rezumat RO pt CD.pdf

Obţinerea de biosurfactanţi şi utilizarea lor în protecţia mediului şi a culturilor horticole
Aceste tulpini bacteriene au fost crescute pe mediu NB simplu şi mediu NB suplimentat cu triptofan,
acesta fiind precursorul IAA. Mediile de cultură şi metoda de testare sunt descrise în capitolul III al
tezei, subcapitolul Rezultate şi discuţii. Rezultatele obţinute au arătat că toate cele trei izolate
naturale produc IAA, cel mai ridicat nivel fiind evidenţiat la tulpina B2, acesta crescând şi mai mult
atunci când cultivarea s-a realizat în mediu suplimentat cu triptofan.
S-a constatat că, în urma interacţiunii cu tulpina bacteriană B2, au apărut modificări la
nivelul hifelor fungice, reprezentate prin alungiri ale hifelor, îngroşări ale peretelui celular,
plasmoliză, fragmentarea membranelor citoplasmatice şi ruperea peretelui celular cu eliminarea
conţinutului citoplasmatic (pe imagini apar formaţiuni alungite asemănătoare unor vezicule la
capătul hifelor fungice). La toate preparatele fungice analizate, cea mai frecventă modificare
observată a fost plasmoliza (fig. 3.1, săgeata – fig. 3.8 b din teză).
Fig. 3.1 (Fig. 3.8.b – Teză): Modificările hifelor de Alternaria tenuis în urma interacţiilor cu tulpina
bacteriană B. subtilis B2; săgeata: fenomenul de plasmoliză.
În acest capitol am abordat tematica din perspectiva testării activităţii antifungice a izolatelor
bacteriene B1 şi B2 în două direcţii: (a) testare in vitro şi (b) testare in vivo. Am demonstrat
activitatea antifungică a tulpinilor B1 şi B2 faţă de fungii testaţi, evidenţiind efectele antagoniste
mai puternice în cazul tulpinii B2. Prin testarea in vivo am demonstrat că tulpina B2 manifestă, în
plus, şi o activitate de stimulare a creşterii răsadurilor de ardei sau roşii, punând în evidenţă
capacitatea mai mare a acestei tulpini de a produce acid indolil acetic. Extrem de interesante au fost
rezultatele obţinute în urma examinării microscopice a hifelor de A. alternata în urma interacţiunii
cu tulpinile bacteriene B1 şi B2, în special, concretizate prin modificările hifelor, apariţia
plasmolizei şi ruperea peretelui celular cu eliberarea conţinutului citoplasmatic (vizualizată prin
formarea unor vezicule, mai ales la capătul hifelor fungice).
9