Dacologia ca ştiinţă - Dacia.org

Nr. 66, iunie 2011
a fost înlocuită de o construcţie barocă (1715), arh.
veneţian Marino Gropelli. Pietatea pe care o inspira
Sf. Vlah a făcut subiectul unor opere de artă, comandate
mai ales de negustorii ragusani, care vizitau Italia
şi Sicilia, unde aveau emporiul Ragusa. În
regiunea Messina există satul San Biagio, Biserica
Sf. Lucia şi Biagio (Castelul di Lucio) şi statuia
aceloraşi sfinţi (sec. XVIII). Altarul Gozzi are tabloul
Madona în glorie, Sf. Francisc, Biagio şi donatorul
(Tizian, 1520, Ancona). Toponimul Ins.
Dakşa (Arhip. muntos al Elafitelor) apropiată porturilor
Dubrovnik şi Gruze, aminteşte „Ţara sfântă/
zeilor” dacilor şi de zeul genezei lumii, ai cărui
urmaşi se considerau (Miulescu, N., 1975, 1976; N.
Săvescu, 2002). În skr. Kşa/ ţară (rom.) - Ţara Da
posibil a strămoşilor zeificaţi; Dakşa (skr.) este
tradus ca un alt apelativ al pământului,
corespunzător Gaeei (N. Densuşianu, Dacia
Preistorică, citat de Alecu-Căluşiţă Mioara, 2003).
Învecinată graniţei cu Bosnia şi fluviului Sava este
localitatea Dakovo. La Zagreb există bulevardul
central Vlaska uliţa.
BOSNIA-HERŢEGOVINA, ţară numită în
vechime de către sârbi Starâi Vlah/ Românii Vechi,
are lângă oraşul Pale - Muntele Românilor/ Romanija
(1 627 m), Muntele Vlasic şi loc. Pepelari,
Ilyas, Stupari, Potocari, Vesela, Vlasenica; lângă
Mostar este – Buna, Gornaci etc; adesea sufixele
româneşti sunt grefate pe rădăcini slave (rev. National
Geographic, vol. 189, nr. 6, iunie, 1996, S.U.A).
ALBANIA – Seminarul Ortodox „Shen
Vlash”/ Sf. Vlah se află în loc. Duress.
GRECIA – pe Ins. Pontikonissi apropiată
Ins. Corfu s-a construit Mănăstirea Vlachena/ Blakeriana
(sec. XII), ca metoc al Bisericii Vlaherne
din Constantinopole/ Istanbul. În Munţii Pindului
lângă Mănăstirea Sf. Ştefan (Meteora) este satul
Vlahava.
UNGARIA – în câmpia dintre râurile Criş/
Körös şi Berătău, SE Szolnok şi V Oradea, este com.
Devavanya (Jud. Bekes), atestată în 1330. Devecser
(Jud. Veszprem) loc. de la poalele Munţilor Bakony
DACIA
magazin
este atestată în sec. XII-XIII. Ambele toponime se
circumscriu hărţii vechiului regat dac (101 d.Ch.).
SLOVACIA – loc. Devin/ Devinska,
atestată în 864 d. Ch. la intersecţia unor drumuri comerciale,
este situată pe o înălţime (alt. 212 m)
aproape de Bratislava la vărsarea Moravei în
Dunăre, după ce a traversat Defileul de la Devin prin
Carpaţii Mici.
CEHIA - la Praga se află Vlasska uliţa
apropiată Podului Carol şi Palatul Vlah. În oraşul
Kutna Hora/ Kuttemberg (65 km SV Praga), cunoscut
datorită exploatării zăcămintelor de argint există
Palatul Vlasski (sec. XV), zidit pe locul unei
construcţii mai vechi (Patrimoniul Universal
UNESCO, Europa Centrală şi de nord, 1997, p. 251,
Edit. Schei Braşov). La SE de Praga, în bazinul superior
al Elbei, întâlnim oiconimul Vlašim, iar la E
de Ceske Budejovice – Dačice. În Parcul Naţional
transfrontalier Krkonosze/ Munţii Uriaşului din
Sudeţi (Vf. Sniejka, 1602 m), situat la graniţa cu Polonia
şi izvoarele Elbei, pădurile şi pajiştile montane
au permis exploatarea pastorală şi vieţuirea
permanentă. Lângă loc. Velka Upa apar etnotoponimele:
Vlasske most/ Podul Valahilor; cătun; Vlassky
vrch (Vf. Valahului, 1 035 m); Vlhky dul (Valea Valahului,
1 300 m); Vlhost – deal (613,5 m) şi pădure
(loc. Litice, reg. sudetă); Wlsovy vrch (Vf. Valahului);
hidronimele şi oronimele Javor/ Izvor (Vf., 1
002 m); Javorska cesta, vale; Javorske Boudy,
pantă de deal; oiconimul Peticeşti, cătun apropiat
loc. Pec.
POLONIA - lângă loc. Podgorze din P. N.
Krkonosze notăm oronimele Sulica/ Suliţa (Vf., 942
m) şi Rozdroze pod Sulica/ Întretăierea drumurilor
de sub Suliţa (Vf., 920 m), legate de particularităţile
terenului. I. Iordan şi Al. Graur indică origina slavă
– suliţa de la seliţe „sătuc”; M. Vinereanu (2008,
Dicţionar etimologic, Edit. Alcor, Bucureşti), îl
consideră derivat din latină - sublica/ par, stâlp,
posibil preluat de slavi din străromână.
ELVEŢIA – în dreptul trecătorii Wolfgang
există staţiunea Davos şi Râul Davos/ Landwasser
16