Publicatii - Societatea Academica - Gheorghe Bratianu

MODERNITATEA ISTORICULUI ŞI OMULUI POLITIC
GHEORGHE I. BRĂTIANU
Conf. Dr. Petru-Visarion Şteţiu,
Univ. Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Distins auditoriu, daţi-mi voie să încep
prin a vă transmite salutul Consiliului de
conducere al Societăţii Academice Gheorghe
Brătianu din Cluj adresat filialei dumneavoastră
din Sighetul Marmaţiei şi, daţi-mi voie, totodată,
să dau glas regretelor exprimate de preşedintele
executiv, domnul academician profesor Pompiliu
Teodor dar şi de vicepreşedintele Societăţii, domnul prof. univ. şi, de curând, ministru
Anton Ionescu pentru faptul că nu au putut să onoreze invitaţia dumneavoastră la această
importantă manifestare omagială. Amândoi vă asigură de întreaga lor admiraţie şi
simpatie pentru activitatea desfăşurată şi vă promit un sprijin activ în derularea tuturor
vitoarelor acţiuni ale filialei dumneavoastră.
Personal, îmi face o deosebită plăcere să particip la acest simposion din cel puţin
două motive. Mai
întâi fiindcă OMUL Gheorghe I. Brătianu este un simbol pentru toţi cei
care au vederi şi nutresc sentimente liberale, în rândul cărora, cu modestie, mă consider şi
eu. Mai apoi, pentru că nu am venit în mijlocul dumneavoastra ca simplu reprezentant al
Clujului ci ca unul care are rădăcinile adânc înfipte în pământul Maramureşului, moşii şi
strămoşii mei fiind maramureşeni.
Simposionul acesta, organizat de filiala dumneavoastră, este un firesc gest de
omagiu dedicat celui care a fost întemniţat şi şi-a sfârşit zilele în fosta închisoare de aici,
împletindu-şi destinul său cu cel al atâtor fruntaşi liberali şi ţărănişti întemniţaţi şi
nimiciţi aici de comunişti. Între ei, Gheorghe Brătianu ocupă un loc aparte, fiindcă
preocupările sale de cercetator al istoriei poporului român ne-au îndemnat mereu să
privim şi să judecăm evenimentele istorice în contextul
lor european şi mondial pentru a
le putea întelege adevărata semnificaţie.
Doamna Ioana Bratianu, una din fiicele lui Gh. Brătianu şi preşedinte de onoare a
Societăţii
noastre, ne-a povestit, nu de mult, un fapt care are o importanţă deosebită
pentru o bună cunoaştere şi înţelegere a omului pe care îl comemorăm,
amintindu-şi cum,
aflându-se
împreună cu sora şi mama sa pe peronul Gării de Nord, în clipa despărţirii de
tatăl
lor, pentru a pleca în Franţa, l-au implorat să plece împreună cu ele, dar el a refuzat
categoric:
Brătienii nu-şi pot părăsi ţara la nevoie. Şi-ntr-adevăr, nici un Brătian angajat
politic
la acea vreme nu a plecat.
Aici distingem două aspecte: primul, că Gh. Brătianu a avut conştiinţa pericolului
real
pe care îl reprezenta comunismul care ameninţa să domine ţara, drept pentru care şi-a
pus
la adăpost familia, trimiţând-o în Franta cât încă mai era timp şi al doilea aspect, care
ne
spune că deşi înţelegea, intuia ce i s-ar putea întampla, a preferat să rămână,
49