Publicatii - Societatea Academica - Gheorghe Bratianu

acestei declaraţii autorităţile 22 au decis să-l ajute să-şi refacă sănătatea, fiind internat în
23
diverse vile conspirative ale Securităţii, unde s-a bucurat de o atenţie specială. A fost
eliberat
tarea foştilor demnitari smân
25 la 6 iunie 1955, numit în Comitetul Român pentru Repatriere, care funcţiona
chiar în fosta sa casă, dar a murit la 28 martie 1957, suferind de morbul lui Pott.
: ,,Potrivit deciziei
lui Muncitoresc Român,
în noaptea de 5 spre 6 mai
realitate, peste 80] de
i funcţionari de stat în
ca şi activişti importanţi
rivit raportului, iniţial s-a
ăsură administrativă a
na dintre mănăstirile din
e”, dar, în cele din urmă,
rece ,,mulţi dintre ei erau
ţii importante în industria
ele militare în timpul lui
Antonescu, cât şi datorită faptul
24
Un raport din 13 mai 1950 al consilierului sovietic de la Ministerul Afacerilor
Interne, Aleksandr Saharovski, adresat ministrului Securităţii Statului din U.R.S.S.,
publicat de cercetătoarea rusă Tatiana Pokivailova, arată că ares
a făcut cu aprobarea conducerii Partidului Muncitoresc Ro
Comitetului Central al Partidu
organele româneşti de securitate,
anul curent, au ridicat 66 [în
persoane, foşti miniştri şi înalţ
guvernele burgheze ale României,
ai partidelor reacţionare”. 26 Pot
avut în vedere ,,izolarea prin m
arestaţilor şi instalarea lor într-u
provincie sub pază corespunzătoar
s-a optat pentru o închisoare deoa
criminali de război, ocupând pozi
de război şi comandament
ui că unii au menţinut
27
legăturile cu spionajul englez şi american”.
Istoricul Siviu Dragomir
Ipoteza cea mai credibilă, neconfirmată încă de o sursă oficială, este că alegerea
Sighetului pentru încarcerarea vechii elite s-a bazat atât pe apropierea de graniţa
sovietică, iar în cazul unei revolte anticomuniste deţinuţii puteau fi uşor transferaţi în
Uniunea Sovietică 28 , cât şi pe stilul de construcţie al penitenciarului, bazat pe sistemul
celular, care putea asigura condiţii favorabile separării şi izolării deţinuţilor. Până în acest
moment al cercetării, a fost identificat doar un raport din 2 mai 1950 al Direcţiei
Regionale de Securitate Oradea, adresat Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, în
22
În şedinţa Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 12 aprilie 1954 s-a hotărât ca Gheorghe Tătărescu ,,să fie
în continuare ţinut sub supravegherea organelor de stat, dar să i se creeze condiţii care să-i permită a
descrie tot ce ştie despre activitatea guvernelor din timpul regimului burghezo-moşieresc şi despre
activitatea duşmanilor poporului nostru înainte şi după 23 August 1944”. (Arhivele Naţionale Istorice
Centrale, fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 36/1954, f. 2)
23
ACNSAS, fond S.I.E., dosar 29274.
24
Flori Stănescu, Gheorghe Tătărescu (1886-1957)
în ,,Arhivele Totalitarismului”, An III, nr. 4/1995, p.
189.
25
Potrivit raportului, la 6 mai 1950, Gheorghiu-Dej a făcut o vizită primului ministru, Petru Groza, pentru
ca acesta să semneze hotărârea de arestare a foştilor demnitari. Cu acest prilej, Groza şi-a exprimat acordul
total, menţionând că ,,este foarte necesară arestarea acestor persoane”. (Tatiana A. Pokivailova, op. cit.,
loc. cit., p. 892).
26
Ibidem, p. 890.
27
Ibidem, pp. 891-892.
28
În anul 1991, întrebat dacă în cazul unei revolte interne exista varianta ,,evacuării
deţinuţilor în
U.R.S.S.”, Vasile Ciolpan, fost comandat
al penitenciarului a răspuns categoric că nu s-a avut în vedere o
asemenea soluţie, în schimb fiind ,,stabilite mai multe variante de apărare, care au fost prelucrate cu
personalul de pază”.
(Închisoarea din Sighet acuză (1950-1955), volum îngrijit de Valeriu Achim, Baia
Mare, Editura
Gutinul, 1991, p. 71).
80