Pi 2000

fapt organisme ale New Age-ului. În cele din urmă mi-am
reconsiderat critic calitatea de membru al lor.
Am fost trei ani de zile preşedintele unui partid şi aveam o
linie politică proprie. Dar constatam şi unitatea dintre orientările
diverselor grupuri. Toate se concentrau asupra problemelor
nucleare şi a altor ameninţări împotriva lumii şi a păcii. Acestea
au devenit şi focalizările mele New Age.
Dirijându-mi eforturile pe cele două linii principale ale
mişcării New Age – EXPLORAREA OCULTISTĂ a “misterelor”
lui Satan prin investigarea lumii înconjurătoare şi PROTEJAREA
acestei lumi – eu mă îndepărtam de Creator! Nu ştiam pe atunci
că omul a fost creat spre a se apropia de Creator, spre a se alia cu
El şi nu ştiam că acest adevăr se află scris în Biblie. Pentru mine,
totul era o Eră Nouă, un New Age pe care îl va edifica omul!
Dar, spre deosebire de mulţi New Age-işti care recunosc
trufaş şi neruşinat că au căpetenie pe Satan, eu nu gândeam în termeni
satanişti. Arta “tămăduirii” o învăţasem de la un om considerat drept
cel mai puternic psihic din lumea occidentală. M-am rugat la un
“zeu” indian şi am cunoscut nişte vindecări miraculoase produse
de el. De altfel, unii îl consideră drept cel mai puternic psihic din
întreaga lume contemporană! Am fost eu însumi “tămăduit” de un
tămăduitor spiritual – spiritist. Cu toate acestea s-a îndurat
Dumnezeu de mine şi am fost salvat din toate – şi nimeni şi nimic
nu-mi va mai răpi această libertate. L-am primit pe Iisus în viaţa
mea, m-am născut din nou şi-mi trăiesc viaţa în El.
În timp ce atâţia New Age-işti aşteaptă un lider al întregului
glob, conform credinţei şi doctrinelor lor, eu, credinciosul creştin, ştiu
ce spune Cuvântul Domnului. Mărturia şi mărturisirile mele prezentate
în continuare, nu se referă direct la medicina alternativă, dar ele vor
lărgi cadrul în care examinează creştinii şi medicina alternativă.
LUMEA va recepta continua diversificare şi crescânda
importanţă a metodelor medicinei alternative în contextul New Age.
CREŞTINII, însă, vor începe să o privească tot mai mult
din perspectiva profeţiilor biblice. “Se vor ridica hristoşi mincinoşi
şi vor face semne mari şi minuni...” (Matei 24-24) “Dar ceasul şi
ziua aceea nu-l cunoaşte nimeni... ci numai Tatăl... De aceea şi
voi fiţi gata, că-n ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul
Omului”(Matei 24, 36-44).
Nu ştim nici ziua, nici ceasul… Dar ştim că mirele îşi
pregăteşte mireasa.
Nu ştim nici ziua şi nici ceasul stăpânitorului lumii şi al
proorocului mincinos (Apoc. 13). Dar iarăşi putem spune că ştim
ceva: Satan se străduieşte să pregătească lumea pentru ei.
Creştini şi necreştini, toţi suntem păcăliţi de vicleniile lui
Satan, şi într-o măsură tot mai mare, odată cu înaintarea în
pregătirea miresei.
Eu unul am fost de când mă ştiu un om paşnic. Şi New
Age-iştii sunt oameni paşnici. Ei îmbrăţişează ocultismul, o forţă,
nu se apropie de materialism şi de politică. Au o unitate remarcabil
de puternică, masiv susţinută de zeul acestei lumi. Sfintele Scripturi
ne spun că locuitorii pământului vor cădea sub stăpânirea unui
conducător al întregii lumi (Apoc.13, 12 ) – mireasa măsluită
New Age se află şi ea în pregătire. Toate acestea se pot considera
semne ale apropierii timpului stăpânitorului unic, global.
Moartea vine prin dozator
Românul s-a obişnuit de mult cu surogatele. După revoluţie, Vestul s-a
năpustit peste noi, iar băuturile răcoritoare cu etichete frumos colorate au
invadat piaţa românească. Preţurile mici au favorizat apariţia dozatoarelor,
lucru care la prima vedere este un câştig. Pe o asemenea căldură, când
asfaltul ţi se topeşte sub picioare, nimic nu este mai bun decât un suc rece,
mai ales când este foarte ieftin şi îl poţi găsi la orice colţ de stradă! Ce să
mai vorbim despre cei cu copii? Foarte puţini îşi pot permite să dea câte
trei - patru sucuri originale [naturale]pe zi, aşa că românul, s-a obişnuit cu
surogatele, îi ia copilului limonadă de la primul dozator întâlnit explicândui
că: „acesta este, puişor, mult mai bun“. Iar copilul îl bea.
Dar să vedem cum se produce respectivul suc. În mod normal,
acesta se fabrică prin amestecarea zahărului lichid (melasă) cu coloranţi
şi arome, la care se adaugă acidul citric. Astfel procedează o mică parte
din fabricanţii de sucuri, pe care îi pot număra pe degete.
Unde îţi este, moarte, dozatorul?
Afaceriştii, şi, vorba aia, este plină ţara de ei, folosesc în locul zahărului
lichid, Aspartamul, produs care este de 200 de ori mai dulce decât
zahărul. Patronii se îmbogăţesc, în timp ce clienţii vor rămâne cu urmări
grave, pe viaţă, dacă vor rămâne. Facem o mică paranteză pentru a vă
explica că, cei care deţin dozatoare sau cei care le distribuie, nu sunt în
majoritate ci cei care fabrică sucurile.
Înlocuind zahărul natural cu acest produs „Aspartam”, producătorii
de sucuri câştigă o mulţime de bani cu preţul sănătăţii şi chiar al vieţii
oamenilor. „Aspartamul” este interzis în alimentaţie. Iată ce am descoperit,
referitor la acest produs, în “Citoprotecţia şi alimentaţia” – Editura
Medicală, 1991: „Aspartamul (L-aspartil-L-fenilalanină), cu toate că este
obţinută prin sinteza unor aminoacizi, deoarece la obţinerea lui se formează
dicetopiperazina, a cărei toxicitate nu este încă cunoscută, nu mai este
utilizat. Esterul fenilmetil al acidului L-aspartil-aminomalonic este de 33000
ori mai dulce decât zaharoza, dar utilizarea lui nu este permisă“. Privit din
punctul de vedere al structurii, „Aspartamul“ are foarte multe funcţii chimice
organice care îl fac să dea senzaţia de dulce, acţionând asupra papilelor
gustative. Dar asupra restului organismului acţionează nociv.
M-aţi convins! De mâine vând cancer!
Iată ce scria prestigioasa revistă „Pharmazie“ din Zürich (nr. 46/1991), care
a acordat cercetării „Aspartamului“ şase pagini: „Dacă produsul se
hidrolizează, rezultă acidul aspartic şi un derivat al fenilalinei în sinteza
proteinei, fiind un antimetabolit sigur. Consecinţele în timp sunt grave,
Florian Bichir
acţionează lent, dar sigur: cancer, hipertensiune, boli de stomac, de ficat, de
pancreas, etc.“. O altă revistă „Metabolism“ (Departments of Medicine,
Pediatrics and Biochemistry. The University of Iowa, USA - vol. 40, June,
1991) a publicat un amplu studiu asupra Aspartamului. Una din concluzii a
fost: în cazul hidrolizei esterului metilic rezultă alcool metilic, extrem de
toxic prin acumulare, care are proprietatea de a reacţiona cu substanţele din
pata galbenă a ochiului determinând în timp slăbirea vederii“.
Şi în România au existat şi există voci ca cele ale următorilor:
Conf. Dr. Constantin Dumitrescu, Preof. Dr. ing. Brad Segal, Conf. Dr.
ing. Rodica Segal, cât şi Prof. dr. doc. Brad, membru corespondent al
Academiei de ştiinţe Agricole, dar care vorbesc în pustiu.
Iată pe scurt la ce ne putem expune dacă bem sucuri pe la orice
colţ de stradă. Prin acest articol nu incriminăm pe toţi distribuitorii de
sucuri, ci doar pe cei care folosesc Aspartamul. Poate o fac inconştient,
poate voit. Bineîmţeles că românul are o vorbă: „nu murin noi din asta“,
însă după cum aţi putut citi mai sus, din asta SE MOARE, sau rămâi cu
sănătatea distrusă pe viaţă. Diferenţele, pe care le poate percepe un om
simplu, între un suc natural şi unul făcut cu Aspartam sunt minore: după
ce îl bei pe cel contrafăcut îţi rămâne în gură un gust de medicamente,
de ceva chimic. Dar cine este atent pe stradă asupra acestui amănunt,
când apa curge pe el şi se grăbeşte? Iar sucul tot l-a băut! Azi unul mâine
altul şi te trezeşti că te doare ceva. Medicul te anunţă că nu mai scapi, iar
tu mormăi: „Aşa a vrut Dumnezeu“. Nu! Aspartamul să trăiască.
De ce nu face Ministerul Sănătăţii ceva?
Vom fi o ţară de chiori
Copii noştri beau sucuri contrafăcute. Otrăvitoare! Mulţi dintre noi nu
le putem oferi ceva natural. Şi atunci îi îmbolnăvim lent. Dacă acest
flagel nu va fi curmat, avem şansa unică de a deveni peste ani nu popor
de chiori. În plus, cancerul va fi în floare. Nu vom mai avea nevoie de
ştreanguri, vom folosi cu încredere dozatoarele. Bând cu demnitate sucul
morţii, ne vom distruge, vom fi ameninţaţi cu dispariţia. Problema este
de o extraordinară gravitate. Şi de ani de zile nimeni nu mişcă un deget.
Probabil, au degetele ocupate cu număratul banilor. Îmi vine să urlu:
„Criminalilor!“, dar mă stăpânesc. Ce a ajuns România? Gunoiul Europei?
După deşeurile toxice, mai nou, ne otrăvim cu toate porcăriile trucate. Şi
asta o facem cu stoicism. Mândri, că noi suntem români. Unde îţi este,
moarte, dozatorul? Dar poate o merităm... Altfel, vorba reclamei: „Ce
mai poate face un pensionar în ziua de azi?“ (Baricada nr.185)
22 Porunca Iubirii 4 / 2000