istoria literaturii japoneze - Tipografia

ducă la Războaiele Genpei. Atât Hōgen monogatari, cât şi Heiji monogatari sau Heike
monogatari circulă atât sub forma manuscriselor, cât şi în formă orală – fiind
interpretate în acompaniament muzical de către biwa-hōshi 琵琶法師. Într-o tonalitate
diferită, monogatari precum Iwade Shinobu monogatari sau Sumiyoshi monogatari
abordează o tematică apropiată mai curând de povestirile inspirate din aventurile
aristocraţiei de la Curtea imperială, sau de schimbarea aproape miraculoasă a
raporturilor dintre asupriţi (cazul tinerei Himegimi din Sumiyoshi monogatari, care,
deşi se află în bune relaţii cu surorile sale vitrege, este oropsită de către mama sa
vitregă) şi asupritori. Titlul lucrării Iwade Shinobu monogatari porneşte de la un
detaliu: descoperirea de de către un Naidaijin a scrisorii Prinţesei – soţia sa – pe care
aceasta o scria tatălui său şi din care află cât de mult suferea aceasta, deşi intenţia
soţului nu fusese nici o clipă aceea de a-şi întrista consoarta.
Dacă monogatari sunt acum reprezentate prin aproape toate categoriile sale –
tsukurimonogatari 作り物語 (Iwade shinobu monogatari), giko monogatari 擬古物語
(ca Sagoromo Monogatari 狭衣物語), jitsuroku monogatari 実録物語(accentuează
evenimentele istorice reale, contemporane autorului), rekishi monogatari 歴史物語
(monogatari medievale, inspirate din istorie – clanuri în ascensiune şi declin, personaje
cunoscute, etc. precumSoga monogatari 曽暴 我 物 語 ) şi gunki monogatari 軍 記 物 語
inspirate din războaie -Hōgen monogatari 保元物語, Heiji monogatari 平治物語 şi
Heike monogatari 平家物語 – o înflorire deosebită cunoaşte şi specia epică setsuwa 説
話.
Pe fondul unei răspândiri fără precedent a învăţăturilor budiste, însoţită de
numeroase reprezentări ale actorilor de pe lângă Temple, culegerile de povestiri şi
parabole budiste cu conţinut moralizator cresc ca număr. Din păcate nu toate aceste
istorioare sunt exemple reale de urmat – aşa cum, din păcate, au crezut numeroşi
oameni ai acelor vremuri. În Shasekishū, antologia de setsuwa aparţinând călugărului
Mujū, întâlnim numeroase relatări ale unor sinucideri, având drept scop atingerea
Paradisului Pur. Orientarea autorului acestei culegeri este una aparte. În conformitate
cu opinia lui Mujū, exprimată în culegerea sa de setsuwa, Shasekishū, sanctuarele
naikū (interior) şi gekū (exterior) de la Ise sunt manifestări ale lumilor Taizōkai (lumea
pântecului) şi Kongōkai (lumea diamantului) din Budismul ezoteric.
Opus ca limbaj şi propuneri legate de mântuire, călugărul Kamo no Chōmei
鴨長 明(1153 – 1216) foloseşte parabole şi predici de inspiraţie budistă pentru a
recomanda renunţarea la legăturile familiale şi la orice dorinţe lumeşti în culegerea sa
de setsuwa intitulată Hosshinshū 発心集 („Culegere de povestiri despre mântuire”),
în care se inspiră atât din experienţa proprie, cât şi din alte surse de setsuwa
precedente.
În afara culegerii sus-menţionate, Kamo no Chōmei este autorul lucrărilor
Hōjōki 方丈記 („Însemnări din coliba de 3 m 2”) în 1212 şi Mumyōshō 無明抄 („Tratatul
fără nume”) , scris între 1209 şi 1210, nu atât de mult un tratat de critică literară, cât
mai mult o culegere de poetică zuihitsu 随筆. Inspirat din lucrarea Chiteiki 池亭記
scrisă de de Yoshishige no Yasutane în 982, eseul Hōjōki 方丈記 accentuează, mai cu
seamă în urma descrierilor celor cinci catastrofe naturale şi a celei provcate de oameni,
care au lovit Capitala şi împrejurimile sale (incendiul, tornada, mutarea Capitalei în
apropierea actualului Kōbe, foametea, ciuma şi cutremurul), faptul că Japonia
22