Citeste PDF

preceptor al copiilor surorii sale. Acest Piotr Gherasimovici
reuºise sã îºi termine studiile ºi acum era profesor de gimnaziu.
Lui Nehliudov îi fusese întotdeauna antipatic din pricina
familiaritãþii sale, a râsului zgomotos ºi mulþumit de sine ºi,
în general, a faptului cã era „un oarecare“, cum spunea sora
lui Nehliudov.
— A, te-au nimerit ºi pe dumneata – îl întâmpinã cu un
sonor hohot de râs Piotr Gherasimovici pe Nehliudov. N-ai
reuºit sã scapi ?
— Nici nu m-am gândit sã scap – rãspunse în silã Nehliudov,
pe un ton distant.
— Ei, ãsta da eroism civic. Stai niþel, sã te rãzbeascã foamea
ºi sã te-apuce somnul, ºi sã vezi cum schimbi macazul ! zise
râzând ºi mai tare Piotr Petrovici.
„Fiul ãsta de protopop mai are puþin ºi o sã-mi vorbeascã
cu „tu“ – se gândi Nehliudov ºi, cu o faþã atât de abãtutã,
încât doar primirea în chiar clipa aceea a veºtii cã îi murise
întreaga familie ar fi fãcut-o fireascã, se depãrtã de el ºi se
apropie de grupul care se formase lângã un domn înalt,
prezentabil, cu faþa rasã, care povestea plin de însufleþire
ceva. Acest domn vorbea despre procesul care se judeca în
acel moment la secþia civilã ca despre ceva bine cunoscut
lui, numindu-i pe judecãtori ºi pe unii avocaþi vestiþi cu
numele mic ºi cel patronimic. Domnul povestea despre formidabila
întorsãturã pe care se pricepuse sã o dea cazului un
renumit avocat, aºa încât una din pãrþi, o cucoanã bãtrânã, în
ciuda faptului cã dreptatea era întru totul de partea ei, avea
sã plãteascã pãrþii adverse, absolut de pomanã, bani grei.
— Un avocat genial ! spuse el.
Era ascultat cu tot respectul ; unii încercau sã plaseze
câte o observaþie, dar el le-o tãia tuturor, ca ºi cum era
singurul care putea ºti cum stãteau lucrurile în realitate.
Deºi venise târziu, Nehliudov avu mult de aºteptat. Procesul
nu putea începe din cauzã cã unul dintre membrii
completului de judecatã nu sosise încã.
27