O FIINŢĂ SFĂNTĂ- ALBINA - Didactic.ro

Albina, de atunci, este veselă şi toată ziua zboară de pe o
floare pe alta şi trăieşte cu părinţii ei, cu fraţii şi cu surorile la un loc.
Oamenii o iubesc şi o vad cu drag, căci ea, cu toţii îşi împarte ceea ce
adună şi tuturor le dă mierea ei, iar casa e fagurele cel galben ca soarele.
Din ceara ei pe care o clădeşte cu atâta migală şi măiestrie, creştinii fac
lumânările pe care le aprind în ceasul morţii şi le pun să lumineze sub
icoana Maicii Domnului.
Foarte mulţi se întreabă :,,De ce nu toate muştele fac
miere?”
La această întrebare am răspuns la sfârsitul anului şcolar , la
o lecţie de recapitulare în care elevii s-au întrecut în a da răspunsuri şi a
veni cu tot felul de noutăţi citite în plus şi din discuţii cu alţi apicultori
din comuna .
La legendă am adus o completare pentru ca elevii să ştie de
la inceput ce este ,,Albina”
Atunci cand a facut Dumnezeu lumea şi vieţuitoarele , a dat
fiecărui animal câte o armă pentru apărare. Unora le-a dat colţi ascuţiţi,
altora gheara cu care să sfâşie... Albinei i-a dat un ac mic şi i-a zis:
- Iţi dau acest ac mic să birui toţi duşmanii cu el. Cand vei
înţepa cu el să usture şi să se umfle carnea în jurul
înţepăturii.
Dar albina era dezamagită de arma sa :
- Doamne, dar arma mea e atat de mică! Fă măcar să fie mai
puternică şi cel pe care îl voi înţepa să moară!
Dumnezeu s-a supărat:
- Vai , albină, dar eşti tare rea la suflet! Fie ca mierea ta să
fie cea mai dulce , dar pentru că ai gândit atat de urât ,
când ai să înţepi pe cineva cu acul, tu ai să mori nu cel
înţepat!
Şi aşa a rămas cum a decis Dumnezeu.
Elevii au fost foarte atenţi la legendă şi la tot ce li s-a spus despre
viaţa albinelor. Au devenit foarte gânditori, şi foarte atenţi la orice oră,
aflând numai noutăti despre aceste fiinţe lăsate de Dumnezeu pe pământ
ca un lucru sfânt prin existenţa, activitatea şi foloasele pe care le aduc
omului.