protocoale terapeutice in otorinolaringologie si chirurgia capului

Incizia abcesului. În cazul unor simptome generale crescute şi a unor semne locale
puternice se vor folosi antibiotice pe cale sistemică.
Otită externă difuză şi eczemă de conduct auditiv extern
Terapie: curăţirea conductului auditiv extern. Picături intraauriculare cu antibiotice şi
steroizi (exceptând micoza, hipersensibilitatea la antibiotice şi perforaţia de timpan).
Igienă auriculară corespunzătoare.
Otita externă necrotizantă (sinonim: otita externă malignă)
Terapie: în cazul unei participări osoase reduse, se va institui terapie antibiotică activă,
supradozată, împotriva Pseudomonas aeruginosa, pe o perioadă de 6 săptămâni, şi
eventual controlul unui diabet zaharat. În cazul în care terapia conservatoare nu este
suficientă, iar boala şi complicaţiile sunt extinse, se va efectua rezecţia osoasă care poate
ajunge la petrosectomie.
Otită externă buloasă (sinonim: otită gripală)
Terapie: lipseşte o terapie specifică antivirală. Se vor administra picături intraauriculare
cu anestezic, antireumatice nesteroidiene precum şi antibioterapie sistemică în cazul unei
suprainfecţii bacteriene a urechii medii şi a urechii interne.
Herpes zoster auricular (sindrom: Ramsay-Hunt)
Terapie: Încă de la suspiciunea clinică se va institui terapie cu Aciclovir.
Micoze de conduct auditiv extern ( sinonim: otomicoză )
Terapie: După o igienă atentă şi uscarea conductului auditiv extern se va recurge la
folosirea antimicoticelor locale. Evoluţia este de multe ori trenantă şi recidivantă.
Otită externă specifică
lues ( mai ales în stadiul II ) şi tbc sunt cauze rare de otite externe.
Terapie: adresată bolii de bază.
Otita externa hemoragica
Terapie : analgezice si antibioterapie pt. Infectiile secundare ale CAE si ale urechii
medii.
Otita externa seboreica
Terapie: toaleta locala, aplicarea de unguente pe baza de acid salicilic.
Neurodermatita
Terapie: psihoterapie , tratarea infectiilor secundare si pansament auricular
2