Citeste PDF

Colecþia BIBLIOTECA POLIROM este coordonatã
de Bogdan-Alexandru Stãnescu.
Cohed in 1953 by Verlag Dr. Borotha, Vienna
L.N. Tolstoi, Voskresenie
© 2010 by Editura POLIROM, pentru prezenta traducere
www.polirom.ro
Iaºi, B-dul Carol I, nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33 , O.P. 37;
P.O. BOX 1-728, 030174
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :
TOLSTOI, LEV NIKOLAEVICH
2
Învierea / L.N. Tolstoi; trad. ºi note de Adriana Liciu . – Iaºi :
Polirom, 2010
ISBN 978-973-46-1855-2
I. Liciu, Adriana (trad.)
821.161.1-31=135.1
Printed in Romania

Traducere din limba rusã ºi note
de Adriana Liciu
POLIROM
2010
3

Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910) – celebru scriitor rus, autorul
unei opere în care individualul ºi naþionalul capãtã dimensiuni
universale. Începând cu trilogia autobiograficã scrisã în perioada
1852-1857 ºi alcãtuitã din romanele Copilãria, Adolescenþa ºi
Tinereþea, sondarea „fluiditãþii“ universului interior ºi a temeiurilor
morale ale omului a devenit principala temã a operelor sale. În
nuvela Cazacii (1863), eroul, un tânãr aristocrat, redescoperã
bucuria comunicãrii cu natura, viaþa fireascã ºi integrã a omului
simplu. Capodopera Rãzboi ºi pace (1863-1869) zugrãveºte viaþa
întregii societãþi ruse în perioada rãzboaielor napoleoniene ; evenimentele
istorice ºi interesele personale, cãile de autodefinire a
personalitãþii ºi spontaneitatea vieþii populare sunt prezentate
drept componente echivalente ale existenþei natural-istorice. La
sfârºitul anilor 1870, scriitorul trece printr-o crizã spiritualã amplificatã
ulterior de ideea desãvârºirii morale ºi a „simplificãrii“ (care
a dat naºtere doctrinei ºi miºcãrii „tolstoismului“) ºi întreprinde
în operele sale o criticã din ce în ce mai accentuatã a instituþiilor
birocratice, a statului, a bisericii (în 1901 a fost excomunicat din
Biserica Ortodoxã Rusã), a civilizaþiei ºi culturii, a întregului mod
de viaþã specific „claselor cultivate“ : romanul Învierea (1889-1899),
nuvela Sonata Kreutzer, dramele Puterea întunericului (1887) ºi
Cadavrul viu (1900). De asemenea, interesul sãu se îndreaptã spre
temele morþii, pãcatului, cãinþei ºi renaºterii morale, în jurul cãrora
sunt construite nuvelele Moartea lui Ivan Ilici (1884-1886), Pãrintele
Serghi (1890-1898) ºi Hadji-Murat (1896-1904).
Învierea este ultimul roman al lui Tolstoi, la care a lucrat cu
întreruperi un deceniu întreg. Povestea este inspiratã de un caz
real din epocã. Pe când îºi face datoria ca jurat într-un proces
dificil, prinþul Nehliudov o recunoaºte în prostituata acuzatã de
crimã ºi jaf pe slujnica nevinovatã de care se îndrãgostise în adolescenþã
ºi pe care a sedus-o ceva mai târziu. Atunci când femeia
devine victima unei erori judiciare stupide, Nehliudov nu-ºi mai
poate urma traiul luxos ºi lipsit de griji, ci decide sã renunþe la tot
ºi s-o urmeze, pentru a o salva cu orice preþ, potolindu-ºi astfel
chinuitorul sentiment de vinovãþie pentru soarta ei tragicã. Învierea
este un tablou vast al Rusiei de sfârºit de secol XIX, în care imaginea
celulelor mizere de închisoare se suprapune peste bogãþia strãlucitoarelor
palate nobiliare; romanul reprezintã în acelaºi timp o
criticã plinã de indignare la adresa sistemului de guvernãmânt, a
justiþiei ºi a Bisericii.
4

PARTEA ÎNTÂI
Evanghelia dupã Matei, 18:21-22
Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis :
Doamne, de câte ori va greºi faþã de mine
fratele meu ºi-i voi ierta lui ? Oare pânã de
ºapte ori ?
Zis-a lui Iisus : Nu zic þie pânã de ºapte ori,
ci pânã de ºaptezeci de ori câte ºapte.
Evanghelia dupã Matei, 7:3
De ce vezi paiul din ochiul fratelui tãu, ºi
bârna din ochiul tãu nu o iei în seamã ?
Evanghelia dupã Ioan, 8:7
Cel fãrã de pãcat dintre voi sã arunce cel
dintâi piatra asupra ei.
Evanghelia dupã Luca, 6:40
Nu este ucenic mai presus decât învãþãtorul
sãu ; dar orice ucenic desãvârºit va fi ca
învãþãtorul sãu.
5

I
Oricât s-au strãduit oamenii, adunându-se cu sutele de
mii pe un petic de loc, sã sluþeascã pãmântul pe care s-au
grãmãdit, oricât l-au acoperit cu pietre, sã nu mai creascã
nimic pe el, oricât au smuls fiece fir de iarbã rãsãrit, oricât
l-au afumat cu cãrbuni ºi cu petrol, oricât au retezat copacii
ºi au izgonit toate jivinele ºi pãsãrile, primãvara era primãvarã
chiar ºi în oraº. Soarele încãlzea, iarba, revenind la viaþã,
creºtea ºi înverzea oriunde n-ajungea sã fie stârpitã, nu
numai pe peluzele grãdinilor publice, ci ºi printre pietrele
caldarâmului ; mestecenii, plopii ºi mãlinul îºi desfãceau frunzuliþele
lipicioase ºi înmiresmate, iar teii îºi umflau mugurii
gata sã plesneascã ; stãncuþele, vrãbiile ºi porumbeii îºi puneau
deja cu voioºie de cuiburi, iar muºtele bâzâiau pe lângã zidurile
încãlzite de soare. Vesele erau ºi plantele, ºi pãsãrile, ºi
gâzele, ºi copiii. Dar oamenii – oamenii mari, în toatã firea –
nu conteneau sã înºele ºi sã chinuiascã, pe sine ºi unul pe
altul. Oamenii socoteau sfântã ºi însemnatã nu dimineaþa
asta de primãvarã, nu frumuseþea asta a lumii lui Dumnezeu,
datã spre binele tuturor fãpturilor, frumuseþe care predispune
la pace, la înþelegere ºi iubire, ci socoteau sfânt ºi însemnat
ceea ce nãscociserã ei ca sã se domine unul pe altul.
Astfel, la cancelaria închisorii guberniei nu era socotit
sfânt ºi însemnat faptul cã tuturor jivinelor ºi oamenilor le
sunt dãruite duioºia ºi bucuria primãverii, ci era socotit
sfânt ºi însemnat faptul cã în ajun fusese primitã cu numãr,
ºtampilã ºi antet o hârtie, cum cã la orele nouã dimineaþa,
astãzi, 28 aprilie, sã fie aduºi la tribunal trei deþinuþi aflaþi
în anchetã – douã femei ºi un bãrbat. Una dintre femei, fiind
socotitã o mare criminalã, trebuia adusã separat de ceilalþi.
7

ªi iatã, în temeiul acestui ordin, pe data de 28 aprilie, la ora
opt dimineaþa, intrã pe coridorul întunecos ºi pestilenþial al
secþiei de femei gardianul-ºef. În urma lui pãºi pe coridor o
femeie cu o faþã chinuitã, cu pãrul cãrunt ºi creþ, îmbrãcatã
într-o bluzã cu trese cusute pe mâneci ºi încinsã cu o centurã
tivitã cu albastru. Era supraveghetoarea.
— Dupã Maslova ? îl întrebã ea pe gardianul care era de
jurnã, apropiindu-se împreunã cu el de uºa uneia dintre
camerele de detenþie care dãdeau în coridor.
Gardianul deschise în zdrãngãnit de fiare lacãtul ºi, dând
de perete uºa prin care rãbufni un aer ºi mai urât mirositor
decât cel de pe coridor, strigã :
— Maslova, la tribunal ! – ºi trase uºa la loc, rãmânând
în aºteptare.
Pânã ºi aerul din curtea închisorii, adus în oraº de vânt,
mirosea a câmp, era proaspãt, înviorãtor. Pe coridor era însã
un aer fetid, deprimant, impregnat cu miros de fecale, de
catran ºi mucegai, care fãcea pe orice nou-venit sã devinã pe
datã abãtut ºi descurajat. Ceea ce, mãcar cã era deprinsã cu
aerul acela viciat, se întâmplã ºi cu supraveghetoarea venitã
din curte. Intrând pe coridor, simþi deodatã o sfârºealã ºi
dorinþa de a dormi.
Din celulã se auzea vânzolealã : glasuri de femei ºi paºi
desculþi.
— Hai odatã, Maslova, ce te foieºti atâta ! strigã gardianul-ºef
din uºã.
Dupã vreo douã minute, cu un mers vioi, ieºi pe uºã o
femeie tânãrã, micã de staturã, cu pieptul plin, într-un halat
gri pus peste o bluzã ºi o fustã, albe amândouã, ºi, rãsucindu-se
iute pe cãlcâie, rãmase lângã gardian. Femeia avea
în picioare ciorapi grosolani ºi papuci de puºcãrie, iar pe cap
o basma albã de sub care scãpaserã, desigur, nu fãrã voia ei,
câteva ºuviþe de pãr negru ºi creþ. Întregul chip al femeii
avea albeaþa aceea aparte pe care o au feþele celor care au
stat mult timp închiºi, asemãnãtoare cu albul colþilor pe care
îi dau cartofii prin pivniþe. La fel îi erau ºi mâinile mici ºi
late, ºi gâtul alb ºi plin care se vedea din gulerul înalt al
halatului. Ceea ce impresiona pe chipul acela, din pricina
palorii strãvezii, erau mai cu seamã ochii foarte negri ºi
8

strãlucitori, cu uºoare pungi sub ei, dar extrem de vii, unul
privind puþin saºiu. Se þinea foarte dreaptã, ceea ce îi punea
în evidenþã pieptul plin. Ieºind pe coridor, se uitã cu capul
uºor dat pe spate în ochii gardianului ºi rãmase pe loc, gata
de orice i s-ar fi cerut. Gardianul dãdea deja sã încuie când,
pe neaºteptate, se strecurã pe uºã faþa zbârcitã, palidã ºi
asprã a unei bãtrâne cu capul cãrunt dezbrobodit. Bãtrâna
vru sã-i spunã ceva Maslovei, dar gardianul împinse uºa ºi
capul dispãru. Înãuntru izbucni râsul dezlãnþuit al unei femei.
Zâmbind ºi ea, Maslova se întoarse spre ferestruica zãbrelitã
a uºii. Din spatele uºii, bãtrâna îi spuse cu o voce rãguºitã,
lipindu-se de ferestruicã :
— Întâi ºi-ntâi, sã nu spui nimic mai mult, s-o þii una ºi
bunã, atât.
— Pãi, ºi dacã n-o þin, mai rãu de-atât n-are cum sã fie –
zise Maslova dând din cap.
— Þine una, nu douã – zise gardianul-ºef, cãruia funcþia
îi dãdea convingerea cã e spiritual. Dupã mine, marº !
Ochiul bãtrânei dispãru din ferestruicã, iar Maslova, odatã
ajunsã pe mijlocul coridorului, porni cu paºi mãrunþi ºi iuþi
în urma gardianului-ºef. Coborârã scara de piatrã, trecurã
pe lângã camerele bãrbaþilor, care erau ºi mai urât mirositoare
ºi mai zgomotoase decât camerele femeilor, urmãriþi din toate
pãrþile de ochi care se uitau prin ferestruicile uºilor, ºi intrarã
în cancelarie, unde erau deja postaþi doi soldaþi de escortã
cu puºti. Pisarul 1 care ºedea acolo îi dãdu unuia din soldaþi
o hârtie care trãsnea a fum de mahorcã ºi, arãtând spre
deþinutã, spuse :
— Ia-o-n primire.
Soldatul, un mujic din Nijnii Novgorod cu o faþã roºie,
ciupitã de vãrsat, puse hârtia în manºeta mantalei ºi, zâmbind,
îi fãcu cu ochiul spre deþinutã tovarãºului sãu, un ciuvaº cu
pomeþi proeminenþi. Soldaþii coborârã scara împreunã cu
deþinuta ºi se îndreptarã spre poarta principalã.
Uºiþa porþii principale se deschise ºi, pãºind peste prag,
soldaþii ieºirã împreunã cu deþinuta din incintã ºi luarã drumul
oraºului mergând pe mijlocul strãzilor pavate.
1. Funcþionar de birou.
9

Surugii, tarabagii, bucãtãrese, lucrãtori ºi funcþionari se
opreau în loc ºi se uitau curioºi la deþinutã. Unii clãtinau
din cap ºi îºi spuneau : „Uite cum ajungi dacã nu te porþi
cum se cuvine, aºa cum ne purtãm noi“. Copiii se uitau
înspãimântaþi la rãufãcãtoare ºi doar gândul cã în urma ei
mergeau niºte soldaþi ºi cã acum nu mai avea cum sã facã
vreun rãu le mai domolea spaima. Un mujic de la þarã, care
vânduse mangal ºi pe urmã bãuse ºi el un ceai într-un birt,
se apropie de ea, îºi fãcu cruce ºi îi întinse o copeicã. Deþinuta
se fãcu roºie ca focul, lãsã capul în jos ºi îngãimã ceva.
Simþind privirile acelea îndreptate spre ea, deþinuta trãgea
cu coada ochiului, fãrã a întoarce capul, la oamenii care se
uitau la ea ºi interesul ãsta pe care li-l stârnea o înviorã. O
înviorã ºi aerul de primãvarã, atât de curat pe lângã aerul
de închisoare, dar cum picioarele ei se dezobiºnuiserã sã
meargã ºi o dureau când pãºea în papucii aceia grei de puºcãriaº,
se uita în jos, cãutând sã calce cât mai puþin apãsat.
Când ajunserã în dreptul unei prãvãlii care vindea fãinã, prin
faþa cãreia se plimbau în voie, legãnându-se, niºte porumbei,
puþin lipsi ca deþinuta sã punã piciorul pe un porumbel
vineþiu ; porumbelul îºi luã zborul ºi, fâlfâind din aripi, se
înãlþã cu o adiere chiar pe lângã urechea ei. Deþinuta zâmbi,
apoi, reamintindu-ºi starea în care era, oftã din rãrunchi.
10
II
Povestea deþinutei Maslova era o poveste cât se poate de
obiºnuitã. Maslova era fiica unei femei care nu era mãritatã
ºi trãia pe lângã maicã-sa, vãcãriþã într-un sat de pe moºia
a douã domniºoare bãtrâne, surori. Aceastã femeie nemãritatã
nãºtea în fiecare an ºi, aºa cum se petreceau îndeobºte lucrurile
la þarã, pruncul nedorit era botezat, apoi maicã-sa îl
lãsa flãmând, pentru cã n-avea cum sã-l întreþinã ºi nici nu
putea sã munceascã, aºa încât copilul murea în scurt timp
de foame.
Aºa îi muriserã acestei femei cinci copii. Toþi fuseserã
botezaþi, iar dupã aceea, fiind lãsaþi nemâncaþi, muriserã.
Al ºaselea copil, o fetiþã fãcutã cu un þigan care trecuse la

un moment dat pe-acolo, ar fi avut aceeaºi soartã dacã întâmplarea
nu ar fi fãcut ca una din cele douã domniºoare
bãtrâne sã dea pe la staul ca sã le tragã un perdaf vãcãreselor,
din pricinã cã friºca mirosea a vacã. Iar în staul a dat de
lehuza care zãcea acolo cu pruncul ei, un copil sãnãtos ºi de
toatã frumuseþea. Bãtrâna domniºoarã a tras perdaful, ºi
pentru friºcã, ºi pentru cã i se dãduse voie femeii sã nascã
în staul, ºi tocmai dãdea sã plece când, vãzând copilaºul, i
s-a fãcut milã de el ºi s-a oferit sã-i fie naºã. Ea a ºi botezat
copilul, iar pe urmã, fiindu-i milã de fina ei, i-a dat mamã-sii
lapte ºi bani, aºa încât fetiþa a rãmas în viaþã. Bãtrânele
domniºoare chiar aºa îi ºi spuneau, „salvata“.
Copilaºul avea trei ani când maicã-sa a cãzut bolnavã ºi
a murit. Fiind o povarã pentru vãcãreasa care îi era bunicã,
bãtrânele domniºoare i-au luat nepoþica la ele. ªi cum din
copilul cu ochi negri a ieºit o fetiþã extrem de vioaie ºi de
drãgãlaºã, bãtrânele domniºoare au fost bucuroase sã o aibã
pe lângã ele.
Bãtrânele domniºoare erau douã : cea micã, Sofia Ivanovna,
era mai bunã la suflet, ea ºi botezase fetiþa, iar cea mare,
Maria Ivanovna, era mai asprã. Sofia Ivanovna o îmbrãca pe
fetiþã frumos, a învãþat-o sã citeascã ºi voia sã o ia de suflet.
Maria Ivanovna spunea cã din fetiþa aceea trebuie sã iasã o
lucrãtoare, o bunã slujnicã, ºi de-aceea era foarte exigentã,
pedepsea copila ºi chiar o bãtea când era în toane rele. Aºa
încât, crescând în condiþiile acestei duble atitudini faþã de
ea, copila a ieºit pe jumãtate slujnicã, pe jumãtate copil de
suflet. Pânã ºi felul cum o numeau arãta acest lucru : nu-i
spuneau nici Katka, nici Katenka, ci Katiuºa. Ea cosea, deretica
prin odãi, curãþa cu cretã icoanele, prãjea, mãcina ºi
servea cafeaua, mai clãtea câte ceva, iar uneori ºedea cu
domniºoarele ºi le citea.
Era peþitã, dar ea nu voia sã se ducã dupã nici unul,
simþind cã, dupã ce cunoscuse rãsfãþul dulcelui trai boieresc,
i-ar fi venit greu sã-ºi ducã viaþa cu oameni de felul celor
care o cereau pe ea, muncitori.
Aºa a dus-o ea pânã la ºaisprezece ani. Îi împlinise deja
când domniºoarelor le-a venit în vizitã nepotul lor student,
un prinþ bogat, ºi Katiuºa, neîndrãznind sã-ºi mãrturiseascã
11

nici mãcar sieºi, s-a îndrãgostit de el. Pe urmã, doi ani mai
târziu, acest nepot a plecat la rãzboi ºi în drum a trecut iar
pe la mãtuºile lui, a petrecut la ele patru zile, în ajunul
plecãrii a sedus-o pe Katiuºa ºi, dupã ce i-a vârât în mânã
în ultima zi o hârtie de o sutã de ruble, a plecat. La cinci luni
dupã plecarea lui, ea a aflat fãrã putinþã de tãgadã cã era
însãrcinatã.
Din clipa aceea, cuprinsã de ruºine, n-a mai avut decât
un singur gând : cum sã scape de ocara ce o aºtepta, ºi nu
numai cã a început sã le slujeascã pe cele douã domniºoare
fãrã tragere de inimã ºi chiar prost, dar la un moment dat,
fãrã sã ºtie nici ea cum s-a întâmplat, ºi-a pierdut firea.
Le-a trântit domniºoarelor niºte vorbe nelalocul lor, de care
dupã aceea s-a ºi cãit ºi le-a rugat sã-i dea drumul sã plece.
Iar domniºoarele, foarte nemulþumite de ea, au lãsat-o sã
plece. A intrat slujnicã la un stanovoi 1 , dar n-a putut sã
rãmânã acolo decât trei luni, din pricinã cã stanovoiul, om
bãtrân, la cincizeci de ani, a început sã se dea la ea ºi, într-un
rând, când el devenise deosebit de întreprinzãtor, ei i s-a
urcat sângele la cap, l-a fãcut prost ºi ghiuj bãtrân ºi i-a dat
aºa un brânci, cã l-a trântit pe jos. A fost datã afarã pentru
purtare grosolanã. Sã-ºi caute alt loc nu mai avea rost, în
scurt timp trebuia sã nascã, aºa cã s-a aciuat la o sãteancã
vãduvã, care era moaºã ºi vindea rachiu. Naºterea a fost
uºoarã. Dar moaºa, care se molipsise în sat de febrã puerperalã
de la o femeie bolnavã, a molipsit-o ºi pe Katiuºa, ºi pruncul,
un bãieþel, a fost trimis la un leagãn de copii, unde, dupã
cum a spus bãtrâna care l-a dus acolo, a murit chiar la sosire.
Toþi banii pe care i-a avut Katiuºa când s-a aciuat la
moaºa aceea au fost o sutã douãzeci ºi ºapte de ruble : douãzeci
ºi ºapte câºtigate de ea ºi suta de ruble datã de seducãtorul
ei. Dar când a plecat de-acolo îi mai rãmãseserã doar ºase
ruble. Era mânã spartã, o parte îi cheltuise pentru ea ºi o
parte îi dãduse mai pe la toþi cei care îi ceruserã. Moaºa i-a
luat pentru cele douã luni de gãzduire, cu mâncare ºi ceai,
patruzeci de ruble, douãzeci ºi cinci de ruble s-au dus pe
trimiterea copilului, patruzeci de ruble i le-a cerut cu împrumut
1. ªef de secþie poliþieneascã ruralã în vechea Rusie.
12

moaºa pentru o vacã, vreo douãzeci de ruble s-au dus aºa, pe
rochii ºi pe la hanuri, aºa cã, dupã ce s-a pus pe picioare,
Katiuºa n-a mai avut bani ºi a trebuit sã-ºi caute un loc
unde sã munceascã. L-a gãsit la ºeful ocolului silvic. Acesta
era om însurat, dar, întocmai ca stanovoiul, a început încã
din prima zi sã se dea la ea. Katiuºei îi era silã de el ºi cãuta
sã îl evite. El era însã om cu mai multã experienþã ºi mai
viclean ºi, lucrul cel mai important, era stãpân, o putea
trimite unde voia el, aºa cã, prinzând un moment prielnic,
îi fãcu felul. Soþia lui a aflat ºi, prinzându-ºi odatã soþul
singur în odaie cu Katiuºa, s-a repezit cu pumnii la ea. Katiuºa
nu s-a lãsat ºi a ieºit cu bãtaie. Urmarea a fost cã au gonit-o
din casã fãrã sã o mai plãteascã. Atunci Katiuºa a plecat la
oraº ºi acolo ºi-a gãsit adãpost la o mãtuºã. Soþul mãtuºii
era legãtor de cãrþi ºi înainte vreme trãise bine, dar acum îºi
pierduse toþi clienþii ºi o ducea într-o beþie, bea tot ce-i cãdea
sub mânã.
Mãtuºa avea o micã spãlãtorie ºi din asta îºi hrãnea copiii ºi
îºi þinea bãrbatul ajuns în ultimul hal. Ea îi propuse Maslovei
sã lucreze la ea la spãlãtorie. Dar Maslova, vãzând ce viaþã
grea duceau spãlãtoresele care lucrau la mãtuºa ei, tot trãgea
de timp, umblând pe la birourile de plasare dupã un loc de
slujnicã. ªi ºi-a gãsit la o cuconiþã care locuia împreunã cu
cei doi fii ai ei, liceeni. La o sãptãmânã dupã intrarea ei în
aceastã casã, fiul cel mare, un mustãcios care era în ultimul
an, a lãsat baltã cartea ºi a început sã se þinã de capul
Maslovei, dându-se la ea. Mama a gãsit-o vinovatã de toate
pe Maslova ºi i-a fãcut socoteala. Alt loc n-a mai reuºit sã-ºi
gãseascã, dar s-a întâmplat, ducându-se într-un rând la biroul
de plasare pentru slujnice, sã dea acolo de o cucoanã numai
inele ºi brãþãri pe mâinile dolofane, dezgolite. Aceastã cucoanã,
aflând în ce situaþie era Maslova, precum ºi faptul cã era în
cãutarea unui loc de muncã, i-a dat adresa ei ºi a poftit-o pe
la ea. Maslova s-a dus. Cucoana a primit-o frumos, a tratat-o
cu plãcinte ºi cu vin dulce ºi ºi-a trimis slujnica undeva cu
un bilet. Seara a intrat în odaie un bãrbat înalt, cu pãrul
lung ºi înspicat ºi cu barba cãruntã ; bãtrânul acesta s-a
aºezat imediat lângã Maslova ºi, cu ochii lucindu-i ºi zâmbind,
a început sã o priveascã cu luare-aminte ºi sã glumeascã cu
13

ea. Gazda l-a chemat în odaia de-alãturi ºi Maslova a auzit-o
cum îi spunea : „E proaspãtã-proaspãtã, de la þarã“. Pe urmã,
gazda a chemat-o pe Maslova ºi i-a spus cã acela este un
scriitor cu foarte mulþi bani, pe care n-o sã-i cruþe deloc dacã
ea o sã-i facã pe plac. I-a fãcut pe plac ºi el i-a dat douãzeci
ºi cinci de ruble, fãgãduindu-i sã se vadã des cu ea. Banii
s-au dus cât ai bate din palme pe plata gãzduirii la mãtuºã
ºi pe o rochie nouã, o pãlãrioarã ºi niºte panglici. Peste
câteva zile, scriitorul a trimis dupã ea. Ea s-a dus. El i-a mai
dat douãzeci ºi cinci de ruble ºi i-a propus sã se mute într-o
locuinþã unde sã stea singurã.
Locuind în casa pe care i-o închiriase scriitorul, Maslova
s-a îndrãgostit de un vesel funcþionar comercial care locuia
în aceeaºi curte. L-a înºtiinþat ea singurã pe scriitor despre
acest lucru ºi s-a mutat într-o locuinþã micã. Dar funcþionarul,
care îi promisese cã o ia de nevastã, a plecat la Nijnii
fãrã sã-i spunã nimic ºi, fireºte, pãrãsind-o, ea a rãmas singurã.
Maslova ar fi vrut sã pãstreze mai departe locuinþa numai
pentru ea, dar nu i s-a îngãduit. ªi sectoristul i-a spus cã
putea locui aºa numai dacã primea condicuþã galbenã ºi
fãcea control medical. Atunci ea s-a întors la mãtuºa ei.
Mãtuºa, vãzând-o îmbrãcatã într-o rochie la modã, cu pelerinã
ºi pãlãrie, a primit-o cu respect ºi n-a mai îndrãznit sã-i
propunã sã lucreze la spãlãtorie, socotind cã ea ajunsese
acum pe o treaptã socialã mai înaltã. Cât despre ea, acum
nici nu-ºi mai punea problema dacã sã primeascã ori sã nu
primeascã sã lucreze la spãlãtorie. Ea se uita acum compãtimitor
la viaþa de ocnã pe care o duceau, în odãile din faþã,
spãlãtoresele palide, cu braþe slabe, unele suferind deja de
ofticã, spãlând ºi cãlcând în abur de sãpun, la treizeci de
grade, cu ferestrele deschise fie varã, fie iarnã, ºi se îngrozea
la gândul cã ar fi putut sã intre ºi ea în ocna aceea.
ªi iatã cã taman în acel moment, extrem de critic pentru
Maslova, cãci nu se ivea nici un ocrotitor, o cãutã o codoaºã
care livra fete unei case de toleranþã.
De fumat, Maslova fuma deja de mult, dar în ultima perioadã
a legãturii cu funcþionarul ºi dupã ce fusese pãrãsitã
de el, se deprinsese tot mai mult sã bea. Vinul o atrãgea nu
numai pentru cã i se pãrea gustos, ci, mai cu seamã, pentru
14

cã îi dãdea posibilitatea sã uite tot greul pe care îl trãise, îi
dãdea un fel de detaºare ºi o fãcea sã fie sigurã de demnitatea
propriei persoane, ceea ce fãrã vin îi lipsea. Fãrã vin simþea
întotdeauna tristeþe ºi ruºine.
Codoaºa fãcu o trataþie pentru mãtuºã ºi, dupã ce o îmbãtã
pe Maslova, îi propuse sã intre în cel mai bun ºi mai ales
stabiliment din oraº, înfãþiºându-i toate foloasele ºi avantajele
acestei situaþii. Maslova avea de ales : ori situaþia înjositoare
de slugã, în care fãrã doar ºi poate va avea de suferit de pe
urma bãrbaþilor, cu legãturi adulterine vremelnice ºi ascunse,
ori situaþia legalã ºi liniºtitã, asiguratã de o prostituþie permanentã
pe faþã, îngãduitã de lege ºi bine plãtitã. ªi o alese
pe cea din urmã. Cu atât mai mult, cu cât se gândea cã în
felul ãsta avea sã le-o plãteascã ºi seducãtorului ei, ºi funcþionarului,
ºi tuturor celor care îi fãcuserã rãu. A mai atras-o
ºi faptul, ºi acesta a fost unul dintre motivele hotãrâtoare,
cã femeia aceea îi spusese cã avea sã îºi poatã comanda ce
rochii va pofti – de catifea, de fai 1 , de mãtase, de bal, cu
umerii ºi braþele goale. ªi când Maslova ºi-a închipuit cum
avea sã arate într-o rochie de mãtase galbenã-galbenã, cu
decolteul garnisit cu catifea neagrã, n-a mai rezistat ºi ºi-a
dat actul de identitate. În aceeaºi searã, codoaºa tocmi un
birjar ºi o duse în faimoasa casã a Kitaevei.
ªi de-atunci începu pentru Maslova acea viaþã de încãlcare
necontenitã a poruncilor dumnezeieºti ºi omeneºti, dusã de
sute ºi sute de mii de femei nu numai cu îngãduinþa, dar ºi
sub ocrotirea puterii de stat preocupate de binele cetãþenilor
sãi, ºi care se sfârºeºte pentru nouã din zece femei cu boli
cumplite, decrepitudine timpurie ºi moarte.
Dimineaþa ºi în timpul zilei – somn adânc dupã orgia
nopþii. La trei-patru – sculare fãrã pic de vlagã din patul
murdar, sifon dupã beþie, cafea, tândãlealã prin camere în
capoate, cãmãºi, halate, privit pe dupã perdele pe fereastrã,
ciorovãieli ºi lehamite ; pe urmã, spãlatul, cremuitul ºi parfumarea
corpului ºi a pãrului, probatul rochiilor, ciondãneli pe
aceastã temã cu matroana, privitul în oglindã, sulimenitul
feþei ºi sprâncenelor, mâncarea, dulce ºi grasã ; pe urmã
1. Tafta de mãtase naturalã.
15

îmbrãcatul în rochie þipãtoare de mãtase, cu trupul lãsat la
vedere ; pe urmã intratul în salonul peste mãsurã de împodobit,
viu luminat, sosirea oaspeþilor, muzicã, dans, confetti,
vin, fumat ºi culcat cu bãrbaþi tineri, cu bãrbaþi de vârstã
mijlocie, cu bãieþandri ºi cu bãtrâni terminaþi, cu holtei, cu
bãrbaþi cãsãtoriþi, cu negustori, funcþionari, armeni, evrei,
tãtari, bogaþi, sãraci, sãnãtoºi, bolnavi, beþi, treji, grosolani,
fini, militari, civili, studenþi, gimnaziºti – toate pãturile sociale,
toate vârstele ºi firile cu putinþã. ªi þipete ºi glume, ºi bãtãi
ºi muzicã, ºi tutun ºi vin, ºi muzicã din searã pânã-n zori.
ªi abia dimineaþa – eliberare ºi somn adânc. ªi aºa zi de zi,
toatã sãptãmâna. ªi la sfârºitul sãptãmânii, dusul la instituþia
de stat, la circumscripþie, unde funcþionari ºi doctori aflaþi
în slujba statului – bãrbaþi care fac sã disparã, uneori cu
gravitate ºi cu severitate, alteori cu o voioºie jucãuºã, pudoarea
datã de la naturã spre a feri de pãcat nu numai oamenii, ci
ºi animalele – le examineazã pe aceste femei ºi le dau permis
pentru a continua aceleaºi fãrãdelegi pe care le-au sãvârºit
împreunã cu complicii lor cât a fost sãptãmâna de lungã. ªi
iar o sãptãmânã la fel. ªi tot aºa zi de zi, ºi vara, ºi iarna,
ºi în zilele de lucru, ºi în zilele de sãrbãtoare.
Aºa a trãit Maslova timp de ºapte ani. În acest rãstimp,
a schimbat douã case ºi a stat o datã în spital. În al ºaptelea
an de bordel ºi în cel de al optulea de la primul ei pas pe
calea pierzaniei, la vârsta de douãzeci ºi ºase de ani, i s-a
întâmplat acel fapt pentru care fusese închisã ºi pentru care
era dusã acum sã fie judecatã, dupã ºase luni de stat în
puºcãrie laolaltã cu criminali ºi cu hoþi.
16
III
În vreme ce Maslova, sleitã de lungul drum fãcut, se
apropia cu cei care o escortau de clãdirea tribunalului districtual,
acelaºi nepot al celor douã domniºoare ce o luaserã de
suflet, prinþul Dmitri Ivanovici Nehliudov, cel ce o sedusese, se
afla încã în patul sãu înalt, pe arcuri, cu saltea de puf, acum
rãvãºit, ºi, descheindu-ºi gulerul cãmãºii de noapte curate,
de olandã, cu pliurile de pe piept frumos cãlcate, fuma o

þigarã. Se uita cu o privire fixã drept în faþa lui ºi se gândea
la ce urma sã facã în ziua aceea ºi la cele ce fuseserã cu o
zi înainte.
Amintindu-ºi seara trecutã, pe care o petrecuse la
Korceaghini, oameni bogaþi ºi de vazã, a cãror fiicã era,
conform pãrerii împãrtãºite de toatã lumea, soþia potrivitã
pentru el, oftã ºi, zvârlind mucul þigãrii, dãdu sã ia din
portþigaretul de argint alta, dar se rãzgândi ºi, coborându-ºi
din pat picioarele cu pielea albã ºi netedã, dibui cu ele dupã
papuci, îºi aruncã pe umerii plini halatul de mãtase ºi, pãºind
repede ºi apãsat, trecu alãturi, în camera de toaletã, impregnatã
toatã de un miros artificial de elixire, apã de colonie,
pomezi, parfum. Acolo îºi curãþã cu un praf special dantura
cu multe plombe, o clãti cu o apã de gurã parfumatã, dupã
care începu sã îºi spele tot corpul ºi sã se ºteargã cu tot felul
de prosoape. Dupã ce îºi spãlã cu sãpun parfumat mâinile ºi
îºi curãþã îndelung cu o periuþã unghiile lãsate lungi, îºi
spãlã la lavoarul mare de marmurã faþa ºi grumazul plin ºi
trecu în odaia vecinã cu dormitorul, unde fãcea duº. Acolo
îºi spãlã cu apã rece corpul alb, musculos, cãptuºit cu grãsime,
se ºterse cu un prosop aspru, îºi puse lenjeria de corp, curatã
ºi cãlcatã, ghetele lustruite lunã ºi se aºezã în faþa mesei de
toaletã pentru a-ºi pieptãna cu douã perii bãrbuþa neagrã ºi
creaþã ºi pãrul ondulat, rãrit în faþã.
Toate lucrurile întrebuinþate de el – obiectele de toaletã,
lenjeria, îmbrãcãmintea, încãlþãmintea, cravatele, acele de
cravatã, butonii – erau de cea mai bunã calitate, discrete,
simple, trainice ºi scumpe.
Dupã ce luã din duzina de cravate ºi ace de cravatã pe
primele care îi cãzurã sub mânã – acestei operaþiuni, cândva noi
ºi amuzante, nu-i mai dãdea acum nici o atenþie –, Nehliudov
îmbrãcã hainele periate care stãteau pregãtite pe un scaun
ºi trecu, dacã nu foarte înviorat, cel puþin curat ºi parfumat,
în sufrageria lungã, cu parchetul lustruit cu o zi înainte de
trei mujici, cu un imens bufet de stejar ºi cu o masã mare,
extensibilã, tot din lemn de stejar, cãreia picioarele sculptate,
în formã de labe de leu larg depãrtate, îi dãdeau un aer
solemn. Pe aceastã masã, aºternutã cu o faþã finã, apretatã,
cu o monogramã mare, erau : o cafetierã de argint cu cafea
17

aburindã, o zaharniþã tot de argint, un bol cu caimac fierbinte
ºi un coº în care erau un colac proaspãt, pesmeciori ºi biscuiþi.
Alãturi de tacâm erau scrisorile primite, ziarele ºi ultimul
numãr din Revue des deux Mondes. Nehliudov tocmai voia
sã se apuce de citit scrisorile când pe uºa care dãdea din
coridor intrã o femeie bãtrânã ºi grasã, îmbrãcatã în doliu,
purtând pe cap o boneþicã brodatã care îi ascundea cãrarea
prost fãcutã. Era Agrafena Petrovna, fosta cameristã a mamei
lui Nehliudov. Cum stãpâna ei murise nu de mult chiar în
acea casã, ea rãmãsese acum pe lângã fiu, ca intendentã.
Agrafena Petrovna petrecuse, puºi cap la cap, vreo zece ani
în strãinãtate împreunã cu mama lui Nehliudov, aºa încât se
înfãþiºa ºi se purta ca o doamnã. Trãia în casa Nehliudovilor
din copilãrie ºi îl ºtia pe Dmitri Ivanovici încã de pe vremea
când era doar Mitenka.
— Bunã dimineaþa, Dmitri Ivanovici.
— ‘Neaþa, Agrafena Ivanovna. Ce mai e nou ? întrebã
Nehliudov zâmbind.
— O scrisoare, ori de la prinþesa mare, ori de la prinþesa
micã. A adus-o camerista ºi aºteaptã deja de ceva vreme la
mine – zise Agrafena Petrovna dându-i scrisoarea ºi zâmbind
cu înþeles.
— Bine, îndatã – spuse Nehliudov luând scrisoarea ºi,
observând zâmbetul Agrafenei Petrovna, se încruntã.
Zâmbetul Agrafenei Petrovna voia sã spunã cã scrisoarea
era de la prinþesa Korceaghina, cu care Nehliudov, dupã
pãrerea Agrafenei Petrovna, se pregãtea sã se cãsãtoreascã. Iar
aceastã supoziþie exprimatã de zâmbetul Agrafenei Petrovna
stârnise nemulþumirea lui Nehliudov.
— Atunci îi spun sã aºtepte – ºi Agrafena Petrovna, înhãþând
peria de firimituri care nu stãtea la locul ei ºi punând-o
în altã parte, ieºi din sufragerie.
Nehliudov desfãcu scrisoarea parfumatã pe care i-o dãduse
Agrafena Petrovna ºi se apucã sã o citeascã.
„Îndeplinind obligaþia pe care mi-am luat-o de a fi memoria
dumitale“ – era scris pe foaia de hârtie groasã, cenuºie, cu
margini inegale, cu un scris ascuþit ºi în acelaºi timp lãbãrþat –
„îþi amintesc cã astãzi, 28 aprilie, trebuie sã fii la curtea cu
18

juri, aºa încât nu vei putea nicicum sã mergi cu noi ºi cu
Kolosov sã vedem tablourile, aºa cum, cu uºurinþa proprie
dumitale, ai promis ieri ; à moins que vous ne soyez disposé
à payer à la cour d’assises les 3000 roubles d’amende, que
vous vous refuser pour votre cheval 1 pentru a nu te fi prezentat
la timp. Mi-am adus aminte de asta ieri, cum ai plecat. Aºa
cã nu uita.
Prinþesa M. Korceaghina“
Pe verso era adãugat :
„Maman vous fait dire que votre couvert vous attendra
jusqu’à la nuit. Venez absolument à quelle heure que cela soit. 2
M.K.“
Nehliudov se strâmbã. Biletul era o continuare a iscusitelor
manevre desfãºurate, iatã, de douã luni deja, de cãtre prinþesa
Korceaghina, cu scopul de a-l lega de ea tot mai mult ºi mai
mult, prin niºte fire nevãzute. Asta în timp ce, pe lângã
obiºnuita ºovãialã în faþa cãsãtoriei a celor care sunt trecuþi de
prima tinereþe ºi nu sunt îndrãgostiþi din cale-afarã, Nehliudov
mai avea un motiv din pricina cãruia, chiar dacã s-ar fi
hotãrât, tot n-ar fi putut sã-i cearã mâna în acel moment.
Acest motiv nu era faptul cã în urmã cu zece ani o sedusese
ºi o abandonase pe Katiuºa, lucrul ãsta îl uitase cu desãvârºire
ºi, oricum, nu l-ar fi socotit un impediment pentru cãsãtoria
sa ; motivul era cã el avea, chiar în acel moment, o legãturã
cu o femeie cãsãtoritã ºi, chiar dacã în ceea ce îl privea pe
el legãtura era deja ruptã, ea nu accepta încã acest lucru.
Nehliudov era foarte timid cu femeile, dar tocmai timiditatea
asta trezise în acea femeie cãsãtoritã dorinþa de a-l
cuceri. Aceastã femeie era nevasta mareºalului nobilimii din
judeþul în care Nehliudov se ducea pentru alegeri. ªi aceastã
1. Dacã nu cumva ai de gând sã plãteºti curþii cu juri ca amendã
cele 300 de ruble pe care nu te înduri sã le dai ca sã-þi cumperi
un cal (fr.).
2. Mama îþi aduce la cunoºtinþã cã tacâmul dumitale te va aºtepta
pânã la noapte. Vino neapãrat, indiferent de orã (fr.).
19

femeie îl atrãsese într-o legãturã care devenise din zi în zi
mai acaparatoare pentru el ºi, în acelaºi timp, din ce în ce
mai respingãtoare. La început, Nehliudov nu fusese în stare
sã reziste ispitei, apoi, simþindu-se vinovat faþã de ea, nu a
putut rupe aceastã legãturã împotriva voinþei ei. Acesta ºi
era motivul pentru care Nehliudov nu considera cã avea
dreptul, chiar îndrãgostit sã fi fost, de a cere mâna Korceaghinei.
Pe masã tocmai se afla o scrisoare de la soþul acelei femei.
Vãzând acel scris ºi ºtampila, Nehliudov se înroºi ºi simþi pe
loc surplusul acela de energie pe care îl simþea întotdeauna
când se apropia un pericol. Dar se tulburase degeaba : soþul,
mareºal al nobilimii chiar în acel judeþ unde îºi avea Nehliudov
moºiile cele mai mari, îl înºtiinþa despre faptul cã la sfârºitul
lunii mai era fixatã o adunare extraordinarã a zemstvei 1 ºi
îl ruga sã vinã neapãrat ºi donner un coup d’épaule 2 în importantele
probleme ce se vor ridica la ºedinþa zemstvei în legãturã
cu ºcolile ºi cu drumurile de acces, fiind de aºteptat o
puternicã opoziþie din partea reacþiunii.
Mareºalul nobilimii, care era liberal ºi care, împreunã cu
câþiva tovarãºi de idei, lupta contra reacþiunii instaurate în
timpul lui Alexandru al III-lea, era cu totul absorbit de aceastã
luptã, aºa încât nu ºtia nimic despre nefericita sa viaþã conjugalã.
Lui Nehliudov îi venirã în minte toate clipele chinuitoare
prin care trecuse din pricina acestui om : îºi aminti cum la
un moment dat crezuse cã el aflase ºi, pregãtit sã se dueleze
cu el, îºi pusese în gând sã tragã în aer ; ºi scena aceea oribilã
când ea, disperatã, fugise la iazul din grãdinã, hotãrâtã sã
se înece, ºi el alergase în cãutarea ei. „Nu mã pot duce acum
ºi nu pot întreprinde nimic atâta timp cât nu am rãspunsul
ei“ – îºi spuse în gând Nehliudov. În urmã cu o sãptãmânã
îi scrisese o scrisoare categoricã, în care se recunoºtea vinovat
ºi se declara gata sã îºi rãscumpere în orice fel vina, dar,
spre binele ei, considera totuºi relaþiile lor încheiate definitiv.
Aceasta ºi era scrisoarea al cãrui mult aºteptat rãspuns nu
1. Zemstvã – administraþie judeþeanã în Rusia þaristã, aleasã de
nobilime ºi de clasele avute.
2. Sã dea o mânã de ajutor (fr.).
20

mai venea. Faptul cã nu primise un rãspuns era în parte un
semn bun. Dacã nu ar fi acceptat aceastã rupturã, ea i-ar fi
scris de mult, sau chiar ar fi venit, cum mai fãcuse. Nehliudov
auzise cã se afla acum prin preajmã un ofiþer care o curta, ceea
ce îi stârnea o gelozie chinuitoare ºi, în acelaºi timp, îl bucura,
dându-i speranþa cã va scãpa de aceastã minciunã chinuitoare.
Cealaltã scrisoare era de la administratorul-ºef al moºiilor
sale. Acesta îi scria cã el, Nehliudov, trebuia sã vinã neapãrat
ca sã-ºi confirme drepturile de moºtenire ºi, în afarã de asta,
ca sã hotãrascã în ce fel sã ducã el ca administrator gospodãria
mai departe : aºa cum a fost pe timpul rãposatei sau cum îi
propusese el rãposatei prinþese, iar acum îi propune tânãrului
prinþ, ºi anume sã mãreascã inventarul ºi sã lucreze tot
pãmântul care fusese dat în dijmã þãranilor. Administratorul
îi scria cã o exploatare de felul acesta ar fi mult mai rentabilã.
Totodatã, administratorul recunoºtea cã întârziase
puþin cu trimiterea celor trei mii de ruble prevãzute prin
grafic pentru întâi ale lunii. Banii aveau sã fie trimiºi cu
poºta urmãtoare. Întârziase cu expedierea pentru cã nu putuse
strânge nicicum banii de la þãrani, care ajunseserã atât de
departe cu reaua credinþã, încât fusese nevoit sã se adreseze
autoritãþilor ca sã-i sileascã. Scrisoarea aceasta a fost ºi
plãcutã, ºi neplãcutã pentru Nehliudov. Plãcutã pentru cã se
simþea stãpânul unei mari proprietãþi, iar neplãcutã pentru
cã pe vremea primei sale tinereþi fusese un adept entuziast
al lui Herbert Spencer ºi mai ales pentru cã, ºtiind cã acesta
era el însuºi un mare latifundiar, fusese uimit de poziþia
exprimatã în Social Statics, ºi anume cã echitatea nu admite
proprietatea privatã asupra pãmântului. În felul direct ºi ferm
propriu tinereþii, el nu numai cã afirmase pe vremea aceea
cã pãmântul nu poate fi obiect al proprietãþii individuale ºi nu
numai cã scrisese pe când era la universitate o lucrare pe
aceastã temã, dar chiar dãduse în fapt mujicilor o micã bucatã
de pãmânt care nu îi aparþinea mamei lui, ci lui personal,
fiind moºtenitã de la tatãl sãu, pentru a nu fi proprietar de
pãmânt împotriva principiilor sale. Acum, când devenise
prin moºtenire un mare proprietar de pãmânt, avea de ales
una din douã : ori sã renunþe la proprietatea sa, aºa cum
21

fãcuse cu zece ani în urmã cu cele douã sute de desetine 1 de
pãmânt moºtenite de la tatãl sãu, ori, în mod tacit, sã-ºi
recunoascã toate ideile dinainte ca fiind greºite ºi false.
Primul lucru nu-l putea face, pentru cã, în afarã de pãmânt,
nu avea nici un mijloc de existenþã. Sã îºi ia o slujbã nu voia
ºi, de altfel, cum se deprinsese sã trãiascã în lux, nu se credea
în stare sã renunþe. ªi nici nu avea de ce, fiindcã nu mai
avea deja nici puterea aceea de convingere, nici acea hotãrâre,
nici acel orgoliu ºi nici acea dorinþã de a epata pe care le
avusese în tinereþe. Cel de-al doilea – sã se dezicã de toate
concluziile clare ºi incontestabile asupra lipsei de legalitate
a proprietãþii asupra pãmântului, pe care le desprinsese
atunci din Statica socialã a lui Spencer ºi a cãror strãlucitã
confirmare o gãsise pe urmã, mult mai târziu, în lucrãrile
lui Henry George 2 , era de neacceptat.
De aceea, aceastã scrisoare de la administrator era neplãcutã
pentru el.
22
IV
Dupã ce îºi bãu cafeaua, Nehliudov se îndreptã spre cabinetul
sãu, ca sã vadã ce orã de prezentare la tribunal era
trecutã în citaþie ºi sã ºi rãspundã la biletul prinþesei. Ca sã
ajungã în cabinet, trebuia sã treacã prin atelier. În atelier se
aflau un ºevalet cu un tablou început, care era întors cu
spatele, ºi niºte studii agãþate pe pereþi. Vederea acestui
tablou, cu care se luptase doi ani, ºi a studiilor, ºi a întregului
atelier, îi readuse senzaþia, extrem de puternicã în ultima
1. Desetinã = 1,925 ha.
2. Henry George (1839-1897) – reformator agrar ºi economist american.
În 1879 a publicat lucrarea Progress and Poverty („Progres
ºi sãrãcie“), în care propunea ca statul sã perceapã taxele economice
pe venitul provenit din folosirea pãmântului, dar nu ºi
din îmbunãtãþirile funciare, iar celelalte taxe sã fie desfiinþate,
în ideea cã venitul anual al guvernului din aceastã taxã unicã
ar fi atât de mare, încât s-ar putea obþine ºi un surplus ce ar
putea fi folosit pentru dezvoltarea lucrãrilor publice.

vreme, cã nu e în stare sã avanseze în picturã. Deºi îºi
explica aceastã senzaþie prin simþul lui estetic prea dezvoltat,
recunoaºterea acestui lucru îi era extrem de neplãcutã.
Cu ºapte ani în urmã, îºi pãrãsise slujba, convins cã are
chemare pentru picturã, ºi de la înãlþimea preocupãrilor sale
artistice privea cu un oarecare dispreþ orice altã activitate.
Acum se dovedea cã nu avusese nici un temei. De aceea îi ºi
era neplãcut de câte ori îºi amintea acest lucru. Se uitã cu
un sentiment apãsãtor la tot aranjamentul acela luxos al
atelierului ºi, indispus, intrã în cabinet. Cabinetul era o
încãpere foarte spaþioasã, înaltã, bogat ornamentatã, mobilatã
potrivit destinaþiei ºi confortabilã.
Gãsind de îndatã în sertarul biroului imens, la urgenþe,
citaþia în care era specificat cã trebuie sã fie la tribunal la
ora unsprezece, Nehliudov se aºezã sã îi scrie prinþesei un
bilet prin care sã-i mulþumeascã pentru invitaþie ºi sã îi
spunã cã va face tot posibilul sã vinã la masã. Dar, dupã ce
scrise biletul, îl rupse : era prea intim. Scrise altul : acesta era
rece, aproape jignitor. Îl rupse ºi pe acela ºi apãsã pe butonul
din perete. Pe uºã intrã un lacheu în vârstã, cu o faþã posomorâtã,
rasã, cu favoriþi, cu un ºorþ gri din percal.
— Trimite, te rog, dupã trãsurã.
— Am înþeles.
— ªi e aici cineva de la Korceaghini, care aºteaptã ; spune
cã mulþumesc ºi cã voi face tot posibilul sã mã duc.
— Am înþeles.
„E nepoliticos, dar nu pot sã scriu. Oricum o sã mã vãd
cu ea astãzi“ – îºi spuse Nehliudov ºi se duse sã se îmbrace.
Când, dupã ce se îmbrãcã, ieºi în faþa casei, trãsura ºtiutã,
cu roþi de cauciuc, îl aºtepta deja.
— Dar ieri numai ce plecarãþi de la prinþul Korceaghin,
spuse vizitiul, întorcându-ºi pe jumãtate în gulerul alb al
cãmãºii grumazul vânjos, ars de soare, cã am ºi venit, dar
portarul mi-a zis : „Chiar acum a plecat“.
„ªtiu ºi birjarii de relaþiile mele cu Korceaghinii“ – se
gândi Nehliudov ºi îi veni în minte întrebarea rãmasã fãrã
rãspuns care îl frãmânta în ultima vreme, dacã trebuia sau
nu sã se însoare cu Korceaghina, ºi aºa cum se întâmpla cu
mai toate problemele ce i se iveau în ultimul timp, nu se
simþi în stare de nici un fel de hotãrâre.
23

În favoarea cãsãtoriei era în primul rând faptul cã, pe
lângã plãcerile oferite de un cãmin, cãsãtoria, cu o viaþã
sexualã regulatã, îi dãdea posibilitatea unei vieþi morale ; în
al doilea rând, ºi cel mai important, Nehliudov spera cã
familia, copiii vor da un sens vieþii lui serbede de-acum.
Acestea erau, în general, argumente în favoarea cãsãtoriei.
Împotriva cãsãtoriei era, în primul rând, frica tuturor holteilor
trecuþi de tinereþe cã nu vor mai avea libertate ºi, în al doilea
rând, frica inconºtientã de fiinþa misterioasã care este femeia.
Dar, în acest caz anume, al cãsãtoriei cu Missy (pe
Korceaghina o chema Maria ºi, ca în toate familiile care
fãceau parte dintr-o anumitã clasã, avea un nume de alint),
în favoarea cãsãtoriei pleda în primul rând faptul cã ea era
de neam ºi cã prin absolut totul, de la îmbrãcãminte pânã la
felul de a vorbi, de a merge, de a râde, era diferitã de oamenii
obiºnuiþi, dar nu prin ceva excepþional, ci prin „corectitudine“
– nu gãsea altã expresie pentru aceastã calitate, pe
care o preþuia foarte mult ; în al doilea rând, mai era ºi faptul
cã ea îl aprecia mai mult decât pe toþi ceilalþi, ceea ce însemna,
considera el, cã îl înþelegea. ªi acest fapt, adicã recunoaºterea
calitãþilor lui deosebite, era pentru Nehliudov o dovadã a
inteligenþei ºi a discernãmântului ei. Dar împotriva cãsãtoriei,
ºi anume cu Missy, era în primul rând faptul cã se prea
putea sã gãseascã o fatã care sã aibã mult mai multe calitãþi
decât Missy, fiind astfel mai demnã de el, ºi, în al doilea
rând, faptul cã ea avea douãzeci ºi ºapte de ani, aºa încât
mai avusese în mod sigur iubiri – gând chinuitor pentru
Nehliudov. Orgoliul lui nu putea sã se împace cu gândul cã
ea ar fi putut iubi pe altcineva decât el, fie ºi în trecut.
Fireºte cã ea nu avea cum sã ºtie cã îl va întâlni pe el, dar
simplul gând cã ea ar fi putut sã iubeascã înainte pe altcineva
îl vexa.
Aºa încât erau tot atâtea argumente ºi pro, ºi contra ºi,
cum erau ºi la fel de solide, Nehliudov, luându-se singur în
râs, spunea cã e ca mãgarul lui Buridan. Cu toate astea, aºa
ºi rãmânea, neºtiind încotro s-o apuce.
„Oricum, atâta timp cât nu am primit un rãspuns de la
Maria Vasilievna (soþia mareºalului nobilimii) ºi nu am terminat
cu ea definitiv, nu mã pot angaja cu nimic“ – îºi spuse.
24

ªi ideea cã poate ºi cã trebuie sã amâne luarea deciziei
îl fãcea sã fie cu sufletul împãcat.
„De altminteri, o sã mã gândesc la toate astea dupã“ – îºi
mai spuse când trãsura lui se apropie, acum chiar fãrã nici
un zgomot, de peronul asfaltat al tribunalului.
„Acum trebuie sã-mi îndeplinesc cu conºtiinciozitate, cum
fac întotdeauna ºi cum socot necesar, datoria obºteascã. ªi
în plus, lucrul ãsta este de multe ori ºi interesant“ – îºi
spuse ºi intrã, trecând pe lângã portar, în incinta tribunalului.
V
Pe coridoarele tribunalului era deja forfotã când intrã
Nehliudov.
Uºierii umblau iute, ba chiar la trap, dar fãrã sã-ºi ridice
picioarele de pe podea, ci târºâindu-le ºi, gâfâind, alergau
înainte ºi înapoi cu însãrcinãri ºi hârtii. Portãreii, avocaþii ºi
magistraþii umblau de colo-colo, petiþionarii ºi inculpaþii care
nu erau sub escortã mergeau posomorâþi pe lângã pereþi ori
aºteptau stând jos.
— Unde este tribunalul districtual ? îl întrebã Nehliudov
pe un uºier.
— De care anume aveþi nevoie ? Sunt secþia civilã ºi secþia
penalã.
— Eu sunt jurat.
— Secþia penalã. Aºa ºi trebuia sã spuneþi. Pe aici, la
dreapta, pe urmã la stânga, a doua uºã.
Nehliudov o luã în direcþia indicatã.
La uºa respectivã stãteau în picioare, aºteptând, doi bãrbaþi
: unul era un negustor înalt ºi gras, un ins cumsecade
care, se vedea bine, bãuse un pãhãrel, luase o gustare ºi era
cât se poate de binedispus ; celãlalt, un ovrei, era funcþionar
comercial. Discutau amândoi despre preþul lânii când s-a
apropiat de ei Nehliudov ºi i-a întrebat dacã acolo era camera
juraþilor.
— Aici este, domnule, aici. Tot de-al nostru, jurat ? întrebã
vesel, fãcând cu ochiul, negustorul cel cumsecade. Pãi, bine
25

atunci, o sã facem tot ce ne stã-n putinþã – urmã el dupã
rãspunsul afirmativ al lui Nehliudov. Baklaºov, negustor de
rangul al doilea – spuse întinzându-i o mânã moale ºi latã,
fãrã sã i-o strângã. Trebuie sã facem tot ce ne stã în putinþã.
Cu cine am plãcerea ?
Nehliudov se prezentã, apoi intrã în camera juraþilor.
Era o încãpere micã, în care se aflau vreo zece persoane
din diferite categorii. Abia sosiserã cu toþii ºi unii se aºezaserã,
alþii umblau uitându-se unii la alþii ºi fãcând cunoºtinþã.
Unul, militar în retragere, era îmbrãcat în uniformã, ceilalþi
erau care în surtuc, care cu hainã, ºi doar unul era în podiolcã 1 .
La toþi se vedea – în ciuda faptului cã mulþi fuseserã
luaþi de la treburile lor ºi spuneau cã asta era pentru ei o
povarã –, la toþi se vedea acea mulþumire pe care o dã con-
ºtiinþa faptului de a îndeplini o treabã obºteascã importantã.
Juraþii, unii dupã ce fãcuserã cunoºtinþã, alþii doar ghicind
cine ce hram poartã, vorbeau între ei despre vreme, despre
primãvara timpurie, despre cele ce aveau de fãcut. Cei care
nu fãcuserã cunoºtinþã cu Nehliudov se grãbirã sã se prezinte,
considerând aceasta drept o deosebitã cinste pentru ei. Iar
Nehliudov, ca întotdeauna când se afla printre necunoscuþi,
considera cã aºa ºi era normal. Dacã ar fi fost întrebat de ce
se considerã mai presus decât majoritatea oamenilor, n-ar fi
putut sã rãspundã, cãci nu arãtase niciodatã în viaþã merite
deosebite. Faptul cã vorbea bine engleza, franceza ºi germana,
cã avea pe el lenjerie de corp, haine, cravatã ºi butoni de la
cei mai buni furnizori ai acestor mãrfuri nu putea fi în nici
un caz suficient – lucru de care era conºtient – pentru a i se
recunoaºte superioritatea. Cu toate acestea, el nu punea
câtuºi de puþin la îndoialã aceastã superioritate a sa ºi lua
semnele de respect ce i se arãtau ca pe ceva firesc, simþindu-se
ofensat în lipsa lor. ªi tocmai în camera juraþilor îi fu dat sã
încerce acest dezagreabil sentiment cã nu i se aratã respectul
cuvenit. Printre juraþi se afla un cunoscut al lui Nehliudov.
Acesta era Piotr Gherasimovici (Nehliudov nu ºtia niciodatã,
ºi chiar se mândrea oarecum cu asta, cum îl cheamã), fostul
1. Hainã bãrbãteascã lungã, cu creþuri în talie.
26

preceptor al copiilor surorii sale. Acest Piotr Gherasimovici
reuºise sã îºi termine studiile ºi acum era profesor de gimnaziu.
Lui Nehliudov îi fusese întotdeauna antipatic din pricina
familiaritãþii sale, a râsului zgomotos ºi mulþumit de sine ºi,
în general, a faptului cã era „un oarecare“, cum spunea sora
lui Nehliudov.
— A, te-au nimerit ºi pe dumneata – îl întâmpinã cu un
sonor hohot de râs Piotr Gherasimovici pe Nehliudov. N-ai
reuºit sã scapi ?
— Nici nu m-am gândit sã scap – rãspunse în silã Nehliudov,
pe un ton distant.
— Ei, ãsta da eroism civic. Stai niþel, sã te rãzbeascã foamea
ºi sã te-apuce somnul, ºi sã vezi cum schimbi macazul ! zise
râzând ºi mai tare Piotr Petrovici.
„Fiul ãsta de protopop mai are puþin ºi o sã-mi vorbeascã
cu „tu“ – se gândi Nehliudov ºi, cu o faþã atât de abãtutã,
încât doar primirea în chiar clipa aceea a veºtii cã îi murise
întreaga familie ar fi fãcut-o fireascã, se depãrtã de el ºi se
apropie de grupul care se formase lângã un domn înalt,
prezentabil, cu faþa rasã, care povestea plin de însufleþire
ceva. Acest domn vorbea despre procesul care se judeca în
acel moment la secþia civilã ca despre ceva bine cunoscut
lui, numindu-i pe judecãtori ºi pe unii avocaþi vestiþi cu
numele mic ºi cel patronimic. Domnul povestea despre formidabila
întorsãturã pe care se pricepuse sã o dea cazului un
renumit avocat, aºa încât una din pãrþi, o cucoanã bãtrânã, în
ciuda faptului cã dreptatea era întru totul de partea ei, avea
sã plãteascã pãrþii adverse, absolut de pomanã, bani grei.
— Un avocat genial ! spuse el.
Era ascultat cu tot respectul ; unii încercau sã plaseze
câte o observaþie, dar el le-o tãia tuturor, ca ºi cum era
singurul care putea ºti cum stãteau lucrurile în realitate.
Deºi venise târziu, Nehliudov avu mult de aºteptat. Procesul
nu putea începe din cauzã cã unul dintre membrii
completului de judecatã nu sosise încã.
27

28
VI
Preºedintele sosise la tribunal devreme. Preºedintele era
un bãrbat înalt, plin, cu favoriþi mari, aproape cãrunþi. Era
cãsãtorit, dar ducea o viaþã foarte libertinã, la fel ca ºi soþia
sa. Nu se deranjau unul pe altul. În dimineaþa aceea, el
primise un bilet de la guvernanta elveþiancã pe care o avuseserã
în varã ºi care venise acum la Petersburg de undeva de
prin sud, cum cã avea sã fie în oraº ºi cã între orele trei ºi
ºase îl aºteaptã la hotelul Italia. Motiv pentru care el voia
sã înceapã ºi sã sfârºeascã mai devreme ºedinþa din ziua
aceea, astfel încât sã îi poatã face pânã în ºase o vizitã
acestei roºcãþele de Klara Vasilievna, cu care se încurcase
vara trecutã la vilã.
Intrând în cabinet, zãvorî uºa, scoase din dulapul cu hârtii,
de pe raftul de jos, douã haltere (greutãþi) 1 ºi fãcu douãzeci
de miºcãri, sus, în faþã, lateral, jos, dupã care se lãsã de trei
ori pe vine þinând halterele deasupra capului.
„Nimic nu te menþine mai în formã decât duºul ºi gimnastica“
– îºi spuse încercându-ºi cu mâna stângã cu un inel
de aur pe degetul inelar bicepsul încordat al dreptei. Îi mai
rãmãsese de fãcut „mulineul“ (întotdeauna fãcea aceste douã
miºcãri înaintea ºedinþelor care þineau mult), când uºa se
zgâlþâi. Cineva încerca sã o deschidã. Preºedintele puse repede
greutãþile la loc ºi descuie uºa.
— Scuze – spuse el.
În încãpere intrã unul dintre membrii completului de
judecatã, cu ochelari de aur, scund, cu umerii ridicaþi ºi cu
o faþã posomorâtã.
— Iar nu-i Matvei Nikitici – zise el nemulþumit.
— Iar n-a venit ? întrebã preºedintele îmbrãcându-ºi uniforma.
Veºnic întârzie.
— E de necrezut, n-are pic de ruºine ! zise celãlalt ºi se
aºezã supãrat, scoþându-ºi þigãrile.
Acest membru al completului, un om foarte punctual,
avusese în dimineaþa aceea o discuþie neplãcutã cu soþia lui,
1. Paranteza figureazã în text.

din pricinã cã ea cheltuise deja banii care îi fuseserã daþi
pentru întreaga lunã. Ea îl rugase sã-i dea în avans, dar el
n-a vrut sã cedeze. S-a lãsat cu o scenã. Soþia a spus cã
dacã-i aºa, s-a zis cu dejunul, aºa cã sã nu-ºi facã iluzii cã
va lua masa acasã. Moment în care el a ºi plecat, temându-se
ca ea sã nu-ºi punã ameninþarea în practicã, din partea ei te
puteai aºtepta la orice. „Uite ce înseamnã o viaþã ca lumea,
moralã“ – se gândea uitându-se la sãnãtosul, veselul ºi blajinul
preºedinte, care ºedea cu coatele larg depãrtate, aranjându-ºi
cu mâinile sale albe ºi frumoase favoriþii grizonanþi, bogaþi
ºi lungi, de-o parte ºi de alta a gulerului cusut cu fir – „el e
veºnic mulþumit ºi vesel, în timp ce eu trebuie sã mã chinui“.
Intrã grefierul ºi aduse un dosar.
— Vã foarte mulþumesc – spuse preºedintele ºi îºi aprinse
o þigarã. Care caz îl luãm primul ?
— Pãi, aº zice, otrãvirea – spuse grefierul cu un aer indiferent.
— A, bun, atunci otrãvirea – zise preºedintele, închipuindu-ºi
cã era un proces care se putea termina pânã în ora patru,
aºa încât sã poatã pleca. Dar Matvei Nikitici este ?
— Încã nu.
— Dar Breve e aici ?
— Este – rãspunse grefierul.
— Atunci spuneþi-i dacã îl vedeþi cã începem cu otrãvirea.
Breve era substitutul de procuror care trebuia sã susþinã
acuzarea în acel proces.
Ieºind pe coridor, grefierul îl vãzu pe Breve. Acesta, cu
umerii mult ridicaþi, cu uniforma descheiatã, cu servieta sub
braþ, aproape fugind, bocãnind cu tocurile ºi dând din mâna
liberã aºa de tare încât înscria un arc perpendicular pe direcþia
de mers, venea în cea mai mare grabã pe coridor.
— Mihail Petrovici m-a rugat sã vã întreb dacã sunteþi
gata – îi spuse grefierul.
— Sigur, eu sunt întotdeauna gata – rãspunse substitutul
de procuror. Ce caz e primul ?
— Otrãvirea.
— Excelent – zise substitutul de procuror, deºi nu gãsea
deloc cã e excelent : nu dormise toatã noaptea.
κi luaserã rãmas-bun de la un coleg, bãuserã zdravãn ºi
jucaserã cãrþi pânã la douã noaptea ºi pe urmã se duseserã
29

la femei chiar la stabilimentul în care, pânã în urmã cu ºase
luni, fusese Maslova, aºa cã taman cazul cu otrãvirea nu
apucase sã îl citeascã ºi acum voia sã apuce sã-l citeascã la
repezealã. Grefierul, care ºtia cã Breve nu citise cazul cu
otrãvirea, îi sugerase special preºedintelui sã îl punã primul.
Grefierul era o persoanã cu idei liberale, chiar radicale, în
timp ce Breve era conservator ºi chiar, ca toþi slujbaºii nemþi
din Rusia, era mare pravoslavnic, iar grefierul nu putea sã-l
sufere ºi jinduia la locul lui.
— A, dar cu scapeþii ? întrebã grefierul.
— Am spus cã nu pot din lipsã de martori, zise substitutul
de procuror, aºa ºi declar în ºedinþã.
— Pãi, ce dacã...
— Nu pot – zise substitutul de procuror ºi, reluându-ºi
datul din mânã, se repezi la el în birou.
Amâna cazul scapeþilor invocând lipsa unui martor fãrã
nici o importanþã ºi inutil în proces numai pentru cã, fiind
judecat într-o instanþã la care juraþii erau intelectuali, era
posibil sã se termine cu o achitare. Drept care, prin înþelegere
cu preºedintele, acest caz urma sã fie mutat la judecãtoria
capitalei de judeþ, unde aveau sã fie mai mult þãrani, aºa
încât ºansele de condamnare erau mai mari.
Pe coridor se tot înteþea miºcarea. Cea mai multã lume
era adunatã în faþa secþiei civile, unde se desfãºura procesul
despre care le povestise juraþilor domnul cel prezentabil,
amator de procese. Când se luã pauzã, ieºi din salã chiar
bãtrânica aceea cãreia genialul avocat reuºise sã îi ia averea
în folosul unui afacerist care nu avea nici un drept la ea –
asta ºtiau ºi judecãtorii, ºi cu atât mai mult reclamantul ºi
avocatul sãu ; ei ºtiuserã însã sã rãstãlmãceascã în aºa fel
situaþia, încât lucrurile erau bãtute în cuie : bãtrânei i se lua
averea spre a fi datã afaceristului. Bãtrâna era o femeie
grasã, îmbrãcatã într-o rochie elegantã ºi cu o pãlãrie cu
flori enorme pe ea. Odatã ieºitã pe uºã, rãmase pironitã pe
coridor ºi, desfãcându-ºi braþele scurte ºi grase, îi spuse
avocatului ei repetând întruna : „Cum sã se poatã aºa ceva ?
Fie-vã milã ! Cum sã se poatã ?“. Avocatul se uita la florile
de pe pãlãria ei ºi, fãrã sã o asculte, se gândea la ceva.
Dupã bãtrânã ieºi repede pe uºa sãlii secþiei civile, cu
plastronul strãlucind pe sub haina larg desfãcutã ºi cu o
30

faþã mulþumitã de sine, însuºi renumitul avocat, care fãcuse
în aºa fel încât bãtrâna cu florile sã rãmânã fãrã nimic, iar
afaceristul, care îi dãduse lui zece mii de ruble, sã punã
mâna pe mai bine de o sutã de mii. Toþi ochii se îndreptarã
spre avocat ºi el, simþind asta ºi pãrând sã spunã prin întreaga
sa înfãþiºare : „Lãsaþi, nu e nevoie“, trecu repede pe lângã ei.
VII
Sosi, în fine, ºi Matvei Nikitici ºi portãrelul, un om slab
cu un gât lung, care mergea aplecat într-o parte ºi avea ºi
buza de jos mai lãsatã în aceeaºi parte, intrã în camera
juraþilor.
Portãrelul acesta era un om cinstit, cu studii universitare,
dar care nu-ºi putea pãstra postul nicãieri, fiindcã avea patima
beþiei. Cu trei luni în urmã, o contesã, ocrotitoarea soþiei lui,
îl aranjase în acest post ºi faptul cã reuºise sã rãmânã în el
pânã acum era o mare bucurie pentru el.
— Ei, sunteþi toþi, domnilor ? întrebã el punându-ºi pincenez-ul
ºi uitându-se prin el.
— Pare-se cã da – zise negustorul cel vesel.
— Ia sã vedem – zise portãrelul ºi, scoþând din buzunar
o listã, începu sã facã apelul, uitându-se la cei strigaþi când
prin pince-nez, când pe deasupra lui.
— Consilier de stat I.M. Nikiforov.
— Eu sunt – spuse domnul cel prezentabil care ºtia tot în
materie de procese.
— Colonel în rezervã Ivan Semionovici Ivanov.
— Aici – rãspunse bãrbatul cel slab în uniformã de militar
în retragere.
— Negustor de rangul al doilea Piotr Baklaºov.
— Este – spuse negustorul cel cumsecade zâmbind cu
toatã gura. La ordin !
— Locotenent în garda imperialã, prinþul Dmitri Nehliudov.
— Eu sunt – rãspunse Nehliudov.
Portãrelul se înclinã deosebit de politicos ºi amabil, uitându-se
peste pince-nez, ca ºi cum prin aceasta l-ar fi diferenþiat
de ceilalþi.
31

— Cãpitan Iuri Dmitrievici Dancenko, negustor Grigori
Efimovici Kuleºov – etc. etc.
Lipseau doar doi.
— Acum vã rog sã poftiþi în salã, domnilor – spuse portãrelul
arãtând cu un gest amabil spre uºã.
Se puserã toþi în miºcare ºi, invitându-se unul pe altul la
uºã, o luarã pe coridor spre sala de ºedinþe.
Sala de ºedinþe era o încãpere mare ºi lungã. Într-un
capãt era un podium cu trei trepte. La mijlocul podiumului
se afla o masã acoperitã cu un postav verde cu franjuri,
aceºtia de un verde mai închis. În spatele mesei erau trei
jilþuri cu spãtare foarte înalte din stejar sculptat, iar în
spatele lor era atârnat un portret strãlucitor într-o ramã
auritã, reprezentând un general în uniformã ºi cu lentã,
stând în picioare, cu un picior depãrtat lateral, ºi sprijinindu-se
în sabie. În colþul din dreapta atârna un chivot cu icoana lui
Hristos cu cununa de spini ºi era pus un analoghion, iar în
partea dreaptã se afla pupitrul procurorului. În partea stângã,
în fund, vizavi de pupitru, era mãsuþa grefierului, iar mai
aproape de public – un grilaj din lemn strunjit de stejar, în
spatele cãruia, încã neocupatã, era banca acuzaþilor. În partea
dreaptã a podiumului erau douã rânduri de scaune, tot cu
spãtar înalt, pentru juraþi, iar jos erau mesele pentru avocaþi.
Toate acestea ocupau partea din faþa grilajului care despãrþea
sala în douã. Partea din spate era ocupatã toatã cu bãnci,
care, aºezate în amfiteatru, ajungeau pânã la peretele din
fund. În aceastã parte a sãlii, pe bãncile din faþã, stãteau
patru femei, arãtând a lucrãtoare de fabricã ori a fete în
casã, ºi doi bãrbaþi, lucrãtori ºi ei, care, vizibil impresionaþi
de ornamentaþia mãreaþã a sãlii, ºopteau timid între ei.
Cum intrarã juraþii, portãrelul care mergea pe-o parte
înaintã pânã în mijlocul sãlii ºi, cu o voce tunãtoare, de parcã
voia sã sperie asistenþa, anunþã :
— Curtea !
Toatã lumea se ridicã în picioare ºi pe podium urcarã
judecãtorii : preºedintele cu muºchii ºi cu favoriþii lui de
toatã frumuseþea ; pe urmã judecãtorul posomorât cu ochelari
de aur, care acum era ºi mai posomorât, fiindcã îºi întâlnise
chiar înainte de ºedinþã cumnatul, candidat la un post de
32

judecãtor, care îi comunicase cã trecuse pe la sora lui ºi cã
sora lui îi spusese cã din cauza lui aveau sã fie lipsiþi de
masa de prânz.
— Aºa cã se pare cã o sã mergem la vreo cârciumioarã –
spusese cumnatul râzând.
— Nu e nimic de râs – replicase judecãtorul posomorât,
posomorându-se ºi mai rãu.
ªi, în fine, cel de al treilea judecãtor, acel Matvei Nikitici
care întârzia întotdeauna, cu barbã ºi cu niºte ochi mari ºi
buni, cu o linie coborâtoare. Omul acesta suferea de ulcer
la stomac ºi în dimineaþa aceea începuse, la sfatul medicului,
un regim nou ºi acest regim nou îl reþinuse acasã ºi mai
mult decât de obicei. Acum, urcând pe podium, avea o expresie
concentratã, fiindcã avea obiceiul de a anticipa pe toate cãile
posibile rãspunsurile la întrebãrile pe care avea sã ºi le
punã. Acum anticipa cã dacã numãrul paºilor de la uºa biroului
pânã la jilþ se va împãrþi la trei fãrã rest, regimul cel nou îl
va vindeca de ulcer, iar dacã nu se va împãrþi exact, nu.
Paºii au fost douãzeci ºi ºase, dar el mai fãcu un pas mic ºi,
exact la douãzeci ºi ºapte, ajunse la jilþ.
Înfãþiºarea preºedintelui ºi a membrilor completului de
judecatã urcând pe podium în uniformã, cu gulerele lucrate
cu fir de aur, era foarte impozantã, lucru resimþit ºi de ei, ºi
toþi trei, impresionaþi parcã de propria mãreþie, îºi coborârã
repede ºi modest privirea ºi luarã loc în jilþurile lor sculptate
de la masa acoperitã cu postav verde, pe care se aflau un
instrument triunghiular cu un vultur, niºte vase de sticlã
din cele în care se þin bomboanele în bufet, o cãlimarã, tocuri,
hârtie curatã de cea mai bunã calitate ºi creioane de diferite
mãrimi, proaspãt ascuþite. Odatã cu judecãtorii intrã ºi substitutul
de procuror. La fel de grãbit, cu servieta sub braþ ºi
dând în continuare din mânã, trecu la locul sãu de lângã
fereastrã ºi se cufundã imediat în citirea ºi revederea hârtiilor,
folosind fiecare clipã pentru a se pune la punct cu cazul.
Acest substitut de procuror îºi exercita funcþia abia pentru
a patra oarã. Era foarte ambiþios ºi ferm hotãrât sã-ºi clãdeascã
o carierã, de aceea considera necesar sã obþinã condamnarea
în toate procesele în care acuza. Esenþa cazului cu otrãvirea
o ºtia în linii mari ºi îºi schiþase deja un plan al celor ce avea
33

sã spunã, dar mai avea nevoie de câteva date ºi acum ºi le
însemna în grabã.
Grefierul stãtea în capãtul opus al podiumului ºi, dupã ce
pregãtise toate hârtiile cãrora ar fi fost posibil sã li se dea
citire, se uita printr-un articol interzis, de care fãcuse rost
ºi pe care îl citise cu o zi înainte. Voia sã discute despre acest
articol cu judecãtorul bãrbos, care îi împãrtãºea convingerile
ºi, pânã sã discute, dorea sã îl aprofundeze.
34
VIII
Preºedintele, dupã ce se uitã prin hârtii ºi primi rãspunsuri
afirmative la cele câteva întrebãri pe care le puse portãrelului
ºi grefierului, dispuse aducerea acuzaþilor. În clipa urmãtoare
se deschise uºa din spatele grilajului ºi intrarã, cu chipiurile
pe cap ºi cu sãbiile scoase din teacã, doi jandarmi, iar în
urma lor, mai întâi un acuzat, un bãrbat roºcovan cu pistrui,
apoi douã femei. Bãrbatul purta un halat de puºcãriaº, care
îi era ºi prea lung, ºi prea larg. Intrã în salã þinându-ºi
braþele ca în poziþie de drepþi, lipindu-ºi de corp degetele
rãºchirate ale mâinilor mari ºi umflate, ca sã-ºi þinã mânecile
prea lungi. Fãrã sã se uite nici la judecãtori, nici la asistenþã,
privea þintã banca pe care trebuia sã o ocoleascã. Dupã ce o
ocoli, se aºezã cu bãgare de seamã la un capãt, lãsând loc
pentru ceilalþi ºi, dupã ce îºi pironi privirea pe preºedinte,
începu sã-ºi miºte muºchii obrajilor, ca ºi cum ar fi ºoptit
ceva. Dupã el intrã o femeie trecutã de tinereþe, tot în halat
ºi cu basmaua de puºcãriaºã pe cap. Femeia avea faþa de un
alb cenuºiu, iar ochii, roºii, nu aveau nici gene, nici sprâncene.
Femeia aceea pãrea cât se poate de liniºtitã. Îndreptându-se
spre locul ei, halatul i se agãþã în ceva ºi ea, pe îndelete, fãrã
grabã, îl desprinse ºi se aºezã.
A treia acuzatã era Maslova.
De cum intrã, ochii tuturor bãrbaþilor din salã se îndreptarã
spre ea ºi nu se desprinserã mult timp de pe faþa ei albã cu
ochi negri ºi strãlucitori ºi de pe pieptul înalt ce se ghicea
pe sub halat. Pânã ºi jandarmul pe lângã care trecu se uitã
la ea fãrã sã-ºi mai ia privirea ºi pe urmã, dupã ce ea se

Dacă ți-a plăcut, intră pe
www.elefant.ro/ebooks
descarcă volumul și citește mai departe!