07-corviniana-acta-musei-corvinensis-muzeul-castelul-corvinestilor-VII-2001

ACTA MUSEI CORVINENSIS 35
Este prezentă de asemenea şi ceramica neagră lustruită, de fractură fină, cu multă mică (sub
forma paietelor) în compoziţie. Formele predilecte, în cazul acestei specii ceramice, sunt cele ale
străchinilor cu pereţii profilaţi, arcuiţi (fig. 5/4-5, 7; 6/2). Apar şi vase de mari dimensiuni (oale sau
amfore, cu corp bombat şi gât cilindric îngust, uşor arcuit în exterior) (611).
Interesante sunt şi fragmentele de vase bitronconice (2 la număr) care prezintă decor realizat
în tehnica pictării cu o pastă neagră, cu aspect de smoală, probabil bitum, cu ornamente liniare
dispuse paralel, oblic în formă de căpriori, sau vertical, care aduc din multe privinţe cu ceramica
pictată de tip Tăualaş (fig. 2/3, 5). Din caracterul facturii acestora, în special în ceea ce priveşte
tratarea diferită a suprafeţei suport pentru pictură, de culoare cenuşie, crudă, într-un caz (fig. 2/5),
respectiv alb-gălbuie, angobată (fig. 2/3), ele pot fi interpretate ca posibile vase cu destinaţie
specială.
Reţin atenţia butonii şi toartele, ca elemente plastice de decor, cu rol funcţional de susţinere.
Există butoni simplii de formă semisferică (fig. 4/13; 5/4; 6/3-4, 9; 7/9), butoni multipli dispuşi în
rânduii sub buză (fig. 4/ 1 4), butoni simpli alungiţi orizontal (fig. 6/7), butoni cu şănţuire orizontală
pe vârf (fig. 7111).
Toartele sunt simple, perlorate orizontal (fig. 6/6, 8, 11-12), dar şi vertical (fig. 6/5)
aparţinând de regulă vaselor de uz comun.
Apar frecvent şi toartele perforate orizontal, numite, datorită formei lor, „cioc de pasăre"
(fig. 2/3 ; 315, 7), unele dintre ele nefiind neperforate (fig. 211 ) , acestea fiind cele care fac posibilă,
evident alături de alte elemente, încadrarea cultural-cronologică mai fină a aşezării neolitice
dezvoltate de la Călanul Nou.
Au fost descoperite şi două picioare fragmentate de ce au aparţinut unor vase (altare ?)
ceramice cu atribute morfologice zoomorfe (fig. 3/9-1 O). Dacă în cazul primului dintre acestea, mai
zvelt, având culoarea brun-cărămizie, suprafaţa exterioară este bine lustruită (fig. 3/9), cel de al
doilea, mai masiv, de culoare cenuşiu-închisă spre negru, prezintă un decor imprimat, sub forma
unor orificii rotunde de mici dimensiuni, dispuse haotic pe suprafaţa sa, realizate cel mai probabil
cu ajutorul unei unelte din os sau corn (fig. 3/1 O). Ambele picioare fragmentare păstrează în zona
superioară suprafaţa lustruită a interiorului recipientelor sau altarelor cărora le-au aparţinut.
Tot această locuinţă a fumizat şi utilaj litic (cioplit şi şlefuit)(fig. 411-9, 10) şi osteologic,
constând din unelte din os şi corn (fig. 2/6; 4115), alături de resturi, considerabile cantitativ,
osteologice animale. Silexul, de culoare gălbui-maronie, cu nervuri de culoare închisă, brună,
aparţine speciei cunoscute in literatura de specialitate sub termenul „silex bănăţean" având ca
zăcământ de provenienţă Munţii Poiana Ruscăi. Inventarul litic cioplit cuprinde: lame cu secţiune
triunghiulară (fig. 4/2-4, 7), gratoare (fig. 4/1, 6), aşchii aflate în diferite etape de prelucrare (fig.
415, 8-9).
Complexul B 1/2000 a furnizat şi alte materiale cum ar fii: un fragment de afumătoare (fig.
4/ 12); o piesă şlefuită, confecţionată dintr-o rocă moale, alb-gălbuie (fig. 411 O); un fragment de
lingură din ceramică (fig. 4/ 11) şi o greutate masivă din ceramică ce a aparţinut, probabil, unui
război de ţesut (fig. 4/ 1 6). Caracterul fragmentar al materialelor, alături de dispunerea lor
aglomerată, suprapusă în straturi, ne fac să credem că avem de a face cu o locuinţă de tip
semibordei, dezafectată şi utilizată ulterior ca groapă menajeră.
https://biblioteca-digitala.ro