istoria literaturii japoneze - Tipografia

general acceptat faptul că Japonia intrase deja în faza declinului Legii – Mappō 曒法.
Hōnen consideră formula nenbutsu (Namu Amida Buddha – „slavă lui Buddha
Amida!”) drept unica modalitate de salvare a sufletului individului, considerând inutile
toate celelalte rugăciuni. Hōnen a fost apreciat de către Minamoto no Yoritomo, însă
după moartea acestuia s-au pornit numeroase atacuri la adresa ideilor lui.
După apariţia unei lucrări în care prezenta aceste idei noi, doi dintre discipolii
lui Hōnen au fost executaţi, iar el a fost exilat în Tosa în 1207.
Călugărul Myōe 明恵(1173 – 1232) a scris o replică prin care denunţa greşelile
lui Hōnen Hōnen, Hōnen
iar preotul Jien 慈円(1155 – 1225) scria în cronica sa Gukanshō 愚管抄
(„Însemnări despre opiniile unui ignorant”) că numai nebunii pot accepta nenbutsu,
atât la oraş, cât şi la sat.
Mişcarea de represiune a şcolii şi ideilor lui Hōnen de către templul Kōfukuji şi
secta Tendai a dus, paradoxal, la o fortificare ideologică a doctrinei care conferea şanse
egale după moarte tuturor oamenilor, cu posibilitatea de a renaşte cu toţii în Paradisul
Pur al lui Amida.
Călugărul Ippen 一遍(1239-1289), fiu de bushi din provincia Iyō, a cunoscut
doctrina Jōdo prin intermediul unui discipol al lui Hōnen şi a creat aşa numitul odori
nenbutsu 踊念仏– incantaţii nenbutsu dansante. Experienţa călugărului care, în timp
ce se rotea, invoca numele lui Amida Buddha, a rămas imprimată pe unul din
pergamentele vremii (în Ippen Shōnin e-den, „Biografia ilustrată a preotului Ippen” de
En’i).
Jōdoshinshū Jōdoshinshū (Adev (Adevărata (Adev ărata Şcoală a a Pământului Pur) 浄土真宗
浄土真宗
Shinran Shinran 親鸞 (1173 – 1262), fiu de aristocrat, a continuat să promoveze ideile
lui Hōnen şi după ce a fost exilat în Echigo, punând în acest fel bazele unei noi doctrine:
Jōdoshinshū
Jōdoshinshū. Jōdoshinshū Din moment ce Amida Buddha este absolut, mântuirea vieţii fiecărui
individ depinde de bunăvoinţa celestă. Consecvent cu această idee, Shinran vorbeşte
despre ekō 回向(„transferul meritului”), ceea ce măreşte Puterea lui Amida, faţă de care
fiecare individ trebuie să fie extrem de pătruns de credinţă. Simpla invocare a formulei
nenbutsu nu mai este – în viziunea lui Shinran – suficientă pentru mântuirea sufletului
şi renaşterea în Paradisul Pur. Shinran subliniază importanţa Jurământului Hongan
曓願 făcut de Amida Buddha de a-i salva pe oameni. Aceştia depind de Amida – în pofida
existenţei lor marcată majoritar de fapte bune sau rele – pentru a fi salvaţi sau nu.
Odată cuHōnen şi Shinran, doctrinele Pământului Pur (jōdokyō 浄土教) devin
o credinţă complet transcendentală, „în lumea viitoare”. Ignorând presiunile puternice
din partea şcolilor budiste vechi şi ale aristocraţiei de la Curtea Imperială, noile
învăţături sunt din ce în ce mai popualre printre bushi de rang inferior şi fermierii
ştiutori de carte din provincii.
Nichirenshū
Nichirenshū 日蓮宗
日蓮宗
Nichiren Nichiren 日蓮 (1222-1282) porneşte de la doctrina Tendai şi se situează
într-un antagonism total cu toate celelalte şcoli budiste: Zen, Jōdo, Tendai, Shingon,
Ritsu. Conceptul central al învăţăturii sale este dat de convingerea cu care susţine
faptul că, dacă se străduieşte, în urma meditaţiei, un om poate să găsească în el
Universul. Sintagma prin care redă această convingere este ichinen sanzen 一念三千
(ichinen: în conştiinţa unui individ; sanzen: 3 mii de lumi, o metaforă pentru Univers).
El a accentuat importanţa Sūtrei Lotusului (Hokkekyō 法華経) ca unică scriere budistă
8