Publicatii - Societatea Academica - Gheorghe Bratianu

personale, ci de o categorie întreagă: foşti înalţi demnitari, miniştri, secretari şi
subsecretari de stat, aparţinând tuturor partidelor şi formaţiunilor”. 14
Se impune precizarea că nu au fost iertaţi nici acei oameni politici din perioada
interbelică
care au devenit „tovarăşi de drum” ai comuniştilor pentru o scurtă perioadă la
sfârşitul celui de al doilea război mondial, cum ar fi Petre Bejan, Gheorghe Vântu sau
Radu Roşculeţ. Însă, cazul cel mai cunoscut este cel al fostului premier interbelic şi
ministru de externe după 6 martie 1945, Gheorghe
Tătărescu
uvernului, acceptând tot ce i se va cere”. În urma
15 . Potrivit unui raport din 13 mai 1950, redactat de
consilierul sovietic Aleksandr Saharovski, în momentul în
care liderul comunist Gheorghiu-Dej i-a solicitat premierului
Groza semnarea hotărârii de arestare a foştilor demnitari,
singura obiecţie ridicată de Petru Groza viza arestarea lui
Gheorghe Tătărescu întrucât, potrivit premierului, ar putea
,,genera reacţii nedorite şi că mai bine ar fi să se sfătuiască
în această problemă cu Moscova”. Gheorghiu-Dej i-a
explicat premierului că aceste măsuri vizează probleme de
politică internă, pentru care nu este necesar acordul
Moscovei: ,,Asta este problema noastră internă şi dacă ne
vor întreba de ce am făcut aşa, noi vom explica că aceste
peroane, aflându-se în libertate, ar stârni reacţiunea”. 16
Istoricul C.C. Giurescu
Totuşi, detenţia lui Gheorghe Tătărescu la Sighet 17 a fost marcată de o
caracteristică specială, întrucât, în primăvara anului 1952 a fost transferat la Bucureşti
pentru cercetări în privinţa grupului Pătrăşcanu ,,într-o stare grea privind sănătatea lui,
întrucât suferea de o boală care putea duce în orice moment la subcombarea lui” 18 . A
fost internat timp de 8 luni într-o rezervă din cadrul Spitalului ,,Victor Babeş” unde a
beneficiat de ,,o atentă îngrijire medicală”. 19 A fost utilizat ca martor al acuzării în
procesul ,,grupului Pătrăşcanu” din 1954, unde, conform documentelor Securităţii ,,cu
toată starea gravă în care se afla, cu temperatură de 39 de grade, a depus corect”. 20
După proces a redactat o declaraţie adresată guvernului în care ,,arăta că este total şi fără
21
cea mai mică ezitare la dispoziţia g
14
Constantin C. Giurescu, Cinci ani şi două luni în penitenciarul din Sighet (7 mai 1950 - 5 iulie 1955),
introducere de Dinu C. Giurescu, ediţie îngrijită, anexe şi indice de Lia Ioana Ciplea, Bucureşti, Editura
Fundaţiei
Culturale Române, 1994, p. 45.
15
Referitor la arestarea lui Gheorghe Tătărescu, o notă a Securităţii din 19 mai 1950 preciza: ,,În cercurile
reacţionare circulă zvonul că Gheorghe Tătărăscu s-ar fi sinucis. Unii spun că s-ar fi spânzurat, alţii că s-ar
fi împuşcat, iar alţii că s-ar fi aruncat de la un etaj al M.A.I.-ului”. (ACNSAS, fond D, dosar 3469, f. 89).
16
Tatiana A. Pokivailova, Notă informativă expediată de la Bucureşti la Moscova în legătură cu arestarea
a 66 de lideri politici din România, în Romulus Rusan (editor), Analele Sighet 6: Anul 1948 –
Instituţionalizarea comunismului, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1998, p. 892.
17
Gheorghe Tătărescu a fost încarcerat la închisoarea din Sighet împreună cu trei fraţi (Alexandru, Emanoil
şi Ştefan Tătărescu), dintre care unul (Alexandru Tătărescu),
a decedat în penitenciar.
18
ACNSAS, fond S.I.E., dosar 29274.
19
Ibidem.
20
Ibidem.
21
Ibidem.
79