Istoria literaturii române - Tipografia

More documents

Recommendations

Info

(tradus în numeroase limbi), urmat de ¥¨, 1953, I-V, 1958-1959 ş.a.; după 1960, ciclul romanesc deschis cu ¥§¨, istorie a experienţei existenţiale ¨¢£¡¨¡, a autorului, narată la persoana I de personajul ¥£¢, se ¦©¨¦¦£©¨¦, împlineşte artistic cu ¥§¨§¨©¥£¢¦£, 1962, 1963 şi, mai ales, cu romanul poematic 1968. Caracteristică prozei lui Zaharia Stancu este alternarea implicării liric-simbolice cu observaţia şi voinţa de relatare obiectiv-semnificativă. Remarcabilul simţ descriptiv, puterea de intelectualizare a senzaţiilor, a datelor memoriei afective, vizualizarea dramatică a spectacolului vieţii certifică un prozator de incontestabilă vocaţie, vizibilă şi în romanul ¡£¦¢£, 1968, independent faţă de romanul ciclic. Petru Dumitriu. Debut înainte de 1945 în „Revista Fundaţiilor §¡¨¡¦£©£¢ Regale” cu ¥£¡¦¨§¡¨: şi alte proze mitologice; premiul pentru cea mai bună nuvelă a anului 1945 (¢¥¡£¨¦§£). În ¥¢¨©¢¤¨¢, £¢£¨¢¦¨¡, 1951 ¦¢¥¡§£©, – romanul celebrului („păcatul vieţii mele” scris pentru a-şi salva părinţii); 1954; I-III, 1956 – întins roman ciclic, parcurgând un secol de isorie începând din 1862. Tributar ideologic, dar roman autentic, viabil prin arta narării şi construcţiei în stilul realismului ¡¥¨£¨¨©¡¦¢¡¢, balzacian, portretistica extraordinară, pictură de atmosferă. După £¢¦¡, plecarea în exil (1960) publică romanele: 1961; ¡§¥¡¦¥, 1962; 1983; ¥§¦¨¢¡¡§ ¤¥¨¡£, ¨¢¦££¨¢£¨¨§££, 1991; 1999 ş.a., scrieri eseistice, memorialistică. Eugen Barbu. Personalitate controversată în lumea scriitoricească, îndeosebi pentru activitatea jurnalistică şi redacţională („Luceafărul”, „Săptămîna”). Se impune în obsedantul deceniu ca nuvelist şi romancier în spiritul epocii, cu excepţia romanului ©¢¥£¤£, 1957, excelentă frescă socială, psihologică a unei lumi periferice, ¢¡§¤, asemănătoare cu ¤¦©¡£¡¨¡¥¢. aceea a lui G.M. Zamfirescu. Remarcabile sunt romanele ulterioare, simbolic-parabolice 1969 şi Alte romane: ¡§¡ ¥¢¨¨, ¢¥§£, 1959; £§¢£¨©, 1964; ¡§¥¡¦¥I-III, ¨¢¦¦¡¢, 1975-1978. Laurenţiu Fulga: 1956; după 1960 proză parabolică, fantastică. ¦¥¥¢¡, Paul Georgescu: 1957; din ¦¢¡¨, deceniul şase alt tip de proză, ironică, de sugestie livrescă: romanele ¢¥¤¢¦£¦£ ¦£, ş.a. Titus Popovici: 1955 şi 1958, romane ale unor trăiri şi procese psihologice individuale şi colective în momente tulburi ale istoriei contemporane (războiul, colectivizarea). Fără a contrazice consemnul ideologic al vremii, romanele evită §£¡£ schematizarea primitivă şi ostentativă specifică părţii covârşitoare a literaturii obsedantului deceniu. ¥¦¨¦¨¨¢£¦ ¡¥£¨£ 52
▫ ¦£¢£§¦¢¦§¡¢£ ¥§¡£§£¤¦§ care arată o schimbare de faţă de „obsedantul deceniu”, favorizată de noul climat de relativă liberalizare, de recunoaştere şi valorificare a moştenirii culturale: • revenirea la repere artistice normale, la modele, teme şi direcţii ale prozei moderniste interbelice (sincronizare, obiectivare, psihologism, analiză); • conştiinţa reintegrării în evoluţia specifică structurilor epicului, voinţa de a prelua şi continua mutaţiile deja înfăptuite şi abandonate; de unde, preocuparea pentru inovaţie şi experimente la nivelul construcţiei, tehnicii narative, stilului prin care autorii se individualizează; resurecţia prozei scurte, practicată – la fel de în perioada interbelică – de aproape toţi romancierii deceniilor şase şi şapte; • realizarea în formule variate a unor opere veritabile, recuperarea profesionalismului scriitorului, regândirea vechilor modele ale prozei universale şi sincronizarea cu altele noi (noul roman francez, proza latinoamericană etc.); • resuscitarea reflecţiei teoretice şi critice cu rol important în orientarea şi diversificarea prozei româneşti (interviuri, mărturii în ¡ presă şi volume); • configurarea unei generale (idei, atitudine literară, problematică, retorică) principial comună autorilor cu debuturi şi consacrări în această perioadă, însemnând: - viziune în linia realismului tradiţional asupra literaturii şi rolului scriitorului (cronicar şi conştiinţă a epocii în condiţiile contextului dat); - obsesia restabilirii prin literatură a adevărurilor istoriei îndepărtate sau recente (ascunse ori falsificate în etapa precedentă), în limitele îngăduite sau prin procedee clasice sau inedite, de escamotare a cenzurii, devenite aproape clişee: metaforism, parabolă, alegorie, fantastic, mit, limbaj esopic; - sentimentul eliberării prin scris, ca formă de sustragere şi atenuare a vinei de complicitate (A. Buzura: „scriu ca să-mi fac curaj”; M. Zaciu: „scriu ca să nu mă scufund”); - interes pentru o problematică filosofico-morală şi existenţială (proză a condiţiei umane), îndreptată preponderent spre social, dar şi spre adâncurile fiinţei, în individualitatea ei sau sub semnul contextului istoric şi politic; atenţie acordată esenţialului şi semnificativului (Sorin Titel: „întotdeauna am vrut să scriu despre lucruri fundamentale”); - repertoriu tematic bogat, tradiţional sau contemporan, atras şi spre spaţiul securizant al sistemului: dispariţia unei lumi aşezate, cu tradiţii stabile (univers familial, ¤¥¦§ mentalităţi, obiceiuri), privită fie sentimental, fie ironic ori cu semne de întrebare subtextuale (Marin Preda, Sorin Titel, Ncolae Breban, Gabriela Adameşteanu ş.a.); erosul ca trăire fundamentală, în numeroase ipostaze, eliberat de stereotipurile falsei literaturi, ¤¢¦¡£, ¦§¥£, ¨¡¢£¦£¦£, £¦£¦£, §¥©¤¢¥©¨¢, (Marin §¨, Preda, Nicolae Breban, Augustin ¤¥¦§¥¡¨, Buzura), şi ca (D.R. Popescu, Constantin ¤¨¦¢, Ţoiu, Ştefan Bănulescu ş.a.); în varianta oficială (festivă) sau critică şi cu trimiteri la tema a mecanismelor ei, în romane socotite „politice” (M. Preda, C. Ţoiu, Alex. Ivasiuc, Aug. Buzura, Romulus Guga ş.a.); - acceptarea ¤¥¥ ilustrării unor (egalitatea, cultul ostentativ al patriotismului, al marilor ¦¤¥¥specifice momente ale istoriei naţionale, elogiul „eticii” colectiviste şi anihilarea individualităţii etc.); introducerea unor contextului socio-politic în variante sau reţete care trebuie supuse discernământului critic eliberat de prejudecăţi şi servituţi ideologice. ¦¥¢£ £¢¡¦§ ¨©£§£¤§¦£§¥ ¢¦¥¢§¨¤¨¢¥¢©¦£©¥¢¥¤¢¥¡£¦ ¦©£¥¥¥§£ • Autori reprezentativi: MARIN PREDA (1922-1980) Prozator de primă importanţă al perioadei postbelice, reprezentativ pentru descrisă mai sus. Conştiinţă autentică a epocii, ajunsă la maturitate artistică într-un timp istoric nefavorabil (sfârşitul celui de-al doilea război mondial; perioada proletcultistă). Nuvele ¡¦¡¢£¡¤©¡¦¨¢, Debut remarcabil în volum ¨££§£¥¤¢£), cu 1948, cuprinzând o proză „dură, rece, necruţătoare” (Marin Preda, în spiritul ultimelor sugestii ale modernismului interbelic: relatare seacă, descriere brută a întâmplărilor şi comportamentului unor personaje din universul rural; lipsa oricărei explicaţii sau motivaţii naratoriale, renunţarea la analiză în favoarea faptului, a povestirii în sine, reduse la notaţia exactă, de detaliu, învăluind această lume „naturală”, instinctuală şi codul ei existenţial într-o atmosferă stranie, inexplicabilă, şocantă, aproape fantastică. Aprecierea deosebită a volumului de debut din partea criticii, sublinierea valorii lui anticipatoare pentru profilul specific al romancierului: prin teme, personaje, situaţii, acuitatea observaţiei, dar mai ales printr-o atitudine naratorială specifică, ¤¥¦§£ neutră 12 ; prin uimirea în faţa spectacolului vieţii şi a exteriorizării verbale 12 Între omniscienţa clasică „par derrière” şi viziunea modernă „du dehors” utilizând terminologia lui Jean Pouillon §¡). 53 (©¤©¨©©
Page 1 and 2: DISCIPLINE DE SPECIALITATE A ISTORI
Page 3 and 4: GALA GALACTION (1879-1961) Pseudoni
Page 5 and 6: sunt vii, (subl.ns.)…” Ideile p
Page 7 and 8: Model ilustrativ, în spiritul mode
Page 9 and 10: ¨¡¥¨¢¡£, ¡£, ¡§¢§£¢
Page 11 and 12: Romane ¦¢£¦¨¢¦£¨§, • 19
Page 13: 3.1. Caracterizare generală TEMATI
Page 17 and 18: simbolul, inevitabilele clişee ale
Page 19 and 20: Jurnale: (1952-1954) 1977; (1961-19
Page 21 and 22: • Tributul (M. Davidoglu, Lucia D

Istoria literaturii române - Tipografia

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?