Istoria literaturii române - Tipografia

58
IIDRAMATURGIA
1. EVOLUŢIA DRAMATURGIEI ÎN PRIMELE DECENII
ALE SECOLULUI AL XX-LEA
• Resuscitarea interesului pentru repertoriul naţional. Preocupări pentru destinul teatrului (în presă, critică,
în rândul scriitorilor). Interes pentru autori străini reprezentativi, traduşi şi jucaţi (Ibsen, Cehov, Gorki, Maeterlinck,
Shaw), dar şi pentru piese bulevardiere, adesea localizate. Accent pe valoarea educativă a teatrului.
• Scriitori care se consacră prin creaţie dramaturgică (Al. Davila, V. Eftimiu, M. Sorbul, A. de Herz).
• Continuarea filonului istoric, a celui folcloric-mitologic şi ¨¥¢¨, a celui comic ¨§£¢¨, ilustrate în secolul anterior.
Teatrul istoric: B. Şt. Delavrancea (¤¨¥£¢, 1909; 1909; 1910), Al. Davila
(¨£§¨¨¥, 1902), N. Iorga (¥¥£©¡£¨¢©£, ©¥¢£¢, 1912), V. Eftimiu (¡££, 1915).
Atmosfera şi recuzita romantică, influenţe shkespeariene şi corneliene, alunecarea dramei istorice spre cea de
conştiinţă. ¦©¢¢¦, ¦¥§¥¨¡¢¨, Teatrul de inspiraţie folclorică, mitologică: V. Eftimiu: feeriile în versuri ( 1911;
1915). Tragediile eline, dramele medievale, comediile. Calităţile tehnicii dramatice, dinamica
dialogului.
Teatrul comic – orientarea formulei descinse din Alecsandri şi Caragiale către drama socială, cu substrat
etic-psihologic. Influenţa universului lui Gorki şi Cehov (lumea strivită de banalitate, declasaţii etc.). Comedia
tragică: M. Sorbul (£¦©£¢¥, 1916). Alţi dramaturgi: A. de Herz, Ronetti-Roman.
2. DRAMATURGIA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
¡¢
• Efervescenţă a vieţii teatrale în care se implică (teoretic şi creator) prozatori, poeţi, critici, esteticieni.
Mutaţii semnificative din perspectivă instituţională şi a artei teatrale în ansamblul ei. Sincronizare cu formule şi ¨¨£¨¦¥¢¥¢¢£©£¦§), direcţii ale teatrului universal. Contribuţiile lui Camil Petrescu şi
Tudor Vianu, Mihail Sebastian, Ion Sava, Ion Marin Sadoveanu la teoria realizării
imaginii teatrale complexe, a relaţiei literatură dramatică – reprezentare scenică, la problematica artei actoriceşti şi
regizorale.
• Orientarea repertoriului şi a atenţiei publicului, cu precădere, spre autori dramatici aparţinând lumii
teatrului (regizori, actori, critici teatrali) şi mai puţin către tendinţe înnoitoare ale unor nume consacrate în alte
genuri literare (Camil Petrescu, Lucian Blaga, Hortensia Papadat-Bengescu ş.a.).
• Continuarea interesului pentru comedia satirică şi de moravuri în tradiţie caragealeană, „îmblânzită” cu
elemente burleşti şi pentru teatrul pitoresc, sentimental cu personaje, conflicte, situaţii şi mentalităţi specifice
prozei din primele decenii ale secolului al XX-lea. Reprezentanţi: Victor Ion Popa
(§¥£¦£¦£¦¦§£¦£¦¢¨¨
¦£¢,
£¦¢£¦£¦¤¡¦¢¨
(§¨§£¦£¡¢£¦¢, 1929; £, ¨¨¨¡¡¥¤£¢¡, 1932), Tudor Muşatescu, continuator fidel al comediei caragealiene de moravuri
1932; ¨¡¦£¡¢¨£, 1937 etc.), Alexandru Kiriţescu (comediile: ©£, 1932; ¥§¦£¦¥¢¨, 1944;
drame istorice: ¢¥¢£, 1935; 1947).
• Tendinţe înnoitoare: Comedia tragică: G. M. Zamfirescu. Viziunea £¦££, tragică asupra £©, existenţei. Lumea ¢¥¨¥¡£¢¡, mahalalei. Realismul crud, deschidere spre expresionism 1927; 1933;
£¡
1933; ¥¨¥¡¡£¤¥£, 1934). Comedia absurdă: G. Ciprian: £©¨§¨©¢¥££, 1927
(viziunea comică a „miracolului”, trecerea bruscă din planul real în cel spiritual, absurdul reacţiilor eroului, ¦£¤¨¢¥, reducţia
expresionistă la esenţă, la condiţia generică a unor personaje, comicul grotesc prin schematizare),
1940 (tema expresionistă a metamorfozei sufleteşti, procedee urmuziene şi prefigurări ale teatrului lui Eugen
Ionesco). Teatrul poetic: M. Sebastian Diversitatea genurilor abordate: roman, eseu, critică, publicistică,
dramaturgie, jurnal. Unitatea creaţiei, gustul pentru inovaţie, modernitate, intelectualizare. Viziunea nouă asupra
artei dramatice. Iluzia – convenţie funciară a teatrului, posibilitate de evadare din realitate, miraj, artificiu,
joc: piesele
¡£
Sugestiile simbolice, poetice ale intrigii, dialogurilor şi refugiului în iluzie
a personajelor. Romancierul. Estetica subiectivităţii, autenticităţii, experienţei intelectualizate. Modelul gidean,
proustian
(¡¦£¡§
¦¨©£©¡¦¨£¡, şi joycean (¢£©¡¦¡¦¢¨¡§£¢¡¦¦, 1932; £¢£¨§¨£§©, 1935; ¥¥¨©£¡, 1934;
1935; §§¡¦¨, 1940). Eseistul, criticul literar, diaristul (¨¢¡£¨, 1996). Teatrul poetic
filosofic mitic, expresionist: Lucian
©¢¨¤
(¥¥©¡¥£¢£
Blaga
¦£¨£ 14 , Radu Stanca (¡£¦¢¨, 1985). Teatrul de idei: Camil Petrescu. 15
3. DRAMATURGIA POSTBELICĂ
• Prelungiri ale epocii interbelice: Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Tudor Muşatescu, Alex. Kiriţescu,
Mircea Ştefănescu, Radu Stanca;
G. Călinescu, Lucian Blaga, Gellu Naum.
¢ ¡¨©, ¥§¨ £ £§£¡£, ¦©£ ¥¢.
14 Vezi studiul integral al creaţiei autorului la Evoluţia poeziei.
15 Vezi la cap. Proza interbelică unde este cuprinsă întreaga creaţie a lui Camil Petrescu.