07-corviniana-acta-musei-corvinensis-muzeul-castelul-corvinestilor-VII-2001
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
ACTA MUSEI CORVINENSIS 33
arheologice, care în urma analizei primare s-au dovedit a aparţine unei alte culturi neolitice,
ulterioară neoliticului timpuriu.
Pentru o mai bună delimitare şi recunoaştere a suprafeţei virtual locuite de comunităţile
preistorice, s-a realizat, avându-se în vedere cercetările viitoare şi pentru evitarea unor confuzii,
generate de utilizarea aceloraşi toponimice (La podină, La sălcii), o împărţire a ei în două sectoare,
având în vedere şi poziţionarea lor în cadrul unor unităţi morfologice diferite. Astfel, în funcţie de
modul în care au apărut materialele caracteristice celor două culturi neolitice diferite au fost
stabilite, după cum urmează: Sectorul I, situat pe terasa întâia a pârâului Luncani, unde au fost
descoperite materiale aparţinând complexului cultural al neoliticului timpuriu, Starcevo-Criş şi
Sectorul II, situat pe terasa a doua (în prelungirea primului), unde au fost identificate materiale
aparţinând neoliticului târziu 5 (Harta II).
Materialele arheologice descoperite la Călanul Nou-La podină I, prezintă cele mai
caracteristice elemente pentru încadrarea în faza/etapa IIIA a culturii Starcevo-Criş (Draşovean
1981; Lazarovici 1984, 64-65; Ciută, Andrei 1999), sau într-o fază timpurie a culturii Criş (Paul
1989, 3-27; 1995), mai precis aşa numitei „etape sau faze de trecere de la cultura Precriş spre
cultura Criş propriu-zisă" (Paul 1989, 10-11; 1995).
Deşi din punct de vedere toponimic, hărţile înregistrează pentru unitatea morfologică unde
au apărut materialele neolitice târzii (La podină 11), trei denumi1i : Lugini, La Podină şi lirezi (Harta
II), pentru o uniformizare terminologică am optat pentru utilizarea toponimicului La Podină, fi ind
mai frecvent utilizat de localnici, adăugându-i însă terminaţia „//", după cum am menţionat mai sus,
pentru a-l deosebi de punctul în care au fost descoperită aşezarea neolitică timpurie (vezi Harta II).
Materialele obţinute ca urmare a investigaţiilor de teren, deosebit de bogate şi interesante (Andrei,
Roşu 1997) (fig. 8), au făcut ca şi staţiunea neolitică de aici să intre în atenţia cercetărilor
sistematice.
În cadrul campaniei din anul 1998, desfăşurată în perioada 5-15 august, s-au efectuat
cercetări arheologice sistematice în cel de al doilea sector (II) (Harta II). În prima fază au fost
executate sondaje de control şi informare stratigrafică, necesare pentru identificarea extinderii în
spaţiu a aşezării (sau aşezărilor) preistorice, precum şi lămurirea situaţiei stratigrafice prezente pe
terasa a doua a Boşorodului.
Au fost deschise patru secţiuni de control şi informare stratigrafică, din care trei (S1_1 1 1/ 1998)
în zona marginală a terasei (muchia şi fruntea terasei) (S1 şi S11 în sectorul lirezi, S111 în sectorul
Lugini), în care apăruseră din abundenţă materiale arheologice la suprafaţă, şi o a patra (S1v/1998)
în spaţiul interior (podul) terasei, spre oraş (în sectorul Lugini).
Primele trei secţiuni (S1 = I 0,5 x 1 .5 x 0,40m; S11 6 = x 1,5 x l m şi S1 11 = 6x l ,Sm) au dovedit
existenţa unui unic strat de cultură, compact, relativ subţire (0,20-0,30m), aparţinând unei faze târzii
a neoliticului (Andrei, Roşu 1997), serios afectat în partea superioară de lucrările agricole, datorită
situării lui la o mică adâncime, aşezat direct pe sterilul argilos-pietros.
În Si/1998, orientată nord-est - sud-vest, cu o deviere de aproximativ 30 ° de la axa N-S, în
carourile 2-3, şi parţial în caroul 1, s-a dezvelit o locuinţă semiadâncită (B1/1998)(fig_ 1 a-b), de
formă relativ neregulată, afectată şi ea, în partea superioară, de lucrările agricole, care a fumizat un
material arheologic deosebit de bogat şi variat (ceramică, material litic, osteologic, etc.) şi
interesant, de factură turdăşană.
5 Din informaţiile unei localnice, în anii '60 sau '70 ai secolului trecut, în acest punct (la Podină /[) , ar fi fost efectuate
săpături sistematice, sub forma unei „secţiuni de peste 20 metri lungime ", de către dr. Radu Popa. Deocamdată nu am
reuşit să intrăm în posesia vreunei date cu privire la această cercetare.
https://biblioteca-digitala.ro