Ghidul procedurii legislative ordinare - Consiliul Uniunii Europene ...

În anumite dosare complexe, Președinția poate alege să nu efectueze
constatarea de către Consiliu a imposibilității de a accepta amendamentele
îndată după examinarea acestora de către grupul de lucru/Coreper și
să utilizeze o parte din termenul pentru a doua lectură a Consiliului
[3 (+1) luni] pentru contacte informale cu PE în vederea pregătirii
concilierii.
Într-o primă etapă, pot avea loc reuniuni tehnice între președintele
grupului de lucru, asistat de Secretariatul Consiliului (DG + Unitatea
„Codecizie”), și raportor, în prezența funcționarilor din cadrul Comisiei.
De îndată ce pozițiile de negociere de plecare ale celor două instituții
sunt bine stabilite3 , se va putea trece la etapa negocierilor în format
„trilog informal”. La această reuniune participă, din partea Consiliului,
președintele Coreper (cu prezența, în calitate de observator, a viitorului
președinte), și, din partea Parlamentului, raportorul și uneori președintele
comisiei parlamentare competente, Comisia fi ind în principiu reprezentată
de directorul general implicat.
Concilierea
Etapa pregătitoare
În cursul perioadei care precede prima reuniune a comitetului de
conciliere, Președinția trebuie să fi e disponibilă pentru reuniuni tehnice
(în principiu cu participarea președintelui grupului de lucru) și triloguri
informale (cu participarea președintelui Coreper). Pozițiile de negociere
ale Consiliului – care constituie mandatul Președinției – sunt în principiu
stabilite de Coreper, care este informat de către președintele său cu privire
la rezultatele negocierilor cu PE.
În anumite cazuri, președintele Coreper ia inițiative de negociere sub
responsabilitate personală, angajând numai Președinția. Această tehnică
de negociere este urmată din ce în ce mai des. Prima ofertă de negociere
3 Sub forma unor tabele sinoptice cu patru coloane – poziția Consiliului
în primă lectură, amendamentele PE, poziția PE (sau a raportorului),
poziția Consiliului (sau propuneri ale Președinției) – care, de la negocierea
dosarului „Sănătate” în decembrie 1995, constituie instrumentul obișnuit
de negociere pe durata întregii concilieri.
21