Mircea ELIADE, SACRUL ŞI PROFANUL, Humanitas, 1995
Mircea ELIADE, SACRUL ŞI PROFANUL, Humanitas, 1995
Mircea ELIADE, SACRUL ŞI PROFANUL, Humanitas, 1995
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
cosmic, „coaja neştiinţei“, şi a dobîndit „preafericita, universala demnitate a lui<br />
Buddha“.10<br />
Exemplul acesta ne arată cît de importantă este perenitatea sistemelor de<br />
simboluri arhaice legate de locuinţa omenească. Aceste sisteme de simboluri redau<br />
stări religioase primordiale, dar care îşi pot modifica valorile, îmbogăţindu–se cu<br />
semnificaţii noi şi integrîndu–se în sisteme de gîndire din ce în ce mai bine articulate.<br />
„Locuieşti“ într–un corp la fel cum locuieşti într–o casă ori în Cosmosul pe care ţi l–ai<br />
făurit tu însuţi (vezi capitolul I). Orice stare legală şi permanentă implică încadrarea<br />
într–un Cosmos, într–un Univers perfect organizat, deci imitat după modelul<br />
exemplar al Creaţiei. Fiecare teritoriu locuit — Templu, casă, corp — este un<br />
Cosmos, şi fiecare Cosmos, după modul său de a fi, păstrează o „deschidere“,<br />
oricum s–ar numi aceasta în diversele culturi („ochi“ al Templului, horn, gură de<br />
fum, brahmarandhra etc.). Într–un fel sau altul, Cosmosul locuit — fie că este corp,<br />
casă, teritoriu tribal, lumea în totalitate — comunică prin partea de sus cu un alt<br />
nivel, transcendent.<br />
Se întîmplă ca într–o religie acosmică, ca de pildă cea din India după budism,<br />
deschiderea spre nivelul superior să nu mai însemne trecerea de la condiţia umană<br />
la cea supraumană, ci transcendenţa, abolirea Cosmosului, libertatea absolută.<br />
Există o diferenţă enormă între semnificaţia filozofică a „oului spart“ de Buddha sau<br />
a „acoperişului“ spart de arhaţi şi simbolismul arhaic al trecerii de la Pămînt la Cer<br />
de–a lungul lui Axis mundi sau prin gura de fum. Filozofia şi mistica indiană au ales,<br />
dintre simbolurile care puteau reda ruptura ontologică şi transcendenţa, această<br />
imagine primordială a acoperişului spart. Depăşirea condiţiei umane se înfăţişează,<br />
imagistic, prin distrugerea „casei“, adică a Cosmosului personal ales drept locuinţă.<br />
Orice „locuinţă stabilă“ în care te–ai „instalat“ echivalează, în plan filozofic, cu o<br />
stare existenţială pe care ţi–ai asumat–o. Imaginea acoperişului spart înseamnă că<br />
ai abolit orice „stare“, că ai ales nu instalarea în lume, ci libertatea absolută, care<br />
implică în gîndirea indiană distrugerea oricărei lumi condiţionate.<br />
Nu este nevoie să insistăm prea mult asupra valorilor acordate de către unul<br />
dintre contemporanii noştri nereligioşi corpului său, casei sale şi universului său,