O FIINŢĂ SFĂNTĂ- ALBINA - Didactic.ro

O <strong>FIINŢĂ</strong> <strong>SFĂNTĂ</strong>-
<strong>ALBINA</strong>
10. 08. 2010
În toamna anului şcolar 2009-2010, la cererea părinţilor,
am ales opţional la clasa a IV a ,,Albinele şi...noi”.
Aveam material bibliografic, atestat în domeniul apicol dat
de Ministerul Agriculturii, mi-am alcătuit o programă, planificarea
anuală şi calendaristică pe care le-au vizat directorul şcolii, şi
inspectorul de specialitate ,apoi le-am popularizat prin www.didactic.ro
–învăţământ primar –curriculum.
Am ales acest opţional datorită condiţiilor geografice,
localitatea fiind asezată la poalele dealului unde avem în majoritate
păduri de salcâm, lipsa unei îndeletniciri la domiciliu în cadrul
comunităţii şi experienţa mea de 20 ani în practicarea ,,Albinăritului”, o
meserie frumoasă şi în acelaşi timp profitabilă prin valorificarea
produselor apicole, foarte căutate pe piaţă datorită efectelor benefice
asupra sănătaţii oamenilor.
La prima ora de curs din cadrul opţionalului ales , le-am
vorbit elevilor mei despre legenda populară ,,Paianjenul şi albina”.
O femeie saracă avea 2 copii: un baiat şi o fată.
Ei au plecat în lume spre a-şi câştiga cele necesare traiului.
Băiatul a intrat ucenic la un tesator de pânză, iar fata căra pietre pentru
zidari.
În ceasul morţii mama îsi chemă copiii lângă ea. Fata a venit
imediat, dar baiatul nu a vrut să vină.
Mama l-a iertat, dar după moartea ei, fata s-a prefăcut în
albină , iar băiatul în păianjen.
De atunci păianjenul trăieşte singur, veşnic singur, fără fraţi ,
fără surori şi fără părinţi. El fuge de lumină şi veşnic îşi ţese pânza prin
locuri întunecoase, şi e posomorat şi supărat, iar oamenii îl urgisesc şi,
oriunde îl află , îi strică pânza şi pe el îl fugăresc şi îl omoară.

Albina, de atunci, este veselă şi toată ziua zboară de pe o
floare pe alta şi trăieşte cu părinţii ei, cu fraţii şi cu surorile la un loc.
Oamenii o iubesc şi o vad cu drag, căci ea, cu toţii îşi împarte ceea ce
adună şi tuturor le dă mierea ei, iar casa e fagurele cel galben ca soarele.
Din ceara ei pe care o clădeşte cu atâta migală şi măiestrie, creştinii fac
lumânările pe care le aprind în ceasul morţii şi le pun să lumineze sub
icoana Maicii Domnului.
Foarte mulţi se întreabă :,,De ce nu toate muştele fac
miere?”
La această întrebare am răspuns la sfârsitul anului şcolar , la
o lecţie de recapitulare în care elevii s-au întrecut în a da răspunsuri şi a
veni cu tot felul de noutăţi citite în plus şi din discuţii cu alţi apicultori
din comuna .
La legendă am adus o completare pentru ca elevii să ştie de
la inceput ce este ,,Albina”
Atunci cand a facut Dumnezeu lumea şi vieţuitoarele , a dat
fiecărui animal câte o armă pentru apărare. Unora le-a dat colţi ascuţiţi,
altora gheara cu care să sfâşie... Albinei i-a dat un ac mic şi i-a zis:
- Iţi dau acest ac mic să birui toţi duşmanii cu el. Cand vei
înţepa cu el să usture şi să se umfle carnea în jurul
înţepăturii.
Dar albina era dezamagită de arma sa :
- Doamne, dar arma mea e atat de mică! Fă măcar să fie mai
puternică şi cel pe care îl voi înţepa să moară!
Dumnezeu s-a supărat:
- Vai , albină, dar eşti tare rea la suflet! Fie ca mierea ta să
fie cea mai dulce , dar pentru că ai gândit atat de urât ,
când ai să înţepi pe cineva cu acul, tu ai să mori nu cel
înţepat!
Şi aşa a rămas cum a decis Dumnezeu.
Elevii au fost foarte atenţi la legendă şi la tot ce li s-a spus despre
viaţa albinelor. Au devenit foarte gânditori, şi foarte atenţi la orice oră,
aflând numai noutăti despre aceste fiinţe lăsate de Dumnezeu pe pământ
ca un lucru sfânt prin existenţa, activitatea şi foloasele pe care le aduc
omului.

Am să vă descriu câteva lucruri mai importante din viaţa
acestor fiinţe care după ce îşi atacă duşmanul şi îl înţeapă , acul se rupe
de corp, rămâne în înţepătură şi albina moare, se sacrifică pentru
comunitatea din care face parte.
Viaţa albinelor este foarte complexă, necesită mult studiu,
însoţit de activitate practică, (ucenicie pe lângă un apicultor cu
experienţă), dar nu imposibilă. Trebuie mult curaj, calmitate, pricepere şi
multă ambiţie.
Tot ce vă informez mai jos sunt lucruri întâlnite în activitatea
cu familiile de albine pe care le am, de care îmi place să mă ocup
devenind un hobby.
Să vă povestesc câteva lucruri din cei peste 20 ani de când
am familii de albine.
Datorită unor probleme familiale, (financiare) , am fost
nevoit să-mi vând familiile de albine pe care le aveam . M-am desparţit
cu greu de aceste fiinţe care deveniseră ca nişte prieteni, în fiecare zi
când veneam de la şcoală mergeam să le urmăresc zborul, să nu se facă
furtişag.
Ulterior, într-o vară, dupa ce am mers la Mânăstirea dintr-un
lemn, să lăsăm un acatist pentru binele familiei şi ajungând acasă , soţia
a găsit un roi în grădina noastră, într-un măr pe care l-am luat, l-am
îngrijit, iar în primăvara următoare am recoltat de la el 40 kg miere. În
anul următor din unul l-am înmulţit şi am facut 3 familii recoltând 30 kg
miere.
In anul 2008 -2009 din trei familii i-am înmulţit artificial şi
am făcut şase familii obţinând şi 30 kg miere.
Anul 2010 a fost un an bun, am extras 50kg miere si am mai
facut şase roi.
Am început să mă ocup intens de aceste familii de albine
datorită faptului că Dumnezeu mi l-a trimis roiul, încercându-mă să vadă
ce suflet am, nepăsător , sau bun cu lucrurile sfinte,(Dumnezeu îţi dă ,
dar în gură nu-ţi bagă) am toate ustensilele necesare , cunostinţe, este o
mare plăcere, mă simt din nou printre albine şi albinari care sunt puţini
la număr şi dispun de o floră foarte bună în zonă, stupii nu îi deplasez de
acasă.

Dintre insectele care se hrănesc cu polen şi nectar din florile
plantelor entomofile şi miere de mană , albina meliferă ocupă un loc de
frunte, datorită însuşirilor şi comportării sale specifice.
Astfel o familie de albine normală este formată în sezonul
cald din 30-60 000 indivizi.
Fiind familii numeroase ele strâng hrană care depăşeşte
nevoile proprii. Ce depăşeste este recoltată de catre apicultor şi
comercializată.
În afară de faptul că polenizează natural plantele, de la albine
se obţin şi următoarele produse apicole:
-mierea de albine;
-ceară de albine;
-polenul;
-păstura;
-lăptişorul de matcă;
-propolisul;
-veninul de albine;
-apilarnilul-produs apicol;
Vă prezint mai jos câteva imagini despre aceste vieţuitoare
care de dimineată pană seara muncesc în stup, ca într-o adevărată uzină,
fiind dirijate de regină: aduc nectar, îl prelucrează în miere, aerisesc
stupul , păzesc la urdiniş să nu vină alte albine hoaţe, hrănesc puietul,
aduc apă, aduc polen , aduc propolis pentru a astupa printre rame şi sub
podişor, construiesc fagurii artificiali etc.
În stup alături de albine lucrătoare şi matcă(regină), mai
trăiesc şi trântorii care ajută la înmulţire, iar spre iarnă sunt scoşi afară
din stup de către albina lucratoare şi mor .
Ele singure se grupează pe puncte de lucru, iar vara datorită
activităţii intense nu trăiesc decât 30 zile. Albina care se naşte în lunile
august -septembrie traieşte până primăvara adică 6 luni.
Imaginea care urmează prezintă urdinişul unui stup de albine
orizontal, locul pe unde intră şi ies albinele, cele de pe plimbă(şipcă )
asigură paza, iar cele de pe peretele stupului ventilează aerul din faţa
urdinişului:

Aspecte din interiorul stupului, albina lucrează, are mâncare
suficientă, este linistită:
Regina familiei de albine (matca-cea cu abdomenul mai galben şi
mai mare), cele cu maro sunt celule cu puiet de trântori:

Ramă neconstruită, fagurele artificial:
Ramă construită de albine, acestea aducând nectarul şi
prelucrându-l în miere:

Ramă cu miere pregătită pentru iarnă, coroana de sus este căpăcită
cu ceară să nu vină mierea în contact cu condensul din stup pe timpul
iernii:
Albinele recoltează nectarul transformându-l în miere din
-flori de dovleac;

-alte flori melifere salcâm, floarea soarelui, mentă, rapită:
-flori de ardei,roşii etc.

-fructe-prune, pere,mere:

-struguri;

Toată munca ei o împarte cu noi oamenii dându-ne mierea, ceara,
propolisul (se prepară cu alcool şi se obţine –tinctura de propolis, bună
pentru gât şi răni deschise) şi alte produse cum ar fi: Proposept , Lăptisor
de matcă, Apilarnil etc.

Miere de salcâm, producţie 2010:
Consider că albina este un lucru sfânt pe pământ lăsat de
Dumnezeu prin întreaga sa activitate în folosul omului. Vă recomand
celor care locuiţi în mediul rural să aveţi undeva, în grădină, cel putin
două familii de albine care să vă aducă mult noroc şi sănătate prin
produsele obţinute. În comuna Prundeni sunt familii ai căror copii au
fost elevii mei şi au ajuns la peste o sută de familii de albine, făcând din
îngrijirea stupilor o meserie prin care îsi câştigă existenţa. Văzând
importanţa acestei meserii părinţii au venit cu propunerea pentru
opţionalul ales la nevoia comunitatii.
Bibliografie: C. Antonescu-,,Albinele şi ...noi”
Asociaţia crescătorilor de albine din România-
,,Manualul apicultorului”
Dr. I. Ograda -,,Bolile şi dăunătorii albinelor”
Fotografiile sunt făcute cu ajutorul camerei video de către
autorii materialului pe familiile de albine îngrijite de ei.
MATERIAL REALIZAT DE:
ÎNV. BUICĂ TUDOR
ÎNV. BUICĂ NICOLINA
ŞCOALA CU CLASELE I -VIII PRUNDENI- VÂLCEA