19 iunie 2012 - trustul de presa al ministerului apararii nationale

Comandor
Alexandru LEAUA
alexandru.leaua@presamil.ro
Adev`rul este c`
suntem cam…
nevorbi]i, de ceva
vreme încoace. Poate de aceea,
ne vin în minte tot felul de tr`sn`i
de prin armie, de nici nu [tim ce
s` v` povestim mai întâi! O vom
face, u[or, u[or, chiar dac` se vor
învolbura unii „tovar`[i”…
Gazet`ria, fie ea [i militar`,
nu se poate face la ordin. Nu po]i
s` scrii în pozi]ie de drep]i, cum
nu po]i s` prime[ti o circular`
prin care s` ]i se impun` s` scrii o
carte. Nu. Chiar dac` facem
pres` departamental` [i urm`m o
strategie de imagine, exist` o a[anumit`
clauz` de con[tiin]`, cum
exist` [i deontologia profesional`.
Nu po]i s` a[terni pe hârtie
idei în care s` nu crezi. Se spune
c` un jurnalist bun este acela care
se „vinde” o singur` dat`, unei
singure idei. Dac` serve[te mai
multor interese, ocupa]ia lui va fi
asemuit`, f`r` doar [i poate, cu
cea mai veche meserie din lume.
Din p`cate, în ultimii ani,
oameni f`r` coloan` vertebral` sau
coco]at în unele func]ii înalte [i
au uitat de unde au plecat,
aservind ziarul [i emisiunile de
radio [i de televiziune ale o[tirii
mai marilor zilei. Au confundat
presa cu rela]iile publice [i
comunicarea intern`, au ridicat
osanale [efilor [i au dat ordin s` se
scrie numai de bine. De parc` ar fi
curs mereu doar lapte [i miere! {i,
numai gazet`rie nu a mai fost...
Îns`[i ra]iunea de a fi a presei
este s` semnaleze neregulile [i
abuzurile dintr-un sistem. Nu
degeaba a fost denumit` „a patra
OPINII
Observatorul militar
Nr. 23 (13 - 19 iunie 2012)
www.presamil.ro
19
CU BOTUL PE LABE?
putere în stat” sau „câinele de
paz` al democra]iei”. În armata
american`, publica]ia Stars and
Stripes îndr`zne[te, adesea, s`
semnaleze anumite abuzuri. Un
lucru esen]ial nu trebuie uitat,
îns`: ziarul armatei americane
prime[te bani de la bugetul
ap`r`rii, dar nu se subordoneaz`
... un jurnalist bun
este acela care se vinde
o singur` dat`, unei
singure idei.
acesteia, ci este în totalitate sub
autoritatea Senatului american.
Tocmai de aceea are independen]a,
pârghiile [i puterea
necesare pentru a veghea la felul
în care sunt chivernisi]i banii
verzi ai contribuabilului.
Revenind, cum se spune, la
oile noastre, de când n-a]i mai
v`zut în mass-media militare
jurnalism de investiga]ie? Din
p`cate, presa civil` a ultimilor ani
a semnalat destule abuzuri [i prin
gr`dina noastr`, dar presa
militar` pare a nu le fi observat...
Unii sunt de p`rere c` – vezi
Locotenent-colonel
Florin {PERLEA
florin.sperlea@presamil.ro
M` ia la rost. La refec. Sobru, ex cathedra. Pretinde c` e un
cititor pasionat al s`pt`mânalului armatei. Înc` din 1955.
A[adar, pare a avea o vârst` venerabil`. A[a s` fie, de[i am
propriile mele îndoieli. „Citesc «Observatorul militar» cu
pl`cere”, îmi scrie. Cu bunele [i „mai pu]in bunele” sale, l`sând
s` se în]eleag` c` e tolerant [i c` face din aceasta o virtute pe
care mi-o flutur` moralizator sub ochi ca pe un certificat de
bun` purtare în societate pe care este musai s`-l iau în seam`.
O toleran]` de parad`, desigur, c`ci scopul scrisorii este cu
totul altul.
Spune c` nu-mi cunoa[te opera [i se asigur` c` acest cuvânt
greu de sens este cuminte plasat între ghilimele, astfel încât
trage n`dejde c` ironia va fi complet`. E o chestiune care nu
Desen: Cristi VECERDEA-CRIV „
DREPTUL LA ZÂMBET
„
Doamne – dac` am fi semnalat
vreo problem`, imediat ar fi
preluat-o colegii din presa civil` [i
ar fi devenit o vulnerabilitate de
imagine. De parc` nu s-ar fi aflat
oricum, mai devreme sau mai
târziu... Îns` poate c` tocmai
luarea în vârful condeiului a unor
metehne ar fi demontat, înc` din
fa[`, perpetuarea unor asemenea
practici. Dar a[a...
Redactorii no[tri au scris
frumos [i cu elan dar... numai de
bine. Slav` Domnului, se mai
întâmpl` [i lucruri bune prin
armat`, mai avem [i oameni
remarcabili. Dar, de aici [i pân` la
a ne transforma, din nou, în corul
l`ud`torilor... Nu zic s` mu[c`m,
toat` ziua bun` ziua, mâna care
ne d` de mâncare. Dar, dac` se
fur` din cote], trebuie s` mai [i
mârâim...
Avem nevoie, ca de aer, rapid
de o schimbare de atitudine.
Altfel, în loc de câinele de paz` al
democra]iei, risc`m s` ne
transform`m, iremediabil, într-o
potaie cu botul pe labe.
Comandorul Alexandru Leaua
este loc]iitorul directorului
Trustului de Pres` al MApN.
CURAJ
conteaz` în ceea ce are s`-mi spun`, fire[te, dar este nevoie de
„demonizarea” preopinentului. De desfiin]area lui. {i nu ezit` s`
vorbeasc` despre „oper`” cu greutatea celui care pare s` fi
produs pân` în prezent câteva opuri voluminoase, de referin]`,
care vor fi însumat ani mul]i de studiu. Sau care î[i va fi tocit
Ei bine, au [i „profesorii” na]iei
sl`biciunile lor...
coatele hainelor modeste prin marile biblioteci ale lumii, unde –
ne[ans` sau neputin]`? – nu-mi va fi g`sit „opera”. C`utat` asiduu.
„Nu e în chestie”, ar fi spus Mihai Ralea, dar acest mic am`nunt
aproape c` nu mai are vreo relevan]`. Scopul s`u este îns` altul.
De ce scriu despre anumite subiecte, de pild`, m`
chestioneaz`, impetuos, c`ci mi-a explicat cum st` situa]ia
cu „opera”. Dac` scriu, de ce scriu într-un anume fel. Pare
a fi [i aceasta o culp` [i nici nu [tiu cum a[ putea s` m`
dezvinov`]esc. M`rturisesc, este greu s` te a[ezi în fa]a
calculatorului cu gândul c` trebuie, într-un articol, s`
cuprinzi toate opiniile celor care te citesc. Mi-ar fi imposibil.
„ În amintirea fiului
meu, Alexandru-Sebastian,
la un an de la
desp`r]irea noastr`.
Avea 27 de ani...
General de brigad` dr.
Maricel POPA
PE LOC, REPAUS!
• În fiecare zi, timpul ne fur` câte ceva. {i vine o clip` când, f`r`
avertizare, ne fur` [i pe noi. • Moartea este o ac]iune final`, doar
pentru cei care au murit f`r` a contribui cu ceva la proiectarea vie]ii
viitoare. • Ecua]ia bios-ului este surprinz`tor de simpl`: supravie]uirea
speciei se bazeaz` pe moartea individului. • Chiar [i celor cu inima de
piatr`, o plimbare prin cimitir le dezv`luie adev`rata dimensiune a
clipei, valoarea [i frumuse]ea ei. • Pe cât de mic` [i fragil` ne este via]a,
pe atât de monumental` este neputin]a noastr` în fa]a mor]ii. • A
trecut un an de la desp`r]irea noastr`. O clip` pentru eternitate, o
eternitate pentru mine. • Moartea nu poate exista f`r` via]`. Cu alte
cuvinte, ciudata dragoste a mor]ii pentru via]` reprezint` o axiom`. • În
mod simplu, via]a este drumul ireversibil al fiec`rui muritor, de la leag`n
la mormânt: cu bune [i cu rele, greu sau u[or, frumos sau urât, mai
scurt sau mai lung... • Prin pierderea ta, am înv`]at o lec]ie amar`: c`
moartea este cel mai important eveniment al vie]ii – unul profund,
esen]ial, unic... • Moartea se strecoar` în noi, încet dar sigur, în
momentul în care încep s` ne p`r`seasc` cei dragi din familie [i prietenii.
• Se spune c` moartea, ca [i soarele, nu poate fi privit` în fa]`. Singurii
care o sfideaz` sunt mor]ii tineri. • Shakespeare spunea c` moartea
este o datorie pe care fiecare nu o poate pl`ti decât o singur` dat`. Tu
te-ai gr`bit prea tare, ca s`-]i pl`te[ti aceast` datorie!... • Noi suntem
surprin[i de oamenii care trec pe lâng` moarte. {i nu prea suntem
surprin[i de cei mul]i care trec pe lâng` via]`... • A tr`i [i a muri sunt,
dincolo de alte nuan]e, verbele esen]iale ale existen]ei. Acest adev`r
asigur` [i profunzimea dilemei hamletiene. • Moartea înseamn`
stingerea luminii ochilor. De aceea, conteaz` mult lumina pe care o la[i
în urm`. • Cu cât un om tr`ie[te mai mult, cu atât mai mult tr`ie[te
aproape de moarte. • Moartea! Toat` lumea, optimist`, gânde[te: nu
va începe cu mine, nu m` va vizita pe mine [i pe ai mei... Dar, în timp,
undeva, în zare, la loteria destinului vine o clip`... • Orice mormânt se
închide pentru totdeauna. Acest totdeauna face diferen]a între culturi,
filosofii, credin]e... Dar, pentru cel care sufer`, acest lucru nu conteaz`.
• To]i tr`im [i murim; fiecare cu via]a lui [i fiecare cu moartea lui.
• Opri]i-v` o clip` din agita]ia cotidian` [i asculta]i tic`itul ceasului!
Este cel mai ciudat, mai neiert`tor, dar [i mai ignorat remember posibil...
• Credin]a adev`rat` este singura care poate s` instaureze la om
convingerea c` moartea nu este un argument al faptului c` via]a-i
trec`toare. • Dragul meu copil, un lucru este sigur: tu nu vei îmb`trâni
niciodat`. • Dac` a[ reu[i s` r`mân prietenul prietenilor t`i, a[ fi un om
foarte bogat pentru tot restul vie]ii mele. • Doamne, tu [tii c` am fost
sup`rat pe tine. Dar m-am alinat cu gândul c`, a[a cum dai fiec`ruia
moartea lui, cred c` a[a ai f`cut [i cu copilul meu. • M-a durut, Doamne!
{i am vrut s` m` revolt [i s` strig. M` doare, Doamne! {i am în]eles c`,
într-adev`r, marile dureri sunt mute. • A[a cum t`cerea ascunde multe
vorbe, tot a[a lacrima ascunde multe dureri. • Omule, vrei s`-]i în]elegi
neputin]a?! Te rog s` aduci înapoi clipa care tocmai a trecut!...
Îmi asum riscuri. Recunosc, infinit mai pu]ine decât oricare
alt militar silit s` ac]ioneze în medii ostile.
Apoi face un salt a c`rui elasticitate m` surprinde cu
des`vâr[ire [i acoper`, totalizator, con]inutul publica]iei. De
ce public unele [i altele. În baza unui principiu neenun]at, dar
subîn]eles, îmi atrage aten]ia cumva c` el, cel care ne cite[te
din ’55, ne face sumarul. {i urechile noastre se dovedesc închise
la dolean]ele sale. S-ar putea spune c` nu produc probele unei
empatii autentice, a[a cum îmi repro[a, savant, alt`dat`, un
personaj indignat.
Îmi dezv`luie o inechitate. Una din multele inechit`]i din
armata român` de ieri [i de azi. Ceea ce îmi semnaleaz` este
corect, chiar dac` ]ine deja de un trecut imediat. {tiu acest
lucru. {i-mi spune c` „înghi]ea în sec”, v`zând nedreptatea
(de[i, din câte [tiu, „a înghi]i în sec” trimite mai degrab` la a
pofti la ce este al altuia [i poate c` mâna „p`c`tosului” adev`r
scrie!). Dar nu pot s` nu observ c` e [i aceasta o form` de
curaj. În fond, nu le po]i cere tuturor s` înfrunte nedreptatea
protestând. Asumându-[i un protest public. C`ci, nu-i a[a, [i
înghi]itul în sec este o modalitate de a-]i exprima nemul]umirea.
Cine sunt eu s`-i judec pe al]ii?
Apoi î[i încheie epistola, conving`tor: „Nu-mi dau numele
[i adresa reale, întrucât sunt în vârst` [i bolnav [i nu pot s` m`
judec cu dumneavoastr` prin s`lile de tribunal”.
Ei bine, au [i „profesorii” na]iei sl`biciunile lor...