Clipe de reculegere şi pioşenie în memoria Brătienilor 64
AMINTIRI CU IOANA BRĂTIANU Prof. I. Ardeleanu-Pruncu Director al Şcolii de artă „<strong>Gheorghe</strong> Chivu” Sighet IOANA BRĂTIANU, a doua fiică a lui Gh. I. Brătianu, s-a născut la Iaşi în 4 august 1929. La 15 ani, în 1944, împreună cu mama şi sora sa mai mare, Maria, părăseşte ţara. Intuind ce va urma, tatăl îşi pune familia la adăpost. Ioana va studia întâi la Şcoala Politehnică din Zürich iar apoi la Paris va urma cursurile Institutului de Studii Politice, specializându-se în relaţii internaţionale. În 1990 se întoarce în ţară şi se implică cu tot sufletul în renaşterea Partidului Naţional Liberal şi a memoriei Brătienilor. Înfiinţează Aşezămintele Culturale Brătianu de la Florica-Argeş şi este primul preşedinte al reînviatului PNL Argeş. Urmează o perioadă de activitate susţinută. Participă, până în 2002, la toate manifestările de la Memorialul Sighet. O boală necruţătoare a ţinut-o în ultimii ani tot mai mult la Paris unde a şi încetat din viaţă în aprilie 2009 dar a fost adusă şi înmormântată în cavoul Brătienilor de la Florica. Mircea Ionescu-Quintus, Radu Câmpeanu, Varujan Vosganian şi alţi lideri liberali i-au adus un ultim omagiu. În fiecare an, de Sfântul <strong>Gheorghe</strong>, la 23 aprilie, când ne vom întâlni la troiţa Brătienilor din Cimitirul Săracilor pentru a-i comemora pe Dinu şi pe <strong>Gheorghe</strong> Brătianu, va trebui să aprindem o lumânare şi să punem o floare şi pentru Ioana Brătianu. * * * Trebuie să recunosc, cu umilinţă, că prin 1992 ştiam foarte puţine lucruri despre <strong>Gheorghe</strong> Brătianu dar, pentru că eram secretarul Comisiei de Cultură din cadrul primului Consiliu Local al Sighetului mi-a revenit / mi-am asumat sarcina de a mă ocupa împreună cu <strong>Gheorghe</strong> Bârlea, din partea Inspectoratului Judeţean de Cultură, de organizarea unei manifestări care a avut loc la 21-23 mai 1993 şi s-a numit “Închisoarea de la Sighet – Memorial istorico-politic”, ediţia I. Printre participanţii la simposion, nume de rezonanţă dintre cei care au supravieţuit închisorilor dar şi urmaşi ai celor care au murit, s-a numărat şi doamna Ioana Brătianu. Atrăgea numaidecât atenţia prin ţinută, prin prezenţă, prin sobrietatea hainei, prin siguranţa cu care se mişca şi vorbea, prin ce spunea şi cum spunea … era, într- adevăr, o veritabilă reprezentanta a familiei Brătienilor. Vorbea perfect româneşte deşi a trait în Franţa aproape 50 de ani. Plecase adolescentă, prin 1944, şi s-a întors în 1990, la vârsta înţelepciunii. Mi-a acordat, cu amabilitate, vreo 15-20 de minute, deşi programul simposionului era foarte încărcat iar domnia–sa nu voia să piardă nimic. Dorea să vadă tot şi să afle cât mai multe lucruri din cele ce se întâmplau. Mi-a vorbit despre tatăl ei, despre ceilalţi Brătieni, despre vremurile acelea de glorie ale României Mari din perioada interbelică, despre domnia lui Carol al II-lea şi 65
Change language