi nici impresiunile
prelevate din motologii elenice,
totul într-un inspirat mariaj
degajând o savoare cu sensuri
explorabile pentru lector ºi
subtilitãþi filosofice. Spune poeta
în ambele ipostaze persuasiv ºi,
uneori spectacular: „În pãdurea
arborilor artificiali de cost minim /
cucul electronic / îºi picurã refrenul trohaic /
nesperat de aproape” („Memorie”); „Cibernetica
ºi Yetty / sunt totuna. /
Personaliste ºi rezonante, / ele
se pierd / în intervalul pãdurii /
cu tãlpile greoaie / lipãind pe
plaja derizoriului…” („Yetti”);
„Medeea stã cãlare pe moarte
/ ºi râde. / Rupe raze cu mâna /
ºi le aruncã pe mare / ºi le
aruncã pe mare / stârnind
vãpãi / ºi invincibile Cãi
Lactee…” („Constelaþia
Medeea”). Daniela-Olguþa
Iordache croºeteazã cu o abilã
virtuozitate de orfevru inspirat
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
69

o broderie cu multiple semnificaþii ºi simboluri
în registre – tehnic vorbind – multiple, sondeazã
înlãuntrul psiho-abisal al omului („Pe-o folie
de palid izopren / Zoil adastã-n multul sãu
polen, / când pulberi cern din crateru-n vibraþie
/ plutind pe browniana rezervaþie. / O, respiraþia
aceasta, Zoil!” – „Rezervaþia Zoil”), sau
developeazã statusul poetului în vortexul
vremurilor: „Mãiastra duhului, / turtureaua
dispãrutã, / a venit ºi ea la reînvierea lumii: / De
la plecarea ei / axa lumii s-a mai înclinat / […]
Scriu toate astea cu sângele poeþilor /
întemniþaþi, / scriu cu slãbiciunile lor / cu braþele
ºi / cu ochii înceþoºaþi. / Pânã ºi munþii pustii /
tac aceeaºi limbã cu mine” (Pelegrina paloma
imaginaria”). Daniela-Olguþa Iordache este, la
rându-i, o „mãiastrã a duhului”, uzitând cu
lejeritate „tehnologiile” câºtigate de poezia
ultimului secol ºi jumãtate, glisând
convingãtor – ºi, aºa cum apreciam, spectacular
– între impresionism ºi suprarealism
decodificabil. Iatã ºi o admirabilã autodefinire
a propriei identitãþi poetice: „Rãul e în mine /
pentru cã din el / mã ivesc mereu /
rememorându-mã. / Mã scald în lucruri / ce mã
mustrã / cu gura lor cusutã, / stârnind în mine
/ eterne vãpãi”. /„Am învãþat sã curg” (Panta
Rhei in media res).
• VICTOR STEROM
Geometria fumului
Editura Sinteze, Ploieºti, 2011, 80 p.
De bunã seamã cã „Geometria fumului”
este un titlu potrivit unui volum de versuri.
Dar chiar versurile pe care le reuneºte sunt
paradigmele unui poet deplin.
ªi nu este o constatare de
convenienþã, ea se revendicã
din substanþa poemelor, dacã
vreþi din „geometria fumului”
care se ridicã din rugul de
cuvinte eliberându-le astfel
sensurile. Dacã aº spune cã
Victor Sterom caligrafiazã
frumos aº rosti o platitudine.
Autorul nu are nevoie de aºa
ceva. Lui însuºi i s-ar pãrea o
banalitate. Dar dacã aº spune
cã Victor Sterom este un
geometru al versului inteligent zidit din
gnomisme sintetizatoare, materia fiind un mixaj
de impresionism ºi suprarealism oximoronic,
da, aº creiona esenþa poetului. Sã-l citim:
„Lãuntrice ape mã sorb / în pâlcul de sunete /
bucurându-se cã plec / printre versete oarbe
/ cum / prin carnea fumului /
aroma / ultimului gest….”
(„Carnea fumului”); „Mai întâi
aerul / apoi / balustrada / iar
jos / pata de sânge // cu aceste
vocale / voi desena o
vrabie…” („Pata de sânge”);
„Umbrã galbenã / ca o imensã
toamnã / ca ºi cum / am sparge
culori / într-o pajiºte de sticlã
/ cu timpul scurs / printre
degete….” (”Pajiºte de
sticlã”). Victor Sterom este un
autentic creator de stãri lirice
în lanþ. Între poeþii
radiografiaþi aici existã o linie confinã. Aºadar,
premeditat i-am aºezat în aceeaºi ramã.
• ANATOL COVALI
Viscol
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2011, 336 p.
Apãrut la prestigioasa editurã
târgoviºteanã Bibliotheca, volumul de versuri
„Viscol” al binecunoscutului
artist liric, dublat de un poet
autentic, Anatol Covali, este,
aºa cred, un fel de „coroanã a
operei”, dupã o salbã de alte
volume încredinþate cititorului
de aceeaºi casã editorialã. Este
un volum de mãrturisiri ºi
revolte, un viscol, de trãiri ºi
de intense experienþe de viaþã,
dar ºi de vari experimentãri
într-ale tehnologiei poetice,
developând ºi o stare filosoficã
glisând între nostalgic ºi
destin sub vremi: „Frunze
ruginind. Cântecele stinse./ Aerul brumat de
melancolie,/ cu visul fardat spre-a nu ºti cãnvins
e/ de tot ce adie...” („Puls ºi pândã”);
„Într-un nefiresc plumburiu
aluneci/ cãutând un sens ce
nu mai existã/ ºi încã sperând
sã nu-þi mai întuneci/ trecerea
tristã...” („Calea Lactee”).
Anatol Covali este un poet cu
un ambitus generos, ºi chiar
dacã uneori este pândit de
rutinã, are capacitatea sã-ºi
melodizeze discursul liric cu
impromptuuri neaºteptate ºi
seducãtoare. Cãci, înfruntându-ºi
vârsta ºi pãtrunderea
târzie, editorialã, în orizontul
Poesisului, are vocaþia
persuasivã a depãºirii de sine.
70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

DICÞIONAR
Victor Petrescu
CRONICI ALE EPOCII BRÂNCOVENEªTI
GRECEANU, RADU (cca. 1655, Greci,
Petreºti, Dâmboviþa – cca. 1725, probabil în
surghiunul din Asia Micã). Cronicar,
traducãtor, autor de versuri. Ocupã timp
îndelungat slujba de logofãt al cancelariei
domneºti a Þãrii Româneºti. Din 1693 este
cronicarul oficial al domniei lui Constantin
Brâncoveanu. Traduce din greceºte, în 1691,
alãturi de ªerban Greceanu „Mãrgãritare
adecã Cuvinte de multe feliuri a celui întru
sfinþi Pãrintelui nostru Ioan Arhiepiscopul
Þaringra-dului a lui Zlatoust”, lucrare
apãrutã la Bucureºti. Tot în acest an, la Buzãu,
traduce în limba românã „Pravoslavnica
mãrturisire a lui Petru Movilã”. Limba
traducerilor lui Radu Greceanu este accesibilã,
armonioasã, încercând depãºirea unor
greutãþi de ordin lingvistic. Ca autor de
versuri, traduce, poema grecescã dedicatã
memoriei postelnicului Constantin
Cantacuzino „Poveste de jale ºi pre scurt
asupra nedreptei morþi a preacinstitului
Constandin Cantacuzino, marele postelnic
al Þãrii Rumâneºti”, al cãrei autor a rãmas
neidentificat. Era rãspânditã în Þara
Româneascã, în a doua jumãtate a secolului
al XVIII-lea, în versiunea greacã, tipãritã la
Veneþia, pe care o traduce, imprimând-o poate
la Snagov, între anii 1696-1699. Începe sã scrie
în 1693 la cronica sa: „Începãtura istoriii
vieþii luminatului ºi preacreºtinului
domnului Þãrii Româneºti Io Constandin
Brâncoveanu Basarab voievod, dã când
Dumnezeu cu domnia l-au încoronat pentru
vremile ºi întâmplãrile ce în pãmântul
acesta, în zilele Mãriei sale s-au întâmplat”.
Într-o primã etapã pânã în 1698. Sunt
prezentate realizãrile culturale deosebite ale
domnului (ctitorii, ºcoli, tipografii) scoþând
în evidenþã personalitatea deosebitã a
acestuia. Pentru perioada 1699-1707 se
cunosc douã versiuni ce conþin notaþii la zi
ale evenimentelor. Întâmplãrile cuprinse între
1707-1714, ne aratã pe autor cu o atitudine
vehementã ºi neconciliantã faþã de adversarii
politici. Este rezultatul conflictului izbucnit
între Brâncoveanu ºi Cantacuzini, ca ºi a
neîncrederii ºi suspiciunii manifestatã de
turci, faþã de domni ºi þarã. Cronica se
întrerupe brusc în 1714, cu aproximativ o lunã
înaintea mazilirii lui Constantin Brâncoveanu.
Rãmâne în istoriografia românescã ca jurnal
oficial al domniei brâncovenilor, o paginã vie
a societãþii al cãrei contemporan a fost.
Istoria Þãrii Româneºti de la 1689-
1700 (publ. de N. Bãlcescu), Magazin istoric
pentru Dacia, II, 1846, p. 123-176, 193-228, 321-
354; Viaþa lui Constantin Vodã
Brâncoveanu, îngr. ªtefan D. Greceanu,
Bucureºti, Gobl, 1906; Poveste de jale ºi pre
scurt asupra nedreptei morþi a
preacinstitului Constantin Cantacuzino,
marele postelnic al Þãrii Rumâneºti, în Emil
Vârtosu, O povestire ineditã în versuri
despre sfârºitul postelnicului Constantin
Cantacuzino, Bucureºti, Imprimeria
naþionalã, 1940, reed. în „Cronici ºi povestiri
româneºti versificate” (sec. XVII-XVIII), p.
37-48; Istoria domniei lui Constantin
Basarab Brâncoveanu voievod (1688-
1714), îngr. ºi introducere Aurora Ilieº,
Bucureºti, Editura Academiei, 1970.
Greceanu, ªtefan D. Scrierile lui Radu
logofãtul cronicarul, Bucureºti, Editura
Gobl, 1904; Cartojan, N. Cãrþile-populare, II,
p. 132; Simonescu, Dan. Poveste de jale
asupra uciderii postelnicului Constantin
Cantacuzino (20 dec. 1663), Cronici ºi
povestiri româneºti versificate, p. 35-37; Ilieº,
Aurora. Studiul introductiv la Radu
logofãtul Greceanu. Istoria domniei lui
Constantin Basarab Brâncoveanu voievod
(1688-1714), Bucureºti, Editura Academiei,
1970, p. 32; Papadima, Ovidiu. Iluminismul
ºi clasicismul întârziat. Opinii despre cultura
popularã - infuzia ei latentã în literatura
epocii, Temelii folclorice ºi orizont european
în literatura românã, Bucureºti, Editura
Academiei, 1970, p. 50-51; Mazilu, Dan Horia.
Barocul în literatura românã din sec. al
XVII-lea, Bucureºti, Editura Minerva, 1976,
p. 139; 147-150; Negrici, F. Figura spiritului
creator, Bucureºti, Editura Cartea
Româneascã, 1978, p. 165-182.
Tocilescu, Grigore G. Studii critice
asupra cronicilor române, Revista pentru
istorie, arheologie ºi filologie, I, 1894, fasc. 2;
Iorga, N. Cronicele muntene, Analele
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
71

Societãþii Academice Române, memoriile
secþiunii istorice, XXI, 1893-1899; Filitti, Ioan
C. Cine erau fraþii cãrturari Radu ºi ªerban
Greceanu, Revista istoricã românã, IV, 1934,
p. 65-70; Predescu, Lucian. O controversã
literarã religioasã. Contribuþia fraþilor Radu
ºi ªerban Greceanu la cultura bisericeascã
ºi laicã, Glasul Bisericii, XXI, 1962, p. 5-6;
Cândea, Virgil. Nicolae Milescu ºi începutul
traducerilor umaniste în limba românã.
Limbã ºi literaturã, VII, 1963, p. 23;
Cernovodeanu, Paul. Radu logofãtul
Greceanu. Istoria domniei lui Constantin
Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714),
Studii. Revistã de istorie, XXIII, 1970; G.C. 300
de ani de la „Cronica lui Radu Greceanu”.
Dâmboviþa, nr. 756, 24 nov. 1994, p. 4
GRECEANU, ªERBAN (? – Greci,
Petreºti, Dâmboviþa – cca. 1710). Cãrturar,
traducãtor, versificator. În timpul domniei lui
ªerban Cantacuzino ºi Constantin
Brâncoveanu deþine înalte drãgãtorii: logofãt,
vel vistier, vel logofãt, ispravnic al scaunului
Bucureºti. Nu mai este menþionat în
documente dupã 1710, necunoscându-se mai
nimic despre ultimii ani ai vieþii. Are o
contribuþie de seamã la apariþia tipãriturilor
epocii brâncoveneºti. Este unul din cãrturarii
care pregãtesc pentru tipar prima ediþie
româneascã a Bibliei (Bucureºti, 1688).
Împreunã cu Radu Greceanu traduce din
greceºte o parte a învãþãturilor atribuite lui
Ioan Hrisostom, cu titlul: „Mãrgãritare
adecã Cuvinte de multe feliuri a celui întru
sfinþi Pãrintelui nostru Ioan Arhiepiscopul
Þarigradului a lui Zlatoust”. Este autorul
prefeþei greceºti la „Slujbele Sfintei
Paraschiva celei Nouã ºi a Sfântului
Grigorie Decapolitul” (1682), precum ºi
alcãtuitorul predosloviei ºi a „stihurilor
politiceºti”, ale „Evangheliei greco-române”
tipãritã de Antim Ivireanul la Bucureºti, în
1693. În tradiþia umanismului creºtin al vremii,
de sorginte bizantinã, el aduce un elogiu
cunoaºterii, strãdaniilor celor ce alcãtuiesc ºi
tipãresc cãrþi, subliniind valoarea inestimabilã
a acestora, cãrþi menite sã circule cât mai mult,
ele fiind „de obºtesc folos sufletesc a tot
neamul românesc”.
Prea luminatul ºi slãvitul Io Constantin
Basarab Voievod, den mila lui Dumnezeu
Domn ºi oblãduitori a toatã Þara
Românescã ºi Cãtrã de bine voitoriul
cititori (în colaborare cu Radu Greceanu),
Mãrgãritare adecã Cuvinte de multe feliuri
a celui întru sfinþi Pãrintelui nostru Ioan
Arhiepiscopul Þarigradului a lui Zlatoust,
Bucureºti, 1691, reed. Bibliografia românescã
veche, I, p. 316-321; Stihuri politiceºti 8,
asupra stemii a prea luminatului ºi
blagocestivului domn Ioan Constantin B.
B., voievod ºi Prefaþã (Tuturor celor ce s-or
întâmpla a ceti, pravoslavnicilor ºi ai noºtri
fraþi întru Domnul, bucurie), în Evanghelia
greco-românã, Bucureºti, 1693, reed.
Bibliografia românescã veche, I, p. 331-335.
Solomon, Constantin. Biblia de la
Bucureºti (1688), Tecuci, Tipografia Cultura
graficã, 1932; Dicþionarul literaturii române
de la origini pânã la 1900. Bucureºti, Editura
Academiei, 1979, p. 414.
Filitti, Ioan C. Cine erau fraþii cãrturari
Radu ºi ªerban Greceanu, Revista istoricã
românã, IV, 1934, p. 65-70; Iorga, N. Scrisori
de familie ale vechilor Brâncoveni, Analele
Societãþii Academice Române, Memoriile
secþiunii istorice, XVI, 1934-1935, p. 6; Iorga,
N. „Biblia lui ªerban Vodã”, Revista istoricã,
XXIV, 1938, p. 7-9; Predescu, Lucian. O
controversã literarã religioasã. Constribuþia
fraþilor Radu ºi ªerban Greceanu la cultura
bisericeascã ºi laicã, Glasul Bisericii, XXI,
1962, p. 5-6; Cândea, Virgil. Nicolae Milescu
ºi începuturile traducerilor umaniste în limba
românã, Limbã ºi literaturã, VII, 1963, p. 13;
Cândea, Virgil. Semnificaþia politicã a unui
act de culturã feudalã, Studii. Revistã de
istorie, XVI, 1963, p. 3.
POPESCU, RADU (cca. 1655 - 1729,
Bucureºti). Cronicar. Fiu al vistierului Hrizea
Popescu (despre care mai aminteºte ºi azi satul
dâmboviþean Podu Rizii). Nepot dinspre mamã
al marelui ban Gheorghe Bãleanu, cronicarul
cunoscutei partide boiereºti opuse
Cantacuzinilor. Vistierul Gheorghe Carida din
Ianina, bunicul sãu dinspre tatã, era posesorul
unei biblioteci cu numeroase pravile, una din
marile biblioteci târgoviºtene ale epocii lui
Matei Basarab. În privinþa instrucþiei lui Radu
Popescu, datele sunt foarte sãrace. Pribeag
la Istanbul în urma uciderii tatãlui de cãtre
ªerban Cantacuzino (tot de moarte violentã
murise ºi bunicul sãu Gheorghe Carida, ucis
la Târgoviºte de cãtre seimeni). Împreunã cu
fratele sãu rãscumpãrã satul Popeºti (Ilfov)
de unde îºi va trage numele, devenind din
Radu sin Hrizii - Radu Popescu. A fost vornic
de Târgoviºte (1712) ºi mai apoi mare vornic
ºi mare ban. În 1724, se cãlugãreºte sub
numele de Rafail la Mãnãstirea Radu Vodã
din Bucureºti. Cronica sa, scrisã la bãtrâneþe,
cuprinde evenimentele istorice ale Þãrii
Româneºti între 1290-1728. În afara narãrii
faptelor contemporane, în care citim toate
resentimentele partidei Bãlenilor, cronica se
caracterizeazã prin forþa portretizãrii, a
limbajului polemic, a dialogului concis, autorul
dovedind certe calitãþi de memorialist.
„Istoriile domnilor Þãrii Româneºti”
scrise de Constantin Cãpitanu ºi publicate
în „Magazin istoric pentru Dacia” de cãtre
Nicolae Bãlcescu, IV, 1842, p. 21-62, 93-178;
72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

Cronica Moldo-Româneascã, II; „Istoria
Þãrii Româneºti”, Bucureºti, Editura Ioanid,
1859, p. 278-399; Material pentru istoria
Þãrii Româneºti cuprinzând istoria
munteanã de la început pânã la 1688,
îngrijitã ºi prefaþatã de Nicolae Iorga,
Bucureºti, Editura Socec, 1902; „Istoria
domnilor Þãrii Româneºti”. N. I. Simache,
Tr. Cristescu. Viaþa ºi opera lui Radu
Popescu. Ploieºti, Tipografia Presa noastrã,
1943; Istoriile domnilor Þãrii Rumâneºti.
Cronicari munteni, I, Bucureºti, Editura pentru
Literaturã, 1961, p. 225-577; Istoriile
domnilor Þãrii Româneºti, îngr. Constantin
Grecescu, cu o introducere de Constantin
Grecescu ºi Eugen Stãnescu, Bucureºti,
Editura Academiei, 1963.
Panaitescu, Em. Cronicarul Radu
Popescu ºi „Istoriile domnilor Þãrii
Româneºti”. Bucureºti, Editura Gobl, 1908;
Vasilescu, Alexandru A. Contribuþiuni la
biografiile cronicarului Radu Popescu ºi
compilatorului Constantin Cãpitanul. În
amintirea lui Constantin Giurãscu.
Bucureºti, 1944, p. 533-546; Grecescu,
Constantin. Introducere la Radu Popescu.
Istoriile domnilor Þãrii Româneºti. Editura
Academiei, 1963; Andriescu, Al. Neologisme
latino-romanice ºi neogreceºti în cronica
lui Radu Popescu. Omagiu lui Alexandru
Rosetti. Bucureºti, 1965, p. 11-14; Mazilu,
Dan Horia. Cronicari munteni. Bucureºti,
Editura Minerva, 1978, p. 89-145; 281-338.
Tocilescu, Gr. Studii critice asupra
cronicelor române. Revista pentru istorie,
arheologie ºi filologie, II, 1884, I, fasc. 2; Iorga,
N. Cronicele muntene. Analele Academiei
Române, Memoriile secþiunii istorice, XXI,
1898-1899; Iorgulescu, B. Cronicarul cãpitan
Constantin Filipescu ºi biserica din Mãteºti
ziditã de dânsul. Literaturã ºi artã românã,
IV, 1899, p. 8; Vasilescu, Al. Un cronicar
bizantin anonim utilizat de autorul
„Istoriilor domnilor Þãrii Româneºti”.
Convorbiri literare, XLVII, 1914, p. 11; Pascu,
Grigore. Data morþii lui Radu Popescu ºi
turcisme la Radu Popescu. Arhiva, XXIX,
1922, p. 2; Mioc, Damian. Istoriile domnilor
Þãrii Româneºti de Radu Popescu vornicul.
Studii, revistã de istorie, XVII, 1964;
Anghelescu, Mircea. Asupra cronicelor
muntene din a doua jumãtate a secolului
XVII-lea. Revistã de istorie ºi teorie literarã,
XXV, 1976, p. 1; Cociu, Mircea. Izvoare ºi
datarea „anonimului brâncovenesc”. O
reconsiderare a argumentelor. Revista de
istorie ºi teorie literarã, XXVI, 1977, p. 4;
LETOPISEÞUL CANTACUZINESC
[Istoria Þãrii Rumâneºti de când au
descãlecat pravoslavnicii creºtini] Cronicã
a Þãrii Româneºti din a doua jumãtate a sec.
al XVII-lea, începe cu întemeierea þãrii la 1290
(datã stabilitã eronat, potrivit legendei
„descãlecatului” lui Negru Vodã) ºi se încheie
cu urcarea pe tron a lui Constantin
Brâncoveanu, în 1688. Mai cuprinde în adaos
date despre primii doi ani de domnie ai
acestuia. Este o compilaþie, reproducând
aproape în întregime lucrãri ca: „Viaþa
patriarhului Nifon”, „Istoria lui Mihai-Vodã fiul
lui Pãtraºcu-Vodã”, pagini traduse din poema
lui Stavrinos „Vitejiile prea cucernicului ºi prea
viteazului Mihai voievod” sau ale „Istoriei
celor petrecute în Þara Româneascã”.
Începând de la ªerban voievod pânã la Gavriil
voievod, alcãtuitã în versuri greceºti de Matei
al Mirelor. Partea a doua a Letopiseþului,
accentueazã caracterul de cronicã a partidei
Cantacuzinilor, mulþi cercetãtori înclinând spre
varianta apartenenþei lucrãrii lui Stoica
Ludescu. Rãmâne ca cea dintâi cronicã
munteanã de la sfârºitul secolului al XVII-lea.
Partea memorialisticã a cronicii înfãþiºeazã
talentul literar, spiritul polemic ºi pamfletar al
autorului. Ultimele informaþii se referã la
moartea lui ªerban Cantacuzino, alegerea în
tronul Þãrii Româneºti a lui Constantin
Brâncoveanu, pãrãsirea þãrii de cãtre trupele
austriece, în 1690.
Istoria Þãrii Româneºti de când au
descãlecat românii (publ. Nicolae Bãlcescu),
Magazin Istoric pentru Dacia, IV, 1846, p. 231-
372; Letopiseþul Þãrii Româneºti (publ.
Stoica Nicolaescu), Revista pentru istorie,
arheologie ºi filologie, XI, 1910, partea I, p.
97-186; Letopiseþul cantacuzinesc (ºi
variante); Cronicile româneºti, II-III, îngr. ºi
pref. N. Simache ºi Tr. Cristescu, Buzãu, Tip.
Dumitrescu, 1942; Istoria Þãrii Româneºti,
1290-1690, Letopiseþul cantacuzinesc, îngr.
ºi introd. C. Grecescu ºi D. Simonescu,
Bucureºti, Familia, 1960; Letopiseþul
cantacuzinesc. Bucureºti, Editura Academiei,
1960; Istoria Þãrii Româneºti, 1290-1690
(Letopiseþul cantacuzinesc), Mihãilã, G.
Letopiseþul Þãrii Româneºti în secolul al
XVI-lea, Literatura românã veche, I, 221-225.
Mazilu, Horia Dan. Cronicari munteni.
Bucureºti, Editura Minerva, 1978, p. 11-13.
Minea, I. O versiune a cronicii lui Stoica
Ludescu. Manuscrisul lui ªerban Logofãtul,
Cercetãri istorice, 1925, p. 2-7; Ciorãnescu,
Alexandru. Un act al lui Stoica Ludescu,
Revista istoricã, XX, 1934, p. 7-9; I.I. Georgescu.
O copie necunoscutã a Letopiseþului
cantacuzinesc, Mitropolia Olteniei, XIII, 1961,
p. 7-9; Onu, Liviu. Date noi cu privire la Stoica
Ludescu. Din nou problema paternitãþii
„Letopiseþului cantacuzinesc”, Limba
românã, XXI, 1972, p. 1; Simonescu, Dan;
Petrescu, Victor. Târgoviºte vechi centru
tipografic românesc. Târgoviºte, Muzeul
Judeþean Dâmboviþa, 1972, p. 52.
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
73

PORTRETE ÎN PENIÞÃ
Florentin Popescu
UN TELEORMÃNEAN PREMIAT
DE ACADEMIE: ªTEFAN MITROI
Dacã prin anii 1987-1988 Mircea
Sãntimbreanu ºi ceilalþi factori de decizie
din Editura Albastros ar fi bãnuit mãcar o
clipã ce carierã literarã avea sã facã un tânãr
ziarist, de fel din Teleorman, care îi aducea
un manuscris de poezie, este sigur cã ar fi
întreprins toate demersurile pentru a-i
publica micul volum cu care dorea sã
debuteze.
Dar aºa, fãrã sã intuiascã nimic din
viitorul tânãrului, l-au tratat ca pe oricare
alt începãtor (ºi nu erau deloc puþini pe
atunci!): poate cu rezervã, dacã nu cumva
ºi cu oarecari suspiciuni.
Cartea acelui aspirant la afirmare a stat
prin sertarele ºi fiºetele editurii pânã la
evenimentele din 1989, fãrã sã vadã lumina
tiparului, iar autorului ei ºi-a luat pentru
totdeauna adio de la visul de a-ºi vedea
numele imprimat pe o copertã cu sigla
Editurii Albastros.
ªtefan Mitroi, fiindcã despre el este
vorba, pe atunci ziarist la „Scânteia
tineretului” nu fãcea parte dintre acei autori
insistenþi care lustruiau, cum se zice,
clanþele de la uºile editurilor în dorinþa de a
se vedea cu orice chip publicaþi.
În acele împrejurãri, în care l-am
cunoscut ºi eu, mi-a lãsat impresia cã are
în el ceva din mentalitatea, firea ºi
comportamentul marelui sãu conjudeþean,
Marin Preda, ori mai degrabã din aceea a
personajului aceluia, celebrul Moromete,
adicã rãbdare, înþelepciune, încredere în
propriile-i forþe ºi idei, credinþa cã mai
devreme sau mai târziu va învinge
potrivniciile ºi cã va dovedi celor din jur
cine este ºi ce poate cu adevãrat.
Ponderat în toate cele, ªtefan Mitroi
mi s-a revelat, pe de altã parte, ca un
camarad, tovar㺠de gânduri ºi aspiraþii,
într-un cuvânt ca un ins care cultivã
prietenia în limitele decenþei ºi bunului simþ,
necãutând sã profite în vreun chip de
relaþiile cu inºi care l-ar fi putut ajuta într-o
chestiune sau alta, chiar dacã, în ce
priveºte, nu eram în vremea aceea decât
un simplu redactor de editurã, dar care, la
o adicã, i-ar fi putut facilita strãbaterea
drumului cãtre cei cu mai mare putere de
decizie.
Cred cã se-ntâmplã multora dintre noi
ca într-un moment al vieþii sã ne-ntoarcem,
cu bagaje cu tot, cum s-ar spune, la iubirea
profesionalã dintâi. Aºa se face cã prin
1991-1992 m-a cuprins ºi pe mine un dor
subit de a reveni la gazetãrie. E adevãrat,
nu pot spune cã o abandonasem cu totul
de vreme ce continuam sã colaborez la
ziare ºi reviste în mod constant. Dar
efectiv, cu carte de muncã ºi angajat la o
publicaþie nu mai eram.
În 1990, în entuziasmul general ºi în
climatul de mari speranþe de dupã
evenimentele petrecute în luna decembrie a
anului precedent fondasem, împreunã cu
soþia mea, poeta Iuliana Paloda-Popescu o
publicaþie: „Colibri” (care n-a rezistat decât
douãzeci ºi douã de numere, timp de un
an), însã o fãcusem fãrã a renunþa la funcþia
de lector, pe care o deþineam la „Albastros”.
Aºadar, dând curs dorului subit de a
mã întoarce în presã, m-am transferat la
„Scânteia tineretului”, unde am ajuns coleg
de redacþie cu ªtefan Mitroi.
Într-o vreme, pentru cã lui i se
încredinþase rolul de redactor-ºef al
suplimentului sãptãmânal „Week-end” al
ziarului, omul a alcãtuit o miniredacþie
formatã din trei persoane: el, Victor
Atanasiu ºi subsemnatul. Rostul nostru era
acela de a edita o publicaþie aºa-zisã „de
destindere”, pe care virtualii noºtri cititori
s-o parcurgã în zilele de odihnã de la finele
sãptãmânii, poate stând acasã în fotoliu ºi
cu o cafea în faþã, poate undeva pe plajã
(vara) ori într-o cafenea sau chiar într-un
restaurant (iarna).
Cu experienþa pe care o aveam fiecare
din noi nu ne-a fost deloc greu s-o facem.
ªi aºa am întocmit o revistã în care se
regãseau deopotrivã informaþii utile,
cancanuri politice, umor ºi enigmisticã,
texte literare uºoare, cu caracter poliþist,
74 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

desene, caricaturi ºi multe altele. Într-un
cuvânt un fel de magazin care avea câte
ceva pentru mai toate categoriile de cititori.
Nu mult dupã aceea s-a întâmplat ca,
prin privatizare, ziarul „Scânteia tineretului”
sã ajungã în mâinile lui George Pãdure, un
afacerist care, ca orice afacerist, urmãrea
profitul ºi câºtigul cu orice preþ (de altfel,
probabil din aceleaºi raþiuni într-un an omul
a participat ºi la alegerile pentru primãria
Capitalei) ºi vãzând el cã „Week-end-ul”
nu înseamnã vreo pricopsealã, cum s-o fi
aºteptat, a hotãrât sã-l suprime.
Îmi amintesc cã ªtefan Mitroi, ºeful
nostru, al meu ºi al lui Victor Atanasiu, era
plecat într-o cãlãtorie în Italia ºi m-a
însãrcinat pe mine cu editarea numãrului
ce urma sã aparã în lipsa lui. Iar eu,
conºtiincios, am alcãtuit sumarul, am
colectat materialele, am trimis publicaþia
la tipar ºi tocmai când ne-au venit
corecturile, într-o dimineaþã a intrat în
birou George Pãdure ºi ne-a spus pe un
ton foarte hotãrât: „Suplimentul nu mai
apare. L-am oprit!”. Cerându-i explicaþii,
ne-a îndrugat ceva despre un sondaj de
piaþã pe care pretindea cã l-ar fi fãcut fratele
lui ºi în urma cãruia ar fi reieºit cã firma
s-ar afla în pierdere dacã ar continua sã
editeze „Week-end”-ul. Am rãmas
stupefiaþi ºi eu ºi Victor Atanasiu. Am
replicat noi cu argumentul cã revista e gata
ºi cã ar putea sã punã în aplicare hotãrârea
dupã apariþia acelui numãr, dar degeaba.
Omul a rãmas ferm pe poziþie.
Încetarea apariþiei a fost, se înþelege,
o surprizã cât se poate de neplãcutã ºi
pentru ªtefan Mitroi care, încã de la sosire
pe aeroport, mi-a telefonat sã mã întrebe
dacã a ieºit suplimentul ºi dacã totul este
în ordine…
Au trecut anii, „Scânteia tineretului” a
dispãrut ºi ea din peisajul ziaristic
românesc, dupã cum a dispãrut în
anonimat ºi fostul ei patron, iar fiecare din
noi ne-am cãutat „adãpost” (citiþi serviciu)
prin alte locuri.
Sigur, fiind ºi eu ºi ªtefan Mitroi niºte
inºi cu simþul umorului, de câte ori ne mai
întâlneam, întâmplãtor, aduceam vorba ºi
despre scurta noastrã perioadã de colegi,
ca ºi despre unele întâmplãri de acolo.
Viaþa merge înainte, nu-i aºa?, iar noi
ne-am vãzut fiecare de-ale lui; ne-am
câºtigat pâinea pe unde am putut, ne-am
scris ºi ne-am tipãrit cãrþile, aºijderea, pe
unde am putut.
Nu demult ªtefan Mitroi a primit
Premiul pentru prozã pe anul 2010 al
Academiei Române, în urma publicãrii unui
roman cu titlul oarecum incitant ºi polemic
„Dulce ca pelinul”, o carte inspiratã – nici
nu se putea altfel – de locurile ºi oamenii
din Teleormanul natal. Este vorba despre
un volum cu o temã „tradiþionalistã”, dar
scris într-o formulã cât se poate de
modernã, o sui-generis „cronicã” a satului
teleormãnean ºi, prin extrapolare, a satului
românesc din ultimele decenii.
Romanul a fost lansat în mai multe
locuri din þarã ºi la douã din el am fost
invitat sã vorbesc ºi eu: la Slobozia ºi la
Bucureºti (la librãria „Mihail Sadoveanu”).
Cât priveºte lansarea de la Slobozia,
ea a fost în bunã parte o dezamãgire,
întrucât nu se ºtie din ce motiv (dar cred
cã organizarea în primul rând) publicul a
fost foarte puþin numeros. Ce puteam sã
fac? Mi-am liniºtit prietenul: „Lasã,
ªtefane, cine vrea sã te citeascã, te citeºte!
ªi-apoi lumea nu se sfârºeºte la
Slobozia!...”.
La Bucureºti, însã, ca o compensaþie
(ºi poate ºi fiindcã numele autorului e mult
mai cunoscut decât în Ialomiþa) sala de
festivitãþi a librãriei în care a avut loc
evenimentul a fost arhiplinã.
Am vãzut acolo nu numai necunoscuþi,
iubitori de literaturã românã contemporanã,
ci ºi personalitãþi culturale importante,
precum ºi reporteri de la câteva televiziuni.
Or, se ºtie, prea puþini redactori din
audiovizual mai sunt interesaþi astãzi de
fenomenele culturale…
Nu numai unor cronicari literari le-a
reþinut atenþia ºi le-a stârnit interesul
romanul lui ªtefan Mitroi, ci ºi unei tinere
cercetãtoare a miºcãrii literare
contemporane, Ana Dobre, care a tipãrit o
monografie intitulatã „ªtefan Mitroi,
optzecistul fãrã generaþie”, carte care, în
chip fericit, a fost lansatã concomitent cu
cea a autorului la Bucureºti.
În adevãr, acest scriitor este „un
optzecist fãrã generaþie”, fiindcã doar biologic
aparþine respectivei generaþii, el fiind,
în fond, singular ºi indiscutabil un original
în toatã literatura pe care o scrie.
Nu prea vorbãreþ din fire, dar totuºi
bonom, preferând sã-i lase pe alþii sã
vorbeascã ºi el sã asculte (evident, trãgând
concluziile de rigoare), cu statura lui de
ins bine legat ºi mai nou purtând ºi o pãlãrie
cu boruri largi, accesoriu ce-i sporeºte
prestanþa, ªtefan Mitroi trece prin lume cu
siguranþa insului care ºtie sigur ce menire
are pe pãmânt în aceastã viaþã, menire pe
care, evident, ºi-o urmeazã fãrã ºovãire.
„Scriu, îmi mãrturisea el într-un interviu
pentru revista „Sud”, despre mine, despre
sufletul meu în care sunt cuprinse ºi cerul
ºi pãmântul”. Limpede, frumoasã
profesiune de credinþã pentru un creator
de literaturã.
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
75

FIRIDE BASARABENE
Nicolae Scurtu
NOI COMPLETÃRI LA BIOGRAFIA
LUI VASILE HAREA
Biografia istoricului literar,
traducãtorului ºi memorialistului Vasile
Harea (n. 13 iulie 1895, Susleni, judeþul
Orhei – m. 30 ianuarie 1987, Iaºi), conþine
câteva necunoscute ce necesitã a fi
cercetate ºi elucidate, cu discernãmânt,
detaºare ºi, fireºte, cu o anume rigoare.
Autorul unei cãrþi celebre, Filosofia lui
Tolstoi (1944) care l-a impus definitiv în
viaþa literarã ºi culturalã a României
interbelice ºi postbelice, Vasile Harea a
manifestat un interes special pentru
Basarabia ºi destinul ei în Europa ºi în
plan intercontinental. L-a preocupat, în
chip direct, starea literarã, culturalã ºi
politicã a acestei provincii atât de disputatã
ºi de contestatã de unii dintre cei care nu
ne-au privit cu înþelegere ºi simpatie
niciodatã. Investigaþiile sale în arhive ºi
biblioteci din România ºi din strãinãtate,
articolele, studiile ºi contribuþiile pe care
le-a publicat, în timp, în presã ºi în cãrþi,
trimit, cu precãdere, la Basarabia, la
instituþiile ei ºi la oamenii ei atât de urgisiþi
ºi de stigmatizaþi. Vasile Harea a întreþinut,
în condiþii vitrege, câteva dialoguri
epistolare cu N. Iorga, Nichifor Crainic,
Pan Halippa, Anton Crihan, ªtefan
Bârsãnescu ºi alþii, care se constituie,
astãzi, în mãrturii esenþiale privind istoria
ºi semnificaþia Basarabia, ca parte
integrantã a României Mari ºi, evident, a
Europei. Epistolele trimise profesorului ºi
cãrturarului ªtefan Bârsãnescu (n. 1895
– m. 1984), necunoscute pânã acum,
demonstreazã, elocvent, preocuparea lui
Vasile Harea privitoare la starea
învãþãmântului din Basarabia în diverse
perioade ale evoluþiei sale istorice. Se
constatã, cu realã satisfacþie intelectualã,
temeinicia izvoarelor, ale informaþiilor ºi,
desigur, ale concluziilor la care ajunge
acest strãlucit fiu al Basarabiei, care toatã
viaþa a fost dascãl, la Iaºi, Chiºinãu ºi
Bucureºti. Vasile Harea, asemeni altor
cãrturari, a nutrit, permanent, o iubire
aproape nefireascã pentru cea mai
frumoasã ºi mai pitoreascã parte a
României Mari, care aºteaptã, încã, ora
astralã a unirii pentru totdeauna.
*
[Iaºi], 8 iulie 1949
Mult stimate domnule Bârsãnescu,
Am încercat sã evit ca sã predau la cursurile pentru profesorii de Limba rusã, dar
eram sã-mi aprind paiele în cap, aºa cã în cele din urmã am acceptat, sfãtuit ºi de
prietenii mei de aici.
Astfel cã nu pot veni acuma la Bucureºti, dupã cum proiectasem. Îmi pare foarte
rãu cã trebuie sã amân plecarea p[entru] Bucureºti, cel puþin pânã la începutul lunii
septembrie.
Îmi pare cu atât mai rãu cã voiam sã mã întâlnesc cu prietenii mei din tinereþe, sã
stau de vorbã, sã bem un pahar de bere, sã trãiesc ºi viaþa oraºului mare, sã-i respir
atmosfera mãcar câteva zile. Trebuie sã amân deci venirea.
Te rog pe Mata, dacã se poate, sã ceri prin Cartea Rusã literatura sovieticã privitoare
la învãþãmântul artistic din U[niunea] R[epublicilor] S[ovietice] S[ocialiste], precum ºi
la metodica predãrii desenului, muzicii ºi gimnasticii în ºcolile medii din U[niunea]
R[epublicilor] S[ovietice] S[ocialiste].
Mata ºtii pentru ce-mi trebuie. Eu tot sper la toamnã sã fiu propus ºi numit la
Institutul de Arte ºi va trebui sã scriu ceva în acest domeniu ~ nu ºtiu dacã voi putea
publica ºi nici nu prezintã importanþã publicarea, dar trebuie sã am, pentru orice caz, o
76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

lucrare mãcar de 40-50 de pagini, consacratã acestei probleme, pe care o voi trata fie
succint dar în ansamblul ei, dacã voi gãsi material suficient, fie parþial, dacã nu voi gãsi
tot ce-mi trebuie.
Ce face doamna ºi cum se simte ªtefãniþã? Dar doamna Pavel? Cu Sorin te întâlneºti?
Ce-aº dori sã stau cu el de vorbã la o mãsuþã de cârciumã! Nu ca sã bem, ci aºa ne-am
întâlnit cu el de mai multe ori ~ ore întregi sã stai la 1/4 de vin ºi sã te îmbeþi cu discuþii
ºi filosofãri!
Ce-ai lucrat Mata zilele acestea? Te rog scrie-mi câteva rânduri. Simt cã lipseºti
Mata mai mult ca oricând.
Complimente ºi sãrutãri de mânã doamnei Bârsãnescu, d[oam]nei Pavel ºi salutãri
lui ªtefãnuþã.
Cãlduroasã strângere de mânã Matale! La revedere,
V. Harea
*
Iaºi, 8 noiembrie 1977
Stimate ºi iubite domnule Bârsãnescu,
Odatã cu aceastã scrisoare, probabil, þi-au parvenit Matale ºi cele douã articole –
capitole: 1. Educaþia, învãþãmântul ºi gândirea pedagogicã în Basarabia din perioada
1918–1944, de dimensiuni mari, a rezultat un studiu de 22 pagini dactilografiate ºi 2.
Un articol mai mic, de 10 pagini dactilografiate cu aceeaºi temã.
Cel mai greu, am lucrat mai mult de o lunã de zile, fãcând calcule în peste 200 foi
de hârtie format coalã mare, la întocmirea celor douã tabele statistice care demonstreazã
dezvoltarea învãþãmântului primar ºi secundar din Basarabia în acea perioadã.
Ele constituie oarecum o sintezã a datelor statistice din diferite izvoare, deseori
contradictorii, trebuind deci sã stabilesc întâi care dintre ele este mai demn de încredere.
Dar cercetarea n-am putut-o duce mai departe de anul 1936/1937, cãci dupã aceastã
datã n-am avut date statistice. ªi, totuºi, ar fi interesant sã stabilim ºi date pentru anul
1938-1939.
Am avut o întâlnire cu tov[arãºul] F. Cibotari, cercetãtor ºtiinþific din Chiºinãu –
Basarabia, care probabil a avut o întâlnire ºi cu Mata.
Din convorbirea cu el a rezultat cã cei de la Chiºinãu ar fi interesaþi sã aibã datele
statistice cel puþin pânã în anul 1939 inclusiv, cu privire la numãrul ºcolilor, al elevilor
ºi al personalului didactic.
Totodatã îi intereseazã ºi o altã problemã. În prima lucrare eu mã refer la Anuarul
statistic al României, 1937-1938, publicat în 1939, unde se dau cifrele ºtiutorilor de carte
pe întreaga provincie, apoi în mediul rural ºi mediul urban, pe data de 29 decembrie 1938.
Calculând raportul ºtiutorilor de carte faþã de totalul populaþiei mai sus de 7 ani din
provincie am ajuns la cifra de 38,36% pe toatã provincia, la 34% în mediul rural ºi la
61,44% în mediul urban.
Or, pe cei de la Chiºinãu i-ar interesa ºi procentul ºtiutorilor de carte, respectiv,
deci, ºi al analfabeþilor din anul 1939.
La aceastã obiecþie i-am rãspuns cã în aceastã chestiune trebuie cercetate arhivele
din Bucureºti. I-am promis cã dacã voi putea, voi face chiar un drum la Bucureºti în
acest scop. Dar împrejurãrile, în special cele familiare, nu-mi permit sã mã þin de cuvânt.
Iatã de ce întreb dacã nu s-ar putea ca cineva de la Institutul de Cercetãri Pedagogice
ºi Psihologice sã completeze cele douã lacune ale lucrãrii – ºi anume:
1. Situaþia învãþãmântului primar ºi secundar în Basarabia, din punct de vedere
statistic în anul ºcolar 1938/1939, ceea ce se poate afla la Serviciul de studii statistice
de la Ministerul Învãþãmântului.
2. Date statistice, în cifre absolute ºi în procente a ºtiutorilor de carte în anul 1939,
ceea ce se poate afla, eventual, la direcþia centralã a statisticii, care acuma nu ºtiu pe
lângã care minister funcþioneazã.
În 1945 am avut nevoie de niºte date ºi m-am dus în Strada Brezoianu la aceastã
direcþie, unde îmi era prieten încã din 1916-1917 subdirectorul ei, Gh. Racoviþã,
basarabean.
Acuma poate cã e mutatã? Poate cã funcþioneazã în cadrul Ministerului Planului
de Stat? În orice caz, la Bucureºti, pe loc, se poate afla mai uºor unde e.
În ce priveºte lucrãrile pe care le-am trimis trebuie sã fac o mãrturisire.
Consider cã ambele articole redactate vor trebui revãzute ºi reduse. Aºa cã te rog,
eventual, dupã lectura lor, sã-mi dai indicaþii ce se poate omite din fiecare lucrare.
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
77

Dar mai fac ºi mea culpa. Primul articol, mai lung, are mai multe lacune pe care le-am
observat acuma la sfârºit, dupã dactilografiere. Dar n-am mai vrut sã-l reþin. Aºa cã la
el va trebui sã mai lucrez destul de serios pentru a-l face publicabil.
În orice caz, sper cã mi se vor da indicaþii asupra cãror pãrþi greºite sau lacune
trebuie sã-mi concentrez atenþia.
În sfârºit trebuie sã se precizeze încã o condiþie ~ Mi-au fost indicate paginile cât
poate cuprinde fiecare capitol, dar nu s-a spus ce reprezintã o paginã, sau despre ce fel
de paginã este vorba ~ de carte tipãritã, care poate varia între 2200–3500 semne
tipografice, eventual ºi mai mult, ori este vorba numai de pagina convenþionalã,
dactilografiatã, care cuprinde 2000–2200 semne?
ªi încã o problemã? Tov[arãºul] Cibotari mã rugase sã-i trimit unele date statistice
imediat ce voi fi în posesia lor, în special datele despre anul 1939.
Eu cred, însã, cã nu putem face acest lucru înainte de apariþia volumelor respective
de istorie a pedagogiei. Numai dupã aceea, ele fiind aprobate de forurile tutelare ale
editurii ºi ediþiei se va putea expedia ºi un volum pe adresa Academiei Rep[ublicii]
S[ovietice] S[ocialiste] Moldoveneºti, tov[arãºul] Cibotari fiind înºtiinþat atunci cã poate
consulta lucrarea.
Þi-ai fãcut Mata operaþia de care-mi spuneai la Iaºi? A avut succes? Îþi doresc din
inimã sã-þi recapeþi vederea.
Complimente doamnei Bârsãnescu ºi sãrutãri de mânã din partea mea.
Cordiale salutãri Matale ºi doamnei Bârsãnescu din partea soþiei mele,
Cu bine,
V. Harea
P. S.
La unii profesori menþionaþi ca cei mai distinºi am notat ~ a dispãrut în învãlmãºarea
rãzboiului, sau a murit în Siberia.
De fapt toþi aceºtia au fost deportaþi în Siberia sau în Nordul Antartic.
Cei dintre deportaþi ~ intelectuali ~ care au fost mai tineri ºi mai rezistenþi, s-au
întors apoi, dacã au fost „sancþionaþi“ cu un termen limitat.
Aºa de exemplu a fost cu o rudã mai îndepãrtatã a lui P. Halippa 1 , poetul Costenco 2 .
Dar cei mai vârstnici n-au rezistat ºi ºi-au gãsit mormântul acolo, departe de locurile
natale dupã care au tânjit atâta!
V.H.
[Tovarãºului profesor universitar dr. docent ªtefan Bârsãnescu ~ Prin bunãvoinþã].
*
[Iaºi, 30 decembrie 1977]
Stimate domnule Bârsãnescu,
Am expediat primele douã articole din Educaþia, învãþãmântul ºi gândirea
pedagogicã în orientul Europei ~ 1. Orânduirea feudalã ºi 2. Secolele XVII ºi XVIII,
prin Oficiul poºtal Iaºi, cu valoare declaratã ºi cu chitanþã.
Sper cã în primele douã zile ale anului 1978 vei primi pachetul.
Am întârziat mai mult de o sãptãmânã faþã de promisiunea cã la 20 decembrie le vei
avea. Douã sunt cauzele întârzierii ~ întâi, o rãcealã acuma trei sãptãmâni în urmã, cu
temperaturã mare, care m-a þinut în pat patru zile ºi, apoi, încã alte patru zile de repaos,
cu lecturã uºoarã de romane; în al doilea rând, e grozav de greu de comprimat materialul
abundent, care priveºte multe secole, iar în epoca modernã douã secole.
În special, al doilea articol l-am redus de trei ori, fãrã ca sã omit din ideile exprese.
Îmi cer scuze cã am notat pe plic întreaga titulaturã a Matale.
În timpul din urmã a trebuit de douã ori sã expediez materiale la Bucureºti. O datã,
unui prieten, în legãturã cu problemele basarabene. A doua oarã, tot în legãturã cu
Basarabia ~ despre educaþia în perioada 1918–1944.
ªi ultima datã funcþionara de la poºtã a întrebat cu o voce destul de asprã, ce
conþine plicul.
De obicei nu se pun asemenea întrebãri. Doar e „garantat“ secretul corespondenþei.
Totuºi i-am rãspuns cã e material ºtiinþific pentru tipar ºi i-am atras atenþia cã e adresat
unei instituþii ºtiinþifice oficiale.
Acuma, ca sã arãt cã suntem cetãþeni loiali ai statului socialist, am pus complet pe
plic titlul Matale de om de ºtiinþã consacrat.
Iar ca sã impresionez ºi mai mult, dupã cuvântul membru, am pus un c.
78 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

nesemnificativ, în loc de cuvântul „corespondent“.
De altfel, sunt profund convins cã Mata meriþi pe deplin sã fii promovat membru
activ al Academiei Române!
Având nevoie de a împrumuta o lucrare a Matale de la Biblioteca Centralã a Universitãþii,
am fost plãcut impresionat de pachetul respectabil de fiºe cu lucrãrile Matale.
În preajma Anului Nou 1978 vã adresez, Matale ºi doamnei Bârsãnescu, din partea
mea, a soþiei ºi a întregii familii, urãri de sãnãtate, de an spornic ºi plin de satisfacþii.
V. Harea
[Destinatar ~ ªtefan Bârsãnescu, profesor universitar, Strada Luigi Cazzavillan,
nr. 36-38, Etajul 1, Apartamentul 4, Bucureºti, Sectorul VII, cod 7000; Expeditor ~
Vasile Harea, Strada Decebal, nr. 30A, Scara B, Apartamentul 8, Iaºi III, Oficiul poºtal
Nicolina].
*
Iaºi, 8 februarie 1978
Stimate domnule Bârsãnescu,
De-o sãptãmânã de zile am terminat capitolul Educaþia, învãþãmântul ºi gândirea
pedagogicã în rãsãritul Europei în secolul al XIX-lea.
Dar nu m-am încumetat sã mã despart de el, încercând mereu sã-i tot reduc textul
ca sã mã încadrez în spaþiul ce mi s-a acordat.
Cu toate eforturile tot încã au mai rãmas vreo trei pagini în plus. Au ieºit vreo 20 de
pagini dactilografiate, în loc de 17 câte trebuia (17 pagini a câte 2000 de semne tipografice
= 34 000–35 000 semne tipografice = 10 pagini de tipar pentru cãrþi ºtiinþifice = 3500
semne tipografice o paginã).
În cele din urmã am decis sã dau articolul la dactilografiat ºi sã operez ultimele
reduceri pe textul devenit cu o grafie mai clarã.
Dar astãzi m-am lovit de refuzul a douã birouri de dactilografiere. Ele sunt
arhiaglomerate cu comenzi mici, cu acte pentru procese, acte de cãsãtorie, de vânzãri,
testamente etc., mult mai profitabile ~ ºi nu vor sã-ºi piardã timpul cu un text mai lung,
care, pe deasupra, mai are ºi paginile complet ºi compact scrise.
Mâine mã duc sã încerc dacã pot aranja dactilografierea la Universitate.
În orice caz sper ca în 3-4 zile voi putea expedia lucrarea.
Mã voi simþi atunci uºurat ºi bucuros cã am dus la capãt obligaþia pe care mi-am
asumat-o faþã de Mata.
La revedere.
Complimente din partea soþiei mele ºi a mea doamnei Bârsãnescu.
V. Harea
*
Iaºi, 8 februarie 1978
Stimate domnule Bârsãnescu,
Azi am fost la Universitate. Toate dactilografele au repartizatã o lucrare de mari
dimensiuni ºi sunt ocupate toatã sãptãmâna.
Abia am gãsit una care a luat lucrarea ºi a promis cã miercuri, 15 februarie, a[nul]
c[urent], o va termina. Aºa cã am sã o expediez, probabil, joi, 16 februarie.
Cred cã ai primit scrisoarea expediatã la 7 februarie 1978 3 . Aceste rânduri o
completeazã.
Îmi pare bine cã am terminat ºi cu treaba aceasta. Ceea ce va urma ~ corectura e
o floare la ureche.
Cu bine
[Destinatar ~ Profesor universitar ªtefan Bârsãnescu, Strada Luigi Cazzavillan, nr.
36-38, Etajul 1, Apartamentul 4, Bucureºti VII, Cod 7000; Expeditor ~ Vasile Harea,
Strada Decebal, nr. 30 A, Scara B, Apartamentul 8, Iaºi, Cod 6600]
Note
Originalele acestor scrisori, inedite, se aflã în biblioteca domnului ªtefan ªt. Bârsãnescu, fiul cãrturarului
ºi academicianului ªtefan Bârsãnescu.
1. Pan Halippa (n. 1883 – m. 1979), poet, traducãtor, publicist ºi memorialist.
2. N. F. Costenco (n. 1913 – m. 1993), poet, traducãtor ºi memorialist. A fost exilat în Siberia.
3. Vasile Harea trimite la o epistolã care, de fapt, a fost expediatã în aceeaºi zi ~ 8 februarie 1978.
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
79

BASARABII DE TÂRGOVIªTE
Gabriela Niþulescu
RADU CEL MARE
(RADU IV BASARAB)*
8 (15) septembrie 1495 – dupã 23 aprilie 1508
Emite la Târgoviºte 73 documente,
în slavã. Documentul datat 15 decembrie
1501 întãreºte Mãnãstirii Nucetu sate cu
mori ºi vinãrici, bãlþi ºi sãlaºe de þigani,
scutite de toate dãrile ºi slujbele. În 3
decembrie 1507 încheie la Târgoviºte un
tratat de pace ºi alianþã veºnicã cu
oraºul Sibiu ºi cele 7 districte sãseºti din
Transilvania, cu clauze privind: pacea
veºnicã ºi alianþa în cazul rãzboiului cu
turcii: rezistenþa comunã la o incursiune a
acestora; obligaþia tuturor oraºelor,
castrelor ºi satelor din districtele sãseºti
de a se deschide domnului ºi familiei sale,
însoþitorilor ºi familiilor lor, în cazul plecãrii
din þarã; districtele se angajeazã sã nu
adãposteascã nici un fel de pretendenþi la
tronul muntean.
În aceeaºi zi se semneazã tratatul
de închinare ºi credinþã cu Vladislav al
II-lea, regele Ungariei, prin care domnul
reânnoieºte actele anterioare de închinare,
promite pãstrarea pãcii cu regele ºi sã-i fie
vasal credincios; pe saºii din Sibiu îi va
ajuta, în cazul unei incursiuni turceºti, iar
aceºtia vor acorda adãpost domnului ºi
boierilor sãi, dându-i dreptul de a fi liber ºi
obligându-se sã nu þinã la ei pe rivalii lui
Radu cel Mare. Este primul tratat muntean,
ºi încheiat la Târgoviºte, care cuprinde
numele ºi semnãturile boierilor munteni
desemnaþi sã jure credinþã în numele
domnului ºi sã-ºi punã sigiliile (fig. 39).
Ctitorii târgoviºtene: Mãnãstirea
Dealu; • Mitropolia.
Este a treia generaþie de domni din
ramura Drãculeºtilor, ca fiu al lui Vlad
Cãlugãrul cu Smaranda, sora lui Gherghina
* Fragment din Basarabii de Târgoviºte, în
pregãtire la Editura Bibliotheca.
pârcãlab, un fiu pe care tatãl sãu îl asociazã
la tron încã din 31 iulie 1487. Domnia lui
începe în septembrie 1495 (între 8 ºi 15),
fãrã a fi marcatã de pretendenþi sau lupte
dinastice; în mod firesc, la moartea tatãlui
sãu, el a urcat pe tron cu acordul bisericii
ºi al puterii suzerane – turcii. Este un caz
foarte rar în istoria de secol XV a Þãrii
Româneºti, frãmântatã de lupte dinastice,
rivalitãþi între urmaºii lui Mircea cel Bãtrân,
imixtiuni externe, trãdãri ale boierilor,
ucideri de domni.
Continuând tradiþia bunicului ºi a tatãlui
sãu, Radu a încercat sã menþinã statutul
politic al Þãrii Româneºti în limitele
tratatelor încheiate fie cu Imperiul Otoman,
fie cu Polonia ºi Ungaria. S-a spus despre
el cã a fost „supus ascultãtor al sultanului”
(C.C. Giurescu) ºi cã mergea anual la
Istanbul pentru a duce sultanului tributul
ºi a se închina. Informaþia este realã, doar
intepretarea este subiectivã; domnul a mers
ºi la Buda, în 1508, prilej de a reânnoi
bunele relaþii cu regele Valdislav al II-lea al
Ungariei, care îi dã ca donaþie cetatea
Geoagiu.
În spiritul aceloraºi bune relaþii cu
Ungaria (de fapt, vechile raporturi de
vasalitate ale Þãrii Româneºti cu regatul
maghiar, valabile doar în privinþa politicii
externe ºi a sprijinului acordat de Ungaria
în faþa tendinþelor expansioniste ale
Imperiului Ootman), dupã 1497 Radu cel
Mare obþine de la regele maghiar „cai
militari instruiþi dupã obiceiul regesc –
assurcones optimi generis, aliaque dona”.
Aceastã informaþie, care vine sã
completeze imaginea Valahiei sub „prinþul
Radu”, este inclusã în volumul I din
lucrarea lui Ioan Baptist Grossinger,
80 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

Universa Historia Physica Regni
Hungariae, tipãritã la Bratislava în anii
1793-1797.
Politica externã a lui Radu cel Mare o
prefigureazã pe aceea lui Neagoe Basarab,
direcþiile fiind cele favorabile menþineii
statutului de autonomie al Þãrii Româneºti,
menþinerea prevederilor înscrise în
capitulaþii, pãstrarea autonomiei politice
a þãrii ºi a prerogativelor domneºti,
limitarea puterii otomane printr-un
echilibru diplomatic ºi de alianþele cu
regatele polon ºi maghiar. Este meritul
acestui domn cã, în tratatele internaþionale
încheiate acum (Buda, 20 august 1503 –
tratat de pace Ungaria – Imperiul Otoman;
25 mai 1507, Buda – tratat de pace ºi alianþã
între Polonia ºi Imperiul Otoman) sunt
înscrise clauze pozitive pentru Muntenia
ºi domnii ei – dat fiind cã turcii îºi
intensificau acþiunile pentru a transforma
principatele în districte administrate direct
de autoritatea otomanã.
Prin tratatul încheiat în 20 august
1503 la Buda între Vladislav al II-lea al
Ungariei ºi sultanul Baiazid II, valabil timp
de ºapte ani, se impun clauze referitoare
la Þara Româneascã ºi Moldova – în
sensul cã Radu cel Mare ºi Bogdan cel
Orb aveau datoria de a plãti aceleaºi dãri
cãtre turci ºi unguri (în calitate de vasali),
însã aceste impozite nu puteau fi mãrite.
Este un prim câºtig diplomatic al lui Radu
cel Mare, într-o perioadã când Ungaria
încearcã o nouã politicã la Dunãre, o
politicã de subminare a Imperiului Otoman
ºi creºtere a influenþei ei.
Al doilea succes diplomatic îl
constituie tratatul încheiat la 28 mai 1507
între Vladislav al II-lea – regele Ungariei,
ºi Sigismund I – regele Poloniei. Pentru
Þara Româneascã, cea mai importantã
clauzã rãmâne cea privind viitorul statut
politic al þãrii: în cazul unei intervenþii
turceºti cu scopul de a transforma þara în
district otoman, Ungaria este aliatul
Valahiei, iar regele polon îl ajutã pe cel ungar
sã o apere, condiþia fiind ca Þara
Româneascã sã rãmânã alãturi de Ungaria.
Acest tratat este certificat ºi întãrit prin
tratatul de închinare ºi credinþã încheiat
între Radu cel Mare ºi Vladislav al II-lea,
la Târgoviºte, în 3 decembrie 1507.
Prevederile tratatului de la Târgoviºte se
pot înscrie unor direcþii esenþiale pentru
situaþia internã ºi externã a Þãrii Româneºti:
relaþiile cu Ungaria în faþa politicii
otomane; o nouã configurare a relaþiilor
domnului cu saºii din Transilvania – care
erau un veºnic izvor de neliniºte pentru
domnii de la Târgoviºte, mai ales cã, în
1497, Radu cel Mare trimetea la Buda o
solie prin care cerea sã fie înlãturat de la
curtea maghiarã pretendentul Mihnea cel
Rãu, fiul lui Vlad Þepeº.
Prin acest tratat, Radu cel Mare
reînnoieºte actele anterioare de închinare
faþã de regatul maghiar, promite pãstrarea
pãcii cu regele Vldislav al II-lea ºi aceeaºi
condiþie de vasal credincios (stipulatã în
tratatele încheiate de Ungaria cu Imperiul
Otoman). În privinþa saºilor din Sibiu,
domnul promite cã îi va ajuta în cazul unei
incursiuni turceºti, sau îi va anunþa despre
ea; la rândul lor, saºii se obligã sã acorde
adãpost domnului ºi boierilor sãi, cu
dreptul de a fi complet liberi. De asemenea,
se obligã sã nu þinã la ei pe rivalii lui Radu
cel Mare (în principal Mihnea cel Rãu).
Foarte interesant acest tratat, care cuprinde
numele boierilor munteni din sfat ºi sigiliile
lor, ca semn al jurãmântului de credinþã.
Dacã în politica internã domnul a avut
o perioadã liniºtitã, fãrã lupte dinastice sau
comploturi, acest lucru a avut ca urmare
o remarcabilã activitate de organizare,
ctitoriceascã ºi culturalã, evidentã prin:
organizarea ºi stabilirea ierarhiei militare;
numeroase ctitorii în þarã ºi strãinãtate;
ridicarea monumentalei mãnãstiri de la
Dealu; introducerea tiparului în Þara
Româneascã; mutarea reºedinþei
mitropolitane de la Argeº la Târgoviºte
(prima fazã).
Toate aceste realizãri culturale,
blândeþea atitudinii, fermitatea cu care a
ºtiut sã conducã, prestigiul avut în afara
þãrii – care i-a permis sã impunã prevederi
favorabile Valahiei în tratatele încheiate
acum de imperiile vecine – sunt numai
câteva din elementele care i-au adus
cognomenul de „cel Mare”. Un calificativ
folosit mai întâi de grãmãticii cancelariei
domneºti de la Târgoviºte, preluat de
cronicari ºi de istoricii moderni, fiind
singurul caz cunoscut în istoria românilor,
când un voievod este numit pentru actele
culturale ºi nu pentru fapte vitejeºti sau
rãzboaie glorioase.
Ctitoriile lui Radu cel Mare sunt:
Mãnãstirea Dealu (fig. 40), biserica
Mãnãstirii Govora, Mãnãstirea Glavacioc
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
81

– începutã de tatãl sãu, pe care o terminã,
Mãnãstirea Kremikovski (Bulgaria) ºi
Mãnãstirea Lãpuºnia (Serbia).- unde,
împreunã cu unchiul Gherghina,
rectitoreºte complet biserica „Sf. Nicolae”,
pe al cãrei perete s-au pãstrat portretele
domnului, al soþiei ºi al unchiului
Gherghina, iar o inscripþie votivã pãstratã
fragmentar aratã cã au fãcut lucrãrile în
anii 1500-1501 (fig. 41). A trimis ajutoare
în bani ºi odoare la Muntele Athos,
Ierusalim, în Balcani.
Biserica Mãnãstirii Dealu, împreunã cu
celelalte construcþii, a început sã fie
ridicatã la 26 august 1499, pe locul vechii
ctitorii fãcutã de Mircea cel Bãtrân; la 4
decembrie 1501 este gata, aºa cum aratã
inscripþia de pe prima clopotniþã a mãnãstirii
(fig. 42): „Din mila lui Dumnezeu, Io
Radul voievod, fiul lui Io Vlad voievod,
ºi domn a toatã Þara Ungrovlahiei, a
început turn al sfântului pãrintelui nostru
Nicolae, fãcãtorul de minuni, în anul 7007
luna august 26 zile”. Impunãtoare ºi
magnificã, aceastã ctitorie pãstreazã astãzi
numai biserica, descrisã în secolul XVI
ca fiind „frumoasã ºi minunatã”. Are
importante schimbãri novatoare în plan,
paramentul din piatrã fãþuitã, faþadele
împãrþite de un brâu format din mici toruri
(primul element de acest fel în arhitectura
Þãrii Româneºti), decoraþie din elemente
ceramice policrome care au rolul de a
contribui la sublinierea sau atenuarea
jouclui de volume al monumentului (un
sistem care va deveni predominant în
împodobirea edificiilor religioase ridicate
ulterior în toatã Muntenia).
Din punct de vedere al destinaþiei,
biserica de la Dealu avea ºi rolul de
necropolã pentru familia voievodului – el
însuºi depus în pronaosul mãnãstirii, întrun
splendid sarcofag de marmurã (fig. 43),
având deasupra o frescã ilustrând legenda
Sf. Nifon ºi în faþã sarcofagul cu capul
sacru al lui Mihai Viteazul.
În timpul domniei lui Radu cel Mare,
Þara Româneascã beneficiazã de prezenþa
celor trei personalitãþi culturale care,
devenind mitropoliþi ai Ungrovlahiei,
marcheazã viaþa culturalã ºi religioasã:
Nifon I – fost patriarh ecumenic, ales
mitropolit pentru anii 1503-1505; Maxim
Brancovici – venit în þarã în 1503,
mitropolit în anii 1505-1508, care va avea
un important rol ca diplomat ºi mediator;
Macarie II – adus de domn pentrua tipãri
primele cãrþi, în pridvorul Mãnãstirii Dealu
(în anii 1508-1512) ºi mitropolit în anii
1512-1521. În felul lui, fiecare din ei a
contribuit la întãrirea autoritãþii
mitropolitane, dar ºi la dezvoltarea culturalã
a Þãrii Româneºti, în planul culturii scrie
ºi al activitãþii diplomatice, sau în tipãrirea
cãrþilor.
Relaþiile bune cu Ungaria sunt
reflectate ºi în lucrãri de istorie sau cronici:
Nicolae Isthvanffy, în Historiarum de rebus
Ungaricis libri XXXIV, nunc primum
în lucem edit (Köln, 1622) aratã cã în 1507
„Radul prinþul Valahiei a venit la (regele)
Vladislau I, i s-a dat ca donaþie cetatea
Geoagiu”. Aºa cum aratã documentele
cancelariei maghiare ºi cum o confirmã ºi
Georgius Pray în Comentarii historici
(Buda, 1837), donaþia din 1507 este
completatã în anii 1508 ºi 1509, când
domnul primeºte de la regele maghiar
întãrirea pentru domeniul Geoagiu, dat lui
în calitate de vasal. O informaþie interesantã
o dã J.A. Fessler, în Geschichten der
Ungern (Leipzig, 1815), în legãturã cu
„tratatul lui Vladislav cu Þara
Româneascã ºi Moldova, în 1495-1498”,
în realitate fiind vorba de tratatul încheiat
în 16 aprilie 1499 la Hârlãu, între Polonia
ºi Moldova, mediat de regele Vladislav al
II-lea al Ungariei. Confuzia istoricului
german se poate explica prin prezenþa
domnului Radu cel Mare în context: în 1497
el trimite soli la curtea regelui maghiar,
cerând îndepãrtarea pretendentului Mihnea,
fiul lui Vlad Þepeº.
În aprilie 1508, bãtrân ºi bolnav de
podagrã,. domnul moare în palatul de
la Târgoviºte. A fost înmormântat la
Mãnãstirea Dealu, alãturi de tatãl ºi
surorile sale; în 1920-1923, prin
strãdania lui Nicolae Iorga, mormântul
lui a fost împodobit cu un impunãtor
sarcofag de marmurã.
Din cãsãtoria cu Cãtãlina – pictatã
în tabloul votiv al bisericii de la
Mãnãstirea Govora, alãturi de el (fig. 45),
Radu cel Mare a avut ºapte copii: Vlad
Vintilã de la Slatina, ajuns domn; Radu
Paisie ºi Mircea Ciobanul (toþi domni);
Rada; Anca; Boba; Cârstina. Din legãtura
cu o altã femeie a mai avut patru bãieþi,
doi ajunºi domni – Radu de la Afumaþi ºi
Radu Bãdica, ceilalþi doi fraþi fiind
Cârstea vistier ºi Maican spãtar.
82 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

RIDENDO
Corin Bianu
LA BUªTENI, PROGRESUL
DEVINE TRADIÞIE
În zilele de 12-13 august a.c. a avut
loc la Buºteni-Prahova, al XVI-lea „Salon
de umor”, care a reunit, ca de obicei,
epigramiºti din toatã þara, în special pe cei
din „zonã”, începând cu... Bucureºti (cea
mai numeroasã reprezentare). Împreunã cu
scriitorul Emanoil Toma am reprezentat
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni.
Ca unul dintre bucureºtenii încântaþi
de escapada prahoveanã, am revãzut oraºul
turistic de la poalele Caraimanului ºi bucuria
mi-a fost sporitã faþã de anul trecut;
localitatea câºtigã de la an la an tot mai
multã splendoare în a-ºi expune arhitectura,
tot mai expansivã ºi deci de stringentã
actualitate, în a-ºi etala mãrfuri de
provenienþã tot mai diversã europeanasiaticã,
în spaþii tot mai adecvate nu doar
funcþional, ci ºi estetic, în a-ºi aduna turiºtii
din ce în ce mai numeroºi în hoteluri ºi
pensiuni pentru toate buzunarele, unite însã
de o trãsãturã comunã, cea a bunului gust!
Un singur exemplu, edificator: aproape
vis-a-vis de strada ce duce la Valea
Cerbului ºi apoi, mai sus, la vârful Omul,
pe aceeaºi parte cu gara feroviarã, era anul
trecut, o clãdire întreruptã de vreo câþiva
ani la etajul unu, din cauze uºor de ghicit;
zidurile ºi structura metalicã începuserã sã
se înnegreascã ºi contrastau cu peisajul
verde al coniferelor ºi cel multicolor al
clãdirilor din jur, animat de turiºti ºi
localnici, pitoreºti pete de culoare în toatã
acea atmosferã montanã, auster-sãnãtoasã
ºi impresionantã... Am constat cu plãcere
cã în cele douãsprezece luni trecute,
construcþia fusese „finalizatã” la nivelul
întreruperii ºi se transformase într-un
magazin, frumos decorat pe dinafarã ºi pe
dinãuntru! Dar ce legãturã au toate acestea
cu „salonul de umor” al (exlusiv)
epigramiºtilor?! Au, pentru cã toate la un
loc înseamnã culturã, un reper multiplu al
civilizaþiei! Ca termen de comparaþie, îmi
amintesc cã acum ºapte-opt ani, Buºtenii
erau doar o staþie de cale feratã între Sinaia
ºi Predeal, pentru uzul câtorva localnici ºi
al altor câtorva alpiniºti ce voiau sã urce
munþii cu piciorul ori cu telecabina! Acum
comparaþia nu se mai susþine, a devenit
istorie, o istorie ireversibilã!
Revenind la cultul epigramei, ce se
petrece în permanenþã pe meleagurile
Buºtenilor ºi se oficiazã anual, într-o
sãrbãtoare estivalã, acesta întruneºte mai
mulþi organizatori, începând cu Primãria
Buºteni, Muzeul „Cezar Petrescu” din
localitate, Muzeul Judeþean ºi Consiliul
Judeþean ºi terminând tot cu Primãria!
În ziua întâi, vineri, 12 august,
deschiderea oficialã a beneficiat de prezenþa
domnului (ex)ministru al Justiþiei ºi
(ex)senator Mircea Quintus, epigramist de
mare valoare, în tandem cu neobositul
Emanoil Savin, doctor în economie,
primarul urbei, alãturi de tele-asul Iuliana
Marciuc! A fost momentul care a declanºat
sarabanda recitãrilor de epigrame, de cãtre
chiar autorii lor! Enumerãm printre
epigramiºtii ce ºi-au dat concursul: George
Corbu, preºedintele UER, într-o prezenþã
cu prestanþã ce a îmbinat sobrietatea ºi
elevaþia cu umorul de aleasã facturã, ªtefan
Cazimir, profesorul ºi creatorul de
epigrame ca divertisment între douã lucrãri
beletristice cu tentã ºtiinþificã, George
Zarafu, editorul ºi autorul de epigrame,
îmbãtrânit în meserie, dar cu spiritul la fel
de tânãr ca în urmã cu decenii, Nicomah,
clasicul catrenelor de uz al plãcerii, Elis
Râpeanu, doamna epigramei (româneºti),
Gheorghe Grosu, Petre Gigea-Gorun,
venerabili cu toþii, secondaþi cu brio de mai
tinerii Viorel Martin, poet ºi mentor al
epigramiºtilor la revista „Lumea
epigramei”, al cãrei director ºi patron este,
apoi Laurenþiu Ghiþã, Ion Todiraºcu, Mihai
Sãlcuþan, Al Saºa ªtefan ºi încã ºi încã...
S-au lansat ºi cãrþi ale unora dintre cei
prezenþi, între care amintesc pe Viorel
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
83

Martin din Bucureºti, cu un florilegiu de
poezii lirice ºi Gheorghe Bâlici din Chiºinãu,
un „liric” al epigramei de facturã garantatã!
Nu putea lipsi grafica, adicã acea artã cei
prinde în peniþã pe toþi ironicii ºi satiricii
(alãturi de cei „cumsecade”) astfel cã
brãileanul Costel Pãtrãºcan ºi-a vernisat cu
aceastã ocazie, o nouã expoziþie de
caricaturi. Sfârºitul primei zile de „lucru”
l-a constituit anunþarea temei de... peste
noapte, ce trebuia sã aducã a doua zi de
dimineaþã, recolta colectivã de catrene
umoristice epigramatice, destinate mai întâi
unui juriu de specialitate. Preºedintele de
onoare al festivalului, venerabilul Mircea
Quintus a anunþat tema: „Corul
madrigalelor”, adicã madrigaluri, ca specie
epigramaticã, ducând cu gândul la bijuteria
numitã „Corul Madrigal”!
Cea de a doua zi a început cu emoþii
pentru participanþi, care au continuat
recitalurile, cu gândul la concurs ºi la
premii. Meritã amintitã contribuþia
scriitorului Emanoil Toma, profesor de
meserie, care a susþinut un recital de poezii
umoristice româneºti ºi universale. În
sfârºit, juriul a decis (iar participanþii au
cârtit în masã!), cã premiul întâi revine
madrigalului „Mihai Viteazul ºi Mihai
Eminescu”: „Zodii sfinte înãlþarã/ Aºtriiacestor
doi Mihai:/ Unu-ntregitor de þarã,/
Altu-ntregitor de grai!” Autoarea este Elis
Râpeanu. Premiul doi – Mihai Sãlcuþan,
premiul trei – Ion Todiraºcu, menþiune
specialã – Constantin Tudorache.
Hotârârea juriului nu se contestã, dar poate
fi comentatã critic, din punct de vedere
literar! Aºadar, dacã e sã analizãm catrenul
dupã criteriile sigure al teoriei literare,
madrigalul, ca specie epigramaticã, trebuie
sã aibã umor, satirã sau ironie ºi sã
elogieze în dungã, ori mãcar sã fie un
elogiu spus glumind, ceea ce nu e cazul
catrenului premiat – acesta fiind o miniodã!
Opinez cã ar trebui sã se rãmânã pe
fãgaºul strict al epigramei, chit cã poate
lua ºi forma epitafului, în care umorul
salveazã întotdeauna funestul ºi aduce
moartea între evenimentele lumeºti
obiºnuite ºi suportabile! Ca o concluzie
consolatoare a evenimentului beletristic
respectiv, spun cã ºi între criticii literari
se remarcã în primele rânduri, acei oameni
cu spirit coroziv...
Câteva cuvinte despre cadrul material
al manifestãrii umoristice „Ridendo
dicere verum”: sufletul ei este economistul
Emanoil Savin, gospodarul plurivalent,
care a transformat Buºteniul, dintr-un
orãºel montan într-o veritabilã staþiune
turisticã frecventatã de tot mai mulþi
turiºti, care vin sã-ºi petreacã timpul liber,
odihnindu-se sau distrându-se în tot mai
multele locaþii noi ºi ospitaliere, unde se
produc evenimente culturale diverse ºi
elevate, de la recitaluri de poezii la concerte
muzicale între care cele simfonice de
þinutã, au devenit obiºnuite! Tot acest om
a reuºit sã-ºi apropie sponsori pe mãsurã,
între care firmele „Mistral”, BNP,
„Victoria Fraþian”, „Floarea de colþ”
„Elida” º.a. Acesta e adevãrul, spectacolul
epigramei în cadrul muzeului memorial
„Cezar Petrescu” este o laturã, o micã
parte din spectacolul cultural multiplu, pe
care îl faciliteazã acest inimos primar al
oraºului! Iar dacã ne gândim, cã
evenimentul cultural este o
„suprastructurã”, înþelegem cã nu ar
putea avea loc de n-ar fi mai înainte o
„structurã” materialã ºi economicofinanciarã
solidã, care sã-l poatã susþine,
iar toate acestea, începând de jos, de la
bazã pânã sus, în piscul strãlucitor, se
datoresc omului Emanoil Savin, pentru
simplul motiv cã ele existã ºi se înmulþesc,
se consolideazã ºi se diversificã, de când
activeazã el ca primar...
Dacã îi mulþumesc acum generosului
om de administraþie ºi culturã Emanoil
Savin, în numele participanþilor, o fac nu
pentru a-l glorifica metaforic (ºi meteoric)
într-o (mini)odã sau madrigal, ci pentru
a-i sublinia la modul cel mai real ºi prozaic,
meritele eminente (ºi permanente) ce
trebuiesc evidenþiate, precum ne tot
aminteºte ºi dictonul cu „omul sfinþeºte
locul” ºi þin sã-i amintesc, tot în numele
participanþilor, al cãror ecou sunt, cã propria-i
promisiune de a candida ºi la
proximele alegeri locale spre a-ºi menþine
postul de primar ºi a duce, într-o
continuare fireascã, Buºteniul între
staþiunile turistice internaþionale notorii,
este deja o obligaþie a lui, o obligaþie pe
care o pot duce la bun sfârºit numai puþini
oameni de frunte, dar între care se
cuprinde sigurt! Mai venim ºi la anul (ºi...
la mulþi ani)!
Emigrame semnate de Corin Bianu
Epigramiada… (b)estivalã!
Politicã de breaslã
De m-aº renaºte, tot aºa, carnal,
Aº vrea sã-ajung faimos þambalagiu,
Cã þin ºi eu, neapãrat, sã ºtiu,
Sã pun (la mulþi) „batista pe þambal”!
84 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

Eminescianã
Ce-mi doresc eu mie-n dulcea Românie,
(Mã întreb ca bardul nostru-n veºnicie)?
Întrebarea sunã astãzi a sentinþã:
Parcã mi-aº expune ultima dorinþã!...
Unui politician
A fãcut bãnuþi frumoºi,
Tot vânzându-ne gogoºi,
Chiar ºi-n crizã-i merge treaba,
Cã le dã ºi pe degeaba!
În Uniunea Epigramiºtilor, condusã de
G. Corbu, bântuie morbul alegerilor
Spre-alegeri când ne-mpinge morbu’
Ideea e de-un singur fel:
Noi nu vrem sã-l schimbãm pe Corbu,
Vrem numai sã se schimbe el!
Creaþie artisticã
Din focul sacru, când luãm cãldurã,
Ne batem, concurenþial, pe primul loc,
Dar viaþa este cel mai aprig joc
ªi-ades ne dã... doar câte-o creaturã!
Vacanþa mare la
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni
Boemii din Târgoviºte, blajini,
Se trag la umbrã, fãrã chin ºi vai,
Nepãsãtori de-ai lor concitadini,
Ajunºi sub soarele de prin... Hawai!
Origine romanã
Latini suntem, iar Roma ni-i natalã
ªi ni-i frumos trecutul, ca Apollo,
Dar spre uimirea noastrã colosalã,
...Prezentul nu ne urcã tot acolo!
Vacanþã
La Litere se vãd vre unii, chiar
Ajunºi în toamnã la abecedar,
Dar uitã cã-n acelaºi mod galant,
Vacanþa duce ºi în spre... vacant!
Unui prozator
Ne-a lecturat confratele asearã,
Convins cã ne invitã la rãsfãþ,
Cã proza sa-i ca vinul la ospãþ,
Dar fuse numai apã chioarã!
Purtãtorul de cuvânt al SST, G.T. Veseliu
care a devenit „director de comunicare”
M-a bãtut aºa un gând,
Mai sã-mi dau ºi peste gurã:
Cã în noua lui posturã,
Nu mai este „de cuvânt”!
Epigrame cu de toate, semnate
de Gheorghe Bâlici (Chiºinãu)
Locul meu în viaþã
L-am cãutat, visând etern,
Dar adevãru-i cam sinistru,
Când am ajuns pe la Guvern,
Mi-l ocupase un ministru!
Ajutoare umanitare
Venind de peste mare lotul,
Nu-aºteaptã mult ºi, una douã,
Ia mai întâi guvernul totul,
Iar restul ne revine nouã!
Omul de stat
Din leafa lui a încercat
Ca sã trãiascã om de stat
ªi în condiþii dificile,
A rezistat... vreo douã zile!
Pronostic
Va fi mai greu, atâþia ani,
Cât n-o avea Guvernul bani,
Dar poate fi cu mult mai greu,
Când n-om avea nici el, nici eu!
Optimism
De vine foamea peste noi,
Nu-i cea mai mare din nevoi,
Cã-ntreg poporul, copt la mine,
S-a antrenat mai înainte!...
Sãracul ºi inflaþia
Am înþeles ºi eu cu anii,
Cã rãu de tot se stricã banii
ªi-mi zic ca toþi acei desculþi:
Mãcar de m-ar strica mai mulþi!
Miting de protest
Ne-am adunat o sutã-n piaþã,
Sã protestãm cã nu e viaþã,
Când ne-am uitat, ce bucurie:
Cu securiºti eram o mie!
Sauna guvernanþilor
La baia loc cea triumfalã,
Pãzitã dupã cum e cazul,
Mânã pe mânã se mai spalã,
Dar mult mai greu e cu obrazul!
Juridicã
Juriºti avem cu miile – sã þinã
De frâiele dreptãþii cu temei,
Dreptate este însã mai puþinã,
Cã o împart juriºtii între ei!
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
85

Restricþii
N-am mai trãit ºi timpuri bune,
Iar azi, guvernul cel infam,
Sã strâng cureaua îmi tot spune,
Dar eu nici pantaloni nu am!
Taxã pentru viciu
Cum sãrãcia-i viciu mare,
Sã nu vã fie de mirare
De s-ar putea, cumva sã fie
ªi-o taxã pentru sãrãcie!
Pâinea ºi cuþitul
În þara mea de azi ºi mâine,
Se-ntreabã oamenii cinstiþi,
Cum poþi sã mai mãnânci o pâine,
Cât timp cuþitu-i la bandiþi?!
Sãrbãtorile de iarnã la basarabeni
Cu-atâtea sãrbãtori în lung ºi-n lat,
O ducem bine ºi ne veselim
Iar dacã ne-mbãtãm cu-adevãrat,
Nici la alegeri nu ne mai trezim1
Viaþa celui fãrã partid
Umblând adeseori flãmând,
Gândeºti, când mai nimic nu prinzi,
Cã scumpã este viaþa, când
Nu ai la cine sã þi-o vinzi!
Femeia
Nu are porþi, nici ziduri ferecate,
Sub cer aromitor, curgând spre rai,
Dar este totuºi unica cetate,
Pe care-o cucereºti ºi te predai!
Întors din delegaþie
La nevestica-i voluptoasã,
Când vine mai devreme-acasã,
Constatã soþul fistichiu,
Cã este totuºi, prea târziu!
Unei tinere proeuropene
Frumuºicã subþiricã,
De se-aprinde chiar ºi popa...
Baremi printr-o gãuricã,
Sã pãtrundã-n Europa!
Paradox
Deºteptul zilele îºi curmã,
Crezând cã viaþa n-are rost,
Iar prostul rabdã pân-la urmã,
Cã nu-i el chiar atât de prost!
Confesiune
Sã recunosc, nu prea am chef,
Dar ºi sã tac îmi vine greu:
Nu cred sã-ajung vreodatã ºef,
Dar secretarã-aº vrea ºi eu1
Unei doamne ce susþine cã gãina bãtrânã...
ªtiam – cã nu-s cãzut din lunã,
O fi ea zeama aia bunã,
Dar eu, când foame mi-e de mor,
Mã satur cu un puiºor!
La staþiunea balnearã
Cu-o sorã-natã de staturã,
Am respirat doar gurã-n gurã
ªi-acum cu soaþa mã încaier
Cã simt deja cã nu am aer!
Sãrac
La puþinele-mi ispite,
Cât, ca om mai îndrãznesc,
Aº mânca rãbdãri prãjite,
Dar cu ce sã le prãjesc?!
Filozofie naþionalã
De luni pân-vineri bea Vasile
La crâºma cea de lângã nuc,
Iar banii pentru-aceste zile
Pe apa... sâmbetei se duc!
SCRIITORI TÂRGOVIªTENI LA „SERILE DON QUIJOTE”
Beneficã iniþiativã culturalã a tinerilor intelectuali Ana Maria ºi Daniel Cosmin
Comãniþã, cu caracter de unicat, „Serile Don Quijote” din Pietroºiþa, au reunit ºi
la cea de a ºaptea ediþie din 20 august a.c. numeroºi oameni de culturã dâmboviþeni
ºi din Capitalã, la ceea ce organizatorii au numit „Ospeþe domneºti cu iz medieval”.
ªi aºa cum se petrec lucrurile de câteva ediþii încoace, printre „comeseni”
au fost prezenþi cu gânduri rostite în „cuvinte potrivite” ºi cu opinii despre valorile
culturii medievale româneºti ºi despre iubirea de patrie câþiva membrii ai Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni: George Coandã, Emil Stãnescu, Gabriela Niþulescu,
Constantin Voicu, Alexandru Manafu-Târgoviºte, Ion Iancu Vale. ªi care au reuºit
sã ofere un adevãrat „ospãþ”, la aceastã emoþionantã ºi complexã cunoaºtere a
istoriei româneºti. (Observator)
86 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

Consiliul Judeþean Dâmboviþa,
Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa,
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, Biblioteca Judeþeanã
„I. H. Rãdulescu”, Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneascã”, Teatrul
Municipal Târgoviºte, Universitatea „Valahia”
REGULAMENT
Concursul Naþional de Literaturã „Moºtenirea Vãcãreºtilor”
Ediþia a XLIII-a, Târgoviºte, 11-12 noiembrie 2011
În organizarea Centrului Judeþean de Culturã Dâmboviþa, Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni, Bibliotecii Judeþene „I. H. Rãdulescu”, Complexului Naþional Muzeal „Curtea
Domneascã”, Teatrului Municipal Târgoviºte, Universitãþii „Valahia”, cu sprijinul Uniunii
Scriitorilor din România, se desfãºoarã Concursul Naþional de Literaturã „Moºtenirea
Vãcãreºtilor”, cu patru secþiuni de creaþie (poezie, prozã scurtã, eseu ºi teatru scurt), ajuns
anul acesta la ediþia a XLIII-a. El se adreseazã creatorilor din toatã þara, care nu au împlinit 40
de ani, nu sunt încã membri ai uniunilor de creaþie ºi nu au volume de autor.
Concursul doreºte sã descopere, sã sprijine ºi sã promoveze o literaturã de certã valoare
umanist-esteticã, deschisã tuturor abordãrilor, cãutãrilor ºi inovaþiilor din interiorul oricãror
experienþe ale canonului specific românesc ori universal. Concurenþii se vor prezenta la
concurs cu un grupaj de 10 titluri pentru secþiunea de poezie, 3 proze însumând maxim 8
pagini la secþiunea prozã scurtã, 1-2 piese de teatru scurt (inclusiv piese pentru copii), pentru
secþiunea teatru scurt, care vor aborda teme la alegere, ºi 2 lucrãri de circa 4-5 pagini la
secþiunea eseu, cu tema „ªcoala prozatorilor târgoviºteni. Mircea Horia Simionescu – cel mai
original prozator român postbelic.”
Lucrãrile vor fi editate în word, cu caracter Times New Roman, corp 12, la un rând ºi
jumãtate. Acestea vor avea un motto, ce se va regãsi într-un plic închis, conþinând un CV
detaliat (numele concurentului, data naºterii, activitatea literarã, adresa ºi, obligatoriu, numãrul
de telefon), ºi vor fi trimise prin poºtã (imprimate pe hârtie ºi pe un CD), pânã la data de 31
octombrie 2011, pe adresa: Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa, str. A. I. Cuza nr.15, cod
poºtal 130007, Târgoviºte. În cazul în care, lucrãrile vor fi trimise prin poºta electronicã
(e-mail: office@cjcd.ro), acestea vor fi însoþite de un motto, precum ºi de datele personale
solicitate mai sus, organizatorii asigurând confidenþialitatea acestora pânã ce juriul va delibera
ºi va stabili laureaþii ediþiei.
Concurenþii care au obþinut un premiu la una dintre secþiuni, în ediþiile anterioare, se vor
putea înscrie în concurs doar la o altã secþiune.
Concurenþii care nu vor trimite toate datele de identificare vor fi eliminaþi din concurs.
Nu vor participa la concurs lucrãrile care vor fi trimise dupã 31 octombrie 2011, data poºtei.
Premianþii vor fi invitaþi de cãtre organizatori în zilele 11ºi 12 noiembrie 2011, la Târgoviºte,
la manifestãrile organizate în cadrul Concursului Naþional de Literaturã „Moºtenirea
Vãcãreºtilor”, ediþia a XLIII-a 2011.
Premiile, în numãr de 18, în valoare de circa 7000 lei, vor fi acordate concurenþilor numai
în prezenþa acestora în vechea Cetate de Scaun, cu ocazia festivitãþii de încheiere a concursului.
De asemenea, lucrãrile premiate vor fi publicate într-un volum editat de Centrul Judeþean de
Culturã Dâmboviþa, în colaborare cu editura „Bibliotheca”.
Orice modificare a actualului regulament va fi notificatã în procesul-verbal de jurizare ºi
adusã la cunoºtinþa publicului de cãtre un juriu alcãtuit din personalitãþi recunoscute ale
vieþii cultural-literare naþionale.
Relaþii suplimentare:
Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa – telefon: 0245.613112, e-mail: office@cjcd.ro,
persoanã de contact Mircea Niþã ºi Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, persoanã de contact
Mihai Stan (telefon: 0761.136921, e-mail: biblioth@gmail.com).
Organizatorii
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
87

Revista revistelor
Stupiditãþi... aniversare
Din Craiova, primim, negreºit, prin e-mail, în format pdf, Constelaþii diamantine, „revistã
de culturã universalã editatã sub egida Ligii Scriitorilor Români”. * Cum e turcul, ºi pistolul
sau, mai exact, cum e Liga, ºi revista! De un bombasticism fãrã limite, sporit, în ultimul numãr –
8 (12), August 2011 – de împrejurarea cã publicaþia împlineºte un an de apariþie. * Dacã e
aniversare, sunt obligatorii ºi articolele corespunzãtoare, eventual, de bilanþ. * Iatã ce zice
(just, dincolo de patetism ºi de momentana pierdere a busolei) doamna Doina Drãguþ, redactor-ºef:
„Revista Constelaþii diamantine, în scurtul ei parcurs, de un an, a încercat sã se
axeze pe cultul valorii, sã depãºeascã graniþele naþionalismului, având o deschidere spre
universalitate, spre nemãrginire. (...) Principiile care ne ghideazã în selectarea materialelor
privesc autenticitatea, originalitatea compoziþionalã ºi expresivitatea artisticã. Sunt promovate
creaþiile culturale ºi literare ale scriitorilor din þarã ºi de pretutindeni, urmãrind, prin aceasta,
îmbinarea spiritului universal al graiului românesc ºi demnitatea literaturii naþionale”. * Din
pãcate, mai tot ceea ce a publicat de-a lungul unui an voluminoasa revistã contrazice aceste
spuse, mai ales în privinþa „cultului valorii”, cãci mulþi dintre colaboratori sunt veleitari
grafomani, autori de platitudini ºi dulcegãrii, iar multe dintre texte (mai ales cele critice) se
disting printr-un umor involuntar fãrã limite. * Precum textul (aniversar ºi el) semnat de N. N.
Negulescu, director, ºi intitulat nici mai mult nici mai puþin decât „La Galactica Sãrbãtoare a
Cuvântului”. Iatã fragmentul de început: „Scrutând retrospectiv oglinda timpului calendaristic
(2010-2011), veþi înþelege cum a radiat dintr-o esenþã eticã, genuinã, ideea fondatoare a
publicaþiei de culturã universalã Constelaþii diamantine. Desigur, noua Cetate spiritualã, are
menirea mediatizãrii artistice. Relevarea miºcãrilor contemporane de gândire superioarã,
emanatã din fuziunea plasmozomilor creaþiei originale, a devenit imperativul programului
redacþional, remarcabil prin extensiune. Intensele circulaþii de valori, gravitate în jurul centrului
constelat de raliere, confirmã legitimitatea actelor culturii noastre afirmative. Fiind lumi inaugurate
de adâncimile ontogenezei spirituale, toate aceste forme de reflectare, bogate în pulsiuni
ºi aspiraþii, sunt situate prin viziuni armonioase, integratoare, pe voluta esteticã a revistei,
permanent polarizatã de izbucnirea culorilor dualei existenþe: esenþialã ºi creaturalã”. * Sã
punem, totuºi, aceastã beþie de cuvinte pe seama aniversãrii ºi sã examinãm un text mai...
analitic. El a fost trimis, tocmai de la Chicago, de cãtre Cristian Petru Bãlan, are titlul „Revelaþiile
poetei Elena Toma” ºi acest început stupefiant: „Citind ºi recitind cartea poetei Elena Toma,
Maimuþa de mãtase (Ed. Anamarol, Bucureºti, 2007), iniþial, mã bãtuse gândul sã intitulez
aceastã cronicã Plusvaloarea poeziilor Elenei Toma, ceea ce ar fi însemnat, desigur, sã
atribui noþiunii de plusvaloare un sens nou, inexistent în realitate, forþându-i ºi falsificândui
adicã înþelesul lui real, de termen din domeniul economiei politice, folosit de Karl Marx în
celebra-i operã Capitalul, unde promotorul comunismului introduce aceastã noþiune pentru
a defini surplusul de profit financiar al capitaliºtilor «prin exploatarea clasei muncitoare»... Eu
aº fi încercat, probabil primul, sã-i extind acestui substantiv aria semanticã, prin conferirea
unui înþeles subsidiar nou ºi anume: Plusvaloare = o creaþie superioarã deosebitã care are
o valoare intrinsecã, cu multe calitãþi în plus faþã de produsul standard.” * Cã versurile,
citate din abundenþã, contrazic ideea cã ne-am afla în faþa unei poete, rãmâne, faþã de aceste
elucubraþii (continuate pe aproape douã pagini), o chestiune secundarã. * Ca din întâmplare,
„Constelaþii diamantine” ºi majoritatea colaboratorilor sãi ilustreazã din plin tipologiile vizate
în textul meu de pe prima paginã, despre zodia aburelii... (T.C.)
Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria
Muzeul Literaturii Române • în Târgoviºte,
la librãria Gaudeamus. Abonamentele se fac
prin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la librãria
Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.
REVISTA „LITERE”
APARE CU SPRIJINUL FINANCIAR
AL EDITURII BIBLIOTHECA
ªI AL CENTRULUI JUDEÞEAN
DE CULTURÃ DÂMBOVIÞA
Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax
0245212241; mobil 0765453089; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro
Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,
0722686856, e-mail: cristeador@yahoo.com
Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:
filip.iulian@gmail.com
Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL
biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro
6,00 RON